2. Departamente de relaţii publice
-
Upload
aspen-ortega -
Category
Documents
-
view
47 -
download
3
description
Transcript of 2. Departamente de relaţii publice
2.1. Departamente interne primul departament
intern de Relaţii publice: George Westinghouse,
1889. Câştigă adeziunea
publicului faţă de utilizarea curentului electric alternativ, în detrimentul lui Thomas Edison, care propunea curentul continuu (Pricopie, 2001, pp. 67-71).
2.1. Departamente interne
Departamentele interne cunosc azi o dezvoltare accentuată. Managerii observă că: RP duc la creşterea profitului Se reduc cheltuielile cu procesele judiciare,
boicoturi, crize.
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP
Dependentă de: obiectivele organizaţiei publicurile cheie tipurile de activităţi organizate frecvent
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP
Structura: Şeful departamentului
Coordonează întreaga activitate Asigură interfaţa între condicerea organizaţiei şimembrii
departamentului Îşi asumă responsabilitatea pentru proiectarea şi implementarea
politicilor de comunicare ale organizaţiei Coordonatorii de proiecte
Îşi asumă activităţile specifice pe evenimente sau categorii de public cheie
Specialiştii în comunicare Distribuiţi pe echipe corespunzătoare fiecărui proiect
Tehnicienii Asigură partea logistică: comunicaţii, editare, prelucrare de
imagini, sunet, design, secretariat, etc)
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP Avantajele departamentului intern
costuri mai mici comunicare mai eficientă cu conducerea şi alte
departamente ale organizaţiei cunoaştere mai bună a organizaţiei şi domeniului spceific
acesteia grad mai ridicat de fidelitate faţă de organizaţie acumularea unei documentaţii care rămâne în proprietatea
organizaţiei (baze de date, monitorizare şi analiză de presă, informaţii despre publicuri)
relaţie durabilă cu publicurile
2.1.1. Organizarea departamentului intern de RP Dezavantaje:
raportul de subordonare faţă de management duce la scăderea obiectivităţii
angrenarea în activităţi de rutină afectează concentrarea asupra obiectivelor specifice de RP
riscul unor relaţii tensionate cu alte departamente: HR, marketing, juridic, vânzări (conflicte, chiar crize organizaţionale)
incapacitatea de a acoperi toate serviciile (monitorizerea de presă)
dificultatea de a obţine bugete adecvate.
2.2. Agenţii externe
Spre deosebire de advertising, utilizarea serviciilor externe în RP este mai scăzută (50%) (Hart, p. 18)
Factori care determină alegerea serviciilor de RP externe: organizaţii prea mici: nu-şi permit bugetarea permanentă a
RP organizaţii prea mari: presupun o gamă uriaşă de probleme
de RP lipsa competenţelor interne pentru organizarea şi
administrarea activităţilor de RP
2.2. Agenţii externe. Avantaje Profesionalism:
asigurarea unei game variate de servicii RP experţi specializaţi pe toate domeniile RP atenţie sporită componentei de cercetare utilizarea unor tehnici şi strategii de ultimă oră accesul la mai multe contacte (public intermediar) şi lideri de opinie experienţă mai mare în situaţii comunicaţionale speciale (criză) capacitate mai mare de mobilizare
Obiectivitate sporită: accesul la informaţii şi baze de date mai mari, specializate, acumulate în timp independenţa faţă de structura managerială, cultura organizaţională, cutume
locale, influenţe personale, etc Flexibilitate:
Serviciile pot fi achiziţionate parţial sau secvenţial Posibilitatea extinderii serviciilor, fără afectarea structurii organizaţionale interne
Credibilitate Expertiza oferită de un serviciu extern este acceptată mai repede, fără să fie
disputată sau pusă la îndoială
2.2. Agenţii externe. Dezavantaje Timp limitat
activităţi planificate cu mai mulţi clienţi concomitent disponibilitate scăzută dificultăţi în culegerea informaţiilor din interiorul organizaţiei
Superficialitate lipsa implicării personale, a empatiei, a identificării cu organizaţia dificultăţi în înţelegerea specificului organizaţiei şi domeniului de
activitate Costuri ridicate
costuri mai mari pentru serviciile curente preţurile detaliate ridică valoarea serviciilor, chiar de 10 ori (taxe,
consultanţă, proiect, costuri de implementare, consumabile, etc) Mobilitatea staffului agenţiei
piaţa forţei de muncă în RP duce lipsă de specialişti buni. un specialist rămâne maxim doi ani într-o agenţie. Insuficient pentru
a-şi cunoaşte munca.
2.3. Soluţii mixte
Unele organizaţii apelează la o combinaţie de servicii interne şi externe. Motive:
amplificarea avantajelor compensarea dezavantajelor
Variante: angajaţi interni:
acţiuni curente (comunicare internă, comunicare cu publicul cheie)
participarea la implementarea proiectelor oferite de firmele externe
firme externe: activităţi speciale (relaţii cu mass-media, organizare de evenimente, monitorizare de presă)
Mari companii de PR
Top Ten PR 2001 în funcţie de venituri
1 Weber Shandwick Worldwide $426,572,0182 Fleishman-Hillard Inc. $345,098,2413
Hill and Knowlton, Inc. $325,119,0004 Incepta (Citigate) $266,018,3715 Burson Marsteller $259,112,0006
Edelman Public Relations Worldwide $223,708,5357 Ketchum, Inc. $185,221,0008 Porter Novelli $179,294,0009
GCI Group/APCO Worldwide $151,081,6451 Ogilvy Public Relations Worldwide $145,949,285
http://www.corporatewatch.org/?lid=1568#inhouse
Mari asociații internaţionale
Firmele de PR se asociază pentru:- promovarea și apărarea intereselor de companie și individuale- schimburi de experiență și cercetare- protejarea identității domeniului- atragerea forței de muncă de calitate- cunoaștere reciprocă
-
Mari asociații internaţionale
Consiliul firmelor de PR (Council of PR Firms)
– cea mai importantă organizație.
Include circa 122 companii, cele mai importante pe plan mondial.
Mari asociații internaţionalePublic Relations Society of America (PRSA)
Sediul în New York.
Cea mai mare organizaţie profesională.
Aproape 20 000 membri.
117 filiale.
Mari asociații internaţionaleInternational PR Association (IPRA)
Înfiinţată în 1955, de PR-işti americani şi europeni.
Una din cele mai active în domeniul cercetării.
Promovează o cartă a transparenţei în mass-media.
Mari asociații internaţionalePR ConsultantsAssociation (PRCA)
Cea mai mare asociaţie comercială a companiilor de PR din Marea Britanie
(70% din firme). Fondată în 1969.
Mari asociații internaţionaleInstitute of Public Relations
(IPR)Asociaţie a
practicanţilor individuali din Marea Britanie.
Înfiinţată în 1948. Peste 7000
membri.