1.PROFIL DE JUDEŢ 1.1.Date ge climatice Aşezarea ...apmvn-old.anpm.ro/upload/137192_Capitolul...

RAPORT ANUAL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL VRANCEA 2013

- 1 -

1.PROFIL DE JUDEŢ 1.1.Date geografice şi climatice Aşezarea geografică Pe harta României – judeţul Vrancea poate fi identificat în zona sud-est, la curbura Carpaţilor Orientali, reprezentînd o veritabilã verigã de legãturã între cele trei mari provincii istorice –Moldova, Ţara Româneascã şi Transilvania.

Poziţia geografică şi complexul factorilor abiotici regionali şi locali au determinat definirea teritoriului de la exteriorul Carpaţilor Curburii, căruia i se suprapune ca unitate administrativă şi judeţul Vrancea, ca un spaţiu de interferenţă a trei zone biogeografice. Din totalul suprafeţei judeţului, treimea vestică, echivalentă domeniului montan, se suprapune bioregiunii alpine, cea mediană corespunde bioregiunii continentale, iar extremitatea răsăriteană, suprapusă Câmpiei Siretului Inferior, bioregiunii stepice.


- 2 -

Teritoriul judeţului Vrancea se caracterizează prin prezenţa unor areale cu habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, habitate ideale pentru carnivorele mari. Vrancea este al doilea areal din ţară ca densitate a carnivorelor mari (lup, râs, urs). Aceste specii, de interes prioritar pentru Uniunea Europeană sunt subiectul unor proiecte de conservare în situ, finanţate prin programul LIFE Nature. La acestea se adaugă regiunea Măgurii Odobeşti şi Lunca Siretului, areale de mare însemnătate pentru avifaună. Din punct de vedere al suprafeţei, judeţul Vrancea ocupă locul 30 printre judeţele României, cu 4.857,03 kmp, din punct de vedere al suprafeţei rurale este pe locul 7, iar din punct de vedere al populaţiei este pe locul 26. Coordonatele geografice ale punctelor extreme ale limitelor administrative ale judeţului sunt prezentate mai jos: Tabel 1.1.1.-Coordonate geografice ale punctelor extreme ale judeţului Vrancea

Punct cardinal Punct extrem Comuna Latitudine N Longitudine E

NORD Sat Corbiţa Com Corbiţa 46 º12’04” 27º18’62”

EST Sat Măicăneşti Com.Măicăneşti 45 º29’12” 26 º33’57”

SUD Sat Ciorăşti Com.Ciorăşti 45 º22’11” 27º20’86”

VEST Vf.Muşat-M-tii Vrancei Com.Tulnici 45 º50’67” 26 º22’06”

* / -după Greenwich


- 3 -

În raport cu unităţile administrative limitrofe de acelasi rang, Vrancea se învecinează cu judeţul Bacău la nord, Vaslui la nord est, Galaţi la est, Brăila la sud est, Buzău către sud şi Covasna la vest. Unităţile majore de relief care definesc poziţia judeţului Vrancea sunt: Munţii Vrancei, ce ocupă treimea vestică; sectorul subcarpatic, cuprins între şi Zăbrauţi şi Râmnicu Sărat în arealul central şi Culoarul cu Câmpia Siretului, ce acoperă treimea rasăriteană. 1.1.1Relieful şi geologia

Relieful Formele de relief ale judeţului Vrancea pot fi asemuite cu nişte trepte - înaltă, medie şi joasă, care coboarã de la vest spre est, prima treaptã este constituitã de munţii Vrancei, alcãtuiţi din culmi şi masive cu înãlţimi de la 960m la 1873m. Urmãtoarea treaptã este reprezentatã de culmile deluroase, cu altitudini ce încep la 350m şi continuã variat pînã la 1001m. În fine a treia treaptã, ca o platformã întinsã pînã la cursurile de apã Siret, Trotuş şi Râmnic – o reprezintã câmpia. Munţii Vrancei (cu depresiunile intramontane Greşu şi Lepşa), Subcarpaţii (în cadrul cărora sunt cuprinse depresiunile submontane, şirul dealurilor interne, depresiunile intradeluroase, aliniamentul dealurilor subcarpatice externe) Glacisul Piemontan periferic şi Câmpia Siretului Inferior, mărginită de Podişul Moldovei (Colinele Tutovei) la nord-est şi Câmpia Râmnicului la sud–est. Munţii Vrancei sunt munţi de încreţire, alcătuiţi din culmi ce provin din fragmentarea platformelor de eroziune de 1700 m (Goru-1785m, Lăcăuţi – 1777m, Giurgiu – 1720m, Pietrosu – 1672m, Zboina Frumoasă – 1657m) de 1300 m (care definesc treapta înălţimilor medii) şi respectiv de 1000m. Dealurile Subcarpatice, depresiunile intracolinare şi dealurile de podiş, cuprind dealurile înalte vestice sau interne (două şiruri între Valea Putnei şi Valea Şuşiţei) depresiunile intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Şuşiţei, Putnei şi Milcovului, precum şi la cumpăna apelor între bazinul Milcovului şi Râmnei), dealurile estice sau externe (intre cursul superior al pârâului Zăbrăuţi şi Valea


- 4 -

Râmnicului, dominate de Măgura Odobeştilor – 966 m) şi glacisul piemontan periferic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior şi Câmpia Râmnicului, se înclină spre est şi sud, până la altitudinea de 20 m, la confluenţa Râmnicului Sărat cu Siretul. Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai joasă de pe teritoriul judeţului şi se întinde între glacisul subcarpatic şi râul Siret, având suprafaţa înclinată de la vest la est şi respectiv de la nord la sud şi altitudinea cuprinsă între 125 m şi 20 m. În cadrul ei se diferenţiază două trepte: - Câmpia înaltă situată între glacis şi o linie ce trece pe la Mărăşeşti, Vânători, Milcovul, Tătăranu şi la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord şi 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafeţe netede, uşor vălurită datorită prezenţei unor conuri aluvionare între care câmpia formează micro depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă. La nord de Valea Şuşiţei, aspectul câmpiei prezintă forma unei prisme în trepte ce coboară catre Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotuşului. - Câmpia joasă se întinde pe linia Mărăşeşti, Vînători, Tătăranu şi de la est de Ciorăşti până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35 – 50 m în partea de nord şi 20 – 30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafaţă relativ netedă, înclinată în aceeaşi direcţie cu cea de scurgere a Siretului şi este traversată de numeroase albii, meandre şi depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teşite. Cu o suprafaţă totală de 485703ha, judeţul Vrancea este acoperit în prezent de vegetaţie forestieră pe o suprafaţă de 154195ha, distribuită în toate formele de relief. Suprafaţa împădurită a judeţului s-a restrâns de la 40% din teritoriu (la începutul secolului) la doar 31% în anul 2006 (conform Direcţiei Silvice Vrancea). Din punct de vedere al repartiţiei pădurilor pe forme de relief, se poate observa că cea mai mare suprafaţă de pădure acoperă zona montană 81913ha, iar cele mai mici suprafeţe fiind întâlnite în zonele de luncă (Lunca Siretului), unde totalul suprafeţelor însumează 3072ha. În zona montană, specia predominantă este fagul. Spre limita inferioară, fagul formează arborete pure sau de amestec, cu participarea redusă a unor specii de foioase. Tot în partea inferioară, se găsesc enclave de gorun. Ceva mai sus însă, apar bradul şi pinul silvestru, apoi molidul, rezultând întinse suprafeţe cu arborete amestecate, printre care se găsesc făgete, brădete şi pinete pure. Spre partea centrală a masivului muntos vrâncean predomină molidişurile pure (astăzi în mare parte devastate).


- 5 -

Fig.1.1.1.1.Repartiţia pe forme de relief a pădurilor din judeţul Vrancea

Numărul tipurilor de pădure în regiunea deluroasă este mult mai mic decât în cea muntoasă datorită numărului mic de specii principale (fag, gorun). Productivitatea acestora este în general mijlocie. Diversitatea formelor de relief, dispunerea pădurilor în aproape toate zonele şi etajele de vegetaţie caracteristice României au dus la formarea a peste 117 tipuri de pădure în judeţul Vrancea. În funcţie de modul de distribuţie al fondului forestier pe comune, localităţile judeţului Vrancea, la nivelul anului 2007 puteau fi grupate în următoarele categorii:

comune cu suprafeţe forestiere de peste 10000 ha: Tulnici - 32385ha (80,82 % din suprafaţa totală), Nistoreşti – 20267ha (80.87 %), Nereju - 15240ha (83,53 %). Aceste comune au un teritoriu administrativ foarte extins, o pondere însemnată revenind suprafeţelor situate în zona montană.

comune cu suprafeţe forestiere cuprinse între 4000 şi 10000 ha: Soveja - 6617ha (69,32 % din suprafaţa totală), Vidra - 5676ha (46,48 %), Chiojdeni - 4974ha (69,62 %), Vintileasca - 4744ha (71,24 %). Aceste comune au teritoriu administrativ cu suprafeţe de peste 5000ha, ce deţin suprafeţe atât în zona subcarpatică, cât şi în cea montană.

comune cu suprafeţe forestiere cuprinse între 3000 şi 4000 ha: Vizantea-Livezi (49 % din suprafaţa totală), Dumitreşti (41,86 %), Paltin (47,53 %), Jitia (75,33 %). Suprafeţele scăzute ale pădurilor sunt determinate de suprafeţele mici ale localităţilor sau de gradul ridicat de antropizare a vegetaţiei

comune cu suprafeţe forestiere între 2000 şi 3000 ha: Valea Sării (53,57 %) şi Bârseşti (36,25 %). Aceste comune au cea mai mare pondere a teritoriului administrativ desfăşurat în zona subcarpatică, unde suprafeţele forestiere deţin ponderi reduse.

comune cu suprafeţe forestiere între 1000 şi 2000 ha: Naruja (38,7%), Moviliţa (21%), Varteşcoiu (27,6%), Cârligele (27,3%), Corbiţa (33.3%). Se poate observa că aceste comune, cu un indice de naturalitate relativ scăzut sunt situate în zona piemontană la contactul dealurilor subcarpatice cu zona de câmpie sau în lunca râului Siret, unde s-au dezvoltat păduri de şleau.


- 6 -

comune cu suprafeţe forestiere sub 1000ha. În această categorie intră toate comunele din zona de câmpie, unde apar doar suprafeţe izolate de pădure. Cea mai mare parte a suprafeţelor forestiere (peste 83.000ha) se găseşte în zona Munţilor Vrancei, ponderea pădurilor în comunele din această parte fiind în medie de circa 79,5%. Distribuţia pădurilor la nivelul unităţilor administrative din judeţul Vrancea

Geologia Din punct de vedere geologic, zona judeţului Vrancea aparţine platformei Moesice, alcatuită din două etaje structurale : unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin şi unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Şisturile cristaline, împreună cu o parte din învelişul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) şi de roci bazice. Fundamentul de şisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesica începe cu Silurianul şi se termină cu Cuaternarul. Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimentare după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrişuri, nisipuri şi lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecţie din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrişuri şi nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 şi 7 m în zona de câmpie. Dupa migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvial - proluvial cu grosimi cuprinse între 2 si 8 m.


- 7 -

Activitatea seismică Regiunea seismicã cea mai activã din România se aflã în zona Vrancea, cu epicentrul în comuna Vrâncioaia. Potrivit statisticilor, aici se produc zilnic douã cutremure de pãmînt, cele mai multe imperceptibile simţurilor omului. O modernã staţie seismicã funcţioneazã în localitatea Vrâncioaia. Răspândirea focarelor de cutremure pune în evidenţă existenţa a două zone – una legată de curbura arcului carpatic, în trunchiul Vrâncioaia – Tulnici – Soveja, unde se produc cutremure la adâncimi variind între 80 si 160 km, iar cealaltă, în regiunea de câmpie, între Râmnicul – Sărat, Mărăşeşti şi Tecuci, unde cutremurele sunt mai puţin adânci. Seismele cu epicentrul în Vrancea au origine tectonică, fiind provocate de deplasările blocurilor scoarţei sau ale părţii superioare a învelişului. La nivel European, seismicitatea României poate fi caracterizată drept medie, dar având particularitatea că, poate provoca distrugeri pe arii întinse, incluzând şi tările învecinate.

1.1.2.Clima Caracteristicile climatice ale judeţului Vrancea sunt cele specifice situării la o latitudine nordică de 46° şi în plin domeniu continental. Aceste două elemente determină clima temperat continentală de tranziţie, cu caractere specifice determinate de etajarea altitudinală (de la treapta câmpiei, până la peste 1700m) şi cu influenţe locale care impun topoclimate de tip depresionar. Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spaţiu, în primul rând, influenţelor est–continentale dar în acelaşi timp şi influenţelor de climat nordic şi sudic. Totodată, Carpaţii de Curbură au funcţia unui deversor natural pentru masele de aer vestice. Regimul de temperatură Influenţa reliefului este predominantă în traseul izotermelor. Câmpia are o temperatură medie anuală mai mare de 9°C, dealurile subcarpatice, inclusiv glacisul subcarpatic, între 6 si 9° C, munţii intre 2 şi 6° C, iar pe culmile cele mai înalte ale Munţilor Vrancei -1 şi 2° C. Luna cea mai caldă, iulie, are temperaturi medii de 22° C şi precipitaţii medii sub 35 mm, iar luna cea mai rece, ianuarie, sub 0° C şi 144 mm. Prima zi cu îngheţ apare în regiunea muntoasă şi a dealurilor înalte în jurul datei de 1 octombrie, în regiunea dealurilor joase în jurul datei de 11 noiembrie, iar la câmpie în jurul datei de 21 octombrie. Ultima zi de îngheţ, în zona de câmpie este în jurul datei de 11 aprilie, în zona dealurilor în jurul datei de 21 aprilie, iar în zona munţior se înregistrează în jurul datei de 1 mai. La nivelul anului 2013, conform măsurătorilor înregistrate şi furnizate de Staţia Meteorologică Focşani din cadrul Centrul Meteorolologic Regional Moldova,

temperaturile extreme, înregistrate la Focşani, au fost de 35,9C, înregistrată în 30

iulie şi -16,3C, înregistrată în 10 ianuarie.

Tabel 1.1.2.1. Valorile temperaturilor extreme şi a precipitaţiilor din 2011-2013

2011 2012 2013

Temp.minimă anuală

-18,3˚C/31.01.2011 -21,6˚C/02.02.2012 -16,3˚C/10.01.2013

Temp.maximă anuală

36,0˚C/09.07.2011 41,4˚C/07.08.2012 35,9˚C/30.07.2013

Total precipitaţii

488,8 l/mp 615,5 l/mp 771,2 l/mp


- 8 -

Tabel 1.1.2.2. Extreme climatice (temperatura) în Judeţul Vrancea

Regimul pluviometric Căderile de precipitaţii în cantităţi mai mari de norma locului au avut loc în lunile ianuarie,februarie,martie, mai, iunie, august, septembrie şi octombrie şi arată agresivitatea mare a precipitaţiilor şi, implicit, rolul important pe care îl are scurgerea superficială, fie în pânze, fie concentrată, în eroziunea solurilor de pe întinsul teritoriului judeţului. Precipitaţiile atmosferice prezintă variaţii importante de la un loc la altul, atât datorită altitudinii cât şi a circulaţiei diferite a maselor de aer. Cantitatea totală de precipitaţii, în 2013 a fost de 771,2 l/mp.

Tabel 1.1.2.3. Extreme climatice (precipitaţii) în Judeţul Vrancea

Vânturile Direcţia dominantă a vântului pe parcursul anului 2012 a fost N-S, viteza medie/lună variind între 1,4m/s şi 2,6 m/s. Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice pe teritoriul judeţului Vrancea. Ianuarie 2013

- o lună mai rece decât normalul termic al perioadei, cu o temperatură medie lunară de -3,0 °C , faţă de -1,8 °C normala locului;

- maxima lunară a fost de 9,9 °C (04.01.2013 ), iar minima lunară de -16,3°C ( 10.01.2013 );

- lună cu 8 nopţi geroase( t min <10 °C ); - precipitaţiile căzute sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare, au totalizat

o cantitate de 55,9 l/mp, faţă de 24, 6 l/mp normalul locului .Stratul maxim de zăpadă a atins 29 cm;

- fenomene meteo semnalate: ploaie,lapoviţă, ninsoare, transport de zăpadă la sol, ceaţă, brumă, aer ceţos, depunere de chiciură.

Februarie 2013 - o lună mai caldă decât normalul termic al perioadei cu o temperatură

medie de 1,4 ° C faţă de -0,1 ° C normala locului ; - maxima lunară a fost de 10,3 ° C ( 03.02.2013 ) iar minima lunară de –

8,2 ° C ( 02.02.2013 );

Normala climatologică (ultimii 40 ani 1961-1990)

10,6 Medie anuală 2013

11,8

1. Temperatura (˚C)

Minima Istorică

-28,0 Minima anuala 2013

-16,3

Maxima istorică

41,4 Maxima Anuala 2013

35,9

Normala climatologică (ultimii 40 ani 1961-1990)

521,6 Total anual 2013

771,2

1. Precipitaţii l/mp

Minima Istorică

293.8 Minima Lunară 2013

8,2

Maxima istorică

796.7 Maxima Lunară 2013

147,2 iunie


- 9 -

- precipitaţiile căzute sub formă de ploaie,lapoviţă şi ninsoare au totalizat o cantitate de 74,3 l/mp, faţă de 25,4 l/mp normalul locului. Stratul maxim de zăpadă a atins 10 cm.

- fenomene meteo semnalate : burniţă, ploaie, lapoviţă, ninsoare, aer ceţos, ceaţă, depunere de chiciură

Martie 2013 - o lună uşor mai rece decât normalul termic al perioadei, cu o temperatură

medie lunară de 4,2 °C faţă de 4, 6 °C normala locului; - maxima lunară a fost de 21,1°C (31.03.2013), iar minima lunară de -

7,2°C ( 18.03.2013); - precipitaţiile căzute sub formă de burniţă, ploaie, lapoviţă şi ninsoare au

totalizat o cantitate de 57,9 l/mp, faţă de 30,2 l/mp normalul locului. Stratul maxim de zăpadă a atins 2 cm.

- fenomene meteo semnalate: burniţă,ploaie, aversă de ploaie, lapoviţă, ninsoare, ceaţă, brumă.

Aprilie 2013 - o lună mai caldă decât normalul termic al perioadei cu o temperatură

medie lunară de 13,7 ° C, faţă de 11,0 ° normala locului; - maxima lunară fost de 31,8 °C (28.04.2013), iar minima lunară de 0,7 º

C (10.04.2013 ); - precipitaţiile căzute mai ales sub formă de aversă de ploaie au totalizat o

cantitate de 39,8 l/mp, faţă de 46,4 l/ mp normalul locului; - fenomene meteo semnalate: ploaie , aversă de ploaie, rouă.

Mai 2013 - o lună mai caldă decat normalul termic al perioadei cu o temperatura

medie lunară de 19,7 º C faţă de 16,9 ° C normala locului; - maxima lunară a fost de 32,1 ° C (20.05.2013 ), iar minima lunară de 9,3

°C ( 16.05.2013 ); - precipitaţiile căzute au totalizat o cantitate de 72,8 l/mp faţă de 56,9 l/mp

normalul locului; - fenomene meteo semnalate : ploaie, aversă de ploaie, oraj, fulger.

Iunie 2013 - o lună uşor mai caldă decât normalul termic al perioadei cu o

temperatură medie lunară de 22,0 ° C, faţă de 20,7 °C normala locului; - maxima lunară a fost de 34,9 °C (22.06.2013), iar minima lunară de 10,3

°C ( 01.06.2013 ); - lună cu 9 zile tropicale ( t max > 30 °C ) şi 4 nopţi tropicale( t min > 20°C

); - precipitaţiile căzute sub formă de aversă de ploaie au totalizat o cantitate

de 147,2 l/mp , cu mult peste normalul locului de 79,5 l/mp ( 07.06.2013- 44,4 l/mp);

- fenomene meteo semnalate; rouă, oraj, fulger, aversă de ploaie; Iulie 2013

- o lună uşor mai caldă decât normalul termic cu o temperatura medie lunară de 23,4 °C, faţă de 22,4 °C normala locului;

- maxima lunară a fost de 35,9 °C (30.07.2013), iar minima de 12,7 ° C ( 20.07.2013 );

- lună cu 13 zile tropicale (t max > 30°C ) şi 4 nopţi tropicale ( t min >20°C) - precipitaţiile căzute sub formă de aversă de ploaie au totalizat o cantitate

de 57,8 l/mp, faţă de 64,9 l/mp normalul locului; - fenomene meteo semnalate: oraj, aversă de ploaie, fulger, rouă;


- 10 -

August 2013

- o lună mai caldă decât normalul termic al perioadei cu o temperatură medie lunară de 23,3 °C, faţă de 21,6 ° C normala locului;

- maxima lunară a fost de 35,0 °C ( 09.08.2013 ) iar minima de 11,6 °C ( 31.08.2013);

- lună cu18 zile tropicale ( t max >30°C ) şi 3 nopţi tropicale ( t min >20°C );

- precipitaţiile căzute mai ales sub formă de aversă au totalizat o cantitate de 85,8 l /mp faţă de 48,8 l/mp normalul locului;

- fenomene meteo semnalate: aversă ploaie, oraj, fulger.

Septembrie 2013 - o lună apropiată de normalul termic al perioadei, cu o temperatura medie

lunară de 16,4 °C, faţă de 16,8 °C normala locului; - maxima lunară a fost de 29,5°C (01.09.2013), iar minima 6,0°C (

21.09.2013); - precipitaţiile căzute sub formă de aversă , au totalizat o cantitate de 69,0

l/mp, faţă de 33,6 l/mp normalul locului; - fenomene meteo semnalate :aversă de ploaie, rouă, oraj.

Octombrie 2013

- o lună apropiată de normalul termic al acestei perioade cu o temperatură medie lunară de 11,1°C faţă de 10,9 °C normala locului;

- maxima lunară a fost de 25,0°C(30.10.2013), iar minima de -1,0°C (20.10.2013);

- precipitaţiile căzute sub formă de ploaie au totalizat o cantitate de 63,8 l/mp, faţă de 37,4 l/mp normalul locului;

- fenomene meteo: rouă, ploaie, burniţă,ceaţă, brumă.

Noiembrie 2013 - o lună mult mai caldă decât normalul termic al acestei perioade, cu o

temperatură medie lunară de 8,3 °C , faţă de 4,2 °C normala locului; - maxima lunară a fost de 23,1°C ( 06.11.2013 ) iar minima de -5,9 °C(

28.11.2013); - precipitaţiile căzute , mai ales sub formă de ploaie, au totalizat o cantitate

de 38,7 l/mp, faţă de 41,4l/mp normalul locului; - fenomene semnalate: aer ceţos, ceaţă, ploaie, burniţă, rouă, brumă .

Decembrie 2013

- o lună mai caldă decât normalul termic al acestei perioade, cu o temperatură medie lunară de 0,5°C, faţă de -0,5 °C normala locului;

- maxima lunară a fost de 11,3°C (28.12.2013), iar minima de -6,9°C ( 09.12.2013)

- precipitaţiile căzute sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare au totalizat o cantitate de doar 8,2 l/mp, faţă de 32,5 l/mp normalul locului;

- stratul de zăpadă fost superficial şi pe o perioadă de 24 ore; - fenomene meteo semnalate; brumă, aer ceţos, ceaţă, chiciură, ploaie,

lapoviţă, ninsoare.


- 11 -

Fig. 1.1.2.1.Temperaturi medii lunare înregistrate pe teritoriul judeţului Vrancea în intervalul ianuarie-decembrie 2013, comparativ cu media climatologică multianuală perioada 1961-1990

-5

0

5

10

15

20

25

IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOE DEC

2013

1961-1990

Fig. 1.1.2.2.Cantităţi lunare de precipitaţii înregistrate în judeţul Vrancea în intervalul ianuarie-decembrie 2013, comparativ cu media multianuală perioada 1961-1990

0

20

40

60

80

100

120

140

160

IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOE DEC

1961-1990

2013

Anul 2013 - Caracteristici climatice: Din punct de vedere termic, anul 2013 a fost un an mult mai cald decat normalul , la Staţia Meteorologică Focşani inregistrându-se o temperatură medie anuală de 11, 8 gr Celsius faţă de 10,6 gr. Celsius temperatura medie multianuală a locului. Valorile medii lunare ale temperaturii aerului au fost peste norma locului în lunile februarie, martie, aprilie, mai, iunie,iulie,august,septembrie,octombrie,noiembrie şi decembrie;menţionăm lunile aprilie şi mai care au fost luni deosebit de calde raportate la medii multianuale ale locului.


- 12 -

Luna ianuarie 2013 a fost o lună rece, cu o temperatură medie de -3,0° C faţă de -1,8 media multianuală a locului. Din punct de vedere al precipitaţiilor, anul 2013 a fost un an ploios inregistrându-se un total de precipitaţii de 771,2 l/mp, faţă de 521,6 l/mp norma locului, cu o distribuţie oarecum uniform a acestor precipitaţii. 1.2.Demografia Populaţia stabilă a judeţului la 01.01.2013 era de 387.535 locuitori, din care 146.011 locuitori (37,68% din total) în mediul urban şi 241.524 (62,32%) în mediul rural, iar densitatea locuitorilor era de 79,8 locuitori/kmp. Tabel 1.2.1. Creşterea populaţiei

Anul Total (nr) persoane Urban (nr) persoane Rural (nr) persoane Loc/kmp

Ambele sexe

Masculin

Feminin Ambele sexe

Masculin Feminin Ambele sexe

Masculin Feminin

2008 391574 192303 199271 147046 70594 76452 244528 121709 122819 80,6

2009 390596 191675 198921 146571 70300 76271 244025 121376 122650 80,4

2010 389769 191091 196678 146705 70293 76412 243064 120798 122266 80,2

2011 388943 190526 198417 146621 70047 76474 242422 120479 121943 80,1

2012 387535 189845 197690 146011 69707 76304 241524 120138 121386 79,8

2013 385883 188802 197081 145474 69317 76157 240409 119485 120924 79,5

Datele din tabel au caracter provizoriu şi sunt furnizate de INS-Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea

De remarcat este faptul că populaţia descreşte, de la an la an , atât în municipii şi oraşe cât şi în comune. Sporul natural al judeţului Vrancea este negativ şi în scădere, numărul persoanelor decedate fiind mult mai mare decât al născuţilor vii. Organizarea administrativ teritorială Reţeaua de localităţi cuprinde municipiile Focşani şi Adjud, oraşele Mărăşeşti, Panciu, Odobeşti şi 68 de comune (331 sate). Municipiul Focşani face parte din rândul oraşelor mari, cu funcţii economico – sociale complexe şi rol de coordonare şi armonizare a dezvoltării în teritoriu, celelalte localităţi urbane încadrându-se în categoria oraşelor mici. Aşezările rurale au în general funcţii industrial – agrare, agro – silvice, agricole şi turistice sau dominant agricole (viticultura, legumicultura, zootehnice). Ele sunt şi păstrătoarele tezaurului etnofolcloric (zonele Valea Putnei, Valea Zabalei, bazinul superior al Râmnicului, localităţile Câmpuri şi Soveja, Valea Siretului). Tabelul 1.2.2.Organizarea administrativ teritorială

Judeţ Suprafaţa -km2-

Numărul oraşelor Numărul comunelor

Numărul satelor Total din care

municipii

VRANCEA 4857,03 5 2 68 331

Reşedinţa administrativă este municipiul Focşani. Judeţul Vrancea totalizează 1791,852 Km de drumuri publice, din care 381,474

Km drumuri naţionale, 1410,379 Km drumuri judeţene şi comunale.

Din totalul drumurilor publice 805,606 Km sunt modernizate şi 501,199 Km au

îmbrăcăminţi uşoare rutiere.


- 13 -

Judeţul este traversat pe circa 80 km, de magistrala 500 (Bucureşti-Poieşti-Focşani-

Bacău-Suceava-Vicşani), care se racordează la artera europeană ce leagă Orientul de

nordul Europei (199 km de la Bucureşti).

Lungimea totală a liniilor de cale ferată din judeţ este de 169 km, linie normală, din care

102 km linie electrificată şi 98 km cu două căi de circulaţie.

Din suprafaţa totală a judeţului, terenurile agricole (arabil, păşuni, fâneţe, vii şi livezi) reprezintă 52,6%, pădurile (moldişuri, făgete şi goruneţe) – 39,4% apele curgătoare şi bălţile – 2.9% restul reprezentând suprafeţe construite, căi ferate şi drumuri. Situaţia actuală privind spaţiile verzi în judeţul Vrancea este următoarea: municipiul Focşani – 6,95 m2/locuitor; municipiul Adjud – 13,33 m2/locuitor ; oraşul Panciu – 12,57 m2 /locuitor ; oraşul Odobeşti - 5,48 m 2 /locuitor ; oraşul Mărăşeşti – 3,14 m2 / locuitor. 1.3.Resursele naturale Apa Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi transport. În judeţul Vrancea reţeaua hidrografică are o lungime de 1756km şi cuprinde cursuri de apă care au peste 5km fiecare. Cel mai mare bazin hidrografic este Siret cu o lungime totală de 559km, din care 114km pe judeţul Vrancea. Siretul are următorii afluenţi: Trotuş (14km), Zăbrauţi (42km), Şuşiţa (68km), Putna (153km), Râmnicul-Sărat (6km).

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 Km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

1. Subbazinul Siret, 1.230 Suprafața km² 2. Subbazinul Trotuș, 130 Suprafața km²

3. Subbazinul Putna, 2.480 Suprafața km² 4. Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 Suprafața km²

Total: 4.513 km² Resursele de apă sunt foarte bogate şi cuprind pânze acvifere subterane şi apele de suprafaţă, râuri, lacuri, izvoare etc . Principalele cursuri de apă din judeţ sunt: -râul Siret – cu o lungime de 110 km, suprafaţa bazinului în judeţul Vrancea - 1230km2 delimitează judeţele Vrancea şi Galaţi, fiind principalul curs de apă în care se varsă râurile interioare ale judeţului. -râul Trotuş – afluent de dreapta al râului Siret, cu o lungime de 14 km şi suprafaţa bazinului de 130 km2 pe judeţul Vrancea. -pârâul Şuşiţa – cu o lungime de 75 km, pârâu care are un regim nepermanent -râul Putna – izvorăşte din munţii Vrancei şi are o lungime de 153 km şi o suprafaţă de 2480 km2, fiind cel mai important curs de apă din judeţ. -râul Milcov -cu o lungime de 79 km, care în partea superioară a bazinului prezintă o mineralizare naturală -pârâul Râmna – cu o lungime de 66 km, pârâu care în perioadele secetoase nu are debit. -râul Rm. Sărat – traversează judeţul Vrancea, pe o lungime de 86 km; prezintă un grad de mineralizare naturală ridicat. Datorită condiţiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziţia geografică în cuprinsul Carpaţilor de Curbură, reţeaua hidrografică din Judeţul Vrancea este influenţată de structură, litologia, tectonica fiecărei unităţi hidrogeomorfologice (Chiriac, 2009). Regiunea montană este alcătuită din roci dure şi semidure, slab permeabile în care apele din precipitaţii se scurg cu uşurinţă pe versanţi, contribuind la alimentarea râurilor. Datorită substratului dur şi impermeabil, apele pătrunse în depozite coluviale,


- 14 -

deluviale şi proluviale alimentează structurile hidrografice, care în acest sector bazinal, se caracterizează prin debite bogate şi constante. În bazinul montan al râului Putna, deşi energia cinetică a cursurilor de apă este mare şi scurgerea bogată, cantitatea de aluviuni în suspensie este în general redusă (3,8 t/ha la Tulnici), din cauza rezistenţei sporite la eroziune a rocilor. Studiile hidrogeologice pun în evidenţă în această zonă prezenţa unor strate acvifere întinse în toate zonele structurale (Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea). Pânzele freatice, mai puţin cele de adâncime, participă în proporţie de 30% în alimentarea reţelei hidrografice superficiale. Deşi precipitaţiile reprezintă elementul principal în alimentarea râurilor, totuşi în zona montană alimentarea subterană prezintă o mare importanţă. Exceptând râul Siret care formează limita estică a judeţului, râul Putna este principalul colector care străbate teritoriul de la vest către est pe o distanţă de cca. 153km. Suprafaţa bazinului Siret, care se extinde pe toate cele trei trepte de relief este de 2742 km2 din care 31 % aparţin sectorului montan care drenează aproape în exclusivitate flancul estic al Munţilor Vrancei. Fluctuaţiile resurselor de apă ale râurilor se desfăşoară între două momente extreme, reprezentate prin viituri şi secete. O problemă acută ce se impune între preocuparea hidrologilor şi a constructorilor de echipamente higrotehnice este aceea de a cunoaşte caracteristicile viiturilor şi ale secetelor. Această necesitate rezidă din scopul general al analizei oricărui fenomen de risc şi anume estimarea probabilităţii de producere în vederea optimizării sistemelor de siguranţă prin adoptarea măsurilor corespunzătoare de prevenire şi minimalizare a efectelor. Caracteristicile hidrologice din judeţul Vrancea sunt influenţate în mod direct de factori naturali (caracteristicile geologice, geomorfologice şi climatice, gradul de împădurire), dar şi de artificializările hidraulice realizate. Astfel, construcţia complexelor hidroenergetice de pe râul Putna (Greşu), Zăbala (Paltin) şi Siret (Călimăneşti şi Ciuslea-Movileni) au produs modificări ale regimului acestor ape curgătoare cu impact major asupra exploatării biologice din ecosistemele situate în amonte şi aval. Lacuri naturale Unul dintre lacurile naturale importante este reprezentat de Lacul Negru, din bazinul superior al Nărujei, situat în etajul pădurilor de amestec. Suprafaţa lacului este de 13.330m², din care luciul de apă deţine mai puţin de jumătate (46%), restul spaţiului fiind colmatat cu vegetaţie de mlaşină (muşchi) şi de baltă, ceea ce reflectă tendinţa de trasformare într-o mlaştină oligotrofă (Zaharia, 1999). Un alt lac de baraj natural este situat în valea superioară a Zăbalei, format în anul 1977, ca urmare a alunecărilor de teren ce au blocat cursul râului Răcoasa. În prezent acest lac nu mai există, el fiind drenat pe cale artificială. Lacuri antropice Se constată o creştere a numărului de lacuri şi bălti, de origine antropică, odată cu reducerea altitudinii. Este evidentă abundenţa lacurilor în treaptă joasă de relief în comparaţie cu cele înalte. Lacurile antropice de pe teritoriul judeţului Vrancea sunt reprezentate în general de amenajări piscicole de tipul iazurilor, dintre care cel mai important este cel din Mândreşti cu o suprafaţă amenajată de 92 de ha. Tot pentru folosinţă piscicolă sunt amenajate o serie de lacuri pe sursul inferior al râului Putna, sau păstrăvaria din Lepşa în zona montană. Ape minerale In comuna Vizantea Livezi există izvoare minerale şi sulfuroase cu calităţi curative. Studii efectuate in secolul XIX asupra izvoarelor de la Vizantea Livezi au descoperit trei categorii de ape: foarte clorurate, iodurate (izvorul 1); sulfuroase, slab clorurate, calcice (izvoarele 2, 3 si 4); sulfuroase, alcaline, foarte concentrate şi foarte clorurate (izvoarele 5, 6).


- 15 -

Agregate minerale In judeţul Vrancea sunt resurse de pietriş, nisip şi argilă, depuse de activitatea râului Siret. Pe cursul râului Siret, există numeroase zone de exploatare a agregatelor minerale. Sare. Se remarcă o acumulare de sare în zona Paltin-Nistoreşti (zăcământul Paltin-Nistoreşti), situat pe valea Zăbala, în judeţul Vrancea, care iese la zi de-a lungul faliei Vrâncioaia-Paltin. Forajele şi observaţiile de suprafaţă efectuate în zonă sugerează existenţa unui mare corp de sare diapir (cu o lungime de aprox. 10 Km), pentru care s-a apreciat o rezervă de cca. 22 miliarde tone sare cu un conţinut de 80-90% NaCl. Alte iviri la zi ale sării sunt înregistrate pentru acumulările Rotileşti, Valea Sării, Reghiu-Andreiaşu, puse în evidenţă de prezenţa unor izvoare sărate şi prin aflorimente de sare şi au făcut în trecut obiectul unor exploatări de mică amploare. Gaze naturale. Există zăcăminte, unele în exploatare, iar altele în conservare în zona localităţilor Cîmpuri, Vizantea şi Burcioaia-Adjud. Perimetre de explorare în zona localităţilor Fiţioneşti, Greşu, Nereju şi Focşani. Cărbune brun: la Vulcăneasa (Mera), Reghiu, Valea Neagră şi Valea Râmnei. Neavând putere calorifică mare, nu se justifică o exploatare intensă a acestuia. Situri metalifere ( Pb-Zn) la : Jitia Argile la:Mera, Păuneşti, Vidra Gipsuri :Soveja Gresii:Năruja Marnocalcare: Lepşa Solul În judeţul Vrancea, ca tipuri genetice zonale, se întâlnesc soluri caracteristice stepelor şi silvostepelor, în regiunea de câmpie, şi soluri specifice domeniului pădurii, în regiunea de dealuri şi de munte. În regiunea dealurilor subcarpatice şi în cea muntoasă se individualizează glacisul subcarpatic şi dealurile înalte estice, unde substratul, alcătuit din pietrişuri amestecate cu un procent de material fin, suportă o cuvertură de sol formată din soluri brune-gălbui, soluri brune-gălbui cu diferite grade de podzolire, soluri podzolice. În luncile văilor principale, apar soluri aluviale nisipoase, crude, necarbonatate, iar în păduri , soluri brune de pădure luto-nisipoase. Pe culmile dealurilor ce formează rama înaltă a depresiunilor, precum şi pe culmile dealurilor sud-estice, cu procese de eroziune foarte active, apar soluri brune, brun-gălbui tipice şi diverse podzolite, în parte cu caracter scheletic. În regiunea dealurilor înalte vestice, terenurile, în majoritate în pantă, sunt acoperite cu soluri, brun-gălbui tipice, mai rar podzolite, în diferite stadii de eroziune. Solurile din zona de munte a judeţului, sunt afectate în principal de procesesele de eroziune (atât de suprafaţă cât şi în adâncime), de alunecări şi de neuniformitatea terenurilor. Alţi factori limitativi, sunt reacţia acidă a solurilor, rezerva de humus mică şi foarte mică precum şi panta terenurilor. Vegetaţia Cu excepţia regiunilor de câmpie, ce se încadrează în domeniul silvostepei, vegetaţia judeţului Vrancea, aparţine în întregime zonei de pădure. Culmile Vrancei sunt acoperite cu molidişuri pure, înconjurate, la exterior, de un brâu de brădeţ pur şi în amestec. Din loc în loc, în porţiunile cele mai înalte, pădurea face loc unor rarişti de molid, ienupăr şi pajişti montane. Culmile muntoase mai joase, ca şi partea dealurilor înalte vestice, sunt acoperite cu făgete montane pure sau în amestec. Depresiunile submontane şi zona dealurilor înalte vestice cu altitudine mai mică de 800 m sunt acoperite de pajişti cu Festuca sulcata şi Agostis tenuis. In general, vegetaţia este slab înţelenită, acoperirea terenului fiind de 75 – 85 %.


- 16 -

In flora spontană a judeţului Vrancea au fost identificate 1375 de specii şi 99 subspecii de plante superioare, aparţinand la 109 familii si 515 genuri, dintre care 34 sunt ferigi, 9 gimnosperme si 1332 angiosperme. Au fost determinate peste 150 de asociaţii vegetale, iar in zona montană si colinară se remarcă prezenţa a numeroase specii endemice dintre care menţionăm: Aconitum moldavicum, Campanula carpatica, Cardamine glanduligera, Chrysanthemum rotundifolium, Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius, D. tenuifolius, Hepatica transsilvanica, Poa nemoralis ssp. rehmanni, Ranunculus carpaticus, Sesleria heufferiana, Symphytum cordatum, Thymus comosus. Fauna.Teritoriul Vrancei reprezintă, datorită multitudinii si complexitatii habitatelor din care este constituit, un spaţiu in care este remarcabilă atât diversitatea specifică, cât şi nivelul populaţiilor. Vrancea se suprapune unora dintre cele mai importante areale de concentrare a unor populaţii viabile din fauna României. Numeroase specii, intre care amintim Triturus cristatus, Triturus montandoni, Salamadra salamandra, Bombina variegata, Hyla arborea, Pericallia matronula, Lutra lutra, Rupicapra rupicapra, Lynx lynx. Canis lupus. Ursus arctos prezente pe teritoriul judeţului, reprezintă in sine elemente care justifică instituirea regimului de protecţie pentru habitatele in care au fost identificate populaţii cu niveluri semnificative. Fondul forestier se află în proporţie de 90% în proprietate de stat şi 10% în proprietate privată. Direcţia Silvică Focşani administrează 56449 ha fond forestier proprietate publică a statului şi 44996 ha proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice. Fondul forestier al judeţului Vrancea se încadrează predominant în zona centrală a Carpaţilor de Curbură, caracterizată printr-o mare varietate a formelor de relief (6 % câmpie, 54 % deal şi 40 % munte). Altitudinea variază de la 50 m în Lunca Siretului la 1785 în Vârful Goru. Structura pe specii se prezintă astfel :

*răşinoase 34 % (molid 18 %, brad 12 %, pini 4 %) *foioase 66 % (fag 37 %,cvercinee 12 %, diverse 17 %)

Deficit de vegetaţie forestieră se înregistrează în zona de sud a judeţului. În anul 2003 s-au împădurit în aceste zone (Băleşti şi Ciorăşti) 20 ha pe terenurile aparţinând altor deţinători (s-au înfiinţat perdele de protecţie). Tabel 1.3.1.Componenetele capitalului natural identificate în judeţul Vrancea

Componentele CN Suprafaţa Funcţia Resurse şi servicii

furnizate

Ecosisteme forestiere 154195,8 ha Producţie

Resursa de hrană

Biomasă de

vânătoare

Fructe de pădure

Materii prime

Combustibil

Materiale de

construcţie

Resursă de apă

Biomasă piscicolă

Energie

Biomasă vegetală

Răşinoase

Făgete

Quercinee

Div. Moi

Div. Tari

52402,7

58825

11482

7324,9

14474

Ecosisteme lotice şi lentice

1794 km

Râuri(Putna, Siret)

Lacuri naturale

Lacuri antropizate

153km

114 km

13.330 m²,

0,92 km


- 17 -

1.4.Economia Industria Caracterul economiei judeţului este dat de industrie. Dominantã este ramura industriei uşoare a cãrei producţie este destinatã în proporţie de 85% exportului pe piaţa vesticã. “Aurul verde “ din pădurile vrâncene susţine industria de prelucrarea lemnului şi pe cea de mobilier, iar recoltele bogate de struguri permit obţinerea unei game variate de băuturi. Renumele vinurilor vrâncene a trecut graniţele ţării, fapt dovedit de mulţimea de medalii şi premii cucerite la diverse concursuri intenaţionale. Configuraţia reliefului şi bogăţia păşunilor favorizează creşterea animalelor, în special a ovinelor şi a bovinelor şi în consecinţă asigură suport pentru industria alimentară de prelucrarea cărnii şi laptelui. Judeţul Vrancea dispune de o industrie diversificată din aproape toate ramurile, în care ponderea o deţine industria textilă şi a confecţiilor 50%, alimentară şi a băuturilor 30%, producţia de mobilier 2%, industria celulozei, hârtiei şi cartonului 3%, industria de maşini şi echipamente 1,4%, industria de aparataj electric 2,6% etc. Activităţile industriale cu pondere se bazează pe puternica zona viticolă existentă în judeţ, iar pentru industria confecţiilor în special pe tradiţia existentă în acest domeniu. Clasificarea operatorilor economici din punct de vedere al autorizării activităţilor desfăşurate: -operatori economici care desfăşoară activităţi cu impact redus asupra mediului, care nu se autorizează din punct de vedere al protecţiei mediului (funcţionează în baza declaraţiei pe propria răspundere privind respectarea legislaţiei de mediu, dată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea) -operatori economici care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului . Dintre aceştia, sunt operatori care desfăşoară activităţi care se supun prevederilor Ord.1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu cu modificările şi completările ulterioare şi operatori economici care desfăşoară activităţi industriale care intră sub incidenţa prevederilor OUG nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC), aprobată prin Legea 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare. La 01.01.2013 erau înregistrate 5738 societăţi comerciale active cu următoarele activităţi declarate: -agricultură, silvicultură şi pescuit:372 -industrie extractivă:14

Ecosisteme antropizate 255417 ha

Reglare

Suport

Informaţională

Biomasă animală

Menţinerea climatului

Protecţia împotriva

inundaţiilor

Prevenirea eroziunii

Stocarea carbonului

Habitat pentru diverse

specii de floră şi faună

Habitat pentru reproducere

Eco-turism

Cercetare ştiinţifică

Teren arabil

Păşuni şi fâneţe

Vii şi livezi

147956

76612

30849


- 18 -

-industrie prelucrătoare:733 -producţia furnizării energiei electrice, termice, gaze, apă caldă, aer condiţionat:4 -distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare:45 -construcţii:490 -comerţ cu ridicata şi cu amănuntul:2424 -transport şi depozitare:395 -hoteluri şi restaurante:247 -informaţii şi comunicaţii:109 -intermedieri financiare şi asigurări:57 -tranzacţii imobiliare:80 -activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice:353 -activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport:116 -învăţământ:28 -sănătate şi asistenţă socială:126 -activităţi de spectacole, culturale şi recreative:32 -alte activităţi de servicii:113 Agricultura La 1.01.2013, suprafaţa agricolă a judeţului (255 232 ha) se compune din 148 176 ha teren arabil (58%), 26 752 ha vie (10,5%), 3692 ha livadă (1,4%), restul fiind fâneţe şi păşuni (32 904 ha - 12,8% respectiv 43708 ha – 17,12%)

Pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră ocupă o suprafaţă de 178 151 ha. Cultura viţei de vie reprezintă pentru judeţul Vrancea o ocupaţie străveche şi de bază a oamenilor, influenţa ei resimţindu-se direct şi indirect în economie, în viaţa socială şi culturală . Vrancea deţine 11% din suprafaţa ţării cultivată cu viţa de vie , produce între 20-25% din producţia de vin a României şi peste 100.000 de persoane care trăiesc din aceasta îndeletnicire. Suprafaţa viticolă a Vrancei este împarţită în trei podgorii reprezentative: Panciu, Odobeşti şi Coteşti Zootehnia este un sector important al agriculturii, locuitorii judeţului având o bogată tradiţie în creşterea animalelor: bovine, ovine, caprine, porcine, păsări, cabaline, animale blană. Comerţ, servicii, turism, istoric Numele Vrancea este atestat printr-un document scris în latină, datat 2 iulie 1431, în transcrierea VARANCHA. Referindu-se la la VARANCHA, B.P. Haşdeu a emis opinia că termenul apartine fondului lexical de origine traco-dacică(Vran ar însemna pădure, munte). Vrancea a fost un ţinut al transhumanţei, fapt de necontestat care explică şi caracterul său păstoresc şi traditiile etnofolclorice. În Vrancea, la Soveja a fost culeasă balada “Mioriţa”. Pe aceste locuri se află cele mai reprezentative monumente ale

arabil58%

pasuni17%

fanete13%

vii11%

livezi1%

repartiţia terenului agricol pe categorii de folosinţă

arabil pasuni fanete vii livezi


- 19 -

războiului de reîntregire naţionalã şi teritorialã(1916-1918), mausoleele eroilor români de la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja şi Focşani. Ţinutul Vrancei, o străveche vatră a etnografiei şi folclorului românesc şi a unor valori culturale remarcabile, este completat de un peisaj natural de un pitoresc aparte, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumuseţe mirifică : Cascada Putnei, Rezervaţia Cheile Tişiţei, Păstrăvăria Lepşa, Schitul Lepşa, Mausoleul de la Soveja, Focul viu de la Andreiaşu, unic în ţară. „Focul Viu” – fost vulcan al Vrancei se înscrie a fiind un punct turistic de mare atracţie. Noaptea „Focul Viu” se poate asemui cu un sfeşnic ce veghează asupra vrâncenilor, deoarece emană gaze ce în permanenţă menţin focul aprins. Turismul de sejur, în zonele montane, de podgorie sau şes este favorizat de existenţa a numeroşi factori naturali, care pot determina mai multe forme de petrecere a vacanţelor, de odihnă şi recreere. Aşa este turismul de sejur în staţiuni balneoclimaterice, cu peisaj pitoresc, nepoluat şi particularităţile microclimatice deosebite (Soveja – unul din locurile cu cel mai ozonat aer din ţară sau Vizantea, cu apele sale minerale), vititurismul - toamna în timpul culesului pentru must, permanent, pentru degustări de vinuri (Panciu, Odobeşti, Coteşti şi împrejurimile lor), turismul rural, ecologic şi cultural în cele peste 60 de pensiuni săteşti omologate, cuprinse în circuitul Eurogites, organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică.

1.PROFIL DE JUDEŢ 1.1.Date ge climatice Aşezarea ...apmvn-old.anpm.ro/upload/137192_Capitolul...

Documents

Transcript of 1.PROFIL DE JUDEŢ 1.1.Date ge climatice Aşezarea ...apmvn-old.anpm.ro/upload/137192_Capitolul...