2005.21

Anul X | Nr. 21 | 2005

SilviculturăSilviculture

Protecţia pădurilorForest Protection

CinegeticăWildlife

Politică forestierăForest Policy

Schimbări climaticeClimate Change

Conservarea naturiiNature Conservation

SOCIETATEA PROGRESUL SILVIC

Exem

plar

secu

lar d

e br

ad în

Rez

erva

ţia

„Gem

enel

e” P

arcu

l Naţ

iona

l Ret

ezat

(Fot

o Lo

ic D

echa

mp)

PAG. CUPRINSCONTENT

AUTORIAUTHORS

ADRESEADRESSES

5

EditorialChemare la solidaritate a Corpului SilvicForestry Staff calls for solidarity

Valentin Bolea

CS I dr. ing. – ICAS Braşov (ecologie) tel.: 0268.419.936, mob.: 0720.532.055, e-mail: [email protected]

7

Particularităţi privind aplicarea tratamentelor în pădurile din Câmpia VlăsieiParticularities of treatments in the forests of the Vlăsiei Plain

1. Ion I. Florescu2. Gheorghe Craiciu3. Alexandru Roşu4. Gheorghe Gavrilescu

1. Prof. dr. ing., membru titular ASAS, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov, tel.: 0721.844.511, e-mail: [email protected];

2. ing. – Progresul Silvic Bucureşti;3. ing. – Şef Ocolul Silvic Bolintin, Giurgiu;4. ing. – Preşedintele Societăţii „Progresul Silvic”

Bucureşti, tel: 0722.545.527, fax: 0213.129.665, e-mail: [email protected]

15

Particularităţi privind aplicarea tratamentelor cu regenerare naturală sub masiv în arboretele pure şi amestecate de brad din masivul nord-vestic al Munţilor FăgăraşParticularities of treatments, based on natural regeneration under the massive, in pure and mixed stands of Silver fir in the northwest of Făgăraş Mountains

Dorin Dan Bunea

Drd. ing. – O.S. Avrig tel.: 0269.523.744, mob.: 0730.651.730, e-mail: [email protected]

25

Adaptarea pădurii actuale la schimbările climaticeAdapting existing forests to climate change

Cristu Silviu Papadopol

Dr. Lead Scientist (Ecology of Intensive Plantations) - Ontario Forest Research Institute (OFRI); Ontario Ministry of Natural Resources, Sault Ste. Marie, Ontario, Canada e-mail: [email protected] Mai mult decât un arbore

More than a Tree

34

Adaptarea silvotehnicii la impactul schimbărilor climatice în pădurile din O.S. BuzăuAdapting silvicultural operations to climate change impact in O.S. Buzău Dragoş Cîrstian

Drd. ing., consilier sup. – ITRSV Braşov, mob.: 0746.093.149, e-mail: [email protected]

37

Să salvăm arborii remarcabili - adevărate comori vii pe cale de dispariţieLet us save the remarkable trees - true living treasures, threatened by extinction 1. Stelian Radu

2. Corina Coandă

1. CS I dr. ing. – ICAS Simeria tel.: 0254.211.768, mob.: 0733.126.776, e-mail: [email protected];

2. CS III ing. – ICAS Simeria, tel: 0254.261.254, e-mail: [email protected]

42

Coleoptere xilobionte în Parcul Natural potenţial Nordul Gorjului – RomâniaXylobionte Käfer im geplantenNaturpark Nordul Gorjului – Romania

1. Heinz Bussler2. Volker Dorka3. Jörg Müller

1. Bayerische Landesanstalt für Wald und Forstwirtschaft, 85354 Freising, Germania, e-mail: [email protected];

2. Freiberuflicher Wissenschaftler, 72076 Tübingen, Germania e-mail: [email protected]

3. Nationalpark Bayerischer Wald, 94481 Grafenau, Germania e-mail: joerg.mü[email protected]

49

Specii de coleoptere xilobionte în Parcul Naţional planificat Ciucaş – RomâniaXylobionte Käferarten im geplantenNationalpark Ciucaş – Romania

56

Parcurile naţionale propulsează România în Uniunea EuropeanăNational Parks propel Romania into the European Union

Cristian D. Stoiculescu

CS I dr. ing. - ICAS Bucureşti (arii protejate) tel.: 021.250.66.09 mob.: 0748.270.320 e-mail: [email protected]

PAG. CUPRINSCONTENT

AUTORIAUTHORS

ADRESEADRESSES

70

Poienile cu narcise de la Dumbrava VaduluiThe daffodil glades from Dumbrava Vadului

Diana Vasile

Ing. – APM Braşov mob.: 0766.488.473 e-mail: [email protected]

74

Adaptarea răriturilor la particu-larităţile pădurii de castan de la Limpedea – Baia SprieAdapting thinning to the peculiarities of sweet chestnut forest from Limpedea – Baia Sprie

1. Valentin Bolea2. Leşan Maftei3. Dănuţ Chira4. Leşan Mihai5. Florin Vascul6. Diana Vasile

1. CS I dr. ing. – ICAS Braşov (ecologie) mob: 0720.532.055, e-mail: [email protected];

2. Dr. ing. – Şef Ocol Baia Sprie mob.: 0722.348.760;

3. CS III dr. ing.- ICAS Braşov;4. Ing. – OS Baia Sprie,

mob.: 0745.531.098;5. Ing. – OS Tăuţii Măgherăuş;

mob.: 0740.045.206;6. Ing. – APM Braşov77

Convertirea la codru a căstănişurilor din lăstari de la Tăuţii MăgherăuşThe conversion of sweet chestnut forest derived from sprouts from Tăuţii Măgherăuş to high forest

82Combaterea biologică a ciupercii Cryphonectria parasiticaBiologic control of Cryphonectria parasitica

1. Dănuţ Chira2. Florentina Chira3. Valentin Bolea4. Costel Mantale5. Veronica Mariş

1. CS III dr. ing. – ICAS Braşov mob.: 0745.032.113 e-mail: [email protected]

2. CS III ing. – ICAS Braşov e-mail: [email protected]

3. CS I dr. ing. – ICAS Braşov (ecologie) mob.: 0720.532.055, e-mail: [email protected];

4. Tehnician principal – ICAS Braşov5. Drd. ing. – Ocolul Silvic Baia Mare

91Agenţii criptogamici ai castanului comestibilCryptogamic agents of sweet chestnut

Veronica Mariş

Drd. ing. – Ocolul Silvic Baia Mare e-mail: [email protected] tel. 0262.211.850

99

Ursul: specia de faună sălbatică a anului 2005Der Braunbär: Wildtier des Jahres 2005. Wappentier der Hauptstadt Berlin

1. Aurel Teuşan2. Ştefan Teuşan

1. Dr. rer. nat. – expert silvic - Soc. R+F & FCH, Ettenheim, Germania, tel./fax: +49-7822.895.057, e-mail: [email protected];

2. Dipl. – Forsting - Scientific Certification System, Inc., Germania, auditor pentru Europa Centrală şi Răsăriteană, e-mail: [email protected]

101

Ursul brun: de la Ursus arctos la „Ursus problematicus”Brown Bear: from Ursus arctos to „Ursus problematicus”

104Ecologia şi managementul ursului brunEcology and management of brown bear

Ion Micu

Conf. dr. ing. – Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov, UTBv; Fundaţia „Pro ursus”, Miercurea Ciuc, Harghita, tel.: 0266.317.143, mob.: 0722.292.143, e-mail: [email protected]

Comitetul de redacţie:

1. CS I dr. ing. Valentin Bolea – In-stitutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) - Staţiunea Braşov, redactor responsabil

2. CS III dr. ing. Dănuţ Chira – direc-tor ştiinţific ICAS Bucureşti, redac-tor responsabil Cercetare

3. CS III dr. ing. Eugen N. Popescu – ICAS Braşov, redactor responsabil adjunct

4. Conf. dr. ing. Ion Micu – Colegiul Vânătoare, Facultatea de Silvicultu-ră şi Exploatări Forestiere (FSEF), Universitatea Transilvania Braşov (UTBv)

5. Conf. dr. ing. Victor Păcurar – FSEF, UTBv

6. CS I dr. ing Stelian Radu – ICAS Simeria

Secretariatul de redacţie:

7. Ing. Diana Vasile – APM Braşov, secretar de redacţie

8. Dr. ing. Tudor Stăncioiu – DS Braşov, inginer fond forestier, tra-duceri

Membri:

9. CS III dr. ing. Iovu-Adrian Biriş – ICAS Bucureşti, secretar ştiinţific

10. CS I dr. ing. Ioan Blada – ICAS Bu-cureşti

11. CS II dr. ing. Vadim Leandru –ICAS Bucureşti

12. IDT II ing. Ion Giurgiu – şef staţiu-ne ICAS Braşov

13. Prof. dr. ing. Ion Florescu – mem-bru (M) titular (T) al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS); FSEF, UTBv

14. Prof. dr. ing. Darie Parascan – MT ASAS; FSEF, UTBv

15. Conf. dr. ing. Ioan Vasile Abru-dan – decan FSEF, UTBv

16. Conf. dr. ing. Ovidiu Ionescu – FSEF, UTBv

17. Prof. dr. ing. Iosif Leahu – mem-bru corespondent (MC) ASAS; FSEF, UTBv

18. Prof. dr. ing. Rostislav Bereziuc – MT ASAS; FSEF, UTBv

19. Prof. dr. ing. Gheorghiţă Ionaşcu – MT ASAS; FSEF, UTBv

20. Prof. dr. ing. Constantin Costea – MO ASAS; FSEF, UTBv

21. Prof. dr. ing. Aurel Rusu – MT ASAS; FSEF, UTBv

22. Prof. dr. ing. Nicolae Boş – MC ASAS, FSEF, UTBv

23. Conf. dr. ing. Norocel Nicolescu – membru asociat (MA) ASAS; FSEF, UTBV

24. Ing. Maria Munteanu – Preşedin-te Societatea „Progresul Silvic” Fili-ala Braşov - Covasna, DS Covasna

25. Ing. Ioan Cotârlea – DS Sibiu

26. Ing. Marius Ureche – DS Sibiu

27. Ing. Gheorghe Comşiţ – Regia Pu-blică Locală (RPL) OS Pădurile Fă-găraşului Regia autonomă (RA)

Notă:

„Revista de Silvicultură şi Cinegetică” nu cenzurează opiniile autorilor care, însă, îşi asumă întreaga responsabilita-te tehnică, ştiinţifică sau juridică.

Revista de Silvicultură şi Cinegetică ISSN: 1224-6573

Editori:

• „Progresul Silvic” – filiala Braşov-Covasna

• Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice – Staţiunea Braşov

• Facultatea de Silvicultură şi Exploa-tări Forestiere

PAG. CUPRINSCONTENT

AUTORIAUTHORS

ADRESEADRESSES

110

Două decenii de existenţă a speciei Cervus elaphus pe teritoriul judeţului CălăraşiTwo decades of red dear presence (Cervus elaphus) in Călăraşi county

Sorin Geacu

CS I, dr. geogr. biol. – Institutul de Geografie (şef col. biogeografie – mediu), Academia Română, Bucureşti, tel.: 021.313.59.90, 021.314.37.48

113 Politică şi politici în silviculturăPolitics and policies in forestry

Alexandrina Ilica

Ing. – preşedinte Filiala Alba Iulia a Societăţii “Progresul Silvic” mob.: 0730.652.005, fax: 0258.813.006, e-mail: [email protected]

Anul X | Nr. 21 | 2005

5

Editorial

Chemare la solidaritate a Corpului Silvic

■ Valentin Bolea

C a publicaţie a Societăţii „Progresul Silvic”, Revista de Sil-vicultură şi Cinegetică, cheamă la solidaritate personalul ingineresc de la ocoalele silvice de stat ori particulare, de

la direcţiile silvice, RNP, ITRSV, APM, proiectanţii şi cercetătorii de la ICAS, cadrele didactice de la şcoli şi facultăţi de silvicultură, publice ori particulare.

Raza solidarităţii nu se limitează la graniţele ţării noastre. Pentru lumea silvică promovăm un „spaţiu Schengen” neîngrădit, de cola-borare cu toţi inginerii care activează în alte ţări, mai ales cu cei din Basarabia. Suntem onoraţi să publicăm în paginile Revistei de Silvicultură şi Cinegetică, articolele unor personalităţi ca ing. Petre Bradosche din Franţa; dr. ing. Ştefan Purcelean, ing. Rudolf Rösler, dr. rer. nat. Aurel Teuşan, dipl. forst. Ştefan Teuşan, dipl. forsting. H. Bussler, dr. rer. nat. V. Dorka, dipl. forstwirt J. Müller din Germania; dr. ing. Chris Papadopol din Canada; ing. Fausto R. Alfaro Morales din Costa Rica etc. Prin această colaborare sperăm să îndepărtăm ultimele influenţa comuniste şi „sovietice” din con-ştiinţa noastră silvică şi să găsim mai repede un drum mai scurt spre o silvicultură prosperă, atât în fondul forestier de stat cât şi în cel privat.

Înţelegem prin solidaritate orice informaţie ori contribuţie pri-vind abuzurile în tăierea pădurilor şi arborilor din oraşe, dar şi în ocrotirea model şi gospodărirea durabilă a pădurilor, care publica-tă în rândurile revistei simbolizează unirea eforturilor silviculto-rilor din toate colţurile ţării la încadrarea în normalitate.

Considerăm acte de solidaritate cu destinele pădurilor româneşti, orice dezbatere la Filialele Societăţii „Progresul Silvic”, pe tema ridicării procentului de împădurire a României şi a adaptării sil-votehnicii la particularităţile regionale ale schimbărilor climatice, pentru a salva pădurile din câmpie şi deal de secetă, pădurile de munte de doborâturi de vânt şi zăvoaiele de inundaţii.

Invităm pe această cale Filialele Cluj, Tg. Mureş, Arad, Timişoara, Reşiţa, Cozia, Craiova, să urmeze exemplul Filialelor Braşov-Co-vasna, Alba Iulia, Sibiu, Maramureş, Bucovina, Bucureşti-Giurgiu, Bistriţa şi să-şi manifeste prezenţa în rândurile silvicultorilor progresişti, pe orice cale: acţiuni de promovare a noutăţilor în silvicultură, respectiv de conştientizare a populaţiei privind rolul mediogen al pădurii prin articole în Revista Pădurilor, Revista de Silvicultură şi Cinegetică, ori presa locală, interviuri la TVR şi Ra-dio, sit-uri, blog-uri etc., precum şi în cadrul proiectelor şi progra-melor pentru protejarea mediului: Luna Pădurii, Ziua Europeană

a Parcurilor, Ziua Pământului, Ziua Silvicultorului, programe de împăduriri: „Milioane de oameni - milioane de arbori”, „Arborele şi omul”, „Un arbore te aşteaptă” etc.

Încurajăm şi sprijinim strângerea rândurilor silvicultorilor în lup-ta pentru: perfecţionare profesională, condiţii de viaţă civilizate, salarii decente, asigurarea continuităţii locurilor de muncă, sau ridicarea prestigiului profesional, iar paginile Revistei de Silvicul-tură şi Cinegetică sunt deschise pentru tratarea acestor teme.

Aşteptăm contribuţia, fiecărui specialist silvic, la progresul silvi-culturii româneşti, cu informaţii şi noutăţi ştiinţifice şi manageri-ale, din ţară şi străinătate, publicabile în rubrica: „Revista reviste-lor”, „Recenzii”, „Pe scurt…”, „Cronica evenimentelor” etc.

Stimaţi colegi, să ne unim forţele pentru a contribui la îmbună-tăţirea legislaţiei silvice, prin propuneri şi recomandări concrete şi chiar iniţiative legislative, care prin scrisori deschise, publicate în Revista de Silvicultură şi Cinegetică, pot ajunge la reprezentanţii noştri în Parlament şi Camera Deputaţilor, ori chiar în cabinetul Preşedinţilor acestor organe legislative.

Chemăm la solidaritate toţi inginerii grandioasei „fabrici de oxi-gen”, care asigură aerul curat necesar vieţii şi sănătăţii populaţiei, prin lucrări de plantare, întreţinere, îngrijire şi conducere a arbo-retelor din fondul forestier, a arborilor şi arbuştilor din oraşe şi sate. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, prin articolele sale poa-te să contribuie la împiedicarea „măcelăririi” pădurilor şi arbori-lor, aducând noi argumente privind rolul inegalabil al vegetaţiei forestiere de a absorbi bioxidul de carbon, de a reţine poluanţii din aer şi de a emana oxigenul de care nu ne putem lipsi nici o secundă.

Haideţi să fundamentăm „Asociaţia arhitecţilor pădurii urbane” şi prin plantări de câte un milion de puieţi anual în fiecare oraş al României să ne alăturăm ţărilor civilizate din lume, care se pregă-tesc temeinic pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice.

Ne-am instruit pe băncile Facultăţii de Silvicultură să cunoaştem şi să diagnosticăm bolile şi dăunătorii arborilor, haideţi să for-măm „Fundaţia doctorilor vegetaţiei forestiere” şi să învingem can-cerul de scoarţă care ameninţă cu decimarea castanului comes-tibil de la Baia Mare, Tismana şi din întreaga ţară. Haideţi să nu mai trecem indiferenţi pe sub castanii porceşti din aliniamente, care se usucă din cauza poluării cu sare şi a larvei miniere Came-raria ohridella. Haideţi să folosim mai mult Revista de Silvicultură şi Cinegetică pentru a cunoaşte mai multe despre sănătatea pădu-rilor noastre. Redacţia revistei ar fi onorată ca în fruntea mişcării

Revista de Silvicultură şi Cinegetică

6

de solidaritate cu sănătatea arborilor, prin articolele publicate, să se situeze specialiştii României în protecţia pădurilor.

Exemplul de grijă faţă de sănătatea pădurilor şi arborilor din zo-nele verzi, al specialiştilor noştri ar constitui desigur un stimulent pentru toţi inginerii silvici, în eforturile de creştere a randamen-tului arborilor în producţia de oxigen şi în purificarea aerului.

Este momentul să ne manifestăm mai pregnant solidaritatea ca iubitori ai naturii şi specialişti în conservarea şi ocrotirea ariilor protejate, colaborând la programele Uniunii Europene prin mai multe proiecte de identificare a siturilor Natura 2000, de recon-strucţie ecologică a unor rezervaţii, de modernizare a manage-mentului parcurilor naturale şi naţionale. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, prin eforturile sale de a se înscrie în bazele de date internaţionale şi de a intra, prin schimburi cu reviste din cât mai multe ţări în circuitul internaţional, doreşte să-şi aducă contribu-ţia la popularizarea în întreaga lume a tezaurelor de biodiversitate a florei şi faunei unicate în lume, care pot îmbunătăţi imaginea deteriorată a României.

Serviciul de specialitate din RNP, colectivele de administraţie a parcurilor naţionale şi naturale ca şi inginerii silvici din toată ţara, pot apela pe lângă Revista Pădurilor şi la Revista de Silvicultură şi Cinegetică pentru publicarea articolelor de protecţie a naturii, pentru că „unde-s doi, puterea creşte” şi natura înfloreşte.

Arborii excepţionali din pădurile şi localităţile noastre, acei bă-trâni preexistenţi, care au trecut prin vitregia sutelor de ani, de-venind vestigii ale istoriei, acele statui uriaşe dar vii, care relevă cu atâta convingere potenţialul biometric şi fiziologic al speciilor forestiere, acei „monştrii sacrii” atât de îndrăgiţi de poporul nos-tru, au mare nevoie de solidaritatea noastră ca ocrotitori ai monu-mentelor naturii. Redacţia Revistei de Silvicultură şi Cinegetică începând cu articolul: ”Arbori remarcabili – adevărate comori vii pe cale de dispariţie” elaborat de dr. ing. Stelian Radu şi ing. Corina Coandă, se pune în slujba acestor minuni ale lumii vegetale şi aş-teaptă: fotografii, descrieri şi alte articole care să consfinţească solidaritatea corpului silvic în jurul elitelor vegetale strămoşeşti. Vizăm să realizăm în paginile revistei noastre o inventariere a arborilor remarcabili, o evaluare a lor sub raport biometric şi fi-tosanitar, o amplasare a lor pe harta României şi constituirea lor într-un tezaur inestimabil al silvicultorilor şi al întregii ţări.

Stimaţi colegi, vă chemăm să fiţi solidari cu înaintaşii noştri, cu acei ingineri silvici inimoşi de la care am moştenit minunate lu-crări silvice experimentale: culturi comparative, arboretumuri, parcuri, specii noi introduse, formule de împădurire, tehnici noi şi tratamente experimentale, a căror rezultate devin din ce în ce mai relevante, odată cu trecerea anilor. Avem obligaţia morală, faţă de cei care le-au conceput şi faţă de silvicultura românească să facem cunoscute aceste rezultate în paginile revistei noastre şi să tragem concluziile cuvenite. Studiind lucrările experimentale instalate de înaintaşii noştri, din producţie ori din cercetare, ne aducem contribuţia nu numai la împlinirea viselor atâtor silvi-cultori pasionaţi care ne-au părăsit, cum sunt de exemplu: acad. prof. dr. doc. Constantin Chiriţă, dr. doc. Ioan Lupe, dr. ing. Radu Ichim, ing. Zeno Spârchez, ing. Aurel Riţiu, ing. Octavian Rusu etc., ci şi la progresul silviculturii noastre autohtone.

În încheierea acestui editorial, vă rugăm dragi cititori să nu uitaţi de „seniorii silviculturii” noastre, care prin pensionare nu au ieşit din rândurile corpului silvic, a căror inimă a rămas alături de noi şi a căror competenţă şi experienţă profesională poate fi de mare

folos în: reaşezarea silviculturii pe făgaşul gospodăririi durabile (acad. prof. dr. doc. Victor Giurgiu, prof. dr. Constantin Costea, dr. Laurenţiu Petrescu, dr. Nicolae Pătrăşcoiu); în conservarea şi ocrotirea florei şi faunei (prof. dr. Darie Parascan, prof. dr. Marius Danciu, prof. dr. Aurel Negruţiu, dr. Victor Ciochia, conf. dr. Ioan Micu, conf. dr. Dan Stănescu, dr. Vadim Nesterov); în climatolo-gie forestieră (prof. dr. Marin Marcu); în valorificarea resurselor genetice de seminţe şi a culturilor comparative de provenienţe (dr. Ioan Blada, dr. Mihai Damian, ing. Lia Leandru); în perdele forestiere şi perfecţionarea administrării pădurilor particulare (dr. Nicolae E. Popescu, dr. Mihai Popescu); în protecţia păduri-lor (dr. Adam Simionescu, dr. Alexandru Fraţian, dr. Ion Diţu, ing. Mircea Petrescu ş.a.), în silvotehnică (prof. dr. Ioan Milescu, dr. G. M. Smejkal, dr. Ilarion Vlase, dr. Petre Ciobanu, dr. Mihai Gava, dr. Ştefan Vlonga, dr. Ilie Muşat, ing. Costică Nicolae ş.a.), pedologie şi staţiuni forestiere (conf. dr. Constantin Roşu, ing. Traian Ivanschi ş.a.), în ecologie forestieră (dr. Ion Catrina, dr. Alexe Alexe, dr. Au-rel Popa), în tipologie forestieră (dr. Nicolae Doniţă, dr. Constan-tin Bândiu, dr. Vadim Leandru), biometrie (dr. Radu Dissescu) şi amenajarea pădurilor (dr. Filimon Carcea, prof. dr. Pintilie Gătej, ing. George Bumbu ş.m.a.), în caracteristicile lemnului (conf. dr. Johann Kruh), în trecerea de la zonele verzi la pădurile urbane (prof. dr. Filofteia Negruţiu, dr. Stelian Radu); în elaborarea politi-cilor forestiere (dr. Aurel Ungur); în topografie şi cadastru foresti-er (prof. dr. Aurel Rusu, prof. dr. Arpad Kiss, prof. dr. Nicolae Boş ş.a.), în amelioraţii, amenajarea bazinelor hidrografice şi corecta-rea torenţilor (dr. Radu Gaspar, dr. Emil Untaru, dr. Boris Alexa, ing. Vasile Oprea, ing. Gheorghe Marineaţă ş.a.), în normalizarea şi modernizarea reţelei de drumuri forestiere din România – prof. dr. Rostislav Bereziuc, prof. dr. Valeria Alexandru), în exploatarea pădurilor etc. Cei mai vitregiţi în memoria noastră, însă, sunt spe-cialiştii români plecaţi din ţară, cu mai mult sau mai puţin timp în urmă, şi care au valorificat cunoştinţele şcolii silvice româneşti şi potenţialul lor creator în condiţiile silviculturii mondiale.

Ne dorim ca reuniunile membrilor Societăţii „Progresul Silvic” din toată ţara să fie un prilej de întâlnire între generaţia actuală de ingineri silvici şi aceşti seniori ai silviculturii, un prilej de pune-re la punct a colaborării dintre generaţii şi de comunicare verbală ori prin Revista de Silvicultură şi Cinegetică a rezultatelor acestor colaborări.

Dragi silvicultori, din toate colţurile României, fiind solidari cu rosturile pădurilor noastre, suntem solidari cu idealurile generoa-se ale înaintaşilor noştri.

Marele silvicultor Marin Drăcea considera că: “Cea mai mare şi cea mai urgentă problemă la soluţionarea căreia este urgent chemată în-treaga naţiune, este crearea unei conştiinţe forestiere româneşti.

În zadar toate legiuirile, organizaţiile, programele tehnice, mijloacele de realizare, dacă ideea forestieră nu are un judecător aspru, dar drept înţelegător şi un puternic suport public în sufletul întregii naţiuni.

Aici, în sufletul naţiunii, este începutul şi sfârşitul pădurii, alfa şi omega economiei forestiere. Acesta este cel mai mare şi cel mai scump plătit învăţământ al istoriei silvice de peste tot. Pădurea nu trăieşte numai cu căldura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăieşte, mai cu seamă astăzi, cu roua inimii omeneşti, care poate face şi păstra pădurea în piatră seacă şi care, atunci când lipseşte, usucă cele mai frumoase păduri pe care ni le-ar fi dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.

Iubirea, respectul, înţelegerea pentru pădure, iată temelia însăşi a pă-durii române şi cu toate binefacerile pe care ni le poate da” ■

Anul X | Nr. 21 | 2005

7

Particularităţi privind aplicarea tratamentelor în pădurile din Câmpia Vlăsiei*

■ Ion I. Florescu, Gheorghe Craiciu, Alexandru Roşu, Gheorghe Gavrilescu

1. Consideraţii generale

1.1. Scurt istoric

E ste cunoscut că intervenţiile antropice asupra pădurii sunt la fel de vechi ca şi existenţa social-umană, iar efectele acestui impact continuu au fost în cea mai

mare măsură păguboase pentru întinderea, fizionomia, structura şi funcţionalitatea pădurii, dar şi pentru dezvol-tarea şi securitatea social-umană în general (Giurescu, 1973, Negulescu, Ciumac, 1959, Florescu, 1991. etc.)

Aplicarea tratamentelor în Câmpia Vlăsiei şi nu numai, este legată de aplicarea, mai întâi în Moldova și apoi în Muntenia, a ” Pravilei pentru cruțarea pădurilor mânăstirești și alte-le” din 1843 (M. D. Drăcea, 1942), urmată în continuare de schimbări dese privind modul de gospodărire şi de aplicare a regimelor şi tratamentelor, fără o motivare judicioasă a schimbărilor şi fără o analiză profitabilă a efectelor pozitive sau negative ale tratamentelor aplicate anterior.

Considerăm că, în pădurile din Câmpia Vlăsiei s-au făcut eforturi, adeseori benefice, de instaurare a unui mod de gos-podărire mai eficient şi de aplicare a unor tratamente concor-dante cerinţelor ecologice ale pădurilor amestecate şi pure de cvercinee, fapt ce a contribuit la realizarea unei experiențe locale care, din păcate, nu a fost suficient valorificată pe plan teoretic și aplicativ (Vlad, 1948).

Autorii apreciază că această dezbatere poate fi considerată și un omagiu adus silviculturii şi silvicultorilor locali şi nu numai, care au acţionat pe parcurs cu vrednicie, cu dăruire şi cu multă trudă, de cele mai multe ori anonime, contribu-ind de-a lungul timpului la făurirea silviculturii autohtone. Pe baza experienței acumulate silvicultorii practicieni au dobândit o bogată experiență în a utiliza, cu profesionalism, cu pasiune și responsabilitate știința, tehnica și arta de a acționa în aplicarea tratamentelor, în fiecare loc și moment, prin acele masuri tehnice care, pe plan local, s-au dovedit a da roade pozitive cu eforturi minime posibile.

În aplicarea tratamentelor intensive de codru în arboretele de stejar şi şleauri de câmpie şi de luncă din Câmpia Vlăsiei

şi nu numai, trebuie să pornim de la adevărul că stejarii sunt specii longevive, cu înrădăcinare puternică şi profundă, foar-te pretenţioşi faţă de lumină, având o periodicitate a fructifi-caţiei mare, ce poate depăşi uneori 8-10 ani. Ghinda produsă se diseminează de regulă sub coroana arborilor şi are mulţi vătămători, iar puieţii apăruţi cresc mai încet, sunt preten-ţioşi la lumina de sus, dar au nevoie în primii ani de o acti-vă protecţie laterală, se recepează uşor, dar pot fi afectaţi în creştere de puieţii celorlalte foioase însoţitoare, de ierburile înalte, de uscăciunea excesivă sau înmlăştinarea solului etc.

În gospodărirea durabilă a şleaurilor de stejar, trebuie să avem în vedere faptul că în pădurea seculară de stejerete amestecate, această specie, cu avantajele şi dezavantajele sale de ordin ecologic s-a menţinut cu continuitate, fapt ce obligă silvicultura şi silvicultorii să găsească soluţii tehnice care, fără să ridice exagerat costurile de producţie, să asigure instalarea şi menţinerea în populaţiile juvenile a stejarului în proporţii de cel puţin 30%, de regulă provenit din sămân-ţă şi capabil să facă faţă concurenţilor şi vătămătorilor abio-tici şi biotici, în vederea realizării în pădurea cultivată a unor arborete cu structuri stabile și eficiente polifuncţional.

Imperative de ordin economic, dar mai ales ecologic locale obligă în prezent şi în perspectivă să promovăm până la gene-ralizare regimul codrului şi întemeierea de arborete ameste-cate de tipul şleaurilor, precum şi conservarea sau ameliora-rea arboretelor încadrate în tipul II de categorie funcţională.

1. 2. Factori care au influenţat şi pot favoriza aplicarea în practică a unei concepţii complexe, dar unitare, cu caracter sistemic, a tratamentelor

În pădurile de amestec din Câmpia Vlăsiei și nu numai se consideră că tratamentele au început a fi aplicate încă de la sfârșitul secolului al XIX (Vlad, 1948) dar rezultate mai încu-rajatoare s-au obținut mai ales după naționalizarea pădurilor (1948) și sunt legate de o serie de factori favorizanţi dintre care considerăm că sunt de menţionat următorii:

• Existența îndelungată în București sau în apropiere a învățământului silvic, iar în perioada interbelică, a Facultății de Silvicultură de la Politehnica Bucureșteană.

Silv icultur ă

* Comunicare prezentată la Academia de Științe Agricole și Silvice, Secția de Silvicultură din 7–8 octombrie 2010 cu tema: Gospodărirea pădurilor din Câmpia Vlăsiei în contextul dezvoltării durabile


8

Profesorii au contribuit cu succes la formarea cadrelor de specialitate, precum și la realizarea multor lucrări ex-perimentale în pădurile din jurul Bucureștiului;

• Amenajarea integrală a fondului nostru forestier după 1948 şi revizuirea decenală a aplicării amenajamente-lor până în prezent. La fiecare reamenajare s-a determi-nat posibilitatea de produse principale și s-au întocmit planuri decenale de recoltare, alegând, după o anumită ordine de urgenţă, arboretele devenite exploatabile în cursul deceniului (Rucăreanu,1962). S-a lăsat însă liber-tatea de acţiune silvicultorilor practicieni să decidă, în baza unei atente analize de teren în arboretele exploa-tabile, realizarea obiectivelor de gospodărire fixate, in-clusiv recoltarea posibilității și dinamica de producere și conducere a regenerării;

• Obligația efectuării punerii în valoare cu anticipaţie de 2-3 ani a constituit însă un handicap în procesul diri-jării regenerării. De aceea, este imperativ necesar ca în anii de fructificaţie ai stejarului şi chiar în anul urmă-tor, recoltarea posibilităţii să se facă numai prin tăieri de provocare a instalării seminţişului, chiar dacă în anii respectivi trebuie procedat la reeşalonarea punerii în valoare. Concomitent, tot în anii de fructificaţie, tre-buie recoltată ghinda produsă şi de arboretele care nu se parcurg cu tăieri de însămânţare pentru a fi utilizată la semănături directe în ochiuri neregenerate şi pentru producerea de puieţi necesari în lucrări de completare. Pentru recoltarea posibilităţii în anii în care nu poate fi provocată instalarea de noi seminţişuri pe cale naturală sau artificială se poate recurge la celelalte feluri de tăieri specifice tratamentului adoptat. De aici rezultă că atât numărul de intervenţii cât şi caracteristicile tăierilor şi perioada specială de regenerare pot varia de la un loc la altul în cadrul arboretelor exploatabile în curs și se decid numai în baza unor amănunțite observații de teren;

• Formarea, după 1948, a unui corp silvic numeros şi com-petent, capabil de performanţe în aplicarea tratamente-lor, ca urmare a dezvoltării învăţământului silvic post-belic la nivel universitar şi preuniversitar, care a militat consecvent pentru instaurarea unei silvotehnici moder-ne, adaptată țelurilor de gospodărire adoptate, dar și realitaților forestiere asupra cărora se acționa în fiecare loc și moment. Profesioniştii de nivel universitar şi mediu din silvicultura românească s-au dovedit în multe cazuri capabili să adapteze soluţiile tehnice recomandate la rea-lităţile forestiere asupra cărora acţionau, chiar dacă prin aceasta nu urmau riguros prevederile unor politici fores-tiere conjuncturale ci doar realizarea unor arborete cât mai stabile şi eficiente polifuncţional în concordanţă cu caracteristicile fizico-geografice şi fito-geografice locale;

• Constituirea şi activitatea susţinută a laboratorului ICAS de silvotehnică unde au activat şi au elaborat ample lu-crări de cercetare privind regimele şi tratamentele speci-alişti cunoscuţi şi recunoscuţi dintre care am putea amin-ti spre exemplificare pe dr. ing. I.Vlad, ing. N. Constanti-nescu, dr. ing. Şt. Purcelean, ş.a. Prin lucrările elaborate toţi au contribuit efectiv la formarea şi consolidarea unei şcoli autohtone promovând regimele şi tratamentele de

care se poate face uz în silvotehnica românească;

• Elaborarea unor lucrări de amplă sinteză privind tipo-logia staţională, tipologia pădurilor, tipologia exploa-tărilor forestiere, tipologia şi punerea în valoare a te-renurilor degradate, amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, tipologia ecosistemelor forestiere etc., ca şi legiferarea și revizuirea periodică a zonării funcţionale a pădurilor şi regândirea organizării gospodăririi pădu-rii cultivate în spaţiu şi timp;

• Elaborarea şi aplicarea consecventă a normelor tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor, începând cu unele reguli de tăieri elaborate în 1951 şi continuând cu normele tehnice de alegere şi aplicare a tratamentelor din anii 1966, 1986 şi 1988 (avându-l ca principal ar-tizan pe dr. ing. F. Carcea) şi care, păstrând cu consec-venţă cuceririle ştiinţifice şi tehnice ale silviculturii, au lăsat suficientă libertate de acţiune silvotehnicienilor în adaptarea soluţiilor tehnice la realităţile forestiere şi obiectivele de gospodărire. În practică, normele tehni-ce elaborate au fost în mare măsură respectate, iar cele elaborate în anul 2000, prin conţinutul lor, validează valoarea celor anterioare şi efectul lor asupra aplicării tratamentelor în fondul nostru forestier.

2. Obiective de realizat prin aplicarea regimelor şi tratamentelorPrin aplicarea judicioasă a tratamentelor trebuie să se ur-mărească cu profesionalism şi cu consecvenţă „aducerea şi apoi menţinerea pădurii cultivate într-o stare structurală şi funcţională optime, în vederea producerii, tot cu continuita-te, a unor efecte utile maxime şi constante, de producţie şi de protecție, fără a fi diminuată sau ameninţată integritatea şi stabilitatea sa ecosistemică”. (Florescu, 1991). De aici, concep-tul simplist care reduce şi restrânge aplicarea tratamentelor doar la amplasarea şi punerea în valoare a masei lemnoase de produse principale şi, eventual, la unele măsuri sporadice de asigurarea regenerării, trebuie părăsit şi înlocuit cu concep-tul sistemic de mare complexitate că aplicarea tratamentelor se constituie ca un mijloc decisiv care trebuie să soluţioneze un ansamblu de obiective, dintre care mai importante sunt:

• punerea în valoare a masei lemnoase an de an la nive-lul posibilităţii fixate, evitând exploatările excedentare, oricât s-ar încerca să fie motivate;

• dirijarea judicioasă şi eficientă a procesului de regene-rare şi de reînfiinţare a unor noi arborete tinere cât mai valoroase şi mai stabile în condiţii cât mai sigure, cât mai neîntârziate, cât mai eficiente ecologic şi economic;

• evitarea (prevenirea) dezgolirii solurilor și împiedicarea pe cât posibil a oricăror dereglări în continuitatea pădu-rii şi a eficacităţii sale multifuncţionale;

• realizarea treptată a structurilor optime de atins la ni-velul arboretelor şi al ansamblului de arborete, care să conducă la optimizarea mărimii şi structurii fondului de producţie, al creşterilor şi al recoltelor de masă lemnoa-să concomitent cu optimizarea ecostabilităţii structuri-lor realizate;

• extinderea arboretelor amestecate, cu structuri cât mai

Anul X | Nr. 21 | 2005

9

diversificate şi mai rezistente la acţiunea factorilor per-turbanţi care acţionează în zonă;

• dirijarea convenabilă, prin regenerare, a producerii unor succesiuni dorite şi înlocuirea unor provenienţe care s-au dovedit mai sensibile la acţiunea factorilor perturbanţi locali sau la realizarea ţelurilor de gospodărire fixate etc.

În silvotehnica tratamentelor, experienţa a dovedit că atunci când se acţionează asupra unor arborete situate în optimul biocenotic şi staţional – aşa numitele tipuri axiale de pădure (de ecosisteme) – intervenţiile pot fi mai intense, mai puţine la număr, mai des repetate, cu eforturi materiale mai reduse, fără a le fi periclitată continuitatea funcţiilor şi ecostabilita-tea. Când însă se intervine în formaţii şi tipuri de pădure situ-ate spre extremele lor ecologice, mai puţin productive şi mai vulnerabile, este necesar să se recurgă la măsuri silvotehnice mai intensive, iar intervenţiile trebuie să fie mai slabe, rărirea arboretelor parentale mai lentă, numărul intervenţiilor va fi chiar sporit, iar perioada de exploatare-regenerare va fi mai lungă şi eforturile materiale mai mari. Deşi aparent mai ne-rentabile, intervenţiile prin aplicarea tratamentelor, a lucrări-lor de reconstrucţie şi/sau speciale de conservare sunt de nee-vitat şi reclamă un efort suplimentar în proiectare şi execuţie.

3. Perioada specială de exploatare-regenerare Perioada de exploatare-regenerare are, în silvicultura româ-nească, mai multe sensuri (Vlad,1954; Negulescu, Ciumac, 1959 etc.).

Amenajamentul a utilizat, în cazul tratamentelor cu exploa-tare şi regenerare sub masiv într-o anumită perioadă, terme-nii de perioadă generală de exploatare-regenerare care, pe parcurs, au căpătat denumiri şi sensuri după cum urmează:

• Perioadă normală de exploatare-regenerare, pentru pădurile de codru, echivalentă ca mărime cu o clasă de vârstă (20 ani pentru codru şi 5-10 ani pentru crâng) (Giurgiu, 1988);

• Perioadă lungă de exploatare-regenerare, cu mărimea de 21-30 de ani;

• Perioadă foarte lungă de exploatare-regenerare care este utilizată în cadrul cvasigrădinăritului şi a cărei mărime variază între 31 şi 60 de ani;

• Exploatare- regenerare cu caracter continuu, ca în cazul codrului grădinărit.

Actualmente, amenajamentul nu mai constituie suprafeţe periodice în rând de exploatare-regenerare, dar la fiecare re-vizuire decenală alege arboretele exploatabile după anumite criterii de urgenţă (Rucăreanu, 1962, Giurgiu, 1988 ș.a.). Se determină totodată posibilitatea decenală și anuală de recol-tare a produselor lemnoase principale care trebuie respecta-tă la toate nivelurile administrației;

Agentul silvic de teren, operează cu ceea ce se denumeşte perioada specială de exploatare-regenerare (Vlad, 1954; Ne-gulescu, Ciumac, 1959; Negulescu ş.a., 1973; Florescu, 1991, xxx, 1988, xxx, 2000).

Silvotehnica a operat în trecut şi cu speciale de exploatare-regenerare care aveau în vedere fiecare porţiune de arboret

în care se declanşează extragerea arborilor deveniţi exploatabili (punct, ochi sau suprafaţă periodică specială) şi care, în mod obiectiv se încheie cu instalarea unei noi generaţii juvenile, arboret tânăr, capabil să preia funcţiile vechii păduri exploatate din respectiva su-prafaţă specială de regenerare.

Pentru aceasta silvotehnicianul trebuie să analizeze, să cu-noască şi să opereze (acţioneze) având în vedere:

• caracteristicile pădurii şi arboretului în care urmează să intervină an de an;

• obiectivele şi sarcinile gospodăririi pădurii în ansamblu şi în fiecare suprafaţă specială de exploatare-regenerare;

• tehnica tratamentului adoptat prin amenajament şi maniera în care aplicarea sa urmează a se adapta stării, structurii, funcţionalităţii arboretului (pădurii) în fieca-re loc şi moment;

• armonizările exploatării masei lemnoase cu întemeierea de noi arborete mai sigure, mai stabile şi mai eficiente ecologic, economic şi social;

• alegerea şi aplicarea în fiecare loc şi moment a acelor măsuri prin care recoltarea masei lemnoase fixată ca po-sibilitate (şi care nu trebuie în nici un caz depăşită), să conducă neîntârziat la dirijarea procesului de regenerare şi întemeiere a unui nou arboret eficient polifuncţional, cu cât mai puţine eforturi şi cheltuieli şi cu mult profesi-onalism, inteligenţă şi experienţă.

În acest context, silvotehnicianul, însărcinat cu aplicarea tratamentului (în cazul celor cu regenerare sub adăpost şi nu numai), se recomandă să fie un inginer silvic bun profesio-nist, pasionat şi cu experienţă câştigată în materie de aplica-re a tratamentului, cu stabilitate la locul de muncă şi care are următoarele îndatoriri mai importante:

a. Să aleagă an de an, arboretele de parcurs cu lucrări de ex-ploatare şi regenerare (sau numai una dintre operaţiuni), să elaboreze borderourile de amplasare; în anii de fructifica-ţie ai speciei de bază borderourile se vor reconsidera pentru a da prioritate instalării semințișului speciilor principale;

b. Să evalueze, prin analize de teren minuțioase, mersul pro-cesului de fructificaţie şi dinamica instalării şi dezvoltă-rii seminţişului, adaptând eficient tehnica tratamentului;

c. Să stabilească an de an şi în fiecare loc, natura, caracterul, intensitatea şi modul de punere în valoare, fără să supu-nă la eforturi exagerate partenerul care are în sarcină ex-ploatarea masei lemnoase, dar să dirijeze procesul de re-generare cât mai judicios, cu cât mai puţine completări şi vătămări provocate prin doborârea şi colectarea arborilor.

Având în vedere că speciile lemnoase principale dispun de fructificaţie periodică (variabilă cu natura speciei, a condi-ţiilor staţionale, dar şi cu mersul vremii din anul de fructifi-caţie) este imperios necesar ca, în anii de fructificaţie abun-dentă şi chiar şi în anul următor să se execute acele tăieri specifice tehnicii tratamentului adoptat care să asigure o cât mai bună instalare a semințișului viabil și valoros în fiecare punct, iar dacă prin punerea în valoare executată cu antici-paţie, erau urmărite alte obiective ale procesului de regenera-re, acestea se vor amâna şi se va proceda la o nouă punere în


10

valoare în limitele posibilităţii adoptate. În anumite puncte de regenerare, dacă starea terenului o impune se poate recur-ge şi la executarea unor lucrări suplimentare de favorizare a instalării seminţişului conform normelor tehnice în vigoare.

d. La nevoie, obligaţi de mărimea posibilităţii adoptate şi de lipsa fructificaţiei, se poate recurge şi la tăieri de in-stalare a seminţişului în puncte, ochiuri, etc. cu condiţia ca în astfel de cazuri, peste tot unde se acţionează, să se recurgă obligatoriu la însămânţarea artificială, prin se-mănături directe cu ghindă, sau plantarea cu puieţi după o tehnică specifică lucrărilor de împădurire, așa cum s-a procedat cu succes în pădurile din Câmpia Vlăsiei.

Producerea şi dirijarea regenerării pădurii implică o mare responsabilitate a silvotehnicianului, care trebuie să alea-gă, numai prin observaţii minuţioase de teren, momentul declanşării instalării seminţişului în fiecare punct şi în an-samblul arboretelor exploatabile fixate prin amenajament. Pentru aceasta, silvotehnicianul trebuie să urmărească atent şi responsabil mersul fructificaţiei speciilor principale , con-diţiile staţionale în care urmează să se producă însămânţa-rea, intensitatea concurenţei provocate de starea arboretului, seminţişul preexistent neutilizabil, a subarboretului şi a pă-turii vii, grosimea şi gradul de tasare a litierei, acţiunea unor factori perturbatori care pot consuma sămânţa căzută sau o pot vătăma, starea hidrică a solului etc.

De asemenea, silvotehnicianul responsabil cu aplicarea tra-tamentului va trebui să execute controale anuale minuţioase privind instalarea, ritmul de creştere al puieţilor din speciile principale, desimea puieţilor din seminţişul preexistent uti-lizabil, dar şi vegetaţia concurentă, din puieţi ai speciei (spe-ciilor) invadante, subarboret, pătură vie, factori perturbatori de natură biotică (animale domestice sau sălbatice) sau abio-tică (înmlăştinare, eroziune, secete accentuate etc.). Pe baza observaţiilor de teren, silvotehnicianul va adopta şi va aplica de fiecare dată şi în fiecare loc acele măsuri silvotehnice de dirijare a dezvoltării normale a seminţişului utilizabil şi de prevenire sau la nevoie de combatere a factorilor perturbanţi, fără a scumpi nejustificat lucrările de ajutorare a regenerării, dar mai ales fără a neglija executarea unor lucrări care se im-pun cu necesitate, chiar dacă aceste măsuri implică costuri suplimentare. Costurile suplimentare rămân oricum inferi-oare unor lucrări de împăduriri integrale în anumite porţi-uni unde regenerarea naturală eşuează.

Succesul efortului agentului silvic de teren nu constă în respec-tarea fără discernământ a prevederilor exprese rezultate din tehnica tratamentului sau reglementările din normele de apli-care, ci în maniera cu care, adecvând prevederile şi reglemen-tările tehnico-administrative, conduce procesul de exploatare-regenerare în mod diferenţiat dar cât mai judicios şi adecvat naturii, stării pădurii şi obiectivelor de gospodărire fixate.

4. Aplicarea tratamentelor în pădurile din Câmpia Vlăsiei

4.1. Consideraţii generale

Din investigaţiile făcute de silvicultorii locali se constată că primele date despre existenţa acestor păduri provin de la proconsulul Macedoniei, Scribonius, care prin anii 74-75 nu

a avut curajul să treacă cu armata sa la nord de Dunăre, în Câmpia Română, din cauza „întunecimii codrilor” care ocu-pau cea mai mare parte a Câmpiei, inclusiv în zona Bucureşti al cărui teritoriu a fost cu siguranţă acoperit de păduri de foioase chiar şi în timpul războiului dintre armatele romane şi cele ale lui Decebal.

Numele de Codrii Vlăsiei se pare că are legătură cu numele locuitorilor din zonă, denumită de populaţiile migratoare Vlasca sau ţara Vlahilor. Practic Codrii Vlăsiei ocupau în tre-cut zona de Nord a Bucureştiului, între Câmpia Bărăganului şi a Burnazului, care acoperea pădurile străbătute de apele Colentina, Dâmboviţa, Argeşul, Cilniştea, etc. În antichitate locuitorii acestei zone se ocupau cu agricultura, creşterea ani-malelor, pescuitul şi vânătoarea. De atunci a început impactul omului asupra întinderii Codrilor Vlăsiei şi a continuat cu in-tensităţi diferite până în zilele noastre. Totuşi, pădurile con-tinuau să ocupe o mare întindere şi să reprezinte un adăpost foarte eficace pentru populaţia autohtonă în faţa migratorilor.

Demn de remarcat că şi în timpul fanarioţilor (1716-1821), Codrii Vlăsiei şi în general pădurile închise de la nord de Du-năre, reprezentau loc de adăpost pentru haiduci şi hoţi, care erau foarte temuţi. Pădurile impunătoare, cu stejari falnici, mai dăinuiau încă şi în sec. XVII şi XVIII, când Şerban Canta-cuzino a construit mânăstirea Cotroceni. Tăierile mai inten-se se pare că au început după 1835, când lemnul era prelucrat de ferăstraie mişcate de apă şi care transformau buştenii în scândură, podină, şipci sau lemn pentru pavarea unor străzi din Bucureşti până la Istambul.

4. 2. Intervenţiile antropice în Codrii Vlăsiei

Puţinele date care s-au păstrat, evidenţiază existenţa unui impact antropic continuu asupra pădurii cu efecte asupra întinderii, organizării structurale, funcţionalităţii, a ecosta-bilităţii, a conservării biodiversităţii etc. Aşa s-a ajuns de la pădurile închise şi compacte de odinioară, la cele fărâmiţate şi modificate fizionomic, structural şi funcţional actuale.

Documentele vremii atestă că defrişarea mai intensă a Co-drilor Vlăsiei a început după Pacea de la Adrianopol (1829) ca urmare a celor două mari împroprietăriri, dar a continuat până în prezent, cu o dinamică variabilă și cu consecinţe din-tre care merită a fi amintite:

• reducerea foarte semnificativă a suprafeţei ocupate de păduri;

• creşterea cerinţelor populaţiei locale faţă de resursele forestiere din zonă care se diminuau într-un ritm alert;

• modificarea compoziţiei arboretelor, transformarea in-tegrală a pădurii virgine în pădure cultivată, mai întâi de codru, apoi de crâng şi codru, iar după naţionalizarea fondului forestier şi de conversiune de la crâng la codru;

• exploatarea abuzivă şi neraţională a lemnului între cele două războaie, ca şi în timpul celui de-al doilea război de către unele societăţi particulare;

• introducerea şi extinderea în zonă a unor monoculturi (salcâm, plopi), a unor specii autohtone, a nucului negru, a stejarului roşu, a salcâmului, a plopilor euramericani ş.a.;

• creşterea vulnerabilităţii arboretelor existente la acţiu-nea unor factori perturbanţi, de natura abiotică şi bioti-

Anul X | Nr. 21 | 2005

11

că, fapt ce a făcut necesară aplicarea lucrărilor de comba-tere a dăunătorilor;

• dirijarea necorespunzătoare a seminţişurilor instalate, a arboretelor tinere, precum şi aplicarea cu unele greşeli a tratamentelor prevăzute de amenajamentele silvice;

• fluctuaţia mare a cadrelor silvice, mai ales în ultima perioadă şi alocarea de fonduri şi mijloace insuficiente pentru o gospodărire durabilă şi eficace polifuncţional a arboretelor din zonă;

• reducerea semnificativă a ponderii unor specii arbores-cente din arboretele de crâng şi/sau de codru ca: stejarul pedunculat, ulmii, frasinul pufos şi mojdreanul, cireşul de pădure şi sorbul, alunul turcesc şi aninul negru pe malul râurilor ce străbat Câmpia Vlăsiei etc.

La ocolul silvic Bolintin, există date că primul amenajament silvic s-a elaborat în anul 1891, fapt ce face să consemnăm că aplicarea unor măsuri silvotehnice în zonă are o istorie de pes-te un secol. La această primă amenajere s-a prevăzut și consti-tuit 8 serii de crâng compus cu ciclul de 36 de ani, precum și 3 serii de codru cu ciclul de 144 de ani. În practică însă nu s-au respectat prevederile amenajamentului. Există, de asemenea documente că în anul 1932 s-a elaborat un nou amenajament prin care s-au menținut seriile de crâng, dar s-a redus la 100-120 de ani ciclul de producție la codru. După naționalizarea pădurilor (1948), o mare parte din pădurile de crâng au fost convertite la codru prin îmbătrânire sau prin lucrări de reface-re și substituire, astfel că, la amenajarea din 1990, pădurile de codru ocupau circa 90%. În perioada 1966- 1986 s-a recoman-dat și aplicarea tratamentului tăierilor combinate (succesive și progresive) dar acestea nu au dat rezultate promițătoare, fapt pentru care au și fost părăsite, fiind eliminate și din nor-mele tehnice din 1986. În pădurile de codru, preponderent s-a adoptat și aplicat tratamentul tăierilor progresive în pădurile de șleau cu stejar, gârniță și cer. În arboretele de plopi indigeni și de salcie s-au aplicat și tăieri rase pe parchete mici. Prin apli-carea tratamentului tăierilor progresive în pădurile de stejari s-a urmărit în principal valorificarea optimă a potențialului de regenerare naturală și menținerea unei proporții însemna-te a stejarului pedunculat mai ales în șleauri. Acolo unde nu s-a putut sconta pe regenerarea naturală s-a recurs la semă-nături directe cu ghindă în ochiurile deschise și neregenerate, valorificându-se procedeul de aplicare a progresivelor propus de prof. M. D. Drăcea chiar în pădurile din Câmpia Vlăsiei după 1919. Instalarea pe cale artificială a stejarului s-a prac-ticat în zonă și în cazul unor lucrări de conversiune la codru prin îmbătrânire, sau în cazul aplicării lucrărilor de refacere . După anul 1986 această metodă s- a extins și în cazul aplicării lucrărilor speciale de conservare în pădurile încadrate în tipul II de categorie funcțională. S-a menținut aplicarea crângului pentru arboretele de salcâm (ciclu de 20 de ani) și unele de plopi indigeni (ciclu de 30 de ani), precum și a tăierilor de re-facere și substituire pentru unele arborete degradate sau deri-vate, inclusiv unele crânguri supuse la conversiune spre codru.

4.3. Regenerarea arboretelor

Din păcate, datele privind istoricul modului de gospodărire şi mai ales durata şi eficienţa unor măsuri silvotehnice apli-cate sunt cu totul sumare şi incomplete pentru pădurile din

Câmpia Vlăsiei ca şi în fondul forestier naţional.

Dacă ne referim la începuturile aplicării unor tratamente prin care să se îmbine obiectivele exploatării lemnului cu cele legate de întemeierea unor noi arborete tinere şi cât mai valoroase, acestea sunt legate de extinderea şi în Muntenia a prevederilor „Pravilei pentru cruţarea pădurilor Mănăsti-reşti” ş.a., apărută în Moldova în anul 1843 şi de care ilustrul silvicultor, prof. dr. ing. M.D. Drăcea leagă începuturile silvo-tehnicii în Principatele Române.

Din aceste tăieri cu lăsare de rezerve s-au constituit crângu-rile compuse care au reprezentat un compromis de cultură şi care, ca şi arboretele de crâng simplu au condus la reducerea capacităţii productive, protectoare și de regenerare a arbore-telor din Câmpia Vlăsiei. Nereuşitele constatate l-au deter-minat pe M.D. Drăcea să recomande discipolilor săi (dr.ing. Marin Rădulescu) să experimenteze la fostul O.S. Ţigăneşti aplicarea de tăieri în ochiuri, cu însămânţarea artificială cu ghindă a ochiurilor deschise. Această acţiune s-a desfăşurat în perioada 1919-1924 dar, din păcate, experimentul nu a fost urmărit cu consecvenţă şi este greu de apreciat acum care au fost rezultatele pozitive şi negative. Câteva consta-tări sunt însă certe şi de mare importanţă:

a. experimentul tăierilor în ochiuri din această zona s-a extins în mai multe ocoale de câmpie, iar ideea execută-rii de însămânţări artificiale acolo şi atunci când nu se poate asigura însămânţarea naturală a ochiurilor conti-nuă şi în prezent;

b. experimentul făcut la iniţiativa prof. M.D. Drăcea a contribuit la fundamentarea tehnică și metodologică a tratamentului tăierilor în ochiuri (progresive) şi aplica-rea sa în pădurile de amestec din fondul nostru forestier (Negulescu, 1959, 1966, 1973; Purcelean, 1962; Con-stantinescu, 1975; Florescu, 1991; ş.a.);

c. experiența locală privind aplicarea progresivelor a fost extinsă treptat și adeseori cu rezultate bune în lucrările de conversiune, de refacere, iar mai recent și în lucrările speciale de conservare.

În perioada interbelică există mai multe mențiuni, mai ales în lucrările de subinspector silvic ale unor ingineri care au activat în Ocoalele Silvice Țigănești, Gruiu, Bolintin etc.,că s-au adoptat și aplicat în pădurile de codru mai ales trata-mentul tăierilor progresive, beneficiindu-se de rezultatele experimentărilor inițiate de prof. M. D. Drăcea și puse în operă de către M. Rădulescu (Vlad, 1954).

Astfel, la ocolul silvic Țigănești, ing. V. Petrescu aprecia că starea pădurilor de șleau s-a degradat mai ales ca urmare a exploatărilor practicate, precum și ca urmare a adoptaării și aplicării crângului simplu și a celui cu rezerve, fără preo-cupări pentru dirijarea regenerării. În pădurile Tâncăbești-Ciolpani- Hereasca s-au aplicat și succesivele, dar prin modul cum au fost aplicate tăierile rezultatele au fost negative. Ca urmare, după 1921, sub coordonarea ing. M. Rădulescu s-au aplicat tăieri în ochiuri de formă circulară sau eliptică, de forma unor taieri rase în ochiuri cu diametre variind între 15 și 30 m., urmate de însământări artificiale cu ghindă, pe sol mobilizat la 7-8 cm. adâncime, în rânduri distanțate la 0,75- 1,00 m. între ele. După un an ochiurile au fost lărgite cu cel


12

puțin un metru pentru ca puieții de stejar să primească mai multă lumină. Concomitent, preexistenții au fost înlăturați, iar stejarului i s-a asigurat un avans de creștere necesar (Vlad, 1954). Durata tăierilor în ochiurile deschise a fost de 3-4 ani, dar semințișul a ajuns să constituie starea de masiv după 7-8 ani de la semănare.

Actualmente se apreciază că în Câmpia Vlăsiei pădurile mai ocupă doar cca.11% din suprafaţa totală a fondului funciar.

Amenajamentele elaborate şi revizuite decenal au adoptat pentru cea mai mare parte a pădurilor regimul codrului (in-clusiv prin ample lucrări de conversiune) (cca. 19%), iar re-gimul crângului s-a redus în aplicare la cca. 5-10%. Pe încă 5% din suprafaţa fondului forestier s-au aplicat tăieri rase de refacere şi/sau substituire în arborete degradate sau derivate din cauza unori intervenții anterioare nedibace.

După 1984 s-a sistat aplicarea tratamentelor şi exploatarea de produse lemnoase principale până în 1990, iar după 1986 s-a trecut şi la aplicarea lucrărilor speciale de conservare pentru arboretele incluse în tipul II de categorie funcţiona-lă. Ele continuă să se aplice și în prezent, conform normelor tehnice în vigoare.

În adoptarea şi aplicarea tratamentelor s-a avut în vedere:

a. starea de moment a arboretelor exploatabile;

b. faptul că, fiind situate în apropierea Capitalei ţării au de îndeplinit în principal funcţii sociale, (de agrement, de in-teres turistic, sanogen ş.a.) fiind încadrate numai în grupa I funcţională, tipul de categorie funcţională II, III, şi IV;

c. compoziţia şi structura actuală a arboretelor din Câmpia Vlăsiei reclamă aplicarea tratamentelor mai intensive, cu regenerare sub adăpost, pentru arboretele încadrate în tipurile III şi IV de categorie funcţională, precum şi lucrările speciale de conservare pentru cele din tipul II de categorie funcţională;

d. concomitent, s-au continuat lucrările de conversiune în-cepute, adoptându-se conversiunea prin îmbătrânire în cele mai multe cazuri, precum și crângul simplu în salcâ-mete și plopișuri.

În arboretele exploatabile în care s-a menţinut stejarul, ac-centul principal s-a pus pe regenerarea naturală a acestei valoroase specii. În cazurile în care regenerarea naturală nu a fost satisfăcătoare, organele locale au procedat şi la execu-tarea de semănături directe cu ghindă în ochiurile deschise şi neregenerate, şi, mai rar, la plantaţii cu puieţi de stejar. Se-mănăturile cu ghindă s-au făcut de regulă în rigole sau în cui-buri şi mai rar prin împrăştiere. S-a utilizat ghinda recoltată pe plan local în anii de fructificație, dar și din ani de stropeli.

În şleaurile de luncă, silvicultorii din zonă au aplicat tăieri în ochiuri de 2.500-3500 m2, de formă ovală. În ochiurile des-chise s-a procedat cel mai adesea la tăierea rasă a arboretu-lui, lăsând seminţişului instalat natural sau prin semănături doar protecţia laterală a arboretului din afara ochiului. În anul al II-lea s-a procedat la tăierea a 50% din arborii exis-tenţi între ochiuri, extrăgându-se cu prioritate, arborii mai groşi, cu coroane mai mari. În al treilea an s-a executat extra-gerea integrală a arborilor rămaşi şi eliberarea totală a semin-ţişului instalat, în care s-au prevăzut, în continuare lucrări de

ajutorare, dar care nu s-au executat cu consecvenţă, fapt ce a grevat asupra regenerării şi a condus la întârzierea constitu-irii stării de masiv sau la creşterea volumului completărilor.

În felul acesta, extragerea arboretului parental din arbore-tele parcurse a durat 3-4 ani, dar durata perioadei speciale de exploatare-regenerare a fost cu ceva mai mare. S-au exe-cutat în unele cazuri și câte 4-5 tăieri la nivelul unor parcele, fapt ce a condus la trecerea a 3-6 ani de la prima la ultima intervenție într-un arboret exploatabil, dar perioada speci-ala de regenerare s-a majorat în anumite cazuri deoarece nu s-a intemeiat, concomitent, un nou arboret tânar și cores-punzător obiectivelor de gospodărire fixate.

În alegerea arboretelor de parcurs, an de an, s-a urmărit ca în anii de fructificație abundentă (eventual și în anul următor dacă s-au menținut puieți viabili) să se execute numai tăieri și lucrări de favorizare a instalării semințișului de stejar. Am-plasarea ochiurilor a constituit o obligație de mare responsa-bilitate profesională a silvotehnicianului. De regulă s-a acor-dat prioritate arboretelor cu consistență plină (0,8-0,9), dar nu au fost neglijate nici cele cu consistență aproape plină (0,6-0,7) în care s-au executat obligatoriu și lucrări de înlăturare a semințișului neutilizabil, a păturii vii, inclusiv prelucrarea parțială a solului înainte de diseminarea sau de semănarea ghindei în vetre sau în rânduri în ochiurile existente sau des-chise.Respectarea acestor reguli de intervenție obligă la ream-plasarea punerii în valoare a masei lemnoase ori de câte ori și ori unde devine necesară spre a valorifica optim potențialul de regenerare naturală a stejarului în anii de fructificație.

În anii fără fructificație accentul s-a pus pe executarea, după caz, a tăierilor de lărgire și luminare, de racordare, sau în anumite porțiuni cu arboret excesiv de des a unor tăieri pre-paratorii, urmate de completări cu puieți de stejar sau de alte specii principale care să conducă la creșterea valorii viitoru-lui arboret (cireș, frasin etc.).

În şleaurile normale de câmpie s-a urmărit ca, la instalarea seminţişului speciei de bază, să se execute, în limita posibili-tăţii fixate, deschideri de ochiuri de 2.500-3.500 m2 din care s-a extras integral masa lemnoasă. Distanţa dintre ochiuri a variat între70-100 m, dar a scăzut și la o înălțime medie de arboret în cazul executării tăierilor de lărgire și luminare. Arboretul rămas între ochiuri a fost extras integral printr-o singură tăiere după 2 ani de la deschidere, când semințișul instalat avea trei ani, dar și prin 2 sau mai multe intervenții. Regenerarea s-a asigurat în stejar şi în specii însoţitoare atât din însămânţări naturale, dar, la stejar s-a apelat frecvent și la semănături directe sub masiv executate în anul anterior tăierilor, sau în ochiurile deschise și neregenerate, precum și prin lucrări de completări ulterioare și prin lucrări de ingriji-re a semințișurilor, în limita mijloacelor de care s-a dispus și mai puțin a necesarului estimat în fiecare caz.

În alte păduri de şleau s-au amânat tăierile între ochiuri, aş-teptându-se o nouă fructificaţie, dar s-a dovedit a fi o greşea-lă de cultură la care s-a renunţat de mult. Arboretul parental a fost extras, de regulă, prin două tăieri, prima cu caracter de tăiere de deschidere prin care s-a extras între 15-60% din masa lemnoasă, iar la ultima, cu caracter de racordare, prin care s-a extras şi restul de arboret rămas între ochiuri.

Considerăm că numărul mic de tăieri în arboretele exploatabile

Anul X | Nr. 21 | 2005

13

(2-3), mărimea ochiurilor (de regulă de 2 H sau mai mult la axa mare) şi mai ales necorelarea tăierilor de deschidere cu mersul fructificaţiei la stejar în toate cazurile au fost factori principali care au grevat buna reuşită a regenerării naturale, obligând la întârzierea întemeierii noilor arborete tinere şi la sporirea mă-surilor tehnice vizând dirijarea dezvoltării seminţişului.

În arboretele încadrate la lucrări de conversiune s-a folosit con-versiunea directă prin semănături sub masiv în ochiuri de 2.500-3.500 m2 executate toamna în rigole sau cuiburi, utilizând, în medie, 300-400 kg ghindă la ha. Anterior sau concomitent cu executarea semănăturilor s-a procedat şi la extragerea subarbo-retului şi a unor eventuale seminţişuri preexistente neutilizabile.

În ochiurile însămânţate arboretul a fost extras în două re-prize: prima la instalarea seminţişului când s-a extras până la 60% din volum, iar următoarea la 1 sau 2 ani de la prima tăiere. Cu alte cuvinte şi în cazul conversiunii prin îmbătrâ-nire, perioada de exploatare a fost tot de 3-4 ani.

În conducerea tăierilor şi a regenerării, personalul silvic de te-ren a avut în vedere reducerea pierderilor de ghindă provocate de şoareci şi mistreţi, ca şi evitarea tendinţelor de accentuare a fenomenului de uscare a arborilor, de înmlăştinare sau uscare excesivă a ochiurilor însămânţate şi de înlăturare a păşunatului.

La scară mai mică s-a practicat şi crângul simplu cu tăieri rase pe parchete, precum şi tăierile rase de refacere şi/sau substituire în arboretele derivate din zonă.

Din experienţa organelor silvice locale se pot desprinde câte-va constatări de fond şi anume:

• în dirijarea procesului de regenerare este suficient ca se-minţişul de stejar să ocupe în compoziția de regenerare până la 0,4-0,6 pentru a spera la amestecuri viitoare efi-ciente polifuncţional şi stabile ecosistemic;

• în arboretele parcurse cu tăieri de deschidere, lucrările de exploatare se pot încheia în cca. 3-4 ani, lăsând liber-tate deplină de dezvoltare seminţişurilor instalate;

• tăierile de racordare se pot executa după 3-4 ani de la tăierea de deschidere, dar trebuie să se coreleze și cu ponderea suprafeței regenerate, de minimum 60%- 70%, reducând astfel volumul împăduririlor ulterioare, întâr-zierea intemeierii noului arboret în locul celui exploa-tat și, deci, preluarea de către noul arboret constituit a funcțiilor și a continuității pădurii în timp și spațiu.

• mărimea ochiurilor deschise poate varia între 2.500-3.500 m2, fiind preferate ochiurile eliptice având dia-metre variabile, până la 45-55 m, dar și mai mici acolo și atunci când starea arboretelor și condițiile staționale o impun şi cu distanţe între ochiuri de 70-100 m;

• organele silvice de teren sunt responsabile de respecta-rea regulilor silvice în procesul de exploatare şi de pre-venire (înlăturare) a pagubelor produse prin exploatare seminţişului, solului şi eventual arborilor rămaşi, pre-cum şi de extragerea integrală a arborilor cu valoare de utilizare redusă sau a preexistenţilor;

• în timpul procesului de exploatare-regenerare, păşuna-tul trebuie interzis, iar efectivele de vânat erbivor aduse la limite rezonabile;

• de câte ori apare necesar se vor executa lucrări de com-batere a unor dăunători dacă aceştia pot pune în pericol reuşita regenerării;

• în ochiurile complet regenerate şi în care s-a încheiat parţial starea de masiv este oportun să se intervină cu prima degajare parţială în vederea reglării raporturilor intra şi interspecifice în populaţia juvenilă existentă:â

• practica a demonstrat că reuşita aplicării tratamente-lor reclamă asigurarea stabilităţii personalului de teren, precum şi asigurarea materială a executării lucrărilor necesare de dirijare a dezvoltării seminţişului.

5. Aplicarea în continuare a tratamentelor în arboretele din Câmpia VlăsieiAvând în vedere sarcinile gospodăririi durabile a pădurilor din această zonă, precumpănitor încadrate în grupa I funcţi-onală, subgrupa a IV a, de protecţie socială, precum şi expe-rienţa locală dobândită în aproape un secol de aplicare a unor variate tratamente, considerăm oportună orientarea actuală vizând alegerea, adoptarea şi aplicarea unor tratamente mai intensive, chiar dacă reclamă eforturi şi costuri sporite în comparaţie cu alte tratamente extensive.

Fără a insista asupra acestui subiect de reală importanţă teo-retică şi practic-aplicativă, ne rezumăm doar la câteva opinii privind orientarea în continuare privind adoptarea şi aplica-rea tratamentelor în arboretele din Câmpia Vlăsiei dintre care:

• o sarcină de primă importanţă, valabilă pentru păduri-le de stat, dar şi private, pentru fondul forestier, dar şi pentru vegetaţia din afara fondului forestier este legată de păstrarea integrităţii structurale şi funcţionale a ar-boretelor şi a vegetaţiei forestiere și ameliorarea în con-tinuare, inclusiv creşterea ponderii acestora în viitor la procente mai mari de 15% prin întemeierea de arborete noi în terenuri care au devenit inapte altor moduri de utilizare eficientă.

• conservarea şi apărarea covorului verde din zona intra-vilană şi mai ales periferică a Bucureştiului, precum şi ameliorarea structurală şi funcţională a fondului fores-tier din zona periferică a municipiului extins dar şi po-luat în prezent;

• adoptarea de către proprietarii de păduri şi realizarea de către corpul silvic din zonă a unor lucrări de reconstruc-ţie ecologică, atât în zona intravilană, cât şi în fondul forestier din apropierea Bucureştiului, prin mobilizarea fondurilor şi mijloacelor necesare realizării acestor lu-crări de mare utilitate şi eficienţă viitoare;

• analiza responsabilă de către corpul silvic a experienţei locale dobândite în aplicarea tratamentelor, a reuşitelor, dar şi a cauzelor care au generat nereuşite şi greşeli în apli-care şi, pe această bază, ameliorarea măsurilor tehnice vi-zând amplasarea şi punerea în valoare a masei lemnoase, dirijarea procesului de regenerare şi prevenirea vătămă-rilor provocate seminţişului prin exploatare şi /sau prin acţiunea unor factori vătămători care acţionează în zonă;

• creşterea în continuare a ponderii codrului şi a tratamen-


14

telor cu tăieri neuniforme şi regenerarea periodică sub masiv în pădurile pure și amestecate de stejari, evitând tăierile rase (dar nu şi tăierile rase în ochiurile mici des-chise); considerăm că dorinţa unor specialişti locali de a experimenta aplicarea codrului grădinărit în şleaurile din Câmpia Vlăsiei nu este oportună, date fiind cerinţele ecologice ale speciei (speciilor) arborescente din şleauri;

• aplicarea în continuare a lucrărilor speciale de conserva-re, precum și a celor de igienă în arboretele încadrate în tipul II de categorie funcţională şi executarea concomi-tentă a unor lucrări experimentale în arboretele parcur-se prin care să se obţină o experienţă locală de natură să conducă la ameliorarea modului de aplicare (intensitate de tăieri, alte lucrări însoţitoare vizând dirijarea dezvol-tării populaţiilor juvenile, a populaţiilor tinere din arbo-retele existente prin lucrări de îngrijire, a unor măsuri silvotehnice speciale în staţiuni extreme etc.);

• îmbunătăţirea normelor de timp şi de producţie cu care se operează actualmente în lucrările silvotehnice care nu favorizează realizarea unor lucrări de calitate cel pu-ţin satisfăcătoare;

• experimentarea, controlul anual al regenerărilor, dar și controlul dinamicii și a reuşitei aplicării tratamentelor, aşa cum este recomandat în cazul codrului grădinărit , dar adaptat specificului codrului regulat;

• continuarea, până la finalizare a lucrărilor de conversi-une şi/sau refacere şi substituire începute şi extinderea acestora în cazul în care silvicultorii practicieni le consi-deră necesare şi posibile;

• în sfârşit, dar nu în ultimul rând, este imperios necesar ca organele silvice locale să acorde și în continuare o maximă atenţie şi să valorifice optim anii de fructificaţie abunden-tă şi chiar medie la stejar, având în vedere periodicitatea mare a fructificaţiei și capacitatea actuală limitată de re-generare naturală a stejarului pedunculat a cărui valoa-re economică, ecologică şi socială este incontestabilă, în zonă şi în toate pădurile din câmpia forestieră. ■

BibliografieBadea M., 1974: Ajutorarea regenerării naturale a arboretelor. Ed. Ceres,

Bucureşti

Chiriţă C., Popescu M., 1933: Contribuţii la problema regenerării natura-le a gorunului din România. ICES, serai a II a, Bucureşti

Ciobanu P., 1980: Evoluţia metodelor de regenerare a pădurilor din Româ-

nia. În: Pădurile României, Edit. Academiei RSR, Bucureşti

Constantinescu N., 1973: Regenerarea arboretelor. Ed. Ceres, Bucureşti

Doniţă N., Purcelean Ş., 1975: Pădurile de şleau din România şi gospodă-rirea lor. Ed. Ceres, Bucureşti

Danilescu N., R., 1891: Curs de economie forestieră. Curs litografiat, Bucureşti

Drăcea M., 1923-1924: Silvicultură. Curs litografiat, Bucureşti

Drăcea M., 1942: Curs de silvicultură. Regime şi tratamente. Curs litogra-fiat, Bucureşti

Florescu I., I., 1981: Silvicultură, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Florescu I., I., 1991: Tratamente silviculturale , Ed. Ceres, Bucureşti

Florescu I.,I., Nicolescu N.,V., 1998: Silvicultura. Vol. II Silvotehnica.Edit. Univ, Transilvania, Brașov

Florescu I., I., 2006: Silvicultură, Ed. V. Goldiş, Arad

Giurescu C., C., 1975: Istoria pădurii româneşti. Ed. Ceres, Bucureşti

Giurgiu V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Ed. Ceres, Bucureşti

Milescu I., 1988: Lucrările de conservare, mijloc eficient pentru mai buna gospodărire a pădurilor. R.p.nr. 4

Negulescu E., 1957: Regime şi tratamente. Litografia Învăţământului, Braşov

Negulescu E., G., Ciumac Gh., 1959: Silvicultura. EAS Bucureşti

Negulescu E., G. şi colab., 1973: Silvicultura. Ed. Ceres, Bucureşti

Negulescu E., G., Damian I., 1966: Dendrologia, cultura şi protecţia pă-durilor. Vol. II, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Negulescu E., G., Florescu I., I., 1985: Regenerarea naturală a pădurilor, acţiune larg promovată de Revista Pădurilor. Rev. Păd., nr. 4

Pătrăşcoiu N., şi colab., 1974: Gospodărirea pădurilor de interes social. ICAS, seria a II a, Bucureşti

Purcelean Ş., şi colab., 1962: Recomandări privind aplicarea tăierilor progresive în ochiuri, combinate cu tăieri succesive în pădurile de şleau din Podişul Târnavelor. Ed. Agro-Silvică, Bucureşti

Rădulescu M., 1929: Observaţiuni din cultura stejarului pedunculat în Câmpia Română. Revista Pădurilor, nr. 44

Rucăreanu N., 1962: Amenajarea pădurilor. EAS, Bucureşti

Rucăreanu N., Leahu I., 1982: Amenajarea pădurilor. Ed. Ceres, Bucureşti

Vlad I., 1948: Observaţiuni privitoare la regenerarea stejarului în pădurea de şleau de câmpie. ICEF, seria I, vol.II, 1946-1947

Vlad I., 1954: Relaţii între perioada de regenerare, perioada specială de rege-nerare, suprafaţa periodică şi suprafaţa subperiodică. Rev. Pădurilor, nr. 69

Vlad I., Giurgiu V., 1986: Pădurile actuale după un secol de gospodărire: învăţăminte şi prognoză. În: Pădurile noastre ieri, azi, mâine. ICAS, seria a II a, Bucureşti

Vlad I., ş.a.,1997: Silvicultura pe baze ecosistemice. Ed. Academiei Româ-ne, Bucureşti

MEF., 1966: Instrucţiuni privind aplicarea tratamentelor. CDF, Bucureşti

***, 1988: Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor. Minis-terul Silviculturii, CMDPA, Bucureşti

***, 2000: Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor. MA-PPM, Bucureşti

***, 2003: Norme tehnice pentru efectuarea controlului anual al regeneră-rilor. RNP, Bucureşti.

AbstractIn its first part, the article presents some theoretical aspects regarding the factors which influence silvicultural treat-ments, the objectives to be solved and the dynamics of the special regeneration period in the studied area. The second part represents a synthesis of the evolution of applying diverse silvicultural treatments along a century of forest mana-gement in the forests from Vlasiei Plain. Based on available data, an analysis is carried out on the local experience gained by applying diverse silvicultural treatments or by using the ageing conversion works, restoration works and recently by special conservation works. The fact that the forestland from Vlasiei Plain is included under the Functional Category 1 requires in the future the application of intensive treatments under high forest regime aiming at the continuous impro-vement of the management. The coppice regime will be maintained only in poplar and black locust dominated stands.

Keywords: forests from Vlasiei Plain, silvicultural treatment application, group shelterwood, special conservation works, ecological restoration works.

Anul X | Nr. 21 | 2005

15

Silv icultur ă

Particularităţi privind aplicarea tratamentelor cu regenerare naturală sub masiv în arboretele pure şi amestecate de brad din masivul nord-vestic al Munţilor Făgăraş

■ Dorin Dan Bunea

1. Introducere

R educerea suprafeţelor păduroase ocupate de brad din fondul forestier naţional („moartea bradului” denu-mită de Barbu, 1991) dar mai ales din pădurile ţărilor

europene impune cercetarea amănunţită a acestei proble-me. Cauzele fenomenului de uscare sunt multiple, cele mai importante pot fi: atacurile de boli şi dăunători, poluarea, gospodărirea necorespunzătoare, dificultăţile considerabile privind regenerarea, producţia insuficientă de sămânţă sau de calitate necorespunzătoare (Olenici, 2001), etc.

Particularităţile privind aplicarea tratamentelor cu regene-rarea naturală sub masiv în arboretele pure şi amestecate de brad din masivul nord-vestic al Munţilor Făgăraş sunt reda-te succint în cele ce urmează pentru perioada 1953 (anul de debut al primului studiu de amenajare al zonei), până astăzi. Pe etaje fitoclimatice, tipuri de staţiune şi tipuri de pădure sunt prezentate caracteristicile şi aspectele tehnice impor-tante ale tratamentelor silvotehnice aplicate şi efectele lor, într-un mod care se doreşte cât mai obiectiv şi critic posibil.

2. Scopul cercetărilorDiferitele formaţii şi tipuri de pădure, în contextul condiţi-ilor staţionale variate, necesită o gamă la fel de variată de măsuri culturale. Diversificarea este mai mare dacă intervin amestecurile de specii (Mo, Br, Fa), pentru că fiecare dintre specii dispune de caracteristici bioecologice diferite. Dimi-nuarea proporţiei bradului este o dovadă elocventă a inefici-enţei măsurilor silvotehnice ce s-au aplicat în amestecurile de fag cu răşinoase, începând cu regenerarea .

Scopul cercetărilor este analiza privind aplicarea tratamen-telor cu tăieri repetate şi regenerare naturală sub masiv în arboretele pure şi amestecate de brad din masivul nord-ves-tic al Munţilor Făgăraş şi a efectelor generate de aceste mă-suri silvotehnice. Motivaţia este cunoaşterea corectă, reală, a dinamicii parametrilor structurali ai arboretelor pe o pe-

rioadă mai lungă de timp, deoarece ciclul de producţie mare, de aproximativ 120 de ani al arboretelor necesită observaţii îndelungate în vederea utilizării celor mai adecvate soluţii.

3. Obiectivele cercetărilor Principalele obiective în elaborarea lucrării vizează:

• felul cum s-a realizat regenerarea naturală în raport cu tratamentele aplicate;

• evoluţia arboretelor pe perioade lungi de timp, cores-punzătoare măsurilor de gospodărire utilizate;

• elucidarea unor aspecte importante privind regenerarea bradului în amestecurile de fag cu răşinoase, brădete, brădeto-făgete, făgete, cărpinete şi făgeto-cărpinete;

• identificarea tipurilor de pădure şi a particularităţilor care generează utilizarea măsurilor silvotehnice speciale;

• precizarea unor măsuri silvotehnice diferenţiate pe ti-puri de staţiuni privind asigurarea regenerării naturale a bradului şi integrarea sa în viitoarele arborete.

4. Locul cercetărilor. Materialul cercetărilor. Metode de lucruSuprafaţa păduroasă din fondul forestier naţional situată pe versantul nord-vestic al Munţilor Făgăraş, pe stânga tehnică a râului Olt, cuprinsă între acest râu şi până pe crestele mun-ţilor, pornind în est de la Muchia Tunsului şi mergând până la pârâul Fătu pe latura vestică, reprezintă teritoriul pe care s-au desfăşurat cercetările. Suprafaţa fondului forestier este de 7535 ha.

Pentru analizarea trăsăturilor caracteristice ale tratamen-telor silviculturale aplicate de-a lungul timpului, în vederea obţinerii regenerării pe cale naturală din sămânţă, pentru arboretele pure şi amestecate de brad, s-a procedat la studiul tăierilor efectuate în perioada 1953-2005. Au fost alese 85


16

de unităţi amenajistice care conţin specia brad în compoziţie sau diseminat. Datele culese din amenajamente, dări de sea-mă statistice, dosarele actelor de punere în valoare, controlul anual al regenerărilor naturale, au fost selectate, centraliza-te şi sistematizate, întocmindu-se câte o fişă pentru fiecare u.a. în parte.

Pe perioadele de aplicare ale amenajamentelor au fost con-semnate date privind caracteristicile u.a. (suprafaţa, panta, configuraţia terenului, expoziţia, altitudinea), caracteris-ticile arboretelor la momentul reamenajărilor (compoziţia arboretului, tipul de pădure, vârsta, clasa de producţie, con-sistenţa, tipul de floră indicatoare, elagajul, volumul mediu la hectar, compoziţia seminţişului existent pe procente din suprafaţă şi înălţime), lucrările propuse de amenajament precum şi lucrările executate pe ani şi suprafaţă.

Fig. 1. Arboret din U.P.II, u.a. 121D, O.S. Avrig Forest stand from U.P.II, u.a. 121D, FDorest District. Avrig

Fig. 2. Arboret din U.P.II,u.a. 96, A, O.S. Avrig Forest stand from U.P.II,u.a. 96, A, Forest District Avrig

Interpretarea datelor astfel sistematizate s-a efectuat pentru fiecare etaj fitoclimatic, tip de staţiune şi tip de pădure în parte. Sunt analizate tratamentele aplicate prin prisma rezultatelor obţinute în regenerarea natu-rală a pădurilor în contextul dat al multiplelor condiţii existente. În special regenerarea naturală a bradului este obiectul cercetărilor.

Documentarea bibliografică este prima metodă de cerceta-re aplicată. Materialul de cercetare la prezenta lucrare cu-prinde unităţile amenajistice în care au fost efectuate tă-ieri de regenerare, în arboretele ce au în compoziţia lor ca specie de bază, de amestec sau diseminată bradul. Baza de date a fost preluată din studiile de amenajare, actele de arhivă (dosare partizi, raportări statistice, controlul anual al regenerării naturale, etc.). Lucrările de cercetare au urmărit şi investigaţii efectuate în literatura de spe-cialitate din Europa dar şi din ţara noastră, atât la bibli-otecă cât şi pe internet. S-a procedat la o analiză atentă a datelor existente, la selectarea, prelucrarea şi sistema-tizarea lor. Prin metoda observaţiilor şi măsurătorilor în suprafeţe de probă s-au analizat şi s-au interpretat (în intenţie logic şi critic) tratamentele aplicate, particulari-tăţile tratamentelor aplicate în zona studiată şi efectele generate de aplicarea acestora asupra regenerării pe cale naturală a arboretelor, a bradului în principal şi a efecte-lor generate asupra dinamicii structurii arboretelor. În deplasările efectuate în teren cu scopul culegerii datelor necesare au fost efectuate numeroase fotografii.

5. Aspecte caracteristice ale zonei studiateFondul forestier analizat este administrat de către două ocoale silvice: Ocolul Silvic Avrig (ocol de stat) şi Ocolul Silvic Izvorul Florii (regie autonomă în cadrul primăriei Avrig).

Unitatea de relief este în principal versantul. Înclinarea ver-sanţilor variază între 5 gr.–50 gr., este mai lină la limita in-ferioară altitudinal şi creşte treptat, devenind foarte mare în amonte. Frecvenţi sunt versanţii moderat şi puternic înclinaţi (62%). Expoziţia generală este cea nordică, altitudinea medie pentru zona Avrig este 875 m. Cea mai răspândită categorie de altitudine este cuprinsă între 601-1000 m. Neomogenita-tea mare a cadrului natural al zonei “se reflectă pregnant în re-gimul climei în ansamblu şi în repartiţia diferitelor elemente şi fenomene meteorologice” (Ţîştea, ş.a., 1974, Marcu, 1983). Relieful, prin altitudine, orientarea culmilor, înclinarea şi ex-punerea versanţilor, formele de relief, are o influenţă deose-bită în dezvoltarea proceselor meteorologice şi deci implicit a celor climatogene. Temperatura aerului constituie unul dintre factorii principali care condiţionează dezvoltarea şi repartiţia vegetaţiei forestiere. În suprafaţa de pădure luată în studiu, valorile medii ale temperaturii aerului variază între 9,4°C în partea cea mai joasă şi 1,2°C în partea cea mai înaltă. La altitudinea medie de 875 m, temperatura medie anuală este +6,025°C. Precipitaţiile medii anuale la altitudinea medie de 875m sunt 849 mm , cu media lunară cea mai mare 136 mm în iunie şi o medie lunară minimă de 39 mm în martie. În cursul anului cantităţile lunare de precipitaţii se modifică apreciabil în funcţie de oscilaţiile circulaţiei generale ale atmosferei şi de intensitatea proceselor locale termoconvective. Vânturile predominante bat din sectorul vestic şi sud-vestic.

După Köppen, fondul forestier al zonei Avrig se află situat în provincia climatică “D.f.c.k. “ – clima boreală (continental sub-arctică), un climat temperat rece, cu ierni friguroase şi umede,

Anul X | Nr. 21 | 2005

17

cu temperatura celei mai reci luni sub – 3º C şi a celei mai calde luni peste +10º C, cu sezonul de iarnă şi de vară bine definite, cu precipitaţii în toate lunile anului, fără sezon secetos. Indi-cele de ariditate De Martonne are valoarea 52,97, indicele de ariditate Lang are valoarea 140.912. În concluzie, clima zonei analizate este favorabilă vegetaţiei forestiere datorită: umidi-tăţii ridicate şi relativ constante, amplitudinilor mici de tem-peratură dintre iarnă şi vară şi precipitaţiilor abundente.

Zona este situată în totalitate în bazinul hidrografic al râului Olt. Pădurile din această zonă sunt în grupa I-a funcţională (păduri cu rol de protecţia bazine-lor hidroenergetice). Den-sitatea medie a reţelei hidrografice a zonei Avrig este 0,9 km/km². În unele locuri densitatea reţelei hidrografice este chiar 1,4 km/km² şi chiar mai mult. Regimul hidrologic este unul echilibrat şi relativ constant.

Rocile de bază sunt rocile metamorfice formate predomi-nant în cristalin. Solurile identificate în fondul forestier al zonei fac parte din patru clase de sol : luvosoluri, camboso-luri, spodosoluri şi protisoluri. Cea mai mare răspândire o au cambosolurile (83.3%) şi dintre acestea eutricambosolul (62%), soluri propice dezvoltării în bune condiţii a vegetaţiei forestiere (după cartările din amenajamentele anului 2005).

În aceste condiţii variate sunt identificate 26 de tipuri de staţiuni forestiere, cu categoriile de bonitate reprezentate în fig.nr.1, dintre care 12 care sunt situate în etajele FM2 şi FM1+FD4 prezintă importanţă la studiu.

Fig. 1. Categoriile de bonitate ale staţiunii Categories of sites quality

Fig. 2. Etajele fitoclimatice Phytoclimatic levels

Vegetaţia forestieră se întinde pe parcursul a 5 etaje fitocli-matice (fig. nr.2). Porneşte de la 360 m altitudine din uni-tăţile amenajistice limitrofe Oltului şi urcă până la limita altitudinală a fondului forestier la 1800 m. Varietatea mare a condiţiilor de vegetaţie dată de variaţia altitudinală a fon-dului forestier situat pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş, determină încadrarea speciilor forestiere, în funcţie de cerin-ţele lor ecologice, pe un palier complex al tipurilor de pădure. Fizionomia structurii şi întinderea vegetaţiei forestiere, aşa cum se prezintă astăzi, constituie rezultatul interacţiunii factorilor staţionali şi a celor daţi de intervenţiile umane. Dintre aceştia, factorii geo-morfologici, climatici şi edafici au un rol preponderent. Nu trebuie omis nici factorul uman care şi el a avut o influenţă semnificativă (Lungu, 1991).

În multitudinea variaţiilor de condiţii staţionale care o ca-racterizează, zona prezintă 12 formaţii forestiere, după cum se poate observa în tabelul nr.1. Bradul este prezent în 4 for-maţii forestiere (31% din suprafaţa fondului forestier): moli-deto-brădete, amestecuri de molid, brad şi fag, brădete pure şi brădeto-făgete. Majoritatea arboretelor ce conţin brad în compoziţie sunt arborete de amestec cu fagul.

Tab. 1. Situaţia fondului forestier pe formaţii forestiere Forest fund situation on forest formations

Nr. crt. Denumirea

Suprafaţa Productivitatea naturală

ha %Superioară Mijlocie Inferioară

ha % ha % ha %1 Molidişuri pure 865.9 12 344.2 40 521.7 602 Molideto - brădete 65.1 1 18.1 28 47 72 3 Amestecuri de Mo,Br,Fa 1142.3 15 27.4 3 1020.2 89 94.7 84 Molideto - făgete 27 1 27 1005 Brădete pure 53.1 1 53.1 100 6 Brădeto - făgete 1053.1 14 135.8 13 865.4 82 51.9 57 Făgete pure montane 3755.5 50 679.1 18 2926.2 78 150.2 48 Făgete amestecate 75.9 1 75.9 100 9 Făgete pure de deal 107 1 24.3 23 82.7 77

10 Gorunete pure 92.6 1 5.9 6 64.6 70 22.1 2411 Goruneto - făgete 174.8 2 11 6 154.3 88 9.5 6 12 Aninişuri de anin alb 30.3 1 30.3 100

TOTAL GENERAL 7442.6 100 954.7 13 5610.8 75 877.1 12


18

10%

2% 1%2%1%5%

2%

24%53%

F ag

Molid

B rad

G orun

C arpen

Mes teac an

DR

DT

DMFig.3. Structura fondului de producţie pe specii (%)

The structure of production fund by species

6. Rezultatele cercetărilor

6.1. Aplicarea tratamentelor în etajul montan de amestecuri (FM2)

Etajul montan de amestecuri (FM2) este etajul fitoclimatic în care bradul vegetează cel mai bine. Pentru acest etaj s-a luat în studiu regenerarea pe cale naturală, sub masiv, a bra-dului, prin aplicarea tratamentelor cu tăieri repetate în ar-boretele pure şi amestecate de brad dar şi acolo unde bradul apare diseminat sau chiar în suprafeţe propuse la tăieri de substituire.

6.1.1. Montan de amestecuri, Bi, podzolic, edafic mic cu Vaccinium şi alte acidofile (T.S. 3311)

În tipul de pădure Făget montan cu Vaccinium myrtillus (i), (T.P. 4161), arborete situate la 700-800 m altitudine, pe ver-sanţi cu pante line la moderate (20°-25°), bradul este prezent doar diseminat în compoziţie. Tratamentul tăierilor succesi-ve, prevăzut iniţial şi care a dat rezultate bune în făgete, a fost înlocuit din anii ’80 cu tratamentul tăierilor progresive. Apli-carea tăierilor progresive în făgetele acestea, unde condiţiile staţionale sunt pentru arborete de productivitate inferioară, au ca rezultat regenerarea bună a bradului care se adaptea-ză mai bine, în principal la aciditatea ridicată a solului. După efectuarea tăierii de însămânţare, pe litiera continuă, norma-lă a fagului, seminţele de brad germinează mai bine faţă de cele ale fagului care nu au puterea de a penetra litiera ca şi bradul (Brega, P.,1986). Deşi cu puţine exemplare semincere, regenerarea bradului este remarcabilă (40-90%). Pieţele de controlul regenerării naturale efectuate anual confirmă acest lucru comparativ cu prevederile amenajamentelor. După efec-tuarea tăierii progresive de punere în lumină, regenerarea ajunge să depăşească 90% din suprafaţa în curs de regenera-re. Lumina este agreată de regenerarea de fag care se dezvoltă mai bine prin reducerea consistenţei (Florescu,1981).

6.1.2. Montan de amestecuri, Bi, podzolic sau criptopodzolic, edafic mare (T.S. 3322)

Amestecurile de răşinoase şi fag (T.P. 1331) pentru care am analizat u.a. 84B din U.P.II sunt arborete natural fundamen-tale de productivitate inferioară, relativ pluriene situate la altitudini relativ mari (1100-1300m). Panta mare, de 40° şi

solul cu rocă pe 40% din suprafaţă au determinat încadrarea în grupa I funcţională a pădurilor, cu rol de protecţie a so-lurilor împotriva eroziunii. Din anul 1995 toate unităţile de producţie studiate sunt trecute la grupa I de protecţie a ba-zinelor hidroenergetice pentru grupul de hidrocentrale con-struite pe râul Olt. Dacă până atunci în astfel de arborete se executau tratamente cu tăieri succesive sau combinate (până în 1989), acum se admit doar lucrări speciale de conservare. Nu s-au executat însă lucrările propuse datorită lipsei dotării corespunzătoare cu utilaje de exploatare pentru condiţii foar-te grele de exploatare. Eficienţa economică a activităţii de ex-ploatarea pădurilor în tăierile de conservare, unde procentul de extragere este de până la 8%, este mică şi astfel de parchete nu sunt preluate la licitaţie de către agenţii economici. Este dificilă dacă nu imposibilă exploatarea şi în regie proprie de către ocoalele silvice. Din această cauză materialul care se ex-trage este de cele mai multe ori depreciat, cu defecte, atacat de insecte, etc. şi cu mult peste vârsta exploatabilităţii tehnice.

6.1.3. Montan de amestecuri, Bi, brun edafic mic, cu Asperula-Dentaria (T.S. 3331)

Amestecurile de răşinoase şi fag cu floră de mull (i), (T.P. 1315) din U.P. III, u.a. 70C sunt arborete natural fundamen-tale relativ echiene, pe versanţi ondulaţi, cu expoziţie ves-tică, panta medie de 35 gr. la altitudini de 1050-1280m. La vârsta de 110 ani, în 1992 s-a aplicat tăierea progresivă de însămânţare. Tăierea a fost de intensitate mare, consistenţa s-a redus la 0,5. Seminţişul obţinut este însă insuficient şi cu toate acestea au fost prevăzute tăieri de lărgire a ochiurilor deşi exista pericolul doborâturilor de vânt. S-au prevăzut şi lucrări de ajutorarea regenerării naturale.

Brădeto-făgetul cu floră de mull (i), (T.P. 2214) din U.P. II, u.a. 93A, la reamenajarea din anul 1975 avea compoziţia 3Br7Fa, diseminat Mo, Pam, pe un versant frământat, parţial însorit, cu panta medie 40 gr., la o altitudine de 800-1250 m. După ce în anul 1970 s-a executat o tăiere combinată de punere în lumină, seminţişul dat de amenajament este 7Br3Fa pe 0,3S. Controlul regenerării naturale efectuat înaintea exe-cutării tăierii definitive (succesivă definitivă) executată în anul 1976 a relevat existenţa unei regenerări naturale 51Br-20Mo29Fa răspândită pe 68% din suprafaţă şi cu o înălţime medie de 0,25m. Panta mare şi existenţa rocii la suprafaţă este un impediment în obţinerea unui procent de regenerare mai mare. Suprafaţa neregenerată de 5,1ha a fost plantată integral în anul 1977 cu molid şi la controlul anual al rege-nerării naturale s-a găsit compoziţia 33Br19Fa48Mo cu înăl-ţimea medie de 0,4m. Înrăşinarea cu molid se menţine ca tendinţă şi astfel se schimbă proporţia speciilor în amestec, fapt accentuat prin completările efectuate şi prin tăierile de îngrijire: degajări şi curăţiri. Se cristalizează din anul 1985 un arboret de amestec 7Mo2Br1Fa, stabil, care se menţine şi astăzi. Pentru viitor, panta mare şi solul superficial, cu stâncărie la suprafaţă impun includerea la lucrări speciale de conservare a arboretului.

6.1.4. Montan de amestecuri, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria (T.S. 3332)

Tipul de staţiune Montan de amestecuri, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria este majoritar în pădurile ma-

Anul X | Nr. 21 | 2005

19

sivului nord-vestic al Munţilor Făgăraş. Cea mai mare parte a arboretelor pure sau amestecate de brad aparţin acestui tip de staţiune (76% din etajul fitoclimatic FM2 sau 36.5% din toată suprafaţa luată în studiu). Sunt 9 tipuri de pădure, va-riate, pe versanţi cu diferite pante şi expoziţii, la altitudini cuprinse între 550-1450m, deci se suprapun peste limitele altitudinale ale arealului bradului.

Molideto-brădetele pe soluri schelete (m), (T.P. 1241), sunt arborete de tipul 8Mo2Br aflate la altitudinile cele mai mari din cadrul staţiunii, pe versanţi frământaţi, cu pante foarte repezi, pe soluri superficiale, cu stâncărie la suprafa-ţă, cu aciditate foarte mare. În deceniile postbelice au fost prevăzute a se executa tăieri succesive. Suprafeţele nerege-nerate erau plantate de regulă cu molid. Începând cu reame-najarea din anul 1985 au trecut în grupa I funcţională şi au fost prevăzute la lucrări de conservare,care frecvent nu s-au făcut din diferite motive.

Amestecurile de molid, brad şi fag cu floră de mull (m), (T.P. 1314) sunt păduri în care cele trei specii vegetează pe versanţi ondulaţi, cu înclinare medie (20-30 gr.) şi la altitu-dini de 650-1000 m. Pentru tratamentele aplicate de-a lun-gul timpului avem două situaţii pe care le prezentăm succint.

În U.P. III, u.a. 65C într-un arboret plurien 10Fa, diseminat brad, paltin de munte, cu vârsta medie de 120 ani, în 1965, consistenţa medie 0,6, panta medie 25 gr., la o altitudine de 720-1060 m, au fost efectuate în anul 1967 tăieri de substi-tuire pentru însămânţare pe toată suprafaţa subparcelei. S-a obţinut un seminţiş 3Br7Fa pe 60% din suprafaţă. Pe 4,8 ha. tăierea a avut caracter definitiv, însă în anul 1973, 3 ha s-au împădurit integral cu molid. În anii 1974-1975 s-au efectuat tăieri definitive pe toată suprafaţa care sunt denumite com-binate definitive. Deşi suprafaţa regenerată era insuficientă, tăierile s-au efectuat şi exploatarea a produs prejudicii în-semnate în seminţiş. Ca regulă, în această perioadă, trata-mentele cu tăieri succesive şi mai apoi tratamentele cu tăieri combinate, se executau în doar două etape care erau de cele mai multe ori insuficiente în crearea şi urmărirea unei rege-nerări viabile, suficiente, de calitate. Împăduririle nu ţineau suficient cont de suprafeţele regenerate şi se intervenea cu plantaţii şi acolo unde era regenerare naturală. În anii 1974, 1975,1977 şi 1978 s-au plantat 27,7 ha şi în 1974 s-au efec-tuat completări pe 1,5 ha, toate cu molid. S-a intervenit în acest mod peste regenerarea existentă şi ca urmare compo-ziţia arboretului nou format (relativ echien) care era iniţial 5Mo2Fa2Br a ajuns la o formă definitivă 6Mo3Fa1Br. Deci bradul şi fagul (regenerate natural) au pierdut procente bune de participare la compoziţie în detrimentul molidului plan-tat. Este o greşeală tehnică dar şi ineficienţă din punct de vedere economic.

În subparcelele 309C şi 313B din U.P. IV, unde recent s-au aplicat tăieri rase de substituire, s-a obţinut o regenerare na-turală foarte bună: 61Br14Mo 14Fa11Pam pe 0,8 S şi respec-tiv 83Br14Fa3Pam pe 0,72 S. Regenerarea a fost obţinută în urma extragerii exemplarelor de brad din anii 1979–1980, efectuată pe o rază de 500 m în jurul plantajului de brad, pentru izolare de polen străin şi în urma reducerii consisten-ţei arboretelor prin extragerile din produse accidentale de doborâturi de vânt din anii 1985, 1989, 1996. Condiţiile de

regenerare, în special pentru brad, foarte bune sub masivul cărpinişurilor, au contribuit la realizarea regenerării.

Amestecurile de răşinoase şi fag cu Rubus hirtus (m), (T.P. 1321) sunt tipuri de pădure frecvent întâlnite, pe ver-sanţi cu înclinări 25-35 gr., la altitudini de 700-1400 m, pe diferite expoziţii. În anii 1953-1975 s-a uzat de tratamentul tăierilor succesive, în perioada 1976-1985 s-a lucrat cu trata-mentul tăierilor combinate şi după ce s-a constatat că tăierile progresive dau cele mai bune rezultate, din 1986 s-a utilizat frecvent tratamentul tăierilor progresive. De exemplu, în u.a. 58 din U.P.III, în anul 1965 era un arboret natural funda-mental, relativ echien, 6Br4Fa, vârsta medie 110 ani, consis-tenţa 0,6, pe un versant ondulat cu expoziţia vestică, panta medie 25 gr. şi la altitudine de 840-1260 m. După o tăiere succesivă de însămânţare, şi o lucrare de semănătură directă cu brad pe 5 ha (1966), s-a aplicat tăierea succesivă de punere în lumină în anul 1971, pe întreaga suprafaţă. După tăierea de însămânţare s-a obţinut o regenerare 4Br6Fa pe 0,4 S, iar după tăierea de punere în lumină 7Br3Fa pe 0,6 S. Tăierile succesive definitive s-au facut în 1978-1979. Plantaţiile efec-tuate în perioada 1979-1988 precum şi completările ulterioa-re s-au efectuat în principal cu molid, dar s-au mai utilizat în procent foarte mic brad, larice şi paltin de munte. De la arbo-retul 5Br5Fa, diseminat Mo în 1976, s-a ajuns în anul 1996 la 1Br4Mo4Fa1Pam, deci bradul şi fagul au pierdut din teren în favoarea molidului urmare tratamentelor aplicate.

În arboretele unde panta terenului este mare şi există peri-colul eroziunii solului cum este cazul u.a.74C, U.P. III, deşi au fost prevăzute a se efectua tăieri combinate, în 1975, s-a schimbat încadrarea funcţională începând cu anul 1996 şi s-au prevăzut tăieri de conservare.

U.a. 93A din U.P. III, în anul 1975 era un arboret natural fundamental relativ plurien 2Br1Mo7Fa, 120 ani, consis-tenţa 0,8. În anul 1981 s-a efectuat o tăiere combinată de însămânţare pe toată suprafaţa şi s-a obţinut o regenerare 4Br6Fa, diseminat Mo, pe 0,3 S. Reamenajarea din 1985 a prevăzut tăieri progresive şi s-a executat o tăiere progresivă de deschidere a ochiurilor în anul 1992 şi o tăiere progresivă de lărgire a ochiurilor în anul 1996. Regenerarea con-semna-tă la controlul anual din anul 1995 era 3Br3Mo4Fa pe 0,5 S. Amestecul s-a echilibrat în urma executării tăierilor progre-sive şi după executarea tăierii definitive a fost necesar doar 1 ha plantaţii în completarea regenerării naturale (7%).

Terenul frământat de pe versantul Munţilor Făgăraş, cu pante repezi şi adesea cu stâncărie la suprafaţă face ca amestecurile de răşinoase şi fag pe soluri schelete (m), (T.P. 1341) să fie des întâlnite. Anii de după război, cu o silvicultură în slujba intereselor politico-economice, fac posi-bile aplicarea tratamentelor şi în suprafeţele accidentate, cu soluri superficiale, expuse pericolului eroziunii, pe versanţii din bazinetele cu caracter torenţial, unde sub nici o formă nu sunt indicate astfel de tăieri (Clinciu ş.a., 1997). Nu se ţine seama de panta terenului şi de reuşita regenerărilor, în numai două etape de tăieri se îndepărtează arboretul. Plan-taţiile efectuate în exces cu molid se suprapun şi peste rege-nerările naturale deja existente şi formează arborete în mare parte artificiale, echiene sau relativ echiene, puţin rezistente. Unde panta nu depăşeşte 35°, cu tăieri progresive repetate şi


20

de mică intensitate, ţinând cont de direcţia vânturilor do-minante pentru a preveni doborâturile de vânt se obţin re-zultate bune. Unde panta depăşeşte 35°se vor executa numai lucrări speciale de conservare.

Brădeto-făgetul normal cu floră de mull (m), (T.P. 2212) este tipul de pădure pe care-l găsim în cele mai diverse con-diţii de relief, de la terenuri aşeza-te cu înclinări mici (5-6º) până la terenuri accidentate, frământate, cu înclinări ce ajung uneori la 40-50º, de la altitudini de 630-650 m până la 1250-1300 m. Terenurile cu pante foarte mari, în care fără a le proteja au fost aplicate tratamente cu tăieri intensive, au trecut în grupa I funcţională şi aici au fost admise doar tă-ieri de conservare (U.P. IV u.a.77A). În u.a. 57A, U.P. II, cu un arboret relativ echien în anul 1975: 4Br6Fa, diseminat Mo, vârsta medie 120 ani, consistenţa 0,5, pe un versant frământat, parţial însorit şi cu panta medie 40º, se prevăd în amenajament executarea de tăieri combinate în paralel cu mobilizarea prealabilă a solului pe 0,2 S. Mobilizarea solu-lui pe un versant accidentat cu panta medie de 40º cred că s-a dovedit a fi o greşeală, deoarece se expune terenul acţiu-nii erozionale a apei din ploile cu caracter torenţial. În anul 1974 s-a efectuat tăierea combinată de însămânţare. S-a ob-ţinut seminţişul 4Br6Fa, diseminat Mo, pe 0,2 S. Chiar dacă procentul de 20% este insuficient, în anul 1983 s-a efectuat tăierea combinată definitivă. Ca urmare plantaţiile integrale s-au făcut pe 80% din suprafaţă. Compoziţia arboretului ar-tificial este acum 2Br6Mo1Fa1Pam.

Acolo unde panta este mai mică de 35º utilizarea tratamen-telor silviculturale se poate face respectând criteriile ecologi-ce dar şi cu eficienţă bună. Tratamentul tăierilor progresive aplicat prin 3-4 tăieri, corelat cu anii de fructificaţie ai spe-ciilor au dat rezultate bune (Florescu, 1981). După aplicarea celei de-a doua tăieri progresive, s-a obţinut un procent al regenerării naturale de 60-70%.

Pentru brădeto-făgetele cu Rubus hirtus (m), (T.P. 2221), tratamentele aplicate au fost identice cu cele utilizate în bră-deto-făgetele normale cu floră de mull şi rezultatele obţinute au fost aceleaşi. Seminţişul de brad în comparaţie cu cel de fag sau de molid se instalează mai uşor şi se dezvoltă mai bine în condiţii-le de concurenţă ale murişului instalat.

Făgetul montan pe soluri schelete cu floră de mull (m), (T.P. 4114) este tipul de pădure aflat în zona Avrig, pe ver-sanţi moderat la puternic înclinaţi (15-45º), la altitudini de 600-1400 m , pe soluri cu volum edafic mic, cu stâncărie la suprafaţă. Arboretele expuse pericolului de eroziune a solu-lui sunt prevăzute la lucrări speciale de conservare, caracte-rul torenţial al bazinetelor fiind contracarat de menţinerea permanentă a versanţilor împăduriţi. Viteza de scurgere la supra-faţa solului este în acest mod substanţial diminuată în comparaţie cu terenurile descoperite (U.P. IV u.a.57A, U.P. II u.a.31A).

Aplicarea tratamentului tăierilor progresive în acest tip de pă-dure a dat rezultate foarte bune chiar şi acolo unde bradul este prezent în compoziţia arboretului doar ca specie diseminată. După efectuarea tăierilor progresive de deschidere şi de lărgi-re a ochiurilor , înaintea executării tăierilor de racordare, care se efectuează tot în ani cu fructificaţie, s-a ajuns la procente de regenerare de 70-85% (U.P. P u.a.5 A, U.P. II u.a.76F,65C).

Făgetul montan cu Rubus hirtus (m), (T.P. 4131), îl găsim de obicei în zona studiată pe versanţi cu diferite expoziţii, cu înclinări moderate, la altitudini de 600-850 m. Sub făgete, bradul se regenerează uşor (Brega,P.-1986), pentru regenera-rea pe toată suprafaţa sunt suficienţi 4 arbori /ha. Rădăcinile plantulelor de brad au capacitatea de a penetra litiera cu mult înainte de declanşarea tăieri-lor. De asemenea periodicitatea de 2-3 ani a fructificaţiei la brad constituie un avantaj pentru regenerarea acestuia în raport cu fagul şi cu molidul şi datori-tă pretenţiilor mai scăzute la lumină. Fagul în aceste arbore-te se instalează mai greu, după declanşarea tăierilor, numai atunci când litiera este descompusă şi dacă nu este împiedi-cat de exemplarele de mur existente. Aplicarea tratamentu-lui tăierilor progresive în făgetele cu Rubus hirtus începând cu anul 1995, unde până atunci nu se executau decât tăieri suc-cesive sau combinate, demonstrează superioritatea acestuia. După efectuarea tăierii de lărgire a ochiurilor şi uneori chiar după tăierea de deschidere a ochiurilor, procentul de instala-re al seminţişului este de peste 80% şi de cele mai multe ori raportul bradului cu fagul este egal sau aproape egal.

Făgeto-cărpinetul cu floră de mull de productivitate mijlocie (T.P. 4312) din U.P. III Avrig, u.a.54 şi 55 este lo-cul din care au demarat cercetările noastre. Sub cărpinete şi sub făgeto-cărpinete bradul se regenerează foarte bine, chiar şi numai din exemplare diseminate în arboretul matur. Tratamentul tăierilor progresive precum şi cel al tăierilor progresive sau succesive în margine de masiv dau rezultate foarte bune, s-au obţinut regenerări de brad în proporţie de 90-100% cu o densitate de 40000-60000 puieţi/ha. Sunt su-prafeţe din care s-au extras fără probleme pomi de Crăciun. Acolo unde a fost posibil, pentru evitarea înrăşinării excesi-ve s-a intervenit cu completări din specii de foioase: paltin de munte, gorun, fag, stejar roşu.

6.1.5. Montan de amestecuri, Bs, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria (T.S. 3333)

Staţiunea de productivitate superioară oferă condiţii bune de regenerare pentru arboretele existente. Brădeto-făgetul nor-mal cu floră de mull (s), (T.P. 2211) este întâlnit pe versanţi ondulaţi, cu pantă mică la moderată, pe soluri mijlociu pro-funde la profunde, cu troficitate ridicată, bine aprovizionate cu apă, la altitudini de 600-1000 m. Aplicarea tratamentelor cu tăieri progresive în trei sau patru etape determină rege-nerarea naturală suficientă, de calitate şi viabilă. Seminţişul asigură continuitatea aceluiaşi arboret natural fundamental. Totuşi, deschiderea sau lărgirea ochiurilor trebuie făcută cu grijă, pentru că la dezgheţ şi în perioadele cu umiditate exce-sivă, în solurile profunde, afânate se pot produce doborâturi de vânt. Reducerea consistenţei brusc, sau la 0,5-0,6 poate genera aceste neplăceri.

Făgetul normal cu floră de mull (s), (T.P. 4111) este prezent în cadrul staţiunii pe versanţi cu înclinare moderată (10-25°), la altitudini de 600-850 m. Tratamentele tăierilor progresive efectuate în aceste subparcele au generat obţinerea regeneră-rii naturale în proporţie de 60-90%. Compoziţia seminţişu-lui rezultat este sensibil mai bogată în brad. Se menţin ace-leaşi observaţii pentru moderarea intensităţii intervenţiilor ca şi la brădeto-făgete pentru a evita producerea doborâturi-lor de vânt.

Anul X | Nr. 21 | 2005

21

6.2. Aplicarea tratamentelor în etajul montan-premontan de făgete (FM1+FD4)

6.2.1. Montan premontan de făgete, Bi, podzolic, edafic mic cu Vaccinium (T.S. 4311)

În arboretele de fag, sub adăpostul masivului, bradul are capa-citatea de a se instala foarte bine. Aciditatea solului dăunează însă mai ales fagului dar şi în mare măsură bradului. Cel mai puţin pretenţios în acest sens este molidul. În tipul de pădure făget montan cu Vaccinium myrtillus (i), (T.P. 4161), tratamen-tul aplicat a fost tratamentul tăierilor succesive. În U.P. III, u.a. 101, de exemplu, într-un arboret natural fundamental, relativ echien 2Br8Fa, vârsta medie 120 ani, consistenţa 0,3, fără seminţiş , în anii 1953,1954,1961,1962 şi 1964 s-au apli-cat tăierile succesive definitive. Plantaţiile integrale efectu-ate în anii 1957, 1959, 1964 şi 1965 însumează o suprafaţă mai mare decât are subparcela, deci pe o suprafaţă de 10% s-a reîmpădurit din nou. Acest lucru, la care dacă adăugăm completările efectuate în anii 1965, 1976 si 1979 dovedesc greutăţile întâmpinate la regenerarea pe cale artificială a ar-boretului. Compoziţia arboretu-lui artificial creat are forma 5Mo1Fa3Me1Plt cu toate încercările de reintrodu-cere pe cale artificială a bradului în compoziţie prin semănăturile directe cu brad efectuate în anul 1974. Eşecul se datorează efectuării defectuoase a tratamentului tăierilor succesive: nu s-a ţinut cont că suprafeţele sunt sau nu regenerate (tăierile s-au făcut doar pentru interesul de a obţine masă lemnoasă). Exploata-rea s-a efectuat abuziv, fără respectarea regulilor silvice de exploatare. Nu s-au corelat tăierile cu anii de fructificaţie. În terenuri cu pantă de 35º sau mai mare se propun a se executa lucrări speciale de conservare (U.P. IV, u.a. 51A).

6.2.2. Montan premontan de făgete, Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria (T.S. 4420)

Făgetul montan pe soluri schelete, cu floră de mull (m), (T.P. 4114), este întâlnit în partea nord vestică a zonei studiate. Tratamentul tăierilor succesive aplicat în acest tip de pădure, necorelat cu anii de fructificaţie abundentă este sortit eşe-cului. Fagul şi mai ales bradul au preferinţe ecologice pentru soluri profunde, afânate, cu troficitate bună, cu umiditate suficientă, mai ales bradul (Şofletea, Curtu, 2004). Solurile schelete, superficiale, cu volum edafic mic, au implicit şi vo-lum trofic mic (Târziu, Spârchez, 2002), sunt un impediment în realizarea regenerării naturale prin tratamentul menţio-nat (U.P.IV, u.a.52A, 80A). Apariţia tineretului preexistent de fag (păriş, prăjiniş) pe o parte din suprafaţă a împiedicat instalarea seminţişului, mai ales pe cel de fag. Efectuarea tă-ierilor definitive în ani de fructificaţie, corelate cu mobiliza-rea solurilor prin lucrările de colectare a masei lemnoase din exploatările forestiere au generat în ultimă instanţă regene-rarea naturală insuficientă pentru formarea unui nou arboret dar care contribuie la formarea amestecurilor în compoziţia arboretelor ce ar fi rămas pure prin lucrările de împăduriri.

Tratamentul tăierilor progresive s-a folosit cu bune rezultate în făgetele montane pe soluri schelete. Ele permit instalarea ochiurilor de regenerare în suprafeţe în care terenul este mai aşezat, acolo unde solurile nu prezintă stâncărie la suprafaţă. S-au obţinut în acest mod, după tăierea de deschidere a ochiu-rilor, procente ale regenerării naturale de 40-50%, iar după

tăierea de lărgire a ochiurilor 70-90% ( U.P. C, u.a.8B, 14G).

Fig.3. Plantule de brad răsărite înfăget: U.P.II,u.a.19 Silver fir seedlingssprung up inbeech forest

Sunt şi cazuri cum ar fi în U.P. IV, u.a. 7A, unde după tăierea a II-a seminţişul instalat este pe 90% din suprafaţă, dar nu are în compoziţie brad ci doar fag pur. Făgetele din aceas-tă staţiune, printr-o regenerare mixtă, bine condusă, pot fi înnobilate şi aduse la o compoziţie care să conţină brad şi molid. Valoarea şi stabilitatea arboretelor de amestec la boli şi dăunători este superioară (Florescu, Nicolescu, 1996).

Tăierile de substituire sau de refacere efectuate în arborete-le de fag cu brad diseminat sau în proporţie mică, pe soluri schelete, au o regenerare valoroasă, pe 71% din suprafaţă, de forma 35Br3Mo62Fa (U.P. C., u.a. 1B), obţinută urmare unor tăieri de produse accidentale care au extras exemplarele de carpen provenite din lăstari pentru lemn de foc la populaţie, din jurul unor seminceri de fag sau de brad. Ochiurile deschi-se au fost mici, de până la 1/2-1/3 din înălţimea unui arbore.

Fig. 4. Puiet de brad pus în lumină, şi cu adăpost lateral, (U.P.II,u.a. 111A)

Silver fir seedling shed light, and with lateral refuge

Tot rezultate foarte bune, în situaţii similare, au fost realiza-te în făgete montane cu Rubus hirtus (m), (T.P. 4131). Pieţele de probă efectuate au determinat declanşarea regenerării naturale pe 71% şi 100% în U.P. C., u.a. 5A şi respectiv u.a. 4A. Şi în acest tip de pădure tratamentul tăierilor progresi-ve dă rezultate bune, cu regenerări naturale de 80% şi chiar peste această cifră în momentul aplicării tăierilor definitive (U.P. IV, u.a. 316A).

În făgeto-cărpinetul cu floră de mull de productivitate mijlo-


22

cie (m), (T.P. 4312) tot tăierile progresive dau cele mai bune rezultate (U.P. B, u.a.21B). După tăierea de deschidere a ochiurilor într-un arboret 7Fa3Ca, diseminat Br, Mo, avem o regenerare naturală 9Br6Mo85Fa pe 64% din suprafaţă. Bra-dul şi molidul din care s-a obţinut regenerarea sunt exempla-re diseminate existente în arboretul matern. Condiţiile de regenerare sub arboretul de fag şi carpen, în ochiurile des-chise sunt propice speciilor regenerate.

6.2.3. Montan premontan de făgete, Bs, brun edafic mare, cu Asperula-Dentaria (T.S. 4430)

În staţiuni de bonitate superioară, cum este cazul la Montan premontan de făgete, Bs, brun edafic mare cu Asperula–Den-taria, condiţiile staţionale permit aplicarea tratamentelor cu tăieri repetate şi regenerare naturală sub masiv. Făgetul normal cu floră de mull (s), (T.P. 4111), conţine arborete din clase superioare de producţie şi valorifică corespunzător potenţialul staţional. Astfel, în U.P. P., u.a. 15C, prin apli-carea tăierii progresive de deschidere a ochiurilor se obţine un seminţiş de forma 1Br1Mo8Fa , în situaţia în care bradul şi molidul sunt specii diseminate în compoziţia arboretului matern.

Răşinoasele, având capacitatea de a germina în litiera fagului şi de a penetra litiera chiar nedescompusă până la 4-6 cm. adâncime (Badea,1974), s-au regenerat după prima tăiere. Dar stratul gros de frunze căzut peste plantulele de 1-2 ani, la care s-au mai adăugat şi depuneri de zăpadă, l-au strivit. De asemenea îngheţurile târzii de primăvară au contribuit şi ele la distrugerea seminţişului de brad şi de molid pentru că după tăierile de lărgire a ochiurilor, la controlul efectuat, regenerarea este 10Fa, pe 66% din suprafaţă, cu o înălţime medie de 30 cm. În schimb, dacă regenerarea de brad sau de molid are condiţii favorabile, fără îngheţuri târzii de primă-vară, are umiditate suficientă, stratul de zăpadă şi frunzele căzute nu afectează plantulele, atunci bradul şi molidul se menţin în compoziţie (U.P. P ua 23).

7. Concluzii Scopul silvotehnicii durabile, moderne, este acela de reali-zare a unor arborete valoroase, stabile ecosistemic, de mare productivitate, cu echilibrul ecologic optim, cu valenţe spo-rite în ameliorarea şi protejarea mediului înconjurător, în contextul unor eforturi financiare pe cât posibil minime. Acestea se pot obţine numai prin asigurarea unei regenerări optime sub aspectul compoziţiei, al densităţii şi al viabilită-ţii arboretelor (Brega, 1986, Florescu, 1991). Condiţiile unei astfel de reproduceri sunt îndeplinite mai bine în cazul rege-nerării naturale.

Regenerarea naturală este prima şi cea mai importantă din-tre măsurile silvotehnice destinate să ducă la refacerea şi ridicarea productivităţii pădurilor, ea determină calitatea şi compoziţia noilor arborete. Procesul regenerării natura-le a pădurilor are loc sub acţiunea conjugată a factorilor de mediu. El se desfăşoară atât în pădurea virgină, când rege-nerarea se produce exclusiv prin acţiunea naturii, cât şi în pădurea cultivată (Lungu, 1991, Abrudan,1991).

Activitatea silvicultorilor face ca regenerarea pădurilor rea-lizată prin acţiunea combinată a factorilor naturali cu inter-

venţiile umane să nu mai aibă un caracter pur natural. Rege-nerarea naturală din sămânţă are loc în urma fructificaţiei arborilor ajunşi la maturitate a căror sămânţă diseminată, în condiţii favorabile, germinează şi dă naştere unei noi ge-neraţii. Regenerarea naturală pe cale vegetativă se produce la unele specii forestiere dar nu şi la brad.

Gama largă a diferitelor formaţii şi tipuri de pădure, la care se adaugă condiţiile staţionale extrem de variate ale zonei luate în studiu (cu o amplitudine altitudinală de la 360 la 1800 m), determină multitudinea măsurilor silviculturale. Variaţia măsurilor tehnice necesare este cu atât mai mare cu cât amestecurile sunt mai bogate în specii, care fiecare au ca-racteristici bioecologice proprii, diferite unele de altele.

La nivel naţional, ponderea regenerării naturale s-a redus în ultimul timp la aproximativ o treime din suprafeţele ce le ocupa, iar valoarea silviculturală şi economică a scăzut şi prin diminuarea accentuată a proporţiei bradului la compo-ziţia arboretelor. Cu toate că masivul nord-vestic al Munţilor Făgăraş beneficiază de staţiuni unde există condiţii bune de vegetaţie pentru brad şi unde bradul se regenerează bine pe cale naturală şi aici procentul s-a diminuat de la 12,1% în anul 1975 la 10,1% în anul 2005. Pentru aceasta o atenţie deosebită trebuie acordată bradului, regenerării naturale a acestuia care poate fi extins în detrimentul carpenului, mes-teacănului, plopului sau pentru proporţionarea molidişurilor şi făgetelor pure ducând la creşterea rezistenţei şi stabilităţii, productivităţii, calităţii şi implicit creşterea valorii economi-ce şi ecologice a arboretelor.

Experienţa şi rezultatele bune obţinute la regenerarea natu-rală a bradului prin aplicarea tratamentelor cu tăieri repetate şi regenerare naturală sub masiv în zona studiată ne-au de-terminat să le facem cunoscute. Considerăm că ele pot fi utile în practica silvică. În paralel, tot pentru cultura bradului, din anul 1979 funcţionează livada seminceră Avrig care produce cantităţi de 500-800 kg sămânţă selecţionată de brad pe an, recunoscută calitativ şi pe plan internaţional.

Tratamentele aplicate pe parcursul timpului sunt diverse, uti-lizarea lor a fost consecinţa unui complex de factori determi-naţi de cauze politico-economice specifice fiecărei etape. La începutul perioadei, tratamentele aplicate aveau mai mult un caracter empiric, necesităţile economice de moment primau, tăierile se efectuau în arboretele accesibile şi calitativ supe-rioare (Lungu,1991). Regenerarea pădurii era lăsată pe plan secund, mai mult se conta pe regenerarea din lăstari. Tăierile succesive au fost agreate ca tratament, aproape exclusiv apli-cat în perioada anilor 1953-1975. Se aplicau tăieri în două etape: o tăiere succesivă de însămânţare şi o tăiere succesivă definitivă. Inaccesibilitatea arboretelor şi lipsa mijloacelor de exploatare şi de transport a materialului lemnos au generat presiuni şi abuzuri. Neurmărirea regenerării suprafeţelor pe care se aplicau tăieri, efectuarea tăierilor definitive fără a ţine cont de regenerarea naturală au făcut ca arboretele să fie regenerate artificial cu costuri şi cu eforturi mari. Plantaţiile se făceau de cele mai multe ori numai cu molid, fapt ce duce la constituirea unui număr mare de arborete pure şi echiene de molid, ce substituie de obicei fagul dar şi bradul.

Efectuarea tăierilor definitive pe suprafeţe mari (uneori de 40-50 ha), pe terenuri cu înclinări foarte mari (35-50º) şi pe

Anul X | Nr. 21 | 2005

23

soluri superficiale (cu fenomene de eroziune la suprafaţă), nerespectarea unor perioade de restricţie la tăiere, concen-trarea şi alăturarea tăierilor au produs dezechilibre ecologice cu repercusiuni grave. Totuşi, pe ansamblu, nu s-a putut re-colta posibilitatea anuală, evitându-se amplificarea rezulta-telor negative.

Anii 1975-1985 modifică exclusivitatea tratamentului tăie-rilor succesive prin executarea predilectă a tratamentelor cu tăieri combinate, dar nici acestea nu au adus o rezolvare mai bună, fiind în fapt tot tăieri succesive (Florescu, 1991). Se efectuează trei tăieri: tăieri combinate de însămânţare, tă-ieri combinate de dezvoltare şi tăieri combinate definitive. Este un pas în mersul într-o direcţie pozitivă. Ca şi în su-prafeţele parcurse cu tăieri succesive se obţin rezultate mai bune atunci când tăierile sunt corelate cu anii de fructificaţie şi dacă tăierile sunt de intensitate mai mică. Accesibilitatea este mai bună. Nerespectarea posibilităţii se face la presiu-nea realizării cifrelor de plan. Posibilitatea se compensa de la un U.P. la altul şi de la un ocol la altul, la nivel de inspectorat silvic. Moda înrăşinării a continuat având ca rezultat crearea unor arborete derivate sau parţial derivate.

Începând cu anul 1986 tratamentele cu tăieri progresive au câştigat tot mai mult teren. Cercetările efectuate au relevat că tratamentul tăierilor progresive este cel mai adecvat pen-tru obţinerea regenerării naturale de brad în arboretele zonei. Tratamentul s-a aplicat prin tăieri repetate efectuate în 3-4 etape, corelate cu anii de fructificaţii abundente. Tăierea I, de deschidere a ochiurilor este indicat a se efectua în anul de fructificaţie abundentă, sau în anul următor anului cu fructi-ficaţie, în perioade cu strat de zăpadă de minim 15-20cm . Lă-ţimea ochiurilor de 0,5-0,75 înălţimi de arbore a dat cele mai bune rezultate în declanşarea regenerării naturale a bradului. Următoarele tăieri se fac şi ele tot în ani de fructificaţie, dar reducerea mult a consistenţei sau expunerea directă a semin-ţişului dată de şocul tăierii definitive favorizează mai mult speciile celelalte care intră în amestec decât bradul.

Tratamentele cu tăieri repetate în margine de masiv au dat rezultate bune în regenerarea naturală a bradului. Tăierile progresive în margine de masiv au fost aplicate în acelaşi timp, când a fost cazul, cu tăierile progresive normale pe o latură a arboretului, ţinând cont de direcţia de înaintare a vânturilor dominante.

În suprafeţele în care urmau să se efectueze tăieri de sub-stituire-refacere, s-a intervenit anticipat, cu tăieri de mică intensitate, prin creearea de ochiuri mici în jurul exemplare-lor diseminate de brad. S-au obţinut regenerări de brad care sunt compatibile tratamentelor clasice, chiar peste aşteptări. Acelaşi lucru, unde a fost posibil, s-a aplicat arboretelor care au fost prevăzute şi parcurse cu tăieri rase.

Reamenajările recente au extins zonarea funcţională mult, pentru că au fost trecute în grupa I o serie de arborete cu pantă peste 35°. Construcţia hidro-centralelor de pe râul Olt, al cărui curs captează toate apele zonei studiate, a de-terminat includerea integrală a fondului forestier în grupa I funcţională şi din această cauză tratamentele silvotehnice adoptate au trebuit să se alinieze în consecinţă. Obţinerea regenerării la lucrările de conservare este dificilă, dar bradul instalat dă stabilitate mult mai mare arboretelor. Posibilita-

tea de masă lemnoasă nu se mai compensează decât în cadrul aceleiaşi unităţi de producţie. Este o realizare deosebită, care reglează la alte dimensiuni volumul de masă lemnoasă ce tre-buie extras din păduri.De menţionat este faptul că de multe ori, lucrări silvotehnice prevăzute sau necesare, nu s-au efec-tuat din diferite motive, ceea ce a avut ca urmare nerealizări în privinţa regenerării naturale. ■

BibliografieAbrudan, I.V.,1991: Cercetări ecologice şi silvoproductive privind ameste-

curile naturale de răşinoase cu fag din bazinul superior al Văii Drăganu-lui (nord-vestul României), Teză de doctorat;

Badea, M., 1974: Ajutorarea regenerării naturale a arboretelor, Editura Ceres, Iaşi;

Barbu, I.,1991: Moartea bradului-simptomal degradării mediului, Editu-ra Ceres, Bucureşti;

Becker, M., Bouneau, M., Tacon, F., 1992: Modificările pe termen lung ale vegetaţiei într-o pădure de Abies alba: dezvoltarea naturală ca răs-puns la fertilizare, Journal of Vegetation Science, vol.3;

Brega, P., 1986: Regenerarea naturală a făgetelor şi amestecurilor de răşi-noase cu fag din nordul ţării, Editura Ceres, Cluj;

Chiriţă, C. ş.a.,1977: Staţiuni forestiere, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti;

Ciubotaru, A., 1998: Exploatarea pădurilor, Editura Lux Libris, Braşov;

Ciulache, S., 1997: Clima Depresiunii Sibiu, Editura Universităţii din Bucureşti;

Clinciu, I., Lazăr, N., 1997: Lucrări de amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Constantinescu, N., 1973: Regenerarea arboretelor, Editura Ceres, Bucureşti;

Constantinescu, N., Badea, M., Purcelean, Şt., 1963: Contribuţii la cunoaşterea ecologiei regenerării brădetelor din Munţii Semenicului, Analele ICAS;

Doniţă, N., Chiriţă, C., Stănescu, V.,1990: Tipuri de ecosisteme foresti-ere din România, ICAS-Redacţia de propagandă agricolă, BucureştI;

Florescu,I.,1981: Silvicultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Florescu, I., Nicolescu, V.N.,1996: Silvicultura - Studiul pădurii, Editura Lux Libris, Braşov;

Florescu, I., 1991: Tratamente silviculturale, Editura Ceres, Bucureşti;

Florescu, I., 2004: Silvicultură, Vasile Goldiş University Press, Arad;

Fron, A.,1923: Silviculture, Imprimerie CRETE, Paris;

Giurgiu, V., 2002: Biodiversitatea şi regenerarea arboretelor, Bucovina Forestieră, (X);

Giurgiu, V., 1969: Problema bradului în România, Revista Pădurilor nr.7, (p.11-16), Bucureşti;

Grassi, G., Giannini, R., 2005: Influenţa luminii asupra concurenţei şi parametrilor morfologici a puieţilor de molid şi brad argintiu, Anales of Forest Science (vol.62, nr.3/2005, 269-274);

Iacovlev, A., 1958: Regenerarea naturală a bradului din rezervaţia ICES Mihăieşti-Muscel, Analele Institutului de Cercetări Forestiere, volumul XIX, Bucureşti;

Leahu, I., 2001: Amenajarea pădurilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Lungu, I.,1991: Prin pădurile Sibiului, I. P. Sibiu;

Marcu, M., Marcu, V.,1999: Meteorologie şi climatologie forestieră, Re-prografia Universităţii Transilvania Braşov;

Marcu, O., Simon, D.,1995: Entomologie forestieră , Editura Ceres, Bu-cureşti;

Maurer, D.W., 2002: Silvicultura şi ecologia bradului (Abies alba Mill.), In-ternationalen IUFRO- Tannensymposium, september 2002 an der FAWF in Trippstadt, Rheinland-Pfalz, nr.50/3;

Negulescu, E., Stănescu, V., Florescu, I., Târziu, D.,1973: Silvicultură (vol.1,2), Editura Ceres, Bucureşti ;

Olenici, N., Olenici, V., 2001: Producţia de sămânţă şi calitatea acesteia în arboretele de brad (Abies alba Mill.) afectate de fenomenul de uscare anormală, Revista Pădurilor (nr.4, 13-18);

Parascan, D., Danciu, M.,1996: Botanică forestieră, Editura Ceres, Bucureşti;


24

PaşcovicI, V., 1995: Sensibilitatea arboretelor de brad (Abies alba Mill.) faţă de acţiunea poluanţilor industriali, http://www.bucovina -forestie-ră.ro.1995/2/pascovici.pdf.;

Petriţan, A.M., Petriţan, I.C., Nicolescu, N.V., 2005: Structura şi bi-odiversitatea bradului argintiu natural în pădurile de fag europene, The International Forestry Review, vol.7(5), XII IUFRO World Congres, 8-13 aug. 2005, Brisbane, Australia (pg.37-38);

Purcelean, Şt., Paşcovschi, S.,1968: Cercetări tipologice de sinteză asu-pra tipurilor fundamentale de pădure din R.S.R., Inst. De Cerc. Forest., CDF, Bucureşti;

Rucăreanu, N., Leahu, I., 1982: Amenajarea pădurilor, Editura Ceres, Bucureşti;

Şofletea, N., Curtu, L., 2004: Dendrologie (vol. 2), Editura Pentru Viaţă, Braşov;

Târziu, D.R., Spârchez, Gh., Dincă, L., 2002: Solurile României, Editura

Pentru Viaţă, Braşov;

Ţîştea, D., 1974: Variaţia altitudinală a principalilor parametri climatici în zona Bâlea-Capra din Masivul Făgăraş, Editura I.M.H., Bucureşti;

Vlad, I., 1942: Regenerarea naturală în margine de masiv, Analele ICAS (vol.8, 30-86);

***Amenajamente, 1953, 1965, 1975, 1985, 1995: U.P. II Porumbacu, U.P. III Avrig, U.P. IV Sebeş , ICAS Braşov;

***Amenajamentele, 2005: U.P. II Porumbacu, U.P. IV Sebeş, U.P. P , U.P. C, U.P. R, ICAS Braşov;

***Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor, 2000: M.A.A.P.M., nr.2;

***Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor, 2000: M.A.A.P.M., nr. 3;

Societatea Progresul Silvic, 1995: Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădu-rilor României, Editura Arta Grafică, Bucureşti.

AbstractGroup shetlterwood system and group shetlterwood system in margin of massif. are the forest-technical measures with best results obtained by natural silver fir regeneration in forest stands from the nort-western massive of Făgăraş Mountain.

The various and uneven specifics of the area with forest stands from I functional group, required for the implementation of the special conservation works and the introduction of treatment with selection cuttings.

It should be a important concern in safeguard, protecting and promoting of the species, in raising of specialists and pu-blic awareness in that way. Fir tree give stability forest stands and increases their ecological and economical value.

Keywords: Stands, silver fir, group shetlterwood system.

Anul X | Nr. 21 | 2005

25

Schimbări cl imatice

Adapting Existing Forests to Climate Change

■ Chris S. Papadopol

1. Introduction

A t the beginning of the Third Millennium we live in an era of increased environmental awareness, in which governments and various international agencies

have become aware of several major challenges, such as: pop-ulation increase, poverty and climate change. Among these, climate change is perhaps the most insidious and least local-ized. It began very slowly, concomitant with industrial revo-lution and associated increased energy use, which opened up major pools of fossil fuels, lying underground sealed from contact with the atmosphere. Release of chemical potential energy of these pools occurred with massive emission of some optically active gases, such as carbon dioxide (CO2) and nitrogen oxides (NOx), initially considered benign. To these, other gases with similar properties, such as methane (CH4) and nitrous oxide (N2O), were added resulting, respectively, from anaerobic decomposition of organic matter and bio-mass burning. Modern additions to these gases are tropo-spheric ozone (O3) and chlorofluorocarbons (CFCs).

In short, these gases are optically active because they allow the penetration of the incoming solar radiation (short wave) while trapping the outgoing caloric radiation (long wave), thus generating atmospheric warming, which compounds from one year to the next.

The immensity of globe’s atmosphere and the active mixing of gases, initially, prevented this effect from being apparent. Only when the effects of the warming process became siz-able, in the late 1940s, a scientific rationalization was sought (Bolin et al. 1986). In fact, an explanation has been provided at the end of 19th century, when the Swedish scientist Ar-rhenius re-examined available measurements related to ab-sorption of terrestrial radiation in the atmosphere (Bengt-son 1994). At that time, Arrhenius correctly determined the role of CO2 and water vapour, and was able to quantify the change in surface temperature resulting from an increase or a decrease in atmospheric CO2 concentration. Based on preliminary data for surface albedo and cloud distribution, Arrhenius calculated that a doubling of CO2 concentration, from 300 parts per million of volume, ppmv, to 600 ppmv, would result in about a 5 °C warming, a result comparable to what is accepted today (Houghton 1997). However, Ar-

rhenius did not link the man-made CO2 release to warming, since at that time the amount of fossil coal used was still small, about 0.5 bil. tons annually. Today, with an over 20-fold increase in the burning of fossil fuels, the situation has changed radically (Bengtson 1994).

The prospect of global climatic change, known also as “the greenhouse effect,” is now seriously considered by several in-ternational and national flora around the world. The driving force of warming, thoroughly reviewed by Houghton (1997), is the increasing atmospheric concentration of optically ac-tive gases. By the mid 21st century, in the absence of mitiga-tive action, atmospheric CO2 levels are likely to double from their pre-industrial level of 270 parts per million to about 540 ppmv, reaching about 700 ppmv by 2075.

Contemporary modeling of the warming process, which is still developing, asserts that for a doubling of CO2 concentra-tion, at temperate latitudes, we can expect an increase of 3 ± 1.5 °C (Houghton 1997). At end of the 20th century, in central Ontario, increases of temperature and precipitation of 0.76 °C and 5-7%, respectively, were already evident in standard me-teorological records (Papadopol 2000). Globally, the warm-est years this century were 1998, followed by 1987 (Jones et al. 1998). The global climate change is believed to cause increased disturbances: unmatching between climate and traditionally existing vegetation formations, forest fires, in-sect and disease outbreaks, windstorms and regional drought and flooding (Weber and Flannigan 1997). These influences appear to be even more threatening since the publication of a new IPCC report (IPCC 2001) revised the rate of warming, placing it up to 5.8 °C up to the end of the 21th century.

Although general circulation models, GCMs, have increased in sophistication in the last three decades, hand-in-hand with revolutionary progress in computing technology on which they depend, still GCMs cannot predict regional de-tails of future climates. From an ecological viewpoint, the warming scenarios given by GCMs are alarming, and have the potential to significantly destabilize the major ecosys-tems. Apart of the magnitude of the warming, an additional prediction of all models is that, along a meridian, the warm-ing will be progressively greater at higher latitudes and dur-ing winter (Dixon et al. 1994; Kirschbaum and Fishlin 1996, Easterling et al. 2000).


26

Considering that the global mean temperature was probably only 2 - 5 °C below present temperature at the time of the maximum extent of continental ice masses in the northern hemisphere, 20 000 - 15 000 years ago (Hansen et al. 1984; Overpeck et al. 1991), a recorded ~1 °C increase in global temperature over a century represents a more rapid change than has ever occurred in the post-glacial period (Cannell et al. 1989). If this trend continues, the thermal climate of central Ontario might soon become similar to what we know traditionally for Nebraska or Iowa, with ensuing dramatic changes in vegetative cover and reduction of forested areas (Houghton 1997). Canada, with its transcontinental band of boreal forest and its northerly position is very interested in these predictions and their potential for global destabiliza-tion effects. With an area of boreal forest of 315 x 106 ha, oc-cupying 75% of all forested land, the potential effects of the warming on the ecological stability of currently exploitable forest are enormous (Canadian Council of Forest Ministers 1997; Kuusela 1992).

Compared to agricultural crops, trees appear as biological entities able to stand a larger variability of ecological condi-tions. However, the major forest types require a stable cli-mate to exist and reproduce. If we consider a common rota-tion lasting close to a century, recently established forests will end up growing in an environment warmer by at least 3 - 5 °C. A large, and growing, body of scientific literature asserts that, from the ecological standpoint, they might not be able to stand a change of this magnitude in such a short interval. However, for practical reasons, renewal of these forests with species adapted to warmer climates will have to wait for the end of current rotation. Since increased tem-perature brings with increased climatic variability (Glantz and Wigley 1987; Smith et al. 1998), and more extreme weather events (Wigley 1985; Francis and Hengeveld 1998; Easterling et al. 2000), forest managers will have the addi-tional task to organize the structure of forests to withstand future stresses without growth reductions or other risks. At the same time, they have to consider that with warming the whole environment changes. While existing forests are im-mobile and, possibly, in declining vigor, some disturbances, such as insect pest and diseases, are expected to increase their virulence with the warming trend (Fleming and Volney 1995 ; Lindroth et al. 1993; O´Neill 1994; Volney 1996).

Since the atmospheric demand for evapotranspiration will increase with a warmer climate, conceivably, the hydric stress experienced by dense forest stands will accentuate during the more frequent summer dry episodes, with corre-sponding reduction of increment. To maintain the current growth rhythm and vigor, necessarily, the existing forests will require greater amounts of water from the sites on which they grow. It is therefore imaginable that the stand density control could reduce the per tree hydric stress and increase ecological stability of stands. Moreover, if the CO2 emissions were to be held at current levels, due to atmos-phere’s inertia, the increase in concentration of GHGs will still continue for at least two to three centuries (Watson et al. 1996). Therefore the climate change effects are likely to con-tinue, with their ensuing ecological consequences, for a long time. Consequently, effective adaptation strategies have to

be devised for the maintenance and active growth of stands already established, for a wide range of forest ecosystems.

When proper consideration is given to the link between climate, stand density and soil water regime, prudence de-mands careful attention to be paid to scientific foundation and to simplicity and operational effectiveness of means se-lected to secure, year after year, sufficient soil available wa-ter from a more variable precipitation regime. The balance of this paper will attempt to (1) assess physical changes oc-curring in the forest environment, with an emphasis on soil water regime, (2) evaluate thinning as a means to improve growing season soil moisture balance, and (3) monitor the in-crement of residual trees following stand density reduction.

2. Scope and methodsWith this research, an attempt was made to examine the po-tential of thinning as a means to help existing forests adapt to climate change. Red pine was selected for this research since it is widely planted in Ontario and Michigan, and is one of the species on which future intensive silviculture develop-ments with conifers will likely be based. Finally, stands of red pine are frequently established on sandy sites that have only a limited water storage capacity and are prone to episodic se-vere water deficits (Rudolf 1950; Horton and Bedell 1960).

To define the local trends, it was considered useful to exam-ine the evolution of temperature, T, and precipitation, P, in the last century on a “transect” across central Ontario and the Lower Michigan Peninsula, based on existing records summarized in Boden et al. (1994).

The field work was organized in a red pine plantation (Pinus resinosa Ait.), established in 1927, with 3-year-old seedlings, in Kirkwood forest, 90 km East of Sault Ste. Marie, Ontario, Canada (46°14’ N. Lat., 83°26’ W. Long.). The plantation is situated on a deep sand deposit, with groundwater inacces-sible to forest vegetation. The density reduction treatments were: heavily thinned, HT, moderately thinned, MT, and lightly thinned, LT, plus an unthinned control, UC, in four replications of each treatment. At end of 1992 a complete in-ventory was made, allowing for the determination of stand density, expressed as basal area per hectare. At that time, the average stand basal area was 41.04, 44.35, 47.31 and 62.98 m² ha-1, respectively, in HT, MT, LT and UC.

A very large clearing near the trial was instrumented with a weather station recording air temperature, air relative hu-midity, global solar radiation, and wind speed. Rainfall was measured with 8 rain gauges. The sensors were connected to a 21X Campbell Scientific micrologger, programmed to take a scan every 10 seconds and to log a record every 10 min-utes. Subsequently, the air saturation deficit and the Penman standard ETp were calculated (Jensen 1983).

The soil water regime was monitored in one replication of each treatment by means of TDR. In every monitored repli-cation, three profiles (subsamples) of 7 probes, with sensors placed horizontally at 8, 16, 24, 35, 60, 90 and 120 cm, meas-ured hourly the soil moisture. The sensors were connected through coaxial cables and a multiplexer to the micrologger. The sensors (three parallel rods of stainless steel of 0.3 m as-

Anul X | Nr. 21 | 2005

27

sembled solidly in a mount), multiplexers and microloggers compose the Trase-1 soil moisture system, manufactured by Soil Moisture Co., California, U. S. A. Once a week, data were downloaded from the micrologger, the subsamples were av-eraged by strata and the soil water content was calculated in each treatment for the 150 cm soil profile.

Four soil samples were collected from each depth of TDR sensors to diagnose the wilting point, WP, determined with sunflower (Jensen 1983). Based on these values, the inaccessible soil water content in mm of water was calculated for the stratum of soil represented by each sensor and summed for layer 1 (0 - 30 cm), layer 2 (31 - 150 cm) and total soil profile (0 - 150 cm). For the local sand, the water equivalent of WP was 80.29 mm.

From the soil moisture content, the volume of water stored in the profile to a depth of 150 cm was determined using the methodology described by Ratliff et al. (1983). Then, the available water was determined as the difference between the amount of water in the profile at hourly intervals and the water held in profile at WP.

In order to gauge trees´ reaction to density reduction, in each treatment, 30 trees were equipped with dendrometer tapes which were read weekly during the growing seasons of 1993

- 1995 to 0.01 mm. Subsequently, the soil available water and the weekly tree increment were graphed on the same time scale.

3. Forecasted climate change and some ensuing effectsEvolution of CO2 concentrations during the last 160,000 years has been determined in cores of fossil ice sampled from Vostok, Antarctica (Chappellaz et al. 1990). It appears that at the end of the last glaciation, the CO2 concentration increased to a pre-industrial value of 270 ppmv, then re-mained practically unchanged until the beginning of the in-dustrial age, around 1750. Subsequently, CO2 concentration increased exponentially, currently amounting to 360 ppmv (Boden et al. 1994).

Climate is an extremely complex ensemble of physical, chem-ical and biological processes, interacting at all levels in the atmosphere and the oceans. The main components that con-stitute the climate system are exchanges of energy (heat in various forms) and momentum (wind stress and turbulence) that occur within these media and between them. In climate modelling, the major scientific problems involve the intrinsic complexity and the widely different time scales, complicating the coupling of processes (Houghton 1977). For these reasons, atmospheric models are so very computationally demanding.

Currently, atmospheric models provide long-term (100 years) simulations for various hypotheses of CO2 concentra-tion. In one of these scenarios, called scenario A (business as usual), the Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC, assumed that CO2 emission will continue to grow at the rate of slightly more than 1% annually, or an exponential increase. Conversely, in scenario D, a drastic CO2 reduction with stabilization around year 2025 is assumed (Bengtsson 1994). However, presently, the annual CO2 increment is 1.6 ppmv year,-1 based on a 10-year average (Keeling and Whorf 1994). The importance of simulation efforts is that the sce-

narios appear sensitive both to human interventions (e.g. deforestation and GHGs emissions), as well as to seasonal photosynthetic activity (Boden et al. 1994) and these influ-ences are quantified through successive approximations.

When the seasonal evolution of atmospheric CO2 concentra-tion is analyzed, great differences appear due to geographic position and vegetation cover. Compared in Fig. 1 are two sites with long monthly CO2 determinations: Mauna Loa, USA and Mount Cimone, Italy (Keeling and Whorf 1994; Colombo and Santaguida 1994). Firstly, it is evident that a seasonal pattern exists. Secondly, due to seasonal opposi-tion of climate in the Northern Hemisphere (with large forested areas) versus the Southern Hemisphere (with large ocean covered areas), the curve for Mauna Loa at (19° 32’ N. Lat.) is somewhat flat, although it still reflects the seasonal pattern of Northern Hemisphere. In contrast, data from Mount Cimone at (44° 11’ N. Lat.) reflect the strong sea-sonal pattern of temperate forest vegetation with a depres-sion of CO2 concentration from May to October. The annual average values of CO2 concentration, provided for the two localities exhibits a striking similarity. Examination of the two graphs point to two main consequences: (i) forests play a great role in climate stability at global scale, and (ii) the ascending trend of atmospheric CO2 concentration is already very steep. Additional CO2 concentration data, provided by Boden et al. (1994) for different points in the world, lead to similar conclusions.

Climate has also a major direct influence on vegetative cover through the frequency and severity of disturbances by fire, in-sects, extreme weather, and hydrologic regimes (Overpeck et al. 1990). Under similar climate, various ecosystems have dif-ferent water consumptive uses, depending on species, albedo, season and structure. For example, the actual ET of Pinus ra-diata forests in the Southeastern Australia is likely to be some 30% higher than that of irrigated grassland on an annual ba-sis (Cromer 1980). As a result of unsatisfied moisture demand, drought stress is a common phenomenon, and most likely will increase in the future, potentially reducing the amount of merchantable timber produced. Occurrence of dead trees, dead tops and heavy needle cast observed in Pinus resinosa plantations over most of central Ontario and Michigan is worst after dry years, and in dense, unthinned plantations, or on shallow soils (Rudolf 1950; Horton and Bedell 1960).

In general, the GCMs used for predicting future climate (Lau et al. 1996; Bengtsson 1994; Boer et al. 1992, McFarlane et al. 1992, are designed for two hypotheses: present day (1 x CO2) and doubled (2 x CO2) CO2 scenarios, roughly corresponding to atmospheric CO2 concentration in the fourth quarter of 20th century and those contemplated for the mid-21st cen-tury, respectively. In central Canada and USA, temperature is projected to increase 2 - 4 °C by the year 2030 (Karl et al. 1991). Such rapid change will likely lead to important modifi-cations of ETp, soil moisture availability and growing season duration. It is interesting to note that the trends predicted by models are already apparent in the standard weather ob-servations (Boden et al. 1994; Papadopol 2000).

However, more important appears the fact that forest adapta-tions, in terms of species´ ranges, will have to be made with-


28

in only one to two generations (Burns and Honkala, 1990). Examining other predicted ecological influences, several authors emphasized changes of forest productivity, succes-sional patterns, and, especially, shifts in geographical ranges of species (Andrasko 1990; Botkin et al., 1989; Davis, 1989; Gates, 1990; Overpeck et al., 1991; Solomon and Bartlein, 1992). Summing up, since under severe moisture stress cell division in the cambium ceases (Shepherd 1964), most often manifested as a result of drought imposed during the sum-mer and autumn (Jackson et al. 1975), we might expect this to be the process that will lead to forest decline. Conversely, Stogsdill et al. (1992) found that stand density reduction in-creased the amount of soil available water in thinned stands. As a result, the “per tree” basal area growth of residual trees increased significantly. In other words, the direct effect of temperature is dangerous especially because it increases the atmospheric demand for evapotranspiration. If this happens when water is also scarce, it can result in a widespread forest decline and even loss of forested area (Gates, 1990).

In central North America, the impacts of climate warm-ing are expected to be more noticeable at the fringe of the southern boreal, composed of mixtures of long-lived species (Jones et al. 1994). Consequences of environmental changes could result not only in growth decline, but also in the dis-ruption of reproduction mechanisms, thus gravely affecting the ecosystem stability and diversity. Perhaps the biggest climate change-related concern is that of extreme weather events, which have increased in frequency in the latter half of the 20th century (Francis and Hengeveld 1998; Easter-ling et al. 2000). Increasing suddenly the energy exchanges, these events appear to affect especially the hydrological cy-cle through severe droughts or floods.

When considering the impacts of climate change on forests, attention must be given to all its consequences, not just to the physical effects of temperature increase. Of particu-lar importance for ecosystems has the increase of ETp, es-pecially during the dry spells that normally appear during the growing season. Considering that - with the exception of northeastern Ontario - the majority of forests in Ontario and Michigan are established on glacial till or sandy deposits, that drain quicky after a rain event, these forests will be the first to experience growth declines as a result of increased drought frequency (Millers et al. 1989, LeBlanc and Foster 1992, Reed and Desanker 1992).

Another disturbance strongly related to climate and soil moisture regime is wildfire. Weber and Flannigan (1997) as-sert that, in terms of area, in Canada this disturbance had an almost exponential growth in the last 70 years, while Parker et al. (2000) show that it represents an average loss of about 200 000 ha forest year,-1 in Ontario alone.

Among other disturbances related to climate change is the warming of forest soils, with its direct consequence: acceler-ated decomposition of organic matter, itself an exponential function of temperature (Nichols 1998). This will affect the extensive areas of peat in northern Ontario, causing addi-tional release of CO2 and methane. A warmer atmosphere, fostering increased soil aeration, will reduce the storage of organic matter, potentially with positive implications for

forest productivity. Existing growth models valid for boreal forests suggest that climatic warming will increase the pro-ductivity of forests in areas where soil water is not limiting, while the productivity will decrease where water becomes more scarce (Cannell and Dewar 1995; Cannell et al. 1998; Kellomaki and Karjalainen 1996; Kellomaki et al. 1997; Pas-tor and Post 1988). In Ontario, Canada, these two contrast-ing situations exist in Northeastern Ontario, where the clay belt maintains a high groundwater level, and Northwestern Ontario, where the permeable soils drastically reduce the water availability, which, judged through the amount of rainfall, should otherwise be sufficient.

The normal effect of increasing temperature is a rise of at-mospheric demand for evaporation, leading to episodic hydric stress. This has already been suggested as an explanation for regional declines of several tree species (Millers et al. 1989). Perhaps some of the species most sensitive to climate warm-ing are the birches, as has been noted in northern Michigan by Gates (1990) and Jones et al. (1992), following repeated dry episodes between 1987 and 1989. In an exploratory study, Jarvis (1986) used the Penman-Monteith model to determine the hydrological consequences of climate modification, find-ing radical changes of vegetation on a regional scale.

Moreover, Cannell et al.(1988) have shown that, as the tem-perature rises, and, with it, the saturation vapor pressure def-icit, water use by forests increases considerably. The inevita-ble consequence of this direct, physical effect is higher ETp in a more climatically variable environment. Therefore, the ex-isting forest will experience increasingly debilitating hydric stresses, followed by reduction of growth vigor and, possibly, dieback, unless, through density control, the consumptive water use per tree can be maintained at pre-warming levels.

4. Historic trends of climatic parametersSince the GCMs do not yet offer regional predictions, T and P trends were analyzed along the central Ontario-Lower Mich-igan Peninsula transect.

Temperature trends are particularly important because they are at the origin of population migrations (Peters 1990; Pitelka 1997). When annual T averages are compared, the Ontario and Michigan values match almost perfectly, indi-cating that the evolution of air temperature was governed by large scale atmospheric systems. The departures from local averages vary, roughly, between 0.5 and 1 °C, with the mul-ti-annual trend being clearly ascending. In the case of the P sums, local influences are known to result in more vari-ability of rainfall events. In about one century, the P sum has increased by about 100 mm, representing about 12%. A prime consequence is that, with global warming, the same amount of water is recycled faster, which might result in a more active atmosphere. In a similar, but more restricted, analysis in Ontario, positive trends were also illustrated by the long-term records of T and P (Papadopol 2000). These re-sults are consistent with the increases presented by Dixon et al. (1994), for the same geographical region. As the patterns of air circulation change in the future, regional forecasting will, probably, gain in importance.

Anul X | Nr. 21 | 2005

29

5. Evolution of available soil waterSoil water content in the thinning treatments differed con-siderably, with the HT always having the greatest moisture content and the UC the lowest; soil moisture in MT was al-ways closer but inferior to HT, while it was always superior to LT. This ranking is a clear illustration of the influence of stand density on actual evapotranspiration, ETa, with the densest stand resulting in the highest soil water depletion.

To describe the differences between treatments and the in-fluence of rainfall on soil water content, the months of June

- August, corresponding to the interval between day 152 and

day 243, were selected in each year for a more detailed analy-sis. Precipitation sum for this interval amounted to 253.4 mm, 237.5 mm and 183.5 mm for 1993, 1994 and 1995, re-spectively. Since the daily ETa values cannot be determined this way, because drainage amount is unknown and could only be estimated through a soil water transport model (Hanks 1985), to get an idea of the evolution of atmospheric demand for evapotranspiration during the interval June - August of the three years, in Table 1. the values of ETp for the same interval, calculated with the Penman model (Jensen 1983), are presented. The ETp for the interval June - August was almost identical over the three seasons.

Table 1. Rainfall and Penman ETp for June to August 1993, 1994 and 1995.Year Rainfall (mm) ETp (mm)1993 number of events 34 avg. .373 ± .017 ab. std. .166

total 253.40 max. event 30.25 total 342.87 daily max. .7081994 number of events 50 avg. .379 ± .019 ab. std. .181

total 237.50 max. event 29.05 total 348.85 daily max. .8651995 number of events 37 avg. .353 ± .015 ab. std. .147

total 183.50 max. event 35.70 total 324.98 daily max. .710

In general, the treatments evolved in a parallel manner, with HT consistently having the greatest proportion of available water in the profile. Water depletion during rainless epi-

sodes was most severe in layer 1 (0 - 30cm), especially in UC, where, at end of such intervals, less than 10% available water was left in profile (Table 2).

Table 2. Available water content at the beginning (day 208) and end (day 234) of a dry period in 1993, for four thinning treatments.Stratum Heavy Thinning (mm) Moderate Thinning

(mm)Light Thinning (mm) Unthinned Control

(mm)Layer 0 - 30cm begin 31.14 25.44 21.36 14.04

end 13.64 9.78 6.80 1.82Layer 31 - 150cm begin 135.50 116.00 102.10 77.10

end 87.20 72.50 62.20 43.65Profile 0 - 150cm begin 164.64 141.44 123.46 91.14

end 100.84 82.28 69.00 45.47

An additional effect of density is apparent each summer on the curves showing the pattern of available water in UC. During severe dry episodes, it can be noted that the decrease of available water accentuates more sharply in UC, compared with the other treatments. The highest percentag-es of available soil water occurred immediately after rainfall events, while the lowest ones were attained after periods of severe stress. During a dry episode, between day 208 and day 234 in 1993, the soil water content and the available water fell markedly in all treatments. Comparing the amount of available soil water in HT in layer 1 at the beginning of the dry episode (31.14 mm) and the end (13.64 mm) a reduction of 56.10% occurred. In contrast, in layer 1 of UC only 14.04

mm of available water were found at the beginning, and just 1.82 mm at the end, exhibiting a reduction of 87.04%. A sim-ilar, but milder, effect was apparent in layer 2, from 35.65 to 43.39% for treatments HT and UC respectively (Table 2). The more pronounced reduction in layer 1 is, most likely, due to the superficial rooting habit of red pine.

Throughout the same dry episode, soil saturation with ac-cessible water, in the first layer was 33.45% in HT and only 6.83% in UC (Table 3). It is conceivable that, in a longer dry episode, to be expected under a more variable weather (East-erling et al. 2000), the soil water availability in a dense stand may decrease to nil for a number of days, leading to severe, possibly, irreversible stress.

Table 3. Saturation with accessible water at the beginning (day 208) and end (day 234) of a dry period in 1993.Stratum Heavy Thinning (%) Moderate Thinning (%) Light Thinning (%) Unthinned Control (%)

Layer 0 - 30cm begin 55.63 50.60 46.23 36.11end 35.45 28.25 21.49 6.83

Layer 31 - 150cm

begin 70.96 67.66 64.80 58.17end 61.13 56.66 52.87 44.05

Profile 0 - 150cm

begin 67.48 63.79 60.59 53.16end 55.67 50.61 46.22 36.16


30

6. Weekly diameter incrementThe weekly circumference increment measurements with dendrometer tape provided valuable information both on the effect of thinning and the relation between hydric stress and diameter increment.

In the first two years of the study, in general, the diameter increment in MT was slightly superior to that in HT. The im-plication is that, initially, a too drastic opening of the stand may slightly depress the growth. In the third year, probably due to crown development, for which there was more space in HT plots, this situation was reversed. An intriguing case is presented by LT. The current diameter increment for this treatment is consistently closer to MT and HT than to UC. Implied is that any density reduction, has a positive impact on diameter increment, thus confirming the results of Zah-ner and Whitmore (1960).

In what regards the influence of dry episodes on the weekly increment, they exist and are important, but are somewhat obscured by the irregular timing of the rain events. Rains, suddenly increasing the amount of available soil water, in-terrupt an interval with depressed increment, a fact obvious from the parallel representation of the amount of available water and current diameter increment (Fig. 5, 6 and 7), thus confirming the results of Jackson et al. (1975).

7. Thinning as a means to adapt the forests to climate changeAs the water consumptive use of the forest increases with age and crown development, the equilibrium existing be-tween forest type and climate became more precarious. From tree increment measurements, it is clearly apparent that the greatest influence on growth and vigor is exerted by the soil water availability, which decreases with increas-ing stand density. However, in the future, this effect will be compounded by increased climatic variability, resulting in a certain “fragility” of the ecosystem. For example, in a year drier than 1995, in a dense stand, the atmospheric demand for evaporation may decrease the soil saturation with avail-able water up to nil, which, if prolonged, may result a depres-sion of stand vigor, and, possibly, in stand’s death.

At this point in time, to take care of this circumstance, which worsens by the year, only one realistic silvicultural intervention in the life of stand can be advocated to reverse this trend. Thinning of the stand can strongly modify soil water use per tree, thus maintaining the high diameter and volume growth rates (Whitehead et al. 1984) and, possibly, shortening the rotation. Although the stand volume of re-sidual trees will slightly decrease (Cooper 1983, Dewar and Cannell 1992), the residual trees will grow in a more “eco-logically-secure” environment, with less risks from climatic variability. This is one of the “no regrets” options that are worth pursuing independently of climate warming concerns (Rubin et al. 1992).

At the same time, thinning is advantageous because the tim-ber volume is redistributed to fewer individuals, thus increas-ing their value and probability to be used in long-lived prod-ucts (which increase their carbon sink function) and detracts

them from energy use (that speeds up their carbon recycling function). In no case, in the new scenario of climate warming, with an increased occurrence and severity of droughts, will a modern forest manager tolerate the self thinning of natu-rally regenerated stands through mortality induced by com-petition, as was too often the case in the past. The corollary is that, in aiming at increased ecological stability of existing stands, we should accept the idea that thinning will have an increased role in the future silviculture. This might be helped considerably by the fact that climate change will lead, gradu-ally, to the renewal of existing forests, with an increased pro-portion of forests, planted with genetically selected material.

8. DiscussionThis research has shown the influence of stand density on the water use of red pine stands of varying densities. Also, it provided direct evidence that soil moisture is depleted faster in a denser stand. These findings corroborate with the results of Cregg et al. (1990) and Stogsdill et al. (1992) who found that stand density exerts a major influence on the wa-ter use of loblolly pine. Due to combined effects of actual ET and drainage, in a typical dry episode, the amount of avail-able water in the soil of UC plots, the densest treatment, fell to a dangerously low value, 1.5 mm in the first layer (Table 2), with the water uptake being greatest from the upper soil layer of UC. Therefore, during a growing season, a red pine stand maintained at high density will increase its water con-sumption close to maximum available water on a sandy site, with ensuing growth reduction consequences. In this sce-nario, a stand can be easily thrown of balance even owing to “normal” climatic variability. However, should this vari-ability increase, as appeared to be the case during the 20th century, this risk might grow significantly.

Comparison of percentage of available soil water among treat-ments showed that water uptake by red pine was consistently from the top soil layer, consistent with its rooting pattern. In other words, during an intense rain event when soil moisture increases beyond the root zone, the water is lost gravitation-ally from the soil water reservoir explored by roots and per-colates to groundwater. This situation is more extreme on permeable soils and for shallow rooted species. Conversely, on loamy soils, the fraction of water that percolates to the ground-water is reduced. Its residence time, elevated due to texture, increases its availability especially for deeply rooted species, which can satisfy a greater proportion of their consumptive use from deeper strata. Obviously, this process may make soil water balances determined by simple bookkeeping procedures appear more optimistic than reality, because drainage is, usu-ally, inaccurately accounted for, or even ignored.

A prime consequence of an improved water supply is higher and less variable diameter increment. This corroborates with the findings of Cregg et al. (1988). But, apart from the effect on increment, other important ecological implications are also evident. The fact that water supply is affected by stand density is critical not only for the growth of trees. It is even more important for the survival of the stand.

In the context of increasing climatic variability (Bolin 1986; Houghton 1997), the positive influence exerted by the stand

Anul X | Nr. 21 | 2005

31

density control over available water is, perhaps, the only tool available for adapting existing forest to cope with future stresses. Because the influence of an intervention gradually diminishes over time, a policy of increasing the periodicity of interventions might be beneficial in the future. Reduction of stand density, which also decreases the demand for water, as demonstrated here, is especially important in monocul-tures, where competition for this primary resource occurs at the same level in soil, thus confirming the results of White-head et al. (1984).

It is therefore necessary that more information about the soil water uptake rates of various species and stand structures be obtained. Especially important, for the success of future efforts to increase carbon sequestration through intensive silviculture, is the understanding of relation between stand structure and physiological parameters. This can be achieved only through careful experimentation in characteristic stands. From this standpoint, sandy soils, where high per-meability accentuates the competition for water offer an im-portant area of study. What would be required to elucidate the issue experimentally for various forest ecosystems and ages is a whole range of thinning trials combined with soil water monitoring. Certainly, the cost of such a research pro-gram might be important but the need of knowledge in this matter is great and urgent.

Finally, in the same climate change context, the study of soil water will most likely lead to a diversification of silvicultural solutions adopted for the vast expanses of permeable soils in Ontario. An immediate implication would be the promotion of some deeply rooted species, indigenous or exotic, in new areas. Such studies will be greatly helped by the validation of a comprehensive soil water transport model for forested sites, using on-site energy balance as input. Such a model would allow “exploration” of the water balance for species with various physiological traits, in areas where now only standard climatic parameters are known.

9. ConclusionsThere is now widespread agreement in the scientific commu-nity that the increase in atmospheric CO2 concentration is the cause of climate warming. For a scenario of 2 x CO2, fore-casted to happen in less than 50 years, the predicted increase in global temperature is at least 3 ± 1.5 °C, while up the end of the century we might have a warming of up to 5.8 °C. Weath-er records collected by standard meteorologic stations in the 20th century show a clear increase in temperature amounting to between 0.5 and 1.0 °C in the last one hundred years, and an increase in annual precipitation of 8 to 12%.

In this new scenario, forest ecosystems are going to be faced with pressure for unprecedented environmental change, perhaps the most serious being a combination of increased atmospheric demand for evaporation combined with re-duced available soil water, which may severely restrict their ability to grow and reproduce. These trends will happen on a background of increasing climatic variability. The role of silviculture in maintaining ecological stability will therefore increase. Thinning may be our only means to alleviate the negative influences, and risks, of a more variable climate.

Analysis of soil water regime under several stand density treatments revealed consequential differences in soil water availability in a mature red pine stand. During the grow-ing season, soil moisture varied greatly due to rain regime, sometimes being down to values close to the wilting point, at end of dry spells. Subjected to similar water supply condi-tions, soil water content decreased as the stand density in-creased. At the two extremes, water was easily available in HT plots and scarce in UC plots.

Monitoring soil moisture with the TDR technique provided quality data and illustrated the wide range of variations of soil water availability. Results reported here show that the recording facilities offered by TDR equipment allowed for detailed studies of water availability, as the soil water reser-voir is subject to rain, ETp and drainage. Also, these studies emphasise the suitability of this technique for investigating the effects of stand density on soil moisture. In future, anal-yses of these data, in conjunction with a soil water transport model, calibrated for the local saturated hydraulic conduc-tivity, would provide valuable information about the soil wa-ter budget of forest soils and the percolation to groundwater.

Examination of tree increment reaction to stand density reduction has shown that as the individual trees have more space, their increment increases, but this increase remains sensitive to soil water availability. It stands to reason that, by periodically thinning the stand, a potential to shorten the rotation and to increase individual tree volume exists and should be taken advantage of.

In the context of the impending climate change, the topic of stand density influence on soil water availability remains primordial and deserves a thorough quantification. At this point in time, thinning remains the principal silvicultural means through which the forest manager can avoid severe hydric stresses and growth slowing, that are sure to be ex-perienced as a result of increased climatic variability. To a certain extent, we can also use it to push a stand to rotation age during a time of marked environmental change. Hence, there is a need to research more this means, in order to bet-ter adapt it to the variety of species, ages and densities, and to use it more aggressively to increase the ecological stability of existing stands of various ages. ■

ReferencesBengtsson, L. 1994. Climate of the 21st century. Agric. For. Meteorol. 72

(1994) 3-29.

Boden, T.A., D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F.W. Stoss (eds.). 1994. Trends 93: A Compendium of Data on Global Change, Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publication ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Boer, G.J., N.A. McFarlane and M. Lazare. 1992. Greenhouse gas-indu-ced climate change simulated with the CCC second-generation General Circulation Model. J. Clim. 5: 1045-1077.

Bolin, B. , B.R. Doos, J. Jager and R.A. Warrick (eds.) 1986. The Gre-enhouse Effect, Climate Change and Ecosystems, SCOPE 29. John Wiley & Sons, New York, 541 p.

Botkin, D.B., R.A. Nisbet and T.E. Reynales. 1989. The effects of climate change on the forests of the Great Lakes states. Bull. Ecol. Soc. Am., 69: 77.

Burns, R.M. and Honkala, H.H., 1990. Silvics of North America. Vol. 1, 675 pp, and Vol. 2, 877 pp. Agric. Handb. No. 654. USDA For. Serv. Wa-shington, DC.

Canadian Council of Forest Ministers. 1997. Compendium of Canadian


32

forestry statistics 1996. Natural Resources Canada, Communications Branch, Ottawa, Ontario.

Cannell, M.G.R. and R.I. Smith. 1986. Climatic warming, spring budburst and frost damage on trees. J. Appl. Ecol. 23: 177-191.

Cannell, M.G.R. and R.C. Dewar. 1995. The carbon sink provided by plantation forests and their products in Britain. Forestry 68: 35-48.

Cannell, M.G.R., J.H.M. Thornley, D.C. Mobbs and A.D. Friend. 1998. UK conifer forests may be growing faster in response to increased N de-position, atmospheric CO2 and temperature. Forestry 71: 277-296.

Cannell, M.G.R., J. Grace and A. Booth. 1989. Possible impacts of cli-matic warming on trees and forests in the United Kingdom: A review. Fo-restry 62: 338-364

Chappellaz, J., J.M. Barnola, D. Raynaud, Y.S. Krotkievich and C. Lorius. 1990. Ice-core record of atmospheric methane over the past 160 000 years. Nature 345: 127-131.

Colombo, T. and R. Santaguida. 1994. Atmospheric CO2 record from in-situ measurements at Mt.

Cimone. Pp. 169-172 in T.A.Boden, D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F. W. Stoss (eds.). 1994. Trends 93: A Compendium of Data on Global Change, Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publication ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Cooper, C.F. 1983. Carbon storage in managed forests. Can. J. For. Res. 13: 155-166.

Cregg, B.M., P.M. Dougherty and T.C. Hennessey. 1988. Growth and wood quality of young loblolly pine trees in relation to stand density and climatic factors. Can. J. For. Res. 18: 851-858.

Cregg, B.M., T.C. Hennessey and P.M. Dougherty. 1990. Water rela-tions of loblolly pine trees in southeastern Oklahoma following pre-commercial thinning. Can. J. For. Res. 20: 1508-1513.

Cromer, R.N. 1980. Irrigation of radiata pine with waste water: A review of the potential for tree growth and water renovation Aust. For. 43: 87-100.

Dewar, R.C. and M.G.R. Cannell. 1992. Carbon sequestration in the tre-es, products and soils of forest plantations: An analysis using UK exam-ples. Tree Physiol. 11: 49-71.

Dixon, R.K., S. Brown, R.A. Houghton, A.M. Solomon, M.C. Trexler and J. Wisniewski. 1994. Carbon pools and flux of global forest ecosystems. Science 263: 185-190.

Easterling, D.R., G.A.. Meehl, C. Parmesan, S.A. Chagnon, T.R. Karl and L.O. Mearns 2000. Climate extremes: Observations, modeling and impacts. Science Vol. 289, 22 September 2000: 2068-2074.

Findlay, B.F., D.W. Gullett, L. Malone, J. Reycraft, W.R. Skinner, L. Vincent and R. Whitewood. 1994. Canadian national and regional an-nual temperature departures. Pp. 738-764 in T.A.Boden, D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F.W. Stoss (eds.). 1994. Trends 93: A Compendium of Data on Global Change, Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publication ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Fleming, R.A. and W.J.A. Volney. 1995. Effects of climate change on insect defoliator population processes in Canada s boreal forest: some plausible scenarios. Water, Air, Soil Poll. 82: 445-454.

Groisman, P.Y. and D.R. Easterling. 1994. Century-scale series of an-nual precipitation over the contiguous United States and Southern Cana-da. Pp. 770-784 in T.A. Boden, D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F.W. Stoss (eds.) Trends 93: A Compendium of Data on Global Change, Carbon Dio-xide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publication ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Hanks, R.J. 1995. Soil water modelling. Pp. 15-36 In M.G. Anderson and T.P. Burt (Eds.) Hydrological Forecasting, John Wiley & Sons Ltd.

Horton K.W. and G.H.D. Bedell. 1960. White and red pine: Ecology, sil-viculture and management. Can. Dept. North. Aff. Nat. Resour., For. Br., Bull. 124, 185 p.

Houghton, J. 1997. Global Warming. The Complete Briefing. Cambridge University Press, Cambridge, U.K., 251 p.

IPCC 2001. Climate Change 2001: The Scientific Basis. Third Assessment Report. Shanghai, 20 January 2001. www.ipcc.ch/press/pr.htm

Jackson, D. S., H.H. Gifford, and J. Chittenden. 1975. Environmental variables influencing the increment of Pinus radiata. (2) Effects of seaso-nal drought on height and diameter increment. N. Z. J. For. Sci. 5: 265-286.

Karl, T.R., R.H. Heim Jr, and R.G. Quayle. 1991. The greenhouse effect in central North America: if not now, when? Science, 251: 1058-1061.

Karl, T.R. D.R. Easterling, R.W. Knight and P.Y. Hughes. 1994. U.S. national and regional temperature anomalies. Pp. 686-736 in T.A. Boden, D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F.W. Stoss (eds.) Trends 93: A Compen-dium of Data on Global Change, Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publi-cation ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Keeling, C.D. and T.P. Whorf. 1994. Atmospheric CO2 records from sites in the SIO air sampling network. Pp. 16-26 in T.A.Boden, D.P. Kaiser, R.J. Sepanski and F.W. Stoss (eds.). 1994. Trends 93: A Compendium of Data on Global Change, Carbon Dioxide Information Analysis Center. Oak Ridge National Laboratory. Oak Ridge, Tenn, U.S.A., Publication ORNL/CDIAC-65, 984 p.

Kellomaki, S. and T. Karjalainen. 1996. Sequestration of carbon in the Finish boreal forest ecosystem managed for timber production. Pp. 59-68 in M.J. Apps and D.T. Price (Eds.) Forest Ecosystems, Forest Manage-ment and the Global Carbon Cycle. NATO ASI Series, Vol. I-40, Springer, Berlin, Heidelberg.

Kellomaki, S., T. Karjalainen and H. Vaisanen. 1997. More timber from boreal forests under changing climate ? For. Ecol. Manage. 94: 195-208.

Kirschbaum, M.U.F. and A. Fischlin. 1996. Climate change impacts on forests. Pp. 93-129 in R. Watson, M.C. Zinyowera and C. Moss (Eds.) Contributions of working group ll to the second assessment report of the intergovernmental panel of climate change. Cambridge University Press, Cambridge.

Kuusela, K. 1992. The boreal forest: an overview. Unasylva 43: 3-13.

Lau, K.M., J.H. Kim and Y. Sud. 1996. Intercomparison of hydrologic processes in AMIP GCMs. Bull. Am. Meterol. Soc. 77: 2209-2227.

LeBlanc, D.C. and J.R. Foster. 1992. Predicting effects of global war-ming on growth and mortality of upland oak species in the midwestern United States: A physiologically based dendroecological approach. Can. J. For. Res. 22: 1739-1752.

Lindroth, R.L., K.K. Kinney and C.L. Platz. 1993. Responses of deci-duous trees to elevated atmospheric CO2: productivity, phytochemistry, and insect performance. Ecology 74: 763-777.

McFarlane, N.A., G.J. Boer, J.P. Blanchet and M. Lazare. 1992. The Canadian Climate Centre second-generation General Circulation Model and its equilibrium climate. J. Clim. 5: 1013-1044.

Millers, I., D.S. Shriner and D. Rizzo. 1989. History of hardwood decline in the eastern United States. USDA For. Serv., Gen. Tech. Rep. NE-126, 75 p.

Nichols, D.D. 1998. Temperature of upland and peatland soils in a north central Minnesota forest. Can. J. Soil Sci. 78: 493-509.

O’Neill, E.G.1994. Responses of soil biota to elevated atmospheric carbon dioxide. Plant Soil 165: 55-65.

Overpeck, J.T., D. Rind and R. Goldberg. 1990. Climate-induced chan-ges in forest disturbance and vegetation. Nature 34-33: 51-53.

Overpeck, J.T., P.J. Bartlein, and T. Webb III. 1991. Potential magni-tude of future vegetation change in eastern North America: comparisons with the past. Science 254: 692-695.

Papadopol, C.S. 2000. Impacts of climate warming on forests in Ontario: Options for adaptation and mitigation. The Forestry Chronicle 76: 139-149.

Parker, W.C., S.J. Colombo, M. Cherry, M.D. Flannigan, C. Graham, S. Greifenhagen, R.A. McAlpine, C.S. Papadopol, T. Scarr and M. Ter-Michelian. 2000. New Millennium Forestry: What Climate Chan-ge Might Mean to Forests and Forest Management in Ontario. The Fo-restry Chronicle 76: 445-463.

Pastor, J. and W.M. Post. 1988. Response of northern forests to CO2-induced climate change. Nature 334: 55-58.

Peters, R.L. 1990. Effects of global warming on forests. For. Ecol. Manage. 35: 13-33.

Pitelka, L.F. 1997. Plant migration and climate change. Amer. Sci. 85: 464-473.

Reed, D.D. and P.V. Desanker. 1992. Ecological implications of projec-ted climate change scenarios in forest ecosystems in northern Michigan, USA. Int. J. Biometeorol. 36: 99-107.

Rubin, E.S., R.N. Cooper, R.A. Frosch, T.H. Lee, G. Marland, A.H. Ro-senfeld and D.D. Stine. 1992. Realistic mitigation options for global

Anul X | Nr. 21 | 2005

33

warming. Science 257: 148-149 and 261-266.

Rudolf, P.O. 1950. Forest plantations in the lake states. USDA Tech Bull. No. 1010, 171 p.

Shepherd, K.R. 1964. Some observations on the effect of drought on the growth of Pinus radiata D. Don. Aust. For. 28: 7-22.

Smith, J., B. Lavender, H. Auld, D. Broadhurst and T. Bullock. 1998. The Canada Country Study: Climate Impacts and Adaptation. - Volume IV. Adapting to climate variability and change in Ontario. Environ. Can., Ontario Region, Ottawa, On. 117 p.

Solomon, A.M. and P.J. Bartlein. 1992. Past and future climate change: response by mixed deciduous-coniferous forest ecosystems in northern Michigan. Can. J. For. Res. 22: 1727-1738.

Stogsdill, W.R., R.F. Wittwer, T.C. Hennessey and P.M. Dougherty. 1992. Water use in thinned loblolly pine plantations. For. Ecol. Manage. 50: 233-245.

Volney, W.J.A. 1996. Climate change and management of insect defolia-

tors in boreal forest ecosystems. Pp. 79-87 in M. J. Apps and D. T. Price (Eds.) Forest Ecosystems, Forest Management and the Global Carbon Cycle. NATO ASI Series, Vol. I-40, Springer, Berlin, Heidelberg.

Watson, R., M.C. Zinyowera, and R.H. Moss (Eds.) 1996. Climate change 1995. Contributions of working group II to the second assess-ment report of the intergovernmental panel of climate change. Cam-bridge University Press, Cambridge.

Weber, M.G. and M.D. Flannigan. 1997. Canadian boreal forest ecosystem structure and function in a changing climat:impact on fire regimes. Environ. Rev. 5: 145-166.

Whitehead, D., P.G. Jarvis and R.H. Waring. 1984. Stomatal conduc-tance, transpiration, and resistance to water uptake in a Pinus sylvestris spacing experiment. Can. J. For. Res. 14: 692-700.

Wigley, T.M.L. 1985. Impact of extreme events. Nature 316: 106-107.

Zahner, R. and F.W. Whitmore 1960. Early growth of radically thinned loblolly pine. J. For. 58: 628-634.

RezumatNivelul în creştere al gazelor de seră (GHGs) din atmosferă stă la baza creşterii temperaturii globale, fenomen denumit şi schimbarea climatică globală. Folosind modele sofisticate privind circulaţia atmosferică generală (GCMs), predicţiile erau până de curând concordante, susţinând că dublarea concentraţiei CO2 din atmosferă va conduce probabil la o creştere globală a temperaturii cu 3 ± 1,5°C, probabil înainte de sfârşitul secolului XXI (Houghton 1977). Totuşi, într-un raport re-cent (IPCC 2001), se afirmă că încălzirea va fi cuprinsă într-un interval de la 1,4 la 5,8°C. Asociate cu încălzirea climatică sunt creşterea variabilităţii şi a frecvenţei fenomenelor extreme, cum sunt secetele şi inundaţiile. Ecosistemele, în gen-eral, vor avea dificultăţi de adaptare la acest ritm rapid al schimbărilor.

Din cauza longevităţii lor, pădurile vor suferi probabil un stres hidric sever în timpul perioadelor secetoase. Articolul arată că încă din secolul XX, în partea centrală a Americii de Nord (Ontario şi Michigan), o încălzire sesizabilă a fost pusă în evidenţă de datele meteorologice standard şi a fost însoţită de o creştere corespunzătoare a precipitaţiilor.

În căutarea unor mijloace practice de adaptare a pădurilor existente la provocările ecologice ale unui climat mai cald, în special legate de creşterea evapotranspiraţiei potenţiale (ETp), articolul de faţă examinează efectul reducerii consistenţei (densităţii) asupra regimului hidric al solului. Prin măsurătorile continue privind umiditatea solului dintr-un arboret matur de pin, realizate cu un echipament de reflectometrie timp-domeniu (TDR), în variante diferite de tratament dintr-un experiment de rărituri, umiditatea solului a reacţionat puternic la modificarea consistenţei arboretului. Se deduce că, pentru a evita stresul hidric, ce poate deveni acut sau chiar letal în arborete dese, din cauza variabilităţii meteoro-logice mărite, pădurile vor trebui să fie rărite mai des în viitor. În acelaşi timp, efectul benefic al reducerii desimii asupra creşterii arborilor individuali este demonstrat prin măsurătorile asupra creşterii în diametru. O dată cu reducerea des-imii, creşterea în diametru a arboretelor rărite se măreşte, relevând posibilitatea scurtării ciclului de producţie.

În rezumat, luând în considerare marea suprafaţă a pădurii canadiene, articolul argumentează şi susţine ideea că prin rărituri (operaţiuni silvotehnice uzuale şi cunoscute de multă vreme), dacă sunt periodic aplicate, se creează posibilitatea reală de a realiza: (1) o mai mare stabilitate ecologică a arboretelor, prin reducerea impactului deficitului hidric antici-pat pentru perioada estivală, (2) reducerea vârstei exploatabilităţii şi (3) obţinerea de sortimente cu diametru superior. Aceste consecinţe vor aduce rapid în atenţia specialiştilor nevoia de înnoire a arboretelor existente, utilizând specii mai bine adaptate la condiţiile ecologice în schimbare.

Cuvinte cheie: schimbări climatice, silvicultură, rărituri, regimul hidric al solului.


34

Silv icultur ă

Adaptarea silvotehnicii la impactul schimbărilor climatice în pădurile din O.S. Buzău

■ Dragoş Cîrstian

1. Starea de sănătate a pădurilor buzoieneÎn urma cercetărilor privind dinamica stării de sănătate a pădurilor, din teritoriul studiat, în perioada anilor 2002-2007, s-au desprins următoarele constatări şi concluzii:

• În perioada menţionată mai sus, speciile forestiere au înregistrat creşteri semnificative, îngrijorătoare, ale valorilor procentului arborilor vătămaţi, datorită tem-peraturilor excesive şi deficitului hidric. Chiar dacă în anumiţi ani cantităţile de precipitaţii au fost ceva mai ridicate, iar starea de sănătate a unor specii s-a amelio-rat uşor, reacţia faţă de îmbunătăţirea de scurtă durată a regimului hidric s-a dovedit a fi lentă, speciile respective necesitând perioade mai lungi cu cantităţi mai mari de precipitaţii, pentru a înregistra o redresare mai semnifi-cativă a stării de sănătate. Un maxim al declinului, evi-denţiat în perioada anilor (2002-2007) s-a înregistrat în anii 2002 şi 2003 datorită secetelor excesive, prelungite timp de 15-20 ani, începând cu anul 1980;

• Speciile de răşinoase prezintă o stare de sănătate mai bună şi mai stabilă decât speciile de foioase, condiţiile climatice având o influenţă semnificativă, deficitul hi-dric şi excesul termic fiind mult mai frecvente în regiu-nile unde sunt cantonate speciile de foioase;

• Pădurile situate în regiunile sudice prezintă un grad mai avansat de vătămare datorită deficitului hidric şi exce-sului termic, proprii condiţiilor de stepă şi silvostepă. În această regiune se înregistrează o extindere a procesului de stepizare în silvostepă şi o înaintare a silvostepei spre zona de câmpie forestieră. Aşa se explică faptul că cver-cineele şi salcâmul, care ocupă preponderent aceste zone sunt cele mai afectate specii dintre foioase, chiar în con-diţiile unei tendinţe de redresare, în ultimii ani, a stării de sănătate a pădurilor la nivel local. La nivel individual, fagul se dovedeşte mai puţin afectat, iar stejarii xerofiţi şi salcâmul cele mai afectate specii;

• O tendinţă evidentă de redresare s-a înregistrat în anul 2005 la toate speciile, fapt explicat prin migrarea inten-

să a arborilor încadraţi în anul 2004 în clasa celor mo-derat afectaţi (clasa 2 de defoliere) în clasa celor practic sănătoşi (clasele de defoliere 0-1), datorită cantităţilor mari de precipitaţii căzute pe întreg cuprinsul ţării în toamna şi iarna anului 2004 şi pe întreg parcursul anu-lui 2005;

• Amplitudinea de variaţie a valorilor multianuale ale pro-centului de arbori vătămaţi scade pe măsură ce altitu-dinea creşte, dovedindu-se astfel o mai mare stabilitate a stării de sănătate a pădurilor situate în regiunile de dealuri. Îmbunătăţirea stării de sănătate pe măsură ce altitudinea creşte, comparativ cu regiunile de câmpie fo-restieră şi silvostepă, este rezultatul ameliorării condiţi-ilor climatice caracterizate prin cantităţi mai ridicate de precipitaţii, temperaturi moderate în timpul sezonului de vegetaţie, atenuarea deficitului hidric şi a insolaţiei.

• Pe baza rezultatelor înregistrate în perioada analizată (2002-2007), teritoriul studiat se încadrează, ca zonă, în categoria celor cu păduri slab afectate în anii 2005, 2006 şi 2007 şi zonă cu păduri moderat afectate în anii 2002, 2003 şi 2004.

2. Adaptarea silvotehnicii la impactul schimbărilor climaticeUrmare a stării de sănătate a pădurilor buzoiene, se pot face următoarele recomandări pentru producţie, necesar a fi lua-te în considerare:

• instalarea speciilor foarte sensibile la stresul hi-dric numai în optimul condiţiilor lor staţionale, promovarea în cultură a speciilor forestiere de climat cald şi relativ uscat (xeroterme); se impune, de aseme-nea, intensificarea şi amplificarea cercetărilor de ameli-orare a speciilor forestiere, având în vedere rezistenţa la secete şi temperaturi extreme, aşa cum s-a preconizat şi în domeniul cercetărilor agricole.

• privilegierea speciilor indigene sau naturalizate, respectând domeniul lor ecologic, promovarea în cultură cu precădere a speciilor autohtone, locale care, în

Anul X | Nr. 21 | 2005

35

• frăţite fiind cu mediul lor de viaţă şi având un genofond cu mari speranţe de dăinuire, specii care pot face faţă cu mai multe şanse de succes la posibile modificări de mediu. Cultura speciilor exotice, oricât de promiţătoa-re s-ar dovedi pe termen scurt, sub raportul rapidităţii de creştere şi al productivităţii, trebuie supuse regulilor prudenţei, atâta timp cât nu au fost experimentate pe termen lung la rezistenţă faţă de modificările de mediu. Deocamdată, dintre foioasele întâlnite în teritoriul stu-diat, doar salcâmul, nucul american şi glădiţa au trecut cu foarte bine examenul adaptării lor la unele condiţii staţionale din ţara noastră. Din cele expuse anterior nu trebuie să rezulte oponenţa noastră totală faţă de expe-rimentarea (încercarea) unor specii exotice în diferite condiţii staţionale din ţara noastră. Dimpotrivă, trebu-ie să rezulte stimulul pentru experimentări serioase, pe baze ştiinţifice, pe termen lung, în speranţa identificării unor specii alohtone capabile să reziste la modificări cli-matice şi să producă lemn de calitate şi efecte ecologi-ce acceptabile, superioare speciilor autohtone. Aceeaşi prudenţă se impune şi faţă de biotehnologiile forestiere, atâta timp cât acestea nu vor trece examenul de rezis-tenţă la factori perturbatori, cum sunt şi modificările de mediu;

• supravegherea strictă a alegerii provenienţelor la materialul de împădurire;

• practicarea unei silviculturi dinamice, concretiza-tă, în general, prin operaţiuni culturale precoce şi puternice, în scopul reducerii competiţiei lor pen-tru apă şi substanţe minerale;

• diminuarea densităţii iniţiale a plantaţiilor, în li-mitele compatibilităţii cu natura speciei şi obiecti-vele gestionării;

• raţionalizarea recoltării materialului lemnos în sens biogeochimic, cu scopul de a lăsa mai mult material organic pe loc, cel puţin pentru solurile sărace, reducerea recoltărilor de lemn, la capacitatea de suport a ecosistemelor forestiere (reducerea cotei de tă-ieri sub limita de regenerare a ecosistemelor forestiere

- sub posibilitate);

• favorizarea amestecului de specii pe linia menţi-nerii biodiversităţii – chezăşie a stabilităţii ecosis-temelor forestiere, conservarea biodiversităţii şi re-surselor genetice de floră şi faună forestieră. Stabilitatea viitoarelor păduri va fi asigurată doar prin conservarea şi ameliorarea biodiversităţii (Giurgiu V., 1999);

• alegerea tratamentelor care să asigure ecosiste-melor forestiere realizarea structurii şi funcţiilor cele mai adecvate condiţiilor staţionale. Din partea specialiştilor se cere o analiză mai profundă în ceea ce priveşte dinamica de evoluţie a pădurilor, realizare de prognoze, pe termen mediu şi lung, cât mai apropiate de realitate, privind schimbările climatice şi hidrologice, pentru a putea fundamenta structurile pădurilor (arbo-retelor) ce se creează, în sensul asigurării unei stabilităţi crescute a acestora la factori de stres (a realizării de com-poziţii de regenerare – împădurire şi a altor măsuri şi lu-crări silviculturale în concordanţă cu aceste schimbări);

• menţinerea consistenţei pline (închise) a arboretelor prin aplicarea de lucrări de îngrijire care să nu redu-că consistenţa sub 0,8 sau în cazul arboretelor a căror consistenţă este sub 0,7, să se ridice această consis-tenţă la 0,8 şi peste, prin plantare sau semănaturi cu specii adaptate climato-edafic şi adecvate, funcţional, menţinerea densităţii arboretelor la cote înalte de aco-perire;

• dezvoltarea sistemelor de supraveghere şi control care să evidenţieze cât mai corect limitele noilor subzone, etaje şi districte bioclimatice, supravegherea atentă a stării pădurilor printr-un sistem eficient şi realist de monito-ring naţional;

• promovarea unui program de cercetare multi şi inter-disciplinar conectat la programe internaţionale, prin care să se urmărească, pe de o parte, cunoaşterea con-secinţelor modificărilor de mediu, în principal clima-tice, asupra pădurilor şi, pe de altă parte, stabilirea de acţiuni necesare pentru adaptarea ecosistemelor forestiere şi a managementului silvic la noile condiţii de mediu, iniţierea primelor acţiuni privind adoptarea silvotehnicii la impactul modificărilor climatice; dez-voltarea şi aprofundarea cercetărilor privind impactul potenţial al modificărilor climatice asupra ecosisteme-lor forestiere din România prin metode de lucru per-fecţionate, folosind scenarii climatice cu grad înalt de fidelitate obţinute cu modele de circulaţie generală de ultimă generaţie, o reţea mai amplă de date biometrice, dezvoltarea prin cercetări experimentale a unor teh-nologii silvo-culturale compatibile cu noile condiţii de climă şi soluri.

Între măsurile conexe, prin care se poate interveni direct asupra factorilor negativi, menţionăm:

• amplasarea de baraje adecvate pe cursurile de ape pen-tru a corecta nivelul pânzei de apă freatică şi pentru ameliorarea calităţii aerului realizând concomitent re-zerve de apă destinată cerinţelor locale;

• crearea de reţele de canale pentru irigaţii protejate de perdele forestiere spre a contribui la prevenirea sau di-minuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice pe suprafeţe importante;

• întreprinderea de măsuri eficiente pentru reducerea efectivă a poluării mediului prin echiparea tehnologii-lor poluante cu sisteme eficiente de filtrarea a noxelor, adoptarea de noi tehnologii nepoluante în locul celor vechi şi poluante.

Trebuie să recunoaştem, că deocamdată, se ştie prea puţin în privinţa relaţiei pădure şi modificările de mediu, cercetările fiind încă într-o stare incipientă, iar punerea în practică a măsurilor menţionate întâmpină enorme dificultăţi, atin-gerea majorităţii obiectivelor exprimate fiind posibilă, cel puţin deocamdată, numai la nivel teoretic. Ca urmare, în continuare se vor lua în considerare, două din dezideratele amintite, cu şanse practice reale de succes, şi anume:

• crearea reţelelor de perdele forestiere.

• împădurirea de terenuri preluate din fondul agricol şi alte terenuri degradate. ■


36

BibliografieGiurgiu V., 1999: Conservarea şi managementul diversităţii biologice a

ecosistemelor forestiere, pentru o silvicultură durabilă. Revista Păduri-lor 1: 11-15;

Marcu, M., 1983: Meteorologie şi climatologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti;

Marcu, M., Marcu V., 1997: Tendinţe în evoluţia climei. Incidente ecologice, în a 4-a Conferinţă Naţională de Protecţia Mediului prin metode şi mijloace biologice şi biotehnice, Braşov;

Moţoc, M., 1983: Ritmul mediu de degradare erozională a solului în România, Buletinul informativ al A.S.A.S.;

Neamţu, C., 1983: Biochimie ecologică, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Negulescu, E., Ciumac, G., 1959 : Silvicultura, Editura Agro-Silvica de Stat, Bucureşti;

Parascan, D., Danciu, M., 1996: Botanica forestieră, Editura Ceres, Bu-cureşti;

Parascan, D., Danciu, M., 1983: Morfologia şi fiziologia plantelor lemnoase cu elemente de taxonomie vegetală, Editura Ceres, Bucureşti;

Paşcovscki, S., 1962: Tipologia pădurilor de stejari, În Gospodărirea pădu-rilor de stejari, Ministerul Economiei Forestiere, Bucureşti;

Pătrăşcoiu, N., Badea, O., Geambaşu, N. et al., 1995: Studiul privind dinamica stării de sănătate a pădurilor pe baza informaţiilor obţinute din mo-nitoringul forestier, Editura ICAS, Bucureşti;

Posea, G. 1971: Evoluţia văii Buzăului, în Geografia judeţului Buzău şi a împrejurimilor, Buzău;

Şofletea, N., Curtu, L., 2001: Dendrologie - Vol II – Corologia, ecologia şi

însuşirile biologice ale speciilor, Editura „Pentru Viaţă”, Braşov.

Reviste disponibile în Editura IDF _ Franţa „Foret –entreprise”• Noi orientări în domeniul rărituri-

lor (De nouvelles voie sen matiere d’ eclaicies) 45F; 72 Pag. Pieţe de-monstrative şi exemple concrete. (Meuthe.et – Moselle).

Un exemplu de conversie la rărituri sis-tematice (Haut – Doubs); Avantaje şi interese da elagare precoce a răşinoase-lor (Orne); Ghidul răriturilor de interes economic (Vosges); Bazele ştiinţifice ale silviculturii moderne a răşinoase-lor – Constatări şi propuneri pentru un tratament energic al arboretelor artifi-

ciale de răşinoase. Câteva exemple de silvicultură dinamică: molid – duglas în Aisne – Gospodărirea mai intensivă şi mai rapidă pentru molid în Ardenii belgieni – Arbori de viitor şi rărituri forte la foioase: exemplul stejarului.

• Rărituri la răşinoase, când şi cum? (Eclaicir en resineux, quand et comment?) 35 F; 48 Pag.

Aspecte ale „Programului de răşinoa-se” al IDF.

Un ghid pentru rărirea răşinoaselor: suprafaţa de bază – Factorul de spa-ţiere: un ghid pentru primele rărituri în arboretele de răşinoase – Alegerea arborilor de viitor sau marcarea ră-riturilor: metoda celulelor – Rărirea

tinerelor arborete de pin maritim şi exploatarea lor în Ţinutul Gascogne. Scăderea cheltuielilor în silvicultură – Mamiferele forestiere (anexe) auxiliare ori dăunători ai silviculturii?

Arborii parcurilor: o valoare care nu se poate neglija.

• Dirijarea asocierii arbore – ciupercă de micoriză : progrese ale cercetării (La maitrise des association arbre – champignon: les avancees de la recherche) 45 F; 48 Pag.

Posibilitatea micorizării controlate în silvicultura zonei temperate Dors-kamp, încercări tehnologice comple-mentare. Unde sunt primele plantaţii de nuc?

AbstractYet is known to little, about relationship between forest and environmental changes, investigations are still at an incipi-ent situation, and implement necessary measures have enormous difficulties, achievement of all objectives is possible yet only at a theoretical level. Therefore still be considered two of the most important desiderata, who have a real chance of success:

• Creation of networks of forest plantations;

• Afforestation of land taken from the agricultural fund, and other degraded lands.

Keywords environmental changes, forest plantations, afforestation.

Anul X | Nr. 21 | 2005

37

Conservarea naturii

Să salvăm arborii remarcabili – adevărate comori vii, pe cale de dispariţie

■ Stelian Radu, Corina Coandă

„Dacă Arborele, mirabila fiinţă vegetală nu ar fi apărut, Pământul nu ar fi decât un inert univers mineral. Aerul ar fi fost irespirabil, solul, pietros pe vecie ar fi rămas un strat steril şi nu matrice a vie-ţii pe Planetă. Fără pădure n-ar exista insecte, păsări, neamuri întregi de jivine. Nici Omul, fiinţa cea mai evoluată – dar şi cea mai trufaşă, mai nechibzuită pe care a creat-o Natura – nu s-ar fi născut, pentru a-şi împlini destinul de măreţie şi abjecţie”

(Cezar Straton, 2004, Zeul arbore)

1. Care arbori sunt remarcabili?

A rborii, ce cresc împreună cu alte vieţuitoare vegetale (arbuştii, ierburile, muşchii, algele ş.a.) sau anima-le (mamifere, păsări, reptile, insecte ş.a.) reprezintă

componenta principală, scheletul arhitectural al pădurii şi între aceste două entităţi există o legătură existenţială, pri-mordială. Dar, în multitudinea de arbori ce alcătuiesc o pă-dure de vârstă înaintată putem întâlni exemplare cărora li se poate atribui calificativul de „arbori remarcabili”. Astfel de arbori se pot întâlni şi în afara pădurii, în câmp sau în aşe-zările umane, ca supravieţuitori solitari ai întinselor păduri de odinioară, care au îndurat cu stoicism vitregiile naturii şi mai ales duşmănia omului, fapt pentru care mai sunt denu-miţi şi „arbori veterani”. Arborii remarcabili sau veterani sunt exemplare excepţionale datorită, în primul rând vârstei lor matusalemice – consecinţă firească a deosebitei longevi-tăţi, a dimensiunilor ieşite din comun (înălţimi şi diametre record), dar şi prin istoria sau legendele legate de fiinţa lor. Unii autori (De Graaff G., Moens F., Maes B., Van Elsland M C., Pakenham Th., 2005) îi definesc ca fiind arbori dotaţi cu o puternică personalitate, percepută de noi vizual, pentru că ne atrag în mod izbitor atenţia, dar această percepţie poate fi şi de natură mai impalpabilă şi să suscite în noi sentimen-te profunde. Adjectivului „remarcabil” i se asociază seman-tic – în cazul lor – un număr mare de sinonimii (cel mai bă-trân, cel mai gros, cel mai înalt, cel mai deosebit de confraţii lui prin port sau alte trăsături specifice sau prin istoria lui, care-i conferă un caracter de unicitate).

Un inventar francez (Arborescens, 2001) situează în fruntea celor mai bătrâni arbori din lume un pin de 10 500 ani din Australia, în fruntea celor mai înalţi un Sequoia sempervi-rescens de 112,10 m din parcul naţional cu acelaşi nume din

SUA şi în fruntea celor mai groşi un Cupressus din Mexic, cu o circumferinţă de 57,90 m la înălţimea pieptului.

În Marea Britanie englezul Pakenham (Pakenham Th., 2005) a publicat de asemenea un album (în engleză şi germană) de-dicat celor 72 – cei mai mari şi mai bătrâni arbori din lume.

În condiţiile zonei cu climat temperat din Europa - în care se situează şi ţara noastră – performanţele arborilor sunt mult mai modeste - faţă de exemplele de mai sus. Astfel, sub rapor-tul longevităţii potenţiale (exprimată în ani) se situează, în ordine descrescătoare, următoarele specii: tisa (2000-3000 ani); stejarul (2000); zâmbrul (>1000); ulmul (>700); bradul (700); laricele şi gorunul (600-700). Ca înălţime, recordul l-au deţinut un brad la Cheia şi un molid din Tarcău, ambii de câte 62 m, iar ca grosime (diametru la 1,30 - cm) clasamentul cuprinde: bradul (300-400); fagul (200-300); stejarul (200-350); pentru mai multă exactitate în cazul arborilor bătrâni se măsoară circumferinţa lor la nivelul pieptului. În cazul exemplarelor crescute în mod solitar se pot atinge longevi-tăţi, grosimi ale trunchiului şi lăţimi ale coroanelor maxime, dar înălţimi mai moderate, cum este cazul unui plop multi-secular (900 ani) de pe islazul Plopi (Drăcşani – Ialomiţa) sau al ulmului din Câmpulung – Moldovenesc (>700 ani) (Giures-cu C C., 1975, Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993).

Printre arborii remarcabili se mai puteau întâlni exemplare „botezate”, purtătoare ale unor evenimente şi personalităţi is-torice: Stejarii lui Ştefan cel Mare de la Vizantea (Vrancea), Cajvana şi Baia (Suceava); Gorunul lui Horia (Ţebea), de fapt un stejar pedunculat (doborât în 2005 de furtună); Teiul lui Eminescu (Copou-Iaşi); Plopii fără soţ (Bucium-Iaşi), Fagul împăratului (Arieşeni-Alba) sau stejarii lui Cătănuţă (Giures-cu C C., 1975, Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993, Rackham O., 1994).

Particularităţile prin care aceşti arbori ies din comun pot fi de natură intrinsecă (dimensiuni gigantice, vârste multise-culare, raritatea speciei ş.a.), morfologică (cu port zvelt, fas-tigiat, globulos, plângător, răsucit, cu ramurile orizontale susţinute etc.), dar şi de natură culturală (arbori cu valoare istorică, religioasă sau etnografică – legată de obiceiuri sau legende) (The 1994 National Register, Arborescens, 2001).

În această cuprinzătoare categorie se încadrează arborii co-memorativi (martori ai unor evenimente deosebite), arborii


38

obiecte ale cultului, arborii reper şi de hotar, arbori simboluri ale justiţiei şi libertăţii sau exemplarele legate de anumite superstiţii. Nu întotdeauna aceste caractere se asociază une-le cu altele, ceea ce face ca arborele remarcabil să fie de cele mai multe ori unic în felul lui, să aibă deci personalitate.

Aceşti arbori vorbesc oamenilor şi le suscită sentimente pro-funde, de admiraţie şi respect, datorită recordurilor dimen-sionale şi de longevitate, prin estetica şi pitorescul lor, ca şi prin mărturia istorică pe care ei o aduc, datorită faptului că longevitatea le permite să aducă mărturii dintr-o perioadă trecută, când noi cei de faţă nu existam. Arborii comemora-tivi au devenit remarcabili în urma unor decizii umane. Ast-fel, anumiţi arbori sunt adevăraţi actori ai istoriei, întrucât reamintesc de evenimente petrecute sub ei.

Anumiţi arbori sunt obiectul unor credinţe, sunt legaţi de legende sau evocă obiceiuri străvechi. De cele mai multe ori, sursa lor se află în sacralitate, în viaţa religioasă de odini-oară, care amesteca credinţe păgâne, superstiţii şi credinţa creştină. Legendele şi superstiţiile se pot naşte şi din morfo-logia aberantă a arborelui, dar şi din evenimente inexplicabi-le (Bourdu R., 1994, Frölich H J., 2000, Hugonnot J., 1968).

Valoarea simbolică a arborelui poate explica caracterul lui remarcabil, iar această valoare simbolică variază de la o ţară la alta. Cele mai semnificative simboluri sunt acelea care con-sideră arborele simbol al vieţii, al cunoaşterii, al cosmosului

– datorită faptului că el – arborele - pune în relaţie trei nivele: subteranul, pământul şi cerul. Marele nostru Mircea Eliade scria cândva că „dacă el (arborele) este încărcat de forţe sacre, acest lucru se datorează verticalităţii sale, pentru că el creşte, îşi pierde frunzele, dar şi le şi recuperează regenerându-se; el moare aparent şi renaşte de nenumărate ori”. Un alt sociolog spune că „arborele este un om etern” şi dacă sortim morţii un arbore bătrân ne omorâm într-un fel visul nostru de eternitate.

De altfel, încă omul primitiv, observând creşterea şi moartea arborilor, elasticitatea ramurilor lor, căderea, putrezirea şi renaşterea anuală a frunzişului, a crezut cu putere că există o legătură profundă între fiinţele omeneşti şi arbori. Mai târ-ziu, filozofii greci Aristotel şi Plutarch gândeau că arborii au percepţii, pasiuni şi chiar raţiune.

La popoarele din centrul Europei (De Graaff G., Moens F., Maes B., Van Elsland M C., Frölich H J., 2000) şi nu numai

– arborele este cunoscut sub o multitudine de simboluri, ca arbore: al lumii (pentru că uneşte cerul, pământul şi lumea subterană/infernul); al judecăţii; al adevărului; al lui Hristos (bradul de Crăciun).

Cercetările mai recente au evidenţiat faptul că arborii multi-seculari au o deosebită valoare dendrologică şi dendrocrono-logică întrucât permit reconstituiri ale climatului şi a altor evenimente naturale sau istorice din trecut, pe baza studiu-lui inelelor anuale. Ei sunt depozitari ai unor arhive pline de informaţii, supuse la noi unor investigaţii sistematice numai în ultima perioadă. Arborii mari şi bătrâni au şi o deosebită importanţă pentru conservarea biodiversităţii, ştiut fiind că un singur arbore poate adăposti peste 100 specii de vieţui-toare (mamifere, păsări, insecte, ciuperci ş.a.)

Chiar după moartea lor, aceşti giganţi multiseculari se men-ţin mai multe decenii în ecosistem, favorizând astfel insta-

larea şi dezvoltarea unei cohorte întregi de vieţuitoare cu roluri bine determinate în structurarea şi funcţionarea eco-sistemelor respective.

Pentru toate aceste considerente, arborii remarcabili au o deosebită valoare ştiinţifică, peisagistică, cul-turală, deci patrimonială. Ei merită pe deplin să fie descoperiţi, inventariaţi, cunoscuţi de marele public, ocrotiţi şi menţinuţi în viaţă cât mai mult posibil.

2. Cum îşi ocrotesc alte popoare arborii remarcabili?Toate ţările civilizate dovedesc şi cultivă, prin toate mijloa-cele, un adevărat cult al arborilor bătrâni, prin publicaţii mă-iestrit ilustrate – adevărate opere de artă grafică, prin mă-suri speciale de conservare şi de prelungire a vieţii acestora, prin acţiuni constante de popularizare şi educare, ce reflectă o adevărată veneraţie pentru aceşti arbori.

In S.U.A. – ţara care şi-a decimat într-o primă etapă pădu-rile, dar care ulterior a luat măsuri ferme de ocrotire şi de constituire a celor dintâi şi mai mari parcuri naţionale – fi-ecare stat component are câte o floare, dar şi câte un arbore reprezentativ, ales şi legiferat ca atare. Aici se editează anual un registru naţional (The 1994 National Register) – care se actualizează în permanenţă – al celor mai mari arbori, cu in-dicarea circumferinţei trunchiului, înălţimii, lăţimii coroa-nei, a punctajului total şi a localizării lui. O publicaţie speci-ală, intitulată „Arbori celebri şi istorici” (Famous & Historic Trees), este dedicată arborilor istorici şi celor legaţi de per-sonalităţi reprezentative sau celebre, ale naţiunii americane.

În Germania, au apărut numai în ultimii ani numeroase albume ilustrative şi descriptive ale arborilor bătrâni, cum sunt cele elaborate de Fröhlich, 2000 (De Graaff G., Moens F., Maes B., Van Elsland M C sau Kühn et al. 2003), (Kühn S., Ullrich B., Kühn U., 2003), iar un studiu documentat şi fru-mos ilustrat este dedicat exclusiv miturilor străvechi legate de diferiţi arbori (Laudert D., 2001).

În Franţa, preocupările privind identificarea, cunoaşterea, ocrotirea şi punerea în valoare publică a arborilor remarca-bili a fost promovată de Administraţia forestieră printr-o circulară, încă din anul 1899 (Les arbes remarquable en forêt). Prin aceasta se preciza că arborii remarcabili trebu-ie să facă obiectul unei protecţii constante, să fie menţinuţi în viaţă cât mai mult posibil şi pentru aceasta ei trebuie in-ventariaţi şi descrişi, întrucât ei au o valoare patrimonială şi trebuiesc cunoscuţi de public. O primă astfel de listă a fost întocmită în 1911 şi apoi actualizată şi completată în 1935. Aceste măsuri de ocrotire a arborilor remarcabili apar în această ţară concomitent cu primele texte legislative privind protecţia monumentelor istorice. Recent Oficiul naţional al pădurilor (ONF) a elaborat un ghid privind procesul complex al gestionării lor (Les arbes remarquable en forêt), iar revis-ta de profil ARBORESCENCES le-a dedicat un număr special (Arborescens, 2001).

În Olanda, sunt dedicate volume excepţional ilustrate ar-borilor monumentali (De Graaff G., Moens F., Maes B., Van Elsland M C sau Kühn et al. 2003) ca şi rolului arborilor ca element important şi indispensabil în cadrul ansamblurilor

Anul X | Nr. 21 | 2005

39

de arhitectură monumentală, de către Maes, 1996 (Maes B., 1996).

În Belgia, albume similare s-au publicat în 1978 de către Departamentul Ape şi Păduri (Arbres remarquables de Bel-gique) şi de Stassen, 1993.

În Italia, numeroase zone, din regiunea Veneţia, precum Padova şi Verona, au astfel de monografii ilustrate, dedicate arborilor mari (Stassen B., et al., 1993).

În Insulele Britanice, arborii „campioni” au fost prezentaţi de Mitchell ş.a., 1990 (Mitchell A. F., Hallett V.E., White J.E.J., 1990), iar celor vechi, cu semnificaţie istorică, le dedi-că articole Rackham (Rackham O., 1994).

La nivel internaţional, Johnson, a publicat o frumoasă şi instructivă monografie dedicată arborilor reprezentativi ai lumii, cu pertinente precizări privind istoria şi valenţelor lor productive, peisagistice şi culturale. Din această categorie face parte şi albumul dedicat celor 72 – cei mai mari şi mai bătrâni arbori din lume (Pakenham Th., 2005) pe care i-am amintit anterior.

Alte informaţii privind performanţele şi longevitatea unor specii de arbori putem afla în manualele de dendrologie pu-blicate în diferite ţări. La nivel mondial, în afara monografiei elaborate de Johnson menţionăm enciclopedia elaborată de Russel T. et al., 2005, Eyewitness Campions Trees (Arbori cam-pioni martori oculari), 511 p. ed. Hermes House, apărută şi în limba germană sub titlul „Bäume der Welt” (Arborii lumii).

3. Situaţia arborilor remarcabili în RomâniaÎn ţara noastră, încă din 1908 şi ulterior în 1925, Profesorul de silvicultură Petre Antonescu – promotor al acţiunilor de ocrotire a patrimoniului natural publică în „Revista păduri-lor” (nr. 12, pp 985-1005) articolul „Protejarea monumente-lor naturale”. El definea în premieră noţiunea de „monument naţional” în care încadra arborii (seculari), alături de alte for-maţii geologice, peşteri, porţiunile de pădure aflate în stare virgină, turbăriile şi locurile unde cresc plante rare.

În anul 1924, Profesorul Alexandru Borza include în primul inventar al monumentelor naturii din ţara noastră şi câteva exemplare de arbori: Teiul lui Eminescu de la Iaşi, gorunul lui Horea de la Ţebea, stejarul Mitropoliei din Blaj, printre „cele mai cunoscute monumente ale naturii păstrate mai mult instinc-tiv şi inconştient din timpuri mai vechi” (Borza A., 1924).

Monografia „Monumente ale naturii din România” din 1965 (coord. Emil Pop şi N. Sălăgeanu), cuprindea, în com-pletarea arborilor ocrotiţi la nivel naţional (tisa, larice-le, laricele din Ceahlău, zâmbrul) şi a celor din rezervaţii (mestecenii pitici, alunul turcesc, frasinul pufos) şi o listă a exemplarelor de arbori ocrotiţi izolat, cu 10 locaţii de ste-jari şi goruni, doi molizi, un fag şi mesteacănul pitic de la Borsec. În lucrarea sa ”Istoria pădurii româneşti”, C.C. Giu-rescu (Giurescu C C., 1975) menţiona, chiar în primul capi-tol, că „atunci când sunt lăsaţi să se dezvolte în voie, copacii şi chiar arbuştii ajung la vârste şi dimensiuni impresionan-te”. Exemplificările prezentate se refereau, printre altele la: stejarul de 800 de ani de la Ghergani (doborât de furtună în 1956); stejarul falnic din care a fost construită biserica

veche a mânăstirii „Dintr-un lemn” din Vâlcea; stejarul de la Vizantea; „Regele brazilor” de la Tihuţa; castanul de la Nerez (Gorj); molidul şi bradul de la Cheia; nucul de la Ar-nota; ulmul din Câmpulung Moldovenesc şi la multe alte exemplare.

În baza Legii nr. 9/1973 privind ocrotirea mediului înconju-rător şi ale decretului nr. 237/1950 pentru ocrotirea monu-mentelor naturii şi a altor acte normative, în toate judeţele ţării s-au întocmit liste ale monumentelor, rezervaţiilor (bo-tanice, forestiere, arheologice, istorice, de arhitectură ş.a.), precum şi ale speciilor de plante şi animale ocrotite. Spre exemplu, decizia nr. 98/1988 a Cons. pop. al jud. Hunedoa-ra, reconfirmă statutul de arbori ocrotiţi tisei şi zâmbrului şi instituia un regim de ocrotire, ca monumente ale naturii şi următorilor arbori seculari: Gorunul lui Horia de la Ţebea, Gorunul uriaş de la Leoaţ (Tomeşti), Castanii comestibili de la Suseni (Râu de Mori) şi exemplarele mai tinere de Gingko biloba din P-ţa Unirii (Deva).

În lucrarea monografică „Rezervaţii şi monumente ale na-turii din România” (Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993), autorii semnalează prezenţa unor arbori seculari în numeroase rezervaţii şi parcuri naţionale sau naturale din ţară (Bucegi, Letea, Caraorman, Izvoarele Nerei, Milea-Vifo-râta, Comana, Tăuţii-Măgheruş, Tarcău, Slătioara, Giuma-lău ş.a.). Un capitol distinct este destinat unor arbori izolaţi

„ocrotiţi de lege pentru frumuseţea, vârsta şi dimensiunile lor execpţionale sau pentru faptul că sunt martorii unor evenimente istorice”. În afara unor exemplare asupra cărora ne-am referit anterior, autorii includ aici şi unele specii exotice rare, exis-tente în Arboretumul Simeria (Liquidambar styraciflua, spe-ciile de Magnolia, Paulownia tomentosa şi Torreya californica). În Arboretumul Simeria unii arbori exotici, dar şi cei nativi ating dimensiuni monumentale. În acest sens menţionăm: stejarul de 380 ani, 33 m şi 174 cm; plopul alb de 300 de ani, 33 m şi 210 cm; salcâmul de 250 ani, 24 m şi 118 cm; plata-nul de 160 ani, 29 m şi 161 cm ş.a.

În lucrarea colectivă „Pădurile virgine din România” (Giurgiu et al., 2001) sunt semnalaţi numeroşi arbori având performan-ţe dimensionale şi vârste remarcabile în rezervaţiile şi parcu-rile naţionale Retezat, Izvoarele Nerei, Caraiman, Slătioara, Runcu-Groşi, Iauna Craiova ş.a. Dar pădurile naturale din Carpaţii româneşti ascund încă numeroase exemplare cu vârste şi dimensiuni remarcabile, care aşteaptă să fie descoperite şi prezentate lumii ştiinţifice şi mare-lui public.

În cei 125 de ani de apariţie neîntreruptă, Revista Pădu-rilor a publicat în paginile ei multe semnalări periodice ale unor arbori excepţionali (ca dimensiuni, vârste, specie, port, istoric), descoperiţi în pădurile sau localităţile ţării. Actuali-zarea acestor semnalări ar conduce inevitabil la constatarea că mulţi dintre aceştia au dispărut, fără vreo urmă.

Din păcate, informaţiile deţinute de naturalişti, muzee sau cele cuprinse în evidenţele agenţiilor judeţene de protec-ţia mediului, deşi existente la ministerul de profil, nu sunt centralizate, prelucrate şi nici publicate la nivel naţional. Se poate afirma că suntem printre puţinele ţări din Eu-ropa care nu posedă un inventar naţional al arborilor remarcabili.


40

Fig. 1. Exemplar secular de brad în Rezervaţia „Gemenele” Parcul Naţional Retezat

Specimen of secular fir tree in Reserve „Gemenele” Retezar National Park

Încercările de a demara un astfel de proiect, iniţiate timid de ICAS (în 2000), Secţia de silvicultură din ASAS (în 2002) şi Regia Naţională a Pădurilor (în 2004) au rămas încă în faza de bune intenţii, nesusţinute şi, în consecinţă, nefinalizate. Se cuvine totuşi a fi menţionată şi o iniţiativă pozitivă, din păcate numai locală, a unei fundaţii, în scopul salvării steja-rilor seculari de pe Platoul Breite din Sighişoara prin proiec-tul „Adoptă un stejar” (2004) din rezervaţia menţionată, în care se preconiza atunci localizarea primului „Dracula Park”.

Recent, aflăm că un brad de 500 de ani salvează turismul din Gura Râului (jud. Sibiu), întrucât aproape 3000 de turişti străini au venit anul trecut să vadă arborele, despre care se spune că a scăpat de topor după ce un cioban care s-a urcat în el a reuşit să-şi găsească oile rătăcite.

4. Conservarea, ocrotirea şi valorificarea arborilor remarcabiliÎn ciuda longevităţii lor – uneori matusalemice – ca orice or-ganism viu, arborii remarcabili au şi ei un sfârşit, care poa-te interveni fie datorită unor cauze naturale, normale (boli, dăunători), după ce au parcurs o perioadă de senescenţă sau declin, ori datorită unor accidente neprevăzute, fie naturale (trăsnet, uragane, inundaţii prelungite ş.a.), sau, de cele mai multe ori, provocate de om.

Lărgirea şi modernizarea căilor de comunicaţie şi extinderea construcţiilor grandioase din oraşe (şi a reţelelor de facili-

tăţi) au determinat şi la noi dispariţia multor arbori remar-cabili din mediul urban şi rural. Să ne amintim numai de plopii gigantici ce însoţeau vechea şosea naţională înainte de Piteşti, sau de emblematicele aliniamente de plopi pirami-dali ce marcau intrarea în Braşov.

Declinul şi dispariţia arborilor remarcabili sunt deci inevita-bile, dar viaţa lor poate fi prelungită, iar amintirea lor poate fi transmisă şi generaţiilor de după noi.

Prelungirea vieţii arborilor remarcabili este posibilă în pri-mul rând prin ameliorarea condiţiilor lor de viaţă, a mediului din imediata vecinătate, prin evitarea tasării solului, asigu-rarea unui spaţiu de protecţie îngrădit, menţinerea regimu-lui anterior de lumină, spaţiu şi nutriţie, şi mai ales, prin evi-tarea lucrărilor de infrastructură (drumuri, conducte, tran-şee ş.a.) în apropierea lor. În acelaşi scop, se pot prevedea cu prudenţă şi unele intervenţii directe asupra arborelui, cum sunt: formarea coroanei, curăţirea, sterilizarea şi astupa-rea scorburilor sau plăgilor (adevărate lucrări de „chirurgie arboricolă”); ancorarea trunchiului; suspendarea ramurilor orizontale prea dezvoltate sau tăierea vârfului cu început de uscare (tăierea „în scaun”), operaţie prin care arborele se poate revigora. În Anglia, acest tratament, a prelungit mult viaţa unor exemplare de arbori foioşi, multiseculari.

Toate aceste intervenţii trebuie executate de specialişti, după stabilirea unui diagnostic corect, vizual, dar şi cu apa-ratură modernă, a stării de sănătate şi rezistenţă a arborelui respectiv.

Diagnosticul vizual, preconizat de Mattheck (The 1994 Na-tional Register of Big Trees) porneşte de la comportamentul arborelui asemenea unei nave clasice, în cadrul căreia coroa-na reprezintă pânzele, tulpina – catargul, iar rădăcina – cor-pul navei.

Aparatura necesară pentru stabilirea acestui diagnostic a cu-noscut şi ea o dezvoltare uimitoare. Începând cu ciocanul cla-sic de lemn cu ajutorul căruia se poate stabili sonor integri-tatea (sănătatea) trunchiurilor, ca şi rezonanţa răşinoaselor apte pentru instrumente muzicale, multă vreme s-a folosit burghiul Pressler, pentru extragerea şi analiza ulterioară a inelelor de creştere anuală.

În ultimele decenii au apărut însă numeroase aparate mult mai sofisticate, de tipul: Shigometrului sau Vitalometrului Shigo, care măsoară rezistenţa cambiului şi lemnului şi de-pistează lemnul alterat; sonda mecanică (rezistograful) DDD, care după viteza de penetrare determină eventualele alterări ascunse şi alte aparate ce folosesc unde sonore sau termice.

După dispariţia şi îndepărtarea resturilor unui gigant vegetal este indicat ca cioata lui să fie conservată prin acoperire şi prezentată (ca specie, vârstă, dimensiuni şi istorie) publicului.

De cele mai multe ori se caută din timp şi un potenţial suc-cesor al arborelui remarcabil (dispărut sau pe cale de dispari-ţie), care să transmită în viitor memoria vie a predecesorului, ca în cazul Gorunului lui Horea.

Valorificarea ecologică a acestui component valoros al patri-moniului nostru natural presupune însă iniţierea şi aplicarea cu fermitate a unui şir întreg de măsuri, vizând, printre al-tele: inventarierea, protecţia juridică, conservarea şi ocroti-rea şi, nu în ultimul rând, popularizarea lui prin indicatoare,

Anul X | Nr. 21 | 2005

41

poteci de acces şi zone de securitate (în jur), pliante şi alte mijloace de conştientizare şi educaţie ecologică a publicului şi cu deosebire a tinerei generaţii.

În acest sens, elaborarea şi finalizarea la scară naţională a unui astfel de proiect pentru a salva de la dispariţie nume-roşi arbori remarcabili, reprezintă o acţiune necesară şi de mare actualitate şi totodată o aliniere la normele şi legislaţia europeană. ■

BibliografieBalanger L., 1989: A propos d’arbres remarquables. Rev Forestier

Francaise XLI, nr. 3, 227-230.

Barutta L., et al., 1986: I grandi alberi della Provincia di Padova – Zopelli Srl – Dosson (Treviso), 381 p.

Borza A., 1924: Protecţia naturii în România. Buletinul de Infor-maţii al Grădinii Botanice şi al Muzeului Botanic de la Universi-tatea Cluj, vol.IV, Nr. 1, 18 p.

Bourdu R., 1994: Des vénérables qui n’ont pas perdu la mémoire. GEO, Nr. 187, 78-79 p.

Corso L., Lazzarin G., 1986: I grandi alberi dell’area veronese – 123 alberi monumentali del veronese. Giunta regionale del Veneto Panfilo Castaldi di Feltre, Panfilo Castaldi di Feltre, Venezia, 258 p.

De Graaff G., Moens F., Maes B., Van Elsland M C., : Monumen-tale Bomen in Nederland. Boom/Bomenstichting, 235 p.

Frölich H J., 2000: Alte liebenswerte Bäume in Deutschland. Cor-nelia Ahlering Verlag, , Buchholz, 509 p.

Gadant J., 1989: Les arbres du souvenir et de la liberte. Revue Fo-restier Farncaise. Fr. XLI, Nr. 5. 439-444 p.

Giurescu C C., 1975: Istoria pădurii româneşti – din cele mai vechi timpuri până astăzi. Ed. Ceres, Bucureşti, 388 P.

Hugonnot J., 1968: Arborii libertăţii. Magazin istoric, nr. 3 (12), 53-58 p.

Johnson H., 1973: The International Book of Trees. Mitchell Beaz-ley Publ. Lmt. London.

Kühn S., Ullrich B., Kühn U., 2003: Deutschland Alte Bäume. BLV München, 160 p.

Laudert D., 2001: Mythos Baum. BLV, München, 256 p.

Lesourd F., Le Graverend E..(Reedit Lejeune D.), 1995: Les plus gros arbres de France, Ed. CGH, Bourges, 223 p.

Maes B., 1996: Bome en Monumenten. RDMZ, Sdu Uitgevers, Den Haag, 169 p.

Mitchell A., 1990: Measuring the Nation’s Trees. Tree News, Tree Council Magazine, 16 p.

Mitchell A. F., Hallett V.E., White J.E.J., 1990: Champin Trees in the British Isles. Forestry Commision. HMSO, London, 33 p.

Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M., 1993: Rezervaţii şi mo-numente ale naturii din România. Ed. Scaiul, 359 p.

Pakenham Th., 2005: Bäume – Die 72 grössten und ätesten Bäu-me der Welt. Christian Verlag, München, 215 p.

Rackham O., 1994: Ancient Trees. Tree News, Tree Council Maga-zine, 9-11 p.

Russel T et. al., 2005: Eyewitness Champions Trees, Ed. Hermes House, 511 p.

Stassen B., et al., 1993: Geants du Pied dâArgile. Gembloux. CGER.

Straton C., 2004: Zeul Arbore. Gr. Ed. Crai Nou, Muşatini, Buco-vina viitoare, 613 p.

*** Arbres remarquables de Belgique. Eaux et Forêts, Bruxelles, 1978, 247 p.

***Famous & Historic Trees I,II, American Foresters, Jacksonville, Florida, 43-47 p.

*** Les arbes remarquable en forêt. Guide de gestion. Office National des Forêts. 48 p.

*** The 1994 National Register of Big Trees, 14-17 p.

*** Les arbres remarquables, un tresor vivant. Arborescens, 92 – sept., oct., 2001, ONF.

RésuméSont présentés d’abord les particu-larités des arbres remarquables: les dimensions colosalles, l’âge excepti-onnel, la rareté de l’essence, les carac-teristiques morphologiques différentes (à l’égard de la forme specifique), et la haute valeur historique, religieuse ou ethnografique. Des exemples locales illustrent cette diversité. On insiste aussi sur la valeur scientifique, symbo-

lique et culturelle, en général patrimo-niale, de ces arbres.

Un autre chapitre est dédié aux mesu-res de protection et de vulgarisation des arbres remarquables en differents pays (États-Unis, France, Allemagne, Pays-Bas, Belgique, Italie et Grande Bretagne).

La situation de ces arbres en Rouma-

nie est présentée avec exemplification, d’une manière chronologique, au point de vue juridique (législation) et par di-fférentes publications.

En final, on insiste sur la nécéssité d’un inventaire national et aussi d’actions efficaces pour assurer la protection et pour valoriser cet trésor patrimonial – les arbres remarquable des forêts et dans autre locations.


42

Conservarea naturii

Xylobionte Käfer im geplanten Naturpark Nordul Gorjului – România

■ Heinz Bussler

1. Einleitung

H olz war im europäischen Raum unter den natürlichen Verhältnissen einer Wald-Urlandschaft ein allgegen-wärtiges or ganisches Substrat. Vor diesem Hinter-

grund wird verständ lich, dass etwa ein Viertel (ca. 2000 Ar-ten) aller in Europa nach gewie se nen Käfer arten an diesen Lebensraum angepasst ist. Durch den Struk tur reich tum und die vielfälti gen Zerset zungs zustän de bietet Holz für ein breites Spek trum von Lebens formen (Holz- und Rin denfres-ser, Holzpilzbe sied ler und Pilzmy zel fresser, Baum saftlecker und Höhlenbrüter, Baum mulm be woh ner und spezia li sierte Räu ber, etc.) eine große Zahl ökolo gischer Ni schen.

Käfer spielen sowohl hinsicht lich des natürli chen Abbaus von Tot holz als auch in der Schaffung von Sekun där struktu-ren (z.B. Bohr gänge, Mulm) eine domi nante Rolle. Sie be-reiten das Substrat für eine Besiedlung durch weite re Tier-gruppen (z.B. Haut flügler) auf und tragen durch einen hohen Spezialisie rungsgrad und ihre oft spezifi schen Besied lungs-abfol gen wesent lich zu den sehr komplexen ökolo gi schen Beziehungs gefügen totholz reicher Baum bestände bei.

Coleoptere xilobionte în Parcul Natural potenţial Nordul Gorjului – România

■ Rumänische Übersetzung: Cristina Stoiculescu

1. Introducere

Î n spaţiul european, în condiţiile naturale ale unui peisaj primordial forestier, lemnul a fost un substrat organic omniprezent. Pe acest fond se înţelege de ce aproxima-

tiv un sfert (cca. 2.000 de specii) din toate speciile de coleo-ptere determinate în Europa sunt adaptate la acest habitat. Prin bogăţia de structuri şi diversele stadii de descompu-nere, lemnul oferă un mare număr de nişe ecologice pentru un spectru larg de forme de viaţa (consumatori de lemn, de scoarţă şi de sevă, colonişti ai ciupercilor de lemn si consu-matori de micele de ciuperci, eclozanţi în scorburi, locatari ai putregaiului de lemn şi prădători specializaţi).

Coleopterele joaca un rol dominant atât în privinţa descom-punerii naturale a lemnului cât şi în crearea de structuri secundare (ex.: galerii, rumeguş). Ele pregătesc substratul pentru a fi locuit de alte grupe de animale (ex.: lilieci) şi con-tribuie în mod esenţial, printr-un înalt grad de specializare şi prin succesiunea de locuire deseori specifică, la structurile de relaţii ecologice foarte complexe din arboretele bogate în lemn mort.

Abb. 1. Cerambyx cerdo, Art der RL. 92/43/EWG v. 1992, Anexa II, Urwaldrelikt (Foto: V. Dorka).

Cerambyx cerdo, specie protejată de Directiva 92/43/EEC din 1992, Anexa II, relict al pădurii virgine.

Abb. 2. Das Waldhabitat 91MO der Richtlinie 92/43/EWG v. 1992 (Foto: V. Dorka)

Habitatul de pădure protejat 91MO al Directivei 92/43/EEC din 1992

Anul X | Nr. 21 | 2005

43

Die diffe ren zierte Lebens weise sowie ihre hohe Artenzahl und empfindliche Reaktion auf Veränderungen im Lebens-raum machen xylobion te Käfer zu einer Schlüssel gruppe für eine Reihe von Fra gestellun gen in Natur schutz und Land-schaftsplanung. Einsatzbereiche dieser Tiergruppe sind u.a. Zustandserfassungen von Wäldern, Parks, Gehölzsäumen, Streuobstbeständen, Hecken etc. und die Ermittlung ihres ökologi schen Reifegrades, der Faunentradition und der Na-turnähe anhand charakteristischer Käferzöno sen («Urwald-relik tar ten“, Stenotope). Kartierungen von Biotopstrukturen, Zielarten und speziellen Lebensgemeinschaften können zur Formulierung und Umsetzung landschaftsökologischer Leit-bilder für das Biotopmanagement und als Grundla ge für Pfle-ge- und Entwick lungs kon zep te dienen.

2. MethodikFür die Erfassung xylobionter Käfer haben sich eine Reihe von Methoden bewährt, von denen jede einzelne teilweise sehr unter-schiedliche Fangergebnisse hinsichtlich des Artenspektrums lie-fert. Die Methoden sollten im Idealfall möglichst in Kombination und zeitlicher Streuung über die Saison angewendet werden, um die bestmögliche Erfassung des Artenspektrums zu gewährleisten. Erfahrungen zeigen jedoch, dass eine relativ vollständige Erfassung der xylobionten Fauna eines Gebietes (wie bei den meisten anderen Tiergruppen auch) erst durch mehrjährige Bearbeitung möglich ist.

Folgende Methoden wurden zur Erfassung xylobionter Käfer angewandt:

1. Handfang: Die Tiere werden durch manuelles Absuchen von Gehölzstrukturen erbeutet. Als Hilfsmittel zum Ab-lösen von Rinden oder Öffnen von Brutkammern kom-men dabei i.d.R. Werkzeuge wie Stechbeitel und Messer zum Einsatz. Exhaustoren ermöglichen das Einsam-meln sehr kleiner Arten.

2. Klopfschirm: Durch Abklopfen abgestorbener oder lebender Gehölzteile oder blühender Sträucher mittels eines Stocks fallen die Tiere auf einen darunter gehaltenen weißen Stoff-schirm. Dadurch wird das schnelle, effektive Erkennen und Absammeln auch sehr kleiner Formen gewährleistet.

3. Keschern: Zahlreiche xylobionte Käfer besuchen spezielle Blütentypen (zur Aufnahme von Pollen, als Rendezvous-platz, etc.) oder halten sich zeitweise in der Bodenvegeta-tion auf. Das Abkeschern solcher Pflanzenbestände ist vor allem in der Mittagssonne oder an schwülwarmen Aben-den und besonders entlang von Gehölzbeständen effektiv.

4. Mulmsieben: Baummulm und stark zersetzte, manuell zerkleinerte Holzpartien können über einem groben Sieb ausgelesen werden. Das Gesiebe wird auf einem weißen Tuch nach Käfern, Larven und Fragmenten aus-gesucht. Empfehlenswert ist die Mitnahme eines Teils des Materials, das zuhause nach sehr kleinen Arten un-tersucht wird (Berlese-Apparate, etc.). Baummulm ist in den meisten Gehölzbeständen ein Mangelsubstrat, Ge-siebereste sind deshalb unbedingt wieder in den Baum zurückzuführen.

5. Flugfallen: Als geeignete Dauerfallen haben sich Flug-eklektoren erwiesen. Plexiglas-Flächen auf der Flug-richtung wiedergeben sowohl Flug-Frequenz, als auch

Modul de viaţă diferenţiat precum şi numărul ridicat de spe-cii şi reacţia sensibilă la schimbări în habitat fac din coleo-pterele xilobionte o grupă cheie pentru o serie de întrebări în protecţia mediului şi planificarea peisajului. Domenii de intervenţie ale acestei grupe faunistice sunt, printre altele, sesizarea stării pădurilor, parcurilor, perdelelor forestiere, tufişurilor etc. şi descoperirea gradului lor de maturitate eco-logică, a tradiţiei faunistice şi a apropierii faţă de natură cu ajutorul cenozelor de coleoptere caracteristice (specii relicta-re ale pădurii virgine, stenotopuri). Cartarea structurilor de biotop, a speciilor ţintă şi a comunităţilor de viaţă pot servi la formularea şi transpunerea modelelor ecologico-peisagis-tice pentru managementul biotopurilor şi ca bază pentru concepte de îngrijire şi dezvoltare.

2. MetodicaPentru colectarea coleopterelor xilobionte s-au preconizat o serie de metode. Fiecare în parte aduce rezultate în captura-rea, parţial foarte diversificată, spectrului larg de specii. În mod ideal, metodele ar trebui folosite combinat şi dispuse cronologic de-a lungul întregului sezon, pentru a garanta colectarea optimă a spectrului de specii. Experienţa arată to-tuşi, că o colectare relativ completă a faunei xilobionte dintr-o regiune este posibilă abia după o prelucrare perenă (la fel ca la majoritatea celorlalte grupe faunistice).

La inventarierea coleopterelor xilobionte au fost folosite ur-mătoarele metode:

1. Prinderea cu mâna: insectele sunt capturate prin căutarea manuală a structurilor lemnoase. Ca mijloace de ajutor pentru desprinderea scoarţei sau deschiderea nişelor de clocit se recurge de regulă la ustensile precum dalta cu tăiş oblic sau cuţitul. Exhaustorii fac posibilă recoltarea speciilor foarte mici.

2. Umbrela pentru scuturat: Prin scuturarea părţilor de lemn viu sau mort sau tufişurilor înflorite cu ajutorul unui băţ, animalele cad pe o umbrelă din pânză albă ţinută dede-subt. Astfel se garantează recunoaşterea rapidă, efectivă şi adunarea inclusiv a formelor celor mai mici.

3. Numeroase coleoptere xilobionte vizitează anumite tipuri de flori (pentru colectarea polenului,ca loc de în-tâlnire etc.) sau se găsesc temporar în vegetaţia de sol. Desprinderea efectivă din aceste medii de viaţă, mai ales lemnoase, este optimă în special la amiază, în locurile însorite, sau în serile înăbuşitoare.

4. Cernerea rumeguşului: Rumeguşul din arbori şi bucăţile de lemn fragmentate manual pot fi alese deasupra unei site mari. În masa reziduală din sită, răsturnată peste o bucată de pânză albă, se caută insecte, larve, fragmen-te. Se recomandă prelevarea unei părţi a materialului şi examinarea acesteia în laborator pentru identificarea speciilor foarte mici (cu ajutorul aparatelor Berlese etc.). In majoritatea arboretelor rumeguşul este un substrat rar. De aceea este imperios necesar de a repune, după cernere, reziduul la loc în arbore.

5. Capcane de zbor: Drept capcane permanente, eclectorii de zbor s-au dovedit corespunzători. Aceştia, prin gea-murile de plexiglas aflate în traiectoria de zbor, redau şi


44

-Aktivität. Durch farbige Elemente (weiß und gelb) oder geeignete Lockmittel, können die Fallen zum Anziehen bestimmter Arten verwendet werden. Für den Einsatz vor Baumhöhlen mit Mulm wird meistens ein Mini-Ek-lektor benutzt.

6. Lichtfang und nächtliches Ableuchten der Stämme: Zahlrei-che Käferarten, darunter viele der wertgebenden Mulm-besiedler, sind nachtaktiv und verlassen das Holz erst bei Dämmerung. In der Dämmerung und in den ersten Nachtstunden ist das Ableuchten alter Bäume mit der Stirn- oder Taschenlampe sehr effektiv. Einige sehr flug-fähige Formen fliegen auch wie Nachtfalter stationäre Leuchtanlagen an.

* Zucht: Arten mit kurzen Flugzeiten oder sehr heimlichen Lebensweisen können einfach gezüchtet und kontrolliert werden, indem man mit Larven bevölkertes Holz oder Holz-pilze sammelt und isoliert.

3. UntersuchungsgebieteDie Koordinaten der Fundpunkte wurden mit einem 12 Kanal GPS (Global Positioning System) eTrex-Gerät der Fa. Garmin in Grad, Minuten, Sekunden mit dem geodätischen Datum „Potsdam (PD)“ eingemessen.

Abb. 3. Jahrhunderte alte Buche im dem Forsthabitat 91YO der RL. 92/43/EWG v. 1992 (Foto: Cr. D. Stoiculescu).

Fag multisecular din habitatul de pădure 91YO protejat de Directiva 92/43/EEC din 1992

Eine erste Erfassung der xylobionten Käferfauna erfolgte auf der Eichenhutung bei Tismana bereits 2004. Im Jahr 2005 wurden die Fauna von zwei weiteren Standorten erfasst.

• Nr. 1: Berg am Tismana Kloster (N 45°06.11- EO 22°.54.15), 955 m ü.NN, 9.8.2005.

• Nr. 3: Runcu, Valea Sohodol (N 45°16.42- EO 23°.07.25), 1280 m ü. NN, 11.8.2005.

• Nr. 4: Eichenhutung bei Tismana (N 45°03.31 – EO 23°01.26), 12.8.2005.

• Hu04: Eichenhutung bei Tismana (N 45°03.31 – EO 23°01.26), 6.8.2004, 8.8.2004.

frecvenţa şi activitatea de zbor. Prin elemente colorate (albe şi galbene) sau momeli adecvate, capcanele pot fi folosite şi la atragerea anumitor specii (eclectorul Rahn). Pentru intervenţia în faţa scorburilor cu rumeguş se fo-loseşte cel mai des un mini-eclector.

6. Prinderea cu lumină şi iluminarea nocturnă a trunchiurilor: Numeroase specii de insecte, printre care mulţi valoroşi colonişti ai rumeguşului sunt activi noaptea. Aceştia pă-răsesc lemnul abia pe înserate. În crepuscul şi în primele ore de noapte este foarte eficientă iluminarea arborilor bătrâni cu lanterna de mână sau de frunte. Unele specii, foarte bune zburătoare, se apropie de instalaţiile de ilu-minat precum fluturii de noapte.

*Creştere: Specii cu durata scurtă de zbor sau cu un mod de viaţă foarte ascuns pot fi foarte bine crescute şi determinate prin colectarea de bucăţi de lemn sau de ciuperci populate cu larve.

3. Locul cercetărilorCoordonatele punctelor de găsire au fost măsurate cu un apa-rat GPS (Global Positioning System) eTrex Garmin al Firmei Garmin, cu 12 canale în grade, minute şi secunde, cu data geodezică „Potsdam PD”.

Abb. 4. Kloster Tismana im gleichnamigen Naturschutzgebiet. Historisches Denkmal gegründet im Jahr 1378, in Waldhabita-

ten der RL. 92/43/EWG v. 1992 gestellt (Foto: Cr. D. Stoiculescu). Mănăstirea Tismana din rezervaţia naturală omonimă. Monument istoric fondat in 1378, situată în habitate silvestre naturale protejate

de Directiva 92/43/EEC din 1992

O prima inventariere a faunei de coleoptere xilobionte în dumbrava cu stejari de lângă Tismana a avut deja loc în 2004. În anul 2005 a fost inventariată fauna din alte două staţiuni.

• Nr. 1: Vf. Cioclovina, Tismana (N 45°06.11- E 22°.54.15), 955 m alt, 9.8.2005.

• Nr. 3: Valea Sohodolului, Runcu (N 45°16.42- E 23°.07.25), 1280 m alt, 11.8.2005.

• Nr. 4: Dumbrava de stejar, Tismana (N 45°03.31 – E 23°01.26), 280 m alt, 12.8.2005.

• Hu04: Dumbrava de stejar, Tismana (N 45°03.31 – E 23°01.26), 280 m alt, 6.8.2004, 8.8.2004.

Anul X | Nr. 21 | 2005

45

4. ArtenlisteNomenklatur nach Köhler & Klausnitzer 1998 (FFH-Anhang II* = prioritäre Art der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie - RL 92/43/EWG v. 21.05.1992):

4. Lista speciilorNomenclatura după Köhler şi Klausnitzer 1998 (FFH-Anexa II* = specie prioritară din Directiva UE 92/43 din 21.05.1992 Faună-Floră-Habitate, Anexa II):

FAM. HISTERIDAEPlatylomalus complanatus (Panz., 1797) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Paromalus flavicornis (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 1Epierus comptus (Er., 1807) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Epierus italicus (Payk., 1811) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Eubrachium hispidulum Bremi-Wolf, 1855 . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Eblesia minor (Rossi, 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4FAM. SCYDMAENIDAEScydmaenus hellwigii (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4 FAM. STAPHYLINIDAEHesperus rufipennis (Grav., 1802) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4Sepedophilus bipunctatus (Grav., 1802) . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Ischnoglossa prolixa (Grav., 1802) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Bolitochara obliqua Er., 1837 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. TROGOSITIDAENemosoma elongatum (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Tenebroides fuscus (Goeze, 1777) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. EUCNEMIDAEFarsus dubius (Pill.Mitt., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. BUPRESTIDAEDicerca berolinensis (Hbst., 1779). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Chrysobothris affinis (F., 1794) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Agrilus viridis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. BOTHRIDERIDAEBothrideres bipunctatus (Gmel., 1790) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. CERYLONIDAECerylon ferrugineum Steph., 1830 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. NITIDULIDAECyllodes ater (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM.CUCUJIDAECucujus cinnaberinus (Scop.,1763) – FFH-Anexa II . . . . . . Nr. 3 FAM. SILVANIDAEUleiota planata (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. EROTYLIDAETritoma bipustulata F., 1775 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Triplax aenea (Schall., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1, 3Tripla scutellaris Charp., 1825 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. MYCETOPHAGIDAETriphyllus bicolor (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Litargus connexus (Fourcr., 1785) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Mycetophagus quadripustulatus (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1, 3, 4Mycetophagus atomarius (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. COLYDIIDAEcrenata (F., 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 3Colydium elongatum (F., 1787) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. ANOBIIDAEAnobium fulvicorne Sturm, 1837 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1Ptilinus pecinicornis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1, 3FAM. OEDEMERIDAE

Nacerdes carniolica (Gistl., 1832) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1FAM. PYROCHROIDAEPyrochroa coccinea (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1FAM. MELANDRYIDAEEustrophus dermestoides (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Phloiotrya vaudoueri Muls., 1856 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04FAM. ALLECULIDAEPrionychus melanarius (Germ., 1813) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Mycetochara roubali Maran, 1935 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. TENEBRIONIDAEDiaperis boleti (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Neomida haemorrhoidalis (F., 1787) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4Pentaphyllus testaceus (Hellw., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4Corticeus unicolor (Pill.Mitt., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1, 3Diaclina testudinea (Pill.Mitt., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Diaclina fagi (Panz., 1799) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4Uloma culinaris (L.,1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Enoplopus velikensis (Pill.Mitt., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 1Helops coeruleus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1Neatus picipes (Hbst., 1797) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Menephilus cylindricus (Hbst., 1784) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Metaclisa azurea (Waltl, 1839) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Anthracias cornutus Fischer, 1823 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4FAM. SCARABAEIDAEOryctes nasicornis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Protaetia aeruginosa (Drury, 1770) . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Protaetia angustata (Germ., 1817) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Cetonia aurata (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4Osmoderma eremita (Scop., 1763) – FFH-Anexa II* . . . Hu04Gnorimus nobilis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Trichius fasciatus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3FAM. LUCANIDAELucanus cervus (L., 1758) – FFH-Anexa II . . . . . . Hu04, Nr. 1, 4Dorcus parallelipipedus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 1, 4Sinodendron cylindricum (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 1, 3FAM. CERAMBYCIDAEPrionus coriarius (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 1Leptura quadrifasciata (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Leptura maculata (Podo, 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Anastrangalia dubia (Scop., 1763) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Pachytodes cerambycifomis (Schrk., 1781) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Stenurella melanura (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Cerambyx velutinus Brullé, 1832 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04, Nr. 4Cerambyx cerdo L., 1758 – FFH Anexa II . . . . . . . . . Hu04, Nr. 1, 4Rosalia alpina (L., 1758) FFH-Annexa II* . . . . . . . . . . . . . Nr. 3Chlorophorus sartor (Müll., 1766) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4FAM. SCOLYTIDAEXyleborus monographus (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Hu04Xyleborus dispar (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nr. 4


46

Abb. 5. Osmoderma eremita, Prioritäre Art der RL. 92/43/EWG v. 1992, Anexa II. Urwaldrelikt (Foto: H. Bussler).

Osmoderma eremita, specie prioritar protejată de Directiva 92/43/EEC din 1992, Anexa II. Relict al pădurii virgine

Abb. 7. Cerambyx velutinus (Foto V. Dorka)

Abb. 9. Lucanus cervus, Art der RL. 92/43/ EWG v. 1992, Ane-xa II. Urwaldrelikt (Foto H. Bussler).

Lucanus cervus, specie protejată de Directiva CE 92/43/EEC din 1992, Anexa II. Relict al pădurii virgine

5. Bewertung und DiskussionIm Rahmen der Geländeuntersuchungen 2004 und 2005 konnten im geplanten Naturpark Nordul Gorjului 74 xylo-bionte Käferarten nachgewiesen werden. Dies ist nur ein Bruchteil der insgesamt im Gebiet zu erwartenden Arten.

Die hohe Wertigkeit des Gebietes zeigt sich jedoch bereits

Abb. 6. Cucujus cinnaberinus. Art der RL. 92/43/EWG v. 1992, Anexa II. Urwaldrelikt. (Foto: H. Bussler).

Cucujus cinnaberinus. Specie protejată de Directiva 92/43/EEC din 1992, Anexa II. Relict al pădurii virgine.

Abb. 8. *Rosalia alpina, Prioritäre Art der RL. 92/43/ EWG v. 1992, Anexa II. Urwaldrelikt (Foto V. Dorka).

*Rosalia alpina, specie prioritar protejată de Directiva 92/43/EEC din 1992, Anexa II. Relict al pădurii virgine

Abb. 10. Besprechung der rumänisch-bayerischen Forschungs-gruppe zur Synthetisierung der Informationen (Foto: L. Strasser).

Consultare în grupa de cercetare româno-bavareză pentru sintetizarea rezultatelor.

5. Evaluare şi discuţie În cadrul cercetărilor de teren din anii 2004 şi 2005 s-a putut dovedi existenţa în Parcul Natural potenţial Nordul Gorjului a unui număr de 74 de specii de coleoptere xilobionte. Acesta este însă doar o parte din totalul speciilor la care ne putem aştepta în această regiune.

Anul X | Nr. 21 | 2005

47

jetzt in der Tatsache, dass sich unter den 74 bisher nachge-wiesen Arten fünf Arten des Anhanges II der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie (92/43/EEC) befinden: Cucujus cinnabe-rinus (Scop., 1763), Osmoderma eremita (Scop., 1763), Lucanus cervus (L., 1758), Cerambyx cerdo L., 1758 und Rosalia alpina (L., 1758). Osmoderma eremita und Rosalia alpina sind zudem prioritäre Arten der Richtlinie.

Abb. 11. Das dicht bewaldete Umland beim Forstrevier Tisma-na, der zweite Fundort von Metaclisa azurea (Foto: V. Dorka).

Zona dens împădurită din jurul sediului Ocolului Silvic Tismana, al doilea loc unde a fost găsită Metaclisa azurea

Abb. 13. Die bayerischen Forscher suchen die xylobionte Käfer (Foto: Cr.D Stoiculescu).

Cercetătorii bavarezi caută fauna xilobiontă.

Gebiet umfasst in der Ebene submediterrane Zonen und im Hügel- und Bergland montane bis subalpine Bereiche. Mediter-rane bzw. kaspische Faunenelemente sind Epierus italicus Payk., Eubrachium hispidulum Bremi-Wolf, Metaclisa azurea Waltl und Cerambyx velutinus Brullé. Eubrachium hispidulum Bremi-Wolf und Metaclisa azurea Waltl konnten 2004 erstmals für die rumänische Fauna nachgewiesen werden.

Urwaldreliktarten s.str. im nachgewiesenen Spektrum sind: Dicerca berolinensis (Hbst., 1779), Bothrideres bipunctatus (Gmel., 1790), Neomida haemorrhoidalis (F., 1787), Diaclina testudinea (Pill. Mitt., 1783), Neatus picipes (Hbst., 1797) und Menephilus cylindricus (Hbst., 1784).

Das bisher nur stichprobenartig erfasste Artenspektrum xylobionter Käferarten im geplanten Naturpark Nordul Gor-jului enthält eine einmalige Reliktfauna von europaweiter Bedeutung. Es ist davon auszugehen, dass das Gebiet die komplette xylobionte Käferfauna der am Standort vertrete-nen natürlichen Waldgesellschaften beherbergt.

Anmerkung: Ein sehr bemerkenswerter Laufkäferfund im Ge-biet gelang am 12.8.2005 durch Marian Tudor: 1 Ex. Procerus gigas (Creutz., 1799), bei Toplita (Forstdirektion Runcu, Wirtschafts-einheit VI Susita Seaca, Unterabteilung 14), 300 m ü.NN. ■

Deosebita valoare a regiunii reiese, totuşi, de pe acum, din faptul că printre cele 74 de specii determinate până în prezent, se găsesc cinci specii ale Anexei II din Directiva UE 92/43 din 21.05.1992 Faună-Floră-Habitate: Cucujus cinnaberinus (Scop., 1763), Osmo-derma eremita (Scop., 1763), Lucanus cervus (L., 1758), Cerambyx cerdo L., 1758 şi Rosalia alpina (L., 1758). În plus, Osmoderma ere-mita şi Rosalia alpina sunt specii prioritare ale Directivei.

Abb. 12. Metaclisa azurea Waltl (Foto: H. Bussler).

Abb. 14. Tismana Hutewald, Habitat einer neuen Käferat in Rumänien: Metaclisa azurea (foto: Cr. D. Stoiculescu).

Dumbrava Tismanei, habitatul unei noi specii pentru România: Metaclisa azurea

Regiunea cuprinde, în zonele de câmpie, domenii submedite-raneene, iar în zonele de deal şi de munte – domenii subalpi-ne. Elemente ale faunei meditarneene respectiv caspice sunt Epierus italicus Payk., Eubrachium hispidulum Bremi-Wolf, Metaclisa azurea Waltl şi Cerambyx velutinus Brullé. Eubra-chium hispidulum Bremi-Wolf şi Metaclisa azurea Waltl au fost identificate în anul 2004 pentru prima oară în fauna românească.

Speciile relictare din spectrul identificat sunt: Dicerca bero-linensis (Hbst., 1779), Bothrideres bipunctatus (Gmel., 1790), Neomida haemorrhoidalis (F., 1787), Diaclina testudinea (Pill.Mitt., 1783), Neatus picipes (Hbst., 1797) şi Menephilus cylin-dricus (Hbst., 1784).

Spectrul de specii de coleoptere xilobionte colectat până acum doar prin sondaj în Parcul Natural potenţial Nordul Gorjului conţine o faună relictară de importanţă europeană. Se presu-pune că regiunea adăposteşte fauna completă de coleoptere xilobionte a asociaţiilor forestiere reprezentate în staţiune.

Observaţie: în 12.8.2005 a fost descoperită, în această regiu-ne, de către Marian Tudor, o specie remarcabilă: un exemplar de Procerus gigas (Creutz., 1799), în punctul Toplita (Ocolul Silvic Runcu, U.P. VI Susiţa Seacă, u.a. 14), la cca. 300 m altitudine. ■


48

LiteraturBalzer S., Schröder E., Ssymank A., 2004: Ergänzung der Anhänge zur

FFH-Richtlinie auf Grund der EU-sterweiterung.-Natur und Landschaft, 79(4): 145-151.

Bussler H., Müller J., Dorka V., 2005: European natural heritage: The sa-proxylic beetles in the proposed Parcul National Defileul Jiului. Analele ICAS, Bucureşti, I, 48: 55-71.

Freude H., Harde K.W., Lohse G..A., 1964-1983: Die Käfer Mitteleuro-pas, Bd. 2-11, Krefeld.

Köhler F., Klausnitzer B. Hrsg., 1998: Entomofauna Germanica: Verzei-chnis der Käfer Deutschlands. Ent. Nachr. Ber. Beiheft 4, Dresden 1998.

Müller J., Bussler H., Dorka V., 2005: Pădurile din Carpaţi pot servi drept referinţă pentru pădurile virgine din Europa Centrală – o dovedesc coleopterele xilobionte. Sănătatea plantelor, 81(2): 48-50.

Müller J., Bussler H., Dorka V., 2005: Karpatenwälder als Bezugsflä-chen für mitteleuropäische Urwälder. AFZ -Der Wald, 9: 482-484.

Ssymank, A., Hauke, U., Rückriem, C. & Schröder, E. unter Mitarbeit von Messer, D., 1998: Das europäische Schutzgebietssystem NATURA 2000. Bundesamt für Naturschutz (Hrsg.), Schriftenreihe für Landschaf-tspflege und Naturschutz 53, 560 pp.

Anul X | Nr. 21 | 2005

49

Conservarea naturii

Xylobionte Käferarten im geplanten Nationalpark Ciucaş – Romania

■ Heinz Bussler, Volker Dorka, Jörg Müller

1. Einleitung

H olz war im europäischen Raum unter den natürlichen Verhältnissen einer Wald-Urlandschaft ein allgegen-wärtiges or ganisches Substrat. Vor diesem Hinter-

grund wird verständ lich, dass etwa ein Viertel (ca. 2.000 Arten) aller in Europa nach gewie se nen Käfer arten an diesen Lebensraum angepasst ist. Durch den Struk tur reich tum und die vielfälti gen Zerset zungs zustän de bietet Holz für ein breites Spek trum von Lebens formen (Holz- und Rin denfres-ser, Holzpilzbe sied ler und Pilzmy zel fresser, Baum saftlecker und Höhlenbrüter, Baum mulm be woh ner und spezia li sierte Räu ber, etc.) eine große Zahl ökolo gischer Ni schen.

Abb. 1. Ciucas Massiv. Nordlicher Hang (Foto: Cr. D. Stoiculescu). Masivul Ciucaş. Versantul Nordic.

Abb. 2. Ciucas Massiv. Süd-Westlicher Hang (Foto: Cr. D. Stoiculescu). Masivul Ciucaş. Versantul Sud-Vestic.

Käfer spielen sowohl hinsicht lich des natürli chen Abbaus von Tot holz als auch in der Schaffung von Sekun där struktu-ren (z.B. Bohr gänge, Mulm) eine domi nante Rolle. Sie be-reiten das Substrat für eine Besiedlung durch weite re Tier-gruppen (z.B. Haut flügler) auf und tragen durch einen hohen Spezialisie rungsgrad und ihre oft spezifi schen Besied lungs-abfol gen wesent lich zu den sehr komplexen ökolo gi schen Bezie hungs gefügen totholz reicher Baum bestände.

Abb. 3. Ciucas Massiv. Südlicher Hang mit das Klimakurort Cheia und Zăganu Gebirge. (Foto: Paulina Anastasiu).

Masivul Ciucaş. Versantul Sudic cu Staţiunea climaterică Cheia şi Muntele Zăganu.

Abb. 4. Ciucas Massiv, Westlicher Hang. Die Kalkklippe und die Wiese Tesla (Foto: A. Brumărescu).

Masivul Ciucaş, versantul Vestic. Clipa calcaroasă şi Poiana Tesla.


50

Die diffe ren zierte Lebens weise sowie ihre hohe Artenzahl und empfindliche Reaktion auf Veränderungen im Lebens-raum machen xylobion te Käfer zu einer Schlüssel gruppe für eine Reihe von Fra gestellun gen in Natur schutz und Land-schaftsplanung. Einsatzbereiche dieser Tiergruppe sind u.a. Zustandserfassungen von Wäldern, Parks, Gehölzsäumen, Streuobstbeständen, Hecken etc. und die Ermittlung ihres ökologi schen Reifegrades, der Faunentradition und der Na-turnähe anhand charakteristischer Käferzöno sen („Urwald-relik tar ten“, Stenotope). Kartierungen von Biotopstruktu-ren, Zielarten und speziellen Lebensgemeinschaften können zur Formulierung und Umsetzung landschaftsökologischer Leitbilder für das Biotopmanagement und als Grundla ge für Pflege- und Entwick lungs kon zep te dienen.

Abb. 5. Das prioritär Habitat *91EO von Alnus incana der RL. 92/43/EWG/ v. 1992 (Foto: Cr. D. Stoiculescu).

Habitatul *91EO de Alnus incana, prioritar protejat de Directiva 92/43/EEC/ din 1992.

Abb. 6. Alnus incana Biotopexemplar der Käfer Peltis grossa (Foto:Cr. D. Stoiculescu).

Exemplar biotop de Alnus incana al coleopterului Peltis grossa.

2. MethodikFür die Erfassung xylobionter Käfer haben sich eine Reihe von Methoden bewährt, von denen jede einzelne teilwei-se sehr unterschiedliche Fangergebnisse hinsichtlich des Artenspektrums liefert. Die Methoden sollten im Idealfall möglichst in Kombination und zeitlicher Streuung über die Saison angewendet werden, um die bestmögliche Erfassung des Artenspektrums zu gewährleisten. Erfahrungen zeigen je-doch, dass eine relativ vollständige Erfassung der xylobionten Fauna eines Gebietes (wie bei den meisten anderen Tiergrup-pen auch) erst durch mehrjährige Bearbeitung möglich ist.

Folgende Methoden wurden zur Erfassung xylobionter Käfer angewandt:

• Handfang: Die Tiere werden durch manuelles Absuchen von Gehölzstrukturen erbeutet. Als Hilfsmittel zum Ablösen von Rinden oder Öffnen von Brutkammern kommen dabei i.d.R. Werkzeuge wie Stechbeitel und Messer zum Einsatz. Exhaustoren ermöglichen das Ein-sammeln sehr kleiner Arten.

• Klopfschirm: Durch Abklopfen abgestorbener oder leben-der Gehölzteile oder blühender Sträucher mittels eines Stocks fallen die Tiere auf einen darunter gehaltenen weißen Stoffschirm. Dadurch wird das schnelle, effekti-ve Erkennen und Absammeln auch sehr kleiner Formen gewährleistet.

• Keschern: Zahlreiche xylobionte Käfer besuchen spezielle Blütentypen (zur Aufnahme von Pollen, als Rendezvous-platz, etc.) oder halten sich zeitweise in der Bodenvegeta-tion auf. Das Abkeschern solcher Pflanzenbestände ist vor allem in der Mittagssonne oder an schwülwarmen Aben-den und besonders entlang von Gehölzbeständen effektiv.

• Mulmsieben: Baummulm und stark zersetzte, manuell zerkleinerte Holzpartien können über einem groben Sieb ausgelesen werden. Das Gesiebe wird auf einem weißen Tuch nach Käfern, Larven und Fragmenten ausgesucht. Empfehlenswert ist die Mitnahme eines Teils des Materi-als, das zuhause nach sehr kleinen Arten untersucht wird (Berlese-Apparate, etc.). Baummulm ist in den meisten Gehölzbeständen ein Mangelsubstrat, Gesiebereste sind deshalb unbedingt wieder in den Baum zurückzuführen.

3. UntersuchungsgebieteDie Koordinaten der Fundpunkte wurden mit einem 12 Kanal GPS (Global Positioning System) eTrex-Gerät der Fa. Garmin in Grad, Minuten, Sekunden mit dem geodätischen Datum „Potsdam (PD)“ eingemessen.

• P1: Piruschka, Umg. Forsthütte, (N 45°31.31 – EO 25°59.49), 1060 m ü.NN, 26.7.2005 – 28.7.2005;

• P2: Piruschka, unterhalb Forsthütte, Grauerlen an Bach-lauf, 956 m ü.NN, 26.7.2005 – 28.7.2005;

• P3: Piruschka, (N 45°31.31 – EO 26°01.23), 935 m ü.NN, 27.7.2005;

• P4: Piruschka, Hochalm, 28.7.2005;

• D1: Dalghiu, (N 45°33.04 – EO 25°55.01), 935 m ü.NN, 29.7.2005;

Anul X | Nr. 21 | 2005

51

• T1: Tesla, (N 45°31.48 – EO 25°52.07), 1105 m ü.NN, 30.7.2005 und 1.8.2005;

• T2: Muntele Cailor, (N 45°27.55 – EO 25°53.25), 1360 m ü.NN, 31.7.2005;

• T3: Tesla, (N 45°31.20 – EO 25°53.30), 1357 m ü.NN, 2.8.2005;

• T4: Babarunca, Grauerlen an Bachlauf, 2.8.2005

• C1: Cheia, (N 45°28.17 – EO 25°55.22), 840 m ü.NN, 3.8.2005;

• C2: Cheia, (N 45°27.05 – EO 25°55.08), 1060 m ü.NN, 3.8.2005;

• VS1/2: Valea Stanei, (N 45°28.39 – EO 26°00.57), 1013 m ü.NN und (N 45°28.26 – EO 26°00.04), 1446 m ü.NN, 4.8.2005-7.8.2005.

4. ArtenlisteNomenklatur nach Köhler & Klausnitzer 1998

(FFH-Anhang II* = prioritäre Art der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie - RL 92/43/EWG v. 21.05.1992)

Familie/Art . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .FundorteCarabidae Tachyta nana (Gyll., 1810) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2, D1, C1, C2HisteridaeEblesia minor (Rossi, 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Leiodidae Anisotoma orbicularis (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Staphylinidae Acrulia inflata (Gyll., 1813) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Nudobius lentus (Grav., 1806) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Atrecus affinis (Payk., 1789) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Sepedophilus bipunctatus (Grav., 1802) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Pselaphidae Bibloporus bicolor (Denny, 1825) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Lycidae Pyropterus nigroruber (DeGeer, 1774) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T3Lygistopterus sanguineus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Cleridae Tillus elongatus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2Thanasimus formicarius (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . P4, T3, VS 1/2

Trogositidae Tenebroides fuscus (Goeze, 1777) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Peltidae Peltis grossa (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2, D1, T1, T4, VS 1/2Ostoma ferruginea (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Thymalus limbatus (F., 1787) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T2, T3Elateridae Ampedus aethiops (Lacord., 1835) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D1, T3, P4Ampedus pomorum (Hbst., 1784) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P1, P3Diacanthous undulatus (DeGeer, 1774) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T3Buprestidae Buprestis haemorrhoidalis Hbst., 1780 . . . . . . . . . . . . . . . . .D1, VS 1/2Phaenops knoteki Rtt., 1898 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D1, C2Anthaxia helvetica Stierl., 1868 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Anthaxia quadripunctata (L., 1758) . . . . . . . . . . . . P1, T2, T3, VS 1/2Chrysobothris chrysostigma (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Chrysobothris affinis (F., 1794) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D1, T1Agrilus viridis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Cerylonidae Cerylon fagi Bris., 1867 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T3, VS 1/2

Abb. 7. Peltis grossa, Urwaldrelikt

(Foto: J. Müller). Peltis grossa, relict al pădurii virgine.

Abb. 8. Buchenurwald mit dem Urwaldre-likt *Rosalia alpina, Prioritäre Art der RL 92/43/EWG v. 1992, Anexa II (Foto:

Cr. D. Stoiculescu). Făget virgin cu coleopterul *Rosalia alpina,

relict al pădurii virgine, prioritar protejat de Directiva CE 93/43/EEC din 1992, Anexa II.

Abb. 9. Gebirgsmischwald mit der Urwaldreliktart *Rosalia alpina

(Foto: Cr. D. Stoiculescu). Pădure montană de amestec cu *Rosalia

alpina, relict al pădurii virgine).


52

Cerylon histeroides (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Cerylon ferrugineum Steph., 1830 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Nitidulidae Cyllodes ater (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Cychramus variegatus (Hbst., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P1, T1Rhizophagidae Rhizophagus dispar (Payk., 1800) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Rhizophagus bipustulatus (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3Cucujidae Pediacus depressus (Hbst., 1797) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C1Phloeostichidae Phloeostichus denticollis Redt., 1842 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2ErotylidaeTritoma bipustulata F., 1775 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Triplax aenea (Schall., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D1, T2, C2Triplax russica (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Triplax scutellaris Chapr., 1825 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2, T3, C2Dacne rufifrons (F., 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C2Cryptophagidae Pteryngium crenatum (F., 1798) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Mycetophagidae Pseudotriphyllus suturalis (F., 1801). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Litargus connexus (Fourcr., 1785) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Mycetophagus quadripustulatus (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . D1, C2Colydiidae Corticus tuberculatus (Germ., 1831) . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T3, C2Bitoma crenata (F., 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2, D1, T1Endomychidae Mycetina cruciata (Schall., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P1, P2Endomychus coccineus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3, VS 1/2Endomychus thoracicus (Charp., 1825) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T2Cisidae Sulcacis affinis (Gyll., 1827) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, T2Cis nitidus (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Cis glabratus Mell., 1848 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T3Cis hispidus (Payk., 1798) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Cis setiger Mell., 1848 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C2Cis boleti (Scop., 1763) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, VS 1/2Cis quadridens Mell., 1848 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Cis castaneus Mell., 1848. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Cis bidentatus (Ol., 1790). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1, T2Anobiidae Anobium pertinax (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Ptilinus pectinicornis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . P3, T2, T3, C1, C2Oedemeridae Chrysanthia nigricornis Westh., 1882 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Salpingidae Rabocerus foveolatus (Ljungh, 1823) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Pyrochroidae Pyrochroa coccinea (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C1Schizotus pectinicornis (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3, T2Scraptiidae Anaspis ruficollis (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Mordellidae Hoshihananomia perlata (Sulz., 1776) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1

Melandryidae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Orchesia micans (Panz., 1794) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T3Orchesia minor Walk., 1837 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, D1, T2Orchesia undulata Kr., 1853 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Serropalpus barbatus (Schall., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Melandrya caraboides (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Tetratomidae Tetratoma ancora F., 1790 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Alleculidae Mycetochara roubali Maran, 1935 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2Tenebrionidae Bolitophagus reticulatus (L., 1767) . . . . . . . . . . . . . . . . .P4, T1, T3, C2Scaphidema metallicum (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C2Corticeus unicolor (Pill. Mitt., 1783) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Scarabaeidae Cetonia aurata (L., 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2, VS 1/2Trichius fasciatus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2, D1, T1Lucanidae Dorcus parallelipipedus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3, C2Ceruchus chrysomelinus (Hochenw., 1785) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Sinodendron cylindricum (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3, T2, C1Cerambycidae Prionus coriarius (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Arhopalus rusticus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1Tetropium castaneum (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . P1, P4, T3, VS 1/2Tetropium fuscum (F., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Rhagium mordax (DeGeer, 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Rhagium inquisitor (L., 1758) . . . . . . . . . . P1, P3, T1, T2, C1, VS 1/2Pachyta quadrimaculata (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, D1, C1Evodinus clathratus (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Gaurotes virginea (L., 1758) . . . . . . . . . . . . P1, D1, T1, T2, C1, VS 1/2Pidonia lurida (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, D1Alosterna tabacicolor (DeGeer, 1775) . . . . . . . . . . . P1, D1, C1, VS 1/2Leptura quadrifasciata (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . P2, T1, C1, VS 1/2Leptura maculata (Poda, 1761) . . . . . . . . . . . . . . . . P1, T1, C1, VS 1/2Corymbia maculicornis (DeGeer, 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . P1, VS 1/2Corymbia rubra (L., 1758) . . . . . . . . . .P1, P3, D1, T1, T2, C1, VS 1/2Corymbia scutellata (F., 1781) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Anastrangalia dubia (Scop., 1763) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, D1, T1Lepturobosca virens (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, VS 1/2Pachytodes cerambyciformis (Schrk., 1781) . . . . P1, D1, T1, C1, VS 1/2Stenurella melanura (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P1, D1, T1, C1Saphanus piceus (Laich., 1784) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T2Molorchus minor (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Rosalia alpina (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C1, C2Xylotrechus rusticus (Hampe, 1870) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P2Clytus lama Muls., 1847 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P4, T2Monochamus sartor (F., 1787) . . . . . . . . . . . . . .P2, P4, T1, T2, VS 1/2Monochamus sutor (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . P1, T1, T2, VS 1/2Pogonocherus fasciculatus (DeGeer, 1775) . . . . . . . . . . . . . . . . VS 1/2Acanthoderes clavipes (Schrk., 1781) . . . . . . . . . . . P1, P2, D1, VS 1/2Leiopus nebulosus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D1, T2Saperda scalaris (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . P1, D1, T1, C1, VS 1/2Anthribidae Anthribus albinus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P3

Anul X | Nr. 21 | 2005

53

Scolytidae Polygraphus poligraphus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P4Pityophthorus pityographus (Ratz., 1837) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1Ips typographus (L., 1758) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .P1, P4, VS 1/2

Xyleborus dispar (F., 1792) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .D1Curculionidae Magdalis nitida (Gyll., 1827) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P1

Ruteria hypocrita (Boh., 1837) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T1

Abb. 10. Leptura quadrifasciata (Foto: J. Müller).

Abb. 11. Saperda scalaris (Foto: J. Müller).

5. Bewertung und DiskussionIm Rahmen der Geländeuntersuchungen vom 26.7. bis 7.8.2005 konnten im geplanten Nationalpark Ciucaş 119 xy-lobionte Käferarten nachgewiesen werden. Die Bedingungen für die Erfassung xylobionter Käferarten waren aufgrund der ungünstigen Witterung im Jahresverlauf und während des Untersuchungszeitraums ungünstig.

Das Artenspektrum setzt sich aus Laub- und Nadelwaldgenera-listen und aus montanen bis subalpinen Faunenelementen zu-sammen. Typische Vertreter der xylobionten „Gebirgsfauna“ sind:

Diacanthous undulatus DeGeer, Phaenops knoteki Rtt., Chry-sobothris chrysostigma L., Phloeostichus denticollis Redt., Ceru-chus chrysomelinus Hochenw., Evodinus clathratus F., Lepturo-bosca virens L., Pachyta quadrimaculata L., Anastrangalia dubia Scop., Saphanus piceus Laich., Rosalia alpina L., Monochamus sartor F. und Monochamus sutor L.

Unter den 119 xylobionten Käferarten im geplanten Nati-onalpark konnte nur eine Art des Anhanges II der Fauna-Flora-Habitat-Richtlinie (CD 92/43/EEC) nachgewiesen wer-den: Rosalia alpina (L.,1758). Der Alpenbock ist jedoch eine prioritäre Art der Richtlinie und gilt als Urwaldreliktart. Er konnte im Gebiet bisher nur an zwei Fundorten bei Cheia (C1, C2) in sehr geringen Abundanzen festgestellt werden. Wei-tere Urwaldreliktarten sind Peltis grossa (L.,1758) und Ceru-chus chrysomelinus (Hochenw., 1785). Peltis grossa L. wurde an fünf Fundstellen nachgewiesen, viermal an Grauerlen (Alnus incana L.) an Bachläufen (P2, D1, T4, VS1/2) aber nur einmal

Abb. 12. Suche nach der xylobionten Käfern

in einer Weissteanne Biotopbaum (Foto: J. Müller).

Căutarea insectelor xilobionte într-un arbore biotop de brad.

Abb. 13. Die künstlichen Fichtenkulturen mit so genannten Sanitärhie-ben haben wenig Artenvielfalt und sind ein Beispiel einer unökologische

Waldwirtschaft (Foto: J. Müller). Culturile antropogene de molid parcurse cu tăieri de igienă au puţină biodiversitate şi

sunt un exemplu de gestionare neecologică.


54

im Bergmischwald an ca. 170jährigen Weißtannen (T1), hier gelang auch der Nachweis von Ceruchus chrysomelinus Hoch-enw. Eine weitere Urwaldreliktart, die im Gebiet vorkommen müsste, ist Ipidia binotata Rtt., sie wurde bereits 1999 vom Erstautor westlich Braşov ebenfalls an Weißtannen bestätigt.

Die anspruchsvollen Arten konnten somit an sehr wenigen Stellen und nur in sehr alten Waldbeständen (Weißtanne am Tesla) oder an Standorten mit ungebrochener Struktur- und Biotoptradition (Grauerlenbestände) nachgewiesen werden. Bezeichnenderweise konnte während der gesamten Untersu-chung, mit Ausnahme der Nachweise von Rosalia alpina L. bei Cheia, keine weitere stenöke Art an Rotbuche gefunden werden. Buchenbestände mit einem Alter von über 200 Jahren schei-nen im Gebiet bereits völlig zu fehlen oder nur noch als kleinflä-chige Relikte zu existieren. Ältere Einzelindividuen von Rotbu-che fanden sich nur am Rande von Almen und sind Zeitzeugen einer ehemals intensiveren Waldweidenutzung. Abschließend ist zu bemerken, dass die bisher praktizierte Forstwirtschaft die Waldbestände des Untersuchungsgebietes stark beeinträch-tigt und zu einer Verarmung der xylobionten Fauna geführt hat.

Für das Biotopmanagement im geplanten Nationalpark wer-den folgende Maßnahmen vorgeschlagen:

Die Reste der alten Waldbestände mit naturnaher Besto-ckung (Rotbuchenwälder, Bergmischwälder, extrazonale Standorte mit Karpatenlärche, Waldkiefer etc.) werden als Kernzonen ausgewiesen und aus der Nutzung genommen.

Diese Kernzonen werden durch extensiv bewirtschaftete Wälder vernetzt. Ein Großteil der Bestockung soll die Alters- und Zerfallsphase erreichen, die Holzproduktion hat auf diesen Flächen nur eine untergeordnete Bedeutung.

In den noch naturnahen Wirtschaftswaldflächen muss der Tot-holzanteil (stehend und liegend) kontinuierlich angehoben wer-

den, Zielgröße sind mindesten 40 Festmeter/Hektar. Sogenann-te Sanitärhiebe bei Rotbuche und Weißtanne sind einzustellen.

Bei der Nutzung im Schirmschlag darf der Altbestand natur-naher Wirtschaftswälder nicht mehr komplett geräumt wer-den, pro Hektar sind mindesten 10 Bäume des Altbestandes dauerhaft auf der Fläche zu belassen.

Der Fichtenanteil in naturnahen Bergmischwaldbeständen darf nicht mehr künstlich erhöht werden.

Die Bachläufe mit ihrer Grauerlenbestockung sind wichti-ge lineare Vernetzungselemente und Rückzugsgebiete für Urwaldreliktarten. Sie sollten ebenfalls aus der Nutzung ge-nommen werden.

LiteraturBalzer, S., Schröder, A. Ssymank, 2004: Ergänzung der Anhänge zur

FFH-Richtlinie auf Grundder EU-Osterweiterung.-Natur und Lan-dschaft 79(4), 145-151.

Bussler, H., Müller, J., V. Dorka, 2005: European natural heritage: The saproxylic beetles in the

proposed Parcul National Defileul Jiului.- Ann. Forest Research & Manage-ment Institute (ICAS), Bucureşti, Seria I, Vol. 48, 55-71.

Freude, H., Harde, K.W., G..A. Lohse, 1964-1983: Die Käfer Mitteleu-ropas, Bd. 2-11, Krefeld.

Köhler, F., Klausnitzer, B. (Hrsg.1998): Entomofauna Germanica: Ver-zeichnis der Käfer Deutschlands. - Ent. Nachr. Ber. Beiheft 4, Dresden 1998.

Müller, J., Bussler, H., V. Dorka, 2005: Pădurile din Carpaţi pot servi drept referinţă pentru pădurile virgine din Europa Centrală – o dovedesc coleopterele xilobionte. In: Sănătatea plantelor 81(2), Bucareşti, 48-50.

Müller, J., Bussler, H., V. Dorka, 2005: Karpatenwälder als Bezugsflä-chen für mitteleuropäische Urwälder.-AFZ-Der Wald 9, 482-484.

Ssymank, A. Hauke, U., Rückriem, C., Schröder, E. unter Mitarbeit von Messer, D., 1998: Das europäische Schutz-gebietssystem NATURA 2000.-In: Bundesamt für Natur-schutz (Hrsg.), Schriftenreihe für Lan-dschaftspflege und Naturschutz 53, Bonn-Bad Godesberg, 560 pp.

Rez umatSpecii de coleoptere xilobionte in Parcul Naţional planificat Ciucaş – RomâniaÎn condiţiile naturale ale unui peisaj originar forestier din spaţiul european, lemnul a fost un substrat omniprezent. Un sfert, respectiv cca. 2.000, din spe-ciile europene de coleoptere sunt adap-tate acestui habitat care oferă un mare număr de nişe ecologice unei game largi de bioforme. Coleopterele, prin modul lor dominant în descompunerea natu-rală a lemnului şi crearea structurilor secundare (galerii, rumeguş), pregătesc condiţiile locative specifice exigenţelor altor grupe de animale, într-o succesiu-ne distinctă de locuire. Datorită modu-

lui diferenţiat de viaţă, numărul ridicat de specii şi reacţia sensibilă la schimbă-rile în habitat, coleopterele xilobionte reprezintă o grupă faunistică indicatoa-re de primă importanţă în aprecierea stării calităţii şi gradului de maturitate ecologică a vegetaţiei lemnoase.

Cercetările intreprinse în perioada 26. VII – 7. VIII. 2005 în cele 12 punc-te de studiu, indicate în paragraful 3, definite prin coordonate tridimensio-nale stabilite cu un aparat GPS e Trex Garmin cu 12 canale, s-au soldat cu identificarea a 119 specii de coleoptere xilobionte, din care: 13 tipice pentru entomofauna montană (Diacanthous undulatus De Geer, Phaenops knote-ki Rtt., Chrysobothris chrysostigma L., Phloeostichus denticollis Redt., Ceru-

chus chrysomelinus Hochenw., Evodinus clathratus F., Lepturobosca virens L., Pa-chyta quadrimaculata L., Anastrangalia dubia Scop., Saphanus piceus Laich., Ro-salia alpina L., Monochamus sartor F. şi Monochamus sutor L.), 1 specie prioritar protejată de Directiva CD 92/43/EEC din 21 mai 1992, totodată şi relict al pădurii virgine (Rosalia alpina L.,1758), care a putut fi constatată numai în două puncte la Cheia (C1, C2); 2 specii relictare specifice pădurii virgine : Pel-tis grossa L.,1758, identificată în cinci locuri, de patru ori pe arborii de Alnus incana L. de-a lungul cursurilor de apă (P2, D1, T4, VS1/2), dar numai o dată în pădurea montană de amestec pe un brad de 170 ani (T1) şi Ceruchus chryso-melinus Hochenw., 1785, într-un singur

Anul X | Nr. 21 | 2005

55

punct (T1). Un alt relict al pădurii vir-gine care ar trebui să apară este Ipidia binotata Rtt., care a fost deja confirma-tă de primul autor în anul 1999, tot pe brad, la vest de Braşov.

În consecinţă, speciile pretenţioase au putut fi evidenţiate în foarte puţi-ne locuri şi numai în arborete bătrâne (brădetele din Tesla) sau în staţiuni cu structuri şi biotopuri tradiţionale in-tacte (arboretele de anin alb). In mod semnificativ pe parcursul cercetării, cu excepţia confirmării speciei Rosalia alpina L. la Cheia, nu a mai fost găsită pe fag nici o altă specie stenecologică (sensibilă ecologic). În acest domeniu se pare că făgetele cu vârste de peste 200 ani lipsesc sau mai supravieţuiesc ca re-licte pe suprafeţe reduse. Exemplare so-litare bătrâne de fag se mai găsesc doar pe marginea păşunilor alpine şi sunt martorii contemporani ai unei folosin-ţe silvo-pastorale intensive care a dus la sărăcirea faunei xilobionte. În încheiere este de observat că gospodărirea fores-tieră practicată în domeniul cercetat a prejudiciat puternic arboretele şi a dus la o sărăcire a faunei xilobionte.

Pentru managementul viitorului parc naţional se propun următoarele măsuri:

1. Legitimarea ca zone nucleu (re-spectiv „arii speciale de conservare“ în accepţiunea OUG nr. 195/22 dec. 2005 privind protecţia mediu-lui n. trad.) exceptate de la exploa-tare a tuturor fragmentelor vechi-lor arborete apropiate de starea naturală (păduri de fag, pădurile montane de amestec, staţiunile extrazonale cu larice carpatin, pin silvestru etc.);

2. Aceste zone nucleu vor fi incluse într-o reţea de păduri gospodărite extensiv (ecologic). Pe aceste su-prafeţe, o mare parte a arboretului trebuie să atingă faza de îmbătrâ-nire şi degradare, iar producţia de lemn va urma să aibă doar o im-portanţă subordonată.

3. In arboretele incluse în această re-ţea ecologică în care se aplică încă o silvicultură apropiată de natură, proporţia de lemn mort (pe picior şi căzut pe sol) trebuie să crească în mod continuu, cantitatea viza-

tă fiind de cel puţin 40 m3/ha. Aşa numitele tăieri de igienă la fag şi brad se impun suprimate.

4. In cazul pădurilor parcurse cu tă-ieri succesive (neincluse în reţeaua ecologică n. trad.) în care se aplică o silvicultura apropiată de natură, cel puţin 10 arbori / ha din arbo-retul bătrân se vor menţine pe o durată nedeterminată.

5. Proporţia de molid din arboretele montane de amestec asemănătoare celor naturale nu va mai fi mărită artificial.

6. Cursurile de apă cu arboretele lor de anin alb sunt elemente impor-tante ale unei reţele liniare şi zone de adăpost pentru speciile relictare ale pădurii virgine (respectiv, Bio-topul *91EO prioritar protejat de Directiva Habitate, Faună, Floră CD/92/43/EEC din 21 mai 1992 n. trad.). Acestea se impun, de aseme-nea, exceptate de la exploatare.

Rumänische Übersetzung: Cristina Stoiculescu


56

Conservarea naturii

Parcurile naţionale propulsează România în Uniunea Europeană

■ Cristian D. Stoiculescu

1. Prăbuşirea

O cuparea (1944-1958), sovietizarea şi comunizarea forţată a ţării mutilate (1944-1989) s-a soldat cu abolirea instituţiilor şi structurilor constituţionale

democratice şi abrogarea cadrului juridic. Instaurarea terorii dictaturii roşii, a excelat prin abuzuri abominabile, desti-tuiri, deportări, arestări arbitrare, crime de ordinul sutelor de mii, a impus un regim politic străin spiritului poporului român. „În anul 1948, din iniţiativa Partidului Muncitoresc Român, Academia Română a fost reorganizată pe baze noi, so-cialiste, devenind Academia Republicii Populare Române…înte-meindu-şi activitatea pe principiile marxism-leninismului…în strânsă legătură cu producţia, pentru construirea socialismului în patria noastră şi păcii în lume.” Între cele 7 comisii „depen-dente de Prezidiul Academiei R.P.R.” a funcţionat sub aceas-tă orientare, până in anul 1990 şi „Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii” (Anonimus, 1962) – C.M.N. „Comisia, înfiinţată în 1930 în cadrul Ministerului Agriculturii şi Silvicul-turii; din anul 1950 funcţionează pe lângă Prezidiul Academiei R.P.R. Se compune dintr-un preşedinte şi opt membri. Are ca scop ocrotirea monumentelor naturii din R.P.R., explorarea ştiinţifică a rezervaţiilor şi punerea monumentelor naturii în slujba maselor. Editează buletinul anual «Ocrotirea naturii»” (Idem). În toată această perioadă, C.M.N. „nu a luat nici o atitudine cu ocazia distrugerii unor obiective naturale protejate de relevanţă euro-peană. Mai mult, nici chiar după 22 ani, nu s-a achitat de obli-gaţia legală ce-i revenea prin art. 50 al Legii nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător, în vigoare până la 30 decembrie 1995, care reglementa clar: «Academia (fostei n.n.) R. S. Româ-nia stabileşte normele specifice privind conservarea, întreţinerea, explorarea ştiinţifică şi paza rezervaţiilor şi monumentelor natu-rii şi, împreună cu (fostele n.n.) comitete executive ale consiliilor populare, asigură controlul respectării dispoziţiilor legale în acest domeniu». Starea deplorabilă a ariilor (naturale n.n.) protejate româneşti este consecinţa directă şi a acestei atitudini condam-nabile” (Stoiculescu, 1998 b). Alte cercetări (Stoiculescu ş. a., 1991) „au infirmat lipsa de «abateri faţă de normele specifice de protecţie» susţinută şi publicată de unii din reprezentanţii C.M.N., ceea ce contravenea flagrant cu realitatea” (Stoiculescu, 2004 a, I). În plus, prin acte inavuabile ale aceloraşi persoane, C.M.N. a contribuit la ruinarea rezervaţiilor naturale moşte-nite pe care nu le-au oficializat. A avut însă meritul editării

cenzurate a buletinului său, al menţinerii contactului la ni-velul reprezentanţilor de vârf cu personalităţi reprezentati-ve din domeniul protejării naturii de peste hotare deturnat în interes restrâns, al organizării periodice a unor conferinţe ştiinţifice şi recunoaşterea de către UNESCO a trei rezervaţii ale biosferei. Până recent, cu excepţia regretabilă a gravelor carenţe etice şi deontologice şi prin atitudinea iresponsabilă a unora dintre elementele dirigente decizionale ale Comisiei, care au monopolizat în interes personal chiar şi gestionarea patrimoniului natural încredinţat şi au blocat orice iniţiativă de contracarare a distrugerii flagrante a capitalului natural, luminoasele conştiinţe dezinteresate şi nepătate ale acestui for şi membrii acestuia din teritoriu au dus, nesprijiniţi de structura centrală, o militanţă neobosită pentru aprofunda-rea conştiinţei ecologice şi conservarea locală a unor eşanti-oane semnificative ale patrimoniului natural. Acestora li se cuvine gratitudinea posterităţii.

2. InflexiuneaCu toate acestea şi în ciuda suprimării drepturilor elemen-tare de liberă informare, comunicare şi circulaţie a ideilor şi persoanelor, elita corpului silvic care studiase în Occident a convins decidenţii, din timpul ocupaţiei sovietice, să ad-opte măsuri de gestionare superioară a pădurilor. Parado-xal, acest lucru a fost facilitat de naţionalizarea pădurilor (1948). Graţie Prof. I. Popescu-Zeletin (1949, 1952, 1954 a, b), România a început în anul 1948 amenajarea unitară, in-tegrală şi decenală a tuturor pădurilor ţării, ajungând singu-ra ţară din Europa care, până în anul 2005, şi-a reamenajat integral de 6 ori fondul forestier; a adoptat şi aplicat riguros acte normative fundamentale, precum H.C.M. nr. 114/1954 privind zonarea funcţională a pădurilor, „al doilea eveniment de importanţă istorică în evoluţia economiei forestiere române, după naţionalizarea pădurilor din anul 1948” (Popescu-Zeletin, 1954 a), în vigoare şi astăzi. Aceste acte au contracarat ela-nul distructiv al impusei companii suprastatale „Sovromlemn” etc. şi au contribuit la menţinerea inerţială a României în sfera civilizaţiei europene. Astfel, în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice - I.C.A.S. s-a cristalizat ideea conservării pădurilor prin parcuri naţionale (Popescu-Zele-tin, 1971), apoi (1974), conceptul unui sistem unitar de par-curi naţionale (Oarcea, 1982) care, în anul 1988 a continuat,

În memoria celor care, contrar tuturor vicisitudinilor, au militat pentru afirmarea valorilor româneşti.

Anul X | Nr. 21 | 2005

57

potrivit noilor exigenţe, cu iniţierea cercetărilor sistematice pentru stabilirea stării rezervaţiilor naturale existente şi perspectiva dezvoltării acestora în fondul forestier (Stoicu-lescu, 1989 a, b; Stoiculescu, Oarcea, 1989; Stoiculescu et al, 1991), acţiune încă în derulare. În raport cu statutul juridic existent, în anul 1989, obiectivele naturale protejate se gru-pau în două categorii: (a) legal constituite - 41 unităţi, 36.476 ha, respectiv 0,15 % din suprafaţa ţării, distribuite în 35 din cele 162 sectoare ecologice (N. Doniţă et al, 1980) şi (b) pro-vizoriu protejate prin amenajamente silvice decenale - 125 unităţi, 29.466 ha, respectiv 0,12 % din suprafaţa ţării, re-partizate în 59 sectoare ecologice. Pentru extinderea reţelei

existente de obiective naturale protejate în fondul forestier s-au propus 403 unităţi (Stoiculescu, 1989 a, b; Stoiculescu, Oarcea, 1989) în suprafaţă totală de 626.968 ha, respectiv pe 2,64 % din suprafaţa naţională (fig.1, tab. 1), dispuse în 108 sectoare ecologice. Evidenţierea stării existente a acestor obiective naturale s-a efectuat asupra unui eşantion de 40 unităţi, din care 17 legal constituite şi 23 provizoriu prote-jate. Starea alarmantă a acestora a impus propunerea luării unor măsuri urgente, precum: „Introducerea în Constituţie a unui capitol distinct prin care să se garanteze salvgardarea am-bianţei prin parcuri naţionale şi rezervaţii naturale; Garantarea prin Constituţie a protejării ambianţei şi majorarea legală a su-

Fig. 1. Obiective naturale protejate existente şi planificate în fondul forestier din România (Stoiculescu, Oarcea, 1989). Existing and planned natural objectives in Romania s forest fund.

Parcuri naţionale: National parks:I – Recunoscute legal; Legaly recognosed;II – Recunoscute provizoriu prin Ord. nr. 7/1990, Temporarily re-cognized by Ord. nr. 7/1990;III – Planificate: Planned: (a) – în etapa I - a, in the 1st stage; (b) – în etapa a II - a, in the 2nd stage;IV – Rezervaţii ale biosferei: Biosphere Reserves: (c) – legalizate la nivel naţional, legalised on the national level; (d) – desemnate in-ternaţional de UNESCO, internationally designated by the UNESCO;Arii naturale protejate: Protected natural areas:A – Legal constituite, Legally constituted;B – Provizoriu protejate, Temporarily protected;

C – Propuse, reprezentate prin: Proposed, represented by:Rezervaţii naturale de interes: Natural reservations of: (1) - mixt, în suprafaţă de mixed interest, area > 1000 ha; (2) - mixt, în supra-faţă de mixed interest, area < 1000 ha; (3) - forestier, în suprafaţă de forest interest, area > 1000 ha; (4) - forestier, în suprafaţă de forest interest, area < 1000 ha; (5) - dendrologic dendrological; (6)

- botanic, botanical; (7) - zoologic, zoological; (8) - paleontologic, paleontological; (9) - geologic, geological; (10) - speologic, speolo-gical; (11) - Rezervaţii ştiinţifice, Scientific reservations; (12) Re-zervaţii peisagistice, Landscape reservations; (13) Monumente ale naturii, Natural monuments.


58

prafeţei ocrotite în fondul forestier de la 0,2 % existent în prezent, la 2 – 6 % din suprafaţa ţării. Această măsură ar permite apropie-rea acestui indicator de actuala medie continentală şi ar contribui la reintegrarea europeană a României” (Stoiculescu et al, 1991).

Pentru prima dată în istoria ţării, la iniţiativa cercetătorilor silvici, primul Minister al Apelor, Pădurilor şi Mediului În-conjurător – MAPMI, prin titularul său, Prof. dr. Simion Hân-cu, a emis Ord. nr. 7 / 29 ian. 1990 prin care 13 teritorii fo-restiere, în suprafaţă totală de 397.400 ha, din care 126.100 rezervaţii integrale, au fost constituite „ca parcuri naţionale sub gospodărirea directă a ocoalelor şi inspectoratelor silvice” (tab. 2). Reevaluate, prin aplicarea dispoziţiilor acestui ordin a re-zultat: „suprafaţa totală de 397.211 ha, din care rezervaţii inte-grale 144.652 ha”(Stoiculescu, 2004 a, P. II). După două luni,

a fost emis, tot în premieră naţională, Ord. nr. 43 / 30 mart. 1990 „privind aplicarea în producţie a «Îndrumărilor tehnice pri-vind gospodărirea şi ocrotirea parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii şi a pădurilor cu funcţii de recre-are din fondul forestier»”, prin care, la nivelul fondului forestier, se îndeplineau atribuţiile CMN, de două ori conferite legal şi nerealizate. Apariţia aproape instantanee a sintezei Ord, nr.7/1990 în publicaţiile International Union for Conservation of Nature and Natural Resources (IUCN, 1990), a suscitat un considerabil interes european (Stoiculescu, 1998 a).

Ulterior, s-a apreciat că obiectivele naturale protejate exis-tente şi planificate în fondul forestier (fig.1, tab. 1) asigură

„conservarea biodiversităţii la nivel de peisaj, ecosistem, populaţie şi specie” şi „prefigurează crearea unei reţele unitare de arii prote-jate…în următorii 5 ani”. In consecinţă, acestea au fost incluse în Strategia dezvoltării silviculturii (1995).

3. ZorileTradiţia şi reputaţia silviculturii germane şi franceze, spe-cifice spaţiului central european şi bazinului danubian, care au inspirat şi fundamentat silvicultura românească, înlo-cuite „ex abrupto” timp de 45 ani cu o silvicultură de nefe-ricită inspiraţie sovietică, caracteristică teritoriului nordic euro-asiatic, se impuneau mai mult ca niciodată reînnodate. Şansa s-a ivit neaşteptat când, reprezentanţi de prestigiu ai Deutsche Umwelt und Naturschutz Bund – BUND (Federaţia

Germană pentru Protecţia Mediului şi a Naturii), interesaţi de cunoaşterea capitalului natural românesc, la sugestia dr. ing. Al. Fraţian, s-au dovedit a fi primii silvicultori europeni veniţi să-l descopere: Dr. Georg Meister1 (septembrie 1990), Ing. silvic diplomat Hubert Weinzierl2, preşedintele BUND şi Dr. ing. silvic G. Meister (mai 1991). Verdictul preşedinte-lui BUND după vizitarea Parcurilor Naţionale Cozia şi Domo-gled -Valea Cernei a fost categoric: „Recunoaşterea legală a parcurilor naţionale propuse din România este cea mai mare realizare în domeniul protejării mediului ambiant în spa-ţiul dintre Atlantic şi Urali” (Stoiculescu, 1995 a). Vizitarea acestor arii protejate şi a altor rezervaţii naturale, realizată cu concursul directorului Institutului Goethe din Bucureşti, prof. Vladimir Kadavy, avea să se soldeze cu organizarea

unor conferinţe pentru conservarea mediului şi a resurse-lor forestiere, precum şi cu invitarea în replică, în Bavaria, a unei delegaţii române compuse din ing. I. Dan, dr. biolog K. Fabritius, ing. I. Greiere, ing. I. Micşa, dr. ing. D. Simon şi dr. ing. Cr. D. Stoiculescu, secretarul ştiinţific al Societăţii

„Progresul Silvic”- SPS (septembrie 1991). Astfel, silvicultorii români au putut luat act direct de multiple faţete practice ale unei impresionante gestionări ecologice raţionale. Discuţiile purtate cu dr. Helmut Klein3, însoţitorul delegaţiei româ-

1 Georg Meister (n.1929), Dr., ing. silvic, personalitate ştiinţifică de avangardă a şcolii silvoprotective germane, cu realizări notabile în domeniul asanării ecosistemelor montane şi al renaturării pădu-rii. Autorul primelor studii de organizare şi funcţionare a Parcului Naţional Berchtesgaden. Solidari cu concepţia sa novatoare, deşi neoficializată, 300 de forestieri bavarezi au participat la festivita-tea sa de pensionare (iunie 1994).

2 Hubert Weinzierl (n.1935 intr-o familie de protectori ai naturii), ing. silvic diplomat. Implicat apolitic timp de peste 5 decenii în mişcarea ecologică pentru protejarea mediului. „Preşedinte al Bund Naturschutz in Bayern” (1969-2002), al BUND (1983-1998) şi al Cu-ratoriumului „Deutsche Bundesstiftung Umwelt”, considerat figura integratoare a politicilor de mediu clasice şi moderne germane. Au-tor a 35 cărţi privind conservarea naturii şi politicile de mediu, al numeroaselor volume de eseuri şi poezii, al peste 800 articole şi a numeroase emisiuni la radio şi televiziune consacrate conştienti-zării silvice şi ecologice. Fondatorul Centrului de educaţie ecologică din Wiesenfelden. Distins cu numeroase premii, ordine şi medalii.

3 Helmut Klein Doctor biolog, expert proeminent al comunităţii

Tab. 1. Structura, statutul, numărul şi suprafaţa obiectivelor naturale protejate existente şi propuse in fondul forestier în anul 1989 (Stoiculescu, 1989-b, pag. III-IV)

Tab. 1. Structure, statute, number and surface of existing and proposed protected natural objectives in the forest fund in 1989 Categoria ariilor naturale protejate Legal constituite Provizoriu pro-

tejatePropuse Total

Parcuri naţionale 1 - 13* 14

Rezervaţii naturale 17 91 193 301

Rezervaţii ştiinţifice 2 16 16 34

Rezervaţii peisagistice 2 - 14 16

Monumente naturale 11 18 1 30

Obiective naturale fără zonă de protecţie 8 - - 8

Total Număr 41 125 237 403

Suprafaţa, ha 36.476 29.466 561.026 626.968

% din total 5,82 4,70 89,48 100

% din suprafaţa ţării, 237.500 km2 0,15 0,12 2,37 2,64

*Inclusiv „Drocea”, nepromovat prin Ord. nr. 7/1990.

Anul X | Nr. 21 | 2005

59

ne, au fost din primul moment, foarte intense, profunde şi fertile şi au permis constatarea similitudinii şi profunzimii conceptuale proprii şcolilor române şi germane în domeniul protejării naturii. „La despărţire, dr. H. Klein a avut genti-leţea să remită autorului acestui raport o scrisoare, în care propune direcţii posibile de amorsare a unei colaborări şti-inţifice româno-germane în domeniul protejării naturii şi a mediului forestier. Ideile degajate din acest document au fost sintetizate în tabelul de gardă al raportului înaintat Regiei ROMSILVA cu nr. 4.164 din 15.11.1991, propus spre apro-bare d-lui dr. A. Vădineanu, secretar de Stat în Ministerul Mediului” (Stoiculescu, 1998 a). Raportul nu a fost agreat. Dar, publicat abia în anul 1998, de inimoşii redactori ai săp-tămânalului „Pădurea noastră” editat de Regia Naţională a Pădurilor, prin recenta oficializare şi debutul funcţionării administraţiilor marilor arii naturale protejate, raportul este mai actual ca niciodată.

4. Descoperirea pădurii virgine româneştiPierderea şansei de colaborare oficială în beneficiul ambelor părţi a fost definitivă. In schimb, prin SPS, s-au menţinut contactele şi vizitele ocazionale ale unor grupe de bavarezi. Energicul director al Institutului Goethe din Bucureşti a orga-nizat adevărate gale ştiinţifice în aula arhiplină a institutului, pe tema conservării pădurii şi a naturii. Aici, dr. G. Meister şi Dr. H. Klein au prezentat argumentat, în traducerea impeca-bilă a dr. K. Fabritius, aspecte protective practice din Bavaria.

Totodată, diversitatea şi valoarea indicatoare a florei şi fau-nei pădurii virgine româneşti au suscitat interesul constant al Dr. H. Klein, care a revenit în România. O scurtă vizită ulterioară întreprinsă în fruntea unei echipe de 13 ingineri silvici şi biologi germani în vara anului 1994, în Parcul Naţi-onal Domogled - Valea Cernei şi Defileul Dunării, s-a soldat cu rezultante impresionante. Cercetările întreprinse, sinte-tizate de dr. H. Klein, dr. V. Dorka, H. Busster şi J. Schmidl, prezentate de dr. K. Fabritius (1994), au consemnat peste 400 specii de plante, predominant forestiere, din care nume-roase endemite. Această diversitate impresionantă caracteri-zează pădurile foarte apropiate de cele naturale iar abunden-ţa acestora indică marea lor stabilitate ecologică.

Şocantă pentru silvicultorii germani a fost structura păduri-lor virgine, valoarea estetică şi frecvenţa calităţii superioare a giganţilor vegetali.

Studiul coleopterelor xilobionte, cu numeroasele specii in-dicatoare, uşor şi precis de determinat, este indispensabil pentru aprecierea gradului de apropiere al arboretelor de pă-durea naturală. Din cele 2.000 specii care trăiesc în lemn, în scurta lor şedere musafirii au identificat cam 350, din care 60 relictare, specifice pădurii virgine de mult dispărute din pădurea germană. Prezenţa lor indică existenţa neîntrerup-tă a pădurii. Printre acestea se găsesc şi cele două specii, şi anume Rhysodes sulcatus (fig. 2) şi R. americanus, conside-

ştiinţifice bavareze, reprezentantul „Centrului de lucru pădure” şi purtătorul de cuvânt pentru politică forestieră al Filialei BUND Ba-varia. Devotat până la abnegaţie conservării şi perpetuării capita-lului natural. Profesionist şi coleg ireproşabil. Iubitor al capitalului natural românesc.

rate cele mai rare elemente dintre relictele pădurilor virgine. Primei, Consiliul Europei i-a consacrat în anul 1989 o lucrare care atestă că această specie a fost cândva răspândită pe tot continentul. Ea a dispărut însă treptat, acum cca. «3.000 ani din nordul Angliei, între 3.000 şi 200 ani din nord-vestul Eu-ropei, între 200 şi 100 ani din nord-estul Europei, între 50 şi100 ani din centrul şi estul Europei, în ultimii 50 ani din sudul Europei» (fig. 3). În secolul 20 această specie a fost sem-nalată doar de trei ori: în 1972, în Grecia; în 1982, în Austria; în 1992 în Polonia. Dovezi ulterioare ale existenţei acestei specii provin exclusiv din făgetele virgine ale României din: Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, 19.05.1994 (Klein, Dorka, Bussler, Schmidl, prezentat de Fabritius, 1994); Par-cul Naţional Defileul Jiului, 7.08.2004

(Bussler, Müller, Dorka, 2005) (fig. 2 bis). ). Alte specii re-lictare, specifice pădurii virgine au fost identificate în pă-durile acestor parcuri naţionale, de exemplu relictul terţiar Bothrideres contractus (fam. Colydiidae) considerat de mult dispărut din Carpaţi. Şi lista poate continua. În general, s-a constatat o abundenţă nemaiîntâlnită de coleoptere chiar şi în arboretele parcurse şi regenerate natural, ca urmare a su-prafeţei şi unităţii lor impresionante.

Fig. 2. Coleopterul xilobiont Rhysodes sulcatus (F., 1787

(Foto: H. Bussler). Xylobiont beetle Rhysodes sulcatus (F., 1787).

Fig. 2 bis. Arbore de fag, biotop pentru insectele xilobionte Rhysotes sulcatus şi *Osmoderma eremita, relicte ale pădurii

virgine, specii protejate, respectiv prioritar protejate de Direc-tiva CE 92/43/ EEC din 21 mai 1992 (Foto: Cr. D. Stoiculescu).

Beech tree, biotop for the xylobionte beetles Rhysotes sulcatus and *Os-moderma eremita, virgin forest relict, protected respectively prioritarily protected species by the Council Directive 92/43/ EEC of 21 Mai 1992.


60

Fig. 3. Istoria dispariţiei coleopterului Rhysotes sulcatus (M. Speight). History of disappearance of the Rhysotes sulcatus.

În concluzie, se poate afirma că Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei este deosebit de bogat în specii rare de coleo-ptere care trăiesc în lemnul uscat.

N-ar fi exclus ca acest parc naţional să adăpostească cea mai mare diversitate şi abundenţă de coleoptere din spaţiul euro-pean. Această concentrare confirmă valoarea de neînlocuit a acestor păduri pentru cercetarea ecosistemelor primare. Iată de ce extragerea forţată a iescarilor şi chiar a necromasei de pe sol, impusă sub dictatură, inclusiv în unele arii protejate din Parcul Naţional Bucegi, a avut consecinţe catastrofale asupra unor segmente caracteristice ale biodiversităţii. S-a nesocotit faptul că uscarea unei ramuri sau a unui arbore nu indică decât renaşterea succesiunii unor categorii specifice ale vieţii sălbatice care milioane de ani au constituit compo-nente fireşti ale ecosistemelor forestiere, localizate preferen-ţial în aceste „nişe” ecologice. Numai deteriorarea echilibru-lui ecologic determină creşterea alarmantă a populaţiilor de insecte care, în regim natural, poate constitui unul din facto-rii declanşatori ai regenerării naturale. Reducerea iraţională a biodiversităţii naturale, de sorginte antropogenă, pe seama elementelor antagonice, a uniformizării genetice şi silvicul-turale a arboretelor artificializate, provoacă gradaţii catas-trofale ale populaţiilor de insecte care acţionează cu efect de bumerang asupra acestor implanturi efemere.

Fără constituirea parcurilor naţionale şi ariilor protejate acest tezaur natural al pădurilor virgine ar fi dispărut, lip-sind umanitatea de o moştenire inegalabilă şi in-importabilă care riscă să dispară chiar înainte de a fi integral cunoscută şi valorificată. Aceste eşantioane ale pădurii arhetipale au o importanţă naţională şi internaţională particulară, fiind opere vii de neînlocuit, superioare celor culturale pe care le-au inspirat. Parcurile naţionale de genul celui de faţă con-stituie unele din ultimele şi cele mai reprezentative muzee naturale ale omenirii încredinţate spre gestionare silviculto-

rilor români. La acestea se adaugă peisajul fabulos, de o tul-burătoare frumuseţe cuaternară, care rivalizează cu cele mai renumite parcuri naţionale ale lumii (Stoiculescu, 1995 a).

Contrar tergiversării adoptării legislaţiei protective, faima pădurilor virgine, în dispariţie condamnabilă, determină creşterea prestigiului naţional.

Prin apariţia volumului „Banater Urwälder” (Smejkal, Bân-diu, Vişoiu-Smejkal, 1995), pădurea virgină românească a polarizat atenţia celor mai autorizaţi constructori de opinie publică din spaţiul european. În patru ani, zece delegaţii în-sumând cca. 500 oameni de ştiinţă şi practicieni silvici din Europa Centrală şi de Vest au vizitat păduri virgine din Ba-nat. Nici un alt domeniu naţional nu a incitat, în acest inter-val, o atenţie similară.

In ICAS, în anul 1997, se finaliza tacit inventarierea marilor areale cu păduri virgine şi cvasivirgine.

Derularea Simpozionului Uniunii forestierilor cu concepţii apropiate de natură Pro Silva Europa „Silvicultura şi pădurea naturală” la Timişoara (19-25.09.1998) a determinat adopta-rea unei declaraţii oficiale, potrivit căreia pădurile virgine din România reprezintă „O bogăţie unică în Europa…un patrimoniu cultural mondial de cea mai mare importanţă. Acestea merită să fie conservate şi protejate…PRO SILVA EUROPA recomandă în-scrierea pădurilor virgine din România în registrul patrimoniului umanităţii al Organizaţiei Naţiunilor Unite” (Otto, 1999 a, b).

Un an mai târziu, Prof. dr. A. Vădineanu (1999) declara la Conferinţa Europeană de la Tilburg, Olanda şi publica în pe-riodicele ştiinţifice europene: „Capitalul natural este una din contribuţiile cele mai preţioase pe care România le aduce pentru integrarea sa europeană, care poate egala capitalul financiar occidental. Numai împreună aceste două capitaluri pot asigura bazele ecologice pentru dezvoltarea durabilă a Europei Unite”. Evident, pădurile virgine reprezintă cea mai preţioasă com-ponentă a capitalului natural originar. Tot acum se publică sinteza rezultatelor recente privind componenţa şi distri-buţia pădurilor virgine româneşti (fig. 4), pe care s-a grefat proiectul vastului sistem unitar de peisaje naturale protejate din fondul forestier, reprezentat prin 35 mari arii naturale protejate (fig. 5) (Stoiculescu, 1999 a, b), justificate ulterior şi sub raportul impresionantei variabilităţi ecogeografice car-patine (Stoiculescu, 2001 a).

Fig. 4. Principalele zone cu păduri virgine şi cvasivirgine din România (Stoiculescu, 1999-a,-b).

Main regions with virgin and quasi-virgin woods in Romania.

Anul X | Nr. 21 | 2005

61

Fig. 5. Vastul sistem unitar de peisaje naturale protejate în fon-dul forestier – proiect (Stoiculescu, Oarcea, 1997, revizuit 2000).

The vast unitary system of protected natural landscapes in the forest fund – project.

La cel de al 3-lea Congres internaţional al Uniunii forestieri-lor cu concepţii apropiate de natură PRO SILVA EUROPA de la Fallingbostel, Germania (2-7.06.2000), Bruno Julien, „Head of Unit Nature Protection, Coastal Zones and Tourism” din Co-misia Europeană, declara de la tribuna acestui for: „România nu va fi admisă în U.E. până nu se va alinia standardelor protec-tive comunitare!”, primea, în asentimentul participanţilor, replica promptă a raportorului român al abia prezentatei co-municări „Les forêts vierges roumaines: protection; enseigments pour la gestion des forêts de production” (Stoiculescu, 2000):

„Sub raportul pădurilor virgine, nu România trebuie admisă în U.E., ci U.E. ar trebui acceptată de România!”

Fascinaţia pădurilor virgine româneşti avea să reactiveze co-laborarea directă cu cercetătorii bavarezi. Astfel, pentru ali-nierea metodelor şi rezultatelor cercetărilor ICAS la nivelul UE, cu ajutorul dr. H. Klein, în anii 2004 şi 2005, grupe de sistematicieni germani au participat onorific la identificarea biodiversităţii carpatine. Fundamentarea Parcurilor Naţio-nale Defileul Jiului4 şi Ciucaş5 şi, implicit, a Parcului Natural Nordul Gorjului6 reprezintă rezultatul concret al acestor ul-time eforturi internaţionale.

5. Când Dumnezeu închide uşa, deschide o fereastrăApogeul acestor ani efervescenţi l-a constituit însă câştigarea proiectului internaţional „Ecological Offensives for the Protecti-on of the Romanian Nature” (1992 - 1995), finanţat de Universi-tatea Central Europeană, de către responsabilul temei de cerce-

4 Dipl. Forsting. H. Bussler, Dr. rer. nat. V. Dorka, Dipl. Forstwirt J. Müller, Bayerische Landesanstalt für Wald und Forstwirtschaft Freising (2004).

5 Dipl. Forsting. H. Bussler, Dr. rer. nat. V. Dorka, Dr. rer. silv. M. Gossner, Dipl. Forstwirt J. Müller, Bayerische Landesanstalt für Wald und Forstwirtschaft Freising (2005). 6 Dipl. Forsting. H. Bussler, Dr. rer. nat. V. Dorka, Dipl. Forstwirt J. Müller, Bayerische Landesanstalt für Wald und Forstwirtschaft Freising; Prof. Dr. J. Ewald, Prof. Dr. V. Zahner şi o grupă de 15 studenţi, University of Applied Sciences, Department of Forest Sci-ence and Forestry Freising (2005).

tare din ICAS privind rezervaţiile naturale din fondul forestier. Argumentarea proiectului s-a bazat pe luarea în considerare a celor mai expresive caracteristici naturalistice silviculturale cu valoare macro-indicatoare sintetică şi conceperea unor indica-tori silvo-ecologici relevanţi, care au permis evidenţierea şi se-lectarea celor mai valoroase eşantioane remarcabile ale pădurii româneşti şi, totodată, aveau să fundamenteze şi să justifice actele normative pentru oficializarea ariilor naturale protejate din fondul forestier (Stoiculescu, 1992, 1995 a, b, 1999 c). Derularea proiectului cu efectuarea unor stagii de documen-tare practică în toate parcurile naţionale germane, în doi ani consecutivi (1993, 1994), de câte o lună fiecare, a deschis noi orizonturi, concomitent cu acumularea unui impresionant ca-pital informativ şi conceptual, indispensabil în efortul pentru conservarea capitalului natural românesc. Se amintesc astfel:• diversificarea şi aprofundarea contactelor şi relaţiilor

personale şi profesionale soldate cu vizionarea, asculta-rea, trăirea, inclusiv descoperirea oamenilor, autorităţilor, naturii şi culturii unei mari naţiuni europene civilizate;

• participarea la prezentarea raportului asupra stadiului de realizare a obiectivelor din programul Parcului Naţional Hochharz (din fosta R.D.G.) de către directorul acestuia ing. Hubertus Hlawatsch (12.10.1993) care a răspuns im-pecabil întrebărilor exigentei „Freiwillige Arbeitsgemein-schaft“ („Comuinitatea onorifică de lucru”) a marilor fe-deraţii germane pentru protecţia naturii: WWF - World Wide Fund for Nature - Secţiunea Germania, Nabu - Na-turschutzbund Deutschland, EURONATUR - Stiftung Eu-ropäisches Naturerbe, FNNPE - Föderation der Natur- und Nationalparke Europas – Sektion Deutschland, astăzi EU-ROPARC, şi BUND - Deutsche Umwelt und Naturschutz Bund, constituită din reprezentanţii de vârf ai acestora (ultima cu 2.000 de filiale şi 200.000 de membri!) care, pe atunci, a subvenţionat tranziţia de la gestionarea econo-mică la cea ecologică a resurselor din marile arii naturale protejate ale „noilor provincii federale”, aflate odinioară în componenţa fostei Republici Democrate Germane7. Au urmat:

• audierea de comunicări ştiinţifice, dar şi prezentarea valorii şi conservării patrimoniului natural românesc la Universitatea din Greifswald, ca invitat al Prof. Dr. Mi-chael Succow8 (19 oct.1993);

• la sugestia inspirată a dr. Jürgen Stein, directorul Parcului Naţional Sächsische Schweiz, contactarea şi cooperarea

7 Eva Pongratz, redactorul şef al revistei NATIONALPARK, comu-nicare per E-Mail, 1.03.2005.

8 Michael Succow (n. 1941), biolog, cercetător ştiinţific la Insti-tutul de Pedologie din Eberswalde al Academiei Germane, pro-fesor la Universitatea din Greifswald. Ministru adjunct pentru protecţia naturii, mediului şi gospodăririi apelor din fosta Repu-blică Democrată Germană. Autorul şi edificatorul programului cuprinzător pentru cele 12 parcuri naţionale şi rezervaţii ale bio-sferei din fosta RDG, parte componentă a Contractului de Unifi-care a Germaniei. Laureat cu „Right Livelihood Award” (alterna-tivul premiului Nobel), 1997 şi cu alte distincţii germane şi stră-ine. Cu banii de premiu a fondatat (1999) şi prezidează „Michael Succow Stiftung zum Schutz der Natur”. Initiatorul numeroaselor proiecte pentru protejarea naturii in Georgia, Mongolia, Rusia, Azerbeidjan,Turcmenistan şi alte ţări din fosta U.R.S.S.


62

directă cu „ Marile Stele ale Germaniei” (denumirea fami-liară a marilor strategi germani în domeniul conservării biodiversităţii prin arii naturale protejate), precum:

• solicitarea adresată preşedintelui României pentru ofici-alizarea reţelei de parcuri naţionale şi rezervaţii naturale şi adoptarea unei legi moderne pentru protejarea natu-rii de preşedinţii celor patru mari organizaţii neguver-namentale germane (H. Weinzierl - BUND, Claus-Peter Hutter9 - EURONATUR, dr. H. Bibelriether10 - FNNPE, J. Flasbarth11 - Nabu)12 (Thielcke, 1994), retransmisă şi ca informare germană de presă (Thielcke, 1994), publica-tă apoi rezumativ în cotidianele naţionale „Cotidianul” (Creangă, 1994) şi „România liberă” (Chiriţă, 1994);

• cooptarea în consiliul EURONATUR (Fundaţia Patrimo-niului Natural European) de către vicepreşedintele aces-teia, prof. dr. Gerhard Thielcke13 (Fig. 6) şi, prin aceasta,

9 Claus-Peter Hutter (n.1955), inginer administrator diplo-mat. Colaborator la diverse programe ecologice de cercetare. A conceput numeroase proiecte model pentru protejarea practi-că a naturii şi a transpus in viaţă proiecte ţintite precum pro-tejarea biotopurilor şi conservarea speciilor. Autor de nume-roase publicaţii pentru protejarea naturii şi mediului. Director al „Akademie für Umwelt und Naturschutz Baden-Württemberg”. Cofondator şi timp de două decenii preşedintele Fundaţiei

„EURONATUR“, preşedinte al Fundaţiei „Nature-Life Interna-tional“. Considerat unul dintre protectorii de succes ai naturii.10 Dr. Hans Bibelriether (n. 1933), ing. silvic, cercetător ştiinţific, autor fecund, practician şi important protector al naturii. Autorita-te complexă de notorietate universală. Directorul primului Parc Na-ţional german „Bayerischer Wald” (1969 până la pensionare, 1998) pe care l-a propulsat ca model european, vicepreşedinte şi secretar general (1984-1995) al FENNP (astăzi Federaţia EUROPARC) şi conducător al altor organizaţii federale germane pentru Parcuri Naţionale şi Arii Protejate. Are merite excepţionale în dezvoltarea parcurilor naţionale în Europa. Autor al moto-ului „Natur Natur sein lassen“ („Lăsaţi natura să fie natură”). Pentru rezultatele obţi-nute i-au fost conferite prestigioase distincţii supreme naţionale şi internaţionale (medalia de aur „Alexander von Humbold“ a Fundaţiei F.V.S., „Golden Ark Award“ etc.). A vizitat şi inclus in monografia „Die Nationalparke Europas” (1989) Parcul Naţional Retezat. Spirit des-chis, activ şi interesat de conservarea capitalului natural românesc.

11 Jochen Flasbarth (n. 1962), economist, militant marcant din ado-lescenţă pentru protecţia mediului şi a naturii. Director de editu-ră. Ca preşedinte al „Deutschen Bund für Vogelschutz“ (1992-2003) a extins organizaţia la nivelul naţional German „Naturschutzbund Deutschland (NABU)“, astăzi membră a celei mai puternice fede-raţii germane pentru mediu. Membru în prezidiul „Deutschen Na-turschutzringes” (1985-2003). Însărcinat din anul 2003 director al Departamentului pentru protejarea naturii şi utilizarea durabilă a naturii din Ministerul federal german pentru Mediu, Protecţia Na-turii şi Securitate Nucleară.12 Informaţii asupra Prof. M. Succow, Prof. H. D. Knapp, Dr. H. Bi-belriether, J. Flasbarth au fost preluate din internet prin peste 100 accesări, pre-rezumate şi transmise per E-mail la 30.03 şi 1.04.2005 de D-na Angelika Elsner, secretarul Catedrei de botanică de la Uni-versitatea din Greifswald. Pentru celelalte personalităţi informaţii-le au fost sintetizate personal din publicaţiile de specialitate.

13 Dr. Gerhard Thielcke (n. 1931) personalitate ştiinţifică germană şi protector de excepţie al naturii. Autor a numeroase articole şi cărţi de specialitate. Ornitolog recunoscut internaţional. Profesor la Universitatea din Konstanza, colaborator ştiinţific al Institutu-

oferirea nu numai a şansei de a cunoaşte: - intimitatea activităţii unei mari organizaţii neguvernamentale ger-mane, cu filiale şi în alte ţări europene; - stilul interactiv de editare a tribunei de presă a fundaţiei „Euronatur”;

- informaţii şi decizii delicate; - necesitatea cooperării fructuoase cu mass-media şi administraţiile; - efectele practice concrete ale unei experienţe pozitive bidecenale din cooperarea cu administraţiile, bunăoară cunoaşte-rea directă a noilor rezervaţii naturale create în apropi-erea localităţilor, reînverzirea urbană (medievalul Ra-dolfzell e cel mai elocvent exemplu), familiarizarea pu-blicului cu obiectivele naturalistice de conservat (prote-jarea arborilor la modernizarea străzilor chiar cu preţul devierii acestora, denumirea noilor artere de circulaţie cu numele unor specii protejate), educarea copiilor încă din grădiniţă într-un spirit de emulaţie în iubirea faţă de pădure şi de viaţa sălbatică etc.; ci şi a unor ocazii de participare la: acţiuni naţionale de propagandă eficientă pentru conservarea şi renaturarea ambianţei cu succes asigurat, datorat antrenării celor mai apreciate figuri ale vieţii artistice; gale de omagiere şi premiere a marilor sponsori ş.a. dar, mai ales, insuflarea importanţei misi-unii protective formulate lapidar de prof. dr. G. Thielcke:

„Recunoaşterea legală a marilor arii protejate din fondul forestier al României recunoscute prin Ord. nr. 7/1990, care constituie încă un monopol al statului, este de o im-portanţă ce depăşeşte orice aprecieri. De aceea, aşa cum nimeni nu ne întreabă când face o şosea, nici noi nu tre-buie să întrebăm pe cineva când facem un parc naţional.“

Includerea noului membru român în acest consiliu avea să se re-flecte pozitiv atât asupra realizării sarcinilor atribuite pe linie de cercetare în ICAS, cât şi de militanţă activă silvo-protectivă şi, nu numai, în calitatea deţinută de secretar ştiinţific al SPS;

Fig. 6. Legitimaţia Dr. Cristian D. Stoiculescu de mem-bru în Consiliul Fundaţiei Patrimoniului Natural

European„EURONATUR” (Radolfzell, 21.06.1994). Membership card of Dr. Cristian D. Stoiculescu for the Council of the European Natural Heritage Foundation „EURONATUR” (Radolfzell,

21.06.1994).

lui Max-Planck din München pentru fiziologie comportamentală la Staţiunea ornitologică Radolfzell. Fondator şi preşedinte înde-lungat al Fundaţiei „Deutsche Umwelthilfe”, preşedinte al „BUND” (1977-1983) şi al Secţiei Germane a „International Council for Bird Preservation”, vicepreşedinte al Fundaţiei „EURONATUR”. Multe din standardele recunoscute în protejarea naturii se datorează ini-ţiativelor sale. A contribuit exemplar la intensificarea şi internaţi-onalizarea protejării şi conservării naturii şi a vieţii sălbatice şi la detensionarea stărilor conflictuale.

Anul X | Nr. 21 | 2005

63

• primirea gratuită a periodicelor germane „Nationalpark” şi „Europäisches Bulletin Natur- und Nationalparke”, graţie redactorului şef al acestora, Eva Pongratz, precum şi a revistei „DUHwelt”, prin gentileţea Prof. G. Thielcke;

• publicarea în premieră în periodice germane a unor in-formaţii privind: Realizările obţinute în conservarea naturii în pădurile din parcurile naţionale din România (Stoiculescu, 1994 a); Istoricul, importanţa şi necesita-tea subvenţionării protejării naturii României de ţările bogate (Stoiculescu, 1994 b), dar şi comentariile făcute asupra unor aspecte din Parcul Naţional german Unte-res Odertal (Stoiculescu, 1994 c, d);

• vizitarea unor unităţi de cercetare şi administrare silvi-că şi de mediu de toate nivelurile, inclusiv a Parlamen-tului European de la Strasbourg, unde ambasadorul ger-man era un fost student al prof. M. Prodan;

• invitarea la şedinţe de consiliu, precum şi la mani-festări ştiinţifice organizate de „Internationale Natur-schutzakademie Insel Vilm” de prof. dr. H. D. Knapp14 unde au fost prezentate proiecte şi realizări româneşti în domeniul protejării patrimoniului natural.

6. Sinteză protectivă comparativă cu fosta R.D.G.Atât în România cât şi în fosta Republică Democrată Germa-nă (RDG), ţări foste socialiste, a fost definitivat simultan, în anul 1989, proiectul reţelei de arii naturale protejate.

In România, această reţea era constituită cu precădere în fon-dul forestier şi era formată din 13 parcuri naţionale şi 403 rezervaţii naturale (2,64 % din suprafaţa ţării, 237.500 km2). În fosta RDG, au fost propuse spre conservare 23 domenii (cca. 10 % din teritoriul ţării). Ambele ţări le-au recunoscut public în lunile următoare (Stoiculescu, 1995-a, 1998-b).

In fosta R.D.G., parlamentul, sub presiunea maselor, în ultima şedinţă din 12.09.1990, înainte de a-şi vota autodizolvarea, a legalizat „Zestrea verde pentru Germania unită”, alcătuită din 14 mari arii naturale protejate, restrânse, pentru moment, la următoarele prime 12 unităţi, respectiv 6 Parcuri Naţiona-le: Jasmund, Vorpommersche Boddenlandschaft, Unteres Odertal, Müritz, Hochharz, Sächsische Schweiz, 6 Rezervaţii ale Biosferei: Südost Rügen, Shorfheide/Chorin, Spreewald, Mittlere Elbe, Vessertal, Rhön şi 2 Parcuri Naturale: Märkis-che Schweiz, Drömling15 (4,5 % din teritoriul fostei R.D.G.).

14 Prof. Dr. biolog H. D. Knapp (n. 1950), profilat ca fitogeograf, ecolog peisagist, elaborator al managementului ariilor protejate, protector al naturii. Autor de numeroase articole şi cărţi din dome-niul fitogeografiei. Coiniţiator al primei Liste Roşii din Germania Orientală şi coautor al Asociaţiilor vegetale periclitate din RDG. Coiniţiator şi finisor al Programului Parcurilor Naţionale din fos-ta RDG, prin care se asigura protejarea a 4,5 % din suprafaţa ţării (108.174 km2) şi însărcinat în Ministerul Mediului din fosta R.D.G. cu implementarea programului, apoi cu edificarea şi conducerea

„Internationale Natuschutzakademie Insel Vilm”. Consilier pentru dezvoltarea ariilor protejate în Georgia, Mongolia, Rusia, Azerbai-djan, Iran. Distins cu 11 premii şi ordine de argint şi de aur naţio-nale şi internaţionale. A cunoscut din studenţie Carpaţii României şi Delta Dunării.

15 Legalizate ulterior, ca şi Rezervaţia Biosferei Schaalsee planifi-

Acest act a intrat în vigoare la 1.10.1990 şi, în baza Tratatului de unificare intergerman, şi-au păstrat statutul legalizat şi după reunificarea ţării, la 3.10.1990. Totodată, aceste mari arii naturale protejate legalizate, au fost în totalitate multi-plu subvenţionate şi anume: prin Ministerul Federal pentru Mediu, Protecţia Naturii şi Siguranţă Nucleară, prin WWF Germania şi FNNPE Germania, iar programe distincte au fost finanţate de guvernele mai multor landuri federale, EURO-NATUR, Deutsche Bund für Vogelschutz (Federaţia Germană pentru Protecţia Păsărilor), administraţiile parcurilor naţi-onale şi diverse asociaţii. Parte din aceste mari arii naturale protejate sunt recunoscute internaţional de UNESCO. Da-torită peisajelor lor naturale nealterate, Parcurile Naţionale au devenit simboluri ale peisajelor de vacanţă germane, iar marea lor atractivitate e demonstrată anual, numai in ca-zul Parcului Naţional Jasmund, de milioanele de vizitatori. Rezervaţiile Biosferei reclamă ajutor urgent pentru o dez-voltare economică prin sustenabilitate naturală. Se doresc investitori care să nu deterioreze peisajele naturale intacte, ci să înnoiască acolo unde valoarea şi farmecul sunt reduse de vechi influenţe negative (Freude, Jeschke, Knapp, Succow, 1992). Într-un singur land, Mecklenburg-Vorpommern, s-au creat 3 parcuri naţionale (1.153 km2), o rezervaţie a biosferei (235 km2), 6 parcuri naturale, inclusiv unul planificat (3.212 km2). Acestea se adaugă celor 259 arii naturale protejate (cca. 700 km2), 89 arii peisagistice protejate (5.500 km2), monu-mentelor naturale şi biotopurilor protejate existente. Împre-ună totalizează 10.800 km2 şi reprezintă 39,8 % din suprafa-ţa landului (Rabius, Holz, 1993). Ca toate celelalte activităţi, şi cele legate de politica de protejarea pădurii şi a mediului se desfăşoară febril, graţie proiectelor unor profesionişti consa-craţi, angajaţi în organizaţii guvernamentale şi neguverna-mentale, generos sponsorizate, dar conduse şi controlate se-ver în scopul măririi suprafeţelor strict protejate şi a gradu-lui de naturalitate al acestora. In Parcul Naţional Müritz, se renaturează enclave selenizate, bunăoară fostele poligoane militare ale armatei sovietice de ocupaţie. Întreţinerea unui lobby eficient facilitează iniţiativa, derularea şi finalizarea cercetărilor şi adoptarea actelor normative. Sub egida minis-terelor provinciale de mediu şi a FNNPE Germania, cu spri-jinul „Deutsche Bundesstiftung Umwelt” (Fundaţia Federală Germană pentru Mediu), se organizează periodic sesiuni de specialitate cu teme de stringentă actualitate, unde direc-torii marilor arii naturale protejate prezintă spre dezbatere referate axate pe aspectele cotidiene cu care se confruntă16.

Gestionarea parcurilor din fosta Republică Federală Germa-nă e mobilizatoare pentru noile provincii federale. Astfel, sub preşedinţia dr. ing. H. Biebelriether, în Parcul Naţional Bayerischer Wald (creat în anul 1969, pe 13.100 ha, extins ulterior la 24.250 ha şi recunoscut şi ca rezervaţie a biosferei pe suprafaţa iniţială – Anonimus, 2001), ajuns parc de re-ferinţă în Uniunea Europeană, fostele drumuri forestiere se

cată iniţial ca parc natural. Prof. Dr. H. D. Knapp, comunicare per E-Mail, 7.03.2005.

16 Volumul „FACHTAGUNG. Schutzgebiete in den neuen Bundeslän-dern – Chancen für Regionalentwicklung und Naturschutz“.23-25 Juni 1993. Nationalpark Sächsische Schweiz, Berghotel Bastei, 67 pp, conţine 11 comunicări, parte încă de mare actualitate pentru re-cent înfiinţatele administraţii ale marilor arii naturale protejate româneşti.


64

desfiinţează. Tot aici, „accesibilitatea este asigurată peste tot dar turismului îi este totul îngrădit. În aceste condiţii, concomi-tent cu renaturarea mediului local, turismul controlat şi fără nici o reclamă a dus în 20 de ani la creşterea de 100 ori a numărului de înnoptări pe an: de la circa 20 mii la 2 milioane! În plus, parcurile naţionale germane constituie pentru milioane de turişti autenti-ce şcoli şi laboratoare gratuite de educaţie ecologică sub cerul liber. Această performanţă este realizată graţie amenajărilor pentru protejarea naturii făcute în aceste parcuri (centre de informare, grădini zoologice, drumuri obligatorii, marcaje, ghizi, publicaţii ştiinţifice şi propagandistice graţie creării unui personal speciali-zat de înaltă clasă etc.) dar mai ales, unei legislaţii ecoprotectoare şi militanţei constructive a mijloacelor mass-media. Germanii şi-au format rapid nu numai o conştiinţă ecologică de masă ci, mai mult, o mentalitate ecologică de masă care evoluează necontenit în salturi spectaculoase. Privită prin această prismă, puterea ac-tuală şi mass-media românească apar la antipod” (Stoiculescu, 1998 a) etc.

In toată Germania, suprafaţa inclusă în parcuri naţionale creşte, concomitent cu oficializarea altora. In anul 2001, erau legalizate în Germania 22 parcuri naţionale şi rezervaţii ale biosferei (1.800.084 ha) şi 92 parcuri naturale (8.492.347 ha). Împreună acoperă 10.292.431 ha, respectiv 28,8 % din suprafaţa naţională de 356.000 km2 (fig. 7).

Fig. 7. Parcuri naturale, Rezervaţii ale biosferei şi parcuri na-ţionale în Germania (Anomimus, 2001).

Natural Parks, Biosphere Reserves and National Parks in Germany.

In România, care a demonstrat că poate oficializa baza unei reţele naţionale moderne de arii naturale protejate prin Ord. ministerial nr. 7/1990, legalizarea acesteia a fost tergiversată

timp de 13 ani. In acest interval, parcurile naţionale au fost legalizate tardiv şi nediferenţiat ca “parcuri naţionale, par-curi naturale şi rezervaţii ale biosferei”, amputate (Retezat

- 38.047 ha, Rodna - 46.399 ha, Ceahlău - 8.396 ha, Bucegi - 32.663 ha, Cheile Bicazului-Hăşmaş - 6.575 ha) şi statuate, paradoxal, chiar fără monumente naturale şi fără rezervaţii naturale, precum Cozia (Legea nr. 5/2000). Ulterior, parte au fost subclasate arbitrar în parcuri naturale (Munţii Bucegi şi Munţii Apuseni), suprafaţa zonei de rezervaţii integrale redusă discreţionar, iar administraţiile tuturor parcurilor, abia create (H.G.R. nr. 230/2003), sunt lipsite de persona-litate juridică şi nu pot accesa fonduri europene. Gravitatea subclasării arbitrare a Parcului Naţional Bucegi e cu atât mai condamnabilă cu cât acesta se situează net în fruntea tutu-ror parcurilor naţionale şi parcurilor naturale româneşti sub cel puţin 12 aspecte, precum: - (a) al „numărului de taxoni endemici de plante superioare”, (b) „al numărului de elemen-te peisagistice relevante” şi (c) „al habitatelor specifice”, fi-ind totodată (d) „unul din cele mai puţin afectate mari arii naturale protejate de regimul de gestionare practicat până la oficializare” (Coandă, Stoiculescu, 2003, 2005), (e) „Apar-ţine arealelor carpatine prioritare pentru conservarea bi-odiversităţii cu o valoare foarte înaltă a acesteia”. (f) „Deşi acoperă sub 0,2 % din suprafaţa ţării, totuşi concentrează: 4 (44 %) din cele 9 etaje bioclimatice, 36 (17 %) din cele 212 tipuri de staţiune forestiere, 47 (15 %) din cele 306 tipuri de pădure, la care se adaugă încă 9 tipuri de pădure locale nemenţionate în literatură, 13 (26 %) din cele 50 formaţii fo-restiere, precum şi 1.243 (35 %) din cele 3.600 specii vegetale superioare, cu o densitate medie de peste 250 ori mai mare decât media pe ţară” (Stoiculescu, 2003). În afara acestora, aici sunt concentrate: (g) „91 % din totalul fitoendemitelor carpatice, (h) 56 % din fitoendemitele Carpaţilor româneşti” (Morariu, 1977), (i) parte proprii numai Bucegilor (Doniţă, 1969); „bioendemite locale, specii şi asociaţii glaciare relic-tare” (Beldie, 1967), (j) 50 % din speciile vegetale protejate (Ştefureac, 1976) şi (k) „25 % din cele animale protejate în România” (Stoiculescu, 1994 f, 2003), din care numeroase

„elemente biogeografice unice sau foarte rare în România, unele aflate la limita arealului lor continental sau mondial” (Beldie, 1967). De asemenea, aici se mai conservă: (l) în suc-cesiunea altitudinală originară întreaga gamă de ecosisteme naturale, inclusiv virgine şi cvasivirgine, de la aninişuri şi făgete, la brădete, amestecuri de fag cu răşinoase, molidete, laricete, jnepenişuri şi tufişuri subalpine, până la pajiştile al-pine, cu habitate protejate şi biotopuri caracteristice.

Deşi, în anul 1994, ariile naturale protejate erau departe de a fi legalizate, iar starea acestora era, ca şi în prezent, într-o continuă involuţie (Stoiculescu 1994 e, 1996, 2003 etc.) totuşi, acestea erau ipocrit raportate şi preluate în statistici oficiale naţionale şi internaţionale. Aflam astfel cu surprin-dere că România ar fi avut conform standardelor internaţio-nale: „3 rezervaţii ale biosferei - 7o2.300 ha, 12 parcuri naţiona-le – 396.761 ha şi 571 rezervaţii naturale – 151.206 ha”, total 1.250.267 ha, adică 5,26 % din suprafaţa ţării! (Anonimus, 1994) , respectiv următoarele suprafeţe de arii naturale pro-tejate situate în următoare categorii IUCN de management:

„I – 607 km2, II – 8.416 km2, IV – 228 km2, V – 1.598 km2, To-tal – 10.849 km2”, cu alte cuvinte „4,57 %” din suprafaţa na-ţională de „237.500 km2” (IUCN, 1994). Potrivit statisticilor

Anul X | Nr. 21 | 2005

65

internaţionale acelor ani (WCMC, 1992; IUCN, 1994) este de relevat că deşi România se situa, sub raportul biodiversităţii exprimate prin numărul de specii endemice, respectiv de fa-nerogame, pe locurile 6 (fig. 8) şi 7 (fig. 9) din Europa totuşi, în privinţa suprafeţei „protejate” ocupa abia locul 26 din 33,

cu 5,19 %, după Slovenia, cu 5,34 % (fig. 10). Astăzi, după 11 ani, România se află în aceiaşi poziţie în ierarhia ţărilor europene.

Tab. 2. Dinamica procesului legislativ privind conservarea biodiversităţii prin mari arii naturale protejate (MANP) în România in perioada 1979 – 2005

Dynamics of the legislative process regarding the preservation of biodiversity through large protected areas (MANP) in Romania between 1979 and 2005

Actul norma-tiv

Legislative act

Specificaţii privind MANP Specification regarding to MANP

Categoria Denumirea şi suprafaţa, ha Denomination an darea, ha Nr. Ha % 6

UNESCO, nov. 1979

RB1 Rezervaţia Naturală Pietrosul Mare, 3.068; Parcul Naţional Rete-zat, extins tacit la 20.000; Rezervaţia Roşca-Letea, 18.145.

3 41.213 0,17

Ord. MAPMI nr. 7/1990

PN2

Retezat - recunoscut doar scriptic pe 10.000 ha în anul 1935, extins acum la 54.400 ha, Rodna - 56.700 ha, Căliman - 15.300 ha, Ceahlău - 17.200 ha, Cheile Bicazului-Hăşmaş - 11.600 ha, Bucegi - 35.700 ha, Piatra Craiului -14.800 ha, Cozia -17.100 ha, Domogled-Valea Cernei - 60.100 ha, Cheile Nerei-Beuşni-ţa - 37.100 ha, Semenic-Cheile Caraşului - 30.400 ha, Apuseni

- 37.900 ha, Delta Dunării - 9.100 ha.

13 397.400 1,67

Legea nr. 82/1993

RB1 Delta Dunării - 573.470. 1 573.470 4 2,41

Legea nr. 5/2000

RB1 - PN2 - Pn3

Retezat - 38.047 ha, Rodna - 46.399 ha, Căliman - 24.041 ha, Ceahlău - 8.396 ha, Cheile Bicazului-Hăşmaş - 6.575 ha, Munţii Măcinului - 11.321 ha, Balta Mică a Brăilei - 17.529 ha, Bucegi

- 32.663 ha, Piatra Craiului -14.800 ha, Cozia -17.100 ha, Gră-diştea Muncelului-Cioclovina - 10.000 ha, Domogled-Valea Cernei

- 60.100 ha, Porţile de Fier - 115.655,8 ha, Cheile Nerei-Beuşniţa - 37.100 ha, Semenic-Cheile Caraşului - 36.664,8 ha, Munţii Apu-seni - 75.784 ha, Delta Dunării - 580.00 ha.

17 1.132.176 4.77

H.G. nr. 230/2003

RB1 Delta Dunării - 580.00 ha. 1 580.000 2,44

PN2 / RB1 Munţii Rodnei - 46.399 ha, Retezat - 38.047 ha. 2 84.446 < 0.36

PN2

Căliman - 24.041 ha, Ceahlău - 8.396 ha, Cheile Bicazului-Hăş-maş - 6.575 ha, Munţii Măcinului - 11.321 ha, Piatra Craiului

-14.800 ha, Cozia -17.100 ha, Domogled-Valea Cernei - 60.100 ha, Cheile Nerei-Beuşniţa - 37.100 ha, Semenic-Cheile Caraşului - 36.664,8 ha.

9 216.098 0,91

Pn3

Vânatori-Neamţ - 30.818 ha5, Balta Mică a Brăilei - 17.529 ha, Bucegi - 32.663 ha, Grădiştea Muncelului-Cioclovina - 10.000 ha, Porţile de Fier - 115.655,8 ha, Apuseni - 75.784 ha.

6 282.450 1.19

Total 18 1.162.994 < 4,90

H.G. nr. 2.151/2004

PN2 Buila-Vânturariţa - 4.186. 1 4.186 < 0,02

Pn3

Munţii Maramureşului -148.850 ha, Putna -Vrancea -32.204 ha, Lunca Joasă a Prutului Inferior - 8.247 ha, Comana - 24.963 ha, Geoparcul Dinozaurilor Haţeg - 102.392, Geoparcul Platoul Mehe-dinţi - 106.000, Lunca Mureşului - 17.166 ha.

7 439.822 1,85

Total 8 444.008 < 1,87H.G. nr. 1.581/2004

PN2 Defileul Jiului - 11.127 ha. 1 11.127 < 0,05

Total nivel 2005: H.G. nr. 230 + H.G. nr. 2.151 + H.G. nr.1.581

RB1 1 580.000 2,44

PN2 / RB1 2 84.446 < 0.36

PN2 11 231.411 0.97

Pn3 13 722.272 3,04

Total 6 27 1.618.129 6,81

1 Rezervaţie a biosferei. 2 Parc naţional. PN2 / RB1 Parc Naţional, desemnat internaţional ca Rezervaţie a Biosferei de UNESCO, Comitetul „Omul şi Biosfera”. 3 Parc natural. 4 Împreună cu zona tampon marină, 676.470 ha. 5 Stabilită ulterior. 6 Suprafaţa României: 237.500 km2.


66

Fig. 8. Ierarhizarea ţărilor europene în raport cu proporţia de fanerogame endemice. Prelucrare după WCMC (1992) corec-tată pentru România prin completarea cu parte din cele 127

specii (I. Morariu, Al. Beldie, 1976) neincluse. Hierarchy of European countries regarding the proportion of endemic flowering plants. Processing after WCMC (1992), corrected for Roma-

nia by completing a part of the 127 not included species.

Fig. 9. Ierarhizarea ţărilor europene după bogăţia în fanero-game (plante cu flori). Prelucrare după WCMC (1992).

Hierarchy of European countries regarding the riches of flowering plants. Processing after WCMC (1992).

Fig. 10. Ierarhizarea ţărilor europene în raport cu proporţia ariei naturale protejate conform categoriilor internaţionale

de gestiune (IUCN, 1994). Hierarchy of European countries regarding the proportion of the

protected natural area, acording to the international manage-ment categories (IUCN, 1994).

Dorinţa de a depăşi această situaţie critică rezultă din anga-jamentul Preşedintelui României, Emil Constantinescu, din februarie 1997 faţă de A.S.R. Prinţul Philip Duce de Edinbur-gh, Preşedinte al WWF, elaborat de consilierul ministrului mediului, apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, dr. ing. F. Carcea, potrivit căruia: (a) „până în anul 2000, pentru cel puţin 11 % din suprafaţa pădurilor ţării (687.500 ha, n.n.) intervenţi-ile să fie interzise sau să aibă un pronunţat caracter conservativ”; (b) „prin studii de specialitate şi reglementări adecvate s-a iniţiat constituirea în următorii 5-10 ani a unei reţele de 17 parcuri na-ţionale şi naturale, precum şi alte arii protejate, a căror suprafa-ţă va reprezenta 12 % (750.000 ha, n.n.) din întinderea totală a pădurilor”(Stoiculescu, 2001 b). Astfel, s-a deschis premisa conservării pădurii virgine româneşti, imperativ relevant la nivel european de vârf. Acum era de datoria decidenţilor de a recupera marile restanţe în conservarea şi protejarea pădurii şi a trece de la actul declarativ la cel legislativ deoarece, fără arii naturale protejate România, şi implicit Europa, riscă să nu îşi poată conserva eşantioanele reprezentative ale patri-moniului natural originar, indispensabile imperativelor viito-rului. Iată de ce printre cele 13 mijloace asumate de Guvernul României (1999) pentru conservarea biodiversităţii la nivelul fondului forestier se include şi „ocrotirea celor circa 400 mii ha de păduri virgine şi cvasivirgine din Carpaţii României”. Totodată, de la tribuna celui de al XI-lea Congres Forestier Mondial, des-făşurat între 13 şi 22 oct. 1997 la Antalya, Turcia, a fost lansa-tă invitaţia ca „în parcuri naţionale şi arii protejate să se cuprindă circa 10 % din suprafaţa fondului forestier”(Giurgiu, 1997).

În viziunea prof. dr. H. D. Knapp, „parcurile naţionale româ-neşti includ cele mai valoroase zone nealterate din Estul Europei şi un capital natural considerabil. Legalizarea lor constituie una din cele mai marcante contribuţii româneşti la conservarea bio-diversităţii europene prin care, la integrarea în structurile euro-atlantice, România îşi va asigura perpetuarea identităţii sale” 17.

Perspectiva începerii tratativelor de aderare la Uniunea Eu-ropeană (Bruxelles, 15 dec. 2000) şi apoi a semnării „Cap. 22. Mediu” (Bruxelles, 24.01.2005) şi a „Tratatului de aderare la U.E.”(Luxemburg, 15. 04. 2005), au precipitat adoptarea Le-gii nr. 5/2000 şi a actelor normative ulterioare, astfel încât la finele anului 2005, erau legalizate în România 13 parcuri naţionale (315.857 ha), din care 2 desemnate internaţional de UNESCO ca rezervaţii ale biosferei (84.446 ha) (Gârlea, 1980; IUCN, 1990), 13 parcuri naturale (722.272 ha) şi o re-zervaţie a biosferei, „Delta Dunării” (580.000 ha), care deţine un triplu statut de protecţie internaţional: Rezervaţie a Bio-sferei, desemnată internaţional de Comitetul UNESCO „Omul şi Biosfera”, Zonă umedă de Importanţă Internaţională, desemnată de Secretariatul Convenţiei Ramsar, şi de Sit al Patrimoniului Na-tural Universal, recunoscut de UNESCO (H.G.R. nr. 230/2003). Împreună totalizează 1.618.129 ha, respectiv 6,81 % din suprafaţa naţională (tab. 2, fig. 11), adică abia 67 % din me-dia europeană a suprafeţei protejate de 10,19 % raportată în urmă cu 11 ani, la data de 27.06.1994 (IUCN, 1994). Dar, prin erodarea prevederilor Ord. nr. 7/1990, suprafaţa re-zervaţiilor integrale a fost redusă prin Legea nr.5/2000, la 69.216 ha (Stoiculescu, Achim, 2000; Stoiculescu 2004.

17 Comunicare verbală, Internationale Naturschutzakade-mie In-sel Vilm, 4.03.1998.

Anul X | Nr. 21 | 2005

67

Fig. 11. Parcuri naţionale, Rezervaţii ale biosferei şi Parcuri naturale din România (Cr. D. Stoiculescu, Joiţa Apostol 2005).

National Parks, Biosphere Reserves and Natural Parks in Romania.

Parcuri Naţionale: National parks: 1- Rodna, 46.399 ha; 2-Căliman, 24.041 ha; 3-Ceahlău, 8.396 ha; 4-Cheile Bicazului-Hăşmaş, 6.575 ha; 5- Munţii Măcinului, 11.321 ha; 6-Piatra Craiului, 14.800 ha; 7-Cozia, 17.100 ha; 8-Buila Vânturariţa, 4.186 ha; 9-Defileul Jiului, 11.127 ha; 10-Retezat, 38.047 ha; 11-Domogled-Valea Cernei, 60.100 ha; 12-Che-ile Nerei-Beuşniţa, 37.100 ha; 13- Semenic-Cheile Caraşului, 36.664,8 ha,din care: of which: 1- Rodna, 10 - Retezat, desemnate internaţional şi ca rezervaţii ale biosferei are internationally designated and as Bio-sphere Reserves.

Rezervaţii ale Biosferei: Biosphere Reserves: 14-Delta Dunării, 580.000 ha.

Parcuri Naturale: Natural parks: 15-Munţii Maramureşului, 148.850 ha; 16-Vânători-Neamţ, 30.818 ha; 17-Putna-Vrancea, 32.204 ha; 18-Lunca Joasă a Prutului, 8.247; 19-Balta Mică a Brăilei, 17.529 ha; 20-Comana, 24.963 ha; 21-Bucegi, 32.663 ha; 22-Grădiştea Muncelu-lui-Cioclovina, 10.000 ha; 23-Geoparcul Dinozaurilor Haţeg, 102.392 ha; 24-Geoparcul Platoul Megedinţi, 106.000 ha; 25-Porţile de Fier, 115.655,8 ha; 26-Lunca Mureşului, 17.166 ha; 27-Apuseni, 75.784 ha.

7. Consideraţii finaleCercetările sistematice întreprinse de ICAS potrivit noilor exigenţe, cu începere din anul 1988, pentru ofi-cializarea unui sistem naţional unitar de mari peisaje naturale protejate cu precădere în fondul forestier (fig. 5), „au fundamentat atât conservarea celor mai remarcabile unităţi silvo-peisagistice româneşti, cât şi o parte din gama de formaţii forestiere” (Stoiculescu, 2004 b) aferente „pă-durii virgine şi cvasivirgine din Delta Dunării până în zona subalpină”, unică în succesiunea ei naturală „în banda continentală cuprinsă între 440 şi 480 lat. N ”, care „concen-trează o considerabilă biodiversitate, prea puţin cunoscută în lume şi, de asemenea, prea puţin studiată”(Stoiculescu, 2000). Cercetarea şi conservarea acestor păduri oferă nu numai şansa cunoaşterii structurilor şi legităţilor de perpetuare ale pădurii naturale, ci asigură modelul şi materialul genetic, indispensabile reconstrucţiei fores-tiere din ţările bazinului danubian. In anul 2005, supra-faţa protejată prin 27 mari arii naturale protejate (fig.

11) era de 6,81 % (tab. 2), adică 67 % din media europea-nă de 10,19 % raportată la 27.06.1994 (IUCN, 1994). Su-prafaţa de „Rezervaţii integrale” de 126.100 ha, din cea totală de 397.400 ha, recunoscută prin Ord. nr. 7/1990 şi extinsă prin aplicarea acestuia la 144.652 ha, redenu-mită prin Legea nr. 5/2000 „Rezervaţii şi monumente ale naturii”, a fost redusă la 69.216 ha. Sub raportul biodi-versităţii România se situează pe locurile 6 şi 7 în Euro-pa (fig. 8 şi 9), dar în privinţa suprafeţei protejate ocupă abia locul 26 din 33 (fig. 10). Prin multiplele lor valenţe naturale, care pot fi valorificate prin legalizarea marilor arii naturale planificate, (fig. 5) România a fost şi poate să redevină California Europei. E ţara acoperită cu aur unde nimeni nu se grăbeşte să-l culeagă. Peisagistic şi naturalistic, România nu are rival în U.E. Carpaţii re-prezintă un mozaic imens de „parcuri naţionale”. Acesta necesită doar conservat, cartat funcţional şi accesibili-zat printr-o infrastructură rutieră (ca în Ungaria) şi ae-roportuară, care să atragă turismul, intermediarul care va permite culegerea aurului. De ce parcuri naţionale? Pentru că: „Parcurile naţionale sunt organismele care pot asigura o îmbinare optimă a intereselor naţionale, interna-ţionale de conservare şi de valorificare diversă în aceste zone puţin modificate de om. Pentru că aceste parcuri naţionale sunt într-un fel cartea de vizită a unei ţări care ţine la tre-cutul, la viitorul şi la integritatea ei. Pentru că aici se păs-trează cea mai valoroasă şi caracteristică parte a fondului genetic al ţării, a fondului de informaţii şi relaţii ecologice şi poate a fondului de frumuseţe şi implicit de spiritualitate a ţării. Pentru că acestea sunt veritabile sanctuare ale unităţii şi continuităţii noastre multimilenare” (Oarcea, 1999).Prin semnarea Tratatului de aderare la U.E., decidenţii s-au angajat să protejeze natura prin implementarea legislaţiei comunitare dar, contrar angajamentelor şi fabulosului ei patrimoniu natural, România continuă a fi ruşinos ancorată în coada ierarhiei ţărilor europene sub raportul ponderii su-prafeţei protejate. In opinia Aurorei Gruescu, prima femeie inginer silvic din lume, „Natura este o Dumnezeire, pădurea este numai energie benefică şi omul nu are voie să le distrugă. Planeta asta are suprafeţe uriaşe în care lumea tânjeşte după o oază de verdeaţă, după o frunză, iar noi, în România, ne întrecem în a le devasta. E o inconştienţă, o crimă şi un păcat. Vom fi pedepsiţi” (Simionescu, 2001). ■

BibliografieAnonimus, 1962: Dicţionar enciclopedic român. Editura Politică Bucu-

reşti, vol. I. 880 pp.

Anonimus, 1994: Anuarul statistic al României. In: Environment. Cap. 1.3.2. Ariile protejate (Protected areas), Cap. 1.3.3. Rezervaţii ale bio-sferei (Biosphere reservations), Cap. 1.3.4. Parcuri naţionale (National parks). Bucureşti, p: 59.

Anonimus, 2001: Die deutsche Naturparke. Ausgaben und Ziele. 2. Fortschreibung 2001. Verband Deutscher Naturparke e.V. Wirtschaf-tswerbung Ibald, Schafflund. 64 pp.

Beldie, Al., 1967: Flora şi vegetaţia Munţilor Bucegi. Edit. Academiei R.S. România. Bucureşti. 439 pp.

Bussler, H., Müller, J., Dorka, V., 2005: European Natural Heritage: the Saproxylic Beetles in the Proposed Parcul


68

National Defileul Jiului. Analele ICAS, Seria I, Vol. 45. Editura Tehnică Sil-vică. Bucuresti, p: 55 – 71.

Chiriţă Elena,.1994: Parcurile naţionale 1995, Anul European al Con-servării Naturii – Fiecare a cincea specie din floră, în pericol. Cotidianul naţional „România liberă”.

Coandă C., Stoiculescu Cr., 2003: Research on the Forest Biodiversity of the Large Protected Areas in the Romanian Carpathians. Natural Reso-urces and Sustainable Development. International Scientific Session and Reviewed Papers. Oradea-Debrecen, p: 40-42.

Coandă C., Stoiculescu Cr. D., 2005: Cercetări asupra biodiversităţii fo-restiere din unele arii protejate din Carpaţii României. Revista pădurilor, An. 120, Nr. 5, Bucureşti, p: 32- 35.

Creangă, M., 1994: Poluarea nu va scădea prin simple declaraţii. Cotidia-nul naţional „Cotidianul”.

Doniţă, N., 1969: Elemente floristice, originea şi repartiţia lor în România. În: R. Călinescu. 1969: Biogeografia României, Edit. Ştiinţfică, Bucureşti, p: 53-58.

Doniţă, N. şi alţi 10 autori, 1980: Zonarea şi regionalizarea ecologică a pădurilor din R. S. România. Seria a II-a ICAS, Bucureşti, 64 pp + 1 hartă.

Fabritius K., 1994: Pădurile României, valori inestimabile. Academica, An. 5, nr. 1 (49), noiembrie.

Freude M., Jeschke L., Knapp H. D., Succow M., 1992: Unbekanntes Deutschland. Tomus Verlag GmbH, Trezzano. 272 pp.

Giurgiu, V., 1997: Consemnări pe marginea celui de al XI - lea Congres Forestier Mondial. Pădurea noastră, nr. 352.

Gîrlea, D., 1980: Contribuţia românească la reţeaua mondială de rezerva-ţii ale biosferei. Revista pădurilor, An. 95, nr. 4, p: 245-247.

Guvernul României, 1999: Strategia naţională pentru dezvoltare durabi-lă. Editura Nova, Bucureşti, 119 pp.

IUCN (1990): 1990 United Nations List of National Parks and Protected Areas. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. 284 pp. (p: 151-152, 249).

IUCN (1994): Parks for Life: Action for Protected Areas in Europe. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. 154 pp. (p: 104).

MAPMI, 1990: Ordin nr. 7 privind constituirea ca parcuri naţionale sub gospodărirea directă a ocoalelor şi inspectoratelor silvice a 13 teritorii forestiere. 3 pp.

MAPMI, 1009: Ordin nr. 43 privind aplicarea în producţie a “Indrumărilor tehnice privind gospodărirea şi ocrotirea parcurilor naţionale, rezervaţi-ilor naturale, monumentelor naturii şi a pădurilor cu funcţii de recreare din fondul forestier”. Text litografiat. 60 pp.

MAPPM (Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţia Mediului), 1995: Strategia dezvoltării silviculturii. Bucureşti, p: 22 + fig. 13 şi14.

Morariu, I., 1977: Conservarea şi protecţia naturii în Munţii Bucegi. Stu-dii şi comunicări de ocrotirea naturii. Vol. 4. Suceava, p: 41- 48.

Morariu I., Beldie Al., 1976: Endemismele din flora României. Flora R. S. România. Tom. XIII. Edit. Academiei R. S. România, Bucureşti, p: 97 – 105.

Oarcea, Z., 1982: Sistemul românesc de parcuri naţionale. Pontus Euxi-nus, Studii şi cercetări, Constanţa, vol. II, p: 90 - 93.

Oarcea, Z., 1999: Ocrotirea naturii. Filozofie şi împliniri. Parcuri naţiona-le. Parcuri naturale. Editura Presa Universitară Română, Timişoara. 251 pp + 1 harta.

Otto, H.-J., 1999 a: Ce viitor au pădurile virgine din România? - Reflecţii ca urmare a Simpozionului PRO SILVA EUROPA. Rev. Pădurilor, An. 114, nr.1, p: 5 – 10.

Otto, H.-J., 1999 b: Ce viitor au pădurile virgine din România? Aldine, supli-mentul săptămânal al cotidianului naţional România liberă, nr. 174, p: 1, 3.

Popescu-Zeletin, I., 1949: Instrucţiuni tehnice de amenajare. Ministerul Silviculturii. Direcţia Planificării şi Amenajării Pădurilor. 171 + IX p. + VII pl.

Popescu-Zeletin, I., 1952: Funcţiunile pădurii şi tipurile funcţionale de protecţie. Rev. Pădurilor, An. 67, nr.10, p: 17-23.

Popescu-Zeletin, I., 1954 a: Principiile zonării funcţionale a pădurilor. Rev. Pădurilor, An 69, nr.3, p: 97 – 98.

Popescu-Zeletin, I., 1954 b: Le cartage fonctionel des forets. Actes du IVe Congres Forestier Mondial, Vol. II, Dehra-Dun (India), p: 314-321.

Popescu-Zeletin, I., 1971: Gospodărirea funcţională a pădurilor între „ieri” şi „mâine”. Revista pădurilor, An. 86, nr. 7, p: 333 – 336.

Rabius, E. W., Holz, R.,1993: Naturschutz in Mecklenburg-Vorpommern. Demler Verlag Erfurt.

Simionescu Rodica, 2001: Legământ cu taina codrilor. Editura Coman-dor, 264 pp.

Smejkal, G. M., Bândiu, C., Dagmar Vişoiu-Smejkal, 1995: Banater Urwälder. Mitron Verlag. Temeschburg. 198 pp.

Speight, M., 1995: Invertebrates. European Environment. The Dobris Assessement. Cap. 9: Nature and wildlife. European Environment Agen-cy, Copenhagen, p: 233-234.

Stoiculescu, Cr. D., 1989 a: Cercetări privind starea actuală şi perspec-tiva dezvoltării reţelei de rezervaţii naturale în fondul forestier. Referat ştiinţific final la tema nr. 6e (S)/1989 Manuscris ICAS Bucureşti, 159 pp.

Stoiculescu, Cr. D., 1989 b: Lista parcurilor naţionale, rezervaţiilor na-turale şi monumentelor naturii constituite şi propuse în fondul forestier. Elaborată în cadrul temei nr. 6e (S)/1989 Cercetări privind starea actuală şi perspectiva dezvoltării reţelei de rezervaţii naturale în fondul forestier, 114 pp format A3. Manuscris ICAS Bucureşti.

Stoiculescu Cr. D., 1992: Cercetări privind starea actuală şi perspectiva dezvoltării reţelei de rezervaţii naturale in fondul forestier. Referat ştiin-ţific final la tema nr. 33/1992. Manuscris ICAS Bucuresti. 234 pp.

Stoiculescu Cr. D., 1994 a: Forest protection in the National Parks of Ro-mania. Nature and National Parks European Buletin, Grafenau-Germa-nia. Vol. 32, Nr. 122, p: 3-8.

Stoiculescu Cr. D., 1994 b: Rumäniens Natur braucht Hilfe (Natura Româ-niei cere ajutor). Revista „Euronatur”, Radolfzell-Germania. Nr. 4, p: 11.

Stoiculescu Cr. D., 14.07.1994 c: Zu viele Schwierigkeiten für ein wert-volles Gebiet (Prea multe greutăţi pentru un domeniu valoros). Marki-sche Oderzeitung.

Stoiculescu Cr. D., 11.08.1994 d: Nur Jubeltag auf dem Deich (Numai zile jubiliare pe dig). Markische Oderzeitung.

Stoiculescu Cr. D., 1994 e: Cercetări privind constituirea unei reţele uni-tare de rezervaţii naturale în fondul forestier şi monitorizarea acesteia. Referat ştiinţific final la tema nr. A-19/1994 (3.1/1994). Manuscris ICAS Bucureşti, 217 pp.

Stoiculescu Cr. D., 1994 f : Problema ariilor forestiere protejate din Ro-mânia. În: Prosit, An. 2, nr. 2, p: 3-5.

Stoiculescu, Cr. D., 1995 a: Arii protejate în fondul forestier din România. Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurii Româneşti. Societatea „PRO-GRESUL SILVIC”, Arta Grafică. Bucureşti, p: 111-132.

Stoiculescu, Cr. D., 1995 b: Ecological Offensives for the Protection of the Romanian Nature. Text computerizat, 104 pp.

Stoiculescu, Cr. D., 1996: Patrimoniul natural românesc în pericol. „Terra XXI”, Bucureşti, Nr. 9, p: 7-14.

Stoiculescu Cr. D., 1998 a: Prezervarea patrimoniului natural forestier. Pădurea noastră. Bucureşti, Nr. 373, (XLXI), iulie, p: 2-15.

Stoiculescu Cr. D., 1998 b: Reglementări legale europene privind ariile protejate. Revista pădurilor, An. 113, Nr. 3-4, p:106-110.

Stoiculescu Cr. D., 1999 a: Pădurile virgine şi cvasivirgine româneşti, un patrimoniu natural european. Revista pădurilor, Anul 114, Nr. 2, p:14-22.

Stoiculescu Cr. D., 1999 b: Pădurile virgine româneşti, un patrimoniu natural european de excepţie. Aldine, suplimentul săptămânal al cotidi-anului naţional România liberă, nr. 174, p: 1-3.

Stoiculescu Cr. D., 1999 c: Cuantificarea biodiversitătii în arii forestiere protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Analele ştiinţifice ale In-stitutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, p: 47 – 62.

Stoiculescu, Cr. D., 2000: Les forêts vierges roumaines: protection; en-seigments pour la gestion des forêts de production. In: 3e Congres Inter-national „Le rendement soutenu dans le temps et dans l’espace“. Falling-bostel – Allemagne (02 - 07 juin 2000. Rapport de Congres PRO SILVA EUROPA, p: 136-160.

Stoiculescu Cr. D, 2001 a: Repartition territoriale des forets vierges. Les forets vierges de Roumanie. Édité par l’Asbl Foret Wallonne Louvain-la-Neuve - Belgique (apărută ulterior şi în versiune română), p: 85-94.

Stoiculescu Cr. D., 2001 b: Conservarea pădurilor virgine, un pas spre reintegrarea europeană a României. Aldine, suplimentul săptămânal al cotidianului naţional România liberă, nr. 263, p: 1-3.

Stoiculescu Cr. D., 2003: Parcul Naţional Bucegi în derivă ? Revista de Silvicultură şi Cinegetică, Braşov, An. VIII, Nr. 17-18, p: 52-60.

Stoiculescu Cr. D., 2004 a: Din contribuţia şi rolul I.C.A.S. la conservarea biodiversităţii prin arii naturale protejate. Revista pădurilor, Bucureşti.

Anul X | Nr. 21 | 2005

69

An. 119. 3 părţi: P. I, în: Nr. 2, p: 31-35; P. II, în: Nr. 4, p: 24-32; P. III, în Nr. 6, p: 20-29.

Stoiculescu, Cr. D., 2004 b: Din istoricul constituirii, delimitării şi zonă-rii interioare a marilor arii protejate din fondul forestier. Revista Geogra-fică. T. X – 2003 – Serie nouă. Bucureşti, p: 196-204.

Stoiculescu, Cr. D., Oarcea, Z., 1989: R. S. Romania. Harta obiectivelor naturale constituite şi propuse în fondul forestier. Scara 1: 1.000.000. Cromolitografia ICAS Bucureşti.

Stoiculescu Cr. D. în colab. cu: Z. Oarcea, N. Doniţă, N. Geambaşu, S. Radu, G. Rusu, Mihaela Mănescu, N. Pătrăşcoiu, Al. Tissescu, Al. Beldie, V. Lucuş, I. B. Kiss, 1991: Cercetări privind starea actuală a reţelei de rezervaţii naturale din fondul forestier. Buletinul informativ al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Nr. 20, Bucureşti, p: 211-231.

Stoiculescu Cr. D., Achim, Fl., 2001: „Conservarea pădurilor virgine, un pas spre reintegrarea europeană a României”. „Anale ICAS”. Vol. 1, p. 132 -140.

Ştefureac, Tr., 1976: Plante ocrotite şi rarităţi în flora României. Flora R. S. România. Editura Academiei R. S. Romania Bucureşti vol. XIII, p: 112-117.

Thielcke, G., 1994: Domnului Ion Iliescu, preşedintele României. Scrisoa-re deschisă semnată de patru preşedinţi de mari ONG germane pentru protecţia şi conservarea naturii. EURONATUR, Radolfzell, 3 pp.

Thielcke, G., 1994: Rumäniens Parlament soll Naturparke rechtsver-bindlich machen. Presse Information. EURONATUR Radolfzell, 1 pp.

Vădineanu, A., 1999: Balancing Socio-economic development and Biodi-versity in Central and Eastern Europe. European Nature: magazine on the interface of policy and science, 3, p. 13-14.

WCMC (World Conservation Monitoring Centre), 1992: Global biodiver-sity: status of the Earth’s living resources. Chapman & Hall, London, Glasgow, New York, Tokyo, Melburne, Madras. XX + 594 pp.

***: Legea nr. 82, 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”. Monitorul Oficial al României, P. I, An. 161 (V), nr. 283 din 7.12.1993. Bucureşti, p: 1-6.

***: Legea nr. 5, 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a terito-riului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate. Monitorul Oficial al României, P. I, An. 168 (XII), nr. 152 din 12.04.2000. Bucureşti, p: 1-22.

***: H.G.R. nr. 230, 2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, par-curilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora. Monitorul Oficial al României, P. I, An. 171 (XV), nr. 190 din 26.03.2003. Bucureşti, p: 1-48.

***: H.G.R. nr. 2.15, 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Monitorul Oficial al României, P. I, An. 173 (XVII), nr. 38 din 12.01.2005. Bucureşti, p: 1-96.

***: H.G.R. nr. 1.581, 2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Monitorul Oficial al României, P. I, An. 174 (XVIII), nr. 24 din 11.01.2006. Bucureşti, p: 1-8.

***: Revised Final European Union and Candidate Country un the Accession Treaty. Chapter 22: Environment (acquis up to: 1.4.2004) with the amended Councils Directivele 79/409/EEC of 2 April 1979 on the conservation of wild birds and 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora. (Tratatul de aderare Capitolul 22. MEDIU Revizuit pe baza negocierilor de aderare ale României şi Bulgariei). Brusseles, 24 January 2005. 152 pp.

AbstractSystematic research carried out by the ICAS according to the new requirements, as of 1988, for the official recognition of a national unitary system of great protected areas, mainly in the forest fund (Fig. 5), have consolidated the preservation of the most remarkable Romanian woodland and landscape units, as well as a large part of the formations of virgin and quasi-virgin forests ranging from the Danube Delta to the subalpine region, whose natural succession, comprising a continental strip between 440 and 480 northern latitude, is unique. This range concentrates a considerable biodiversity, which is little known in the world and has not been studied enough. The research and preservation of these forests offers not only the chance of learning the structures and perpetuation laws of the natural forest, but also ensures the archetypal model and genetic material which is indispensable to the reconstruction of the forests in the Danube basin countries. In 2005, the territory protected by 27 large protected areas (Fig. 11) was 6.81 % (Table 2), i.e. 67% of the European average of 10.19% on the 27.06.1994 (IUCN 1994). The area of „Complete reservations” of 126,000 out of the total surface of 397,400 ha recognized by Ord. No. 7/1990 of the Environment Ministry and extended to 144,652 ha through its implementation, renamed „Reservations and monuments of nature” by Law no. 5/2000, was reduced to 69,216 ha. From the point of view of biodiversity, Romania ranks 6th respectively 7th in the European top (Fig. 8 and 9). However, judging by the protected area, it ranks only 26th out of 33 (Fig. 10).

By means of their natural valences, which can be exploited through the legal recognition of its large planned protected areas (Fig. 5), Romania used to be and can become again Europe’s California. It is the country covered in gold, which nobody rushes to collect. From the landscape and naturalistic point of view, Romania has no rival in the E.U. The Car-pathians represent a giant mosaic of „national parks”, which needs only to be preserved, functionally mapped and made accessible for cars and airplanes, in order to attract tourism, the intermediary which allows the collection of the gold. Why national parks ? Because: „National parks are the organisms which can ensure the optimal combination of national, interna-tional preservation interests and various exploitation interests in these areas which have been little modified by humans. Because these national parks are in a way the visiting card of a country which cares about its past, its future and its integrity. Because the most valuable and characteristic part of the country’s genetic fund is kept here; also included in the national parks are the fund of ecologic information and relationships, as well as the a fund of beauty and spirituality. Because natural parks are true sanctuaries of our unity and continuity over millenia ” (Z. Oarcea,1999).

By signing the Treaty for joining the E.U., the politicians have committed to protect nature by implementing the E.U. legislation, but despite the commitments and her fabulous natural patrimony, Romania continues to be shamefully an-chored at the bottom of the hierarchy of European countries regarding the size of protected areas. According to Aurora Gruescu, the first female forest engineer in the world, „Nature is a form of divinity, the forest means only beneficial energy and mankind is not allowed to destroy it. This Planet has huge areas where people yearn for an oasis of verdure, for a leaf, but we in Romania, compete to destroy them. It is reckless and murderous, a sin. We will be punished” (Simionescu, 2001).

Keywords: research, reconstruction, protected area, landscape, natural patrimony.

English by Cristina Stoiculescu


70

Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

■ Diana Vasile, Valentin Bolea

1. Introducere

D umbrava Vadului este o rezervaţie (H.C.M. nr. 485/1964; Decret 421/1980; Decizia C.J. 124/1995; Hotărârea C.J. nr. 9/1997, L 5/2000) floristică şi pei-

sagistică deosebit de importantă din punct de vedere ştiinţific. Ocrotirea acestei păduri are în vedere pe de o parte păstrarea unui peisaj natural deosebit, iar pe de altă parte, semnificaţia ei ca istoric al vegetaţiei, deoarece aceasta este singura pădure de stejar pedunculat(Quercus robur) păstrată în depresiunea Făgăraşului. În ea se concentrează cea mai mare parte din speciile şi asociaţiile de plante din această depresiune.

Această rezervaţie, care pe vremuri (1960) era utilizată ca fâ-neaţă pentru locuitorii din satul Vad, este iubită mult de să-teni, astfel încât aceştia ţin sărbătoarea câmpenească (Mai-alul) de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de la 21 mai, pe o colină cu mesteceni, de la marginea vestică a Dumbrăvii.

Fig.1. Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului (foto A. Ioaniţescu) Daffodils Glades from Dumbrava Vadului

2. Situaţia administrativă şi căile de accesRezervaţia se află pe teritoriul administrativ al comu-nei Şercaia, modul de folosinţă al terenului fiind: fond forestier, fâneţe. Suprafaţa rezervaţiei este de 394,9 ha (conform Legii 5/2000).

Accesul la Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului se face pe D.N. 1 Braşov – Făgăraş, până în localitatea Şercaia, de acolo pe D.N. 73 A Şercaia – Zărneşti, până în satul Vad. Din mijlocul satului Vad, la dreapta, mai sunt cca. 3 km până la limita rezervaţiei.

Fig. 2. Schiţa rezervaţiei Poienile cu narcise de la Dumbra-vaVadului (APM Braşov)

Drawing of the Reserve Daffodils Glades from DumbaravaVadului

3. Poziţia geograficăTeritoriul rezervaţiei are în general o formă de trapez, fiind alungit pe direcţia est-vest şi este traversat de pâraiele Zâm-briţa şi Răchiţii, afluente ale Văii Scurte din bazinul râului Şercaia. Conform coordonatelor topografice, se află la inter-secţia paralelei de 450 46’ 13” cu meridianul de 250 07’ 37” (Cioacă ş.a., 1999).

Rezervaţia, are o altitudine cuprinsă între 492 – 508 m şi se află în partea estică a Depresiunii Făgăraşului la jumăta-tea distanţei dintre Olt şi Munţii Făgăraşului şi la est de râul Şercaia, pe latura nordică a Munţilor Făgăraş, încadrată de Munţii Perşani la est şi Podişul Hârtibaciului la nord..

4. Relieful şi alcătuirea geologicăDepresiunea Făgăraşului s-a format în Pleistocen prin depu-nerea materialelor dezagregate şi transportate de râurile ce

Conservarea naturii

Anul X | Nr. 21 | 2005

71

coboară din Munţii Făgăraş.

Câmpia piemontană este alcătuită din depozite piemontane reprezentate printr-o succesiune de mari conuri de dejecţie întrepătrunse şi suprapuse, depuse de râurile făgărăşene în timpul glaciaţiei pleistocene.

Între vatra depresiunii şi Munţii Făgăraşului se interpune o treaptă intermediară reprezentată prin dealurile subfăgără-şene de 600 - 700 m altitudine, alcătuite din formaţiuni mio-cene de molasă argilo-nisipoasă cu conglomerate (Cioacă ş.a., 1999). Sub nivelul acestor dealuri, se află câmpia piemontană înaltă ce scade în altitudine de la sud la nord, respectiv de la 600 m la 450 m la contactul cu terasele Oltului.

Culoarul văii Oltului este asimetric datorită versantului drept înalt şi abrupt, prin care Podişul Hârtibaciului domină depresiunea.

5. ClimaTemperatura aerului este destul de scăzută, în interiorul de-presiunii se produc inversiuni de temperatură, mai accentua-te şi mai îndelungate în anotimpul rece.

Astfel în timpul iernii, temperaturile ajung deseori sub –200C, iar îngheţurile nocturne încep uneori în luna septem-brie si durează până în luna mai.

Relieful înalt din sud accentuează caracterul umed al vântu-lui dominant din vest şi nord-vest. Umiditatea relativă a ae-rului depăşeşte aproape tot timpul anului 70%. Adierea rece a vântului de vest este caracteristică regiunii. Din această ca-uză temperaturile minime din perioada de vară rămân des-tul de coborâte. Excesul de umiditate păstrează până toamna târziu coloritul viu al vegetaţiei (Cioacă ş.a., 1999).

Pe pantele munţilor precipitaţiile ajung la 1000 - 1200 mm anual în timp ce în depresiune ele scad la circa 500 mm. Ex-cesul de umiditate şi cantitatea mare de precipitaţii se poate observa în reţeaua hidrografică.

6. ApeleReţeaua hidrografică este formată din râul Şercaia şi un pâ-râu care se alimentează din precipitaţii şi din izvoare: Valea Scurtă care curge pe marginea de est a rezervaţiei, şi are doi afluenţi: Pârâul Răchiţii şi Pârâul Zâmbriţa, aceştia traver-sează Dumbrava Vadului în partea de est şi în partea centra-lă. În nord îşi au obârşia alte două pâraie care au un debit mic.

Reţeaua hidrografică a depresiunii drenează o cantitate enormă de apă din luna martie până în luna iulie inclusiv.

Desimea reţelei hidrografice alături de structura piemonta-nă a câmpiei explică, abundenţa izvoarelor şi a stratelor acvi-fere subterane, adâncimea redusă a apelor freatice (3,5 m în depresiune) şi prezenţa mlaştinilor.

7. SolurileRelieful este format din depozite de pietrişuri piemontane, pe care s-au format soluri podzolice cenuşiu-gălbui. Pe porţi-unile depresionare aceste soluri sunt mlăştinoase sau umede, iar în locurile mai ridicate şi pe cele din apropierea pâraielor, s-a produs drenarea albiei văilor (Chiriţă, 1967).

Cu mulţi ani în urmă, pădurea era mult mai deasă. După ră-rirea pădurii, datorită unui strat impermeabil din adâncime, s-a declanşat un proces de înmlăştinire, care se menţine în continuare prin cantitatea mare de precipitaţii care cad în această zonă.

Fig. 3. Narcissus angustifolius şi Iris sibirica (foto A. Ioaniţescu)

Daffodils and irises


72

8. VegetaţiaRezervaţia este o pădure de stejar rărită (dumbrăvită), cu po-ieni, în care din luna mai şi până în luna iunie înfloresc narci-sele, denumite de localnici coprine (Narcissus stellaris Haw.).

Această dumbravă este un rest din pădurea de stejar pedun-culat care acoperea altădată întreaga depresiune a Făgăra-şului şi unica pădure de stejar păstrată în această regiune. Locuitorii au defrişat pădurea progresiv şi au înlocuit-o cu culturi agricole şi cu suprafeţe întinse de fâneaţă şi păşune (izlazuri).

Suprafaţa rezervaţiei se remarcă prin mulţimea neobişnuită a narciselor dar şi prin îmbinarea dintre asociaţiile lemnoase şi ierboase.

În privinţa speciilor lemnoase în dumbravă se găsesc Quer-cus robur, dominant, care apare ca arbori izolaţi, pâlcuri şi mai puţin în desişuri iar în locurile unde umezeala este mai accentuată se găsesc următoarele specii: Populus tremula, Be-tula pendula, Salix cinerea, S. rosmarinifolia şi speciile subar-bustive: Frangula alnus, Viburnum opulus, Rosa canina.

Pătura ierboasă este formată din: Festuca rubra, Luzula nemo-rosa, Anemone nemorosa, Primula officinalis, Pulmonaria molis-sima, Astrantia major, Doronicum austriacum etc.

Pe maluri în lungul văilor se întâlnesc asociaţii de: Festuca rubra cu Luzula nemorosa şi Astrantia major şi de Festuca rubra cu Cytisus leucotrichus.

Cea mai interesantă asociaţie este cea în care se găsesc urmă-toarele specii de narcise: Narcissus stellaris, N. angustifolius, N. radiiflorus, N. serior-florens, printre care din loc în loc apar pâlcuri de irişi albaştri (Iris sibirica).

Asociaţia care constituie aceste pajişti cu narcise este denu-mită Molinietum – Nardetum - Narcissetosum stellaris (Şerbă-nescu, 1960), după speciile care o compun.

Asociaţia este, în general, mezohidrofilă, pe soluri podzolice cu slabă mlăştinire. Înmlăştinirea este indicată de: Juncus effusus, J. conglomeratus, Carex leoprina, C. caespitosa, C. stellu-lata, Ranunculus flammula, Galium palustre, Myosotis palustris, Deschampsia caespitosa, Agrostis canina.

9. ConcluziiPoiana cu narcise de la Dumbrava Vadului, este un monu-ment al naturii în adevăratul sens al cuvântului, iar localni-cii l-au păstrat şi îl consideră ca atare, având în vedere că prin intervenţia permanentă a localnicilor, vegetaţia ierboasă s-a cosit în fiecare an, puieţii au fost şi ei cosiţi, astfel încât dum-brava s-a menţinut în condiţii bune. Anual, vin aici zeci de mii de vizitatori să admire frumuseţea peisajului, a narcise-lor şi să se bucure de mirosul îmbătător al coprinelor.

Considerăm că argumentele de mai sus susţin ocrotirea aces-tei păduri ca sit Natura 2000, pe de o parte pentru păstrarea unor peisaje naturale încântătoare, iar pe de altă parte pen-tru că Rezervaţia prezintă interes din punct de vedere şti-inţific, fiind practic un “laborator„ in situ, unde specialiştii, profesorii şi studenţii, elevii pot studia o floră specială.

Prin faptul că arealul ocrotit este redus ca întindere, el nu afectează alte resurse care ar putea fi exploatate.

În planul de management al sitului se vor avea în vedere ameninţările la care este supusă rezervaţia cât şi măsurile specifice de conservare, cum ar fi:

• turismul necontrolat (în special în perioada de înflorire a narciselor) agresează în multe cazuri vegetaţia pro-tejată prin: ruperea şi smulgerea bulbilor, distrugerea vegetaţiei ierboase, care contribuie la deteriorarea echi-librului natural al poienilor cu narcise şi care pot duce la dispariţia treptată a acestor monumente ale naturii. Toate acestea pot fi eliminate prin măsurile de dirija-re-restricţionare a accesului, de conştientizare a valorii ecosistemice şi peisagistice etc.;

• păşunatul iraţional poate avea consecinţe negative asu-pra vegetaţiei ierboase, invadarea poienilor cu lăstari de plop, poluarea solului şi apei cu compuşi ai azotului;

• managementul asociaţiilor vegetale trebuie efectuat pe baza expertizei specialiştilor, pentru a se evita atât cople-şirea şi dispariţia asociaţiilor de pajişte (inclusiv a narci-selor) de către vegetaţia invazivă lemnoasă, conservând (uneori cu metode tehnologice moderne) modelul arhaic al localnicilor, ce au condus instinctiv evoluţia vegetaţiei printr-o pondere echilibrată a păşunatului controlat şi a cositului, respectiv a tăierilor limitate de arbori şi ar-buşti pentru nevoile rurale - araci, pari, stâlpi etc.

Prin urmare, declararea ei, ca sit Natura 2000, este un prilej prin care se poate proteja bogăţia floristică, actul adminis-trativ conferind şi avantajul posibilităţii accesării de fonduri special destinate acestor arii protejate, pentru organizarea activităţii în rezervaţie. Acţiunea a fost propusă, cu mult timp în urmă, de cercetători botanişti ca: I. Şerbănescu, I. Morariu şi colab., D. Parascan şi M. Danciu, P. Stancu, V. Cio-banu etc.

Siturile Natura 2000 vor intra în reţeaua europeană, statutul lor fiind superior celor de arii protejate, măsurile de conserva-re ce se vor aplica vor fi în concordanţă cu normele impuse de UE. Pentru fiecare sit se pregăteşte un plan de management. Vor exista anumite reguli pe care custozii, localnicii şi turiş-tii vor trebui să le respecte. ■

BibliografieCioacă A., Dinu M., Niculescu E., 1999: Zonele naturale protejate din

jud. Braşov. Academia Română, Insitutul de Geografie, Bucureşti.

Chiriţă C. D., Păunescu C., Teaci D., 1967: Solurile României. Ed. Agro-silvică, Bucureşti.

Şerbănescu I., 1960: Ocrotirea Naturii şi Mediului Înconjurător. Bucu-reşti, 33-46.

***, 1952-1958: Flora RPR. Acad. RPR, vol. I-VI.

Anul X | Nr. 21 | 2005

73

Revista RevistelorActivitatea coaliţiei ONG/Natura 2000 România, 2004/2005: „Ce este Natura 2000?

Scopul primordial pentru ţările UE şi pentru ţările candidate în vederea con-servării naturii este dezvoltarea unei reţele de arii protejate în cadrul Uniu-nii Europene. Pentru protejarea specii-lor sălbatice din faună şi floră , altele decât păsări, a fost adoptată în 1992 Directiva habitate (Directiva pentru Conservarea Habitatelor Natu-rale, a Faunei şi Florei Sălbatice). Prin această iniţiativă s-au desemnat zone-le numite: Arii Speciale de Conservare. În vederea protejării avifaunei Uniunii Europene s-a adoptat Directiva Păsări (Directiva pentru Conservarea Speci-ilor de Păsări Sălbatice). Astfel a fost instituită baza legală prin care statele membre au desemnat cele mai potrivi-te zone care asigură supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări ame-ninţate cu dispariţia, vulnerabile sau rare. Aceste zone au primit denumirea de Arii de Protecţie Specială. Ariile Speciale de Conservare şi Ariile de Pro-

tecţie Specială formează Reţeaua Eco-logică Europeană Natura 2000, al cărei scop este menţinerea într-o stare de conservare favorabilă a unei selecţii a celor mai importante tipuri de habitate (enumerate în Anexa I a Directivei Ha-bitate) şi specii ale Europei (enumerate în Anexa II a Directivei Habitate şi în Anexa I a Directivei Păsări).

Realizarea reţelei Natura 2000 se face luând în considerare clasificarea euro-peană a regiunilor biogeografice, habita-telor şi a speciilor de interes comunitar.

Între ţările membre şi candidate la Uniunea Europeană, România deţine cea mai mare diversitate biogeografică. Din cele 10 regiuni biogeografice care se regăsesc în cele 27 de state ale UE şi candidate, în România se regăsesc 5 regiuni biogeografice: continentală, al-pină, panonică, pontică şi stepică.

Alături de zonele cele mai sălbatice din Europa (Delta Dunării şi Munţii Car-paţi), pe teritoriul României se găsesc numeroase zone rurale, unde activită-ţile tradiţionale desfăşurate în armo-

nie cu natura au dus la îmbogăţirea cu specii noi de plante şi animale sălbati-ce. Astfel, prin valoarea ridicată a bio-diversităţii pe care o deţine, România va aduce o contribuţie importantă la Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000.

România se află în proces de aderare la Uniunea Europeană, aceasta urmând să aibă loc în anul 2007.

Armonizarea legislaţiei de mediu din România cu cea europeană s-a concre-tizat prin legea 462/2001 prin care a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă 236/2000 referitoare la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habi-tatelor naturale, a florei şi faunei săl-batice. Astfel, desemnarea Ariilor de Protecţie Specială şi a Ariilor Speciale de Conservare în vederea constituirii în România până în anul 2005 a reţe-lei Natura 2000 a devenit posibilă atât pentru activitatea guvernamentală cât şi pentru organizaţiile neguvernamen-tale de mediu.

Diana Vasile

AbstractReserve Dumbrava Vadului Daffodils Glades is a large forest with glades and glade, where in May and by June, daffodils bloom. Covers an area of 394,9 ha, and is on the administrative territory of the Şercaia commune.

Is the only oak (Quercurs robur) forest kept in Făgăraş Depression, has a secondary character, being a grove, and because is focused on it most plant species and associations of this depression, is a priority habitat in the Directive Habitats/ Species nr. 97/62/CE(code 91IO), so that this year will be declared a Natura 2000 site.

Association grassland of Glade with daffodils is called: Nardeto-Molinietum-Narcissetosum stellaris because there are three species of forest. Glade with Daffodils from Dumbrava Vadului, is a natural monument in the true sense of the word, and therefore it must protecting the forest, first to preserve a natural delightful landscapes, and second, for its significance of vegetation history.

Keywords: Daffodils, glades, species, depression.


74

Adaptarea răriturilor la particularităţile pădurii de castan de la Limpedea – Baia-Sprie

■ Valentin Bolea, Maftei Leşan, Dănuţ Chira, Mihai Leşan, Diana Vasile

1. Introducere

C ultura castanului reprezintă un model al multifuncţi-onalităţii unei păduri, căci el:

• este un element important al peisajului şi un valoros ar-bore de lizieră;

• asigură protecţia solului contra eroziunii pe pantele ab-rupte şi valorifică superior solurile acide şi sărace;

• este specia ideală în amestec cu răşinoasele;

• constituie arborete valoroase pentru vânătoare, oferind adăpost şi fructe pentru fazani, porci mistreţi, căprior, cerbi şi urşi.

Produsele castanului sunt foarte diverse, începând de la 2-3 ani până la vârste seculare. În spiritul agendei 21 de promo-vare şi diversificare a activităţii rurale în ţările membre ale UE, castanul constituie un izvor de noi surse pentru popula-ţia ne-agricolă disponibilizată din activităţile miniere şi in-dustriale nerentabile: bastoane şi piese artizanale prelucrate la strung; araci de vie şi ţăruşi pentru fasole la 5-7 ani; pră-jini şi stâlpi pentru împrejmuiri dar şi mobilă rustică de gră-dină şi rame pentru căţărarea plantelor, din lemn despicat la 15-20 ani; parchet; buşteni de furnir când diametrul cu coajă este mai mare de 350 mm; lemn de foc, lemn pentru mangal sau pentru presat, când arboretele sunt de calitate scăzută; lemn de construcţii cu densitate şi tărie inferioară stejarului.

Această mare diversitate a produselor lemnoase, la care se adaugă şi preţioasele fructe, asigură o uşoară armonizare cu condiţiile socio-economice precare şi conferă pădurilor de castan un rol nou, ca instrument în dezvoltarea regională.

Prin rărituri succesive se caută să se creeze condiţii optime de creştere pentru arbori. În acelaşi timp, cu această ocazie se urmăreşte promovarea celor mai valoroase exemplare, fapt care conferă răriturilor posibilitatea de a fi deosebit de utile în acţiunile profilactice de eliminare a castanilor cu in-fecţii cu Cryphonectria parasitica (patogenul invaziv ce produ-ce uscarea castanului european).

2. Caracteristicile populaţiei de castan de la LimpedeaDin punct de vedere al factorilor care favorizează C. parasiti-ca, castanii de la Limpedea se prezintă ca o populaţie relativ rezistentă.

• Căstănişul de la Limpedea provine din seminţe, fiind creat în 1974, prin plantarea de castan (78%) şi mălin american (22%), în completarea unei regenerări natu-rale de fag şi carpen. Prin lucrări de îngrijire (degajări, curăţiri şi rărituri) executate la timp, s-a realizat nu numai favorizarea castanului şi a speciilor principale de amestec (fagul şi mălinul american), ci şi eliminarea sus-ţinută a lăstarilor de castan şi menţinerea unui singur exemplar sănătos şi viguros / cioată.

• Populaţia este constituită din Castanea sativa forma mi-crocarpa, considerată de Piccioli şi Camus (1992) relativ rezistentă nu numai la frig, ci şi la boala cernelii. Aceas-tă formă, prezentând mai puţine ramuri şi lujeri afectaţi de ger şi mai puţine bifurcări, poate fi relativ rezistentă la cancerul scoarţei.

Fig. 1. Arboret de castan în amestec cu Prunus padus Sweet chestnut stand mixed with Prunus padus

Protec ţ ia pădurilor

Anul X | Nr. 21 | 2005

75

• Amestecul intim între castan şi mălinul american cu pâlcuri de fag şi carpen, contribuie din plin la creşterea rezistenţei faţă de C. parasitica. Acest amestec a fost ob-ţinut prin plantarea a 5000 de puieţi la hectar, din care 3900 castan şi 1100 mălin american printre pâlcurile de fag şi carpen, după următoarea schemă:

Ca Fa Ca Fa Ca FaFa Fa Fa Cs Cs CsCs Mă Cs Mă Cs MăCs Cs Cs Cs Cs CsMă Cs Mă Cs Mă CsCs Cs Cs Cs Cs Cs

Deşi mălinul american creşte foarte repede, depăşind şi co-pleşind în primii ani cvercineele sau pinul negru, castanul a rezistat concurenţei şi după 30 de ani, mărindu-şi proporţia de la 78% la 83%.

Scoarţa mălinului american are un miros neplăcut intens şi în partea lui interioară, conţine o substanţă numită pruna-sină (din care se prepară un medicament pentru căile respi-ratorii). Este interesant de ştiut dacă această substanţă, îm-preună cu fructele, care conţin acid ascorbic (vitamina C), au influenţe alelopatice în respingerea ciuperci C. parasitica.

Structura verticală a căstănişului cuprinde un plafon superi-or format din castan, fag, paltin şi mălin american, respectiv un subarboret format tot din mălin american.

În concluzie, amestecul cu Prunus serotina s-a dovedit deose-bit de util, deoarece această specie fructifică foarte de timpu-riu (după 2 ani de la plantare, în fiecare an), lăstăreşte vigu-ros, drajonează foarte puternic şi având un temperament de semiumbră are un rol de stimulare a castanului, constituind plafonul inferior sau formând subarboretul. El acoperă bine solul pe 30% din suprafaţă, ameliorându-l şi fixându-l prin sistemul său de înrădăcinare foarte bogat.

Alături de mălinul american, participă la alcătuirea subar-boretului tufe rare de Crataegus monogyna, Sambucus nigra şi Rubus hirtus şi în mod diseminat puieţi de Sorbus aucuparia, Acer pseudoplatanus şi Pyrus pyraster.

În stratul mai mic de 0,3 m înălţime, flora ierboasă ocupă 30% din suprafaţă şi este reprezentată din specii de mull: Anemone nemorosa, Dentaria glandulosa, Dentaria bulbifera,

Mercurialis perennis, Symphytum cordatum, Vinca minor, Car-damine amara, Ajuga reptans, Athyrium filix-femina, Dryopteris spinulosa şi Carex pilosa.

3. Rolul biotopului în menţinerea unei stări fitosanitare buneCăstănişul în amestec cu mălin american şi fag, înalt produc-tiv, cu mull, este situat pe soluri brune luvice, mezobazice, hidric optimale. Prezenţa scheletului pe 0,2 S şi drenajul bun al solului, indicat de abundenţa-dominanţa mare a speciei Rubus hirtus, arată că în acest biotop nu se pot produce feno-menele premergătoare de debilitare a castanului: pătrunde-rea rădăcinilor în perioadele secetoase în stratele inferioare argiloase şi asfixierea lor cauzată de plusul de apă din peri-oadele umede.

Localizarea căstănişului pe treimea inferioară a unui versant cu panta de 200 duce la ridicarea umidităţii atmosferice din ecosistem, dar prin rărirea arboretului s-a normalizat acest factor care putea favoriza atacurile ciupercilor.

Expoziţia estică a versantului asigură adăpostirea castanului faţă de curenţii care aduc sporii ciupercii C. parasitica dinspre focarul primar al infecţiei, situat la 17 km (SCP Baia Mare), sau care antrenează poluarea dinspre vest.

În condiţiile adăpostului orografic faţă de emisiile de aer po-luat ale uzinelor Phoenix şi Romplumb Firiza. Situate la 8,3 km şi respectiv la 9,3 km distanţă, efectele dioxidului de sulf s-au manifestat prin simptome foliare internervare de inten-sitate mică spre moderată (26%) şi frecvenţă mică (5%).

Conţinutul de sulf din frunze de 1381 ppm în 2002 s-a situat sub nivelul toxicităţii stabilit de Bonneau (1500 ppm) fiind mai mare cu 30-80% faţă de Frumuşeaua (UP I, ua 9F) şi Pră-padea (UP I, ua 9E), cu 25% faţă de Firiza Franţuşca şi cu 8% faţă de Şesul Băii, respectiv mai mică cu 58% faţă de Sub Hornul Ferneziu, (II, 8B), cu 41% faţă de nodul de presiune (I, 110A) şi cu 37% faţă de Bulat (VI, 106C). Astfel, în cazul populaţiei de castan de la Limpedea (O.S. Baia Sprie) (Bolea şi Chira, 2002; Leşan M., 2002), rămâne de studiat ipoteza efectului fungicid al depunerilor de sulf, cupru şi zinc pe scoarţa castanului, în raport cu efectul asupra fotosintezei prin îngălbenirea şi necrozarea frunzelor provocate de dio-xidul de sulf.

Tab. 1. Caracteristicile castanilor înainte şi după răritură – O.S. Baia Sprie, I, 86A Sweet chestnut characteristics, before and after thinning - O.S. Baia Sprie, I, 86A

Uscare CancerÎnălţime

cancer - m -

Lăstari lacomi Răni Elagaj Kraft

1 ... 5

Media Înainte de răritură 0,49 0,21 4,30 0,29 0,31 0,15 2,27Abatere standard 1,20 0,44 0,79 0,95 0,38 0,55Media Eliminaţi 1,08 0,35 3,00 0,46 0,38 0,09 2,69Abatere standard 1,85 0,63 0,88 1,12 0,29 0,66Media După răritură 0,25 0,14 5,05 0,22 0,28 0,06 2,09Abatere standard 0,72 0,34 0,75 0,89 0,25 0,39Uscare: 0 – arbore sănătos, 1 – cancer nesigur, 2 – cancer, 3 – uscare incipientă, 4 – uscare medie, 5 – uscare totală;Cancer: 0 – lipsă, 1 – cancer; Lăstari: 0 – lipsă, 1 – rari, 2 – moderat, 3 – frecvenţi, 4 – foarte frecvenţi;Răni: 0 – lipsă, 1- slabe, 2 – moderate, 3 – puternice, 4 – foarte puternice; Elagaj: 0 – bun, 1 – deficitar.


76

4. Particularităţile răriturilor în căstănişurile de la LimpedeaArboretul de castan la vârsta de 30 de ani are diametrul mediu de 19,2 cm şi înălţimea medie de 15 m (14-17 m), în-cadrându-se în clasa a II-a de producţie (Bondor, 1967) şi având un număr de 1647 arbori la hectar.

Prin curăţirile şi răriturile executate în anii anteriori, numă-rul arborilor la hectar a fost redus la 816 arbori, iar prin răritu-ra efectuată în 2004, cu o intensitate de 9,3%, s-a ajuns la 740 arbori/ha. Castanii au fost reduşi de la 180 la 128 arbori/ha.

Prin această răritură s-au extras toţi arborii uscaţi din cauza cancerului de scoarţă (8 arbori/ha) şi 50% din arborii infec-taţi cu C. parasitica (12 din 24 arbori/ha). Au rămas de tratat biologic 12 arbori/ha infectaţi, cu câte un singur cancer, si-tuat la 5-9 m înălţime pe tulpină (Bolea şi Chira, 2004-2005).

Deci, răritura a avut un caracter de igienizare, căci 39% din castanii extraşi erau infectaţi de C. parasitica. Ceilalţi arbori au fost extraşi pentru ridicarea factorului de spaţiere de la 20,6% la 21,6%, în vederea stimulării fructificaţiei şi a creş-terii volumului coroanei, pentru a rezista mai bine la secete.

Arborii extraşi au făcut parte din clasa 3, 4 sau 5 Kraft, fiind exemplare rămase în urmă cu creşterea, dar şi din clasa 2 Kraft atunci când incomodau alte exemplare mai valoroase.

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

I E D

SC

Fig. 2. Numărul castanilor/ha: canceroşi (C) sau sănătoşi (S), înainte (I), eliminaţi (E) şi după răritură (D)

Number of sweet chestnut/ha: with cancer (C) or healthy (S), before thining (I), eliminated (E) and after thinning(D)

5. Concluzii şi recomandăriExperimentarea în premieră naţională, la Limpedea – Baia Sprie, a unui amestec de castan cu mălin american care se dovedeşte, după 30 de ani, deosebit de interesantă.

Castanul a realizat un diametru mediu mai mic (19,2 cm) de-cât mălinul american (22,5 cm), dar a avut un ritm de creşte-re în înălţime asemănător, fiind stimulat în creştere şi ajutat la elagaj, de acesta.

Mălinul american s-a dovedit nu numai o specie de amestec competitivă cu castanul, dar fructificând foarte timpuriu, anual şi abundent s-a instalat natural, formând un subarbo-ret viabil, care permite reducerea consistenţei prin extragerea exemplarelor de castan infectate de Cryphonectria parasitica.

Având în vedere însuşirile mălinului american, de a reacţio-na la punerea în lumină prin dezvoltare rapidă şi formarea unui plafon inferior, ar fi utilă completarea suprafeţei expe-rimentale cu o nouă variantă de rărire, mai intensă (10,8%), în care să se extragă toţi castanii infectaţi de cancerul scoar-ţei menţinând un număr de 728 arbori/ha, însoţită de acţi-uni de combatere biologică a patogenului.

BibliografieBergougnoux F., 1978: Le chataignier. Production et culture. Invuflec, Paris.

Bolea V., 1986: Studiul silvicultural al astanului din nord-vestul ţării. Teză de doctorat. Manuscris, Braşov.

Bolea V., Chira D., 2001: Resistance of chestnut to SO2 in comparison with other tree species. Forest Snow and Landscape Research. Vol.76. Paul Ha-upt Verlag. Berne. Stuttgart. Vienna.

Bolea V., Chira D., 2002: Prevenirea uscării castanului din Judeţul Mara-mureş. Referat ştiinţific, ICAS, DS Maramureş.

Bolea V., Chira D., 2004-2005: Însănătoşirea arboretelor cu castan din Ma-ramureş (Lucrări experimentale privind combaterea integrată – silviculturală şi biologică – a cancerului castanului). Referat şt. avizate, ICAS, RNP.

Bolea V., Chira D., Chira F., Mantale C., 2004: Rolul intervenţiilor silvi-culturale în diminuarea infecţiilor cu Cryphonectria parasitica în arboretele cu castan. Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice privind “Sal-varea castanului comestibil”, Baia Mare, iunie 2004.

Bondor A., 1967: Fatermesi viszgalatok Nyugat – Dunantuli szelidgestenye-sekben. Az Eredeeszeti es Faipari Egytem tudomanyos Kozlemenyei, nr. 1-2.

Diamandis S., Perlerou C., 2003: National Programme for the biological control of chestnut blight. Proc. 11th Congr. Hellenic Forestry Soc., Olympia.

Leşan M., 2002: Cercetări privind comportarea unor specii lemnoase din pădu-rile periurbane de la Baia Mare şi Baia Sprie sub influenţa unor factori poluanţi specifici zonei. Teza de doctorat, Univ. Transilvania Braşov.

Melano G.C., 1990: Interventi sulla castanicoltura da fruto e da legno in pro-vincia din Cuneo. Atti Convegno, Pianfei-Cuaco, 197-201.

Piccioli L., 1922. Monografia del casagno son caractteri, varieta, coltivatione, produtti e nemici. Firenze.

***, 1995: Edible nuts. Non-wood forest products for rural income and sus-tainable forestry. FAO, Rome, 5: 198.

AbstractIn a mixture of Castanea sativa (78%) and Prunus padus (22%) of 30 years, a 11% intensity thinning allowed the extrac-tion of all dead sweet chestnut trees (8 trees / ha) and 50% of trees infected by Cryphonectria parasitica, respectively improvement of spacing factor from 20,6% to 21,6% (which will stimulate the fructification of sweet chestnut).

Prunus padus has a growth rate similar to sweet chestnut, it early, annually and abundantly fructifies, forming a natural regeneration which creates a typical viable undergrowth under the thinned sweet chestnut, which allows further reduc-tion of stand density (by sanitation of infected chestnut trees)

Keywords: Castanea sativa, Prunus padus, thinning, Cryphonectria parasitica.

Anul X | Nr. 21 | 2005

77

Convertirea la codru a lăstărişurilor cu castan de la Băiţa-Tăuţii Măgherăuş

■ Valentin Bolea, Dănuţ Chira, Florin Vascul, Diana Vasile

1. Introducere

C ioatele mari de castan comestibil şi pâlcurile de gorun din amonte, ne indică cu claritate provenienţa lăstări-şului de castan de la Băiţa – Ocolul Silvic Tăuţi Măghe-

răuş, dintr-un amestec de castan cu gorun, în vârstă de 100 de ani, infectat puternic cu Cryphonectria parasitica. Sursa infecţiei a fost castanii amelioraţi din Staţiunea de Cercetări Pomicole de la Dura, situată la numai 2 km distanţă (Florea şi Popa, 1989; Bolea şi Chira, 2002).

Această infecţie care a avut loc printre primele din ţara noas-tră (Bolea ş.a., 1995), a fost foarte virulentă, distrugând toţi castanii care au fost extraşi prin tăieri de igienă, şi a afectat şi gorunii care însă au rămas în picioare, deşi sunt plini de cancere şi vâsc în coroană. Detectarea cancerelor de scoarţă la gorun a fost posibilă, abia după ce el s-a transmis în „cas-cadă” la noua generaţie de castan şi gorun, provenită prin regenerare naturală.

Identificarea cu certitudine a trecerii ciupercii de carantină Cryphonectria parasitica de pe castan pe gorun în cazul exem-plarelor tinere de 4 m înălţime, prin formarea unor cancere specifice, mai umflate (fig. 1) decât în cazul castanului, a con-stituit un avertisment drastic asupra urgentării măsurilor de diminuare a focarelor de infecţie, atât prin tăieri de igienă, cât şi prin operaţiuni culturale (Bolea şi Chira, 2005).

Deşi maladia cancerului scoarţei a distrus rapid căstănişul de 100 de ani de la Băiţa, castanii infectaţi de C. parasitica au fructificat până la tăiere şi sub coroanele lor luminate s-a instalat atât seminţiş de castan cât şi de gorun, carpen, cireş, sorb torminal, arbuşti şi specii pioniere. După tăierea casta-nilor uscaţi, cioatele au lăstărit şi astfel generaţia nouă este bine reprezentată de o gamă variată de specii, dintre care lăstărişul de castan şi nuielişul de castan şi gorun sunt in-fectaţi puternic de cancerul scoarţei.

2. Alegerea tratamentului pentru conducerea noii generaţiiIn Marea Britanie, din 18788 ha cu castan 58% erau conduse în codru şi 42% în crâng, ca urmare a unei conversiunii masi-ve a crângurilor la codru (arborete pure de castan din sămân-ţă constituie rarităţi), proces determinat parţial de lipsa mă-

surilor de gospodărire a pădurilor de crâng (care, astfel, au îmbătrânit) şi parţial prin acţiuni silviculturale deliberate. Ciclul de producţie depinde de condiţiile locale de creştere şi de sortimentele de lemn planificate (2-3 ani pentru bastoane, 5-7 ani pentru pari de fasole, 15-20 ani pentru stâlpi de gard, respectiv 50-70 ani pentru furnir şi cherestea. Spre deose-bire de practicile culturale din ţările mediteraneene, în UK lăstarii unei cioate nu sunt răriţi decât dacă arboretul este condus spre codru, caz în care se lasă doar un lăstar pe cioată (Braden şi Russell, 2001).

Pentru crâng, ciclul obişnuit este de 14-20 ani, timp în care castanul atinge cca. 12 m înălţime. Cupoanele sunt de 0,5 ha. Creşterea lăstarilor este rapidă (până la 2,5 m / an). În medie, se obţin 110-130 t / ha lemn la un ciclu de cca. 14 ani, echivalentă la o producţie anuală de 7-9 t / ha / an (Braden şi Russell, 2001). Codrii de castan sunt preţuiţi pentru va-loarea mare a lemnului obţinut (Everard şi Christie, 1995). Deoarece defectele lemnului (fibră răsucită, crăpături stelate, rulură) sunt comune la castan, arborii sunt rareori menţi-nuţi mai mult de 70 ani (sau chiar mai puţin dacă staţiunea favorizează apariţia defectelor).

Prin capacitatea sa de lăstărire excepţională şi prin creşte-rea extraordinar de rapidă a lăstarilor, castanul dovedeşte calităţi deosebite, care permit conducerea în crâng. Crân-gurile de castan se cultivă intensiv ca arborete pure, asigu-rând recoltele de lemn cele mai profitabile şi mai pline de succes.

În ţările mediteraneene, unde castanul creşte natural sau naturalizat, în marea majoritate a cazurilor este cultivat tradiţional în crânguri cu cicluri de 12-25 ani, în funcţie de ţelul de producţie (de la araci la lemn de foc sau lemn de construcţii de dimensiuni reduse). Din cauza schimbărilor în piaţa produselor de lemn, se caută soluţii pentru obţinerea de sortimente mai mari (groase) de lemn, mult mai valoroa-se (Pettenella, 2001). În acest sens, se încearcă trecerea la crânguri cu rezerve sau crânguri simple, dar cu cicluri mai lungi (până la 50-70 ani, după care rulura produce declasarea lemnului).

În majoritatea crângurilor din nordul Greciei (Diamandis, 2004), se aplică o curăţire (cu caracter de depresaj) la 7 ani, o răritură la 14 ani şi exploatarea la 21 de ani, obţinându-



78

se diametre medii (în condiţii optime) de până la 17-20 cm. În ultima vreme se încearcă extinderea vârstei de tăiere la 40 (50) de ani, prin 1-2 rărituri suplimentare la 22 şi 30 de ani.

În ţările cu tradiţie în cultura castanului, se remarcă valo-rificarea superioară a lemnului de castan prin (Pettenella, 2001; Bolea şi Chira, 2004): adoptarea tehnologiilor de pre-lucrare în parchet a lemnului de mici dimensiuni (12-20 cm în diametru); valorificarea rezistenţei lemnului în contact cu pământul (araci, jaloane, stâlpi de gard sau stâlpi de mină); punerea în valoare a rezistenţei naturale a lemnului de cas-tan la umiditatea atmosferică (uşi, ferestre, firme, panouri de şindrilă) şi utilizarea calităţii lemnului de castan de a se despica şi prelucra uşor şi de a avea culori naturale şi dese-na frumoase în secţiune longitudinală (obiecte de artizanat, bastoane sau mobilă de terasă, bucătărie, interior etc.). Pre-ţul mediu al lemnului rotund produs în condiţii de crâng de 21 ani, este de cca. 150-200 euro/mc (Gounos, 2005, comu-nicare personală).

Mai presus de aceste produse lemnoase profitabile sunt însă fructele castanului şi funcţiile multiple ale codrilor de castan.

Castanele, prin valoarea lor alimentară, prin posibilităţile multiple de utilizare (piure, compot, drajeuri etc.) şi prin tra-diţiile pe care le generează nu pot fi înlocuite de nici un alt fruct. Ele se vând în Grecia cu 3-5 euro/kg (Diamandis, 2005, comunicare personală).

De neînlocuit sunt funcţiile excepţionale ale codrilor de castan privind: asigurarea unor peisaje fermecătoare; valo-rificarea şi protecţia solurilor sărace şi acide; creşterea bio-diversităţii florei (noi asociaţii şi specii) şi faunei (animarea lanţurilor trofice ale ecosistemelor forestiere prin atragerea microfaunei xilobionte, melifere, fitofage şi prădătoare etc., a păsărilor insectivore sau granivore, a veveriţelor, precum şi mamiferelor dominante - mistreţi, cervide, urşi) etc. (Savu ş.a, 1977; Bolea V., 1975, 1979, 1986; Diamandis şi Perlerou, 2001; Buckley şi Howell, 2004).

În acest context, transformarea lăstărişurilor de castan, apă-rute după decimarea codrilor de castan de către Cryphonec-tria parasitica, în codrii de castan, cu rol de agrement şi de producere a castanelor, rămâne un obiectiv pe cât de dificil, pe atât de important.

Adoptarea crângului de castan ar fi însemnat renunţarea la valorosul amestec cu celelalte specii regenerate natural, care îşi aduc contribuţia la diminuarea virulenţei cu care se răs-pândeşte maladia cancerului de scoarţă.

3. Particularităţile căstănişului de la BăiţaÎn căstănişul cu carpen de la Băiţa – O.S. Tăuţii Măgherăuş, se remarcă următoarele particularităţi:

• Castanul, gorunul, cireşul şi sorbul torminal, specii de mare valoare economică, având 3–8 m înălţime, sunt co-pleşiţi de plopul tremurător, care atinge 12 m, de salcie şi mesteacăn care ating 12 m înălţime şi chiar de tufele de carpen şi alun care ating 6 m înălţime.

Fig. 1. Plopul tremurător şi mesteacănul copleşesc castanul, gorunul şi sorbul în şleaul de deal de la Băiţa

Aspen and silver birch, overwhelm sweet chestnut, sessile oak and mountain ash in the broadleaved hilly mixture in Băiţa

Fig. 2. Puieţi de castan din sămânţă copleşiţi şi de Rubus caesius Chestnut tree seedlings overwhelmed by Rubus caesius

• Castanul provine din sămânţă în 20% din cazuri şi din lăstari în 80% din cazuri, grupaţi câte 2-27 lăstari la o cioată, din care 62% sunt infectaţi de C. parasitica. Gru-pele de castan din lăstarii aceleiaşi cioate sunt foarte voluminoase, au creşteri mari, ating 8 m înălţime şi co-pleşesc gorunul, cireşul şi sorbul torminal, care au doar 1-3 m înălţime.

• Puieţii de castan din sămânţă, ca şi gorunul, cireşul şi sor-bul torminal, care au înălţimi de 1-3 m, sunt copleşiţi şi de Rubus caesius, care nu numai că înăbuşe speciile valoroase, dar fac pădurea inaccesibilă pentru combaterea biologică.

• Carpenul atinge 0,5-4 m înălţime, rezistă bine la cople-şirea plopului, salciei şi mesteacănului şi este în conti-nuă expansiune, eliminând sorbul torminal, cireşul şi mai ales gorunul (cunoscutul proces de cărpinizare).

• Păducelul şi măceşul, deşi ating numai 0,5-1,5 m, ca şi curpenul de pădure şi iedera, contribuie alături de Rubus caesius la inaccesibilizarea arboretului.

• Sorbus torminalis, prin rarii preexistenţii de 15-17 m înălţime şi coroane foarte bogate, constituie rezerve, care îşi aduc contribuţia la răspândirea şi regenerarea naturală a speciei.

Anul X | Nr. 21 | 2005

79

• Rarele exemplare de gorun, scăpate de copleşirea specii-lor mai repede crescătoare, sunt infectate de C. parasiti-ca în acelaşi procent ca şi castanul. Această ciupercă de carantină are o virulenţă deosebită, infectând un număr mare de ramuri, sub forma unor cancere specifice, mai umflate decât în cazul castanului. În amonte de acest ar-boret tânăr, se observă un pâlc de preexistenţi de gorun, de cca. 100 ani, în curs de uscare, cu mult vâsc, dar şi cu cancere în coroană, provocate de C. parasitica. Infecţii care produc uscări în coroană se observă (mai rar) şi la exemplare mai tinere (20-30 ani).

Identificarea cu certitudine a trecerii ciupercii de pe castan pe gorun, în cazul exemplarelor tinere de 4 m înălţime, ca şi po-sibilitatea infectării şi a exemplarelor bătrâne de gorun, con-stituie un avertisment drastic asupra necesităţii urgentării măsurilor de diminuare a focarelor de infecţie a cancerului de scoarţă la castan prin tăieri de igienă şi operaţiuni culturale.

Trecerea ciupercii parazite de pe castan pe gorun este expli-cabilă prin durata mai îndelungată a focarului de infecţie, situat la numai 2 km de sursa primară a infecţiei de la Staţi-unea de Cercetări Pomicole Dura (Baia Mare) (Florea şi Popa, 1989; Bolea şi Chira, 2002).

În acest context, s-a trecut la următoarele soluţii tehnice pentru combaterea integrată (Chira ş.a., 2003; Bolea şi Chira, 2004-2005):

• combaterea biologică a ciupercii patogene atât pe castan cât şi pe gorun;

• extragerea gorunilor în vârstă cu vârful uscat;

• extragerea plopului tremurător, a salciei şi mesteacănu-lui, a carpenului şi alunului care copleşesc sorbul tormi-nal, gorunul, castanul ori cireşul;

• extragerea rugului care copleşeşte puieţii valoroşi şi nu permite accesul în arboret.

La Tăuţii Măgherăuş, o dată cu diminuarea focarului de in-fecţie cu C. parasitica s-a făcut şi o reducere semnificativă a numărului lăstarilor la o cioată.

Caracteristicile lăstărişurilor de castan de la Tăuţi Măgherăuş:

• Compoziţia arboretului: 58% castan, 30% carpen, 5% cruşin, 3% plop tremurător, 2% gorun şi 2% salcie că-prească, indicând pericolul cărpinizării şi al copleşirii cu speciile pioniere.

• Numărul arborilor la hectar este de 14.950, dacă se ia în considerare fiecare lăstar de castan în parte, respectiv numai de 8.400, dacă lăstarii de la o cioată se numără ca o singură unitate.

• Din numărul total al lăstarilor de castan, 62% sunt in-fectaţi cu C. parasitica.

• Numărul lăstarilor de castan la o cioată variază între 2 şi 27, media fiind de 4.

• Prezenţa gorunului permite crearea unui amestec, chiar în plafonul superior, carpenul şi mălinul american, ţi-nuţi în frâu, constituind un valoros plafon inferior, iar cruşinul, păducelul, măceşul şi sângerul vor forma un subarboret util pentru acoperirea solului şi adăpostirea păsărilor insectivore.

• Flora care apare pe 0,3 din suprafaţă reflectă pătrunde-

rea din ce în ce mai intensă a luminii sub castanii din ca-uza cancerului scoarţei şi este reprezentată de: Pulmona-ria officinalis, Hieracium transilvanicum, Lathyrus vernus, Aposeris phoetida, Viola reichenbachiana, Senecio ovata, Ru-mex acetosa, Lysimachia officinalis, Lysimachia numularia, Epilobium angustifolium, Fragaria vesca, Asperula cruciata, Stachis campestris, Veronica officinalis, Achillea milefolium, Hypericum perforatum, Festuca drymeia, Calamagrostis arundinacea, Carex silavtica, Rubus hirtus şi Rubus caesius.

4. Diminuarea infecţiei cu Cryphonec-tria parasitica prin convertirea la codru a lăstarilor de castanCăstănişul din Tăuţii Măgherăuş provine din lăstari, grupaţi câte 2 până la 27 în jurul unei cioate. Convertirea lui la codru s-a efectuat prin alegerea şi menţinerea unui lăstar sănătos şi bine conformat la fiecare cioată şi eliminarea celorlalte.

Intensitatea intervenţiei a fost de 55,4% faţă de numărul to-tal de lăstari, care se reduc la 5.750 exemplare/ha şi de 37,8% faţă de numărul total de cioate cu lăstari, care se reduc la 5.225 cioate /ha.

Prin această intervenţie, procentul lăstarilor infectaţi s-a diminuat da le 62% la 14%. Deci au mai rămas 325 lăstari in-fectaţi cu C. parasitica pe hectar, deşi s-au extras 5.025 lăstari infectaţi pe hectar.

Intensitatea infecţiei lăstarilor menţinuţi este: mică (23%), mijlocie (46%), mare (16%) şi foarte mare (15% din cazuri).

Înălţimea cancerelor este accesibilă, variind între 0,3 m şi 2,5 m.

Întrucât au mai rămas 50 cioate/ha cu câte 2 până la 5 lăstari infectaţi, reducerea lor la un singur lăstar/ha va continua într-o a doua etapă, la începerea combaterii biologice.

În urma operaţiunii compoziţia arboretului a devenit: 41,3% castan, 5,2% gorun, 39,1% carpen, 13,1% cruşin, 1,3% mălin american, alun, sânger, măceş şi păducel. Această compozi-ţie asigură un amestec valoros cu gorunul şi carpenul, acesta din urmă trebuind să fie menţinut în plafonul inferior şi cu un bogat subarboret de arbuşti, care se va dezvolta şi mai mult după creşterea luminii în arboret.

5. Concluzii şi recomandăriPrintr-o singură curăţire, cu intensitatea de 55,4% în raport cu numărul total de lăstari, ponderea lăstarilor infectaţi cu Cryphonectria parasitica a fost diminuată de la 62% la 14%, creându-se bazele convertirii la codru a unui crâng de castani.

Deosebit de interesantă ar fi continuarea experimentului de la Băiţa – OS Tăuţii Măgherăuş cu două variante experimen-tale privind:

• convertirea la codru într-o singură fază în care să se menţină numai un singur lăstar la cioată (5.525 exem-plare/ha) prin intensificarea curăţirilor de la 55,4% la 63,7%, intervenţie prin care procentul exemplarelor in-fectate se poate reduce de la 14% la 4,2%;

• eliminarea integrală a lăstarilor infectaţi cu C. parasitica prin intensificarea curăţirilor de la 55,4% la 65% şi men-ţinerea a unui număr de 5.425 castani la hectar;


80

• convertirea la codru într-o singură fază şi eliminarea integrală a lăstarilor infectaţi cu Cryphonectria parasiti-ca prin intensificarea curăţirilor de la 55,4% la 66,2% şi menţinerea la hectar a unui număr de 5.050 de arbori. ■

BibliografieBolea V., 1986: Studiul silvicultural al castanului din nord-vestul ţării.

Teză de doctorat, Univ. Transilvania Braşov.

Buckley P., Howell R., 2004: The ecological impact of sweet chestnut coppice silviculture on former ancient, broadleaved woodland sites in so-uth-east England. English Nature, Northminster House, Peterborough.

Bolea V., 1975: Contribuţii la studiul tipologic al căstănişurilor de pe pie-monturile colinare ale Băii Mari. Revista Pădurilor nr. 1, Bucureşti.

Bolea V., Mihalciuc V., Chira D., Bud N., Pop V., 1995: Cancerul de scoarţă al castanului cauzat de Cryphonectria parasitica (Murrill.) Barr în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul Silvic Baia Mare. Revista pă-durilor, 110, 1: 24-29.

Bolea V., Chira D., 2002: Prevenirea uscării castanului în judeţul Mara-mureş. Referat ştiinţific, ICAS, DS Maramureş.

Bolea V., Chira D., 2004: Combaterea integrată a cancerului castanului. Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare.

Bolea V., Chira D., 2004-2005: Însănătoşirea arboretelor cu castan din Maramureş (Lucrări experimentale privind combaterea integrată – silvi-culturală şi biologică – a cancerului castanului). Referat şt. avizate, ICAS, RNP.

Braden N., Russell K., 2001: Chestnut in the United Kingdom: Forest

area, management and utilisation as timber. For. Snow Landsc. Res. 76, 3: 505-510.

Chira D., Bolea V., Chira Fl., 2003: Starea fitosanitară a castanului co-mestibil şi posibilităţi de combatere biologică a ciupercii Cryphonectria parasitica. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, 17-18: 80-82.

Diamandis S., 2004: An Integrated Plan towards management of chestnut blight on national scale. NAGREF Thessaloniki, Grecia, Chestnut symp., Baia Mare.

Diamandis S., Perlerou Ch., 2001: The mycoflora of the chestnut ecosystems in Greece. Forest Snow Landscape Res., 76, 3: 499-504.

Everard J., Christie J.M., 1995: Sweet chestnut: silviculture, timber qua-lity and yield in the Forest of Dean. Forestry, 68 (2): 133-144.

Florea S., Popa, I., 1989: Diseases of the edible chestnut reported in the fruit growing area of Baia Mare. Cercetarea ştiinţifică în slujba producţi-ei pomicole 1969-1989, Bucureşti, 365-372.

Pettenella D., 2001: Marketing perspectives and instruments for chestnut products and services. Forest Snow Landscape Res., 76, 3: 511-517.

Ribaudo F., 1997: Assortimenti di legname da lavoro ottenuti dal castag-no: serie storiche e previsioni di medio termine. Italia Forestale e Mon-tana. 52, 1: 19-45.

Ridley J.D., Salesses G., 1999: Market development opportunities in the Australian chestnut industry. Acta Horticulturae. 494: 55-60.

Savu G., ... Bolea V. ş.a., 1977: Conservarea ecosistemelor forestiere cu castan din jurul municipiului Baia Mare. Ocrotirea naturii maramureşe-ne. Cluj Napoca.

Soő R., 1970: A magyar flóra es vegetátió rend szertaninövenyföldrajzi kézikönyre. IV, Budapest.

RecenzieGheorghe Onofrei, 2005, „Culturi forestiere cu puieţi crescuţi în re-cipiente – o alternativă durabilă”, 75 pagini, 30 fotografii din care 24 co-lor, 4 tabele, 2 scheme.

Dacă în prezent, pentru pădurile din regiunea de munte şi o bună parte din cele din dealuri prioritatea o constituie criteriul economic (şi din păcate rolul hidrologic, de protecţie a solului şi cli-mei, cel peisagistic ş.a. sunt trecute pe un plan secundar), pentru pădurile din câmpie, din necesităţi obiective, aproa-pe toate funcţiile se situează pe acelaşi palier. În cazul pădurilor din subzona silvostepei, indiferent dacă sunt situ-

ate în dealuri ori câmpie, prioritate absolută are funcţia de protecţie, atât împotriva factorilor climatici dăună-tori cât şi ca amelioratoare a climatului şi implicit de protecţie a culturilor agri-cole şi aşezărilor omeneşti. În unele si-tuaţii intervin ş funcţiile de protecţie a solului împotriva eroziunii, cel hidrolo-gic şi regulatoare a debitului apelor ş.a.

Lucrarea prezentă elaborată de ingine-rul Gheorghe Onofrei este rodul unei activităţi de aproape 40 de ani desfă-şurată numai în condiţiile silvostepei dobrogene. O regiune caracterizată printr-un climat specific cu precipitaţii medii anuale de cca. 450 mm (cu dese

oscilaţii anuale) dar şi cu o distribuţie anuală nefavorabilă vegetaţiei, mar-cată printr-o frecvenţă relativ mare de zile tropicale şi perioade de secetă prelungită, când concomitent în sol se instalează un deficit de umiditate ne-compensat, cu consecinţe grave asupra vegetaţiei forestiere, mai ales a cul-turilor din prima parte a vieţii lor. Pe lângă aceste condiţii vitrege de climat în multe situaţii se adaugă şi condiţiile geomorfologice (de expoziţie şi pantă) mai mult ori mai puţin vitrege şi cele de sol cu toate însuşirile sale (eroziu-ne înaintată, conţinut redus de humus, textură nefavorabilă, schelet, grosime

AbstractA 100 years old sweet chestnut stand (dead after a high infection of Cryphonectria parasitica) has been harvested and a natural regeneration (with the same rate of sprouts and seedlings) has arrived. Regeneration composition has the following components: 58% sweet chestnut, 30% common hornbeam, 5% alder buckthorn and other shrubs, 3% aspen, 2% sessile oak and 2% goat willow.

The infection with quarantine fungus has been transmitted to the new generation of sweet chestnut.

A cleaning (of hygiene character) operation with 55.4% intensity has decreased the infected sprouts (with C. parasitica) from 62% to 14%, simultaneously to the reduction of sprout number per stump (max. 1 or 2) will assure the conversion to high forest. The tending operations, based on bark cancer infected sprouts, along with biological control of the pathogen, will continue in the next years.

Keywords: sweet chestnut, sprouts, seed, high forest, coppice forest.

Anul X | Nr. 21 | 2005

81

morfofiziologică redusă, conţinut de substanţe nutritive precar ş.a.).

În aceste condiţii şi-a început activita-tea de refacere a arboretelor degradate ori de instalare de vegetaţie forestieră pe terenuri improprii agriculturii, au-torul lucrării.

Acest silvicultor din 1959, cu cunoştin-ţele din facultate, cu cele citite în cărţile de specialitate, dar mai ales prin cele ob-servate şi împărtăşite şi de colaboratorii săi a căutat căi de a face lucruri cât mai bune. Învăţând şi din greşelile sale ori ale colegilor săi, sau chiar din unele „di-rective” de la centru, a făcut corecturi şi a stabilit o metodologie unitară de con-strucţie şi reconstrucţie ecologică a pă-durilor a căror administrator a devenit.

Nu a fost deloc uşor căci condiţiile cli-matului dobrogean în care se lucra erau şi sunt mult diferite de cele prezentate în majoritatea lucrărilor de specialitate. Dacă în unele situaţii regenerările natura-le, ca şi cele artificiale după metodele cla-sice promiteau rezultate pozitive, în situ-aţiile extreme – şi nu erau puţine – aceste rezultate întârziau mult sau lipseau.

Ca urmare a acestui fapt, autorul lucră-rii, cu mult spirit de observaţie şi discer-nământ a depistat şi ierarhizat factorii limitativi în ordinea influenţei lor la instalarea unei culturi. A ajuns astfel la concluzia că, în primul rând deficitul de umiditate din sol ce se instalează ime-diat la începutul perioadei bioactive şi care de multe ori este urmat de o secetă vernală şi continuat frecvent şi cu cea es-tivală, este catastrofal pentru o cultură abia instalată cu material săditor cu ră-dăcină nudă şi care afectează grav chiar şi seminţişurile instalate în mod natural.

Dacă la transpiraţia puternică se mai adaugă impactul negativ al virozelor, al fuzariozei şi al faunei agresive (şoareci, larve sârmă ş.a.), a păşunatului ş.a. com-promiterea unei lucrări este garantată.

Un alt factor negativ îl constituie re-zerva de substanţe nutritive din sol ex-trem de scăzută, insuficientă depăşirii primilor ani de viaţă de către plantule şi puieţi. La acestea se mai adaugă şi alţi factori negativi care coroborează spre un rezultat negativ.

Rezultatul strădaniei sale a fost o ade-vărată lucrare de cercetare, după o me-todologie bine pusă la punct şi îndelung

experimentată. Eliminând doi din fac-torii puternic limitativi: lipsa umidită-ţii din sol la producerea materialului săditor prin aport suplimentar de apă şi aprovizionarea cu substanţe nutriti-ve prin aşezarea seminţelor, respectiv butaşilor ori plantulelor într-un strat de humus de pădure în recipiente, a re-uşit să obţină un procent foarte ridicat de puieţi viabili, robuşti şi rezultate bune după introducerea lor în câmp.

Lucrarea este structurată pe două capitole:

În primul capitol se face mai întâi o pledoarie privind necesitatea utilizării de material săditor (seminţe, butaşi, puieţi) de certă valoare economică, protectivă şi peisagistică, după care se înscrie pe linia clasică a procesului tehnologic de a realiza acest material săditor. Îndrumările privind alegerea recipientelor în care se instalează vi-itorul material săditor, condiţiile în care se instalează şi lucrările specifice de îngrijire până la obţinerea calităţi-lor cerute pentru a fi apţi de introdus în câmp sunt urmărite pas cu pas, detali-at şi uşor de urmărit practic.

Este demonstrată încă odată nu numai abilitatea autorului ca lucrarea efectu-ată să realizeze perfect concordanţa între condiţiile staţionale şi cerinţele ecologice ale speciilor utilizate ci şi do-rinţa acestuia de a-i convinge şi pe alţii să-i urmeze exemplul.

Acordând o mare importanţă fazelor de scoatere, desfacere, depozitare şi trans-port a puieţilor, autorul lucrării îndeam-nă la responsabilitate maximă a celor care sunt producătorii materialului săditor.

În capitolul II, autorul avertizează asupra necesităţii cunoaşterii condi-ţiilor staţionale ale locului în care ur-mează să se efectueze cultura. Atrage atenţia că este necesară mai înainte de amplasarea lucrării o cartarea staţio-nală la scară mare, cu materializarea staţiunilor elementare care impun atât folosirea de material săditor cu rădă-cini protejate cât şi formule de împădu-rire specifice locului. Mai arată că nu în toate situaţiile apare necesitatea utili-zării de material săditor produs în re-cipiente, ci numai acolo unde condiţiile staţionale sunt extrem de vitrege. Pe parcursul întregii lucrări se degajă spi-ritul critic şi exigenţa dusă până la ex-trem pentru a realiza culturi forestiere

de calitate şi la costuri cât mai scăzute.

Tot în cuprinsul acestui capitol este prezentată şi metodologia privind ex-tinderea şi conservarea plantajelor şi a rezervaţiilor de seminţe, ca o condiţie obligatorie de obţinere a surselor de material săditor de mare valoare eco-nomică şi protectivă.

În continuare mai sunt indicaţii va-loroase pentru obţinerea de arbori şi arbuşti ornamentali pentru zone verzi precum şi pentru obţinerea pomilor de iarnă tot prin culturi în recipiente.

CA un corolar justificativ a calităţii me-todei de realizare de culturi forestiere cu puieţi crescuţi în recipiente în opozi-ţie cu o cultură cu puieţi nuzi, sunt pre-zentate două tabele privind „Investiţia specifică”. Rezultă din acestea că inves-tiţia specifică în cazul aplicării celor două metode este relativ apropiată. Nu acelaşi lucru se petrece însă cu realiza-rea închiderii stării de masiv în timp. În condiţiile utilizării metodei prezentate de autor, închiderea stării de masiv se realizează în timp mult mai scurt, iar cultura este de valoare mai ridicată.

În condiţiile de silvostepă, şi nu numai, pentru o cultură forestieră, realizarea acestei stări este deosebit de importan-tă. Este evidentă superioritatea meto-dei de producere de material săditor în recipiente şi amplasarea în câmp com-parativ cu plantaţia cu puieţi cu rădă-cină nudă.

Numărul mare de fotografii de calitate care vin să ilustreze partea scrisă, din păcate în broşură nu sunt realizate în condiţii tipografice corespunzătoare.

În concluzie, parcurgând lucrarea, se desprinde convingerea că autorul a realizat în decursul anilor o extraordi-nară experienţă în ceea ce priveşte pro-ducerea de culturi forestiere cu puieţi crescuţi în recipiente. A avut rezultate din cele mai bune, fapt ce ne determină să recomandăm ca metoda să fie aplica-tă pe tot cuprinsul silvostepei şi chiar peste tot, acolo unde prin cartarea staţională la scară mare se vor identi-fica factori puternic limitativi. În acest scop considerăm că editarea şi distri-buţia broşurii ca normativ de lucru la toate unităţile silvice interesate se im-pune de la sine.

Ioan Iancu, Gheorghe Gavrilescu


82

Combaterea biologică a ciupercii Cryphonectria parasitica

■ Dănuţ Chira, Florentina Chira, Valentin Bolea, Costel Mantale, Veronica Mariş

1. Introducere

Î n America, ciuperca asiatică Cryphonectria parasitica a provocat cea mai mare catrastofă naturală din anale-le istoriei forestiere (MacDonald ş.a., 1978; Kuhlman,

1978), în mai puţin de 50 ani, distrugând cca. 80% din cas-tanul american (3,6 milioane hectare), această specie părând fără nici o perspectivă. Ciuperca a fost consemnată, în 1938, lângă Genova, în Italia, în 1948 în Tessin – Elveţia şi apoi în Franţa (1956). În 1967 majoritatea căstănişurilor din Euro-pa erau îmbolnăvite de C. parasitica (Robin şi Heiniger, 2001).

Cancerului de scoarţă a produs uscări în masă în căstănişu-rile şi plantaţiile din Europa, dar consecinţele au fost mai puţin dramatice faţă de SUA, deoarece castanul european (Castanea sativa) este mai rezistent la cancerul de scoarţă faţă de castanul american (Castanea dentata), iar în Europa a apărut forma virusată (mai puţin agresivă – „hipovuirulen-tă”), care a permis reînsănătoşirea multor arborete de castan (Biraghi A, 1954; Anagnostakis, 1977; Day, 1978; Grente şi Berthalay-Sauret, 1978; Anagnostakis şi Day, 1979; Bazziger şi Miller, 1991). Ulterior, aprofundarea mecanismului hipo-virulenţei a condus la experimentarea şi aplicarea combaterii biologice a patogenului C. parasitica, folosind tulpinile natu-ral virusate ale ciupercii (Anagnostakis, 1987; Intropido ş.a., 1987; Bisiach ş.a., 1991; Mac Donald şi Fulbright, 1991; Dia-mandis, 1991, 2004; Garboleto ş.a., 1992; Calza, 1993; Cor-tesi ş.a., 1996; Heiniger, Rigling, 1994; Milgroom şi Cortesi, 1999; Radócz, 1998, 2001; Robin ş.a., 2000; Robin şi Heini-ger, 2001; Diamandis şi Perlerou, 2003; Cortesi şi Bisiach, 2003). Ciuperca a mai fost remarcată pe cvercinee şi pe alte specii forestiere (Stipes, 1978).

În România, primele încercări de combatere chimică (eficiente doar pe moment, infecţiile revenind apoi la castanii trataţi – Florea, 2002, Mariş, 2003) şi genetică (hibrizii dintre casta-nul european şi cei asiatici sunt mai rezistenţi la boală, dar pot fi utilizaţi doar în plantaţii pomicole, situate la depărtare de păduri, căstănişurile fiind habitate ocrotite în Europa) a ciu-percii C. parasitica au fost experimentate de SCPP Baia Mare.

În 2002, ICAS a efectuat primele cercetări în DS Maramureş, consemnându-se nivelul (generalizat, dar diferenţiat ca in-tensitate şi frecvenţă de la o zonă la alta) al infecţiilor, influ-enţa factorilor abiotici şi biotici, concluzionând că ciuperca C.

parasitica poate fi combătută doar printr-un complex de mă-suri, bazate pe combaterea biologică a ciupercii şi pe măsuri silviculturale intensive (igienizare, apoi degajări, curăţiri şi rărituri sistematice – Bolea şi Chira, 2002, 2004-2005).

2. Elaborarea planului iniţial de combatere biologicăAlegerea arboretelor în care se va aplica, în prima etapă, com-baterea biologică a ciupercii Cryphonectria parasitica are la bază mai multe criterii:

• suprafeţele tratate biologic să fie relativ uniform ampla-sate în teritoriul afectat de boală;

• frecvenţa şi intensitatea infecţiilor să fie maxime, astfel încât, beneficiind de gazde numeroase, virusul să se răs-pândească ulterior mult mai uşor;

• vârsta exemplarelor tratate să fie relativ mică, astfel încât cancerele să fie la o înălţime accesibilă pentru tratament;

• tratamentele să cuprindă atât arborete pure de castan, cât şi amestecuri de castan cu alte specii, mai ales cele în care infecţiile au trecut deja şi pe gorun;

• tratamentul biologic să fie însoţit de operaţiuni silvicul-turale (curăţiri, rărituri) adecvate combaterii integrate.

Ţinând cont de aceste criterii, pentru primul an de combate-re biologică (2005) au fost selectate arborete pure sau ames-tecate de castan şi gorun, din sămânţă sau lăstari, de vârste diferite, parcurse sau nu cu operaţiuni culturale experimen-tale, situate în:

• O.S. Baia Mare: zonele Valea Roşie, Bartoşa şi Valea Vi-cleană;

• Tăuţii Măgherăuş: zonele Băiţa şi Cicârlău;

• Baia Sprie: zona Valea Cerbului şi Tăuţii de Sus.

3. Izolarea tulpinilor hipervirulente localeRecoltarea probelor de scoarţă infectată a fost efectuată în februarie 2005 (urmată apoi de alte reprize în vara şi toamna 2005). Eşantionarea arboretelor din care s-au cules probe s-a făcut pe baza criteriilor enunţate mai sus, la care s-a adăugat


Anul X | Nr. 21 | 2005

83

altele legate de caracteristicile infecţiilor la lăstarii şi arborii întâlniţi pe teren. Alegerea exemplarelor de castan şi gorun din care s-au recoltat probe s-a efectuat pe baza prezenţei infecţiilor active.

Au fost recoltate probe din cele mai importante focare din O.S. Tăuţii Măgherăuş (arborete şi livezi din zonele Băiţa şi Apa Sărată) şi Baia Mare (arborete şi livezi din zonele Apa Roşie, Uzina de Apă, Tăuţii de Sus).

În laboratorul de fitopatologie al ICAS Braşov, toate probele recoltate au fost sterilizate şi trecute pe medii de cultură, în final fiind izolate peste 30 tulpini hipervirulente (tab. 1).

4. Identificarea tulpinilor hipervirulente localeTulpinile hipervirulente izolate au fost supuse unor teste de compatibilitate vegetativă, pe baza cărora au fost identifica-te legăturile de compatibilitate dintre acestea.

Marea majoritate a probelor testate aparţin tulpinii EU 12. Doar în trei cazuri (din câteva zeci), testele de compatibilita-te au evidenţiat prezenţa altor tulpini.

Adresăm mulţumiri pentru materiale biologice (tulpini test) şi îndrumări privind metodologia de testare mai multor specialişti reputaţi în domeniu, din Europa: prof. dr. Paolo Cortesi (Italia), dr. Ursula Reiniger (Elveţia), dr. Stephanos Diamandis şi dr. Charikleia Perlerou (Grecia), prof. dr. Laslo Radocz (Ungaria) ş.a.

5. Identificarea tulpinilor hipovirulente În lipsa suşelor locale hipovirulente, în experimente au fost utilizate două tulpini compatibile EU 12, primite de la Insti-tutul de Cercetări Forestiere din Salonic, Grecia (testate în anii anteriori în laboratorul ICAS Braşov pentru evidenţierea compatibilităţii cu tulpinile maramureşene).

6. Conversia tulpinilor hipervirulente locale la hipovirulenţăTestarea conversiei tulpinilor locale hipervirulente la hipovi-rulenţă s-a efectuat cu succes la marea majoritate a probelor izolate şi purificate, doar în două cazuri acest proces nefiind realizat.

7. Elaborarea produsului biologicProdusul biologic necesar aplicaţiilor de teren pentru comba-terea biologică a ciupercii patogene C. parasitica a fost prepa-rat conform următoarelor etape:

• repicarea şi multiplicarea pe medii artificiale a tulpinilor locale convertite la hipovirulenţă;

• prepararea amestecului de tulpini pentru fiecare varian-tă de tratare;

• trecerea tulpinilor în tuburi de plastic sterile;

• stocarea în camere de creştere;

• depozitare şi refrigerare.

Foto 1. Teste de compatibilitate vegetativă: compatibilitate între tulpini locale de C. parasitica (foto F. Chira) VC tests – compatibility among local strains

Foto 2. Teste de compatibilitate vegetativă: relaţie de incompatibilitate cu EU 1 (stânga),

respectiv de compatibilitate cu EU 12 (dreapta) (foto F. Chira) VC types: incompatibility with EU 1 (left), compatibility with EU 12 (right)


84

Au fost utilizate două variante de tratare (tipul 1 şi tipul 2), corespunzând celor două tipuri de tulpini hipovirulente pri-mite, trecute pe tulpini locale convertite.

8. Aplicarea tratamentelor biologice Tratamentele aplicate cu cele două variante de produs biologic (tipul 1 şi tipul 2) s-au dovedit eficace în anumi-te circumstanţe. Capacitatea de vindecare a fost dovedită pentru ambele produse, atât la castan cât şi la gorun.Identificarea mai precisă a perimetrului infecţiilor la gorun este îngreunată de lipsa simptomelor de colorare a scoarţei.

Viteza de propagare a infecţiilor (de intensităţi diferite) nu este foarte bine cunoscută. Acest caracter, coroborat cu im-precizia stabilirii limitelor zonei colonizate de ciupercă, fac

ca unele inoculări să fie depăşite (tab. 2), ceea ce periclitează scopul secundar al vindecării cancerului respectiv, dar sco-pul principal al răspândirii virozei nefiind însă periclitat.

Depăşirea găurilor de inoculare a fost înregistrată într-un număr relativ mic de cazuri, cauzele fiind de natură procedu-rală (găuri prea apropiate de infecţii).

În suprafaţa experimentală din Valea Roşie (O.S. Baia Mare), în aplicaţiile din iunie 2005, au fost trataţi doar lăstarii rela-tiv subţiri (cu diametrul mediu de 7,54 cm), din noua gene-raţie ce s-a instalat după uscarea totală a arborilor bătrâni. Cancerele au fost de regulă foarte mari (3,86), cu o lungime medie de 28,11 cm, ce au cuprins în medie peste 2/3 din circumferinţa tulpinii, infecţiile au fost înaintate, frecven-ţa cancerelor (tratate) cu fructificaţii puternice fiind mare (40%), doar frecvenţa lăstarilor lacomi era mică (11,43%). În

Foto 4. Dezvoltarea culturilor convertite la hipovirulenţă în camere de creştere Incubation of local strains converted to hipovirulence

Foto 5. Pregătirea şi ambalarea tulpinilor hipovirulente în laborator ICAS Braşov Biological product wrapping

Tab. 1. Inoculări experimentale ale cancerelor de C. parasitica la castan şi gorun

Ocolul Loc Zona Perioada MetodăTăuţii Livadă Apa Sărată Iun. 2005 În găuriMăgherăuş V, 1 E Băiţa Iul. 2005 În găuri

II, 54 Cicârlău Iul. 2005 În găuriII, Cicârlău Iul. 2005 În găuri

Baia Mare I, 46 Valea Roşie Iun. 2005 În găuri, pulverizareI, 47 E Valea Roşie Iul. 2005 În găuri, pulverizareI, 47 F Valea Roşie Iul. 2005 În găuri, pulverizare

Baia Sprie 1 Tăuţii de Sus Iul. 2005 În găuri

Anul X | Nr. 21 | 2005

85

aceste condiţii dificile, frecvenţa cancerelor tratate depăşite de infecţii a fost destul de mare (20%), dar depăşirea medie a zonei inoculate (0,44) corespunde intervalului 0 (fără depă-şiri) - 1 (depăşire foarte slabă, într-un punct), iar ponderea găurilor de inoculare vindecate a fost în medie de peste 80%.

În aplicaţiile din iulie 2005 au fost trataţi lăstari şi arbori mai groşi (cu diametrul mediu de 12,12 cm), dint-un arboret învecinat, cu o pondere scăzută a arborilor uscaţi. Cancerele au fost foarte mari (4,20), cu o lungime medie exagerat de mare (37,94 cm), ce au cuprins în medie cca. 60% din circum-ferinţa tulpinii, la care frecvenţa fructificaţiilor puternice a fost mai mică, dar frecvenţa lăstarilor lacomi mult mai mare (54,55%). În aceste condiţii dificile, succesul vindecării can-cerelor a fost similar: frecvenţa cancerelor cu depăşiri a fost de 18,18%, iar ponderea găurilor de inoculare vindecate a fost de 76,73%.

În suprafaţa experimentală din Băiţa (O.S. Tăuţii Măghe-răuş), au fost trataţi mai puţini lăstari decât exemplare din

sămânţă, relativ subţiri (cu diametrul mediu de 10,71 cm). Cancerele au fost mari (2,93), cu o lungime medie de 20,39 cm, ce au cuprins în medie 56% din circumferinţa tulpinii. Frecvenţa cazurilor de baraje depăşite a fost de 14,29%, iar ponderea găurilor de inoculare vindecate a fost în medie de cca. 83%. Rezultatele au fost similare pentru castan şi gorun.

Tratamentele de la Cicârlău (O.S. Tăuţii Măgherăuş) au fost efectuate într-un arboret de vârstă mijlocie, bine rărit prin operaţiuni culturale recente, astfel încât castanii sunt bine individualizaţi, combaterea purtând şi un puternic caracter curativ. În aceste condiţii, este indicat ca exemplarele de cas-tan să fie salvate. Au fost trataţi mai multe exemplare din sămânţă decât lăstari, cu diametre de 13,27 cm. Din păcate şi aici cancerele au fost mari, cu lungimea medie de 24,48 cm, ce au cuprins aproape 50% din circumferinţa tulpinii. Rezul-tatele au fost similare cu cele obţinute în celelalte suprafeţe: cca. 18% inoculi depăşiţi de infecţiile iniţiale, ponderea gă-urilor vindecate, executate în luna iulie, a fost de cca. 75%.

Tab. 2. Eficacitatea tratamentului biologic la Cryphonectria parasitica

Nr. Var. Dep. Fruct. L.L. U.L. San. Ex. D.t. M.c. Poz.c. L.c. C.c. V.g. Obs.

(cm) (cm) (%) (%)

O.S. Baia Mare, U.P. I, u.a. 46-47, Valea Roşie, iunie-iulie 2005

Iun.1 1 1 4 0 0 4 1 5 4 2 28 100 0 nereuşită

2 2 2 4 0 0 0 1 4 4 2 30 100 50

3 1 0 0.5 0 0 0 1 5 4 3 39 50 95

3 2 0 4 0 0 2 1 5 4 2 23 100 75

4 1 1 0 0 0 0 1 3 4 2 28 30 85

4 2 0 0 0 0 0 1 5 4 2 35 60 100

5 2 0 0 0 0 0 1 5 3 2 17 100 100

6 1 0 4 4 0 0 1 3 4 2 19 100 90

7 1 0 4 0 0 0 1 4 4 2 12 66 90

7 2 0 0 0 0 0 1 8 3 2 29 50 100

8 1 0.5 4 0 0 2 1 6 4 2 33 67 100

8 2 2 4 0 0 4 1 3 3 2 24 100 50

9 1 0 0 0 0 0 1 6 3 2 18 80 95

9 2 0 0.5 0 0 1 1 8 3 2 21 67 100

10 1 0 0.5 0 0 2 1 9 4 2 30 67 100

10 2 0 4 0 0 4 1 10 4 2 43 100 0 nereuşită

11 1 0 0.5 0 0 0 1 6 1 2 10 40 100

Foto 6. Inoculare (sus) şi vindecare (jos)

Inoculation and healing process


86


(cm) (cm) (%) (%)

11 2 0 0.5 0 0 0 1 8 4 2 25 50 100

12 2 0 4 0 0 0 1 6 5 3 46 50 100

13 1 0 0.5 0 0 0 1 12 4 2 42 65 100

13 2 0 4 0 0 4 1 8 4 2 26 100 0 nereuşită

14 1 0 0 0 0 0 1 8 4 2 20 67 100

14 2 3 4 0 0 2 1 6 5 2 44 100 50

15 1 0 0 0 0 0 1 6 3 2 16 50 100

16 1 3 2 0 0 0 1 10 3 2 20 50 50

17 1 3 2 0 0 0 1 14 5 2 40 40 80

18 1 0 1 0 0 0 1 10 5 2 28 50 100

19 1 0 4 0 0 0 1 16 5 2 45 45 100

20 1 0 1 1 0 0 1 10 4 2 25 55 100

21 1 0 1 0 0 1 1 20 4 2 30 50 100

22 1 0 3 4 1 0 1 8 5 2 50 90 100

23 1 0 0.5 3 1 1 1 6 4 2 25 50 95

24 1 0 0.5 0 0 0 1 10 4 2 25 70 100

25 1 0 0.5 0 0 0 1 5 3 2 18 70 100

26 1 0 4 0 0 4 1 6 4 2 20 100 0 nereuşită

Med 1.34 0.44 1.90 0.34 0.06 0.89 1.00 7.54 3.86 2.06 28.11 69.40 80.14

s 0.48 0.95 1.75 1.06 0.24 1.45 0.00 3.70 0.81 0.24 10.25 22.70 33.31

Iul. 1 1 0 1 0 0 4 1 3 5 2 38 80 0 nereuşită

1 2 0 4 0 0 1 3 14 5 2 51 50 90

2 1 0 0 0 0 0 3 28 5 2 42 35 100 dep.

2 2 0 0 0 0 0 1 8 4 2 48 60 100

3 1 0 0 0 0 0 3 14 5 2 60 70 80 g.ad.

4 1 0 0 13 0.5 0 3 20 5 2 47 50 100 dep.

5 1 0 0 0 0 0 3 22 3 2 29 20 30nereuşită?

dep., ad.5 2 0 0 0 0 0 1 6 4 2 32 80 100

6 1 0 4 30 0.5 1 3 20 5 2 50 70 30nereuşită?

dep.9 2 0 1 1 1 0 3 10 4 2 35 70 90

1 1 1 0 0 0 0 3 18 5 2 100 80 60 lat.

1 2 0 1 1 1 0 3 14 5 2 58 50 60

7 1 0 1 1 1 1 3 14 5 2 44 50 80

8 1 0 0 0 0 1 1 10 3 3 29 50 100 dep.4cm

8 2 0 4 8 1 0 3 12 4 2 35 90 90

Med 1.21 0.30 1.40 2.63 0.27 0.58 1.75 12.12 4.20 1.97 37.94 59.54 76.73

s 0.44 0.81 1.45 6.30 0.42 1.08 1.04 6.09 0.98 0.39 17.51 19.58 31.45

O.S. Tăuţii Măgherăuş, U.P. V, u.a. 1E, Băiţa, iunie-iulie 2005

1a 1 0 3 6 0.8 4 3 3 3 1 13 100 50 GO

1b 1 0 1 6 1 0 3 4 3 1 10 100 100 inf 50%

1c 1 0 0 0 0 0 3 3 3 1 8 100 100 inf 50%

1d1 1 0 4 4 0.5 0 3 8 1 2 18 100 100 inf.70%

1d2 1 0 1 0 0 0 3 8 1 2 18 100 95

1 2 0 2 0 0 0 3 10 2 2 21 25 100fr.g.noi ?c, c.jos

2 1 0 4 0 0 4 1 6 4 2 30 100 0 nereuşită

1 1 0 1 0 0 0 3 18 1 2 15 20 100 GO, inc.

Anul X | Nr. 21 | 2005

87


(cm) (cm) (%) (%)

1 2 0 0 0 0 0 3 20 1 2 10 30 95

2 1 0 1 0 0 2 1 10 4 2 40 50 100 alte c.

2 2 4 3 0 0 0 3 10 4 2 17 45 90 GO

2 2 0 0 0 0 0 3 20 0 2 17 30 30nereuşită?

GO,?c4 2 0 0.5 0 0 0 1 8 4 2 39 50 80

1 1 0 5 0.5 0 0 2 12 4 2 26 75 70 109 RT

3a 2 0 1 0 0 0 2 8 4 2 23 70 100

3b 2 0 1 0 0 0 2 8 4 2 23 20 100

3a 2 0 1 0 0 4 2 8 4 1 23 100 0 nereuşită

3a 2 0 1 0 0 0 2 8 4 1 23 20 100

3a 2 0 1 0 0 0 2 8 4 1 23 10 100

6a 1 0 3 0 0 0 2 14 3 2 17 25 100

6b 1 0 0 0 0 0 2 16 3 2 14 40 100

7 1 0 0.5 0 0 0 1 10 4 2 26 70 100 dep.4cm

7 2 0 2 0 0 0 2 20 3 2 14 25 100 fr.g.noi

8 1 0 4 0 0 0 3 8 3 3 15 80 100 Ts-l

8a 2 2 4 0 0 0 3 10 1 2 6 10 10 nereuşită

8b 2 2 4 0 0 0 3 10 1 2 8 20 20 nereuşită?

8c 2 0 4 10 0.5 0 3 10 3 2 13 100 20nereuşită?

GO9 1 0 4 11 0.5 0 1 10 4 3 38 80 100 Ts-l

9 2 0 3 0 0 0 1 14 4 3 42 50 100 Ts-l

11 1 0 0.5 0 0 0 2 14 3 2 20 80 100 Ts-l,inc

11 2 0 1 0 0 0 3 16 0.5 2 11 15 100 fr.g.noi

12 1 0 1 0 0 0 2 10 4 3 29 60 100 Ts-l

12 2 0 1 0 0 0 1 8 3 2 20 50 100 c. vindecat?

14a 1 0 0.5 0 0 0 1 16 4 3 22 50 100 Ts-l

14b 1 0 0.5 0 0 0 1 16 4 3 20 50 100 Ts-l

14 1 0 1 0 0 0 1 6 3 2 25 75 100 GO

14 2 0 4 0 0 0 1 12 4 2 24 55 100

15 1 0 0.5 0 0 0 3 7 2 2 14 40 100 GO

Med 1.47 0.21 1.82 0.99 0.09 0.37 2.13 10.71 2.93 2.00 20.39 55.79 83.16

s 0.51 0.78 1.53 2.71 0.24 1.13 0.84 4.53 1.25 0.57 8.95 30.55 32.45

O.S. Tăuţii Măgherăuş, U.P. II, u.a. 54, Cicârlău, iulie 2005

1a 1 0 0 0 0 0 3 10 3 2 15 20 100

1b 1 0 0.5 0 0 0 3 10 3 2 4 20 90 f.inc.

1 2 0 0 0 0 2 3 12 4 2 29 20 100 ?c.f.inc.

2 1 0 3 4 0 0 3 16 5 2 40 40 60

2 2 4 4 2 0.5 0 3 18 5 2 46 80 30 Tl-j

3 1 3 4 7 1 0 2 14 5 2 44 90 20

4 1 0 2 2 1 0 3 18 5 2 33 30 30 Ts-l,inc.

7 21 0 4 0 0 0 3 16 4 2 30 35 90 Ts-j

8 1 0 3 8 0 0 3 24 5 2 48 70 80

8 2 0 1 1 0 0 3 26 4 2 27 40 50

10 1 0 3 0 0 0 3 22 5 2 42 45 50

Med 2.03 0.40 2.11 1.62 0.13 0.12 2.23 13.27 3.42 2.15 24.48 49.54 75.52

s 3.62 1.00 1.51 3.15 0.28 0.42 0.90 5.26 1.27 0.50 12.67 24.67 32.78


88

Var.: varianta: 1-5, 2-47; Dep.: depăşirea zonei inoculate: 0-fără depăşiri, 1-foarte slabă, într-un punct; 2-slabă, pe o direcţie, 3-medie, pe una-două direcţii, 4-puternică, pe mai multe direcţii; Fruct.: fructificaţii: 0-fără, 1-slabe, 2-medii, 3-puternice, 4-foarte puternice; L.L.: număr lăstari lacomi; U.L.: uscare lăstari lacomi: 0-verzi, 1-uscaţi; San.: stare sanitară: 0-sănătos, 1-cu uscări cauzate de alte cancere, 2-parţial sănătos, 3-parţial uscat, 4-uscat; Ex.: exemplar tratat: 1-lăstar, 1,5: lăstar individualizat în urma operaţiunilor culturale, 2-arbore; D.t.: diametrul tulpinii afectate (cm); M.c.: tip cancer: 0-fără cancer individualizat, 1-mic, 2: mijlociu, 3-mare, 4-foarte mare; Poz.c.: poziţia cancerului: 1-pe ramură, 2-pe tulpină, 3-la baza trunchiului; L.c.: lungime cancer (cm); C.c.: ponderea circumferinţei cancerului din a tulpinii; V.g.: proporţia găurilor vindecate sau în curs de vindecare; Observaţii: GO: gorun; inf.50%: ramura afectată este umflată pe 100% din circumferinţă, dar semne ale infecţiilor avansate apar doar pe 50% din circumferinţa ramurii; dep.: găuri la distanţă mai mare de 3 cm; g.ad.: găuri adânci; fr.g.noi: frecvente fructificaţii noi (probabil ale tulpinii hipovirulente) la găurile tratate, Ts,l,j: tratare doar pe laturile de sus / lateral / jos; c.: cancer; alte c.: uscări de axe cauzate de alte cancere netratate, situate la înălţime; (f.)inc.: (foarte) incipient

Tab. 3. Corelaţii dintre factorii care definesc sau influenţează eficacitatea combaterii biologice

Dep. Fruct. L.L. U.L. San. Ex. D.t. M.c. Poz.c. L.c. C.c. V.g.

Var. 0.001 0.162 -0.074 -0.060 -0.036 0.133 0.077 0.000 -0.036 0.001 0.007 0.007

Dep. 0.324 -0.042 0.033 0.014 0.020 -0.028 0.079 -0.028 0.087 0.066 -0.333

Fruct. 0.245 0.142 0.289 0.024 -0.071 0.164 0.083 0.065 0.346 -0.441

L.L. 0.479 -0.038 0.229 0.194 0.191 -0.034 0.189 0.196 -0.135

U.L. -0.040 0.296 0.041 0.205 -0.142 0.196 0.210 -0.109

San. -0.232 -0.298 0.132 -0.187 0.037 0.445 -0.589

Ex. 0.501 -0.208 -0.241 -0.006 -0.266 -0.123

D.t. 0.112 0.133 0.303 -0.434 -0.043

M.c. 0.069 0.695 0.206 -0.083

Poz.c. 0.172 -0.088 0.169

L.c. GL: 99 * ** *** 0.142 -0.115

C.c. 0.196 0.255 0.323 -0.293

Var.: varianta: 1-5, 2-47; Dep.: depăşirea zonei inoculate: 0-fără depăşiri, 1-foarte slabă, într-un punct; 2-slabă, pe o direcţie, 3-medie, pe una-două direcţii, 4-puternică, pe mai multe direcţii; Fruct.: fructificaţii: 0-fără, 1-slabe, 2-medii, 3-puternice, 4-foarte puternice; L.L.: număr lăstari lacomi; U.L.: uscare lăstari lacomi: 0-verzi, 1-uscaţi; San.: stare sanitară: 0-sănătos, 1-cu uscări cauzate de alte cancere, 2-parţial sănătos, 3-parţial uscat, 4-uscat; Ex.: exemplar tratat: 1-lăstar, 1,5: lăstar individualizat în urma operaţiunilor culturale, 2-arbore; D.t.: diametrul tulpinii afectate (cm); M.c.: tip cancer: 0-fără cancer individualizat, 1-mic, 2: mijlociu, 3-mare, 4-foarte mare; Poz.c.: poziţia cancerului: 1-pe ramură, 2-pe tulpină, 3-la baza trunchiului; L.c.: lungime cancer (cm); C.c.: ponderea circumferinţei cancerului din a tulpinii; V.g.: proporţia găurilor vindecate sau în curs de vindecare

Analizând legăturile dintre caracteristicile cancerelor trata-te, se pot desprinde câteva relaţii interesante (tab. 3):

Varianta de tratament (tipul 1, respectiv tipul 2 de tulpi-nă virusată) a variat independent de celelalte caracteristici studiate, ambele tipuri fiind eficiente indiferent de condiţiile de aplicare.

Depăşirea zonei inoculate a fost foarte semnificativ co-relată cu proporţia găurilor vindecate, depăşirea fiind observată la cancere la care procentul rănilor vindecate a fost mai mic (r = -0,333***). Ambele caracteristici sunt foarte importante pentru estimarea eficacităţii trata-mentului unui cancer. Ele au fost foarte semnificativ (r = 0,324***, respectiv r = -0,441***) influenţate de frecvenţa fructificaţiilor (un indicator important al intensităţii in-fecţiei). Din punct de vedere practic, această legătură expli-că unele posibile eşecuri (depăşiri ale zonei tratate, vinde-care incompletă a găurilor tratate) dacă se tratează cancere cu infecţii foarte puternice. Tratarea infecţiilor incipiente este mai eficace.

Frecvenţa fructificaţiilor este direct corelată cu alţi indi-catori importanţi ai intensităţii infecţiei, cum sunt numă-rul de lăstari lacomi (r = 0,245*), starea sănătăţii exem-plarelor tratate (r = 0,289**) şi mărimea circumferinţei cancerului (ponderea circumferinţei cancerului din a tulpi-nii) (r = 0,346***). Infecţiile puternice sunt însoţite de aceste simptome caracteristice: fructificaţii frecvente, număr mai

mare de lăstari şi cancere mai mari (mai extinse pe lăţimea axei).

Starea sanitară a exemplarelor de castan şi gorun tratate a fost mai precară la cele provenite din sămânţă faţă de cele provenite din lăstari (r = -0,232*). Această caracteristică a fost foarte puternic influenţată de lăţimea cancerelor (r =

-0,445***), vindecarea găurilor tratate fiind mult mai eficien-tă la exemplare sănătoase (r = -0,589***).

Numărul de lăstari lacomi este foarte strâns legat de starea lor (uscare), ponderea celor uscaţi fiind mai mare în grupurile numeroase de lăstari (r = 0,479***). Ambele carac-teristici ale lăstarilor lacomi sunt influenţate de tipul de exemplar tratat (lăstar / exemplar din sămânţă), lăstarii fiind mai numeroşi la arbori (r = 0,229*), de mărimea can-cerelor (lungimea şi lăţimea acestora), lăstarii apărând mai ales la cancere mari, dezvoltate.

9. Elaborarea planului de combatere biologicăPrimele observaţii efectuate asupra cancerelor tratate cu produsele biologice elaborate la ICAS Braşov confirmă efica-citatea acestui procedeu.

Continuarea tratamentelor biologice va urma aceleaşi princi-pii enunţate în paragraful 1.1., la care se adaugă observaţiile asupra reuşitei primei etape.

Anul X | Nr. 21 | 2005

89

Combaterea biologică va urmări două ţeluri:

• extinderea virozei în alte zone neparcurse, pentru a se asi-gura în timp un control natural asupra cancerului casta-nului în tot arealul judeţean al ciupercii patogene;

• vindecarea unor exemplare sau suprafeţe prin repetarea tratamentelor în unele zone puternic afectate de ciuper-că sau chiar în unele suprafeţe experimentale tratate;

În acest fel, efectul mai rapid al tratamentului concentrat asupra unor parcele va câştiga încrederea administratori-lor şi proprietarilor de păduri / livezi de castan privind efi-cacitatea tratamentului, iar efectul de perspectivă al trata-mentului dispersat, pe areale largi, va duce la însănătoşirea treptată a castanului şi gorunului afectate de C. parasitica în întreaga regiune.

Planul concret de combatere biologică, cuprinzând parcelele ce vor fi tratate şi numărul de inoculi răspândiţi, va fi elabo-rat în iarna 2005-2006, cu rectificări în primăvara 2006 în funcţie de noile informaţii ce vor apare.

10. Concluzii Elaborarea planului iniţial de combatere biologică. Pe baza mai multor criterii ce ţin de caracteristicile exempla-relor de tratat, a biologiei ciupercii, reacţiei arborilor ş.a, au fost stabilite parcelele care au fost tratate biologic.

Izolarea tulpinilor hipervirulente locale. Probele de scoarţă infectată au fost recoltate în mai multe reprize, cea mai importantă fiind în iarna 2005. Perioada aleasă pe con-siderente organizatorice s-a dovedit a fi foarte bună, chiar dacă literatura străină nu o recomandă. Probele recoltate au fost sterilizate şi trecute pe medii de cultură.

Identificarea tulpinilor hipervirulente locale. Prin tes-te de compatibilitate vegetativă au fost identificate legăturile de compatibilitate dintre tulpinile hipervirulente locale. Cu puţine excepţii, tulpinile izolate aparţin tipului EU 12.

Identificarea tulpinilor hipovirulente. Au fost folosite două tulpini hipovirulente compatibile cu tulpina EU 12, pri-mite de la Institutul de Cercetări Forestiere din Salonic, Grecia, testate anterior.

Conversia tulpinilor hipervirulente locale la hipovirulen-ţă. Testarea trecerii virozei de pe tulpinile greceşti pe cele ma-ramureşene s-a făcut cu succes la majoritatea probelor izolate.

Elaborarea produsului biologic. Pe baza unui proces tehno-logic de laborator (repicarea şi multiplicarea tulpinilor conver-tite la hipovirulenţă, prepararea amestecului de tulpini, am-balarea, stocarea şi livrarea pentru experimentări de câmp) produsul biologic necesar aplicaţiilor de teren pentru comba-terea biologică a ciupercii patogene C. parasitica a fost preparat la laboratorul de fitopatologie al Staţiunii ICAS Braşov.

Aplicarea tratamentelor biologice. În lunile iunie şi iulie, în câteva suprafeţe experimentale din O.S. Baia Mare (Valea Roşie, Tăuţii de Sus) şi Tăuţii Măghe-răuş (Băiţa, Apa Sărată, Cicârlău) au fost utilizate două va-riante de produs viral (tipul 1 şi tipul 2, corespunzând celor două tipuri de tulpini hipovirulente primite, trecute pe tul-pini locale convertite) şi două variante de combatere (1 de vindecare şi 2 de răspândire).

Eficacitatea tratamentelor biologice. Ambele variante de produs viral (tipul 1 şi tipul 2) s-au dovedit eficace, atât la castan cât şi la gorun.

Elementul cel mai sugestiv pentru cazurile de eşec al varian-tei de vindecare (nu şi de răspândire) este depăşirea barierei de inoculare, înregistrată într-o pondere de 14-20% din ca-zuri, cauzele fiind de natură procedurală.

Cancerele prea mari, cu infecţii avansate (semnalate de fruc-tificaţiile puternice, degradarea scoarţei, numărul mare de lăstari lacomi, uscarea vârfului tulpinilor), sunt mult mai greu de vindecat, mai ales la exemplarele mai bătrâne (unde reacţia de acoperire este mai lentă). ■

Bibliografie Anagnostakis S.L, 1977: Vegetative incompability in Endothia parasitica.

Exp. Mycol. 1: 306-316.

Anagnostakis S.L., 1987: Chestnut blight: the classical problem of an in-troduced pathogen. Mycologia, 29: 23-37.

Anagnostakis S.L., Day, P.R., 1979: Hypovirulence conversion in En-dothia parasitica. Pathology, 69: 126-129.

Bazziger G., Miller A., G., 1991: Blight-resistant chestnut selections of Switzerland: a valuable germ plasm resource. Plant disease 1.

Biraghi A, 1954: Ulteriori notizie sulla resistenza di Castanea sativa Mill, nei confronti di Endothia parasitica (Murr.) And. – Boll. Staz. Pat. Veg. Roma, Ser 3, 11: 269-293.

Bisiach M., De Martino A., Intropido M., 1991: Nueove esperienze di proteczione biologica contro il cancro della corteccia del castagno. Rivis-ta di Frutticoltura, 12: 55-58.

Bolea V., Chira D., în colab. cu Mihalciuc V., Chira F., Surdu A., 2002: Pre-venirea uscării castanului în D.S. Maramureş. Ref. şt. ICAS.

Bolea V, Chira D., în colab. cu Chira F., Bujilă M., Ciobanu D., 2004: Comba-terea integrală a cancerului castanului. Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare.

Bolea V., Chira D., 2004-2005: Însănătoşirea arboretelor cu castan din Maramureş (Lucrări experimentale privind combaterea integrată – silvi-culturală şi biologică – a cancerului castanului). Referate ştiinţifice, ICAS.

Calza C.A., 1993: Biological control of chestnut blight: large-scale applica-tion techniques, 599-602

Chira D., Bolea V., Chira Fl., 2003: Starea fitosanitară a castanului co-mestibil şi posibilităţi de combatere biologică a ciupercii Cryphonectria parasitica. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, 17-18: 80-82

Cortesi P., Milgroom M.G., Bisiach M., 1996: Distribution and diversity of vegetative compatibility types in subpopulations of Cryphonectria pa-rasitica in Italy. Mycol. Res., 100 (9): 1087-1093.

Cortesi P., Bisiach M., 2003: Boiological control of Cryphonectria parasiti-ca in Italy. Chestnut symp., Baia Mare.

Day P.R., 1978: Epidemiology of hypovirulence. Proc. Am. Chestnut Symp., Morgantown West Virginia, 118-121.

Diamandis S., 1991: Biological control of chestnut blight (Cryphonectria parasitica) in the peninsula of Mt. Athos. Proc. GEOTEE Congr., Oura-noupoli, 93-99.

Diamandis S., Perlerou C., 2003: National Programme for the biologi-cal control of chestnut blight. Proc. 11th Congr., Hellenic Forestry Soc., Olympia.

Diamandis S., 2004: An Integrated Plan towards management of chestnut blight on national scale. NAGREF Thessaloniki, Grecia, Chestnut symp., Baia Mare.

Florea S., Popa I., 1989: Diseases of the edible chestnut reported in the fruit growing area of Baia Mare. Cercetarea ştiinţifică în slujba producţi-ei pomicole 1969-1989, Bucureşti, 365-372.

Florea S., 2002: Cercetări privind combaterea chimică a castanului. Ses. com. şt. Baia Mare.

Garboleto M., Frigimelica G., Mutto-Accordi S., 1992: Vegetative com-patibility and conversion to hypovirulence among isolates of Cryphonec-tria parasitica from northern Italy. Eur. J. For. Path., 22: 337-348.


90

Grente J., Berthalay-Sauret S., 1978: Biological control of chestnut bli-ght in France. Proceedings of the American Chestnut Symposium. Mor-gantown West Virginia, 30-33

Heiniger U., Rigling D., 1994: Biological control of chestnut blight in Eu-rope. An. Rev. Phytopathology, 32: 581-600.

Intropido M., De Martino A., Bisiach M., 1987: Lotta biologica contro il cancro della corteccia del castagno. Monto e Boschi, XXXVIII, 6: 31-37.

Kuhlman E.G., 1978: The devastation of american chestnut. Proceedings of the American Chestnut Symposium. Morgantown West Virginia, 1-3

Mac Donald W.L., Fulbright D.W., 1991: Biological control of chestnut blight: Use and imitations of transmissible hypovirulence. Plant Dis., 75: 656-661.

Mariş V., 2003: Încercări de combatere chimică a cancerului castanului în D.S. Maramureş. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, Ed. Pentru Viaţă, Braşov, 17-18: 85-86.

Mariş V., 2004: Tipuri de cancere cauzate de Cryphonectria parasitica (Murr.) Barr la castanul comestibil (Castanea sativa Mill.). A V-a Conf. Naţ. Prot. Med. prin Metode şi Mijloace Biologice şi Biotehnice, Univ. Transilvania Braşov.

Milgroom M.G., Cortesi P., 1999: Analysis of population structure of

the chestnut blight fugus on vegetative incompatibility genotypes. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 96: 10518-10523.

Radocz L., 1998: Chestnut blight (Cryphonectria parasitica) and its biologi-cal control in Hungary. Phytopatologica et Entomologica Hungarica, 33: 131-145.

Radócz L., 2001: Study of subpopulations of the chestnut blight fungus in the Carpatian basin. Forest Snow and Landscape Research. 76: 368-373.

Robin C., Anziani C., Cortesi P., 2000: Relationship between biological control, incidence of hypovirulence and diversity of vegetative compati-bility typews of Cryphonectria parasitica in France. Phytopathology, 90: 730-737.

Robin C., Heiniger U., 2001: Biological control of chestnut blight in Eu-rope: Diversity of Cryphonectria parasitica, hypovirulence and biocontrol. Forest Snow and Landscape Research, 76: 361-367.

Seemann D., 2001: Plant health and quarantine regulations of the Euro-pean Union for Cryphonectria parasitica. Forest Snow and Landscape Re-search.76: 471-476.

Stipes R., 1978: Endothia species as pathogens of chestnut and oak. Pro-ceedings of the American Chestnut Symposium. Morgantown West Vir-ginia, 42-49.

AbstractHipervirulent local strain isolation has been done in winter, spring and autumn. Winter 2005 (February, in very cold conditions) period was the most important in order to start earlier all the biological control actions.

VC tests have shown the isolated strains belong to EU 12, with only three exceptions. No local hypovirulent isolates have been found. For experiments, two Greek strains from Forest Research Institute Thessaloniki (NAGREF) have been used. These have been used for local strains convertion to hipovirulence, which have been used for field treatment tests.

Field inoculations have been done in June and July, 2005, in several plots in Forest District of Baia Mare (Valea Roşie, Tăuţii de Sus) and Tăuţii Măgherăuş (Băiţa, Apa Sărată, Cicârlău).

Efficacy of biologic treatment was good both on chestnut and sessile oak. Superinfections (fungus exceeded significantly the inoculums barrier) were recorded in 14-20% of cases, due to technical reasons (many large cancers have been also treated, but in this case the healing process was more difficult). Keywords: biological control, hypovirulent, inoculations, hipervirulente.

Anul X | Nr. 21 | 2005

91

Agenţii criptogamici ai castanului comestibil

■ Veronica Mariş

1. Introducere

C astanul comestibil (Castanea sativa Mill.) este o specie de real interes forestier şi pomicol, cu o mare extin-dere naturală în sudul Europei (2 milioane hectare),

apreciat atât ca element fundamental pentru o gamă variată de ecosisteme, cât şi pentru produsele sale - lemnul cu în-suşiri tehnologice remarcabile, respectiv fructe cu o valoare de piaţă în continuă creştere (Bolea, 1986; Pettenella, 2001; Manetti ş.a., 2001, Bolea şi Chira, 2004).

În România, castanul comestibil şi ecosistemele în care par-ticipă sunt protejate, ca urmare a caracteristicilor lor deose-bite, în bună măsură rare sau chiar unice în contextul fores-tier (şi pomicol) al ţării noastre (www).

Castanul este o specie ideală şi pentru culturile agro-silvi-ce, mai ales datorită faptului că preferinţele sale ecologice sunt optime pentru zona de tranziţie între culturie agricole, pomicole şi forestiere. Dacă condiţiile climatice sunt favora-bile, castanul comestibil este relativ puţin pretenţios pentru condiţiile de sol, putând valorifica o serie de terenuri poluate, erodate, degradate sau prea acide. Toate aceste caracteristici ar propune castanul comestibil drept o specie de mare po-tenţial pentru dezvoltarea zonelor rurale, cerinţă stringentă a acestor vremuri.

Căstănişurile europene, inclusiv cele româneşti, sunt pericli-tate profund de uscările în masă pe care le provoacă ciuperca alogenă Cryphonectria parasitica (Murill) Barr., agent pato-gen primar originar din Asia, la care castanul european şi cel american sunt foarte vulnerabile (Mariş, 2004). În America circa 3,6 milioane de hectare cu căstănişuri au fost decimate de această ciupercă, fiind cea mai mare calamitate biologică de acest tip cunoscută (Kuhlman, 1978). Ultimele succese pe plan mondial pe linia combaterii biologice a ciupercii C. parasitica aduc o speranţă reală pentru redresarea culturilor silvice şi pomicole din Europa (Heiniger şi Robin, 2001; Dia-mandis S., Perlerou C., 2003; Chira ş.a., 2003).

Alţi factori biotici patogeni sunt implicaţi în starea de sănă-tate a castanului comestibil (Bontea, 1985; Bolea şi Chira, 2002), atât în culturi forestiere (pepiniere, plantaje, planta-ţii, arborete), cât şi în livezi (Cociu ş.a., 2003). O parte dintre aceştia au legături de competiţie sau sunt favorizaţi de infec-ţiile cu C. parasitica.

2. Specii criptogamice care afectează castanul

2.1. Boli ale plantulelor

Oomicetele din genurile Pytium şi Phytophthora cuprind o multitudine de specii patogene, dintre cele mai periculoase, ca urmare a puterii mari de răspândire şi a polimorfismului ridicat.

În cele mai multe situaţii, oomicetele atacă în stadiul de plantulă, facând parte din complexul de specii implicate în boala gravă denumită culcarea plantulelor sau a răsadurilor.

Agenţii patogeni din genul amintit vegetează saprofit în ori-zonturile organice din sol, dar în anumite condiţii pot trece în stadiu de parazit, atacând plante vii - în diferite stadii de dezvoltare.

2.2. Boli ce produc vătămări ale rădăcinilor şi coletului

2.2.1. Boala cernelii

Genul Phytophthora face parte din fam. Pythiaceae, ord. Pythi-ales, cls. Oomycota şi cuprinde câteva zeci de specii dintre cele mai periculoase, ca urmare a puterii mari de răspândire şi a polimorfismului ridicat. Se consideră că Phytophthora cambi-vora provoacă boala cernelii la castanul comestibil (Georges-cu ş.a. 1957).

Mai multe specii ale genul Phytophthora produc boli simila-re, finalizate prin putrezirea rădăcinilor sau a coletului, con-ducând la debilitări severe sau chiar moartea puieţilor sau arborilor (chiar a celor seculari) printre care Ph. citricola, Ph. cactorum, Ph. cinnamomi, Ph. gonapodyides ş.a. (Vannini şi Vettraino, 2001).

Aparatul vegetativ este un sifonoplast, format din filamente neseptate, cu mai mulţi nuclei, pe care apar conidii cu coni-dioforii dispuşi în fascicule. Talul este localizat intercelular, iar hrana este absorbită din celulele plantei gazdă prin aşa numiţii haustori. Înmulţirea asexuată se face prin conidii care germinează, dând naştere la filamente de infecţie sau la zoospori flagelaţi. Organele sexuale, anteridiile şi oogoanele, apar mai târziu, iar zigoţii după putrezirea ţesuturilor moar-



92

te. În urma procesului de oogamie, rezultă sporii numiţi oospori, galbeni-bruni de cca 20μ, care sunt foarte rezistenţi, puterea lor germinativă menţinându-se timp îndelungat, chiar până la patru ani. Cu ajutorul zoosporilor ciuperca se înmulţeşte în sezonul de vegetaţie, iar prin oospori ciuperca rezistă peste iarnă, de obicei în sol. Prin germinarea oospori-lor se realizează infecţia primăvara.

Simptome produse de boala cernelii: la inserţia rădăcinilor pe trunchi, la colet, cambiul se distruge, iar scoarţa crapă; culoarea lila-neagră a cambiului umed, datorită putrezirii;

scurgeri negre ca de cerneală, datorită oxidării substanţelor fenolice, pe arborii bolnavi mai de mult; pe arborii tineri ne-crozele la colet se văd fără decojire; în pepiniere, plantaţii şi regenerări, necrozele afectează rădăcina principală a puieţi-lor şi urcă pe trunchi, câţiva cm; putrezirea rădăcinilor sau porţiuni moarte la nivelul rădăcinilor; mirosul neplăcut al scurgerilor de sevă în stare proaspătă, cu iz de alcool; micro-filie; cloroza frunzelor; reducerea desimii coronamentului prin căderea prematură a frunzelor; căderea inflorescenţe-lor; avortarea fructelor, prin deschiderea prematură a invo-

Tab. 1. Agenţi fitopatogeni ai castanului comestibil Pathogens of sweet chestnut

Denumire boală / Specie Denumire populară Afecţiune Fr. MMPythium sp. culcarea plantulelor P (omorârea plantulelor) FPhytophthora cambivora

boala cernelii S-P (uscări de rădăcini, uneori puieţi sau arbori) R

Phytophtora citricola, Ph. cinnamomi, Ph. gonapodyides

putrezirea rădăcinilor; putrezirea coletului

S-P (uscări de rădăcini, uneori puieţi sau arbori) ?R

Armillaria gallica ghebă S-M (omorârea rădăcinilor) FFAgrobacterium tumefaciens cancer bacterian S-M (deformări rădăcini, axe) ?Fistulina hepatica linguriţa zânelor S-P (putrezirea lemnului) MLaetiporus sulphureus iasca galbenă a foioaselor S-P (putrezirea lemnului) MPhellinus robustus iască S-P (putrezirea lemnului) RStereum hirsutum ciuperca de rană S-M (putrezirea lemnului)

/ - (saprofită - putrezirea lemnului)F

Cryphonectria parasitica cancerul castanului FP (uscarea în masă a castanului) FFMelanconis (Pseudovalsa) modonia cancerul ramurilor S (deformări) ?RDiplodia castaneae cancer S (deformări) ?Schizophyllum commune ciuperca de scoarţă S-M (omorârea ramurilor debilitate) FCeratocystis castaneae albăstreala lemnului S (blocarea vaselor lemnoase) ?Microsphaera alphitoides f.c. Oidium alphitoides

făinarea frunzelor S (reducerea capacităţii fiziologice) R

Phyllactinia suffulta făinarea frunzelor S (reducerea capacităţii fiziologice) ?Mycospherella maculiformis f.c. Phleospora castanicola Cylin-drosporium castanicolum, Phyllosticta maculiformis Septoria castanicola

punctarea frunzelor S-M (reducerea capacităţii fiziologice) F

Mycosphaerella castanicola punctarea frunzelor S-M (reducerea capacităţii fiziologice) ?Virusul mozaicului mărului viroză S (fizologice ...) ?Fitoplasme, micoplasme fito/micoplasmoze S (diminuare creşteri ...) ?Phomopsis sp. putregaiul castanelor S-P (pierderi de castane) R-MKuehneromyces mutabilis Pholiota sp.

popinci - (saprofite - putrezirea lemnului) R-M

Trametes hirsuta - (saprofită - putrezirea cioatelor) FFTrametes versicolor ciuperca "fluture" - (saprofită - putrezirea cioatelor) FFFomitopsis pinicola iasca răşinoaselor - (saprofită - putrezirea lemnului) RDaedalea quercina iasca de cioată a cvercineelor - (saprofită - putrezirea lemnului şi cioatelor) RXylaria polymorpha, X. hypoxylon

putrezirea cenuşie - (saprofite - putrezirea cioatelor / coletului) M

Panellus stipticus - (saprofită - putrezirea lemnului) RHypholoma capnoides Hypholoma fasciculareHypholoma sublateritium

gheba pucioasă - (saprofite - putrezirea cioatelor) R-F

Peniophora quercina - (saprofită - putrezirea ramurilor) M-FLycoperdon pyriforme putrezirea cenuşie - (saprofită - putrezirea resturilor lemnoase) FHypoxylon fragiforme - (saprofită - putrezirea scoarţei) FFDiatrype disciformis - (saprofită - putrezirea scoarţei) M

Anul X | Nr. 21 | 2005

93

Foto 1. Ciuperci xilofage pe castan (O.S. Baia Mare şi O.S. Municipal Baia Mare): Wood destroying fungi in Baia Mare and Municipal Forest District:

a. Schizophyllum commune, b. Stereum spp., c. Hypoxylon fragiforme, d. Fistulina hepatica, e. Coriolus hirsutus, f. Coriolus ver-sicolor, g. Pholiota sp., h. Phellinus robustus

a

c

e

g

b

d

f

h


94

lucrelor, înainte de coacere; menţinerea de involucre imature pe arbore, vizibile mai ales după căderea frunzelor; fructe reduse ca dimensiuni; uscarea arborelui, începând de la vârf.

În România, boala cernelii a fost semnalată în 1984 în cadrul culturilor experimentale de castan ale S.C.P.P. (Scipomar) Baia Mare (Florea şi Popa, 1989). Exemplarele afectate s-au uscat complet, iar rădăcinile infectate au putrezit. Simptome specifice bolii au fost consemnate şi în unele arborete de cas-tan (Bolea ş.a., 1995).

Evoluţia şi răspândirea bolii. Agenţii patogeni din genul Phytophthora vegetează saprofit în orizonturile organice din sol, dar în anumite condiţii pot trece în stadiu de parazit, atacând plante vii - în diferite stadii de dezvoltare.

Ciupercile pot să rămână în sol mult timp, ani chiar, în stare saprofită, prin oospori (spori de rezistenţă), organul de re-zistenţă a ciupercii în codiţii vitrege de mediu. Zoosporii, or-ganele de propagare a ciupercii, circulă prin apele subterane, eluviile de sol, astfel că măsurile de carantină sunt obligato-rii. În ţările mediteraneene s-a impus spălarea cauciucurilor vehiculelor agricole care circulă prin livezi, la terminarea lucrărilor. În Italia, răspândirea bolii cernelii în crânguri şi livezi este asociată cu reţeaua rurală de drumuri publice ce traversează pădurile de castan (Anselmi ş.a., 1999). După unii observatori, ciuperca se dezvoltă numai în orizonturile superioare, unde apar şi simptomele pe rădăcina arborilor. Evoluţia mai rapidă a bolii se produce pe solurile mai argi-loase, slab aerisite, bogate în elemente minerale, în staţiuni cu expoziţii sudice (Martins, 1999). Activitatea ciupercilor Phytophtora cinnamomi şi Ph. cambivora este mai intensă în sezonul de primăvară, aprilie-mai, şi în sezonul de toamnă, septembrie-octombrie, spre deosebire speciile Ph. citricola şi Ph. cactorum, care se pot izola din terenurile infectate de-a lungul întregului sezonul de vegetaţie. În Franţa, specii de Phytophthora au atacat stejarul roşu şi alte specii, în plantaţii instalate în locul fostelor căstănişuri decimate de Cryphonec-tria parasitica (Brasier şi Kirk, 2001).

2.2.2. Putrezirea rădăcinilor produsă de Armillaria sp.

Armillaria mellea (Vahl: Fr.) Kummer f. largo, gheba de rădă-cini, face parte din fam. Marasmiaceae, ord. Agaricales. După împărţirea genului în 5 specii (Korhonen, 1978; Shaw C.G., Kile G.A., 1991), în zona deluroasă în care vegetează casta-nul specia dominantă ar fi Armillaria gallica Romagn. (Chi-ra şi Chira, 2001). Ea produce o putrezire albă a lemnului, in-fectând rădăcinile laterale ale castanului. Prezenţa ciupercii se recunoaşte după miceliul polimorf, care poate fi sub for-mă de hife simple, benzi netede în formă de evantai, pelicule albe sau rizomorfe.

Dezvoltarea miceliului între scoarţă şi lemn conduce la usca-rea arborilor, mai ales când ciuperca cuprinde toată circum-ferinţa coletului (Chira ş.a., 2000; Marcu, 2005). Scoarţa la colet se crapă, devenind uşor de desprins. După moartea ar-borilor, miceliul pătrunde în lemn prin razele medulare, se întinde distrugând celulele de parenchim şi produce o putre-zire atât a duramenului cât şi a alburnului. Putregaiul înain-tează pe trunchi 8-10 m înălţime, iar rădăcinile pot putrezi în totalitate, astfel că la primul vânt arborii pot cădea (Bolea, 1986). Castanii tineri, de 10-20 ani, sunt distruşi în 1-3 ani,

iar cei maturi (mai bătrâni) rezistă şi 10 ani după infectare, dar îşi diminuează creşterile şi îşi schimbă aspectul exterior (Simon, 1962). În faza incipientă lemnul pare îmbibat cu apă, având o culoare brun deschisă, iar pe măsură ce putrezirea avansează lemnul devine gălbui albicios, moale, spongios, cu numeroase linii negre înguste către periferia zonei alterate. Miceliul la tinereţe este fosforescent. La arborii atacaţi frun-zele se îngălbenesc, ramurile se usucă mai ales spre vârful coroanei şi se produc gome la rădăcină sau în apropierea co-letului. Fructificaţiile (basidiofructele) apar toamna, în tufe, pe sol, având formă de pălărie susţinută de picior central.

2.3. Boli ale tulpinii şi ramurilor

2.3.1. Cancerul bacterian

Agrobacterium tumefaciens Smith et Townsend produ-ce cancerul bacterian al coletului, rădăcinilor şi tulpinilor. Bacteria face parte din fam. Rhizobiaceae, ord. Eubacteriales, încr. Bacteriophyta. Bacteria este polifagă, infectând specii de pomi fructiferi, plante ornamentale şi esenţe forestiere (castan, sălcii, plopi ş.a. - Chira ş.a., 2003). Bacteria stimu-lează dezvoltarea dezordonată a celulelor la nivelul coletului, rădăcinilor şi tulpinilor, formându-se hipertrofii histoidale de tipul cancerelor. La început aceste tumori sunt mici, de culoa-re albă, verzuie sau roşiatică, de consistenţă moale, pentru ca în decursul unui an să devină foarte tari, lemnoase şi stri-ate. Uneori, tumorile au forma unor aglomerări de rădăcini fibroase, după unii autori acest simptom aparţinând speciei Agrobacterium rizogenes (Marcu, 2005).

Ca şi la viroze şi micoplasmoze, această bacterioză poate să se răspândească direct sau indirect. Căile de acces pot fi orifi-cii naturale (lenticele, stomate) sau rănile produse de insecte, nematozi etc.. De asemenea, boala se poate răspândi şi prin uneltele folosite la operaţiuni culturale sau la tăiere, prin apa de irigaţii, datorită folosirii butaşilor proveniţi de la plante bolnave. Efectele se manifestă imediat, mai ales când can-cerele înconjoară axul perturbând circulaţia sevei şi ducând la slăbirea puieţilor şi la reducerea vigorii de creştere. Puie-ţii din pepinierele ornamentale în urma unui atac masiv al acestei bacterii pot deveni nevandabili. Bacterioza are une-ori dezvoltări în masă în culturile din pepinieră, ducând la mari pierderi.

Ţinând cont de modul de transmitere a bolii este necesar un sistem de măsuri preventive şi curative („protocolul” pentru castan - Maynard, 2006). Preventiv se evită rănirea puieţilor în urma repicajelor sau a lucrărilor de întreţinere. În cazul înmulţirilor vegetative, butaşii se vor preleva de la plante mamă sănătoase, iar instrumentele de tăiat se vor dezinfecta în alcool. De asemenea, este necesară tratarea chimică pre-ventivă a materialului seminologic sau vegetativ. Combatere chimică se poate face prin tratarea solului cu diferite sub-stanţe. Radioterapia poate fi folosită pentru dezinfectarea seminţelor şi organelor vegetative (Marcu, 2005). Combate-rea biologică se bazează pe folosirea unor bacterii antagoniste

- Agrobacterium radiobacter suşa K 84. Puieţii, inclusiv tulpi-nile, se îmbăiază în soluţii conţinând aceste suşe. În practică, s-a utilizat o preimunizare şi în cazul bacteriei Agrobacterium tumefaciens, prin inocularea unor tulpini de virulenţă atenua-tă plantele devenind imune, principiul de funcţionare al me-

Anul X | Nr. 21 | 2005

95

canismului fiind de tip vaccin. Adesea, pe tumorile bătrâne de Agrobacterium tumefaciens se instalează microorganisme, mai ales ciuperci (Phytophtora, Fusarium, Cylindrocarpon), care participă la dezintegrarea ţesuturilor plantelor gazdă, după care bacteriile continuă să se menţină în sol şi să pro-ducă noi infecţii, atunci când pe rădăcini apar răni (Marcu, 2005). Această bacterie este răspândită şi de insecte şi ne-matode, care pot produce şi răni pe arbori, fiind nu numai agenţi de vehiculare, dar şi deschizând noi porţi de intrare pentru agenţii fitopatogeni.

2.3.2. Cancerul castanului comestibil

Cancerul castanului este produs de ciuperca Cryphonectria parasitica (Murill) Barr., care face parte din fam. Valsaceae, ord. Diaporthales, cls. Ascomycota. Ciuperca a fost botezată iniţial Diaporthe parasitica Murill (1906), apoi Valsonectria parasitica Rehm (1907) şi Endothia parasitica Murill şi Ander-son. Barr (1978) introduce ciuperca în genul Cryphonectria.

C. parasitica, după cum sugerează numele, este o specie para-zită, putând însă să vegeteze saprofit mult timp, chiar să se înmulţească pe arbori morţi, porţiuni de scoarţă şi ramuri desprinse. Această specie este agentul principal al uscării castanului comestibil (Bolea şi Chira, 2004).

2.3.3. Cancerul ramurilor de castan

Boala este produsă de ciuperca Melanconis modonia (Pseu-dovalsa modonia) Tul. (sin. Melanconis perniciosa Briosi et Far-neti); f.c. Coryneum perniciosum Briosi et Farneti sin. C. kun-zei var. castanea, C. modonium (Tul.) Griff. et Maubl.) din fam. Melanconidaceae, ord. Diaporthales, cls. Ascomycota.

Atacul ciupercii se manifestă, de regulă, pe ramurile debili-tate din diferite cauze. Acestea se usucă de la vârf spre bază, frunzele se îngălbenesc şi cad de timpuriu (august), iar fruc-tele nu mai ajung la maturitate.

Pe ramurile tinere primele simptome sunt petele decolorate, bine delimitate, îngropate în ţesut, care formează cancere alungite şi profunde în scoarţă şi lemn. Pe ramurile mai bă-trâne se formează striuri de depresiune din ţesutul necrozat. Pe rădăcini atacul este greu vizibil, de multe ori confundân-du-se cu atacul ciupercii Phythophtora cambivora.

Pe ramuri, în zonele canceroase, apar stromele pe care se formează fructificaţiile conidiene, ca nişte mici verucozităţi care erup din scoarţă. Forma conidiană este acervula de cu-loare neagră (cu conidii brune, ovoid-alungite, puţin arcuite situate pe conidiofori filiformi adunaţi în fascicule) şi picni-dii formate din strome pluricelulare, de culoare neagră (care conţin stilospori fusiformi, galbeni, septaţi la mijloc).

Forma perfectă este mai rar întâlnită în natură decât forma conidiană acervulară.

Combaterea acestei boli se face prin îndepărtarea ramurilor atacate şi uscate, dezinfectarea rănilor cu soluţie de sulfat de cupru sau sulfat feros şi ungerea lor cu mastic sau ceară.

O altă ciupercă răspunzătoare de formarea unor cancere pe castan, pe ramuri şi trunchi, este Diplodia castanea Prill. et Del. (sin. Citodiplospora castanea Oud.), care face parte din fam. Sphaerioidaceae, ord. Sphaeropsidiales, cls. Deuteromycota.

Simptomele care indică prezenţa bolii sunt petele numeroa-

se care apar pe trunchi nu departe de sol (1 m), de culoare cenuşie şi alungite. Sub scoarţa necrozată, ţesutul cambial este omorât, lemnul având o culoare cenuşie. Cancerele se aseamănă cu cele produse de Nectria galligena.

Fructificaţiile ciupercii apar în zona centrală a leziunilor de pe ramuri sub forma unor verucozităţi mici în care se for-mează picnidiile.

Măsurile de combatere a bolii sunt de fapt măsuri de preve-nire şi constau în plantarea de material sanătos. Puieţii ata-caţi se distrug prin ardere.

2.3.4.1. Ciuperci vasculare

Ceratocystis castaneae a fost implicat în boli vasculare ale castanului (Juhásová, 1999; Aghayeva, 2001). Periteciile se dezvoltă abundent în xilem. Are două stadii conidiene Sporothrix (Hektoen et Perkins) şi Graphium (Cda.). Conidii-le de Sporothrix sunt holoblastice, hialine, cu pereţi subţiri, unicelulare, oblongi sau elipsoidale, clavate, de 2.8–5.6 x 1.1–1.5 μm, la început singulare apoi agregate. Conidiile de Graphium sunt unicelulare, hialine, oblong-cilindrice, uneori curbate, de 4.2–8.4 (9.8) x 2.1–2.8 μm, adunate sub formă de capete noroioase.

2.3.4. 2. Ciuperca de scoarţă

Schizophyllum commune Fr. este frecvent întâlnită în căs-tănişurile din Maramureş, apărând relativ rapid după cră-parea scoarţei (cauzată sau nu de Cryphonectria parasitica) şi contribuind apoi la uscarea porţiunilor infectate (foto 1.a). Ea vegetează pe baza substanţelor nutritive din alburn, de-gradând apoi slab lemnul mort (Chira ş.a., 2003).

2.3.4. 3. Ciuperca de rană

Stereum hirsutum (Willd.: Fr.) S.F.Gray face parte din fam. Stereaceae, ord. Stereales. Ciuperca produce putrezirea mar-morată a alburnului, de culoare albă cu dungi galbene încon-jurate de o linie brună. Este o specie care vegetează pe ra-murile uscate şi lemnul mort din dreptul rănilor. Atacul, în cazul buştenilor, se propagă şi în duramen (Chira ş.a., 2003; Marcu, 2005).

Fructificaţiile apar în masă toamna, sunt cenuşii-gălbui sau gălbui-brune, coriacee şi aspru păroase pe partea superioa-ră. Măsurile de combatere presupun protejarea rănilor după curăţarea lor prealabilă cu balsamuri folosite la altoiri, mas-ticuri, care să împiedice pătrunderea sporilor şi germinarea lor. Corpii de fructificaţie se îndepărtează, cât mai devreme, până se ajunge la ţesut sănătos, distrugându-se pe loc prin ardere. De asemenea, se utilizează pentru dezinfectare tra-tarea cu fungicide inclusiv a cioatelor.

Stereum sp. (îndeosebi S. hirsutum) (foto 1.b) apare frecvent pe trunchi ca specie parazită (deseori de rană) şi saprofită, care provoacă putrezirea lemnului, fiind întâlnită pe ramuri, tulpini şi pe cioate. Este frecventă în multe căstănişuri (ex. V. Firiza), în special pe ramurile de la baza coroanei uscate. Acestea se degradează încet, din cauza conţinutului ridicat de tanin, elagajul natural al castanului fiind lent. De aceea, este indicat a se parcurge căstănişurile cu operaţiuni de ela-gaj artificial, pentru a se obţine lemn cu noduri mici şi a se evita infecţiile de tulpină.


96

2.3.5. Putregaiul lemnului

O serie de bazidiomicete provoacă putrezirea alburnului sau duramenului castanului.

Fistulina hepatica este întâlnită frecvent în rezervaţia de la Morgău, O.S.M. Baia Mare, atât pe cioate cât şi la baza trun-chiurilor arborilor uscaţi în picioare (foto 1.d). Ea provoacă putrezirea brună, a duramenului lemnului.

Laetiporus sulphureus (Bull.: Fr) Bond. et Sing. (= Gripho-la sulphurea (Bull.) Pilat sau Polyporus sulphureus (Bull.) Fr.), iasca galbenă a foioaselor, face parte din fam. Polyporaceae, ord. Polyporales. Ea produce putrezirea roşie a duramenului la multe specii de foioase.

Ciuperca infectează arborii prin rănile cauzate de ruperea ramurilor sau prin cele provocate de îngheţ. Lemnul infectat se colorează la început roşu deschis, iar pe măsură ce altera-rea se accentuează lemnul se usucă, apar crăpături în care se observă xilostromele albe ale ciupercii. Lemnul uscat devine brun, friabil, ramurile se usucă şi ulterior şi arborele moare (Manin, 1955, în Bolea, 1986). Corpii fructiferi sunt anuali, de forma unor console semicirculare, suprapuşi şi sudaţi în-tre ei, după uscare friabili. Faţa superioară are o coloraţie vie, galbenă, cu pete portocalii, iar faţa inferioară are tuburi fine, numeroase, de culoarea sulfului. Trama este albă până la gal-ben de sulf (Chira ş.a., 2003; Marcu, 2005).

Ciupercile xilogage de tulpină, periclitează stabilitatea arbo-relui afectat (foto 1.c).

O serie de ciuperci saprofite au fost întâlnite pe arbori us-caţi de C. parasitica şi apoi doborâţi sau pe diverse resturi lemnoase: Hypoxylon fragiforme (foto 1.c) pe ramuri uscate; Trametes hirsuta, specie comună, ce apare rapid pe lemnul mort (foto 1.e); Trametes versicolor, specie comună pe cioate şi buşteni (foto 1.f); Pholiota sp. (foto 1.g) întâlnite pe ramuri, tulpini şi pe cioate;

Aceste specii, pot fi privite şi din prisma conceptului lemn mort- păduri vii, deoarece pe viitor se preconizează ca în arii-le protejate şi în pădurile cu rol de protecţie, lemnul mort să ajungă până la 30% din volumul total, în acest fel reintrând în circuitul naturii, cu toate elementele lui.

2.4. Boli ale frunzelor

2.4.1. Făinarea frunzelor

Microsphaera alphitoides, fam. Erysipaeceae, ord. Erysipha-les, cls. Ascomycota, produce făinarea stejarilor. Ciupercile acestei familii sunt obligat parazite la peste 10.000 de specii de plante gazdă, producând boli denumite popular făinări.

Aparatul vegetativ este format dintr-un miceliu filamentos de culoare albă, împletit, ce se dezvoltă de obicei ectopara-zit, la suprafaţa organului atacat (frunze, lujeri, flori, fruc-te). Corpul de fructificaţie în stadiul sexuat este o peritecie complet închisă (cleistotecie, cleistocarp), sferică, de culoare brună, la suprafaţă cu nişte apendici simplii sau ramificaţi dihotomic, denumiţi fulcre (Marcu O., 2005). Cleistoteciile sunt poliasce. Ascele conţin 2-8 ascospori, elipsoidali, inco-lori, unicelulari. Diseminarea are loc prin crăparea la matu-ritate a pereţilor periteciilor.

Agenţii criptogamici din ord. Erysiphales, ce produc făina-rea şi la castanul comestibil sunt: din, fam. Erysiphaceae, subfam. Erysiphoidae, cu genurile clasificate în funcţie de numărul de asce din cleistotecii şi varietatea fulcrelor (Mar-cu O., 2005):

• genul Microsphaera, ce infectează specii forestiere din ge-nurile Quercus, Castanea, Fagus, cu ciuperca M. alphitoi-des, forma conidiană Oidium alphitoides, cu cleistotecii cu poliasce cu fulcre rigide, lungi cât lungimea diametrului cleistoteciilor, ecuatoriali, ramificaţi dihotomic la vârf;

• genul Phyllactinia, specia P. suffulta cu forma conidiană Ovulariopsis, cu fulcre ecuatoriale, drepte, rigide, umfla-tela bază, ascuţite la vârf, cu atac pe genurile Quercus, Castanea, Fagus, Betula, Acer, Fraxinus. Este interesant că pe timp secetos se poate realiza o rigidizare unidirec-ţională a fulcrelor, astfel că aceste cleistotecii se ridică pesubstrat şi pot fi transportate de vânt;

Microsphaera alphitoides hibernează sub formă de micelii de rezistenţă, la nivelul mugurilor sau lujerilor afectaţi anteri-or, sau – corpi de fructificaţie pe frunze căzute. Producerea masivă de conidii face ca petele să aibă un aspect pudrat, alb, asemănător unui strat alb de făină de grâu. Oidium alphito-ides se dezvoltă în special pe partea superioară, luminată a frunzelor, pe tot parcursul sezonului de vegetaţie, în timp ce la sfârşitul verii şi toamna apar pe ambele feţe ale frunzei pete brun negre, reprezentând corpul fructifer (sexual) – cle-istoteciile ciupercii.

Prevenirea şi combaterea făinării, constau în eliminarea sau diminuarea factorilor stresanţi: evitarea amplasării pepini-erelor în locuri expuse îngeţurilor târzii; eliminarea surse-lor de infecţie - devitalizarea cioatelor din jurul pepinierelor sau crearea de perdele de protecţie din specii rezistente la făinare; frunzele atacate se adună; administrarea de îngră-şăminte P, K , cele cu N favorizând dezvoltarea ciupercii; se recomandă combaterea la timp a insectei Lymantria dispar, ce produce defolieri şi la castan; cultivarea de cvercinee în amestec cu specii rezistente la făinarea stejarilor, în special esenţe forestiere ce acoperă bine solul ( tei, carpen, fag); prin operaţiunile culturale se va căuta să se menţină un echilibru pentru stimularea creşterilor şi vigorii arborilor şi preveni-rea efectelor luminării, (făinarea/ înierbarea).

2.4.2. Punctarea frunzelor castanului comestibil

Ciuperca Mycosphaerella maculiformis (Pers.) Schröt. şi M. castanicola Kleb. fac parte din fam. Mycospherellaceae, ord. Loculoascomycetes, cls. Ascomycota. Acestea parazitează frunzele de castan, care produce pătarea, uscarea şi pierde-rea timpurie (august-septembrie) a frunzelor, iar ca efect se-cundar diminuarea recoltei de fructe (Georgescu ş.a., 1957). M. maculiformis se poate întâlni şi pe alte specii de foioase.

Forma conidiană a ciupercii M. maculiformis este de acervulă la Phleospora castanicola Desm. (f.c. Cylindrosporium castanico-lum (Desm.) Ber., respectiv picnidie la Phyllosticta maculifor-mis Sacc. şi Septoria castanicola Desm.). Acervulele se dezvoltă subepidermic, ele conţin conidii de cca 40 x 3μm, cilindric arcuite, cu până la 5 celule hialine. Petele mici de 0,5-1mm se disting pe ambele părţi ale laminei, la început gălbui ro-tunde, apoi neregulate, cenuşii, până la brun întunecate, mai

Anul X | Nr. 21 | 2005

97

târziu ele se măresc şi se unesc, lamina ia aspect marmorat şi se usucă începând din partea mediană. Periteciile negre de 70-80μ, vizibile pe ambele feţe, conţin asce cu ascospori bicelulari de cca 12 x 3μ.

Tratamentele chimice pe bază de sulfaţi se pot folosi pentru combaterea acestei boli.

Speciile europene ale castanului comestibil sunt sensibile la atacul ciupercii Mycospheralla maculiformis, în schimb soiuri-le speciei japoneze, Castanea crenata, anume Isumo, Tsukuba, Tamba, au imunitate, fiind recomandate ca genitori, mai ales că au flori mascule longistaminale şi experienţa a arătat că so-iurile europene, pentru producere de recolte mari, au nevoie de polen străin, fiind autoincompatibile (Popa şi Lazăr, 1979).

La Staţiunea de Cercetări Pomicole Baia Mare s-au omologat tipurile de castan comestibil Iza şi Mara, hibrizi între spe-cii europene şi japoneze, ce moştenesc rezistenţa la pătarea frunzelor de la genitorii japonezi, transmiţând-o la jumătate din descendenţă (Lazăr, 1979).

2.4.3. Viroze

Virozele castanului comestibil au fost semnalate în multe ţări mediteraneene. Virusul VMP este foarte răspândit, in-clusiv la noi în ţară, pe toate clonele de plop. An de an asistăm la noi semnalări de virusuri pe gazde forestiere, fiind con-semnată inclusiv o viroză a castanului comestibil. Virusurile sunt entităţi patogene, acelulare cu particularităţi specifice atât mineralelor (cristalizează) cît şi organismelor vii. Sunt constituite din acid nucleic, ARN sau ADN (ribovirusuri şi dez-oxiribovirusuri) şi proteine. Se pot multiplica numai pe seama celulelor plantelor gazdă. Răspândirea virusurilor în plante se face prin vasele floemice (prin seva elaborată) şi prin ţesu-turile parenchimatice (prin plasmodesme, cu ajutorul curenţilor citoplasmatici), mai rar prin xilem (prin seva brută). Datorită dimensiunilor foarte mici (sub 0,5μ ), practic, ele se pot iden-tifica numai prin simptomele produse. Virusurile pot parazita şi ciupercile dăunătoare castanului comestibil, această rela-ţie de hiperparazitism dovedindu-se astfel folositoare.

Virozele sunt de obicei boli sistemice, generalizate în întrea-ga plantă (cu excepţia meristemelor apicale), producând per-turbări ale metabolismului plantelor, cu influenţe negative în procesele fiziologice (fotosinteză, respiraţie) şi modificări ana-tomo – morfologice (la castan - Horváth ş.a., 1975).

Simptome specifice virozelor: Modificări de aspect:

• cloroza (decolorarea verde - gălbuie a frunzelor);

• căderea prematură a frunzelor;

• mozaicul frunzelor (pătarea dispersă a laminei, petele având mărimi diferite).

• Modificări morfologice: cancere (uneori petele necrotice pot evolua în cancere).

2.4.4. Fitoplasmoze - Micoplasmoze

Micoplasmele (fitoplasme) fac parte din fam. Mycoplasma-taceae, ord. Micoplasmatales, cls. Mollicutes. Micoplasmele sunt organisme cu proprietăţi intermediare între virusuri şi bacterii, unicelulare, cu membrană elementară şi ambii acizi nucleici, ADN şi ARN. Dimensiunile variază între 0,05-2 μ,

iar formele sunt diferite de la sferice la filamentoase sau ne-regulate. Multiplicarea acestor organisme se face prin divi-ziune şi înmugurire. Propagarea infecţiilor se face cu ajuto-rul insectelor, care se hrănesc cu sucul celulelor floemice, cu ajutorul omului (în procesele de înmulţire vegetativă - altoiri etc.) sau prin contact direct între plante bolnave şi sănătoase (concreşteri de rădăcini, tulpini, atingeri de ramuri ş.a.). E posibil să determine incompatibilitatea altoi – portaltoi, acest fenomen fiind constatat şi pentru virusuri.

Simptome ale micoplasmozelor (la castan - Han ş.a., 1997; Mittempergher şi Sfalanga, 1998; Jung ş.a., 2002): cloroză - modificare de culoare, îngălbenirea frunzelor; nanism foliar sau general; proliferări - lăstăriri anormale, inclusiv mături de vrăjitoare pe ramuri din lăstari provenind din muguri dorminzi; virescenţă - florile devin verzi.

2.5. Bolile fructelor

2.5.1. Putrezirea castanelor provocată de specii de Phomopsis

Este o boală care are efecte negative atât asupra calităţii recoltei şi a stocării acesteia, cât şi asupra procesului de germinare a castanelor. Speciile de ciuperci sunt răspunză-toare de producerea micotoxinei Phomopsin. Boala este de mult cunoscută în Italia şi Franţa. Ciupercile se dezvoltă în interiorul fructului, în membrana vie ce înconjoară miezul. Picnidiile de culoare brun deschis apar pe fructe, dar şi pe involucre, unde sunt mai greu de identificat. După recoltarea fructelor, izvorul de infecţie îl repretinză tocmai aceste cupe în care se dezvoltă picnidiile. Cercetările din Noua Zeelandă, unde majoritatea populaţiilor sunt hibride între cele patru specii de castan, european, american, japonez şi chinezesc, cele din nordul insulei asemănându-se mai bine cu Castanea crenata - castanul japonez, iar cele din sudul insulei cu Casta-nea sativa – castanul european, arată că nu se constată o di-minuare a infecţiei endofitice la formele hibride. Infecţia se produce după polenizare, germenii patogeni dezvoltându-se în pelicula embrionară. Polenizările controlate cu varietăţi cunoscute au evidenţiat că manipularea surselor de polen ar putea fi o metodă pentru reducerea infecţiilor. ■

Bibliografie Aghayeva D.N., 2001: Mycobiota of Castanea sativa Mill. in Azerbaijan.

For. Snow Landsc. Res. 76, 3: 405–408.

Batu M., Achim Gh., 1998: Evaluarea selecţiei castanilor din populaţia formată în condiţiile ecologice din nord-estul Olteniei. Acta Hort 494.

Bolea V., 1986: Studiul silvicultural al castanului din nord-vestul ţării. Teză de doctorat. Manuscris. Braşov.

Bolea V., Mihalciuc, V., Chira, D., Bud, N., Pop, V., 1995: Cancerul de scoarţă al castanului cauzat de Cryphonectria parasitica (Murrill) Barr în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul Silvic Baia Mare. Revista Pă-durilor 1: 24-29.

Bolea V., 1995: Boala cernelii cauzată de Phytophthora cinnamoni Rands. în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul Silvic Baia Mare. Revista pă-durilor 110, 2: 32-37.

BoleaV., Chira D., 2002: Prevenirea uscării castanului în judeţul Mara-mureş. Referat ştiinţific, ICAS.

Bolea V, Chira D., în colab. cu Chira F., Bujilă M., Ciobanu D., 2004: Combaterea integrală a cancerului castanului – evaluare, strategie, plan de acţiune. Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 104 p.

Bolea V., Chira D., 2004-2005: Însănătoşirea arboretelor cu castan din


98

Maramureş (Lucrări experimentale privind combaterea integrată – silvi-culturală şi biologică – a cancerului castanului). Referate ştiinţifice, ICAS.

Bontea V., 1985: Ciuperci parazite şi saprofite din România. Vol. I. Ed. Academiei RSR.

Brasier C.M., Kirk S.A., 2001: Comparative aggressiveness of standard and variant hybrid alder phytophthoras, Phytophthora cambivora and other Phytophthora species on bark of Alnus, Quercus and other woody hosts. Plant Pathology, 50:2: 218–229.

Chira D., Tăut I., 2000: Cercetări asupra agenţilor criptogamici vătămători în culturile silvice şi arborete. Biologia şi combaterea integrată a ciuperci-lor xilofage din arboretele de fag şi răşinoase. Îndrumări tehnice, RNP.

Chira D., Chira F., 2001: Caracteristicile de cultură ale speciilor desprinse din complexul “Armillaria mellea”. Revista de Silvicultură 13-14: 16-21.

Chira D., Chira F., Tăut I., 2003: Bolile. În Simionescu, A. şi Mihalache, Gh. (ed.): Protecţia pădurilor, 580-581.

Chira D., Bolea V., Chira Fl., 2003: Starea fitosanitară a castanului co-mestibil şi posibilităţi de combatere biologică a ciupercii Cryphonectria parasitica. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, 17-18: 80-82.

Cociu V. (ed.), 2003: Culturile nucifere. Editura Ceres.

Diamandis S., Perlerou C., 2001: The mycoflora of the chestnut ecosystems in Greece. For. Snow Landsc. Res. 76, 3: 499–504.

Diamandis S., Perlerou C., 2003: National Programme for the biological control of chestnut blight. Proc. 11th Congr., Hellenic Forestry Soc., Olympia.

Florea S., Popa I., 1989: Diseases of the edible chestnut reported in the fruit growing area of Baia Mare. În: Cercetarea ştiinţifică în slujba pro-ducţiei pomicole 1969-1989, Bucureşti, 365-372.

Georgescu C.C., Petrescu M. ş.a. 1957: Bolile şi dăunătorii pădurilor. Bi-ologie şi combatere. Ed. Agrosilvică de Stat, Buc., 87, 131, 152-167, 229-239, 281-283.

Han S.S., Kim Y.H., So I.Y., Chai J.K., 1997: Association of phytoplasma with chestnut (Castanea crenata Sieb. et Zucc.) little leaf disease in Korea. J Mycoplasmol Kor., 8, 48-54.

Horváth J., Eke I., Gál T., Dezséry M., 1975: Demonstration of virus-li-ke particles in sweet chestnut and oak with leaf deformations in Hungary. Z. PflKrankh., PflSchutz 82: 498-502.

Isac I., 2002: Managementul tehnico-economic al exploataţiilor pomicole. Editura Pământul, Piteşti, 212-214.

Jung H-Y, Sawayanagi T., Kakizawa S., Nishigawa H., Miyata S-I, Oshima K., Ugaki M., Lee J.-T., Hibi T., Namba S., 2002: ‘Candida-tus Phytoplasma castaneae’, a novel phytoplasma taxon associated with chestnut witches’ broom disease. International Journal of Systematic and Evolutionary Microbiology, 52: 1543–1549.

Juhásová G., 1999: Hubove choroby gastana jedleho (Castnea sativa Mill.) VEDA, Bratislava.

Korhonen K. 1978: Interfertility and clonal size in the Armillariella mel-lea complex. Karstenia, 18:31-42.

Kuhlman E.G., 1978: The devastation of american chestnut. Proceedings of the American Chestnut Symposium. Morgantown West Virginia, 1-3.

Manetti M.C., Amorini E., Becagli C., Conedera M., Giudici F., 2001: Productive potential of chestnut stands in Europe. Forest Snow and Lan-dscape Research. 76: 471-476.

Marcu O., 2005: Fitopatologie forestieră. Ed. Silvodel Braşov.

Mariş V., 2003: Încercări de combatere chimică a cancerului castanului în D.S. Maramureş. Revista de Silvicultură şi Cinegetică, Ed. Pentru Viaţă, Braşov, 17-18: 85-86.

Mariş V., 2004: Tipuri de cancere cauzate de Cryphonectria parasitica (Murr.) Barr la castanul comestibil (Castanea sativa Mill.). a V-a Confe-rinţă Naţională de Protecţia Mediului prin Metode şi Mijloace Biologice şi Biotehnice, Universitatea Transilvania Braşov.

Mittempergher L., Sfalanga A., 1998: Chestnut yellows: a new disease for Europe. Phytopathol Mediterr. 37, 143-145.

Pettenella, D., 2001: Marketing perspectives and instruments for chestnut products and services.

Robin, C., Heiniger, U., 2001: Biological control of chestnut blight in Europe: Diversity of Cryphonectria parasitica, hypovirulence and bio-control. Forest Snow and Landscape Research, 76: 361-367.

Shaw C.G., Kile G.A., 1991: Armillaria root desease. Agriculture Handbook, no. 691, Forest Service, U.S.D.A., Washington D.C.

Vannini A., Vettraino A.M., 2001: Ink disease in chestnut: impact on the European chestnut. Snow Landsc. Res. 76, 3: 345-35.

AbstractIn the health status of sweet chestnut are involved many fungal agents such as: Cryphonectria parasitica - primary agent of chestnut dying; Melanconis taneae – involved in vascular diseases of the sweet chestnut; oomicets of genus Pytium and Phytophtora - seedlings dumping-off, Phytophtora cambivora - ink disease, Phytophtora citricola, Phytophtora cactorum, Phytophtora cinamoni and Phytophtora gonopodides - root and collar rotting, Armillaria mellea and Armillaria gallica - root rot; Agrobacterium tumefaciens - bacterial cancer of collar, root and stem; Schizophyllum commune – bark and softwood degradation; Stereum hirsutum - the plague fungus, causing rotting marbled sapwood; Fistulina hepatica - brown rotting of heartwood trunk base; Laetiporus sulphureus - red rotting of heartwood; Microsphaera alphitorides and Phyllactinia suf-fulta - powdery mildew of chestnut leaves; Mycosphaerella maculiformis - drying and early loss of leaves; virosis - chlorosis, dispersed staining of lamina, early leaf fall; mycoplasmoses - yellowing leaves, foliar dwarfism, proliferation of greedy shoots; Phomopsis spp. – nut rotting.

Keywords: sweet chestnut, disease, cancer, rotting, roots, stem.

Anul X | Nr. 21 | 2005

99

Der Braunbär: Wildtier des Jahres 2005 Wappentier der Hauptstadt Berlin

■ Aurel Teuşan

1. Introduction

D ie Organisation Schutzgemeinschaft Deutscher Wald proklamiert seit 1992 ein Wildtier als „Tier des Ja-hres“. Im Jahr 2004 kam der Wolf zu dieser Ehre, ein

Jahr später der Braunbär. Grund genug, diesem imposanten Einzelgänger ein paar Zeilen zu widmen. Zumal der Bra-unbär (Ursus arctos L.) und seine Unterarten den Wildbiolo-gen im Laufe der Jahrzehnte viel Kopfzerbrechen bereitet haben.

Nachstehend die aktuelle Klassifizierung (nach Wikipedia):

• Europäischer Braunbär (Ursus arctos arctos) – Alpen, Skandinavien, Pyrenäen, Ost - und Südeuropa;

• Kodiakbär (Ursus arctos middendorff ) - Kodiak-Inseln;

• Grizzlybär (Ursus arctos horribilis) - Rocky Moutains;

• Sibirischer Braunbär (Ursus arctos beringianus) - Rusland;

• Isabellbär (Ursus arctos isabellinus) - Nordindien, Hima-laya, Zentralasien);

• Hokkaido-Braunbär (Ursus arctos yesoensis)-Hokkaido;

• Mandschurischer Braunbär (Ursus arctos manchuricus) China, Mongolei;

• Tibetischer Braunbär (Ursus arctos pruinosus) - Tibet, Si-chuan.

Kurzum: Bären gibt es weltweit. Im Mittelpunkt der folgen-den Betrachtungen steht der Karpaten- sowie der Pyrenäen Braunbär.

2. Von den Karpaten in die Pyrenäen und retourDer Braunbär hat eine besondere Vorliebe für den rumänis-chen Karpatenraum.

Aus guten Gründen: Die 1300 km lange Karpatenkette erfährt auf rumänischem Gebiet eine auffallende Differen-zierung in Ost-, West- und Südkarpaten. Damit nicht ge-nug. Ein weiteres Kennzeichen der rumänischen Karpaten sind zahlreiche und auch niedrigen Pässe sowie tiefe Fluss-durchbrüche. Dadurch wird der Übergang von Ost nach West und vice-versa erleichtert. Ebenso von Norden nach

Süden und umgekehrt. Attraktiv sind auch die zahlreichen Schafherden, die im Sommer die Berge bevölkern. Zur Zeit der Römer waren die Bären auch im Flachland sowie in den Wäldern der Donaudelta „zuhause“. Grund genug für den römischen Historiker Ammianus Marcellinus (330 – 395) das Gebiet der damaligen „Dacia Felix“ als „Bärenland“ zu bezeichnen.

Es war nicht immer so.

Die Eiszeit hat floristische und faunistische Migrations-bewegungen zur Folge gehabt.

So auch die Bärenpopulationen. Diese von Menschen einer-seits bewunderten, andererseits aber auch gefürchtete Wild-tiere waren und sind auch heutzutage noch gut zu Fuß. Sie wanderten einfach in die noch eisfreien Gebiete ein.

Vor allem auf der Iberischen Halbinsel kam es zu gewalti-gen Konzentrationen. Experten des Instituts Max-Plank (Leipzig) gehen davon aus, dass in der Kulminationspha-se der Vergletscherung bis zu 100.000 Bären auf engstem Raum zusammenlebten.

Die weitere Entwicklung auf der Halbinsel ist exemplaris-ch für die Folgen der Konfrontation zwischen Mensch und Bär. Der letztere ist immer der Verlierer. Im 17- Jahrhundert war die Bärenpopulation auf der Iberischen Halbinsel auf rd. 5000 Exemplaren geschrumpft.

Die Stiftung Euronatur schätzt den heutigen Bärenbestand auf rd. 150 Tiere.

Diese Entwicklung hat 1999 im französischen Bereich der Pyrenäen die Forstbehörden und die Schafzüchter mobilisi-ert. Die letzteren orientieren sich nach einer multisäkularen Tradition. Im Jahr 1994 haben sich im Departement Pays de Soul 43 Gemeinden zusammengeschlossen. Sie verfügen nun die über 145 000 ha Land, wobei 80 % Weideland sind.

Dementsprechend floriert die Schaf-und Viehzucht sowie die Produktion von Laktaten. Mit der Unterstützung des Minis-teriums für Umwelt, in Verbindung mit den Lokalbehörden ist im Jahr 1994 eine Regelung (Charte) elaboriert worden. Die Vorschriften waren auch Gegenstand einer dreitägigen Beratung in der Ortschaft Iraty. Zu Debatte stand vor allem die Frage, auf welche Art und Weise der Mensch, die Hausti-ere und die Bären co-existieren könnten.

Cinegetic ă


100

3. Zurück in den Karpaten So wie auch in den Pyrenäen, Konfliktstoff zwischen Mensch und Bär sind in erster Linie die Haustiere. Mit zunehmen-dem Wohlstand treten die Touristen an die Stelle der Haus-tiere. Mensch und Bär gehen sich in der Regel aus dem Weg. Im Übrigen sind die Bären nicht aggressiv. Eine von einem Holzfäller in den Nordkarpaten erlebte Begebenheit ist aufschlussreich:

Um die Mittagszeit, ein Mann hatte sich auf einen Baum-stamm gesetzt und war dabei, sein Mittagessen zu verze-hren, als er hinter sich etwas rascheln hörte.

In der Annahme dass der Revierleiter dahinter steckt, dreh-te er sich nicht um. Bis plötzlich über seiner Schulter eine haarige Bärenschnauze sein bescheidenes Käsebrot begehr-te… Der spontane Versuch des Holzfällers auf den nächstli-egenden Baum zu klettern, endete kläglich. Großzügig - an-gesichts menschlicher Schwäche -, setzte der Bär seinen Weg fort…

4. NATURA 2000: Eine praktikable Lösung?Die obige Naturschutzkonzeption der EU basiert auf den im Jahre1979 lancierten FFA-Richtlinien. Angestrebt ist ein Netz von Naturschutzgebieten - zwecks Sicherstellung von Lebensräumen - von Pflanzen und Tieren von europäischer Bedeutung. Es gibt keinen Zweifel, der erste Platz in dieser Konstellation gehört dem Braunbären. ■

BibliografieAnonim: Les entretiens d’Iraty. Communes forestières de France. Avril-

mai-juin 99.

Brunner, B., 2005: Eine kurze Geschichte der Bären. Ullstein Buchverlage GmbH, Berlin 2005.

Rösler, R., 2005: Zum Habitat des Braunbären (Ursus arctos L.) in den Rumänischen Karpaten unter besonderer Berücksichtigung des Nös-nerlandes (Judeţul Bistriţa-Năsăud) in Siebenbürgen. Beiträge zur Jagd- und Wildforschung, Bd. 30, 2005.

AbstractA German organization focused on biodiversity customary from 1992, to proclaim a wild animal to be the regent of the year. A distinction which has received the wolf in 2004, followed in 2005, by the brown bear. Brown bear is the emblem of Berlin. German text describes the eight subspecies of brown bear, explains the causes for which in time of the Romans, „Dacia Felix“was considered “Country of Bears”, migration that took place in ice age and the issue of coexistence between man and bear.

Keywords: brown bear, regent of the year, cohabitation.

Anul X | Nr. 21 | 2005

101

Cinegetic ă

Ursul brun: de la Ursus arctos la Ursus problematicus

■ Aurel Teuşan

1. Pe urmele strămoşilorIstoriograful roman Ammianus Marcellinus (330 – 395) a nu-mit spaţiul ponto-carpato-dunărean, (pe atunci Dacia Felix)

“ţara urşilor”. Atât în codrii de stejar din Câmpia Română, cât şi în pădurile de amestec sau de răşinoase din regiunile delu-roase sau muntoase, ursul brun (Ursus arctos L.) era “acasă”. Dar, nu numai în Carpaţi.

Foto 1. Cartierul de iarnă al ursului brună în Carpaţii de N. „Pietrele Doamnei” Munţii Rarău. (Foto: A. Teusan)

Winter district of brown bear in Norther Carpathians. „Pietrele Doam-nei”, Rarău Mountains

Acum zeci de mii de ani, ursul brun colinda prin pădurile din întreaga Europă. Dovada au făcut-o specialiştii în paleoge-netică de la Institutul Max-Planck din Leipzig. Unul dintre aceştia, Michael Hofreiter, a analizat vechi oseminte de urs provenite din diferite regiuni europene. Rezultatul a fost concludent: anumite caracteristice genetice, atribuite numai ursului carpatin au fost descoperite şi la “rudele” din Italia sau Peninsula Iberică. Tot cei de la sus-numitul institut au putut stabili o corelaţie între apogeul perioadei glaciare şi o suprapopulaţie de urşi (peste 100000), refugiată în Penin-sula Iberică. În funcţie de retragerea gheţarilor, numărul celor rămaşi pe loc a scăzut în mod treptat. Acum vreo 350 de ani se mai găseau cca. 5000 exemplare. După cele relatate de Fundaţia Euronatur, actualmente nu mai vieţuiesc decât

aproximativ 150 urşi, retraşi în pădurile din Pirinei. Un capi-tol asupra căruia revenim mai jos.

În majoritatea ţărilor europene, acest animal faţă de care omul oscilează între admiraţie şi teamă, a fost exterminat pe rând: în cantonul elveţian Appenzell în 1673, în diferite-le landuri germane între 1705 şi 1835, în cantonul elveţian Graubünden în 1904, în Austria în 1907, în Alpii Franţei 1921.

2. Convenţia de la BernaO evoluţie care a dus la contramăsuri. Prin Convenţia de la Berna din 1993 – semnată şi de România – s-a interzis vâna-tul urşilor. Numai în cazul animalelor care comit stricăciuni deosebite sau periclitează populaţia se pot face excepţii. Aşa s-a creat o nouă categorie de urşi. Dacă până în prezent în miezul discuţiilor stăteau ursul brun, alb, negru sau ursul Panda, în noua constelaţie europeană stă Ursus problematicus, adică un urs care nu-şi cunoaşte limitele şi provoacă proble-me (Problembären).

În fond, astfel de specimene ar putea fi comparate cu tero-riştii şi combătute fără milă şi pe toate căile. Există însă şi alte păreri. După unii, problema nu-i ursul, ci omul. Pe motiv că-i este dat să se înmulţească şi să supună pământul, aces-ta pătrunde tot mai adânc în refugiile celorlalte făpturi ale Creaţiei. Un exemplu elocvent sunt întâlnirile cu aceea fiinţă misterioasă, semnalată în regiunile veşnic înzăpezite din Hi-malaia, cunoscută şi sub denumirea de Yeti.

Om sau urs?

Cercetătorul japonez Matako Nabuka a fost timp de 12 ani pe urmele acestei făpturi în Nepal, Tibet şi Bhutan. Până la urmă a ajuns la concluzia că-i vorba de o varietate locală de urs brun. De aceiaşi părere este şi renumitul explorator aus-triac Reinhold Mesner. Un alt japonez, Yoshiteru Takahashi, continuă investigaţiile.

3. În căutarea unui modus vivendiDar, să revenim la Europa şi la modalităţile de convieţuire între om şi urs.

O problemă abordată în anul 1999 pe versantul francez al munţilor Pirinei (Pyrénées Atlantiques). Regiunea deţine al


102

doilea loc pe ţară în materie de produse lactate, între altele şi brânză de oaie (prima fiind Roquefort). Localnicii dispun de o tradiţie multiseculară în domeniul păstoritului. Primele reguli scrise datează din 1520. Terenul disponibil în departa-mentul care-i obiectul acestor rânduri (Pays de Soul) cuprin-de 145000 hectare. Majoritatea (80 %) păşunilor aparţine colectivităţilor locale, reprezentate prin 43 comuni. În fieca-re vară mai multe sute de turme de oi, însoţite de vite, cai, măgari, porci urcă la munte, trecând şi peste terenuri împă-durite şi, ca atare, administrate de ocoalele silvice. De unde apar conflicte permanente.

O parte din comunele menţionate mai sus, s-au constituit într-o asociaţie patrimonială, legalizată din 1994. La bază găsim o aşa numită Charte, elaborată sub egida Ministerului pentru protecţia mediului şi în cooperare cu toate organiza-ţiile locale competente, inclusiv cei îngrijoraţi de soarta ur-şilor din regiune. Scopul urmărit constă în a trece de la con-strângerile legale la contracte benevole, ţinându-se seama de imperativul unei gospodăriri durabile şi calitative a tuturor resurselor regionale. Cinci ani după semnarea sus-numitului document (deci 1999) a avut loc o reuniune a tuturor facto-rilor de decizie în localitatea Iraty. În vecinătate, un masiv păduros de fagi seculari, împestriţaţi cu răşinoase. O pădu-re care, călare pe frontiera franco-spaniolă, se întinde pe o suprafaţă de 20000 hectare, altitudinea variind între 900 şi 1500 m. Cu alte cuvinte: condiţii convenabile şi pentru puţi-nii urşi care mai există.

Din discuţiile care au avut loc timp de 3 zile, reţinem că una dintre problemele ivite pe parcurs este eco-certificarea după sistemele FSC şi PEFC. În ceea ce priveşte coexistenţa cu ur-sul, punctul de vedere preconizat este că atât omul cât şi ur-sul, trebuie să poată coexista, fără ca unul sau altul să fie redus la un rezervat.

Foto 2 Dr. ing. Aurel Teuşan, din Freiburg – Germania, în 1990 la întâlnirea de la Topoloveni (al 2 lea din stânga)

Dr. Aurel Teuşan, Freiburg – Germania, in 1990’ meeting in Topolo-veni (the 2nd from left)

4. România, primus inter paresDupă cum am menţionat la început, nu se poate dovedi că

“Dacia Felix” ar fi fost preferată de urşii liberi de a se deplasa după plac. În schimb se poate afirma că în zilele noastre acest rol revine României. Din statistică rezultă că pe teritoriul ţă-rii vieţuiesc actualmente 35 - 40 % din întreaga populaţie de urşi din Europa, exclusiv Rusia.

Motiv de mândrie ?

Numai condiţionat.

Adică în măsura în care omul şi ursul nu-s nevoiţi să se con-frunte.

Situaţia se complică în cazul când omul mai este responsa-bil şi pentru anumite animale domestice. Din statistică se desprinde că în ultimii ani mii de oi şi o mulţime de vite au căzut pradă urşilor. Experţii sunt de părere că, pe suprafaţa rezervată de 90000 km², populaţia de urşi acceptabilă ar fi de cca. 4000 exemplare.

Din statistică (vezi mai jos) rezultă un excedent considerabil.

Tab.1. Evoluţia populaţiei de urşi în ultimul secol (după Rösler) Evolution of bears in the last century (by Rösler)

An Numărul urşilor1900 30001920 30001930 18001942 15001950 8601955 20001960 32001965 38001968 4600

An Numărul urşilor1970 42001973 37001976 50001979 57001980 62001988 78001990 75001996 53002000 57002004 6200

Organizaţia Aves, care şi-a înscris pe drapel lupta pentru protecţia naturii, pune la îndoiala obiectivitatea datelor de mai sus, susţinând că populaţia ursidelor nu ar depăşi 2500 exemplare (magazinul Der Spiegel din 16.08.2004).

Fapt cert este că în anumite regiuni şi localităţi, ursul a deve-nit o primejdie şi pentru populaţie, de unde necesitatea unor soluţii practicabile. ■

BibliografieAnonimus, 1999: Les entretiens d’Iraty. Communes forestières de France.

Avril-mai-juin 99.

Brunner B., 2005: Eine kurze Geschichte der Bären. Ullstein Buchverlage GmbH, Berlin 2005.

Rösler R., 2005: Zum Habitat des Braunbären (Ursus arctos L.) in den Rumänischen Karpaten unter besonderer Berücksichtigung des Nösnerlan-des (Judeţul Bistriţa-Năsăud) in Siebenbürgen. Beiträge zur Jagd- und Wildforschung, Bd. 30.

Anul X | Nr. 21 | 2005

103

Revista RevistelorDin viaţa SOR: European Birdwatch, În: Despre Păsări, Revista pentru pro-tecţia păsărilor nr. 2/2005, Editura So-cietatea Ornitologică Română.

În cadrul European Birdwatch peste 40.000 de europeni au observat un nu-măr record de păsări! În perioada 1-2 octombrie 2005, peste 40.000 de iubi-tori ai naturii din Europa au participat la evenimentul European Birdwatch, observând aproximativ 3 milioane de păsări. European Birdwatch este unul

dintre cele mai importante evenimen-te naţionale pentru toţi partenerii BirdLife şi este o ocazie excelentă de informare a publicului larg asupra mi-graţiei păsărilor, importanţei protecţi-ei habitatelor acestora, asupra zonelor de cuibărit şi de pasaj.

În România, evenimentul a fost organi-zat de Societatea Ornitologică Română/ BirdLife România, la care au participat 340 de persoane. S-au observat 77.861 de exemplare de păsări, (188 de specii)

în cadrul a 57 de ieşiri pe teren.

Partenerii BirdLife International din 35 de ţări europene au organizat 1.427 de evenimente care au inclus o gamă variată de acţiuni: excur-sii pentru observarea şi recenzarea păsărilor, deplasări în zonele agricole, concursuri de identificare a păsărilor după cântecele lor, excursii în Parcuri naţionale şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică.

Dan Traian Ionescu

AbstractIn most European countries, brown bear was exterminated due to damages to the farmers and of the danger involved to man.

Consequently by the Convention of Bern, 1993 - ratified by Romania - bear hunting was prohibited, except those which make damages or endanger the population.

In these days, 35-40% of the live bear population of Europe (excluding Russia) lives in Romania. On the reserved area of 90.000 km2 live 4.000 specimens of bears (6.200 after Rösler, 2005 and 2.500 after Aves organization from Germany – in Der Spiegel Magazine, 2004). Specialists search for solutions to avoid the danger which bear represents for the population.

Keywords: brown bear, damages, prohibited, endanger population.


104

Ecologia şi managementul ursului brun

■ Ion Micu

1. Introducere

P opulaţia umană, de câteva decenii se află într-o con-tinuă extindere demografică determinată nu atât de creşterea natalităţii, ci mai mult de prelungirea duratei

de viaţă a omenirii, ca urmare a unor facilităţi tehnologice pe care ştiinţa le pune la dispoziţie societăţii actuale de consum.

Această prelungire a vieţii atrage după sine un consum spo-rit de resurse naturale, multe dintre acestea având o perioadă lungă şi foarte lungă de refacere. In acest context conceptul de gospodărire durabilă a resurselor de orice fel, s-a impus şi a de-venit de o necesitate tot mai stringentă. În categoria resurse-lor ce satisfac necesităţile societăţii de consum uman face par-te acum şi fauna, şi se pare că animalele de interes vânătoresc, prezintă o importanţă deosebită din acest punct de vedere.

Pentru a putea vorbi, însă, despre o gospodărire durabilă a unei specii, este necesar să avem cunoştinţă despre câteva elemente de bază, prin care aceasta se defineşte, ca parte constitutivă a unui întreg din care face parte şi în care se in-tegrează, prin numeroase relaţii de interdependenţă recipro-că. Cele mai importante între aceste elemente considerăm a fi: în primul rând cunoaşterea anatomiei şi fiziologiei indivi-zilor, în al doilea rând cunoaşterea ecologiei acestora şi mai nou a etologiei lor, pentru a şti cum se comportă şi cum pot reacţiona indivizii şi specia la modificarea condiţiilor ambi-entale din habitatul lor.

Fiind în posesia acestor date, se poate trece apoi la elaborarea programului de management al speciei respective, prin care să se stabilească întregul complex de măsuri menite a asigu-ra gestionarea ei durabilă, în contextul păstrării biodiversi-tăţii întregului ecosistem.

2. Urşii problemă din RomâniaÎn cazul ursului brun, problemele legate de ecologia şi ma-nagementul lui sunt puţin mai deosebite din cel puţin două considerente:

• este cel mai mare mamifer răpitor din fauna europeană şi, în consecinţă, este o specie dominantă oriunde apare în ecosistemul în care habitează,

• a dispărut, deja, de mult timp, din numeroase biotopuri ale Europei occidentale şi, pe cale de consecinţă, benefi-ciază de o bună protecţie asigurată prin numeroase con-venţii internaţionale.

Acolo unde există populaţiile stabile de urşi bruni, în general indivizii sunt bine adaptaţi la condiţiile locale de biotop şi fac faţă cu succes presiunilor exercitate de factorii antropici. Dacă au hrană suficientă se înmulţesc destul de bine şi nefi-ind afectaţi nici de boli, urşii pot atinge efective ce depăşesc nivelele optime, provocând pagube în domeniul zootehniei, agriculturii sau silviculturii.

În România, care are o populaţie destul de însemnată de urşi bruni (cca. 6000 de exemplare) sunt cunoscute câteva regiuni cu astfel de probleme, printre care pot fi amintite: în primul rând Harghita, dar şi Covasna, Braşov, Mureş etc. În aceste zone au existat mereu şi există şi în prezent aşa zişii urşi problemă, dar nu numai sporadic, ci uneori în număr destul de însemnat, astfel încât pot induce în rândul aşeză-rilor omeneşti învecinate o adevărată stare de stress. Pentru a confirma afirmaţia putem aminti situaţiile întâlnite în sta-ţiunea Tuşnad-Băi din Harghita sau cartierul Răcădău din Braşov, unde urşii obişnuiau să invadeze localităţile punând în pericol liniştea oamenilor.

3. Ce ar trebui să învăţăm de la „urşii habituali”Am pus între ghilimele cele două cuvinte, întrucât expresia

„urşi habituaţi” nu este încă un termen consacrat, el a fost fo-losit pentru prima oară la o sesiune de comunicări ştiinţifice din cadrul Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere a Universităţii Transilvania din Braşov, şi ar trebui să defi-nească acea categorie de urşi care s-au obişnuit cu factorii an-tropici şi nu le mai este frică de om. Într-o exprimare foarte neacademică, ar fi vorba despre aşa zişi urşi „gunoieri”, care frecventează depozitele de resturi menajere din cartierele localităţilor limitrofe cu pădurea.

Apariţia urşilor habituaţi este determinată, în primul rând de hrană, resturile menajere care îi atrage în aceste locuri, dar şi de alte circumstanţe legate de degradarea factorului de linişte din habitatele lor de baştină.

Pentru a se înţelege cât mai bine acest fenomen al urşilor ha-bituaţi, care după părerea noastră printr-o proastă gestiona-re a situaţiei actuale pot deveni în foarte scurt timp un ecotip de urşi „suburbani” şi în perspectivă chiar urşi „urbani”, este necesar să prezentăm unele aspecte legate de etologia lor.

Ursul nostru (Ursus arctos L.) este o specie de mamifere om-nivore care duce o viaţă solitară, şi care, sub aspectul domi-

Cinegetic ă

Anul X | Nr. 21 | 2005

105

nanţei sunt situaţi în vârful piramidei de ierarhizare a faunei sălbatice. În aceste condiţii, ursul este cel ce alege teritoriul de habitare şi poate îndepărta orice alt animal ce se încu-metă să încalce spaţiul său de viaţă. Cum urşii au nevoie de foarte multă hrană pentru a-şi asigura rezerva de energie din timpul somnului lor hibernal, un asemenea spaţiu vital poate ajunge funcţie de bonitatea teritoriului la 1000-1500 ha de pădure.

Cu titlu informativ, menţionăm că, în anul, când se consi-dera că aria de răspândire a ursului în România era de 2,8 milioane hectare, iar efectivul real se estima a fi de 3500 exemplare, densitatea la 1000 hectare era de 1,25 exemplare 1968 (Cotta ş.a. 2001).

În prezent, conform estimărilor consemnate în lucrarea de evaluare a vânatului efectuată în primăvara anului 2005, efectivul de urşi al României era apreciat ca fiind de 6600 exemplare. Suprafaţa ce reprezintă aria de răspândire a ur-sului, considerăm că s-a diminuat de la 2,8 milioane hectare cât era în anul 1968, la 2,5 milioane hectare în prezent, ca urmare a defrişărilor masive efectuate după anul 1990. În aceste condiţii, densitatea actuală a urşilor la 1000 hectare este de 2,64 exemplare, adică mai mult decât dublul celei din anul de referinţă 1968. Deşi diminuarea ariei de răspândire a urşilor cu 300 mii de hectare pare poate prea mare, ea re-prezentând aproape 11% din suprafaţa iniţială, noi conside-răm că de fapt este prea mică, întrucât în aria de răspândire a urşilor în anul 1968 erau incluse toate suprafeţele ocupate de pădure, inclusiv păşunile împădurite şi vegetaţia forestie-ră din afara fondului forestier care a fost defrişată după anul 1990 ca urmare a retrocedărilor.

Dacă vom lua în considerare şi tăierile abuzive efectuate în pădurile ce reprezentau fondul forestier naţional şi care au fost retrocedate după 1990, atunci aria de răspândire a ur-sului în ţara noastră s-a redus şi mai mult şi, pe cale de con-secinţă, trebuie să admitem că densitatea la mia de hectare poate fi în realitate chiar mai mare de 2,64 exemplare.

Pe lângă fenomenul de diminuare directă a ariei de răspân-dire a ursului în România prin defrişarea pădurilor, trebu-ie să avem în vedere şi fenomenul de degradare indirectă a acesteia prin deteriorarea în foarte mare măsură a factorului de linişte, una din condiţiile sine qva non a prezenţei anima-lelor sălbatice într-un teritoriu. Factorul linişte este degra-dat prin practicarea în pădurile care au mai rămas în zona montană a unui turism agresiv prin utilizarea ATV-urilor, a motocicletelor de dirt-trak, a autoturismelor de teren cu eşa-pamente modificate special pentru a face zgomot.

În situaţia când densitatea animalelor pe suprafaţa habita-telor creşte, atunci datorită concurenţei intraspecifice, aria activităţii zilnice a indivizilor scade, şi în consecinţă conflic-tele intraspecifice pentru menţinerea teritoriului individual se amplifică. Indivizii dominanţi situaţi în vârful piramidei, luptă pentru a-şi menţine suprafaţa teritoriului şi, în felul acesta, cei dominaţi sunt constrânşi să se retragă şi să-şi gă-sească alte teritorii. În mod evident, indivizii mai slabi (care au fost învinşi) vor rămâne până la urmă fără teritoriu şi vor fi nevoiţi să plece în alte locuri, care corespund mai puţin condiţiilor caracteristice organismului şi comportamentului lor specific. Pentru a supravieţuii, aceşti indivizi vor trebui

să se adapteze la noile condiţii în care au fost constrânşi să meargă ca urmare a excluderii lor din biotopurile de baştină.

Această adaptare se realizează prin reconsiderarea exigenţe-lor acestor indivizi faţă de condiţiile stipulate în conceptul HAL (hrană, adăpost, linişte). În această situaţie a schimbă-rii locului de trai, nu indivizii cei mai puternici din punct de vedere al capacităţii de a-şi impune dominanţa vor fi cei ce vor învinge, ci indivizii care vor avea o bună capacitate de adap-tare la noile condiţii. Cu timpul, indivizii care au dovedit cea mai bună capacitate de adaptare la noile condiţii, vor deveni dominanţi, fiind cei mai puternici în acest nou habitat al lor.

Dacă seria ,,emigrărilor” continuă, atunci noii veniţi nu vor mai găsi un teritoriu liber, ci vor fi nevoiţi ca pe lângă efortul de adaptare la noile condiţii să se confrunte şi cu dominan-ţa celor sosiţi înaintea lor şi care sunt adaptaţi deja la noul ambient.

În măsura în care indivizii dominaţi ce au fost nevoiţi să-şi găsească noi habitate, se obişnuiesc cu prezenţa factorului antropic şi se ,,desensibilizează” oarecum la factorul linişte, este posibil ca aceştia sau descendenţi ai lor să revină la lo-curile de baştină.

În cazul cerbului comun am semnalat un fenomen asemă-nător oarecum celui de habituare a urşilor din zilele noastre (Micu, 1979). Cerbii noştri comuni (Cervus elaphus L.) şi-au ales habitatul în marea lor majoritate în zona Munţilor Car-paţi, unde în ciuda condiţiilor mai precare de viaţă, au găsit în pădurile montane de acolo liniştea de care aveau nevoie şi pe care nu au întâlnit-o în zona de câmpie pentru care erau adaptaţi. Dovada faptului că cerbul comun este adaptat pentru zona de câmpie (preerie), fără vegetaţie arborescen-tă, este confirmat printre altele şi de prezenţa la mascul a coarnelor formate din cele două prăjini cu deschidere destul de mare şi cu numeroase ramuri. Aceste coarne, care în lim-bajul vânătoresc poartă denumirea de trofeu, îngreunează foarte mult deplasare animalului prin pădurile de răşinoa-se din zona montană unde el vieţuieşte. Datorită creşterii demografice şi a extinderii activităţilor antropice spre zona montană cerbii s-au obişnuit treptat cu acest fenomen şi au început să revină spre zonele mai joase unde condiţiile de habitare sunt mult mai bune şi iernile mult mai uşoare. Prin articolul respectiv semnalam prezenţa tot mai permanentă a cerbilor proveniţi din Munţii Harghita, coborând pe cele două Târnave, în zona de dealuri din apropierea Sighişoarei. În anii ce au urmat şi mai ales după 1990, prezenţa cerbi-lor în zonele de câmpie (Ialomiţa, Călăraşi, Comana) nu mai constituie o curiozitate.

Se pare că animalele sălbatice au un fel de ,,memorie rema-nentă” în ce priveşte habitatele lor de baştină pe linie filoge-netică, care le ajută să revină la locurile de trai ale predeceso-rilor, mai ales în măsura în care reuşesc să-şi învingă şi anu-mite complexe fobice cum ar fi frica faţă de om şi activitatea desfăşurată de acesta în acele locuri. Ca exemplu am putea aminti cocoşul de munte (Tetrao urogallus L.). Împereche-rea cocoşului de munte are loc în aşa zisele „locuri de rotit” sau „bătăi”, care sunt amplasate aproape la limita vegetaţi-ei forestiere, acolo unde sunt arbori foarte bătrâni pe care cocoşii se pot aşeza pentru a roti. Un asemenea loc de rotit se constituie dintr-o suprafaţa de câteva hectare cu arbori


106

bătrâni şi mici goluri în care cocoşii şi găinile coboară pentru a se împerechea. Cocoşii vin la aceste locuri seara târziu şi se aşează pe arbori unde rămân în siguranţă peste noapte, iar dimineaţa încep rotitul. Dacă arborii respectivi din dife-rite motive sunt tăiaţi în totalitate, atunci locul de rotit se va muta de acolo, dar cocoşii vor reveni după ce vegetaţia se reface şi arborii ajung din nou la o mărimea corespunzătoare (după cca. 70-80 de ani).

Deşi fenomenul ,,emigrării” cerbilor din zona montană mai puţin populată spre cea de câmpie, cu o frecvenţă şi densita-te antropică mai mare este asemănător cu cel al prezenţei tot mai frecvente a urşilor în apropierea zonelor urbane, totuşi între ele există o mare deosebire în ceea ce priveşte pericolul prezumtiv al acestora asupra populaţiei umane din zona re-spectivă. Dacă în cazul speciilor de animale sălbatice nerăpi-toare, cum este cerbul comun, dominanţa se manifestă doar intraspecific, în cazul celor răpitoare cum este ursul aceasta se manifesta şi interspecific. În cazul concret al ursului, aces-ta fiind situat în vârful piramidei de dominanţă, el este de fapt un fel de stăpân absolut care se impune faţă de toate ce-lelalte specii cu care coabitează şi în acest context nu putem exclude nici specia umană.

De la urşii aşa zişi „habituaţi” ar trebui să învăţăm că în ciuda gradului nostru ridicat de emancipare ştiinţifică şi mai ales tehnică, a volumului foarte mare de informaţii de care dis-punem în aceste domenii, cunoaştem încă prea puţine despre relaţiile intraspecifice şi despre mecanismele comportamen-tale ale speciilor ce populează planeta noastră.

Noi oamenii suntem prea ocupaţi cu cercetări în ce priveşte sporirea gradului nostru de confort fizic, a găsirii celor mai lesnicioase mijloace de a ne asigura existenţa noastră, a pre-lungirii vieţii noastre active pentru a profita cât mai mult din toate plăcerile efemere ale traiului nostru de zi cu zi. Suntem atât de siguri pe dominanţa noastră totală asupra ecosisteme-lor planetei albastre, încât nici nu ne trece prin minte că ar putea veni o contraofensivă împotriva noastră, a cuceririlor noastre, tocmai din interiorul acestor sisteme biologice pe care le-am subordonat şi pe care noi zicem că le dominăm. Nu trebuie să uităm nici o clipă că pe lângă programul fiecărei specii care este dominat de lupta ei pentru supravieţuire în orice condiţii şi indiferent de costurile pentru celelalte specii, există şi un program superior tuturor speciilor care asigură echilibrul dintre speciile componente al diferitelor ecosisteme.

Menţinerea echilibrului global al Terrei pentru înfăptuirea programului superior al acesteia, este tot atât de importantă precum supravieţuirea pentru oricare dintre speciile compo-nente ale ecosistemelor, şi în consecinţă nu va ezita să elimine toţi factorii care pun în pericol acest echilibru şi dinamica lui. Probabil că în programul superior sunt prevăzute şi măsuri care au scopul de a preveni asemenea dezechilibre ce ar putea duce la dezastre. Cunoaşterea acestor prevederi ar fi deosebit de utilă pentru omenire, întrucât în felul acesta chiar dacă nu ar reuşi să le prevină ar putea cel puţin să le evite.

4. Habitatul ursului brunDin cele expuse se poate trage concluzia că în ce priveşte ha-bitatul ursului brun din Europa avem în prezent două aspec-te distincte:

Zona occidentală, de unde urşii au dispărut în decursul timpului datorită extinderii mai alerte în biotopul lor a in-fluenţei negative a factorului antropic (Germania, Franţa, Austria, Elveţia etc.).

Zona orientală, unde efectul acestor factori antropici s-a făcut simţit într-un ritm mai lent şi unde urşii au avut posi-bilitatea în decursul timpului să se adapteze la noile condiţii, modificându-şi ecologia printr-un comportament adecvat (România, Bulgaria, Ucraina etc.).

Este aproape sigur că actualul ecotip de urs brun din partea orientală a Europei care s-a adaptat la efectele prezente ale influenţelor factorilor antropici ar rezista acum şi în zona occidentală, ocupând fără probleme vechile biotopuri din care a dispărut, dacă bineînţeles s-ar dori acest lucru. Cele afirmate se pot confirma prin exemplul urşilor care în urma recentului război balcanic s-au refugiat din unele zone ale fostei Iugoslavii în Austria, unde s-au adaptat la noile condi-ţii ambientale destul de repede, dar se pare că nu au fost şi nu sunt foarte doriţi în acele locuri. Este bine de reţinut totuşi că actualele populaţii de urs brun din Europa pot constitui o resursă genetică importantă de refacere a efectivelor din zonele de unde au dispărut.

Consider că pentru a asigura o gestionare durabilă şi un vii-tor sigur ursului brun din Europa, pe lângă protejarea efec-tivelor existente în prezent, este bine să se aibă în vedere şi repopularea habitatelor naturale din care aceştia au dispărut în decursul timpului. Până când se va decide însă, asupra ne-cesităţii şi oportunităţii reintroducerii ursului brun, în ha-bitatele din care el a dispărut, va trebui ca populaţiile exis-tente să fie urmărite printr-o monitorizare atentă, întrucât condiţiile ambientale de mediu sunt supuse şi în continuare schimbărilor determinate de activitatea factorului antropic. În aceste condiţii, ursul, în mod deosebit, ca şi întreaga faună sălbatică sunt supuse unui efort continuu de adaptare ambi-entală, la care unii indivizi pot face faţă iar alţii nu.

5. Echilibrul dinamic dintre efectivele de urşi şi condiţiile de biotopPentru a avea un control sistematic asupra modului cum se realizează şi, în continuare, cum se menţine echilibrul di-namic dintre efectivele de urşi şi condiţiile de biotop, este necesară elaborarea unui program cinegetic de monitorizare asemănător monitoringului forestier.

În mod concret, ar fi vorba despre amplasarea în teren, con-form unor anumite scheme, a unor puncte de observare a urşilor. Amplasarea observatoarelor trebuie să fie de aşa ma-nieră realizată încât să cuprindă condiţii cât mai diferite de teren, dar în acelaşi timp, locurile să fie şi corespunzătoare din punct de vedere al eco-etologiei urşilor pentru ca aceştia să le frecventeze. De asemenea, distanţa dintre observatoare trebuie să fie suficient de mare pentru ca urşii pe cât posibil să nu frecventeze concomitent mai multe locuri de observare. Prezenţa urşilor la aceste locuri este necesar să fie stimulată prin oferirea de hrană suplimentară mai ales în perioadele critice din viaţa lor, respectiv toamna înainte de intrarea la bârlog şi primăvara după ieşire.

Iniţiativa realizării unui asemenea program de monitoring

Anul X | Nr. 21 | 2005

107

cinegetic pentru monitorizarea efectivelor de urs brun, exis-tă deja, de câţiva ani, în judeţul Harghita. Aici, pe un număr de 13 fonduri de vânătoare, ce cuprind în total o suprafaţă de cca. 87000 ha de biotop corespunzător pentru habitarea ursului, au fost amplasate un număr de 33 observatoare. Fă-când un calcul sumar, rezultă că revine câte un observator la fiecare 2640 ha, respectiv 2-3 observatoare pe fiecare fond de vânătoare. În aceste teritorii se estimează a exista cca. 300 exemplare de urşi, ceea ce înseamnă că densitatea lor este de cca. 3,4-3,5 exemplare la o mie de hectare. Cu titlu informa-tiv, amintim că în primăvara acestui an, la cele 33 puncte de observaţii, cu prilejul unor observaţii simultane, au fost vă-zuţi un număr de 95 urşi (aproape 1/3 din efectivul existent).

6. Avantaje şi dezavantaje al a monitorizării efectivelor de urşiCâteva idei referitoare la avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă utilizarea acestor puncte de monitorizare a efec-tivelor de urşi:

Avantaje:

• Posibilitatea observării unui mare număr de exemplare şi aprecierea efectivelor existente, a calităţii lor sub as-pectul stării de sănătate cât şi a creşterii şi dezvoltării acestora;

• Posibilitatea hrănirii lor suplimentare mai ales în peri-oadele critice (primăvara şi toamna) când au mare nevo-ie de hrană şi nu o pot găsi în ambient decât în cantităţi foarte limitate şi insuficiente;

• Posibilitatea prevenirii pagubelor ce urşi le produc în zo-otehnie şi agricultură atunci când duc lipsă de hrană din diferite motive;

• Posibilitatea administrării prin hrana suplimentară ofe-rită a unor vaccinuri sau medicamente dacă ar fi cazul (deşi deocamdată nu este cazul);

• Posibilitatea efectuării unor observaţii etologice privind comportamentul şi mai ales posibilitatea realizării unor scheme etologice în vederea declanşării unor forme de comportament (agresivitate, autoapărare, hrănire, re-producere, explorare etc.);

• Posibilitatea reglării mărimii populaţiei prin efectuarea unei selecţii artificiale extrăgându-se exemplarele bol-nave, accidentate, prea bătrâne şi inutile ori nedorite în cadrul populaţiei existente etc.

Dezavantaje:

• Practic nu există dezavantaje decât unul prezumtiv atunci când metoda se foloseşte cu incompetenţă sau cu rea intenţie. Acesta constă în faptul că printr-o hrănire exagerată în tot timpul anului şi nu numai în perioade-le când nu găseşte singur hrană, există pericolul creării unei dependenţe nutriţionale, ce ar duce la degradarea calităţi de animal sălbatic.

7. Falsa problemă a urşilor din HarghitaÎn ultimul timp, în mass-media românească, aproape pe toa-te palierele acestei instituţii, s-a încercat lansarea unei noi

mega bombe jurnalistice. S-a încercat cu abnegaţie, cu stăru-inţă şi cu o perseverenţă demne de o cauză mai bună, crea-rea unei noi mari probleme într-o Românie obosită, epuizată de prea marele efort făcut pentru a face faţă numeroaselor bareme impuse din afară şi tot atât de numeroaselor şanta-je concretizate prin pâre adresate Parlamentului european, pornite din interior, de la bunii ei fii indiferent de culoare lor politică ori naţionalitate şi toate acestea tocmai acum când ţara este în pragul intrării în U.E.

Marea găselniţă, de această dată, nu mai este nici soarta copiilor instituţionalizaţi, nici corupţia, nici retrocedarea averilor, ci pur şi simplu nimic altceva decât soarta ursului

“carpatin” din România şi îndeosebi a celui din ţara secuilor sau mai precis din Harghita.

Mă încearcă un sentiment de silă când văd atâta ipocrizie, în-trucât ştiu cu certitudinea profesionistului cu experienţă de o viaţă de om în eco-etologia vieţii sălbatice, a vânatului în special şi a ursului în mod deosebit, că de fapt în prezent nu există nici o problemă cu urşii bruni (nicidecum carpatini) din ţara noastră şi nici cu cei din Harghita.

Probleme au fost până în anul 1970, când efectivele de urşi din Harghita erau sub punctul critic, abia atingând 250-260 de exemplare şi, într-adevăr, specia era în situaţia de a fi sau a nu fi. Atunci, şi din acest motiv, am început aplicarea unor măsuri deosebite de ocrotire a urşilor ce includeau: în primul rând paza, apoi hrănirea suplimentară şi monitorizarea prin efectuarea de observaţii permanente la acele locuri. Monito-rizarea se făcea, ca de altfel şi astăzi, din observatoare speci-al amenajate, ce au fost botezate de către unii ca fiind de tip Harghita.

Probleme au mai fost apoi, între anii 1987-1989, când se pierduse măsura ocrotirii urşilor, când numărul lor depăşise cu de 3 ori efectivul optim şi când făceau anual însemnate pagube în şeptelul de animale domestice aflate la păşunat. Volumul acestor pagube se ridica uneori şi la nivelul record de 700-800 buc. bovine, 500-600 buc. ovine, iar în păduri urşii decojeau arbori de răşinoase de pe mai mult de 1000 ha. Cei ce au vizitat în acea perioadă staţiunea balneo-climateri-că Tuşnad-Băi îşi aduc, încă, aminte că nu puteau să circule prin localitate în timpul nopţii decât în grupuri organizate sau însoţiţi de bodyguarzi locali, care pentru suma de 50 lei le asigurau protecţia faţă de urşii ce se plimbau nestingheriţi pe alei.

De asemenea, urşii din Harghita au mai fost în pericol între anii 1990-1994(1995), când prin pădurile noastre harghite-ne se găseau cu zecile, cadavre de urşi jupuite a căror blănuri luaseră drumul Budapestei, de unde unele treceau în Europa occidentală. După cum declara atunci unul din Secretarii de Stat ai autorităţii publice centrale ce răspundea de silvicul-tură, într-un singur tren pe traseul Curtici-Budapesta, la un control de rutină al organelor de frontieră au fost găsite 6 blănuri de urşi ce nu aveau stăpâni.

Acum nu sunt probleme cu urşii, ci sunt cu cei ce vor să pro-fite, prin orice mijloace şi fără nici un fel de scrupule, de pe urma acestor animale aflate în topul vieţii sălbatice româ-neşti. Nu doresc să intru în polemică pe această temă cu nimeni, însă mă simt obligat să clarific lucrurile în numele colegilor mei de muncă, dintre care o parte sunt încă în acti-


108

vitate, unii sunt pensionari, iar alţii au trecut deja în lumea drepţilor. Cu aceşti colegi am reuşit, muncind împreună mai bine de 40 de ani, cu foarte multe sacrificii personale, să rea-lizăm o adevărată şcoală managerială de gestionare durabilă a faunei sălbatice de interes vânătoresc din judeţul Harghi-ta. Recunoaşterea acestei munci, a fost apreciată de către cunoscători, de specialiştii din ţară şi străinătate cu ocazia numeroaselor simpozioane şi a manifestărilor ştiinţifice or-ganizate în decursul timpului pe această temă.

De asemenea, mă simt obligat mai ales faţă de cetăţenii de bună credinţă ai României, care au fost dezinformaţi în ceea ce priveşte situaţia ursului brun din ţara noastră şi care tre-buie să cunoască adevărul şi situaţia reală, în numele dreptă-ţii şi al noii noastre democraţii atât de originale, de care unii caută să profite la modul cel mai neruşinat cu putinţă.

Consider că experienţa mea de peste 40 de ani în domeniul ges-tionării faunei sălbatice, numeroasele lucrări publicate în acest domeniu în ţară şi în străinătate şi nu în ultimul rând confir-marea mea ca expert pentru România în urs brun al Asociaţiei Internaţionale de Cercetare şi Management a Ursului (Interna-tional Association for Bear Research and Management) cu se-diul în SUA şi care are peste 700 de membri în 46 de ţări, apre-ciez nu numai că mă îndreptăţeşte, ci chiar mă obligă să exprim un punct de vedere competent şi oficial în acest domeniu.

8. Etologia şi managementul ursului brunUrsul nostru autohton, este considerat ca fiind cel mai mare mamifer răpitor din ţara noastră, motiv pentru care el se gă-seşte în topul faunei noastre sălbatice. Este un animal omni-vor, ceea ce înseamnă că este consumator atât de carne cât şi de produse vegetale. Acest mod de hrănire este în avantajul lui, întrucât prin forma şi structura sa anatomo-morfologică el este un animal greoi, care pentru a se deplasa consumă energie multă şi în consecinţă are nevoie din abundenţă de hrană pentru a-şi reface forţele.

Teritoriul lui de habitare fiind zona pădurilor montane, unde hrana este puţină şi calitativ slabă, are nevoie de suprafe-ţe mari de pe care să-şi poată asigura nutriţia. Dificultăţile privind procurarea hranei cresc accentuat, iar posibilităţile de hrănire scad aproape în totalitate, pe timpul iernii, când datorită stratului de zăpadă cât şi a temperaturilor scăzute, consumul de energie al ursului creşte simţitor.

În decursul evoluţiei sale, specia s-a adaptat la aceste condi-ţii de lipsă de hrană din timpul iernii, intrând în aşa-zisul somn de iarnă sau hibernare, când timp de 2-3 luni sau chiar mai mult, poate să reziste fără să mănânce nimic.

Pentru a nu consuma energie suplimentară în afara celei necesare menţinerii vieţii, ursul se retrage în zonele foarte izolate şi mai ferite de intemperii, unde nu poate fi deranjat şi unde îşi alege un culcuş ce este denumit bârlog. De regulă în bârlog, prin căldura corpului şi izolarea termică asigurată de stratul de zăpadă ninsă peste el, se realizează un micro-climat cu o temperatură mult mai confortabilă decât cea am-bientală. Aceasta ajută animalul să-şi raţionalizeze rezerva de energie acumulată în timpul toamnei, pentru a putea su-pravieţui până primăvara, când imediat după topirea zăpezii porneşte din nou în căutarea hranei.

Evident, ca şi alte animale aşa zise hibernatoare (bursucul, hâr-ciogul, marmota, ariciul etc.), pentru a acumula energia necesa-ră proceselor metabolice de bază din timpul somnului de iarnă, ursul trebuie ca în prealabil, toamna, să se hrănească foarte in-tens, pentru a se îngrăşa cât se poate de mult, întrucât tocmai în această grăsime se află energia lui vitală. In situaţia când nu are posibilitatea să-şi acumuleze rezervele de energie necesare supravieţuirii pe timpul iernii, ursul nu se poate culca întrucât există riscul ca energia vitală să se termine înainte de venirea primăverii şi astfel animalul s-ar expune morţii prin inaniţie.

Din cele relatate, se înţelege că urşii au, în decursul unui an calendaristic, două momente critice legate de hrană şi de hrănire. Primul şi cel mai dificil este toamna, când se pregă-tesc pentru iernare, iar celălalt destul de critic este primăva-ra, când după vicisitudinile şi gerurile prin care au trecut, au un mare deficit energetic ce trebuie repede compensat întru-cât urmează perioada de reproducere.

Pentru a se compensa dezechilibrul creat prin efectele nega-tive ale implicării omului în habitatul urşilor şi care au gene-rat dificultăţi în ce priveşte găsirea hranei mai ales în aceste perioade critice, au fost înfiinţate puncte de hrănire, pe lân-gă care s-au construit acele observatoare pentru urşi.

Observatoarele sunt construite pe două niveluri. La parter există un depozit de furaje realizat din beton, piatră sau că-rămidă, pentru ca hrana să fie în siguranţă, iar la etaj o ca-meră care poate adăposti una sau mai multe persoane şi care serveşte nevoilor de administrare a terenului de vânătoare, inclusiv pentru efectuarea de observaţii la urşi şi alte anima-le sălbatice ce vin la aceste puncte de hrănire.

La observatoare se fac aproape tot timpul observaţii, mai pu-ţin vara, respectiv primăvara şi toamna în perioadele când animalele sălbatice găsesc hrană în natură. Aceste locuri de hrănire sunt concomitent şi puncte de monitorizare a ani-malelor sălbatice, putându-se astfel realiza prin observaţii sistematice o evaluare atât cantitativă cât şi calitativă a mă-rimii populaţiilor pentru toate speciile ce le frecventează. Locurile de hrănire unde animalele găsesc hrană din abun-denţă, nu constituie ceva artificial, rupt din contextul natu-ral al vieţii lor sălbatice. Situaţii similare în natură pot fi în-tâlnite frecvent, atunci când există o fructificaţie abundentă la diferitele specii forestiere cum ar fi fagul sau stejarul şi când jirul, respectiv ghinda, poate fi găsită la discreţie de urşi, precum şi de alte specii. Un alt mare avantaj al acestor puncte de hrănire şi observare este şi acela că aici se poa-te efectua şi cunoscuta selecţie a vânatului prin recoltarea exemplarelor accidentate, rău conformate, mult prea bătrâ-ne, cu comportament deficitar etc. şi care nu sunt dorite în viitoarele populaţii.

Referitor la numărul de urşi ce se recoltează anual prin îm-puşcare, trebuie să precizăm că acesta este aproape nesemni-ficativ comparativ cu efectivele. Pentru exemplificare menţi-onăm că pe fondurile administrate de către Direcţia Silvică Miercurea Ciuc (Harghita), în nici un an cotele de împuşcare aprobate pentru urs nu au depăşit 10% din efectivul existent, iar recoltele realizate au fost mereu sub aceste nivele, media recoltelor realizate pe ultimii 5 ani fiind sub 50% din nivelul cotelor aprobate. Aceasta înseamnă de fapt că nu se împuşcă într-un an nici 5% din efectivul existent de urşi.

Anul X | Nr. 21 | 2005

109

La nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva situaţia este asemănătoare, în sensul că efectivele optime sunt depăşite cu peste 600 exemplare, iar cotele aprobate sunt sub 10% din efectivele existente, în timp ce recoltele realizate nu ajung la 50% din cotele alocate. Pentru a avea o imagine cât mai con-cludentă asupra principiilor de gestionare a faunei cinegetice, menţionăm că în Ungaria anual se recoltează prin împuşcare: la cerb comun peste 68% din efectivele existente, iar la mistreţ peste 97% din ele; urşi ungurii nu împuşcă pentru că nu au (da-tele se referă la anul 1992 şi au fost comunicate oficial de către autoritatea publică centrală care coordonează activitatea de vânătoare din cadrul Ministerului Agriculturii din Ungaria).

9. Concluzii1. Urşii din Harghita, în general, şi cei de pe fondurile de vâ-

nătoare gestionate de Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, în special, nu sunt periclitaţi, efectivele reale existente în te-ren fiind în prezent mai mari decât cele optime stabilite prin normativele în vigoare la ora actuală. Aceşti urşi su-pra numerici nu se evidenţiază sau poate mai bine zis nu se remarcă prin pagubele ce le produc în zonele unde trăiesc, întrucât li se asigură hrană suplimentară mai ales în peri-oadele critice ale existenţei lor, când de regulă fac daune.

2. Observatoarele de urşi, aşa zise tip Harghita, nu sunt altceva decât puncte de lucru unde se efectuează supra-vegherea faunei sălbatice în cadrul unui program de mo-nitoring cinegetic, ce are ca obiectiv fundamental gesti-onarea durabilă a vieţii sălbatice.

3. Extragerea anuală prin împuşcare a unui anumit număr de urşi în cadrul unor cote riguros stabilite şi monitori-

zate este obligatorie, întrucât ursul în fauna noastră săl-batică este o specie răpitoare dominantă şi înmulţirea lui necontrolată ar duce la eliminarea altor specii cu care acesta coabitează. Vânarea urşilor cu vânători străini este indicată mai ales din motive economice şi se rea-lizează în interesul gestionării durabile a întregii faune sălbatice, inclusiv a urşilor, întrucât sumele astfel obţi-nute sunt destinate pazei şi ocrotirii vânatului. Cu cât aceste sume sunt mai mari, evident, cu atât pot fi mai bine gestionate fondurile de vânătoare de unde provin.

4. În ceea ce priveşte gestionarea durabilă a faunei sălbati-ce, este necesară o mai mare transparenţă şi o mai bună comunicare cu publicul şi mai ales cu mass-media, atât din partea organelor abilitate ale statului cât şi a speci-aliştilor, pentru a nu se da posibilitatea speculării aces-tei lipse de informare de către prezumtivi impostori în scopul egoist al obţinerii unor sponsorizări ilegale sau chiar al unor manipulări ori şantaje politice, compromi-ţând imaginea externă a României şi nu în ultimul rând a unor persoane publice ale statului român, aşa cum din păcate am avut prilejul să vedem în ultimul timp. ■

BibliografieBotezat E., 1942: Ursul carpatin: o problemă vânătorească şi ştiinţifică.

Rev. Carpaţii 1: 3-6.

Botnariuc N., 1989: Genofondul şi problemele ocrotirii lui. Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Cotta V., 1982: Vânatul. Ed. Ceres, Bucureşti.

Cotta V., Bodea M., Micu I., 1998, 2001: Vânatul şi vânătoarea în Ro-mânia. Ed. Ceres.

Micu I., 1979: Coboară cerbii pe Târnave. În: Vânătorul şi pescarul român, nr. 10 şi 11 / oct. 1979.

AbstractDue to a long time (half of century) continuous policy of brown bear protection, Romania has now the largest population in Europe, if we except Russia.

Brown bear conservation in Romania (especially in Orienthal Carpathians) was a subject of recent argues, starting in mass-media and followed by national and European debates.

Here are some oppinions of a specialists which was involved more than 40 years in brown bear management in Orienthal Carpathians:

1. Brown bears of Harghita County, especially from the hunting area administrated by National Forest Administration (RNP Romsilva), are not threatned, present real local population being larger than optimum established by actual norms and regulations. The excedent of bears do not cause damages due to suplimentary feed administrated in cri-tical moments.

2. Bear observators, so called Harghita type, are working points usefull for game monitoring, program which principal goal is sustainable management of wildlife.

3. Annual bear selective hunting based only on a rigurous number calculated under the law conditions is usefull, brown bear being a top dominant species in Carpathian wildlife and its overdevelopping may produce the disparition of other large carnivors, threatned species in the region. Also criticed by Romanian media, hunting of bears by rich fo-reign hunters has an economical reason and it is realised concording to the sustainable management of entire wildlife (including bears), the income being destinated to game protection.

4. For a better sustainable management of the wildlife a more transparent and eficient communication of forest and game administrators and specialists with the public and mass-media is necessary to avoid speculations based on laque or manipulation of information in the benefit of different categories of opportunists (political, comercial, etc.). This artificial problem may unjustly affect the external images of wildlife administration in Romania, even if the popula-tion health and status of large carnivores and the ecosystems diversity in Carpathian Mountains are the top in UE.

Keywords: brown bear, population, monitoring, foreign hunters.


110

Cinegetic ă

Două decenii de existenţă a speciei Cervus elaphus pe teritoriul judeţului Călăraşi

■ Sorin Geacu

1. Introducere

Î n cazul cerbului, judeţul Călăraşi este un exemplu de te-ritoriu de câmpie (altitudine maximă 81 m) îmbogăţit cu o nouă specie pătrunsă pe cale naturală din alte regiuni

(migraţie pe orizontală).

Exemplarele de cerb îşi au originea în două teritorii vecine: Cadrilaterul (Bulgaria) în sud (de unde au venit iniţial peste Dunărea îngheţată în iarna anilor 1984-1985 primele exem-plare) şi Comana (jud. Giurgiu) în vest (de unde au venit cerbi începând cu 1990) (fig. 1).

Fig. 1. Extinderea arealului cerbilor în judeţul Călăraşi între 1990 şi 2005-2006 (direcţiile de pădtrundere principale sunt mar-cate cu săgeţi continue, iar cele secundare cu săgeţi întrerupte)

Red deer area enlargement in Călăraşi County between 1990 and 2006 (major directions of red deer penetration: main direction – full arrows line; secondary directions - broken arrows line)

Populările, cu aproape 90 de exemplare, efectuate în perioa-da 1976-1982 în masivul forestier Comana, au determinat acolo constituirea unei populaţii importante, care, sporindu-şi în timp dimensiunea, şi-a lărgit arealul, constatându-se şi migraţii ale unor exemplare spre est. Primele s-au stabilit la 20 km depărtare, pe fondul de vânătoare Crivăţ de la mar-

ginea estică a judeţului Giugiu. De aici, spre est au ajuns pe teritoriul judeţului Călăraşi, iniţial în întinsa pădure Ciornu-leasa (1200 ha) aflată la 25 km depărtare de Crivăţ.

Astfel, la Ciornuleasa primul exemplar (un mascul falnic) a fost observat în anul 1990 în parcela 61 din partea sudică (numită Tatina) a pădurii. Au venit apoi şi altele, astfel în-

Anul X | Nr. 21 | 2005

111

cât în 1993 erau 4 masculi şi 3 ciute, în 1995 numărul lor se dublează (6 masculi şi 8 ciute), în anul următor erau deja 17 exemplare (9 masculi şi 8 femele), în 1998 erau 20 (11 mas-

culi şi 9 ciute), iar între anii 2000 şi 2005, numărul acestora s-a menţinut la 25 (tab. 1). În luna martie a anului 2005 s-au constatat 9 masculi şi 16 femele.

Tab. 1 - Numărul cerbilor din pădurea Ciornuleasa (exemplare) The red deer effective (number of specimens) in Ciornuleasa Forest

An 1990 1993 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2002 2004 2005

Ex. 1 7 14 17 17 20 20 25 25 25 25

Raportul între sexe al populaţiei, a fost în favoarea masculi-lor până în 1999, iar apoi al femelelor. Iarna cerbii stau mai mult în nordul pădurii (sectoarele Ciornuleasa şi Ciuruşelu)

– parcelele 14-42.

Pe fondul cinegetic Ciornuleasa sunt 30 hrănitori şi 45 sără-rii. Apa din stratul freatic este scoasă şi distribuită cu cister-na în cele 8 adăpători.

Din 1994, unele exemplare s-au deplasat de la Ciornuleasa spre sud-est pe 20-25 km, pe fondurile de vânătoare Ulmeni, Chiselet, Boian şi Vărăşti (fig. 2), sursele de apă fiind Dună-rea şi lacul Mostiştea. Primii cerbi stabili – în număr de 20, din care 8 masculi şi 12 femele -, s-au constatat în pădurea Vărăşti (1100 ha) în anul 1995. Ulterior, numărul acestora a sporit la 28 în 1996, 41 în 1998 şi 60 (27 masculi şi 33 femele) în 1999.

Fig. 2. Cronologia extinderii cerbilor în judeţul Călăraşi A chronology of red deer area enlargement in Călăraşi County

Alte câteva exemplare venite dinspre Ciornuleasa au ajuns în pădurile din lunca Dunării din dreptul comunei Chise-let. Acolo s-au stabilit iniţial un mascul cu două ciute (1995), după care, în anul următor erau de 7 ori mai mulţi (9 mas-culi şi 11 ciute). Ulterior numărul lor creşte, astfel încât în luna martie 1997 erau 41 (14 masculi, 27 ciute), iar în 1998 s-au numărat 52 (22 masculi şi 30 femele). Iată un spor nu-meric de peste 17 ori în numai 4 ani. Este cazul să amintim faptul că acest spor a fost determinat decisiv de migrarea de cerbi de peste Dunăre din Bulgaria, fenomen observat în anii 1995, 19961, ş.a. Chiar pescarii de la Dunăre (în dreptul co-munei Ciocăneşti) în anul 1995 au găsit în una din plasele lor o ciută de cerb care murise în timpul traversării Dunării1. Cauza migrării peste fluviu a fost braconajul foarte intens la

1 Mulţumim pentru aceste informaţii domnului ing. Nicolae Anton, şeful compartimentului vânătoare din Direcţia Silvică Călăraşi.

sud de Dunăre în primii ani după 1990.

Din 1996 putem vorbi de cerbi stabili şi în pădurile luncii Du-nării de pe fondul cinegetic Boianu (15 km vest de Călăraşi). Astfel, în acel an s-a observat prima pereche, iar peste doi ani erau deja 15 exemplare (6 masculi şi 9 femele).

După 2001, unii cerbi de la Ciornuleasa se stabilesc şi la nord de aceasta, la o distanţă de circa 25 km, pe fondurile cinege-tice Nana, Măcelaru, Gologanu ajungând până spre Tămădău şi Ileana, la marginea nord-vestică a judeţului. Astfel, în pri-măvara anului 2003 s-au numărat 26 de cerbi (10 masculi şi 16 ciute) pe fondul cinegetic Măcelaru (pădurile de la est de Sohatu), iar în 2004 specia devine stabilă şi în zona Tămă-dău-Ileana (circa 20 de exemplare). Pe acest din urmă areal, o parte din cerbi îşi au originea în marea pădure Groasa, aflată în apropiere dar pe teritoriul judeţului Ialomiţa. Începând din 2005 cerbii apar şi pe fondurile cinegetice Gologanu (la sud de Fundulea) şi Nana.

2. Provenienţa exemplarelor de cerb din CălăraşiExemplarele existente în lunca Dunării la sud-est de Greaca au venit dinspre pădurea Măgura-Crivăţ (jud Giurgiu) aflată la 10 km nord.

Din Bulgaria au ajuns pe teritoriul judeţului fie direct, tra-versând Dunărea (primele exemplare au trecut pe gheaţă în iarna 1984/1985 dar au migrat după hrană spre nord, sta-bilindu-se în pădurea Groasa din judeţul Ialomiţa, alţi cerbi venind din Bulgaria la începutul anilor `90), fie indirect prin judeţul Constanţa. În prima situaţie, cerbii au trecut Dună-rea prin dreptul comunelor Chiselet şi Ciocăneşti, iar în cea de-a doua dinspre judeţul Constanţa au traversat Dunărea Veche în iarna grea din 1995-1996 (cerbii fiind veniţi de pe fondul de vânătoare Adamclisi, aflat la 20 km spre sud) şi s-au instalat în Balta Ialomiţei, fiind întâlniţi azi în arealele Fermecatu şi Pietroiu (la est de Jegălia) de la marginea de est a judeţului.

Apreciem că originea cerbilor din judeţul Călăraşi este carpa-tic-meridională. Originea carpatică este susţintă de faptul că, la Comana, s-au făcut populări cu exemplare din Carpaţii Orientali, iar la sud de Dunăre în Cadrilater, România a făcut populări cu cerb din Munţii Carpaţi înainte de 1940 (Barbu, 1985), an în care acest teritoriu a fost cedat Bulgariei. Origi-nea meridională o argumentăm prin faptul că, tot la Comana, primele exemplare de cerb colonizate au fost aduse din Bul-garia, iar migrările directe peste Dunăre au inclus exempla-re cu origine mixtă rezultate din încrucişarea exemplarelor colonizate de statul Român în perioada interbelică cu cele introduse acolo după 1950 ele având originea în alte părţi ale Bulgariei.


112

În perioada 1990-1993, cerbii erau întâlniţi numai în zona Cior-nuleasa, pentru ca apoi să fie observaţi pe 3 fonduri de vânătoare în 1995 (Cionuleasa, Vărăşti, Chiselet), în anul următor apărând şi pe fondul Boianu, iar în 2005 acest mamifer se întâlnea pe 12 astfel de fonduri din sudul şi vestul judeţului. Astfel, arealul spe-ciei a crescut de la 11000 ha în 1990-1993, la 37000 ha în 1996 şi

121000 ha în anul 2005. A avut astfel loc o creştere de 10 ori a în-tinderii arealului între 1990 şi 2005.La nivelul anului 2005, cele 340 exemplare de cerb se întâlneau în cuprinsul a 12 fonduri de vânătoare din acest judeţ, aflate în bazinul Mostiştei şi lunca Dunării (tab. 2). Astfel, resursele trofice şi hidrice au condiţionat mişcarea şi fixarea speciei în cuprinsul judeţului.

Tab. 2 - Efectivele de cerb şi valorile raportului sex-ratio de pe fondurile cinegetice în 2005 Red deer effectives and sex-ratio values on hunting fonds in 2005

Fond Vărăşti Pietroiu Chiselet Boianu Măcelaru Ciornuleasa Gologanu0 1 2 3 4 5 6 7

Nr. exemplare 75 60 40 30 27 25 23Raportul M/F 1/1,3 1/1,4 1/1,5 1/1,3 1/1,4 1/1,7 1/2,2

Fond Fermecatu Greaca Tămădău Nana Ileana Total0 8 9 10 11 12 13

Nr. exemplare 20 16 10 8 6 340Raportul M/F 1/1,5 1/2,2 1/2,3 1/3 1/5 -

Cei mai mulţi – 241 (71% din total) erau în lunca Dunării pe fondurile Greaca, Chiselet, Boian, Vărăşti (tab. 3), Pietroiu şi

Fermecatu. Restul de 29% (99 exemplare) au fost semnalaţi în bazinul Mostiştei. Majoritatea (75) pe fondul cinegetic Vărăşti.

Tab. 3 - Numărul cerbilor pe fondurile cinegetice Vărăşti şi Boianu de la apariţie până în 2005 (exemplare) Red deer effectives on Vărăşti and Boianu hunting fonds from onset to 2005

Fond / An 1995 1996 1998 1999 2001 2002 2003 2004 2005Vărăşti 20 28 41 60 100 120 40 95 75Boianu - 2 15 13 15 30 50 28 30

Valorile raportului între sexe (sex-ratio) în anul 2005 sunt, în general, corespunzătoare însă pe fondurile Tămădău şi Nana numărul femelelor este prea mare.

Menţionăm şi faptul că migraţii cauzate de lipsa de apă se întâlnesc şi în cursul anului. De exemplu, cerbii din pădurile Ciornuleasa şi Vărăşti vara se deplasează în lunca Dunării (zo-nele Chiselet, respectiv Boianu) iar iarna revin în acele păduri.

Cei mai mulţi cerbi s-au vânat în pădurea Vărăşti – 14 în in-tervalul 2001-2005 (5 doar în anul 2001). Tot la Vărăşti s-a obţinut şi un trofeu valoros (213 puncte CIC) în 2004.

3. ConcluziiJudeţul Călăraşi este un exemplu al procesului de extinde-re naturală a populaţiilor de cerb în câmpia din sudul Mun-teniei. Deşi primele exemplare, care au trecut Dunărea din Bulgaria, în iarna grea 1984-1985, n-au fost stabile, primii

cerbi stabili s-au constatat la începutul anilor `90 în pădurea Ciornuleasa, veniţi dinspre vest (pădurea Comana, din jude-ţul Giurgiu). Ulterior, alte exemplare migrate dinspre vest (Comana) alături de altele venite dinspre sud (Bulgaria) au dus la constituirea (în anii 1994-1997) a actualei populaţii de cerb din acest judeţ. Astfel, fauna acestui judeţ s-a îmbo-găţit nu numai din punct de vedere taxonomic, dar şi econo-mic, specia ocupând o nişă ecologică favorabilă.

La nivelul anului 2005 pe teritoriul judeţului Călăraşi existau 340 cerbi (71% în lunca Dunării şi 29% în bazinul Mostiştei).

BibliografieBarbu I., 1985: Despre cerb aşa cum îl vrem. Vânătorul şi Pes-carul Sportiv, nr. 9, Bucureşti.

***, 1985-2005: Arhiva Direcţiei Silvice Călăraşi, Călăraşi.

AbstractCălăraşi County stands out for the natural enlargement of the red deer populations in the south of Wallachia (Muntenia).

The first specimens to cross the Danube from Bulgaria in the winter of 1984-1985 kept roaming; the first red deer settling in Ciornuleasa Forest (in the early 1990’s) came from the west (Comana) and adding to those who had arrived from the south (Bulgaria) have made up the present-day red deer population of this county. In this way, its fauna has been enriched not only taxonomically but also economically, the species occupying a friendly niche.

In 2005, Călăraşi County numbered 340 individs (71% in the Danube Floodplain and 29% in the Mostiştea Basin).

Keywords: Cervus elaphus, natural spreading, Danube Plain, Călăraşi County, Romania.

Anul X | Nr. 21 | 2005

113

Politică şi politici în silvicultură

■ Alexandrina Ilica

A nul schimbării istorice, în care am trecut de la soci-alism la capitalism, devine tot mai îndepărtat. S-au cumulat deja destui ani în noul regim, multe lucruri

s-au aşezat în matcă, altele încă îşi caută rezolvarea. Aşa este şi în silvicultură. Dacă punem întrebarea ce s-a schimbat în bine şi ce s-a schimbat în rău, răspunsurile care vor veni vor fi diferite şi, în multe privinţe, chiar diametral opuse, în func-ţie de repondent. Cert este că, în acest domeniu de activitate, s-au schimbat în mod radical două componente: proprietatea asupra pădurilor şi managementul fondului forestier.

Asupra consecinţelor produse de modul de schimbare a pro-prietăţii sunt multe de spus, dar, din păcate, prea târziu. Prea multe legi ale retrocedării, croite pe principii diametral opu-se, au condus la ceea ce cu indulgenţă s-ar numi „neajunsuri”:

• fărâmiţarea extremă a fondului forestier în proprietăţi a căror micime le face de neadministrat,

• întrepătrunderea proprietăţilor de stat cu ale diferiţilor proprietari într-un mozaic demn de apreciat doar în artă,

• stoparea aproape în totalitate a construirii de noi căi de transport forestiere,

• decăderea activităţii de întreţinere a drumurilor,

• diminuarea drastică a lucrărilor de regularizare a bazi-nelor hidrografice torenţiale (corectarea torenţilor),

• taierea de parchete, neurmată de împădurire,

• aplicarea unor tratamente cel puţin discutabile,

• diminuarea calităţii actului silvicultural,

• creşterea fondurilor de administrare silvică, în totalitatea lor.

Nu dorim să aprofundăm acum aceste aspecte, întrucât acest lucru a mai fost făcut. Dorim, însă, să ne aplecăm atenţia asupra actului managerial.

Silvicultura este un domeniu în care, mai mult decât în alte domenii, timpul îşi revendică drepturile lui. Ciclurile de pro-ducţie lungi fac ca unele greşeli să nu poată fi reparate decât în zeci, poate sute de ani. Aici continuitatea este esenţială, dar ea trebuie dublată şi de profesionalism la toate nivelele şi în primul rând, la nivelul clasei decizionale. Numai că, în ultimii ani, am asistat la orice, numai la continuitate, nu. Şi aceasta pentru că, şi în silvicultură, managementul silvic a

ajuns să fie asigurat pe criterii politice şi aservit politicului, în timp ce aspectele profesionale au căzut în derizoriu. Si-gur că aceste afirmaţii nu sună plăcut, mai ales într-o revistă care, de obicei, publică realizările deosebite din profesie, pro-gresele făcute în domeniu.

Totuşi, îndrăznim să venim cu aceste câteva rânduri, ca o ex-cepţie de la regulă. Considerăm că este util ca astfel de afir-maţii să depăşească nivelul discuţiilor de culise, să fie spuse mai apăsat şi să fie aşternute pe hârtie, tocmai în ideea de a îndrepta lucrurile, de a recrea acea conştiinţă silvică profesio-nală care, din păcate în ultimii ani s-a diluat fiind excedată de oportunism, clientelism, servilism, toate de sorginte politică.

Am asistat, după 1990, la un ameţitor spectacol oferit de «caruselul» schimbărilor pe posturi în silvicultură; câte un carusel pentru fiecare nivel ierarhic. Cu cât nivelul ierarhic a fost mai înalt, cu atât forţa de rotaţie a fost mai mare, iar impactul căderilor mai dur. Din păcate, vârtejul a antrenat şi angrenajele de dedesupt, atingând şi oameni care, prin natu-ra muncii lor, ar trebui să fie preocupaţi exclusiv de îndelet-nicirile profesionale.

Efectele acestor schimbări s-au dovedit a fi de-a dreptul pă-guboase.

Astfel, s-a creat o instabilitate a angajaţilor pe posturi, trans-locări repetate de la o unitate la alta, de la o activitate la alta. Efectul a fost că mulţi au devenit de prea multe ori «începă-tori» pe posturi. S-a pierdut continuitatea în ducerea la bun sfârşit a unor lucruri începute. Câţi ingineri mai trăiesc sa-tisfacţia de a începe aplicarea unui tratament şi a-l duce până la capăt, obţinând regenerarea naturală pe toată suprafaţa? Câţi au răspuns de executarea unei plantaţii, pentru ca apoi s-o conducă dincolo de realizarea stării de masiv, până la sta-diul de curăţiri sau chiar şi mai departe? Nu a mai existat răgazul de a aprofunda problemele, de a le urmări în timp, de a te ataşa de ele şi de a te simţi responsabil de reuşitele sau nereuşitele tale.

Şi în domeniul privat, la fel ca şi în cel de stat, dar cu nuanţe diferite, există o presiune asupra conducerii ocoalelor, mai mult sau mai puţin exprimată. Aici intră în discuţie raportu-rile dintre şefii ocoalelor şi primari sau consilieri. Sunt multe situaţiile în care şefii de ocoale trebuie să facă compromisuri între dorinţele primarilor şi aplicarea regimului silvic.

Polit ic ă forest ier ă


114

Compromis… iată un termen des uzitat, nu numai în silvicul-tură. De cele mai multe ori, acest termen înseamnă o cedare din partea ambelor părţi, găsirea unei soluţii de mijloc, con-venabilă tuturor. Dar compromisul în silvicultură înseamnă, de cele mai multe ori, a face rabat la calitatea actului silvi-cultural. Înseamnă a cere pădurii mai mult decât poate ea da.

Acest tip de compromis este strâns legat de celălalt, admi-nistrativ, managerial, de multe ori clientelar, cel practicat la numirea în funcţii de conducere.

Sigur că, într-o anumită doză, compromisul este acceptabil. Niciodată nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a face lucru-rile la cele mai înalte standarde. Dar nici a îngenunchia, pe plan profesional, până la aplatizare, regulile silvice, nu sunt lucruri de acceptat.

În timp, interesul pentru problemele profesionale ale con-ducătorilor din domeniul silviculturii a fost din ce în ce mai limitat, ţintit aproape în exclusivitate pe problemele financi-are, în schimb, atenţia acordată susţinătorilor politici a fost din ce în ce mai mare.

Acest lucru s-a repercutat asupra activităţii întregului perso-nal. Oamenii s-au îndepărtat de pădure. Deşi informatizarea ar fi trebuit să reducă timpul petrecut în birouri şi să-i apro-pie pe specialişti de teren pentru urmărirea mai susţinută a lucrărilor, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, această disociere este tot mai vizibilă. Treptat, toate aceste neajun-suri, prin cumul, au ajuns să se concretizeze în situaţia finan-ciară precară a multor unităţi silvice.

Comportamente ca: ignoranţa, indiferenţa, indecizia, ne-implicarea în problemele de fond ale sectorului şi, chiar mai mult, alocarea întregii energii în scopul împlinirii materiale proprii în răstimpul mandatelor de conducere, nu sunt lu-cruri chiar atât de rare, ci dimpotrivă.

Ori, aşa stând lucrurile, înseamnă că vina nu aparţine atât celor în cauză, cât sistemului care a instituit schimbările “de sus şi până jos” pentru a se aşeza pe posturi oamenii proprii în momentele de schimbare a culorilor de la putere.

În acest sistem, nici cei care ar avea reale calităţi manageri-ale nu sunt stimulaţi să-şi pună în valoare aceste calităţi în folosul unităţii, al profesiei, al pădurii. Unii conducători sunt preocupaţi să se poarte «cu mănuşi» cu cei pe care tocmai i-au înlocuit gândind că roata se învârte şi răzbunarea ar pu-tea fi crudă. Alţii, dimpotrivă, stârnesc adevărate războaie din dorinţa de a arăta că tot ce a fost înainte, a fost rău şi trebuie schimbat.

Din păcate, se iroseşte multă energie cu ocazia acestor schim-bări, dar fiecare episod a însemnat paşi înapoi în abordarea problemelor de fond ale silviculturii. Această îndepărtare de

profesie este extrem de păguboasă, mai ales pentru silvicul-torii tineri, care, neavând termen de comparaţie, se formea-ză într-un mediu viciat de lupte partinice şi mediocritate profesională.

Din păcate, nici activităţile de control care se desfăşoară nu urmăresc depistarea şi îndreptarea carenţelor reale, de fond, din fiecare activitate, ci sunt menite să răspundă, de cele mai multe ori, unor comenzi cu substrat politic. Controalele care se fac în sistemul pădurilor de stat de către Regia Naţională a Pădurilor şi Direcţiile Silvice sunt adesea formale, superfici-ale, ineficiente. Nici cele din sistemul privat nu sunt eficiente, întrucât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic nu face faţă multiplelor probleme existente în sutele de mii de proprietăţi de pădure apărute urmare a aplicării legilor retrocedării. Personalul acestui inspectorat este subdimen-sionat şi lipsit de logistica necesară activităţii specifice.

Dealtfel, calitatea controalelor are şi ea un substrat politic. Cum să pui pe tapet nereguli într-o unitate al cărei şef este un om agreat (numit) de instituţia care a dispus şi contro-lul?! Este clar că unitatea pilonilor din sistem, având ace-eaşi culoare politică, nu poate fi zdruncinată. Aceasta este esenţa răului. Clientelismul şi politicianismul sunt deasupra profesiei.

Suntem conştienţi că această stare de lucruri nu se va schim-ba prea curând. Se pare că aceasta este una din feţele demo-craţiei. Dar, considerăm că este utilă punerea în lumină a acestor aspecte, chiar şi numai pentru faptul de a se face cu-noscut şi acest mod de percepţie a stării lucrurilor din sistem.

Ne dorim ca cei de la nivelele foarte înalte de decizie, abilitaţi să desemneze conducătorii din sectorul silvic să gândească mai profund la nivelul până la care trebuie operate schim-bările politice, iar acesta nu trebuie să coboare sub nivelul ministerului. Sub acest nivel, toate numirile trebuie să stea sub semnul competenţei, capacităţilior manageriale, rezul-tatelor anterioare obţinute, gradului de implicare în binele instituţiei şi al pădurilor încredinţate spre administrare.

Cei care fac performanţă dovedită prin rezultate profesio-nale incontestabile trebuie menţinuţi, indiferent de culoa-rea politică pe care o au. Cei care au doar rol de coloratură, trebuie depistaţi şi înlocuiţi. Aprecierea trebuie făcută, însă, după analize obiective venite din partea unor profesionişti adevăraţi, integri, fără patimă.

Nu este o utopie. Lucrurile acestea chiar se pot înfăptui. Cu o singură condiţie: ca cele mai înalte foruri de decizie să cu-noască problemele multiple ale sectorului şi să dorească să îmbunătăţească starea de fapt.

Pădurea şi corpul silvic au nevoie imperioasă de astfel de de-cidenţi. ■

Anul X | Nr. 21 | 2005

115

More than a TreeExcerpt from the Soil Report Newsletter of Soilmoisture Equipment Corp.

A stand of trees, a forest, is one of nature’s wonders, se-rene and quiet, yet somehow owerful, even majestic, dwarfing human beings to insignificance. To some

a forest offers a religious experience. Yet, a forest is also a fragile ecosphere, often greatly threatened by the vagaries of nature.

Few know this better than Dr. C. S. “Chris” Papadopol of the Ontario Forest Research Institute, financed by the Ministry of Natural Resources of the Province of Ontario, Canada. For five years he has intensely studied the effects of soil mois-ture, or lack of it, on a forest 60 miles west of Sault Ste. Marie, Ontario, near the shores of Lake Huron.

The Kirkwood forest measures about 50,000 acres, although his studies apply to only a few of them. As Chris, which he prefers to be called, explains, his is an entirely artificial forest, that is, man-made, planted mostly in conifers, red and white pines, invaluable to the pulp paper and lumbering industries.

From a conifer’s viewpoint, it is a hellish place to grow. Oh, there is generally adequate rain, but the “soil” is coarse sand, almost gravel. Since the conifer, unlike most other trees, has a shallow root system, extending only three feet below the surface, Chris’ trees are in a feast or famine situation.

“When it rains,” he explains, “there is an abundance of water. But it quickly disappears into the sand. In two or three days the conifers are in a stressful situation because of the lack of soil moisture. If it goes two or three weeks without rain, the trees become severely stressed and suffer current year growth.” Unfortunately for the trees, as part of his study Dr. Papadopol offers no irrigation or spraying. The forest is on its own with nature--well, not quite.

Dr. Papadopol’s study is one of the first attempt worldwide to measure the effect of soil moisture on forest growth. How much moisture does a tree need? What are the effects of too much or too little moisture? How much stress can a forest take?

The only way to help the forest withstand dry periods is to thin it. Fewer trees require less soil moisture. Chris’ study is learning when to thin and how much to enable the forest to survive and prosper. And what works in the sandy terrain of Sault Ste. Marie is invaluable information for use in differ-ent types of soils which hold their moisture. Interest in his reports is worldwide, especially in dry areas.

The significance of Chris’ work extends far beyond forestry.

His findings concerning soil moisture and productivity can be used extensively in agriculture. For example, corn, which also has a shallow root structure, will thrive and produce in direct response to soil moisture. Knowing how densely to plant and when to irrigate or spray results in more bushels per acre.

To determine the amount of water a forest uses, Dr. Papa-dopol employs automated equipment to monitor both atmos-pheric parameters every l0 minutes and soil moisture every half hour. At the same time strain gauges on trees measure the circumference every l0 minutes, monitoring expan-sion when soil moisture is plentiful and shrinkage during drought. Speaking in his soft voice, tinged with the accent of his native Romania, Dr. Papadopol explains just how frag-ile a forest is. “The amount of soil moisture consumed varies within a single day. On a warm, sunny day, there is a great demand for moisture by noon. Even within a half hour, the results may change dramatically.”

When he began his studies more than 30 years ago in Ro-mania, Chris used manual means to measure soil moisture.

“Aside from the physical effort required to collect 20 samples up to a depth of six feet with a manually operated auger,” he says, “an added difficulty was the long time required for pro-cessing the sample. As much as three days elapsed between taking the sample and determining the result. For irrigation experiments this was clearly inadequate.”

When he immigrated to Canada in l981 to continue his work, the difficulty of measuring soil moisture continued to be a problem. “While the automated equipment for monitoring atmospheric parameters worked flawlessly, again the soil moisture determinations were a great pain.” He points out that a forest environment is much more variable than one for an agricultural crop. “To obtain reliable information on soil moisture the density of manual sampling had to be at least 20 times greater than we could afford. While we had data on at-mospheric parameters every 10 minutes, we could determine soil moisture manually only about once a week.” He speaks of the “frustration” the situation caused, not only because of the time involved and delay in obtaining measurements, but also because readings couldn’t be made in the same spot.

Then in l993, he installed Trase electronic machines devel-oped and manufactured by the Soilmoisture Equipment Corp.--four of them. These are permanently installed at loca-tions in the forest. Electrical power to operate Trase comes from solar panels. Probes, or sensors, are inserted in the ground at various locations, some as far away as 25 yards from Trase, and to diverse depths, some as deep as three feet. These sensors offer virtually instant measurements of soil

Cercetători români în str ăinătate


116

moisture--and how much the forest has used. That accurate information allows Dr. Papadopol to determine the health of the forest. Will it survive or must the forest be thinned?

“Our work would not be possible without Trase equipment,” Dr. Papadopol says. “It permits accurate and frequent meas-urements at the same location and offers a permanent record of soil moisture content and consumption.” It was not always so. Trase got off to a rocky start--or better said, sandy start. In June, l993, shortly after Chris’ equipment was operation-al, it was apparent the Trase measurements were too variable and far from accurate. Trase would analyze soil moisture as high, when obviously it wasn’t, or show zero moisture after a rainfall. SEC soil scientist Richard White was the first to ar-rive at the Papadopol plantation. He correctly surmised that Trase had the same problem as the trees--that coarse sandy soil. As White put it, “Trase was designed to analyze all types of soils, but clearly all soils are not created equal.”

Determined to meet Dr. Papadopol’s needs, SEC assigned en-gineer Robert van’t Riet to solve the problem. He concurred that the soil caused the problem. Solution lay in amending the electronic software in Trase to accommodate the gravelly soil. It was no easy task. Back in Santa Barbara, van’t Riet tried to duplicate the soil at Sault Ste. Marie, using various combinations of sand, gravel and loam. It took all summer, but by autumn the glitch in Trase, never foreseen when it was designed, had been corrected. SEC engineers continue to mo-nitor Dr. Papadopol’s Trase equipment. It operates fine now.

Dr. Papadopol was born in Constanta, Romania, in l939. Al-ways interested in forestry, he earned his Master of Science degree in silviculture in l960 and his Ph. D. in forest physi-ology in l971, both from the University of Brasov in Roma-nia. After graduation, he was hired by the Romanian Forest Research and Design Institute as a researcher on the staff of Forest Experiment Station “Baragan” in Southeast Roma-nia. It was located on a dry plateau with inadequate rainfall, stimulating his interest in the environmental effects of wa-ter and light on trees and crops. In time, he became leader of the experiment station.

All the while, Chris was increasingly disenchanted with the oppression of the Romanian Communist regime. Defection became an appealing option, despite the fact all his prop-erty would be confiscated by doing so. In l98l, Chris and his wife Helen, herself a horticulturist, were permitted to visit relatives in Greece, leaving behind their daughter Kathleen, then l8, to live with Helen’s parents. To have attempted to take her to Greece, would have tipped off authorities they planned to defect. Chris had hoped to be offered asylum in the United States, but Canada was more interested. “Some-how we were believed,” he says. After a six months trial pe-riod by the Greek government, he and Helen immigrated to Canada. Their daughter was able to join them in l99l, after the fall of Communism in Romania.

In Canada he continued his work in forestry at the same in-stitute north of Toronto, working with hybrid poplars, su-gar maples and conifers impacted by acid rain. His studies were designed to inform about maple sap flow under vari-ous weather and soil moisture conditions. He also studied problems associated with the use of forests to recycle efflu-

ent from sewage treatment plants. In l990 Dr. Papadopol’s institute, of which he is lead scientist in ecophysiology and intensive silviculture, moved to the Sault Ste. Marie area, adapting his research to the characteristics of a northern forest growing in the coarse sandy soil. He anticipates his re-search will continue to the end of the century. The provincial government of Ontario deems it important work, providing a $300,000 annual budget. Five persons are employed. One product of the research is already apparent to Dr. Papadopol, the effects of climatic changes. He points out that average global temperatures have increased one degree in the last l20 to l50 years due to the industrial revolution and the glo-bal burning of fossil fuels, putting more carbon dioxide in the atmosphere. This has been further exacerbated by defo-restation in the Amazon region, along with China, Asia and Africa. He anticipates further global warming of from one to five degrees in the next l20 years. What does this mean for the planet? He believes the effects on agriculture and fo-restry will be pronounced. Pines, for example will have to be moved further north, replaced by deeply-rooted oak, walnut and ash trees. The poet Joyce Kilmer was doubtlessly correct when he wrote that “only God can make a tree.” But our trees and majestic forests can surely use a little of the help Chris Papadopol provides. ■

ReferencesAnderson H. W., Papadopol C. S., Zsuffa L., 1983: Wood energy plantati-

ons in temperate climates. Forest Ecology and Management (Netherlands).

Papadopol V., E. Pirvu, C.S. Papadopol, 1964: Contributii Ia cultura speciilor de stejar in pepinierele de stepa. Vol. 24 (I).

Papadopol C. S., Rubtov Ş., Papadopol V., Pirvu E., Catrina I., 1965: Contributii la studiul ecologiei puietilor in pepinierele din stepa. Vol.25 (1).

Papadopol C. S., Silversides C. R., 1983: Stand establishment of fast growing species for energy plantations. Stencil - Institutionen foer Skog-steknik, Sveriges Lantbruksuniversitet (Sweden).

Papadopol C. S, Nolan J. D., 1985: The potential of tree plantation tech-nology in the land treatment of wastewater from food processing indus-try, American Society of Agricultural Engineers, St. Joseph Mich. (USA).

Papadopol C. S., 1990: Irrigation rate calculation for nursery crops. Tree planters’ notes - U.S. Department of Agriculture, Forest Service (USA).

Papadopol C. S., 1991: High Yield Poplar Plantations in Warm Temperate and Cold Semiarid Areas of East China. Report on the mission, April 13 to May 10, 1991. FAO, Rome (Italy). Forestry Dept. Rome (Italy).

Papadopol C. S., 1994: High Yield Poplar Plantations in Warm Temperate and Cold Semi-Arid Areas of East China. Report on the mission carried out from 5 October to 5 November 1992. FAO, Rome (Italy). Forestry Dept. Rome (Italy).

Papadopol C. S., 1994: High Yield Poplar Plantations in Warm Temperate and Cold Semi-Arid Areas of East China, the People’s Republic of China. Report on the mission carried out from 4 September to 8 October 1993. FAO, Rome (Italy). Forestry Dept. Rome (Italy).

Papadopol C. S., 1995: High Yield Poplar Plantations in Warm Temperate and Cold Semi-Arid Areas of East China. Report on the mission carried out from 30 August to 28 September 1994. FAO, Rome (Italy). Forestry Dept. Rome (Italy).

Anul X | Nr. 21 | 2005

117

RecenzieComan E. Ana-Mirela: „Cercetări privind influenţa condiţiilor geo-morfologice şi meteorologice asu-pra proceselor poluante, în depre-siunea Baia Mare”, teză de doctorat.

Teza de doctorat „Cercetări privind in-fluenţa condiţiilor geomorfologice şi meteorologice asupra proceselor polu-ante, în depresiunea Baia Mare”, a fost elaborată într-un context internaţio-nal şi naţional, cu evidente amprente ale poluării: În Europa cca. 400.000 de oameni mor anual prematur ca rezul-tat ai poluării (Environment for Euro-peans Nr. 20/June 2005) şi mai mult de 100.000 bolnavi se internează în spita-le din cauza poluării curente: În Braşov, molidul din incinta Spitalului judeţean este sufocat de sulf (1871 ppm), molizii din cartierul Astra se usucă deoarece depăşesc pragul de toxicitate cu plumb (10 ppm) şi respectiv natriu (200 ppm);

Din acest considerent, apreciez că tema-tica abordată este deosebit de actuală şi interesantă. Locul cercetării – Munici-piul Baia Mare, considerat în România ca o zonă critică sub aspectul deterioră-rii calităţii mediului, este ideal ales.

De asemenea, din punct de vedere fi-zico-geografic, depresiunea Baia Mare constituie, aşa cum spune autoarea tezei, „un adevărat laborator natural, propice pentru studierea influenţei condiţiilor meteorologice asupra pro-ceselor poluante”.

Autoarea tezei de doctorat, de doamna inginer Coman E. Ana-Mirela, funda-mentează lucrarea pe o largă cercetare bibliografică, axată pe scopul cercetări-lor şi pe ample investigaţii de teren şi laborator.

Studiile referitoare la condiţiile fizi-co-geografice şi de vegetaţie, pun în

evidenţă efortul ştiinţific de anvergu-ră al doctorandei în dezvăluirea reale-lor particularităţi ale depresiunii Baia Mare şi a influenţei acestora asupra proceselor poluante. Caracteristicile geologice şi geomorfologice, elemen-tele hidrografice şi hidrologice şi mai ales caracteristicile climatice, sunt sur-prinse în tot ceea ce au caracteristic şi concludent pentru dispersia şi ampli-ficarea poluării: temperatura, umidi-tatea relativă a aerului, nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice, vântul, cea-ţa, evapotranspiraţia potenţială, etc. Aceste date meteorologice şi diagrama climatică Gaussen-Walter a staţiei Baia Mare, conturează în sinteză topoclima-tele proprii ale depresiunii Baia Mare: topoclimatul sudic – al şesului depresi-onar, topoclimatul nordic – al piemon-turilor şi văilor intramontane şi topo-climatul versanţilor premontani.

Prin diferenţierea acestor sectoare to-poclimatice, teza de doctorat se consti-tuie într-o lucrare de referinţă pentru silvicultorii, agronomii ori biologii care studiază originala vegetaţie din depre-siunea Baia Mare.

Astfel, rezultatele cercetării pot fi apli-cate în practica ocoalelor silvice Baia mare, Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş, Şomcuta Mare, la elaborarea amenaja-mentelor, a studiilor de împădurire, a studiilor de impact asupra mediului.

Un merit major al tezei de doctorat, este de asemenea, diferenţierea în spa-ţiu şi timp a concentraţiilor de polu-anţi, ce se abat de la metodele uzuale de dispersie. În spaţiu se delimitează: zone mai puţin poluate – formate din zona caldă de versant şi văile intra-montane din nordul depresiunii şi zone mai intens poluate, formate din ampla-samentele învecinate surselor de emi-

sii pe o rază de până la 3 km. În timp se diferenţiază trei grade de favorabi-litate a dispersiei poluanţilor: martie – mai, cu condiţii favorabile dispersiei; iunie - octombrie, cu condiţii nefavo-rabile dispersiei, înregistrându-se cele mai mari concentraţii ale poluanţilor.

Aceste rezultate ale cercetărilor sunt deosebit de valoroase, deoarece răs-pund unor largi cerinţe pentru dezvol-tarea durabilă a oraşului Baia Mare, în special prin valorificarea diferenţială a potenţialului topoclimatic şi prin adaptarea la gradele de favorabilita-te în timp a dispersiei poluanţilor, de exemplu prin promovarea în zonele verzi urbane şi peri-urbane a foioase-lor, care în perioada noiembrie-februa-rie, cu concentraţii maxime ale poluan-ţilor, sunt în repaus vegetativ.

De asemenea, rezultatele cercetărilor obţinute în cadrul tezei de doctorat, constituie un important punct de por-nire pentru proiectarea şi amplasarea unei reţele locale de biomonitoriza-re, care poate evidenţia şi mai mult diferenţierea dispersiei poluanţilor în raport cu sectoarele topoclimatice identificate. Concluziile lucrării, sinte-tizează în mod exemplar principalele rezultate obţinute şi valoroasele con-tribuţii personale, dintre care sublini-em: prezentarea surselor majore de po-luare şi a accidentelor majore de mediu, evoluţia calităţii factorilor de mediu şi a efectelor poluării, realizarea unei reţele topoclimatice şi fenologice, evi-denţierea inversiunilor termice, stabi-lirea zonalităţii climatice altitudinale a depresiunii şi a particularităţii regimu-lui termic, pluvial şi eolian, pe sectoare topoclimatice.

Dr. ing. Valentin Bolea

ISSN: 1583-2112

APELUL SOCIETĂŢII „PROGRESUL SILVIC”

ARBORII URIAŞI- sunt martori ai potenţialului biometric al speciei

ARBORII SECULARI- reprezintă vestigii preţioase ale istoriei

ARBORII MONUMENTALI- formează elemente edificatoare ale peisajului

ARBORII REMARCABILI- constituie simboluri vii ale oraşelor

ARBORII GIGANTICI- asigură un habitat ideal pentru păsări, insecte, ciuperci etc.

SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” cheamă întreg corpul silvic, întreaga populaţiei civilizată responsabilă de propriul destin şi mai

ales autorităţile locale, să participe la SALVAREA ARBORILOR MONUMENTALI AI NATURII prin:

- asigurarea spaţiului vital din jurul „bătrânilor”, lipsit de orice activitate antropică,- susţinerea „Legii Arborilor Seculari” iniţiată de inginerul silvic Casian Balabasciuc,

- monitorizarea sănătăţii arborilor remarcabili prin diagnoze foliare,- aplicarea tuturor măsurilor fito-sanitare şi de stimulare a vitalităţii: combateri

biologice a dăunătorilor, fertilizări,- elaborarea fişelor de evidenţă (amplasare, fotografii, parametrii biometrici, date

istorice) şi a Registrului Naţional al Arborilor Monumentali

2005.21

Documents

Transcript of 2005.21