1=molimi N - Wikimedia Commons · nesti. Daca orasele, luate in ansamblu, se dezvolta intr-un ritm...

N.IORGA1=molimi

Editura pentru litevaturd

pa mialese

.t

4.

N. IORGA PAGINI ALESE I

Coperta de Val Muntean a

N. IORGA

Pagini alese1.

Antologie §i Studiu introductiv de

M. BERZA

1 9 6 5

EDITURA PENTRU LITERATURX

STUDIU INTRODUCTIV

E obiceiul ca, in introduceri cum e aceasta de fatal, sä se pre-zinte scriitorul ale carui opere sau fragmente de opere se

publica, incercindu-se de a se arata partile lui pozitive §i negative,de a se explica pozitiile adoptate de dinsul §i de a i se fixa locul indezvoltarea culturii careia li apartine. In cazul nostru, acest lucruprezinta dificultati deosebite. Opera lui Iorga e atit de vastapoate cea mai vasta opera din istoria culturii universale eaatinge domenii atit de felurite, Melt un studiu de ansamblu at ei,spre a ajunge la rezultate temeinice, va trebui intreprins de ungrup de cercetatori cu o temeinica pregatire ideologica §i despecialitate, dispunind de ragazul necesar unei asemenea incer-cari. Intr-adevar, scrierile lui Nicolae Iorga mergind de lascurtul articol de ziar la operele in mai multe volume masivese ridicau in 1934 la nu mai putin de 13 682 1, carora li s-auadaugat alte citeva mii In ultimii ani ai vietii sale. Din punctulde vedere al continutului, ele cuprind, alaturi de studii de istorieImbrati§ind intreg trecutul omenirii in cele mai variate aspecteale lui, cu o atentie deosebit de staruitoare asupra fenomenelorde cultura, scrisul cotidian al unui om ce nu a ramas strain denici una din problemele vremii sale, indiferent de valoarea insine a solutiilor ce le propunea. La aceasta se adauga scrieri decaracter memorialistic, evocari de personaje disparute, piese deteatru, versuri, cugetari. In aceste conditii, oricit de necesara arfi pentru cultura noastra actuala definirea critical a personalitätii

1 V. Barbu Tbeodnyeam Bibliografia istoricil 0 !Berard a lul N. lorga(1890-1934), Bucurepi, 1935, §i Bibliografia politica, sociald 0 economic&a lui N. lorga (1890-1934), Bucurefi, 1937.

V

lui Iorga si a locului ocupat de el prin fapta, prin cuvintprin scris in societatea romaneasca de la sfirsitul veacului alXIX-lea i din primele patru decenii ale veacului nostru, atareincercare nu poate fi intreprinsa decit cu multiple precautiiin mai multe etape. De aceea ma voi margini sii schitez in pagi-nile ce urmeaza o imagine de ansamblu, premergatoare unei ade-varate reconsiderari, raminind sa starui apoi asupra modului cuma fost alcatuita editia de fata i asupra scopurilor urmarite de ea.

Nascut in 1871, lorga lua contact, in anii sãi de formatie, cuo societate in piing i rapida transformare. Ultirnele decenii aleveacului trecut au reprezentat pentru tam noastra o epoca deavint al dezvoltarii capitaliste. Este vremea cind an de an, adeseacu capitaluri straine, se construiese noi fabrici si se intemeiazaband si felurite societati pe actiuni, cind se extinde punerea invaloare a zacamintelor subsolului, cind petrolul romanesc seafirma pe piata mondiall, transformind Romania intr-un centrude interes al capitalismului international. Bogatiile circull cu mai

multa inlesnire pe noile sosele i drumuri de fier, cele douamaluri ale Dunärii sint legate prin podul de la Cernavoda., por-turile fluviale se modernizeaza, cel de la Constanta, refficut,

incepe a primi vase de mare tonaj. Dar aceastä crestere a forteieconomice a tarii este insotita de o gravfi criza a societatii roma-

nesti. Daca orasele, luate in ansamblu, se dezvolta intr-un ritmaccelerat, in sinul lor diferentele de avere si de moduri de viatase accentueaza, contrastul intre centru i mabalale devine totmai gray. Si mai gray este insa contrastul dintre sat si oras.

bintuie in satele romanesti. Stors de munch' pentru a putea

face fati dijmei boieresti, care de la o zecime a ajuns la jumatate

din red:ilia, supus fiscalitatii unui stat cu tot mai multe nevoi,

VI

si

SI-

nide

subalimentat, ros de bolile saraciei i descult, tiiranul aparea, cumva spune Iorga in 1906, ea o stafie vinare j. Ca taranimeanoastra este cea din urma dintre taranimile din Europa, supttoate raporturile, in aceasta privinta nu poate sa existe indoiala" 2,afirma tot el un an mai tirziu.

Aceasta societate, cu o taranime tinuti in mizerie, Cu un pro-letariat incipient aflat la bunul-plac al industriasilor,- cu o burghe-zie in plink' expansiune i o boierime care-si iroseste de obicei veni-

turile stoarse din munca taranului in hotelurile i cazinourile

marilor statiuni din Apus, traieste, in ciuda progresului cunoscutdin punct de vedere constitutional, in forme doar aparent demo-cratice, marea majoritate a natiunii fiind lipsita in fapt de exer-citiul real al drepturilor politice. Intelegerea, cind Unita si cindfatisii, intre ceIe douil partide in care sint grupati membrii clase-!or dominante boierimea i burghezia impiedica orice masuramai radicala capabila sa ajute la transformarea raporturilor so-dale. Jocul alegerilor aduce alternativ la putere guverne liberalesau conservatoare, Fara ca ceva sa se schimbe in situatia maselorlargi ale societatii. 0 oligarhie scria lorga in 1900organizat in chip savant, spre asigura, pentru ea si descen-dentii s.i, prada vesnic renascuta a bugetelor. 0 oligarhie lardtrecut, fall de dragoste de neam, fara de vise de viitor : haita devulgare carnivore, care ne ruineaza i ne necinstesc." llupajuisorii ipocriti care sint oamenii maturi de azi constata Iorgain aceeasi epoca avem acum era si de nadajduit juisorii

cinici, tinerii adorabili care lupta vitejeste sub steagul Fara decoloare sau, mai bine, sub eolorile cameleontice ale poftelor lor.Azi, aici ; miine, dincolo. Trebuiau desigur doua partide, pentru

ea sint prea multi..."4 Cit despre tipul ideal al reprezentantilor

Oament cart au lost, I, Bueureti, 1934, p. 247.Discursurt parlamentare, v. ed. de fall, vol. II, p. 331.Opinions pernicteuses d'un mauvais patriote, BucureOti, 1900, p. 155.Midem, p. 149-150.

VII

a-si

-5-a

locali ai puterii de stat, el ne este zugravit tot de Iorga, prezen-tindu-1 pe subprefect : Furl trei ani, trei ani rabda. Fabricaalegeri 04 plac si lui fetele care stiu bine menirea lor pe lume.1 le aduc jandarmii. Joaca in carp. A fost de zece ori liberal,0 acuma a cincea opera conservator." I

In domeniul formelor de vigil, te izbea invazia modelor apu-sene indeosebi franceze graba cu care paturile instaritecautau sa imite infatisarea si felurile de trai din Occidentul luatca indreptar.

Culture romaneasca, la aceasta vreme, cunoscuse deja o pe-rioada de bogata inflorire : e perioada marilor nostri clasici, incare creasera sau creau Inca Alecsandri, Eminescu, Creanga, Via-huta, Sadoveanu, ca sa nu rostim decit numele cele mai stralucite.Si totusi, pe linga creatorii autentici, numerosii diletanti mani-festind in domeniul culturii aceeasi indepartare de traditie si

primind fara suficient discernamint influentele de peste hotaredadeau citeodata vietii noastre culturale un aer de impro-

vizatie, uneori thiar de farsä.Conditia socialii, temperamentul, acuitatea viziunii si capaci-

tatea critica cu care era inzestrat 1-au falcut pe Iorga sä nuaccepte aceasta societate astfel cum i se infatisa.

Fiu si nepot, dupa tati, de avocati botosaneni, iar mai departestranepot de negustori instariti, dupa mama, Iorga se tragea dinvechi familii boieresti cu traditii de cultura, fiind stranepotulmarelui vornic Iordache Draghici, unul dintre promotorii consti-tutiei carvunarilor" din 1822 si tatal celui din urma cronicar mol-clovean. La virsta de cinci ani, el ramine insi orfan, menit uncicopilarii in saracie, cu vesnice mutaxi din casi in casa, in cauta-rea locuintei celei mai ieftine, cu truda mamei de a agonisi hrana

copiilor cosind rochii pe la vecine sau traducind mici bucati dinfrantuzeste, ori cu ajutorul, de atitea ori dat in silk', al rudelorcu dare de mina. Mai bine de jumatate de veac mai tirziu, aceste

1 pameni car{ au lost, I, p. 24B.

VIII

urnilinte ale copilului inzestrat cu o sensibilitate deosebita vorstArui Inca vii in amintirea istoricului aeoperit de glorie : O, teri-bilul sentiment de a te simti miluit §i de a nu putea sa scapi dinlumea care se uiti la tine cu mill sau cu o compatimire caredoare 0 mai rail 1" $i, fiicind ecou versurilor dantqti, va zicesi el : i eu am «mincat piinea altuia»" 0 am «suit scarilecasei straine»" 1.

.

La o virsta cind altii silabisesc inca sub straja celor mai mari,lorga era silit sa sporeasca venitul subtire al familiei dind lectiialtor copii : O, chinul de umilire §i de oboseala al lectiiloracestora, incepute aproape de la zece ani ! Unde nu rn-au dus ele,prin strazi intunecate §i pustii, cu groaza zavozilor lasati liberi,strAbAtind cimitire in care crucile pareau ca se milca de zgudui-rea mortilor doriti sä iasa din nou deasupra pAmintului !" 2

Dar experientei proprii i se adauga de timpuriu descifrareaunei realitAti sociale mai largi. Descrierea unei vacante petrecutela mosia unui var, inainte de intrarea in Universitate, se incheiaastfel, dupa evocarea frumusetilor vietii de la tara : Dar am vazutsi oameni venind increzAtori la socoteala §i plecind deznadaj-duiti CA le-a crescut datoria. Am inteles ca sint multe feluri dea masura cu prajina. Am scripit din dinti cind biciul stapinului

a incunjurat trupul seceratorului intirziat. Mi-ain dat sama dece varul pleaca seara pe prispa din grading, unde mergeau, de

sill mai mult decit de voie, fete al caror farmec nu era deobrazul lui. Am plecat de acolo du§man al unei societati spriji-nite pe astfel de baze." 3

Veneau apoi, cum spuneam mai inainte, anumite insusiri tern-

peramentale care-I impingeau pe Iorga spre aceeaqi atitudine deopozitie fatii de societatea in care traia. Trecerea la capitalismdezvoltase §i in societatea romineasca formele individualismului

I 0 Wog de om, v. ed. de fa, vol. I, p. 31.I Ibidem, p. 41.s Ibidem, p. 74.

IX

burghez, Cu corolarul lor, egoismul i tendinta de parvenire cuorice pret. Or, Iorga aducea intre factorii esentiali ai personali-tatii sale un adinc sentiment al socialului, o puternicA nevoie de

solidaritate, de actiune in comun, de depasire a individualuluiprin inchinarea propriei activitati unor nevoi obstesti. Pentru el,.munca este insasi forma de manifestare a acestei solidaritati nece-

sare, caci solidaritatea inseamna mai intii recunoalterea necesi-

unor scopuri carora oricine trebuie sa le inchine credintamunca sa, gata sa infrunte mice piimejdie i sä primeasca asu,pra-si once suferintA" 1 Fiecare... spunea lorga alta dataare de facut un singur lucru : datoria lui, datoria lui intreagaorice s-ar alege de dinsul dupa ce si-a facut datoria, pentru caan intereseaza acel care-si face datoria, ci intereseaza datoriacare s-a /lent. Acest lucru, asa de dulce si de greu, care estedatoria..." De aici, din aceste strafunduri organice si morale

totodata, vine acea activitate debordanta pe care a desfasurat-olorga pink' la sfirsitul viei si care-si gaseste expresia si in atiteadin cugetarile sale. Si e in aceasta jertfire a noastra, unul dupaaltul, ca si cum n-am fi fost spunea el la capatiiul unui mort

o Malta invatatura. Cad cu adevarat noi nici nu am fost. Ci,

numai faptele noastre au fost, si ele ramin de acum inainte ne-contenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, inviata celor ce vin dupa noi." 2 Pentru Iorga e ciudat cum se potgindi oamenii la moarte cind e atit de facut in viata" 3, iar ideeaodihnei de dincolo de moarte ii apare ca o absurditate : Nu teodihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, .ci pentru aceea

ce o vei face. De aceea n-are nici un inteles odihna din mor-mint." 4 Se poate spune chiar ca la baza marii lui iubiri de viata.

Sfatuti pe intunerec, I, Bucurelti, 1936, p. 195.Oanseni cart au foss, . ed. de fall, vol. II, p. 49.

Cugetdri, Vilenii-de-Munte, 1911, p. 10.p. 27.

Lái

Ibidem,

fi

stä tocmai aceasta posibilitate de munch' creatoare pe care oofera : Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere careCO da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi nepriveste viata, caci noi o cream din zilele ce ni se dau."

lntre elementele care explica alitudinea protestatarl a lui Iorgafag de societatea in care traia sint, farii indoiala, si unele aspecteale gindirii sale istorice. El primise, indeosebi prin Ranke, de laistoriografia romantica, ideea dezvoltarilor organice, a transfor-math societatilor prin adaptarea continua a institutiilor la nevoileschimbatoare ale momentului. Aceasta conceptie, asimilind evo-Julia unei societati cu cresterea unei plante si excluzind salturilerevolutionare, 11 facea pe Iorga sa considere evolutia politica aRomâniei in jumatatea a II-a a veacului al XIX-lea ca pe o falsi-ficare istorica, ca pe o brusca indepartare de la o traditie seculara,prin importul unor forme constitutionale straine. Refuzului opusmodalitatilor pe care le capita desfasurarea vietii politice lasfirsitul veacului trecut si inceputul veacului nostru cind seinchegau ideile politice si socia le ale lui Iorga se arläuga astfel,pentm a-1 intari pe cel dintii, un refuz teoretic al evolutiei consti-tutionale a Rominiei moderne.

Dar, inainte de a ajunge sa-si constituie sistemul de gindireistorica, Iorga a mai facut o experienta care, desi trecatoare, nua limas fárä urmari in formarea personalitltii sale : e vorba deinitierea sa la socialism. Rosturile acestei experiente care datainca din anii liceului au fost definite de insusi Iorga in 0 viartide om, afa cum a fost. Povestind scurta sa participare la activi-tatea cercurilor socialiste, el adauga : Universitatea era sl aduciio schimbare totala a convingerilor, elpitind pe acelea pe care nuera sa le mai schimb, chiar fatl de exagerarile, ridicule sau cri-minale, ale doctrinei mele, ping la virsta pe care am avut-o. Dardin acest socialism de zori ai cugetarii mi-a ramas ce trebuie camill de oameni, de orice om, cu atit mai mare mill cu cit el e

Cugebiri, Vilenii-cle-Munte, lilt, p. 7.

xi

mai nenorocit, de sii-mi ajung5 ca si rezist acestor ratAciri bar-bare, ca si pedantismului intelectualilor satisfAculi de ei insii sitrufiei prostesti a oamenilor ajunsi." 1 Dupà cum e lesne de ob-servat, in acest reziduu supravielititor nu se mai gäsesc ideilesocialiste, ci doar un fond de generozitate umanä, favorabil ascu-tirii spiritului critic.

Pornit5 din izvoare atit de felurite si f5r5 indoial5 c5 schitanoasträ nu le-a epuizat pe toate reactia lui Iorga fatä de so-eietatea contemporana s-a manifestat in toate domeniile activitiitiilui. Incepind cu analiza nemiloasä a culturii romanesti aa cumi se infatisa ea la sfirsitul veacului trecut, intr-o serie de articolepublicate intii in L'Indepenclance roumaine, apoi strinse in vo-lumasul Opinii sincere. Viata intelectuala a romanilor in 1899,critica lui se extinde asupra vielii politice si a stárilor sociale. Deaici, Iorga va trece la participarea activ5 la viata publicA, fundales pentru prima oarä deputat in 1907. In 1919-1920 prezideaz5.Camera deputatilor, iar in 1931-1932 este presedinte al Consi-liului de Ministri.

Intreaga activitate de cinci decenii a lui Nicolae Iorga deistoric, de critic literar (in 1904-1905 conduce Samiincitorul, iarapoi intemeiazi si conduce alte reviste literare), de jurnalist (din1906 piná in pragul sfirsitului este directorul Neamului romanesc,fundat de el) si de om politic poartl pecetea acestei nemul-tumiri fatii de rea1it5.li1e vremii sale.

Ca istoric, el pomeste de la constatarea ca nu exista nici oistorie a card reconstructie sa fie mai imperios ceruta decit isto-ria poporului meu" 2. Acliunea de reconstruclie" e Inceputa dela baza : publicarea materialului informativ. Marile arhive dincele mai multe tan ale Europei, arhivele publice din tari, colec-tiile particulare, bisericile ale caror inscriptii sint citite, cartilevechi ale caror insemnari sint descifrate ii dau un imens numis

2 0 viefil de om, vol. I, p. 134-135.2 Opinions sinceres, La vie intellectuelie des Boum/it= en 1899, Hue.,

1899, p. 42.

XII

de documente inedite, care sint publicate in colectia Hurmuzaki"a Academiei Romanel, in colectiile personale Acte i fragmente

Studii i documente3 sau alte tiparituri. 0 muncii de migalargbdare este dusii in acelasi timp de istoric, pe baza acestor

materiale noi, pentru stabilirea critic 5. faptelor, i numai dupaaceea el se indreaptg spre marile sinteze, cu adevarat innoitoareale istoriei românesti, dintre care cea dintli lstoria poporului

roman in cadrul formatiunilor sale statale e data in 1905, iarultima Istoria romanilor3 opera masiva in 11 volume, In1936-1939.

Paralel cu studiile de istorie a patriei, care ramin totdeaunain centrul preocuparilor sale, Iorga continua si cercetarile deistorie generalg, cgtre care il indreptau atit specializarea sa mi-

tiall in universitatile din Franta si din Germania din 1894

era profesor de istorie universalg la Universitatea din Bucuresti,ilustrind aceasta catedra ping la sfirsitul vietii sale citvoia unui orizont mai larg i convingerea ca numai in cadrulgeneral al dezvoltarii umane poate fi inteleasi orice istorie na-tionalg. El dl astfel, pe baza unei cunoasteri directe a izvoarelorcum rareori s-a intilnit in istoriografie, lucrgri ca Imperiul bizan-

tin°, scurtg istorie a Bizantului, reluatg apoi in cele trei volume

1 Documente privitoare la istoria romiinilor, vol. X, XI, XII, XIV siXV. Singure acesto volume insumeazi cca 6.000 dc pagini in 40

I Acte i fragmente cu privire la istoria romdnilor, adunate din de-pozitele de manuscrise ale Apusului, 3 vol., Bucuresti, 1895-1897.

* Studil l documente cu privire la istoria romdralor, 31 vol., Sucurestisi Valenii-de-Munte, 1901-1916. /rare numeroasele publicatii de izvoare alelui Nicolae Iorga o rnentiune speciall e necesari eel putin pentru colectiade documente de istorie generalil, Notes et extraits pour servir a l'histoiredes croisades au XV-e siècle, 6 vol., Paris (IIII) si Bucuresti1899-1916.

Geschichte des rumiinischen Volkes Int Rahmen seiner Staatsbildungcn,2 vol., Gotha, 1905, in colectia Allgemeine Staatengeschichte", intemeiatiide Ileeren i Ukert.

Aparutfi si in francezi : Histoire des Rournains et de la romanitéorientate, Bucuresti, 1937-1945.

The Byzantine Empire, Londra, DIM

XIII

§.1

&

4

si ne-

gi

ale Istoriei viefii bizantine I, Istoria Imperiului otoman 2, operii

ramasi pina azi cea mai insemnata tratare de ansamblu a subiec-tului, Istoria poporului francez 3, Dezvoltarea afezeimintelor poli-lice fi sociale in Europa 4, Elemente de unitate ale lumii media-vale, moderne fi contemporane 3, sau Incercarea de sintezii a isto-

riei omenirii 6, ale carei inalte nazuinte au fost reluate in Isto-riologia umanii, opera meniti sa infati,eze ultimul stadiu al gin-dirii sale istorice.

Noua sintezi a istoriei universale intreprinsa de Iorga nu .aputut fi dusi la capat. Ea se gasea doar la stadiul notelor delectura §i al redactarilor partiale pe probleme ale antichitatiiindepartate, cind, in noaptea de 27 noiembrie 1940, s-a petrecutuna din acele crime care dezonoreaza umanitatea. Smuls de lamasa lui de lucru de catre uciga.li legionari §i impu§cat in apro-piere de Ploie§ti, marele invatat cuno§tea razbunarea necrutatoare-a bestialitfitii ridicate impotriva valorilor intelectuale §i morale..

Proportide operei, noutatea vederilor, universalitatea preocu-parilor i-au creat lui Iorga, in lumea §tiintifica internationala, osituatie cu totul exceptionalà. Doctor Honoris Causa al celor mai

vechi universitati europene, membru a numeroase academii, vice-pre.5edinte al Comitetului international pentru, §tiintele istorice,.

invatatul roman a fost una dintre figurile de prim-plan ale §tiinteiistorice din vremea sa, unul din glasurile cu mai mult rasunetin cangresele internationale ale disciplinei sale.

In viata publica a tarii, Iorga a avut meritul de a diagnosticacu acuitate racilele societa0i burgheze §i de a le denunta cuvehementa. El a cerut constant mai multi dreptate pentru clasele

obijd'ite §i mai multä adevarati libertate inlauntrul unui stat

' Histoire de la vie byzantine, Bucuresti, 1934.I Ceschichte des Osmanischen Retches, 5 vol., Gotha, 1908-1913.3 Bucure§ti, 1919.1 3 vol., Bucure§ti, 1920--1922.5 3. vol., Bucuresti, 1921-1922." Essat de synthese de l'histoire de l'humanite, 4 )I., Paris, 1926

1928.

XIV

ce i se vadea confiscat de clasa dominanta. De aceea ft gasimprintre prineipalii luptätori pentru trecerea mosiilor, sub formaimproprietaririlor individuale, din miinile latifundiarilor intr-a-cele ale taranimii care le-a lucrat de veacuri, i pentru participa-rea reali a straturilor largi ale societatii la viata publica, i, cumvedea in partidele politice principalul instrument al falsificarii

vietii publice, lorga a fost un inamic consecvent al guvernariiprin partidc.

Dar critica sa, oricit de necrutatoare ar fi fost uneori, nu atiut sa mearga pinä la concluziile ei logice. Produs al societritii

burgheze, lorga ramine doar un nemultumit al orinduirii In caretraia, bird de curajul solutiilor radicale. Format intr-o vreme incare clasa muncitoare era inca slab dezvoltata la noi, el nu i-apretuit capacitatea de lupta si de conducere politica, nu a intelescd ea reprezenta viitorul. Legat de clasa dominanta prin origine4i prin ideologie, el o dorea mai generoasa, mai intelegatoarefata de nevoile maselor, mai vrednica prin fapta i viata ei, oclorea conduciitoare prin virtute si capacitate, dar nu pur i simpluinlocuità din rostmile ei in societate. De aceea critica lui la

adresa beneficiarilor orinduirii burgheze indeosebi la adresamosierimii are mai adesea semnificatia unei chernari la ordine(keit a unei trimbite de atac. i aceasta pentru ca, desi nu ignoraexistenta claselor, desi recunostea prezenta hiptei de clasfi in

istorie, el traia sub mirajul ideii de solidaritate sociala in cadrulnatiunii.

Pentru lorga, lupta de clasit nu este eleinentul dinamic altransformárilor sociale, fenomen natural si normal in societatileirnpartite in clase, ci doar manifeshrea unei stari morbide aerganismului social, care poate si trebuie sa fie indreptata prinefortul claselor dommante. Astfel, de exemplu, in discursul Iamesaj. rostit in iulie 1990, raspunzind acuzatiei de intelegere cu-partidul socialist, Iorga spunea, referindu-se la conducfitorii

acestuia : Dumnealor conduc curentul socialist, pe care, la dreptulvorbind, r,u 1-au creat dInii, ci masele muncitoare ajunse la

XV

el asunfe aluoyauntu mason, el ,eala ne-, nu 'puyponanpuoa muufifi

,poulanpluno u, 'emu& a.,I34"znae Fulzu^3'3' '07,6I all"! uS 1Pou

Inpop

lpapemu ale

°Ip Ind

o ep,/fl

flu e.3

eappod wampumun ap p e,dn, ap ray,,,audea njuud

qup aIe3'uneul

puln

tlpd!paps

I vIyind ulevu aju ping ear

-ed!onled mouad p ap e-a, anu, yuqueeel apaIu1PelpuaRVel apuln. 'a,unppopu, lopupy,apdolduu

qns uujlpflm uafluu3' n-quud Polpidn, medpupd

wleeS 11 .au3..a T.)55.5!5.5p ..1' .1;) 5."5!1....P55 .5 5

constiinta drepturilor lor. Da, masele muncitoare au creat unpartid muncitoresc ; acest partid este Inca un striggt de suferintg,

pe care nimic i nimeni nu-1 poate ingbusi, dar ceva 11 va face al

Snceteze, si anume dreptatea depling, polilicg, social/ i cultu-rail acordatg acestei clase..." 1 De aceea, desi putea sg justificeo rgscoalà, cum s-a Intimplat in 1907, Iorga era impotriva ideiide revolutie, in care vedea primejduirea lentelor achizitii alesocietatii i ruperea unei evoluii organice, farg a Intelege caadevgrata revolutie este ea Insgsi un fenomen tot atit de organicin dezvoltarea unei societäti, cit i izbucnirea In primavara afrunzelor unui copac. Pe aceasta cale intrau fried elementele deconservatism social, anulind in bung parte rezultatele criticii salesi transformindu-1, implicit, intr-un sprijinitor al orinduirii

existente.Pozitia lui Iorga In cadrul societglii burgheze e oarecum

mai lesne de definit per a contrario : ideea unei societgli caresg suprime proprietatea individualg si al cgrei agent realizatorsg fie clam muncitoare el o intimping cu un refuz categoric ;totusi, iclealul eau social era departe dupg cum s-a vgzutde a fi un ideal burghez. Pentru a-1 ggsi, ar trebui, poate, sg neIndreptlin spre anumite aspecte, usor idealizate i acestea, aleevului mediu, ga cum le aflärn in gindirea istoricg a lui Iorga

asezari targnesti libere sau comune orgsenesti Sntr-o anumitgfazg a dezvoltarii lor, cu o societate de largg colaborare umang,in cadrul unor autonomii locale capabile sg asigure libertateaparticiparea tuturor la conducere, o lume de muncg solidarg side modestie, de creatie spontang si de sinceritate.

Neizbmtind sg desluseascg viitorul, Iorga isi ancoreazg idealul

in trecut, incercind sg modeleze prezentul In lumina acestuitrecut idealizat. De aici derivg in bung parte caracterele pecare le capätg pozitia lui in viata politica, In miscarea literarg,

in activitatea istoriograficg.

Discursuri parlamentare, II, Bucumti, 1940, p. 112.

XVI

In viata publica, la care a participat activ vrerne de patrudecenii, lorga nu a adus un sistem de idei politice, ci a repro-zentat mai presus de toate ideea de traditie. Critica societatiicontemporane are continuu, in scrisul 0 in vorba lui Iorga, acestfluidal al tecutului, ii mice mäsura de innoire e vazuta calegare de traditie, pe care este meniti sa o duck Inainte. Aceasta.traditie, izvoriti din inse0 maMfestarile de viata ale poporuluillll :fin luat ca unitate de viata pe deasupra claselor, este, deci,conceputá ea o traditie national&

Ideea valorii traditiilor unui popor este, lira Indoiall, o ideecii totul respectabill Si actiunea lui Iorga de punere In

valoare a traditiilor nationale a avut insemnate parti po-zitive, asupra &kora vom avea ocazia sä revenim.

Dar a lega actiunea politica prezenta de Indreptarul oferit detin trecut idealizat nu este fail de primejdie. Ea duce mai intiila utopie : nu utopie prefiguratoare, ci, clack' se poate spune a§a,u topic retrospectiva. De fapt, Iorga nu a aratat niciodata cums-ar fi infatiiat acea societate regenerata, pe care o dorea cu atitapasiune i o wepta cu atita incredere. 0 putem doar caracterizaprin negatie : fara de proprietari storcind venituri imense dinsudoarea taranului, farl de trusturi, monopoluri i invazia capita-Itilui strain, fiira de politicieni vero0 etc., etc., sau prin valorimorale : oameni cinstili, harnici, devotati binelui public etc., etc.I.ipsesc, Insa, elementele unei definitii pozitive, de raporturisociale i politice.

S-ar parea ci utopia este doar o primejdie individuala pentruginditorul care se lasa prins in mrejele ei. Ea poate avea, Insä,implicatii sociale atunci cind exercita o influentä asupra opinieipublice, in masura in care impiedici concentrarea eforturilor Invederea solutiilor reale, legate de viitor, 0 nu de trecut.

Dar mai exista Inca o primejdie, pe care Iorga n-a §tiut s-oevite. Ideea de traditie este strins legata de aceea de popor Insensul etnic, nu social, una conditionind-o pe cealaltà.

2 XVII

o

In discursul siu de intrare la Academie, in 1911, Iorga da,desigur, o largi definitie a notiunii de popor : Astfel, poporare astizi cu totul alt inteles decit odinioari. El nu e curat,unitar, Jinitit, sigur ca o stinci de rnarmuri albi, in care nupot pitrunde iàdãcini i de pe care nici un vint nu poate culegepraful cilitor spre alte locuri, ci poporul, unitate fireascii, areviata lui organici, asemenea cu viata individualitAtilor ce triiescpe lume."1 Aceasti conceptie va face din el un adversar ne-induplecat al rasismului. Nu existä rasa cristalizatii o data pen-tru totdeauna afirma lorga la Congresul international de istoriede la Zurich, in 1938 i care si trebuiascil a fi feriti deinfiltratii, ce s-ax putea impiedica... Antropologia, cu constatirileei absolute, este eel mai mare dusman al rigidelor conceptiirasiale." 2 Totu,i, a existat in patriotismul fierbinte al lui Iorga

ale cirui rosturi pozitive le vom vedea iarisi mai departeo exaltare a propriului neam, care 1-a dus la forme de sovinismsi de xenofobie. El insusi va ajunge, de altminteri, sii seminte de evolutia ulterioari a ideilor sale nationaliste de

exageriirile, ridicule sau criminale, ale doctrinei" sale, cum amvizut ci se exprima in 1934, pentru ca patru ani mai tirziu, fn1938, in plin hitlerism i legionarism, sii scrie : Pentru unit dintreaprinsii apiritori ai ei de astizi, adevirati energumeni gata detoate loviturile, nedreptitile i cruzimile, in credinta ci in fiintalor etnicA se ggseste ceva cu totul exceptional si rnisterios, carele di dreptul de a ameninta, de a porunci, de a stipini, de a.exploata, de a deznationaliza si de a distruge, ideea nationaliia ajuns si fie un monstni." 3

Idealului patriarhal in politici ii corespunde un traditionalismaseminitor in domeniul culturii i indeosebi intr-acel al teorieiliterare. i aici, pornind de la o critich a realitAtilor contemporane

1 Dora conceptit istorice, in Ccneralitilli cu priuire la sludille tatorica,ed. a III-a, Bueure5tI, 1944, p. 89.

= lbidem, p. 248.Siaturi pe intunerec, II, p. 328.

XVIII

inspai-

ce nimerea drept si de la o fecunda conceptie asupra legaturilordintre creatorii de arta i societate, Iorga ajunge, in prac-tick la o prea ingustA viziune a autenticitatii unei culturi na-tionale si la o supraevaluare a fondului ethic, in detrimentulrolului jucat de conditfile sociale in geneza operei de arta. Si,cum acest fond ethic este fn primul rind until taranesc, interesullui literar se concentreaza in jurul faranimii. Stapinit de ideeatraditiei, refractar investigarii in zone mai putin dare ale sufletu-lui omenesc i eforturilor de innoire a mijloacelor de expresie,judecind fenomenul literar cu deosebire prin prisma notiunilorde sanatos" i nesaniitos-, Iorga se dovedeste de atitea orineintelegator fata de adevfiratii creatori ai vremii sale. Istoriculliterar care a stiut sit dezvaluie cu atita strAlucire frumusetilemarilor opere ale scrisului universal a promovat adesea, inaceastA cAutare a unei literaturi sanatoase", talente firave, lipsitede adevaratul dar al zamislirii. De aceea tocmai rolul sAu despiritus rector, insemnat la un moment dat, cind era animatorulcelui mai reprezentativ grup de scriitori care-i cuprindea pe

Cosbuc, Iosif, Girleanu, Sadoveanu etc. rolul acestadevine apoi neinsemnat, literatura romaneasca continuind sa sedezvolte in afara influentei sale.

Ideea de traditie se regaseste in centrul preocuparilor lui Iorga

si in domeniul activitatii istorice. Istoricul, pentru el, nu e unom desprins de societate, cercetarea tecutului nu poate fi simplul

rod al unei curiozitati intelectuale. Intr-una din lectiile sale dedeschidere, Iorga da aceasta splendida definitie a rostului istori-cului : O viatA uriasa, in plina transformare tumultoasa

roditoare, cere pentru sine totul i distruge ceea ce nu i se da.Multimile nu mai sint ceva care sa corespunda sdavilor antichi-

tatii, inchise in temnita ignorantei, ca aceia in a ergasteriilor.DacA ne vom cobori la ele, cu fiecare pas in jos, ne vom simtiin fapt inaintati ; daca vom ramine pe piscurile noastre, vommuri de foamea realitatilor pe care noi insine le vom fi refuzat.

2* XIX

Vlahuti,

si

SA scriem ai sä predam ceea ce trebuie, lucrurile de caresocietatea are nevoie i in sensul pe care societatea II pretindeca sl ne audA i sa ne asculte. SA intram in lupta care se poatelipsi de noi, poate, dar departe de care noi inline nu insemnam

Pulsul preocupatiilor noastre sa bata in ritmul, fie §i

infrigurat, al timpului. Orice subiect am trata, indata ce trecemde domeniul, pe care sa-1 stim marginit i sa-1 concepem mo-

dest, al constatkilor noi, cu care se imbogate§te, istoria, sa-1

interpretam in sensul vremii noastre, stoarcem ceea ce aceasta

vreme dorelte pentru folosul ei. SA pornim de la societatea con-temporang 1i sa revenim la dinsa." 1

Dar in ceea ce deslumte Iorga in nevoile societatii contem-porane, pe care istoricul are datoria sä le slujeasca, elementelede viatA nouA se impletesc cu acele de conservatism.

Istoricul, pe de o parte, trebuie sä fie un marturisitor alunitatii neamului" 2, ajutind, prin opera so, la formarea

nationale gi a unitkii culturale, premisa necesarà, la popoarelecare nu li-au realizat inca statul unitar. cum era cazul romanilorla inceputul veacului, a unificarii politice in fata imperialismelorcotropitoare. El trebuie sä apere dreptul la viatal at statelormici" cum i1i intitula Iorga o comunicare la Academie din1915. Dace,* a insistat atit asupra conditiei taranimii in trecutidealizind uneori liniile tabloului o Ikea indeosebi pentrua afirma drepturile tkanului asupra pamintului pe care-1 muncea1i pentru a justifica exproprierea latifundiarilor. Sub amenintareatotalitarismului fascist, Iorga invoca intreaga experienta istoricapentru a dovedi ca statul nu creeaza, ci intrebuinteaza, coordo-neaza, conduce. Pentru aceasta el trebuie sa aibä puteri in afarade dinsul, care se gasesc firelte in societatea Insàli. Iar societatea

nu le poate dezvolta decit in deplinatatea libertkii de gindirede expresie." far in fata succeselor militare ale lui Hitler,

Noi directti in istorie, in Ceneraltkift, p. 141-142.p. 98.

Ibidem, p. 323.

XX

mimic.

sii-i

constiin-

-lei

si

't Genera Willi,,

in toamna anului 1940, istoricul mernt unei morti apropiate afirmaea', prin tot ce poate da ca rezistentii morald, cunoa§terea trecu-tului este o necesitate pentru con§tiinta umanfi" .

Dar, pe de alta parte, adversitatea lui Iorga fata de ideeade revolutie, gindul ea salturile revolutionare intrerup acea dez-voltare organica la care tinea atit de mult 0 primejduiesc achizi-tiile de civilizatie ale unor lungi straduinte, convingerea ca princultura 0 reforma morala se poate ajunge, farä zguduiri, la re-formarea societfitii, pe care o socotea necesarii, il fac in cele dinurma pe istoric sii vada in obiectul studiului sau un instrumentde prezervare a formelor sociale in fiinta.

Inca din 1913, la Congresul de istorie de la Londra, Iorgaafirma : In radicalismu1 cotropitor al epocii noastre, uior cuceritade sofismul indraznet, de straduintele unei false originalitati, deanalogii imelatoare, se va impune curind friul experientei istorice,caci ea este singura forta care poate sa impiedice ruina totalaa traditiilor, prabmirea unui echilibru social 0 politic absolutnecesar umanitatir 2. Iar in 1933, in lectia de deschidere intitulataCc istorie contemporanii se face, considera ca in Foil se predito falsa §i periculoasä istorie contemporana" : Ea nu e o istoriea dezvoltarii adevarate 0 intregi a omenirii, ci o prezentaretendentioasa 0 molipsitoare a revolutiilor, un mijloc de a educatineretul prin lectia celor de ieri pentru pregatirea celor de miine,o substituire a eroului de cugetare 0 munca prin eroul de agita-tie 0 de revolta" 3. Teama de accesul maselor la putere pe calerevolutionara face, astfel, din istoricul Iorga un aparfitor al echi-librului social 0 politic" atunci in fiinta, considerat drept absolutnecesar umanitatii".

0 analiza a conceptiei istorice a lui Iorga 0 a aportului sauIn dezvoltarea studiilor istorice nu poate fi data cu nici un chipin cadrul restrins al acestei introduceri. Citeva aspecte se cer

2 Genera/IMO, p. 327.2 Ibidem, p. 127.a Ibidem, p. 191.

XXI

Insa subliniate. Am amintit mai inainte de imensa cantitate dematerial documentar adusa la lumina de acest neobosit cercetatoral arhivelor, material care, dupa ce a ingaduit atunci innoirea cu-no§tintelor indeosebi asupra trecutului patriei, ramine §i azi de un fo-

los nepretuit cercetatorilor. Nu e cazul sa insistiim nici asupra nu-

marului covir§itor de fapte materiale stabilite de Iorga §i carefac din opera sa o adevarata mina de informatii pentru oricineintreprinde un studiu istoric ; se cade sa ne oprim insa cel putinasupra a doua puncte din programul sail teoretic, pe care aremeritul de a le fi ilustrat practic in atit de numeroase lucrari.Cel dintii se refera la raporturile dintre social §i individual indesfaprarea istoriei, pe care le definea astfel in discursul dereceptie la Academie, la care am mai avut prilejul sä ne referim :Astfel eroii nu se gasesc la o parte, in palate ori in temple.privirea nu se opre§te indelung, atenta, respectuoasa, admira-toare, asupra lor, prin care s-ar dovedi dreptul de a trai al uneinatii, pentru ca pe urrna sit' cuprincla intr-o repede mi§care mul-timea care, in jurul cladirilor de marmura de unde prime§teporuncile, dar unde n-are voie sa patrunda, circula, se sfatuie§te,cumparii §i. vinde, se cearti qi se lupta. Eroii, pe cari doar istoriciivechilor conceptii §i metode i-au izolat de ceilalti, pentru cape urma alti istorici, mai noi, sa se razbune asupra lor, lasindu-isa piara in camarile lor marl 0 reci, fat-à ambrozia lor zilnica,eroii se intorc inapoi in mijlocul acelora cari i-au inaltat §i pecari i-au conch's, cari i-au hranit §i pe cari i-au luminat, cariau dat mai la urma urmelor toate elementele materiale, ba maimult, toate elementele incomtiente, subcomtiente ori mai putincon§tiente, din care in mintea lor superioara ori in supraome-neasca lor vointa s-a elaborat in chip minunat ideea straluci--toare 5i vointa calfitiza, prin care numele lor vor trill totdeauna,fara ca ele singure si poata insa reprezenta o epoca intreaga.Se vede, atunci, nu neagra gloata a celor multi si mici, 5i, iara§i,

nu hlamida alba ori vqmintul de purpura, aurul, argintul, pie-trele scumpe 5i margaritarele de pe trupul protagoni§tilor, ci

XXII

Si

munca, lupta, inaintarea, retragerea, rasarirea in luminI.ori cufundarea in intuneric a tuturora, unul conditionind pecelAlalt, i acesta creind conditii noi pentru munca tuturora,absolut solidara."1

Cel de al doilea punct, amintit in treacia 0 mai inainte, prive§te caracterul de integralitate a desfa1urarii istorice. Mai intii,Iorga a protestat intotdeauna impotriva acelui mod de tratarea materiei istorice, atit de zispindit in vremea sa, prin cuprindereafaptelor, dupa natura lor, in tot atitea sertaraw" de istorieeconomica, politick culturalà etc., taindu-se astfel tocmai posibili-tatea intelegerii raporturilor reciproce dintre aceste domenii :atunci cind ar vorbi de cea mai neinsemnatA parte din materiasa, el (istoricul) va trebui sii aibl starea de spirit a fiziologului,care 0 in cercetarea celui mai marunt vas, a tesaturii celei maibanale, are in mintea sa marele sistem de viatk solidar, unitar,din care aceste obiecte ale studiului sau fac parte" 2. In al doilearind, e necesitatea unei viziuni generale a desfawrarii in timp,dep4irea limitelor cronologice ale propriei specializari, fatal re-

strinse in practica comunk pentru a se putea explica intr-adevarsituatiile la care s-a oprit istoricul, sau, dupa cum spunea Iorga,necesitatea absoluta de a nu cugeta altfel decit pe linii carear strabate toata dezvoltarea omenirii" 3. In al treilea i cel dinurma rind, in numele ace1eia,0 idei de integralitate, Iorga s-aridicat totdeauna impotriva tratArii istoriei unui popor in afaradezvoltarii istorice generale, ca simpla istorie localA : ...deosebi-rea de pina acum intre istoria universala i istoria nationaladispare, deosebire care e menita sa raminA doar in osebirile

pedante ori comode ale catedrelor istorice. Viata unui popor enecontenit amestecatA cu vieile celorlalte, fiind in functiune dedinsele i inriurind necontenit viata acestora.

Generalitaii, p. 90-91.* Ibidem, p. 90.

Ibidem, p. 216.

$i

Ouija,

XXIII

Fiecare natie e o energie, avind izvoarele i imprejuririle

ei deosebite, caracterul i misiunea ei special. Dar nici una dinaceste energii nu se poate izola absolut pentru studiu si nutrebuie sä fie izolatii pentru aceasta. Tr:Mese doar in acelasi aer

merg pe acelasi pAmint toata aceste fiuri care îi taie fiecarecursul lui ; aceeasi cAlduri i aceleasi vinturi i aceleasi ploihotAriisc volumul lor de ape, aceleasi greutiiti ale pamintului ausä le biruiascg, sApind albii i imblinzind stinca in prunduri,fArimitind-o in nisipurile cu care se joaci. i, curgind oricit dedeparte unul de altul, prin aceea cA la rindul lor ele fac cerulsenin i noros, ele deschid calea vinturilor, ele determinl calita-tea aerului, se inriuresc astfel necontenit intre sine. Istoria unuipopor nu atinge astfel istoria celorlalte prin mentiuni fugare sauscurte capitole de influente reciproce, ci se fixeazi si se pastreazain mediul firesc de universalitate umang, clruia ii apartine in-cea mai superioarA esentl."1

Aceste calitAti eminente ale intelegerii istorice pe care learAta Iorga nu implicau insä o interpretare materialistä a trecu-tului. Conceptia sa istorica rAmine o conceptie idealista. Netinereain seaml a rolului fundamental jucat de transformarile in bazaeconomicA si a functiunii luptei de clasä in desfAsurarea istoricii-au rApit adesea posibilitatea unei explicatii reale a fenomene-lor studiate. Dacl ar fi vorba de tin determinism in conceptiaistori,c., a lui Iorga, acesta ar trebui cAutat mai curind in do-meniul fortelor sufletesti, al stkilor de spirit, al ideilor indiferentdo originea lor socialA, al caror rol II socoate fundamental inistorie. E drept, pe de alta parte, CA pentru cerceltorul obisnuit

cu minuirea metodei materialismului istoric, de atitea ori explica-

tiile lui Iorga valabile pentru studiul final al actului istoric,in care intervine, in ultimii instanti, vointa umanä deschid

adevarate orizonturi noi, rAminindu-i doar tä fixeze cu propria-i

metodl geneza insfisi a acestor stAri de spirit si actiuni consticnte.

Ceneralitati, p. 91.

XXIV

2

si

De aici valoarea deosebiti a mostenirii istoriografice a lui Iorga,a card preluare critied se impune cu necesitate istoricilor nostri.Dar aceasta nu inseamna mai putin CA si prin conceptia sa istoricaIorga a oferit societatii burgheze tin sprijin insemnat, fie si

impotriva propriilor sale aspiratii spre progresul social. In vastasa opera si in actiunea-i de aproape jumatate de veac, piscurileinsorite 0 colturile de umbra se infruntä astfel. Ithimine in sar-cina noastra, a celor de azi, sa le deslusim, sa le explicam si sale ierarhizam, spre a avea imaginea intreaga a rolului jucat deIorga in dezvoltarea societatii si a culturii romanesti.

II

Insasi editura in care apare aceasta culegere de texte 1 arataea e vorba mai intii de toate de urmarirea valorilor literare dinopera lui Nicolae Iorga. Cad Iorga este fail indoiala unul dincei mai mari scriitori in limba noastra. i aici s-a intimplat unfenomen ciudat, anume, ca niciodata constiinta publica roma-neasca nu a realizat acest lucru. Desigur ca. Iorga a avut cititoriilui devotati dar Indeobste nu pentru valorile de arta ale scrisu-lui sau dupg cum e adevarat ca el si-a obtinut capitolul intr-oistorie a literaturii romane de amploarea aceleia publicate deG. Calinescu in anii ultimului razboi. Mai mult, un T. Vianu inArta prozatorilor romdni sau in alte locuri a procedat la o analizaascutita a stilului lui Iorga. i totusi, oamenii de cultura dintara noastra n-au recunoscut niciodata in Nicolae Iorga pe unuldintre cei mai de seama creatori de valori literare ai poporuluiroman. Staruia si staruie inca in mintea generatiilor maiinaintate In virsta, caci cele tinere 11 ignoreaza cu totul ideeacä scrisul lui Iorga este un scris greu de urn:Lai-it, complicat,Incilcit". Aceasta idee, desi nu se justified prin nimic, este

I In toate fazele editiirli ei, am gisit in toy. Radu Albala un colabora-tor prelios si de gust sigur.

XXV

explicabili in parte prin abundenta aluzidor din studiile sale derstrictii specialitate, care cer o pregOtire deosebiti pentru a fiurmArite. Ea devine direct absurdä atunci chid e raportatà la .scrieri in care preocuparea dominanti nu este aceea

A doua ciudAtenie nu se mai referA la cititori, ci la autorul.insusi, la natura talentului sfiu. Dupii cum aminteam mai sus,Iorga a scris i pagini de ceea ce se intelege in mod curentprin literaturO. Condeiul sAu a dat numeroase piese de teatru,dupl cum nevoia exprimArii prin vers a fost resimtitA de Iorgapini la cal:Caul existentei sale. AceastA productie literarl a fostprimitA de contemporani cu zimbete uimite, considerindu-se cao slAbiciune a unui savant putintel original". Este cert ca.lectura atenta a acestor scrieri mai ales in ceea ce privesteversurile va gasi i pagini care meriti sA fie retinute. Si

totusi, nu atunci cind f Acea literaturr Iorga a fost marele-scriitor de care pomeneam. Fiintele cu adevArat vii lAsate decondeiul siiu nu sint cele din piesele de teatru, ci din paginilede evocari adimate in Oameni cari au fost, din 0 viara' de om,sau din atitea scrieri de istorie sau de istorie literarA. La fel,Iorga nu-si dA mAsura de poet al naturii in pastelurile salede multe ori frutnoase, de altminteri ci in proza paginilorde cAlAtorie, dupl cum nici satira sa incisivA nu se gAseste invers, ci in articolele de gazetA. De aceea am si lasat a o partedin culegerea de fatA ceea ce este propriu-zis literaturr, spre.a-I prezenta pe Iorga in realizarile sale cele mai inalte.

Gruparea insA§i pe capitole a textelor alese din opera lufNicolae Iorga urmAreste dezvAluirea fetelor atit de variate aledarului sAu de scriitor, cu gama largil de forme pe care le iafraza sa si care se topesc toate in unitatea unuia dintre celemai personale stiluri. Se vor vAdi, astfel, atit intinderea registru-Iiii strAbAtut de condeiuI Iui Iorga, cit perfecta adaptare astructurii frazei la sentimentul sau ideea pe care le exprimg.Dar tocmai pentru cA i aici, ca in orice operA de arta autenticA,avem a face cu o vehiculare de idei i de sentimente, cititora.

XXVI

I

stiintifica-

va avea putinta sa se apropie de multe din aspectele cele maiinsemnate ale gindirii lui lorga, de unele din laturile esentialeale personalitAtii sale.

Este cert, pe de aka: parte, ea' nu intreg Iorga se aflii inpaginile acestei culegeri. Ele sint, asa cum se prezinti, rezulta-tul unei duble selectii, tinzind sä aducii in fata cititorului textecare, strälucind prin frumusetea formei, 11 pun in acelasi timpin contact cu ceea ce putem numi valorile permanente ale opereilui Iorga. Cine va studia, de pilda, dincolo de aceastä antologie,ideile politice si sociale ale lui Iorga, va gasi desigur numeroasepagini care nu consunä intotdeauna cu cele infAtisate aici. Pen-tru noi, care nu aveam sarcina de a pregAti informatia necesaràstudiului de care vorbeam la inceputul acestor rinduri, problemacare se punea era de a nu da locul unei imagini false, fie prinaceea cA am fi scos in evidentä aspecte in fapt secundare inansamblul operei, fie ci, valabil la un moment dat, cuprinsulkr de idei ar fi fost repudiat mai tirziu de insusi autorul ilustrat.Dar nici una, nici alta nu se intimplä in cazul nostru. Pozitiileexprimate in paginile alese sint dominante in activitatea si operalui Iorga in aceastä privintä ne va confirma, fAr'A indoiala,cercetarea Iargl a carei necesitate o aminteam iar pe de akaparte, multe din lucrarile din care am extras pasaje au fostrepublicate de autorul kr in ultimii ani ai vietii, uneori cum

e cazul discursurilor parlamentare din anii 1907-1908 insotitede note in care se confirma in chip categoric pozitiile adoptatcaltAdatA.

Vom urnuiri acum, dupil aceste explicatii, ceea ce mi-amingaduit s'à numesc valorile permanente ale scrisului lui Iorga,sub indoitul lor aspect de forml si de cuprins, asa cum seinfAtiseaza ele in fragmentele adunate aici. In acest scop, vomurma ordinea capitolelor in care au fost grupate, gruparea insäsilasindu-se de altminteri caliluziti doar de notele dominante, devreme ce, intr-un scris atit de complex ca cel al lui Iorga, evoca-rea de peisaj, amintirea istorici, nota de criticA sociall se im-

XXVII

pletesc in chip obi§nuit. Singure paginile autobiografice din

0 viatii de om vor fi cercetate din pricini care se vor %mudla vreme in afara rindului.

Capitolul intitulat Privelisti din Ord cuprinde extrase dintr-urngrup de scrieri publicate intre anii 1904-1906, dintre care celemai izbutite din punctul de vedere artistic sint, fart indoialt,Sate fi manastiri din Romania i Neamul romiinesc in Ardeal fiTara Ungureasai. Izbutite, desigur, nu prin efortul mai maredepus in realizarea lor, ci prin natura interesului pe care specta-colele inse§i erau in stare st-1 de§tepte. Caci Iorga nu a fostniciodatii un scriitor care st reia indefinit o paging pint laimplinirea unui anumit ideal artistic, el multumindu-se st co-munice" cititorului propriile impresii §*1 ginduri, de unde nunumai abundenta operei, ci i sentimentul atit de pretios alspontaneitatii pe care ti-1 last lectura ei.

Intregul grup de scrieri amintit este rezultatul unei dublenevoi resimtite de Iorga : aceea de a cunoaste personal intregpamintul locuit de romani atunci, in cea mai mare parte alui aflat sub stgpiniri straine i aceea de a-i face pe ace§tiast cunoasca. Cea dintii era concluzia logica a activitatiiistoricului, care, atit de tingx Inca, dadea la ivealg, alaturi derezultatele unor intinse cercettsi de arhiva. §.1 de numeroasestudii de amanunt, o sintezii innoitoare a istoriei romtne§ti, pu-blicata intr-o colectie de colaborare internationalg. Pe de alit.parte, Iorga incepuse st joace un rol tot mai activ in viata pu-blica a vremii sale. Pentru amindout aceste preocupari, cunogte-rea directa a pgmintului pe care s-a desfaprat istoria neamului

cunoWerea cit mai intreaga a acestuia in infati§arile lui actualese impuneau cu necesitate. Calttoria inst§i era astfel un mijiocde formatie pentru calgtor, pentru un calgtor care nu intelegeast cerceteze marile 'Draw i priveli§tile vestite, ci se indrepta,in trapul marunt al cailor de birjii, din sat in sat §i din mg-

XXVIII

si-I

ci

nastire in manistire, acestea din urma fund tocmai pastratoarelecelor mai bogate urme din trecut.

Galli le, rezultat al calatoriei, urmareau alte scopuri. Ele eraumai intii un instrument in lupta pentru unitatea nationala,carei Inffiptuire se impunea cu necesitate poporului romanesc.Insa pentru aceasta trebuiau stimulate energiile, trezite nadejdile,statornicità increderea, trebuia facuta, prin cunoWerea reciproca.apropierea intre ramurile neamului careli duceau, despartite devreme indelungata, existenta. Rolul acesta 1-au jucat scrierile luiIorga 0 nu numai cele din grupul amintit scrieri caretreceau adesea muntii sub coperte false, pentru a dejuca vigilentaautoritatilor habsburgice.

Dar mai era 0 altceva de facut. Tendintelor de cosmopolitism,de preamarire a tot ce era strain : peisaj, forme de viata, valoriculturale, care se vadeau la inceputul veacului in sinul claselordominante, trebuia sa li se opuna, pentru restabilirea unui justechilibru, valoarca traditiilor noastre, frumusetile pamintului ro-manesc, implinirile noastre pe tarimul culturii. Ca in intregulscris al lui Iorga, avem a face, adica, nu cu notatiile unui estetdornic de senzatii rare, ci cu carti luptatoare, menite sä rfispundanevoii de cunowere a unui popor ce se ignora incl.

Poate ca ceea ce te ci§tiga mai intii in aceste pagini esteinsu§i ritmul lor, un ritm de curgere, care reda perfect instanta-neitatea imaginii. Iorga nu se instaleaza niciodata intr-un peisaj,nu-§i gaza §evaletul pentru a compune un tablou. Totul e fluid,totul se incheaga §i se desface, pentru a se stringe iara0 in noiimagini, a§a cum se formeaza acestea pe insali retina calatorului.De aici sentimentul de continua inaintare in spatiu, sentimentulpur al calatoriei, am putea spune. Fraza alearga incordata, caimpinsä de un resort interior, fat% nici o podoaba inutilä, custrictul necesar de adjective determinante, cu rare comparatii

cu i mai rare metafore. Dar cu aceste mijloace simple, citde plastica este viziunea ce se cuprinde in ea 1 Iorga se reveleazaxm mare poet al naturii, care prinde in icoanele-i fugare forma,

XXIX

'a

ai

culoare, sunet, dind viata complexA i vesnic schimbAtoare

peisajului.

Citeodata, dupà imprejurari, dominl forma, telieful, si ima-ginile par inchegate de ochiul unui sculptor, ca in aceastäevocare de culmi de munte : Soborul de uriasi se tine i maideparte. In fatal, in urmA, la dreapta, la stinga, unde privesti,fArA o singurA spArturi caci drumul se strecuri si nu cutealisä taie, iar bietele riuri sint multAmite &Ali pot &luta de calevezi ceaunele disturnate, cAciulile cu tugui, tablele intinse, zim-tii, spinArile cioliinoase."

Alteori dominA notatiile de culoare, ea, de pildà, in aceastädescriere a imprejurimilor Bucurestilor, toamna : Se yid locuinterisipite, turmele rAtAcitoare prin aurul sters al imaselor moarte,pe care-I pAteazii, ici i colo, de un verde indrAznet, vioi, o bu-ruianii mai indArAtnicA sau un colt de AO, ferit de arsità tii devestejirea pasilor. Ling miniU, linga porumbistile presArate de cio-turile frinte ale strujenilor, arAtura noul, vinAtA de mArunteleploi dese, aruncl virfuri fragede de verdeatä din sAmAnAturileanului cc va sei vie. Iar pAdurile eu brate negre sau infasurateincii in strAlucite zdrente roii, ruginii, galbene, cuprinse de friguliernii ce se apropie, par cA se apArA prin negurile in care seinfasura." 2

Dar culorile s't forma se schimbA sub influenta luminii,Iorga noteazA, cu interesul unui pictor impresionist, transformä-

rile : Deodatii, un vintisor se ridicA i spArturi albastre se facrapede, ca prin minune, in pinza lAptoasi a norilor. Soarele nuse vede Inca, dar spre rAsirit e un freamIt pripit al negurilordeasupra dealurilor. Departe, tocmai in celAlalt capat al boltii,costise, vai se auresc usor de raze al caror drum nu-1 intelegi ;chiar in ses, de tot aproape, virfuri de arbori se lumineazii putin.

In sfirsit, un zimbet sfios patrunde prin norii pe care vintul

I Sate fi manasiiri din Romania, v. ed. de fall, vol. I, p. 93.Ibidem, p. 107.

XXX

si

i-a suptiat pe incetul. Soarele ins:* se iveste, intii ca un sters'disc de luni, apoi stapin pe intreaga lui stralucire. 0 mingliereal& atinge obrazul, si in aceeasi clip*/ cimpul si zarile s-au

preschimbat. Porumbul zdrentos pare infasurat in scutece de.aur, focuri roii, galbene, albastre sageteaza din roua luminoasa,depärtarile se vadesc ca la ridicarea unei perdele, i tocmai infund apar inaltimile albastre, pe care calatoreste o scama de_nod destesuti."

Pentru a intregi lumea naturii, se adauga sunetul sau, alte-cri, un anumit timbru al linistei : Palatul farmecelor zace incre-menit. Numai din cind in cind suflarea vintului trezeste inaceasta uriasa alauti un sunet ca al marii Indepartate, sau citeo cascada fosneste matasos in fundul prapastiei." I

Astfel se desasoara priveliste dupa priveliste, in ritmul in-susi al inaintarii, fail de cautarea locului rar, fara de poetizare,flea de efuziuni lirice. Imaginile sint luate dintr-o lume fami-liara, limba e aceea pe care o poate intelege oricine. Rareori,la acest neintrecut invatat, cite o amintire livresca", ca inaceasta imagine a paclurilor de brad ale Neamtului : In dreapta,In stinga, in fund, aceeasi perdea a milioanelor de ace intune-cate, care nu suspina, nu freamati, nu cheama, ci se misca nu-mai de un tremur usor padure vie cu infatisarea mortii cazeii cari, pogorindu-se pe pamint, iau fata oamenilor, dar nusimt, nu zimbesc 0 au glasuri care vin din alte lumi" 3.

Rareori, de asemeni ca in acest din urma pasaj, sau in-uncle schitari de amurguri : Se face seara in singuratate. Soarelea scapatat dupa nori vineti. Inca o data, toate se aprind de otrecatoare lumina rosieteca, de o fantastica tristetä. Apoi, dincerul rece, intunerecul cade ca o ploaie de cenuse" natura

se umple de mister 0 de melancolie. De obicei, ea e un izvor de

I Sate ft mdmIstiri din Rominia, v. ed. de fall, vol. I, p. 81.Ibidem, vol. I, p. 141.Ibidem, p. 134.Ibidem, p. 102.

XXXI

-

1

,

energie, un mijloc de improspatare a fortelor pentru om. De alt-minteri, omul 11 simti mai totdeauna prezent prin munca lui, prinactiunea pe care o desfaparli asupra naturii, prin posibilitatilepe care acestea le oferii vietii sale. E greu sl mai intilne§ti injurnale de calatorie atita atentie acordati ariturilor, holdelor,muncilor de la tara. Poetul e dublat de un gospodar, un gospodarce vrea sä-li dea seama de marea gospodarie a tarii.

De aid 0 stAruinta asupra satului, privit nu ea element depitoresc, ci kt calitatea locuintelor, in bogatia vitelor, in Infati-sarea imbracamintii. Si aici, Irma, prin creionarea repede, ner-voasii, prin darul de a nota esentialul, prin culoare, se dep4e0estadiul simplei informatii, imaginea obtinind calitatea de arra.Icoane simple de viatA de taril se perindii astfel, strAbatute uneoride bucuria unei siinatoase vieti taranelti, alteori de mila infioratäin fata mizeriei txuditorilor gliei.

Omul nu e prezent, insii, in paginile de cilatorie ale lui Iorga,numai prin aptura lui vie. El e de fatä 0 prin fapta lui de alta.-data. Mai int% prin creatiile lui de arta. Acum o jumatate deveac, cind erau scrise aceste carti, vechea arta romaneascA, obiectde mindrie pentru poporul nostru, era cunoscutA doar in putinedin monumentele sale mai insemnate, mutilate de multe ori 0acestea prin restaurari lipsite de pietate fata de vechile pietre.Cfilator neobosit, Iorga se oprelte la fiecare biserica de sat, lafiecare schit sau manastire §i, in.-descrieri sobre dar pline deplasticitate, face sä traiascA un intreg tezaur de artl.

Dar 0 dincolo de monumentul care-I velnice4te oarecum inmaterialitatea lui, trecutul i se Infati§eazi pretutindeni. Pestetot el rfisare In fata-i, anima locurile, le dA o dimensiune in plus,aceea a timpului. Viu intr-adevar, caci nu avem de-a face curememorari savante, cu lectii de profesor sau cu atit mai putincu insailari sarbede de fraze comemorative, ci cu un adevarat daral transpunerii in trecut, al transformarii acestuia intr-un prezentfamiliar 0 august totodata. Cititorul nu va uita niciodatà succe-siunea de tablouri, cind infiorate 0 cind senine, din viata Sna-

XXXII

govului, de pilda, sau iure.5u1 pribegilor munteni adapostiti laBra§ov. Citeodata, ca la ni.5te adevarate altare ale patriei, laPosada sau In muntii dacilor, fraza se face grea, adinca de rezo-nante, strabatuti de un suflu de furtung, graiul devine rugasau imprecatie : In numele zeilor pagini carora v-ati inchinatfara izbinda, pace voua, stramo§i biruiti, care ati lasat ca o mo§te-nire de nenoroc neamului ce a pornit de la voi, neamului carein preajma cetatii lui Decebal nesupusul a iobagit cu trupul panaieri, ca sit' nu fie pe deplin slobod cu sufletul nici pana in aceastazi cind và pomenesc numele in taina crunta a padurii voastre" 1.

In lumina celor spuse pinä acum, se intelege de ce, in operade calatorie a lui Iorga in cuprinsul rii, oraqul se afla pe unplan oarecum secundar. Factorul social dominant in interesul luiera täranimea, consideratä atit sub aspectul muncii ei creatoarede bunuri, cit i sub cel de pasträtoare a vechilor traditii. Clasamuncitoare de la ()raw, putin dezvoltata de altminteri la inceputulveacului, nu i-a atras atentia pe care o merita. Pentru modurilede viata ale burgheziei §i ale boierimii avea mai curind dispret.De aceea, alaturi de anumite colturi patriarhale, de unele aspectede viata populara, doar vechile centre de viata istorica ale noas-tre sau legate de trecutul nostru, ea Tirgovi§tea, Suceava, Bra-

Sibiul de§teapta adevarate vibratii in sufletul calatorului,care-§i regase§te verbul stralucit.

Daci Iorga incerca sà dea contemporanilor sai sentimentulvalorilor române§ti, claca se straduia sa-i lege de traditiile Orli,el nu credea c acestea sint indestuliitoare spre a asigura viataspirituala a unui popor. Propriile-i aspiratii, de cultura §i. forma-tia-i de istoric care Imbrati.5a In cercetarile sale cimpul vast alistoriei universale ar fi fost singure suficiente spre a-1 Impiedicade la aceasta. In conceptia sa, de altminteri, istoria, creata de

a Sate 0 nuiniistiri din Romania, v. ed. de falti, vol. I, p. 192-193.

3 N. Iorga, Pagini alese, vol. I XXXIII

naval,

popoare, se implineste dupi cum s-a vfizut in acest mediugeneral uman in care natiunile 10 trec unele altora propriile cu-ceriri. De aici, nu opozitie lute propriul popor i lumea dinafarti,ci integrarea acestuia in umanitate, care este cea de a doua marerealitate pe lingi aceea a patriei. Nevoia unor cit mai largiorizonturi de culturä prin asimilare, insá, nu prin simpluimprumut a fost totdeauna proclamata de Iorga. Pentru cer-cetAtorul de istorie universall, pe de altA parte, cAlgtoria era

aici ca aceea in cuprinsul tarii pentru istoricul trecutuluiromânesc un instrument de cunogtere, un mijloc de lute-legere a vremilot de altAdatA, prin contactul cu mediul geografical actiunilor istorice, cu marturiile acestor vremi i cu popoarelede azi, care pAstreazA Inca In modurile kr de viata urme aleunui trecut de veacuri.

Incepute Inca din vremea primului sfiu contact cu strainA-tatea, la virsta de 19 ani, In 1890, notele de cAlAtorie ale luiIorga, strinse in volume sau risipite prin reviste, se succed vremede jumAtate de veac, ping in ajunui mortii. Ele constituie unfel de vastA geografie culturalA a celei mai marl Orli a Euro-pei, la care se adauga notele de calgorie in America. Am intre-buintat termenul de geografie culturalii pentru el acesta esteaspectul kr predominant. Nu insa, de bung seama, singural.ExistA i aici notatii de peisaj, evocari de via% populara, pentrucare Iorga a avut totdeauna o atit de caldti simpatie, creionfiride colturi de oras. Altituri de monumentul prestigios prin ve-chime si arta', apar adesea crimpeie de umilA viatA moderna,Intr-aceasta stA, poate, tocmai unul din farmecele cArtilor decAlAtorie ale lui Iorga, In atit de Intinsa razA vizualA a cAlfitoru-lui care nu dispretuieste spectacolele marunte ale existentei.

Dar ceea ce predominfi Intre preocupari este totgi descifra-rea trecutului prin monumentele pe care le-a lAsat mfirturie

una dintre carti, In Franfa, are chiar ca subtidu Drumuriale unit; istoric. Lucrul e lesne de inteles, cad aici nu mai eravorba de o anchetti" meniti sa dea seama de starea actuali

XXXIV.

si

si

a unui popor, care si fie 0 neamul tau. Poate ca trebuie cantatao evolutie in timp, care 'impinge tot mai vault cite aceeasi

directie. Curente de arta, schimburi ji influente de la Poporla popor, forme de guvernamint, evenimente istorice, persona-litati dominante cindva vin astfel A. se infatiseze cititorului innotajii rapide sau in largi tablouri, dar totdeauna cu acel senti-ment de viaj trAiti, atit de caracteristic scrisului lui Iorga.Tonul insusi e oarecum schimbat. 0 larga simpatie umana, orivna de intelegere a celor mai variate forme de vigil istoricaiau locul acelei incordari interioare, acelei infiorari in glas carestrabate in evocarile trecutului propriei patrii.

Poate ca, in privinta vibraliei intime, trebuie deosebite,in ansamblul paginilor de calatorie in strainatate ale lui IOrga,cele despre Venetia si cele despre Grecia. Frumusetile cetatiilagunelor, prestigiul unui trecut de cutezatoare creatie si demArete impliniri de arta, persistenta unor atit de prietenoaseforme de vigil populara, legaturde cu romanii, pe care le des-cifrase in vechile hirtii din arhive ji de ce nu am spune-ovraja propriilor amintiri din anii tineri petrecuti acolo au fácutdin Venetia Ca o a doua patrie pentru lorga.

Mai curioasi apare la prima vedere apropierea de Grecia.Omul de energie navalnica, de reactii violente, romanticul carea fost Iorga a pastrat totdeauna, nu ca pe o simplA amintirea inceputurilor lui de elenist, ci ca pe o nevoie de depasire apropriului zbucium interior, nostalgia seninatatii elenice. 0 vomregasi prezentA in portrete ca eel al lui Petre Rascanu sauMaurice Croiset.

0 menjiune deosebita meritA poate si Ragusa Dubrov-

nicul nu numai pentru caldura pe care a pus-o Iorga tot-deauna In amintirea acestui was, dar ji pentru cA i-a prilejuituna dintre cele mai mari reusite ale limbii literare romanesti.E vorba de o singurA fraza, o fraza vorbitcl la originea ei, carese afiii cuprinsä in eonferinta despre Venetia, al carei text 11

dam in intregime pentru multipla lui frumusete :

3*

si

XXICV

Dada Marea o voiesti, mai du-te la acel dumnezeiese orasal Ragusei dahnatine, cu ziduri sure inaltindu-se, pare ea, dinMarea de cobalt fara valuri, supt cerul de un nemilostiv albastru,ca al Africei uscate : porti intunecoase, strazi de palate in juruldomului batrin, pretutindeni reminiscente din vremea Republi-cei, piete ingramadite de fructele Sudului, migdale si smochineproaspete ; mari case pustii, pline de diplome si de portrete, finetipuri aristocratice rasarind dintre florile rosii ca singele ale

oleandrilor, si, afara, cimpii din care rasar, ca la noi prunii oriciresii, smochini si portocali, buruienile tepoase ale unei vege-tatii africane ; iar dupg ziva calda, ling, grea de splendoare,coplesitoare de frumuseta, in racoarea serii, pe malul de piatra,de cealaltä part; de catre munte, venind &Mari, in superbelelor costume rosii, violete, cusute cu aur, taranii slabi si tarancelepalide din Hertegovina, cari te intimpina, straine ! cu un dobrvecer, o «buna searao ca pe vremea patriarhilor.

Putine fraze din literature universala s-au aratat vreodataatit de incipAtoare ca aceasta. Marea meridionalà, vegetatia Su-dului, cetatea medievala, melancolicele aparith ale supravietuitori-lor, peisajul de munte si evocarea, cu prelungiri pina in trecutulbiblic, a coboririi taranilor &Mari, total natura, zidire, virstediferite de civilizatie se cuprinde in aceasta unica fraza.Totul se ordoneaza logic si simplu inlauntrul ei, ca intr-o mareopera de arhitectura. Ritmului larg de la inceput, evocind in-tinderea naarii si albastrul cerului, ii urmeaza notatiile scurte,nervoase, prin care se construieste imaginea orasului. Vine, apoi,ca un popas de odihnii, seria de adjective care determine' tonali-tatea atanosferei, care materializeaza oarecum vremea, dupa careritmul devine iarasi ascendent, dar de data aceasta in arcuiriline, grave corespunzind ritmului coboririi taranilor din

munte pina ce se statorniceste in perspective nedefinita atimpului biblic.

Ultima bucata pe care o dam din acest ciclu Marea, cum

tim cunoscut-o este, ca si In ce stii frurnusetea Venetiei, tot

XXXVI

o conferinta, insa de data aceasta o conferinta la radio, deci,dupa toate probabilitatile, scrisa dintru inceput. Rostul ei inculegere e sa arate capacitatea de sinfetizare a scriitorului, pu-terea de a determina poetic, prin putine elemente, caractereledeosebitoare ale unor realitati in esenta lor aceleasi. Esti purtatastfel, in cuprinsul doar a citeva pagini, prin marile Suduluieuropean, in cele septentrionale, pe coasta africana i pe ceaamericana a Atlanticului, in Pacific, pentru ca, in cele din urma,pe malul marii noastre, la Mangalia dobrogeana, sa ti se infati-seze spectacolul de vesnic inceput de lume al inaltarii luceafaru-lui de dimineata.

Volumul al doilea se deschide cu portrete i evocari de oamenidisparuti oameni cari au fost", cum ii numeste lorga inculegerea in patru volume pe care a dat-o el insasi in ultimiiani ai vigil. sale. Timp de aproape patru decenii, cu o staruintaal carei egal nu-1 cunoastem, Iorga a insemnat trecerea dinviata uneori i comemorarile a unui numar imens deoameni marl i mici, romani mai ales, dar i straini, artisti detoate felurile, invatati, figuri de prim-plan ale scenei politice,dar i, de multe ori, chipuri care pareau a nu avea nici o stra-lucire. E o adevarata istorie contemporana contemporanascriitorului o istorie, ca sa folosim un alt titlu de carte a luiIorga, in chipuri i icoane". Istoria se tese de la sine din lumini-surile care se deschid asupra persoanelor i evenimentelor. Inte-resul care stä la baza acestei scrieri insa e altul e cel atmoralistului. Iorga a fost un moralist in amindoua intelesurilecuvintului : intr-acel de scrutator al sufletului omenesc, cu reac-Vile i capacitatile lui, indeosebi cele care se rasfring asuprasocietatii, si in sensul obisnuit de propovaduitor al unei tablede valori etice. In aceastä opera de portretistica, cel dintii seafla de fapt in serviciul celui de al doilea. Opera, in finalitateaei, e o opera de pedagog la scara unei natii. Ca atare, e i o

LXX

juclecatà, judecata unui sir lung de oameni ce pelrelseau viata,pentru binele sau flu] ce 1-au fAcut intre semenii bor. CriteriuljudecAtii e tocmai acesta, al utilitatii sociale a unei existenteindividuale, fie cii actiunea ei se desferarl in cadrul proprieifait fie ca se revarsA intr-acel larg al omenirii. Munca in folosulobstii locall, nationalà sau general-umana, cele trei trepteneexcluzindu-se, ci, dimpotrivA, cuprinzindu-se una intr-altaeste pentru Iorga dupl cum am mai avut ocazia si amintimsupreme datorie a omului pe pamint, rostul lui insusi. 0 rule.vArate religie a munch si a devotamentului social, care se des-prinde din intreaga opera a acestui mare muncitor in serviciulsocietAtii, se regaseste cu deosebire in paginile portretelor, darnu sub forma seacA sau mieroasA a predicilor, ci desprinzindu-seimperios din insIsi zugrAvirea figurilor si fixarea rosturilor lorpamintesti.

Spuneam mai inainte ca In vasta galerie de portrete dinOameni cani au fort se aflA si chipuri fArA nici o strAlucire.Sint Voate tocmai cele mai reprezentative pentru ginduea luiIorga. Oameni modesti, lipsiti de orice glorie, trAind intr-un coltuitat de tarA, opusi tocmai gAragiosilor care retin atentia prinvana exhibitie a persoanei lor pline de importanta. Intre acestia,im Tenie, care strAbAtea pe jos crawl pustiu pentru a da lectiila scoala de adulti, iar leafa o impartea elevilor skeet si a murkIngrijind relnitii in spitale, un Stefulescu, care a invAtat slavo-ne4te ca sa nu lase nestiute vechile documente ale Gorjului sia intemeiat un muzeu la Tirgu-Jiu, atitia alti oameni obscuri,invetAtori care au luptat sl aduca mai multA lumina in satullor indepArtat, tineri care si-au jertfit, fArA murmur, viata inrAzboi. Chiar atunci cind e vorba de inveltati, de oarneni de;Uinta', accentul nu e pus atit pe strAlucirea operei de gindirepersonale:, cit pe urma pe care au shut sit o lase, pe institutiilepe care le-au fAcut s'A trAiascA prin devotamentul lor, ca in cazulunni Bianu sau Titeica, sau pe tAria moralA a unui om care a*tiut si infringl soarta, cum a fost Gheorghe Longinescu.

XXXVIII

In arta portretisticii lui Nicolae Iorga ale carei realizärinu ne intimpina numai in Oameni cant au fost, ci i in atiteapagini de istorie sau de istorie literara se desprinde mai intiidarul caracterizaiii fizice :

...acel chip de pustnic parasit, innodat in articulatii si cagraiul mort, acea fata de o galbeneala de ceara, foarteacei ochi stinsi supt ochelarii batrinesti, cari pareau infipti Iacarne, i parul buhos, mitos, care, in bogatia i neorinduiala lui,dadea acestei fete de patriarh incremenit i o iluzie de tineretezglobie" (Nicolae Ionescu)1.

Sau :

Era mic si slab, cu o figura extrem de finä si de nobila,pe care o strabateau fulgerele unor visuri ce nu se pot intrupain ouvinte, i atunci in ochii poate timizi, poate copilarestetrecea o flacara" (Amos Frincu) 2.

Portretul fizic are, insa, numai menirea de a face cit maiviu personajul si de a rasa sä se intrezareasca unele din Insu-virile sale sufletesti. Acestea, si mai ales sufletul intrupat infapte, ii preocupä in primul rind pe moralist. Ascunzisurile gin-dului sint cercetate, semnificatiile faptei sint luminate, i jude-cata vine, in cele din urma, sà glorifice sau sã condamne. Dar,in drum, in putine träsaturi, se deschid perspective nebanuiteasupra unei intregi societati, asupra unei epoci istorice. Desti-nele individuale, reduse la esenta lor, se gasesc astfel integiatecadrului general-uman caruia i-au apartinut.

Vibrante ele insele de sentiment, lirice intr-un anumit sens,poitretele lui Iorga au capacitatea de a crea stari afective incititor, de a-i smulge adeziunea, de a-1 tiri spre concluzie panaderare, nu prin simpla convingere. Fraza lor, dupa senlimenluide care e incarcata, este cind drapata larg ca o fOga, emd strg-batuta de fulgerari de sabie, chid sagetata de dispret. lYneori,

Oameni carl au fost, v. ed de fatil, vol. II, p. 17.1 Oameni car{ au fost, vol. III, 1936, P. ROL

xx.xrc

ea alearga simplu, ca intr-o povestire despre un mort drag sitotusi departat ; citeodatä devine gravg, cu sonoritati de arama,grea de umbra marilor mistere.

Intre procedeele folosite de Iorga in alcatuirea acestor por-trete, citeva cel putin merita a fi relevate in chip deosebit. Intreacestea intilnirn adeseori definirea prin negatie a personajului.Pentru a se stabili caracterul specific al acestuia, se procedeazgmai intii la eliminarea tuturor posibilitgtilor pe care le-ar fi

putut imbratisa. E un mod de a curgti terenul pe care se varidica piedestalul i, in acelasi timp, un mijloc de a scoate Inrelief, pe acest fundal al posibilitatilor diverse, nota caracteristicga fiintei analizate. Dintr-o data. tabloul capgtg adincime, perso-najul se aflg integrat intr-o serie. evocarea individului se largestein perspectiva istorica :

El n-a fost [mitropolitul Veniamin Costachi], ca unii episcopisi mitropoliti ardeleni, o intrupare a neamului nostru, in nevoilesi. sperantele lui, i n-a luptat in rindurile mirenilor sau In fruntealor pentru invierea i neatirnarea tarii si a poporului sáu. N-afost un om al razboiului care cucereste i mintuie, i dusmaniinostri nu s-au temut inaintea lui. Scaunul lui de arbiereu n-aajuns un inlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea viteazg.Energia, hotarirea, ca i asprimea soldatului au fost sträine dedinsul.

Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri... nici acestecarti sau prefetele la cutare lucrari... n-au insemratate literara.Oricit ai vrea, nu vei putea gasi o mare paging calda, clara,nemuritoare, lamurg vesnica a sufletului bun si curat, pe care s-otorni in bronz, scriindu-i dedesubt numele ca pe soclul uneistatui. Ca si purtarea i firea lui Intreaga, scrisul harniculuimacitor era smerit i sfios. Tablele legii pentru vremi noi nu leputea da el."

Oameni cart au fart, vol. I, 1934, p. 73-74.

XL

ta-

Alteori, caracterizarea se face prin opozitie : Altii au dis-cutat, el a afirmat. Altii au negociat, el a pretins. Altii s-ausupus, el dirz a ramas impotriva sortii.

Da, soarta se hotarise impotriva poporului situ. La oriceprilej ea a rostit osinda impotriva noastra. Unii au Intim, inain-tea fatalitatii, mina catre dusman. Altii au lasat ceva crezindca primesc mai mult. N-a fost poate unul care sä nu fi indulcit,macar in forma, protestarea sa.

El nu s-a injosit macar sa protesteze ; a negat. S-a inchisin odaia lui si a facut din ea cetate nebiruita.

Cu focul din ochii lui de dac salbatec se apara. Si gura luistatea inchisa ca in rinjirea unui blastam mut" (I. M. Moldovan)1.

Un alt procedeu de definire, folosit cu puternice efecte, esteacela care consta intr-o personalizare a mortii dupa natura In-sasi a destinului caruia Ii pune capat :

Si cind, in apropierea celor optzeci de ani, Ingerul mortiia venit, el n-avea nici o cruzime in faca, cum n-avuse fuel opripa in zbor : el sprijini pasul batrinului care-I astepta de mult

care-i era, acum, recunoscator pentru indemnul facut spreodihna" (I. Manolescu-Mladian) 2.

Sau :

Dar sint i altii, altfel oameni cari au avut un nurne, oglorie, inaintea carora s-au descoperit capetele multimilor admi-ratoare i pe cari moartea-i &este morti si-i ia nu numai fàrãlupta, dar faril barbateasea supunere senina, ii ia cu un fel dedeziluzie, ca din mormint" (N. Ionescu) 3.

Sau, in sfirsit :Omul nu e totdeauna asa cum apare cind isi indeplineste

chemarea, dar nici prea deosebit nu poate si fie. Si, claca asa afost i cu Petru Ita.scanu, pe buzele lui trebuie sa fi incremenit, inmomentul despiirtirii de acest parnint, Joe care de mult nu mai

Oameni cari au fast, vol. II, 1935, p. 182..

Oamcni cari an fest, v. ed. de folk vol. II, p 48.2 Ibidem, p. 18.

XLI

gi

calci zeii, zimbetul acelora ce pot vedea pentru 1ntiia0 dataclar strilucirea Olimpului" (P. R4canu) 1

Pentru a Incheia aceste observatii, voi mai aminti Inca po-tentialul deosebit la care se ridica imaginea unei fiinte printransformarea ei In simbol. Astfel, de pildà :

Acest om pima, cu statura sa fnalta, cu aspra lui privire,cu bitrineta lui dirza, cu vorba-i putinii 0 sila de lume,icoana Ins5.0 a nenorocului nostru care nu se di, a infringeriinoastre care Sn acere gate§te, dupi cea din urmä luptä pier-duttt, clipa celei mai apropiate rttzbungri" (N. Densusianu) 2.

Sau de data aceasta cu deschideri de perspective nede-finite spre viitor imaginea zborurilor lui Aurel Vlaicu. Aicitabloul capati maretie pe doul planuri : prin ridicarea actiuniila valoare de simbol 0 prin tritirea acestui simbol de multimileInsetate de libertate :

Si, cfnd 1-au vazut acolo, Mind undele vgzduhului luminos,fringind Impotrivirile vintului, Intrecind negurile, neamul luiIntreg, toll acei iobagi de ieri, seto0 de libertate, de lumina, deneatirnare, i s-au Inchinat nu numai ca unui fiu iubit, mai istet0 mai viteaz decit ceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol.Cind In vijiitul lor nerlbditor pomeau aripile, cind pasárea deotel se cumpanea singura sus, deasupra pämintului, cind se fr5.-mints cu puterile cere§ti 0 le rlpunea planind lini§tit vulture0e, lise parea ci zaresc In viitor o ski minune : urmgii lor, semintislor desfticindu-se de sub stfipinirea vechilor puteri, Infruntindvitijm4file din urmà, zburind tot mai sus peste dinsele 0 odih-nindu-se in lumina apoteozei victorioase." 3

Am I5sat stt ne ocupitm mai tirziu de fragmentele autobio-grafice, pentru ci 0 viatii de om, af a cum a fost este realizarea

i Oament cart au fost, v. ed. de fag, vol. II, p. 44., Ibidem, p. 38.. Ibidem, p. 45-46.

XLII

artisticA cea mai complexii, aceea in care se imbinA toate darurilede scriitor ale liii Iorga. E straniu i intristátor totodat g. pentruintelectualitatea noastra dintre cele doui rizboaie cum acestDichtung und Wahrheit al culturii rornAnesti a putut sa treacAaproape neobservat la aparitia sa. i totusi, era vorba de o operacare in once altl culturA ar fi fost singurl in stare sal asiguregloria unui scriitor.

DupA pum o spune el insusi i o indica i supratitlul cArtil :Orizonturile mete Iorga a cautat sA dea aici o istorie de idei",istoria fiintei (sale) morales'. i tocmai primul din celetrei volume ale scrierii, Inchinat formatiei propriu-zise copi-

Vida i tineretea este si acela de un pret cu totul rar. Nimicanecdotic in aceasti carte intinsA ca un arc, nici o povestire dedragul de a povesti Iorga trecuse de saizeci de ani cind oscria nici o dezvAluire a sentimentelor de ordine strict intimA,pe care de bung seamfi cA nu le dAduse uitArii. Totul e subordo-nat ideil cAlluzitoare, propriile stAri sufletesti fiind evocate inmAsura rolului pe care 1-au jucat in dezvoltarea viitoare a per-sonalitAtii sale sau au servit ea trepte in istoria acestei deveniri.

Dar, despuiati de once balast inutil, eitA viatA famine sAcuprindii aceasti carte 1 Nu e vorba numai de pasionanta for-matie a unui tiniir de genii unul dintre fenomenele cele maiimpresionante si care rimine aspectal major al operei dar deinvierea intregului mediu urnan i chiar natural, in contact cucare prin influentA sau, dimpotrivi, prin reactie s-a Iinpli-

nit aceasti formatie. De aici, din aceastA integrate a copilului,apoi a tinarului, in societatea in care s-a format, caractend

de freseA pe care-1 ia povestirea.

Dupa cum in descrierile sale de cAlatorie Iorga reusea sA-tidea sentimentul de a asista la crearea imaginii, de data aceasta

i farrnecul nu e mai mic el te face sa* asisti oarecumindeosebi pentru cele mai vechi aminti;i la actul insusi alrememorArii, la aducerea din neant a icoanelor unei lurni dis-pArute. La aceasta contribuie i miscarea grAbitA a intregii scrieri,

alcituirii

5i

XLIII

tempo al devenirii, dar si, in acelasi timp, incordare de a stoarcecit mai mult amintirii.

Calitatea memoriei lui Iorga e exceptionala nu prin capaci-tatea de rememorare a faptelor, prin care a uimit pe contem-poranii sal, ci prin concretul si frkgezimea amintirilor. Lucrurilei§i pastreaza nu numai culoarea si forma, calitati care se retinmai usor, dar Iorga reuseste sa regaseasca in memorie senzatiiletactile, olfactive sau sonore, care de obicei se pierd mult mailesne. E, astfel, un mic univers care invie si care, tocmai prinsenzatia de real si de disparut totodata pe care ti-o dal, iti apareInzestrat cu o esenta cu atit mai pretioasa. Pe alte cal, in altmediu, se poate spune ca ne aflam in cautarea timpului pierdut".

Natura adevarata e relativ rarã in aceasta carte, desi copilulinsetat de orizonturi cit mai largi o soarbe cu nesat cind vine incontact cu ea. Sub boarea de vraja a amintirii se infiripeazainsa necontenit coIturi de oras, peisaje de tirg moldovenescBotosanii, Romanul, Negrestii, Iasii ulite cu gradini, curti custraturi de flori sau case cu glastre la fereastra. Sint toate acelegradini, al carora dor marturiseste Iorga in ()rase ingra-madite, banal croite dupá acelasi plan, purtat din tara in tail,I-am dus toata viata, urmarit de miresmele lor, pe cind albineingreuiate de nectar imi biziie la urechi, §i toate colorile curcubeu-hii imi joaca inaintea wajitilor ochi intorsi departe in urmr 1 Incasutele de margine aceea, neuitatk a cucoanei Marghioala Viz-dogeasa si atitea alteleunde vaduva ramasa cu doi copii isiadaposteste saracia intr-o atmosfera patriarhalà, misuna o intreagi.lume, de multe ori de dezmosteniti ai soartei, tragice figuri,sfioase de lume". Scoala scoala primara, liceele din Botosanisi Iasi, Universitatea li da apoi lui Iorga prilejul de a zugravi,cu o arta portretistica stapina pe toate resursele ei, vasta galericde profesori, traind cu atita intensitate in fizicul, gestul, orizon-

turile intelectuale, reactiile lor in fata clasei. Tipurile acestora

4 0 Wald de om, v. ed. de folk vol. I, p. 21

XLIV

se rotunjesc tocmai in lupta continua cu inamicii" din banci, acaror prezenta galágioasii, violenta chiar uneori, e tot atit de viein amintirea lui Iorga, deqi tratarea lor merge rar pina la individua-lizare. Procedarea era justificata i artistice§te caci irnpresiaacestui ansamblu al clasei" e mai puternica decit aceea pe care arfi putut-o da o serie de mici portrete individualizate §i din punc-

tul de vedere al firului conducator, deoarece colegii au avut un rol,in procesul de formare urmarit, tocmai ca mask §i nu ca indivizi.

Intre portrete, unul care se inscrie intre cele mai impresionanteale literaturii noastre, nu trebuie uitat acela al tatalui, mort andcopilul avea numai cinci ani, i reconstituit din crimpeie de amintiri

indeosebi amintirea unor gesturi din fotografii, din povestiri.Alaturi de oameni, se apza cartile cu rolul lor esential in

inchegarea personalitatii. Exista, in aceasta carte de aplecareasupra propriului trecut, o adevarata poezie- a lecturii, a uneilecturi insetate, dornice nu atit de cunostinte, cit de a multiplicaviata, de a dilata existenta. Regasirea in amintire a sentimentuluicu care se facea lectura e insotita de aceea a sentimentelor pecare aceasta le stirnea in sufletul copilului. Lungul §ir al cartilor

vazute pina si in culoarea copertilor sau in taietura litereise infati§eaza astfel nu ca simple titluri sau vagi rememorari desubiecte, i ca frinturi de indepartata viata sufleteasca.

Pentru semnificatia lui adinca, nu trebuie lasat la o parte,chiar dintr-o trecere in revista atit de sumara ca aceasta de fata,nici adevaratul iinn pe care marele carturar 11 ridica, in aceea0lucrare, slovei scrise : O, sfintele mele cart, mai bune si mairele, pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte, cit va datorescCa sint om, ca sint orn adevarat... cu cita nesfirOta iubire, cucita nesatioasa patima v-am cules de pe toate drumurile... peritrua face din voi... biserica celor patruzeci de mii de glasuri 1 care

' Biblioteca lui N. Iorga, daruita Institutului de istorie universala,Intemeiat de dinsul, formeazil azi baza bibliotecii Institutului de istorie alAcaclemiei R. S. Romania, una dintre cele mai mari biblioteci dinBucuregi.

XLV

Malta acelasi imn, peste margenile mortii cui V-a scris, aceluimare si nobil sfint, martir totdeauna, care e idealul uman"1.

Dintr-o culegere de pagini reprezentative din opera lui

Nicolae Iorga nu se putea sl lipseascI un capitol cuprinzindscrieri sau fragmente de scrieri, cu privire la literaturi # arta'.$i aceasta din Indoitul motiv al locului pe care aceste preocupiriil ocupa in ansamblul activititii lui Iorga # al valorii literare pecare o prezinta, de cele mai multe od, asemenea scrieri.

Intr-adevAr, intre constantele interesului s'au vreme de o ju-mätate de veac, Incepind de la schitele de istorie literarA, publi-cate de tinärul de 19 ani prin revistele vremii, se giseste aceastäindreptare catre fenomenul artistic, clreia i se datoreazi, pelinga lucrdrile masive, rimase pint azi fundamentale pentru cer-cerator, ca Istoria literaturit romeine2, Istoria literaturilor roma-nice3 sau lstoria vechii arte romanesti 4, un adevärat nolan dearticole de revistA, uneori strinse mai tfrziu In volum. E destulsA spun c5. numai In domeniul artei vechi rominesti, articolele# notele publicate in Buletinul Comisiunii monumentelor istorice

se ridica singure la peste 200. Iorga nu s-a marginit, deci, cumfac istoricii Indeobste, ea. integreze fenomenul cultural In feno-

menul istoric general, dind capitole in acest sens In operele salede istorie, ci a fost, Intre variatele sale preocupari, dar nu ca cea

din urmi, # istoric al artei # al literaturii.

0 Maid de om, v. ed. de fag, vol. I, p. 71.Istoria literaturii romtine in secolul al XVIII-lea, 2 vol., Bucuresti,

1901 ; Istoria literaturti religloese a romanitor pind la 1688, Bucuresti,1904 (aceste doui opere an fost retipi/rite, cis alte 1ntregiri, in Istorta II-teraturil rominefti, ed. a II-a, vol. IIII, Bucuresti, 1925-1933) ; Istorialiteraturil romAnafti in yeecul al XIX-lee, 3 voj., Bucuresti, 1907-1909 ;Istoria !Wrestler* romanesti contemporane, 2 vol., Bucure8ti, 1934.

, 3 vol., Bncuresti, 1920-1925.' Ilistoire de l'art roumain ancien, Paris, 1922, In colaborare cu

G. Bals, canzia 1 se datoreazi reluarea fntr-un capitol special a arkitecturiireligioase moldovenesti (p. 305-400 din volurn).

XLVI

,'

/n esenta lor, ideile lui Iorga despre natura i rosturile opereide arta sint, dupi cum voi incerca sa arit, valabile i azi.

In prefata la Istoria artei medievale i moderne, care cuprindein titlu i explicatia : In legaturA cu dezvoltarea societatii",gasim aceasta formula care sintetizeaza crezul lui Iorga In lega-tura cu fenomenul artistic : parerea mea e ca arta e explicabilanumai prin societatea careia trebuie fie aplicabila, dacA nu

vrea sa fie o simpla jucarie individuala, un simplu exercitiu detehnicA, o simplA dibuire de drumuri care nu due nicairr 1.

Prin realizarea ei, opera de arta famine, desigur, o creatieindividuala. Chiar cintecul popular, oricite aluviuni ar venitransforme in larga lui circulatie, oricit ar corespunde el simtirii

generale a straturilor care 11 fac sa circule preschimbindu-1 ves-

nic, este, la originea sa, datorat unuia .singur, acel unul singur[care] avea nevoie de dinsul pentru iubirea, dorul, jalea, bleste-mul lui de atunci" Naturii individuale a creatiei Ii datoreazacaracterul siu inefabil poezia, care rlsare de la sine printr-omisterioasa afinitate a simtdrilor, ideilor i silabelor" 3.

Individual* prin modalitatile ei de realizare, arta raminelnsä sociala nu numai prin legAturile dintre creator 0 societa-tea careia Ii apartine, ci i prin acele dintre opera i societatea

careia i se adreseaza.

Artistul este un interpret al nevoilor, al tendintelor, al sari-lor de spirit ale unei societati. De aceea opera de arta nu poatefi inteleasa decit cunoscind tocmai stadiul de dezvoltare a socic-

tAtii pe care o oglindgte. Ea este, in acelgi timp, cu atit maivalabilA cu cit legatura cu societatea din care izvoegte e maiLK/Inca, aceasta fiind i singura cale de ajungere la general-uman.

I Istorta arta medievale pi moderns in legaturcl cu dezvoltarea soctetofff,Bucurevi, 1923, p. 3.

s &dada populard romaneascif, v. ed. de fatif., vol. II, p. 112.s Francesco Petrarca, v. ed. de fati, vol. II, p. 176.

XLVII

si-i

si-1

In opera lui Dante, in forme eterne a incremenit astfel nu ostearpa discutie de teolog medieval, o divagatie de fantastic ur-maritor al lucrurilor ireale, ci o pasiune omeneasca sincera, pu-ternica, neimpacata, setoasä de razbunare". Dante e suflet dinsufletul epocei sale, cum a fost came din carnea oamenilor deatunci, cum s-a coborit in terna care a cuprins, prieteni si dus-mani, pe oamenii generatiei sale" 1. De unde concluzia aceleiasianalize a operei lui Dante : EI este astfel dintre aceia foarte radcad sint pentru toate timpurile si toate popoarele, nu pentru ciiau cautat aceasta, ci tocmai pentru ca au fost mai mult ai vremiisi ai neamului lor, dar cu atita putere, incit au ajuns pina la iz-voarele vesnice din care se adapa acolo, la locul lor, natiile sisecolele" 2.

Explicabill prin legaturile cu societatea care a produs-o, operade arta, punindu-te in contact cu formele de constiintil ale acesteia,ofera in acelasi timp prilejuri de intelegere a trecutului, pcntrucare alte materiale informative nu sint indestulatoare. De aicicaracterul sau pasionant pentru istoric, de scoica ce prinde zbu-ciumul unei mad.

Dar opera de arta nu exprima numai ; ea are si virtuti crea-toare. Dind glas la ceea ce e difuz in constiinta unei societati,imbracind in vesmintul stralucit al formelor artistice sentimentecare altminteri ramineau mute, arta modeleaza totodata sufletele,le imbogateste, le nuanteaza. Poet cu adevarat mare, spune Iorga,este acela care cre§te puterea de a simti a neamului sa'u si,

prin el, a omenirii" 3.De aici, insa, necesitatea unui sentiment de inalta raspundere

la acest vates, poetul, creatorul de arta in genere. Arta este, cumspune Iorga in alta parte, una dintre marile utilitati ale socie-tate. Ea nu poate fi joc, rafinare estetizanta, ermetism, cu atitmai putin aplicarea unor formule de import. Artistul trebuie si

" Dante Alightert, v. ed. de flip, vol. II, p. 168.' Ibid., p. 170., Originalitatea Iui V irgilits, v. ed. de fall, vol. II, p. 164.

XLVIII

ramina in contact cu societatea vremii sale, sa o urmareasca,printr-o intensa traire, in toate framintarile ei, in toate aspiratiile-ispre lumina si fericire", sa o exprime i sa o inalte In acelasi_timp. In acest chip numai opera hii de ctitor sufletesc va ficontrasemnata de acel sever si mare verificator care este : Ade-yarn]." I, atit in sensul autenticitatii sentimentelor ce se exprima_fn formele artei, cit §i intr-acel al imbratisarii realitatii obiective.

Artist el insusi, pasionat de creatie sub toate formele eiintre care aceea de arta famine cea mai inalta istoric, moralist,

Iorga va fi impins ate cercetarea fenomenului artistic prin toateindreptarile interesului sau de om si de cugetator. Paginile salede istorie literal% sau de istorie a artei i§i dobindesc valoareatocmai din formele multiple ale acestui interes.

Facultatile sufletesti i orizonturile intelectuale ale autoruluicercetat, mediul istoric in care s-a zamislit opera lui, curentelede cultura ce-si Iasi aluviunile in sinul ei, rosturile culturalesi politice ale acesteia, valorile de arta veinic vii pe care ea leduce cu sine, totul e adus inaintea cititorului, insa nu sub formaunei reci analize obiective, ci datoritä tocmai darurilor descriitor ale lui Iorga, care aici Ii gasesc un larg cimp de desfa-surare prin inviere. De fapt, avem aici o colaborare a artistu-lui cu omul de stiinta, cel din urma aducind cunoasterea adincà .a operei si a epocii in care aceasta a fost creata, iar cel dintii,puterea de simtire prin care valorile afective ale unei scrieridevin iarasi rcalitati prezente si capacitatea de expresie plastica.

Lectura paginilor ce forrneaza acest capitol va fi, cred, lamu-ritoare in aceasta privinta. Tata, de pilda, bucata inchinata luiIancu Vacarescu. Un poet minor, boier d huzur, care-si spune

din cind in cind aleanul in versuri. In scrisul lui, sub influentestraine, sub vechi clisee literare, printre stingacii de exprimare,stralucesc pe alocuri versul nou i simtirea adevarata. Intr-un

ton de usoara ironie, de saga" moldoveneasca, perfect adaptata.

1 Oament cari au fost, v. ed. de lap, vol. II, p. 205.

4 XLIX

personajului, Iorga Ii urmareste formatia, Ii schiteazi cariera

poetica i administrativa, desluseste noul in opera lui. Din trasa-tun marunte, prinse in formule evocatoare, se infinpa o figurareprezentativa pentru o epoca de transformare a societatii roma-nesti. Analiza staruie indeosebi pe Primavara Amortilui. Inca dinprimele rinduri, sint adunate ca inix-un manunchi elementeleacestei poezii i schitate limitele personalitatii autorului ei :

O bucata mai intinsa : vedenia lui Amor, care vine sa vadain somn pe un poet deprins de a-i deschide deseori usa, dar carese face, data aceasta, pentru public, care nu trebuie sä aibaprea rele idei de un tinar ispravnic, a mi-1 recunoaste. Cu Amor,care vorbeste mult i inflorit, facind destainuiri de care adulceleIancip) nu mai avea nevoie, cu domnul mic al vietii sale, tingrulboier in vilegiatura pe <cdealul» de linga cetatea marilor ruine,merge prin vazduhul noptii de vara, cind in atita taina argintiesint infasurate viile cc se coboara de la manastirea din virf a luiMihai Viteazul, la ale carui sfinte moaste nu are ragaz sa segindeasca anacreonticul epicurian in giubea de ultima moda."

Alteori, cu Virgiliu, de pilda, sintem in zona poeziei majore.Opera lui, augusta prin locul eminent ce-1 detine in peisajul cul-

turii romane, prin valorile poetice valabile pentru toate vremurile

pe care le cuprinde, prin rasunetul in constiinta omenirii ce 1-aavut datorita acestora, trezeste altä gravitate in glasul celui ceo evoca.

Poate cä ceea ce te cucereste mi mult in paginile consacratede Iorga lui Virgiliu, in afara de rigoarea desfasurarii analizei,care te face si inaintezi pas cu pas spre tinuturi tot mai univer-sal umane, si de orizonturile istorice care ti se deschid, este Ca-pacitatea de aderare poetica la originalul ce se tälmaceste. Ur-màrind poetului antic, alegind elementele esentiale, Iorgaxeuseste sa recreeze, din frinturi de vers i cu traduceri care sint

Tinerejele Wicfirescului, v. ed. de fall, vol. II, p. 119-120.

textul

1

L

un comentariu, insusi universul poetic virgilian, in toata frägezimea lui :

Dar ceea ce s tie 0 reda el mai bine, in trasaturi eterne, eviata cimpului # a padurii, uneori a marii vecine, viata dumbra-vilor de vinatoare, cadrul Georgicelor, apoi apele revarsate, ursulcare se prabuseste de secure ; spice care se coc la soare ; foculaprins de ciobani care, supt ochii lor impasibili, mistuie padurea;taurul cu coarnele intinse spre omor ; mistretul in lat care, scris-nind, 1i smulge sagetile din carne ; calul care, minat de patimasau de sete, ciuleste urechile 0-0 sbutura coama revarsata... lupulcare, hamesit, adulmeca hrana, pindind, noaptea, ud i inghetat,staulul unde mieli zbiara supt paza mamei... ori fugind, speriat defapta-i, cind a mincat juncanul cel mare 0 a ucis pe pastor ;sarpele iesit la soare, ori taiat in doua, pasarile ciripind sub stra-sina... rindunica ratacita prin porticele casei bogatului ; soimulnipind porumbul luptind cu sarpele ; lebedele albe in stoldupa hrana ; albinele in <xcetatile de ceari» ori pe crini...vneagra ceata a furnicilor pe amp)... .1

Nit e locul sä staruim mai mult asupra acestui capitol atit deatragator. In cel care unneaza cititorul va gasi grupate extrasedin opere istorice, de istorie romaneasca mai int% de istorie uni-versa% apoi. Numarul lor relativ redus in raport cu vastitateaintregului din care au fost desprinse se explici atit prin prezentaspiritului istoric peste tot in celelalte capitole, cit i prin faptulcã aici am incercat sa grupam indeosebi bucati care sa facadovada unei anumite laturi a activitatii lui Iorga de desIusitoral trecutului. Este vorba, cum era lesne de presupus, tocmai deacea laturä prin care istoria se poate apropia mai mult de arta

imprumutindu-i procedeele, devine arta ea insasi, fail a

renunta, insi, la metodele-i proprii de verificare a materialelordin care se face reconstructia istorica. Altminteri spus, este asubstitui recii analize a faptelor i situatiilor istorice, strictei

Originalitatea lui Virgiliu, v. ed. cle fatS, vol. II, p. 162-163.

9* LI

ori

-determinari cauzale si a raporturilor de forte considerate inabstract, incercarea de a readuce la via% insasi lumea de alta-data' : la resurrection intégrale de la vie", 'cum definea acestideal maestrul istoriografiei romantice franceze, Jules Michelet.Ea are la baza. capacitatea pe care istoricul roman o impArteacu acelasi Michelet si cu un Ranke, de a se transpune in altesocietAti, simtite ca realitAti actuale, si de a transmite cititorului,_win forma expunerii, acest sentiment.

Iorga insusi era constient de acest dar, poate cel mai izbitoral operei sale istorice, care-ti face totdeauna impresia unorarnintiri de martor ocular, a povestirii cuiva care a cunoscut oa-menii de care vorbeste, a fost de fatA la faptele lor si-ti spune,in treacAt, cite ceva din multul pe care il stie. Intr-unul din frag-mentele din 0 viatil de om pe care le dam In culegerea noastrA,Iorga povesteste primul sAu contact cu o carte de istorie, careerau tocmai Letopisetele tipArite de KogAlniceanu. De atunci...am cApAtat putinta spune el, de a trAi aiurea, oricind si oriunde,cu aceeasi realitate ca s'i aceea de la care plecasem si la care,bogat de amintiri ciudate si rari, trebuia si ma intorc."1

Aceasta capacitate de stramutare in trecut este stimulatA incel mai inalt grad de arzAtoarea dragoste de tail. Marile momentedin istoria patriei, clipele de primejdie si de vitejie, ceasurilecare pun in cumpanA soarta poporului sau sint acelea care tre-zesc cele mai adinci rezonante in sufletul lui Iorga. Puterea deevocare epica pe care o atinge in asemenea cazuri este neintre-cuti in istoriografia universalA. ma voi opri asupra unui singurexemplu : batAlia lui Vlad Tepes cu turcii.

Povestirea se deschide cu descrierea trecerii Dunarii de cltre(wile sultanului si incercarea de oprire la vad, zAdarnicit1 de arti-leria turceasci : Atunci sultanul trecu, si Vlad se fficu neviizut,inghitit de codrii apropiati" 2. Fraza de incheiere scurtA, menitiisa creeze un sentiment de mister, de asteptare anxioasi.

i 0 Watts' de om, v. ed. de fat5, vol. I, p. 11., Luptele lui wad Tepeq Cu turcii, v. ed. de falii, vol. II, p 211

LH

Sub aceastA apäsare se desfasoarI inaintarea turceasca : In,drum nu se ivea nimic decit sate arse, fintini din care nimeninu cuteza sà scoatA apl, lanuri secerate fail de vreme, pAsunidogorite i, din toate partile, inainte, in urmA, la dreapta, lastinga, uriasa pAdure de siilcii i fagi" I. Laitmotivul pAdurii re-vine i, o data cu ea, acel Insoptor tame, care punea capAtvietii oricui se depArta de tabArA. Urmeaza imaginea taberei in-sesi asezate pentru innoptat, somnul sub singura strajA a stele-lor, ochii de foc ai lui Alah". i aici tabloul se incheie peprevestire : De zgomotele noptii, de freamAtul pAdurii ei nu se.ingrijeau".

Tabloul urmAtor e construit pe doui contraste : acela dintre-nemiscarea taberei cufundate in somn i iuresul romAnilor nA-

vAlind din padure, pe de o parte, si acela dintre inaintareatAcutA a acestora : Erau terani cu opinci, cu o sabie asprA lacoapsA, cu ciomege pe umeri : nici incaltAmintea, nici armelekr nu fAceau cel mai mic zgomot..." i strigAtul pe care-1 slobodin momentul atacului : ...un chiot sAlbatec cutremura vAzduhulfArA luminA i secerAtorii incepura, dupA poruncA, sä taie undrum drept spre cortul sultanului".

Miscarea se intensificA la maximum in scena urmAtoare :

Mohamed se desteptA in strigAtul de luptA al terAnimii roma-nesti, pe care-1 urmarl urlete de spaimA, tipete de durere, tro-potul dobitoacelor insplimintate, fuga zgomotoasA a spahiilorcari sArise pe cai si se imprAstiase pe drumurile necunoscute,unde-i astepta adeseori altg. moarte".

Ordinea este restabilitA in apropierea imediatA a sultanului :Ienicerii fAcurA zidul kr de diamant in jurul lui Mohamed sivalurile innebunite ale cAlAretilor, lovindu-se de acest zid, furlidespicate cu sAbiile ca niste dusmani. Aripile beglerbegilor seinchiserA apoi inaintea ienicerimii, asteptind." Gerunziul care cade

greu la sfirsitul ultimei fraze o dinamizeazi dintr-o datA, su-

Luptele lul Vlad Tem cu itacti, v. ed. de facd, vol. II, p. 212.

LIII

gerind o dublã actiune : una interioarg incordarea asteptlriisi alta care se petrece in preajml, al clrei rezultat se asteaptl..

Dupi ceasuri de luptl, spahiii sint infrinti : atunci sirul strinsal ienicerilor, gata sa moarà pinl la unul, numai sit-0 scapemiiretul domn, räsari, negru, mut, in raza rosie a faclelor derlsinl. In fund se inroseau zorile, ca din prisosul singelui ce sevärsase. Era ziva, care numiira prin lumina ei destainuitoare pu-terile fieclmia. Românii cotirl, ei pItrunseri In tirgul cel mare dinmijlocul taberei, in bazar, 11 pridarà, si vintul lute al diminetii iifurl in codrul de unde veniserà." 1 In afara de grandoarea imaginiizidului de ieniceri, in afara de procedeul epic al leglturii dintreactiunea umani si fenomenele naturii, sau de cadrul viu, parti-.cipant oarecum la actiune, al codrului, merità subliniatà struc-tura atit de deosebitä a celor doui fraze de la inceputul si sfirsi-tul acestui ultim pasaj. Cea dintii, cu cele clou '. subordonate

asezate inaintea verbului propozitiei principale si cele doul

adjective aflate in urma acestuia, contribuie la insasi sugerareatdriei de neclintit a zidului ; cea de a doua, dimpotriva, cusuccesiunea celor patru verbe la perfectul simplu, cu ritmulaccelerat al ultimului ei membru, ajuta ea insasi la crearea senti-mentului de miscare, care se stinge cu mai mult ca perfectulf in al.

Nici critica societätii romfinesti de la sfirsitul veacului trecutsi din primele patru decenii ale veacului nostru, sau, in genere,

critica societltii burgheze, nu vor fi ggsite de cititor numai Incuprinsul capitolului ce le este rezervat in chip deosebit. Aidse vor glsi insii reunite pagini al clror sens special e acestasi a aror frumusete stä tocmai In capacitatea de expresie aprotestului social. Autonomia capitolului se justificl astfel pe

I Lupteie lid Wad Teref cu turcii, v. ed. do-lata, vol. II, p. .213-214.

LIV

ambele planuri, al valorilor de artä si al semnificatiilor inansamblul operei lui Iorga.

Pentru a fi cit mai reprezentativ, in sensul marcarii Inältimi-materialul care-1 compune a fost ales cu precldere din cele

trei momente ale existentei lui Iorga, cind glasul s'iu a avutsemnificatdile cele mai adinci, anii 1906-1907, vremea primuluirázboi mondial si anii din preajma si de la Inceputul celui deal doilea rlzboi, care coincid cu sfirsitul vietii sale. Sint tocmaimomentele de mare crizà, cind, in fata vàdirii contradictiilordin sinul societAtii In care traia, Iorga Ii regseste cu cea maimare intensitate esenta propriei personalitäti. Paginile reunitene fac sà vedem, in acelasi limp, fete noi ale capacitAtii deexpresie a lui Iorga darurile sale de mare gazetar si de orator.

Articolele din toamna anului 1906 cuprind cel mai asprurechizitoriu ce se putea face societltii romanesti din acea vreme.In euforia artificiall pe care autoritatile se sträcluiau s-o creezecu prilejul serbarii celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I,aceste articole dezvgluiau brusc, dincolo de cortina fastuoasIa expozitiei jubiliare, mizeria adincl a palurii celei mai numeroase,taränimea. Contrastul in care sint puse aceste doul lumi este deun puternic efect artistic, pentru cl atinge fibrele umane cele maiadinci. Mila, indignarea, dispretul coloreaza puternic tabloul. Gla-sul capaltsl sonoritáti prevestitoare de furtuni. Titlurile Insesi

Cain, Cain, ce ai fdcut cu fratele täu Aye! I ; Ascundeti tera-nii I tintuiesc atentia, implicl substanta procesului ce se ju-dccI. Biciuirea moralä a clasei dominante este si o justificareprealabila a rlscoalei ce se va dezlAntui. Ea nu va fi decit mo-mentul cind rlsare, ca din fundul unui mormint adinc i negru,Av el singerind, care-si cere dreptatea in lumea lui Cain".

Rlscoala vine intr-adevIr curind i, Inca la 18 martie 1907,Iorga afirma flspicat c elspunderea ei nu poate fi diutatà inahceva decit In obisnuita exploatare flea de margeoi i fdrä de mill,

1 Ascundeti feranit, v. ed. de fag, vol. II, p. 327.

LV

br,

in necontenita jignire a muritorilor de foame si, pe alaturi, incea mai proastä administratie din lume..." 1

Dupa ce se ucisese fail crutare, dupa ce sate fusesera aprinsesi temnitele umplute de vinovati si nevinovati, pe care-i urmareao ura de dm/. neimpacata" cum va afirma Iorga si in 1939 1s-au intrunit in iunie Camerele, in sesiune extraordinara. Cu acestprilej, Iorga a tinut primul sal discurs parlamentar, din caredam in culegerea noastra pasaje intinse. Acuzat de instigatie larascoala, de a fi autor moral al acesteia, vorbind inaintea uneiCamere ostile, tinarul ce debuta in oratoria parlamentara -- frn-plinea 36 de ani atunci avea curajul sa se ridice pentru a cereamnistierea taranilor rasculati si, transformindu-se in acuzator,de a face procesul singeroasei represiuni care avusese loc. Dis-cursul este impresionant nu numai prin valoarea morala a pozitieiautorului sau, prin capacitatea lui de a ridica o Camera spre pri-velistile marilor raspunderi s'i ale marilor indatorin, ci si prinsentimentul ce-ti trezeste Inca, dupa o jumatate de veac, dedibuire a tonului necesar pen tru a se face ascultat, de luptapentru a sili pe adversar sa accepte adevarurile ce i se arunca infat/. Fraza e indeobste simpla, familiara chiar, fag nici un fel deretorism. Din cind in cind doar tonul se ridica, pentru sintetizaride situatii, pentru afirmatii indiscutabile pnvind indatoririleelementare. Constructia generala e limpede, ideile se inlantuiesccu rigoare logica, totul tinzind sa impuna, dincolo de masurajustitiei imediate a amnistierii, necesitatea afirmata dintru In-ceput, de a da la cinci milioane de romani o situatie material/si morala la care au dreptul, si care trebuie sa li se dea, dacavoim ca aceasta tara sä traiasca mai departe"3.

Al doilea grup de texte din acest capitol vine, cum spuneam,

din anii primului rizboi mondial. In acest rastimp, Iorga desfa-

I Fitt dreg' I, v. ed. de fall, vol. II, p. 329.' Notitä precedincl diseursul In chestia amnistiel rascutafilor iiirani, In

DUcursuri parlamentare, I, Bucurqti, 1939, p. 7., Discursuri parlamentare, v. ed, do feta, s ol. II, p 331.

LVI

oar5. o activitate clevorantal, mai intli pentru adincirea constiinteinationale, pentru indrumarea opiniei publice spre participarea laràzboiul care trebuia sä aducl alipirea teritoriilor de sub stäpi-nirea monarhiei habsburgice, iar apoi, in cursul insusi al ràzboiu-lui, pentru galvanizarea tuturor fortelor vii ale natiei. Dar aceastãactiune de stimulare a energiilor, de Iiimunre a constiintelor, dedezvoltare a capacitätii de sacrificiu, nu se putea desparti debiciuirea tuturor slábiciunilor, de infierarea tuturor nedreptatilor.De aici, locul pe care-1 ocupI critica sociall in scrisul lui Iorgadin aceast5. vreme. Articole ca Cei ce se leapt:Wei, Stimparati-ca;Oltenii, Lupii sau Cu picioarele goale sint dintre cele mai pu-ternice din vechea presii. româneascl Uneori, minia violentii,indignarea duce condeiul i cuvintele cad grele ca o Ioviturà debici. In Stimparati-vii se incheie bilantul guverniirii de saizeci deani a clasei dominante, in formele statului modern :

Nu i-ati putut da pamint teranului ;Nu i-ati putut da scoal5. poporului ;Nu i-ati putut da administratia interesului public ;Nu i-ati putut da politica nationalii a statului ;Nu i-ati putut da armata idealului.V-ati mincat intre voi ca niste cini, ca niste fiare, pentru

glorie, pentru cItig, pentru ambitii de lenesi i capricii de femei.

Ati fkut dintr-o tarii intreag 5. scopul despretuit al gilcevilor

voastre copilaresti i criminale." 1In Oltenii o familie de olteni pribegi, ajunsii in Bucuresti

in timpul retragerii din fata inaintdrii germane strithate o

caldà dragoste fatii de acei obijduiti, respectul trudei creatoare,nevoia de justitie sociald :

A voastrà, frati fãrä noroc, care ati venit riiscoliti de viforul

cel strasnic, a voastrà i a fratilor vostri este toatà aceastii

Din zori i piing in noapte, ati budit din neam in neam, fãrä säintrebati de ce i cit vi se cuvine i yowl, ati trudit i ati scos

Stimparaii-vil, v. ed. de faIii, vol. II, p. 363.

LVII

bogiltie.

I

din farina griul care s-a ficut aur. Si din aurul aceIa pe care sevad parca urmele sudorii voastre 0 a parintilor vostri, din els-au facut aceste case inalte, aceste grilajuri aurite, aceast5.

matasa, aceasta catifea, aceste branuri scumpe care trec pevoi, si nu e nimeni care sa và vada."1

Alteori, ca In Un ore' p1acut Bucurestii inainte de razboiorasul pArasit de cei bogati, care se retrasesera in Moldova

tonalitatea bucatii e sarcasmul : O, e foarte interesant, vä asigur.Veniti de vedeti. Dar, Inca o data va rog, tot cite unul. Panda.altfel privelistea se stria. : o stricati." 2

ironie spumoasi te Intimping In Cele &mg noblete no-bletea fildranceza, cu gindul la petrecerile de odata ale Pa-risului" i nobleta doctrinara, a filoaustriecilor, cari se vad Incade acuma baroni ai imperiului" iar in Fanarul, Parisul, Berli-nul... dezgustul.

In ultimii ani ai vietii sale, reflectide lui Iorga asupra situa-tiei omului modern acest mucenic al unei civilizatii absur-de" devin tot mai stAruitoare. Primejdia hitlerista pe planuleuropean, primejdia legionara pe planul intern veneau sa ingroase

mod': unui orizont i altrainteri intunecat. Ideea spatiului vital",a rasei pure, a ,statului totalitar luau locul vechiului ideal pentru

care luptase Iorga, a omului liber In mijlocul unei natiuni libere.Sub titluri a cAror capacitate sinteticA le conferea i o valoareartistica Supt ochii prpelui, Quo vadis Hungaria ?, Jocul cusufletul omenesc, Dacii mai ftiu istorie, Bunele vreint ale luiAtila articolele lui Iorga din aceasta vreme, scurte prin eon-sentrarea la maximum, ca In fata tmor lucruri care trebuieafirmate si nu discutate, reci aproape in energica lor hotarire,dezvaluie primejdia, dau avertismente, condamni. Sint paginiale lui Iorga din anii 1939-1940, care se asaza intre manifesta-

Often% v. ed. de feta, vol. II, p. 378-379.Un orag pldcut, v. ed. de fatil, vol. II, p. 377.Cele dotal noblefe, v. ed. de feta, vol. II, p. 349.

LVIII

ling&

si

0

a

rile cele mai nobile ale constiintei europene. Spre a le da, paraIn amintirea urmasilor, un timbru mai gray, un rasunet mai adinc,ele au fost platite cu viata.

Dar de forga nu te poti desparti in perspectivele sumbre aleanului 1940. Energia nestävilit i credinta neinfrinta una

hotarind-o poate pe cealalta au fost insusirile cele mai adinciale firii sale. Peste cele mai grave prinaejdii ale ceasului se

ridica fntr-insul totdeauna nadejdea. A crezut totdeauna in viito-rul poporului sfiu si a crezut, in ciuda tuturor vinturilor de ne-bunie, In viitorul omenirii. In tare mica de la inceputul veaculut,nu s-a fndoit ca va vedea insusi infaptuirea unitatii nationale ,in timpul primului rizboi, cind armatele germane se bateau peSiret, a fames neclintit In credinta victoriei finale ; in cel de aldoilea, chad triumful armatelor lui Hitler pima neindoielnic, ariclicat acelasi : Nu de hotarire. Se cadea deci sa incheiem

noi editia noastra prin pagini de nadejde, mesaj de incredereal lui Iorga in implinirea inaltului ideal moan al dreptatii inlibertate.

M. BERZA

NOTA

DAM mai jos, impreunfi cu siglele folosite, titlurile lucriirilor din cares-a alciituit antologia (cifrele care urmeazd dupe sigle trimit la paginileeditiei respective) :

AMERICA $1 ROMANII DIN AMERICA. Note de drum conferinfe,AsezAmintul tipografic Define romiinaascA", Villeaii-de-Munte, 1930ARA.

CINCI CONFERINTE DESPRE VENETIA Waite din insiircinarea CasaScoaletor, ed. a II-a, Asezilmintul de tipografie ,Datina romIneasel",.Viilenii-de-Munte, 1926 CV.

CITEVA ZILE PRIN SPANIA, Ed. Casei $coalelor, 1927 CZS.

CONSTANTIN-VODA-BRINCOVEANU VIATA $1 DOMNIABuc., 1914 (in : Studii si documente cu privire la istoria romliniler",.vol. XXIX) CVB.

CUGETARE $1 FAPTA GERMANA. Zece lectti fricute la Iafi in 1917,ed. a II-a, Inst. de Istorie Universe lk Buc., 1938 CFG.

DISCURSURI PARLAMENTARE, vol. I, Bucovina", I. E. Toroutiu, Buc.,1939 DP.

FAZE SUFLETESTI 8 CARTI REPREZENTATIVE LA ROMANI CUSPECIALA PRIVIRE LA LEGATURILE ALEXANDRIEI" CU MIHArVITEAZUL, Librilriile Socec i Sfetea, Pavel Suru", Buc., 1915 FCR.

ISTORIA ARTEI MEDIEVALE $1 MODERNE IN LEGATURL CU DEZ-VOLTAREA SOCIETATII, Ed. Libriiriei ,,Pavel Sum", Buc., 1923 MM.

ISTORIA LITERATURII ROMANESTI, vol. I, ed a II-a rcvSzut i largIntregita, Ed. LibrAriei Pavel Sum", Buc., 1925 1LR.

ISTORIA LITERATURII ROMANE$TI IN VEACUL AL XIX-lea DELA 1821 INAINTE, vol. I, Minerva", Buc., 1907 ILRV.

ISTORIA LUI MIHAI VITEAZUL, vol. I, publicatl de Ministeriul ApiirAriiNationale, Buc., 1935 IMV.

ISTORIA LUI MIHAI VITEAZUL PENTRU POPORUL ROMANESC, scrtstila 1900, Tipogr. Culture neamului romfincsc", Buc., 1919 IMPV.

ISTORIA LUI $TEFAN CEL MARE POVESTITA NEAMULUI ROMA-NESC, Minerva", Buc., 1904 (pe copertA : Istoria lui $tefan cel Mare

pentru poporul romAn"...) ISM.

LX

ci

LUI,

ISTORIA POPORULUI FRANCES. 0 incercare de explicage. Lectii Wiltsla Universitate, Serviciul gcografic al armatei, Buc., 1919 IPF.

IN FRANTA. Drumuri ale until istoric, Ed. Librariei Pavel Suru",Buc., 1921 IF.

NEAMUL ROMANESC IN ARDEAL $l TARA UNGUREASCA LA 1906,ed. a II-a, Ed. Ministeriului de Interne, Rue., 1939 NRA.

NOTE DE DRUM, Neamul romanese", 1913 ND.

OAMENI CARI AU FOST, 4 vol., coleclia Scriitori romani contempo-rani", Ed. Fundapei pentru Literatura si Arta, Buc., 1934, 1935, 1936,1939 OCF.

ORIZONTURILE MELE. 0 VIATA DE OM A$A CUM A FOST, ICopilarie i tineretil, Ed. N. Stroill", Buc., 1934 OV.

PE DRUMURI DEPARTATE. Note de clildtorie, Minerva", Buc., 1904PDD.

PENTRU INTREGIREA NEAMULUI. Cuvinari din rdzboi 1015-1917,Bibl. Epopeea neamului", Ed. Ancora", 1925

PORTRETE $1 COMEMORARI, Biblioteca pentru toli", Ed. Alcalay",Buc., [1937] PC.

RAZROIUL NOSTRU IN NOTE ZILNICE, 3 vol., Colectia Ramuri",Ed. Ramuri", Craiova [Ea.] (vol. I : 1914-1916 ; vol. II : 1916-1917 ;vol. III : 1917-1918, 1 ianuarie-31 martie) RNZ.

ROMANIA CUM ERA PINA LA 1918, I Romdnia munteanie ; ii MoldovaDobrogea, Buc., 1939-1940 (pe foaia de titlu : Romania, mama a

unitatii nationale"..) RCE.

ROMANISMUL IN TRECUTUL BUCOVINEI, din publicaliile MitropolieiBucovinei, Buc., 1938 RTB.

SATE $1 MANASTIRI DIN ROMANIA, ed. a II-a, Ed. Libriiriei Pm elSuru", Buc. [f. a.] SM.

SFATURI PE INTUNEREC. Conferinte la radio, 1936-1938, voLFundatia pentru Literatura i Arta, Buc., 1940 SI.

TARA LATINA CEA MAI DEPARTATA IN EUROPA : PORTUGALIA.Note de drum si conferinfe, Ed. Casei Scoalelor, Buc., 1928 TLP.

VEDERI DIN GRECIA DE AZI $1 CINCI CONFERINTE DESPRE VIATACRECEASCA ACTUALA, publicate de Casa $coalelor, Buc., 1931 VGA.

VIATA $1 OPERA POETULUI PUBLIUS VERGILIUS MARO. Volumcomemorativ publicat de Rovista clasica", Sue. [f. a.] VOV.

NEAMUL ROMANESC, Buc., 1906, 1907, 1917, 1936, 1938, 1939, 1940. Datelebibliografice complete s-au marcat in calciiul paginii.

LXI

P1N.

tri

II,

La transcrierea textului s-au avut in vedere normele uzitate la editareatextelor clasice. Titlurile celer 9 capitole sint construite de antologist.

Locurile intreruperit fragmentelor 6-au marcat prin cite un rind depunete, asezat intre crosete.

Note le autorului din care s-au omis cele continind exclusiv trimiterila izveare 6-au mareat : (n.a.)

Colatienarea textelor i Cornelia Botez ; complexul de operatiuni redac-tionale : Rade Albala.

Editura pentru Literaturd

Am scris mai mult pentru acel public care pre-tuieste si foloseste scrierile mele. El nu e stralucit,in el nu se intimpina oameni bogati si de neammare, cari n-au nevoie nici de ceea ce spun eu,nici de limba in care spun ; in .el nu se intimpinaint electuali fini, cari cauta sentimente pre-facute, idei de o faka originalitate si cuvinte aba-tute de la intelesul /or obisnuit, cum se afla inbdtrinele literaturi europene : acesti intelectuali si

oameni invatati nici nu inteleg felul meu de a scrie,care e acela in care s-a scris partii la introducereamodelor apusene, felul de a scrie al cronicarilor sttalmacitorilor bisericesti, care corespunde felului dea vorbi al poporului. Ma indrept catre cei multi,umili si sliraci : catre invatatorul si preotul din sate,clitre cetitorul de peste ntunti, om cu inima curtail,catre tinerii din scolile inalte si catre acei ce le-auparasit de putina vreme pentru a intra in viata.Sint incredintat cil aceea ce spun aice e pe intelesul4-i pe inima lor.

S M VII

I - FRAGMENTE AUTOBIOGRAFICE

5 N. Toarga, Pagini alese, vol 1

-..-

t_. a,. a

, . _, a - (

0 viatit de om fila de manuscris(Biblioteca Academiei)

... -\. . 40 . ,a ..

les) 1 I I 1 1

l t ,,,A :.. ! 3, 77' 1 1 4.f 1.4' '4-'0'. ', .,'...;/ti 1.

4 fi--".r.ril ,) , 1. r(1 1 .4 i

111: Vkp, i ...i.i 't.. id ' )1 1 `' 11 1 I

oh 4. 0 14. ;,/ 11,. 1 1 1 .- ' e -4 1 '1.-.,.

.. !. -I. , .,,,,;i .1 ic ),1 k,.. :, .:.1 4 i .i ..

,li .1 .{---.1 j 7 i '' i? ',

k , 1 .1 t-,. 1

- i q 1 .

q- 13:1ilc4. 1 i i*lf i '.'i i.:I. 1 1 1 , .

.'i Pi, i 1, , 1: 1 A A . 1- X , .1

. 11- i \t.kZ i 1 'F is4Ni ,L 1 1,-i ir,. I 1 . ,s; ', V' 4; r.-1 .i \II. ..' ..i '

Si4 f 1 I 'ti .& 1 4 ., / , '1 ', : .; ,4 .1 (, f i'''' '4 \ _,. .t 1..4 1 t' 4 ,i i 1 1- i ., .1,1

4, 1 `&

,.... 1 5 t. t I I ,It fi i',..,i 1.: 1...

/ 'II- .'

1 k-.1 '-1- si,.-l''1.0 1 'i kql -ft . il.;'J-'7, t 1 'III 1., , 4. d 4 k .:1-,, .1,,,- .4 , ...It.,,. V4 i t 1k4.4 44' ;-31.- ' 1 , ..

'AI `, t 1 W .1.t I ,i's } i ';1 1 ,I..,.:i., t

1-7

4,

-- 11

1 1 '41 1,A,--j, 1 ,-,,,k . 1 :., .1 1 ; :4

1/i ,0 1 v., ,.lic. ,. 1 ')..iv`r,!4 , ' 4. .:,. , 1 1 . (i, -. i-, c,. p

5... -.. ..,,-, --' ,.4=z;.-4.10.

11a_

...,..-

,,.........4., ,....,,

Az es.,

L:

4.....

... . - A

L., .

. . ..4-=3.....-4- ,

,..r-

cf. -:-,,- ... '-'471' Z. ...4.si- .- tr.-- -.- .::._ r

-'7

-_,.:,-

-

,

.

-1+ ',

'i',.. ±..-Y

ei....-., ...

...

2....., ,; .-........ :-..1, ..., . ...

e... .z --

,........ ',Z.' --..1

".--.4,

.."..' ...-

4:e 0 ..1 - .... ,,..,.., ,.... ..::-, 1 .c..- v-- ."--, . < , .... -'--,.. r -..."

.2....Y.

.

,,,.._..

:V.- . p4324°4

,

-

I. ORIZONTURI MOSTENITE

A scrie o autobiografie si rn-am gindit deseori laaceasta mi-a parut, la urma, un lucru jenant si impiu.Cu ce drept amesteci oameni pe cari i-ai prins printr-osingura lature, intr-un anume moment si a carol' arnintire,in legatura cu atitea altele, a putut fi diformata de timp ?Oameni cari n-au avut o viatä publica si cari nu sintdeci datori ca in fiecare clipa sä stea cu infatisarea, cugindul, cu fapta lor inaintea acelei opinii publice carestie asa de putin totdeauna si judeca asa de mult si asade egos, creind ea, alaturi de omul care a fost, unul carecorespunde nestiintii si adesea invidiei si rautatii sale ?Daca vorbesti de oameni Inca vii si ce rapede netrecem, ca niste umbre triste pe ecranul vesniciei 1atingi lucruri care-i dor, si de ce ai adaugi la durerilepe care trebuie sä le cauzezi alte dureri pe care nu tile cere nici o datorie, nu le pretinde macar un interescare sä se poata marturisi. Atingi si lucruri bune dinviata lor, al caror farmec dispare indatä ce-1 afla si altii.Oricum, ei ar avea un drept sä te opreasca. Ei, strainii.Dar ce sa spun de aceia de la cari vin si de aceia cariau stat linga mine, au trait cu mine, de aceia cari vinde la mine ? Fata de oricine te-a iubit datoresti cea maidesavirsita discretie : acestea sint lucruri care nu se scotin piata.

Ca era altfel odinioara, aceasta se datoreste unei naivi-tati pe care noi n-o mai avem, unei simplicitati de viatatipica si unei apucaturi de spirit care tipiza si locuriledeosebite, asa incit o viata de om se deosebea de altanumai prin nume, date si citeva anecdote, Fara a tecufunda pana in adincul care simte, pe care-1 doare.Iar daca e vorba de morti, de aceia cari nu se pot aparasi pe cari, cum sint oamenii, nu-i nimeni care sa-i poata

5* 5

apgra, apoi cu citg precautiune, pioasg §i fatà de cei mairài dintre cei rgi, trebuie sg te apropii de o viatg pecare, cum de obicei se ascunde de fiecare o parte din elinsu§i, care, fiMd cea mai smerità, poate sg fie §i ceamai bung, nu este de loc sigur cg i-ai inteles in adevar$i, de fapt, oare in fundul nostru, al tuturora, nu esteacela§i om bun, fgpturg a puterilor pe care, oricum le-amnumi, tot nu le pricepem, care zace uneori, din vinalui, §i mai ales a atitor altora, necunoscut 'Yang la moarte§i care s-ar fi putut gici doar, o clipa care nu se intoarce,clipà nepAzità, printr-un zimbet sau printr-o lacrimg ?

Dar de tine poti vorbi, de tine intr-o anume privintà.Te cuno§ti prea bine ca sà te poti lauda prea mult. Aiatita rnilg de tine ca sg nu te infilti§ezi mai rgu de cume§ti. Irnprejurgri ca ale altora de ce le-ai mgrturisi ?Imprejurgri ca ale nimgnuia, ele sint adesea in dome-niile unde nimeni n-are voie sä se uite. De ce ni-amscoate in vitring fericirile, care §i cite au fost, de ccni-am striga in piata cascg-gurilor sfintele noastredureri ?

Dacã ai vgzut fapte istorice, ai obligatia sg le pgs-trezi in forma in care ti s-au infgti§at tie. A scrie istoriae o datorie pentru omenire, a o adgugi cu ce ai aflat eo obligatie pentru fiecare, raminind ca acei cari potscrie sg adune ce au aflat de la cine poate numai vorbi.Dar mai e ceva care, pentru un anume fel de om, poate,trebuie sg iasg la ivealg. Anume, felul curn, din ce avgzut, din ce a cetit, din ce s-a prelucrat in el insu§i,pe cài misterioase s-a alcatuit fiinta lui moralii. Mai alesdacg aceasta a tgiat brazde §i a lgsat urme, chiar dacgacelea, mai curind sau mai tgrziu, se acopgr ca valurilepe fata mgrii.

E, in acest caz, o istorie de idei, §i ideile meritti a fi§tiute in originea i dezvoltarea bor.

In ce putem, in ce facem e atita care vine din ce neincunjurg. $i cel mai mindru, mai sigur de sine, prostulcare se ingimfd ori pretentiosul de genialitate, care credecg toate pleacg de la el, Inca nu-§i poate ascunde sau,dacg i se pune in fatd, n-ar cuteza sg tagaduiasca tot

6

I

ceea ce-i vine de la atitia oameni ca dinsul, multi toc-mai cit dinsul si unii mai mari decit dinsul, cari i-austat imprejur, de la acea vasta umanitate risipita pre-tutindeni, acel eter uman umplind toate spatiile in careoricine isi lasa partea, fie ea si cit de mica.

Dar atita n-ajunge pentru a intelege tot ce avem innoi strain. Strain" e un fel de a vorbi, si nu cel maibun, caci nici un om nu e strain cu totul de tine si nicitu nu poti fi strain de nimeni, nici de acela pe care, dinvina lui sau si din vina ta, ajungi pentru citva timp

cine ar putea spune pentru totdeauna ? a-I despre-tui ori a-I uri mai mult. Mai trebuie ceva, asa de puternicsi asa de plin de mister, care e omul dendintea ta, omulde la care vii si care, prin figuri pe care le-ai vazut,prin altele care n-au trecut niciodata inaintea ta, seinfunda in adincul vremilor, pana se pierde in nesfirsi-rea lor ; parintii, mosii, stramosii, viata pe care ai fostchemat s-o duci mai departe.

De la ei vine ceva mai scump decit toate mostenirilemateriale, mai greu de purtat decit toate sarcinile, cevacare adesea trebuie infruntat cu mai mult curaj despe-rat decit toate pericolele : felul Mr de a fi, transmis,corectat, sintetizat cu mii §i mii de experiente, careajunge pana la tine, omul de azi. Ceva care abia potisa-1 infrinezi, dar sa-1 suprimi cu totul nu, caci mortiinu se dau moll& Ceva care in ceasurile in care nu enimeni viu care sil-ti stea alaturi da puterile pe care lepastreaza partea aceea singura care continua viata Ior,ca s-o pastreze macar cum a fost, dar si s-o inalte, si,pentru pacatele lor, s-o ispaseasca.

Ei, inaintasii, dau aplecari, intorsaturi de spirit, in-demnuri si putinte de fapte.

Lam simtit totdeauna in mine si cu mine, si, daca amfacut si vreun lucru bun, Mr li 1-am inchinat in parteacare lor li revine, intocmai asa cum plugarul antic de-punea o parte din rodul cimpului sau al turmei inainteaicoanei zeului. Caci ei, antecesorii, sint zei, zeii nostriocrotitori, pe cai pe care constiinta noastra trebuie sale aleaga, caci ele vin de la multi din ei, si sint asa dedeosebite adesea cum ei au fost deosebiti.

7

Am invalat multe lucruri pentru care nu éu mi-amostenit mintea. Am ajuns a intelege si a vorbi usorlimbi pentru Ca ei le-au vorbit, am Osit in mine, pen-tru idei, un fir innodat de dinsii, pe care n-aveam decitsä-1 duc inainte. Simtiri izbucneau la anume momentein mine, pe care ei le platiserä prin suferinte pe carenu le-as fi putut lAnui altfel. M-am oprit ca inainteaunor lucruri familiare in fata unor realitati care erauale mele, pentru ca ei le traisera.

Am fost ngscut cu orizonturi depArtate in spatiuin timp, cu prevestiri de strainatati din fundul lumiicu viziunile unui trecut din adincul vremilor.

OV 1-4

sisi

II. CEA DINTAI INVATATURA.

Eu n-am invatat a ceti si scrie : sint lucruri care mi-ai.ivenit de la sine. Nu-nil aduc aminte de nici un ceas depregatire pedagogica" pentru a descoperi literele si ale imbina in silabe, care pe urma sa-mi dea cuvintul.Poate de aceea nici cugetarea mea n-a plecat de lamaruntele elemente prime ale unei desfaceri nenaturale,ca sa ajunga apoi, tirindu-se, la ultimele rezultate. Toata.aceasta inceatä alunecare spre inteles oboseste sufle-tele ; in odce caz, nu-ti da impresia, singura care in-deamna si asigura, ca ai cucerit ceva, de o cucerire totasa de cutezatoare ca a prirnelor notiuni de natura side viata, cele dintai strabateri dincolo de hotarele incare ai fost inchis. M-am deprins astfel sa incerc, säindraznesc si sa risc. Desigur ca e ceva din acest intaipas facut pe sama mea in toata acea insusire a limbilorstraine pe care am facut-o Fara gramatical si Biä dic-tionar, indata ce scoala rn-a läsat din ghearele ei, careprind mice aril:a si omoara.

Oricum, eu n-arn avut in mini niciodata pentru insasilimba neamului meu sau pentru cea franceza, care nu-miprezinta greutati la cinci ani si franceza de carte,cum se va vedea, nu mizerabila franceza de guver-nanta 1 acele urite carti de invatat pe de rost carese cheama abecedariu si gramatica. Ci cartea mi-a statinainte, cartea intreaga, cartea pe care un om o scriepentru oameni, iar nu inginarea cu glas suptire a inva-tatorului sistematic pentru copii, ceva ca glasul fals cucare se vorbeste cinilor de manson si pisicilor decultuce. i

I La aceasti vristä, in balconul easel Frank din Botosani, am doveditunei frumoase domnisoare, fiica farmacistului, cä pot ceti direct In ro-miineste un text francez (n. a.).

9

De aici a ie§it un folos pentru care nu pot fi indestulde recunoscator cui n-a alergat dupa mine cu ultimelemetode ale §tiintii. Am prins de la inceput felul de avorbi al mintilor formate, al sentimentelor care s-au in-cercat cu viata. De aici mi-a venit despretul, dezgustulpentru tot ce e strimbatura, nenereala 1, artificialitate.Mi s-a spus ca, in anii copilariei dintài Inca, aveamgroaza alintatului §i gestul de netezire ma inspaiminta.Si, pe urma, de ce sinceritate sau una din douacalitate a trebuit sa fie vorba buna ca sa ma mingiie§i sa-mi placa 1 Pe rani nu se presara zahgr.

Româneste am invatat din casa parinteasca, adeca dincasa mamei, asa cum se vorbea : limpede, frumos §i, maiales, puternic i colorat, fàrà amestecul ziarului, dis-cursului §i cartii de succes desi umbla prin toatccolturile Dorul inimii in casele boieresti ale Moldovei-de-Sus. Dar, cind a fost vorba de slova tiparita, cum s-anemerit de am avut inaintea mea insesi Letopisetele devechi §i bun grai ale lui Mihail Kogalniceanu...

Se crede ca un copil nu poate sa inteleaga decit intr-obiata forma topità, spalacità, vulgarizata §i trivializatapovestea de vitejie §i de cirmuire grea, de suferintalunga §i de putina bucurie amestecata in atita amar,care alcatuie§te istoria terii 0. a natiei sale. Incercareafacuta, Bra nici o intentie §i nici un plan, cu mine dove-de§te ca nu e a§a. E sigur ca din foile cronicii pe caream cetit-o dupa plac, cind id i cind colo, n-am trasnici o provizie de nume, nici o cantitate oarecare dedate. Ceea ce se impurlea mintii mele, care se deschi-dea unor zari mai largi §i ce largi in timp §i in spatiuerau acestea ! era intimplarea, scena, i dintr-insanu amanuntele, care pentru pove§tile nescrise se infigatit de adinc i trainic in memorie, ci impresia de total,senzatia de viata. De viata traita intocmai ca viata pecare o traiam eu, dar aceea cu atita zgomot i praf §i

I Neneteatii

10

[ ]

bilbiia15.

singe 1 Mg mutam, pur i simplu, in ea, in acea lumetraita' cu un veac, cu &ma, cu mai multe in urma. Dincoltul odgitei cu tavanul jos i ferestile mici de la co-coana Marghioala Vizdogeasa, eu priveam incgierarile

luam parte la judecgtile divanurilor ; din scaunul lorpecetluit cu zimbrul, vodg vorbea de ajungeau cuvintelepang la mine. Nu eram partas, dar ca eram i eu unmartur, de aceasta nu ma putearn indoi. De atunci, decind statusem cu Dabija-voda, cel care nu bea decitdin oala de lut ; cu Alexandru Ilia, care nu stia roma-neste, dar era asa de bun ; cu Duca bogatul, ale arilpietre scoase din rinichi le-am privit de atitea ofi ; cuDimitrie Cantemir, prins cu muscalii lui cu tot in cursade la StgniIesti, am capatat putinta de a trai aiurea,oricind i oriunde, cu aceeasi realitate ca i aceea de lacare plecasem i la care, bogat de amintiri ciudaterani, trebuia sä ma intorc. Nu rn-am facut istoric nicidin carti, nici de la profesori, nici prin metodele semi-nariilor ; eram asa de cind Irni aduc aminte i poatedin ceea ce au lgsat in mine altii cafi pe vremea lor auvgzut larg istoria terii, si au si facut-o.

Tara meu, avocat al Iibrarului iesean Petrini, carelichidase, fusese platit pentru serviciile sale cu uneledin obiectele unui m.agazin unde se vindeau i acelelucruri de arta care multà vreme au ramas pe rafturileetajerelor noastre si din care cite unul i .astazi se aflala mine, dar i cu carti. Frumoase carti franceze dinEditura Calmann Levy, avind flori in relief pe lega-tura lor multicolorg. Nimeni nu Meuse o alegere ; ve-nisera in bloc, si astfel stateau inaintea mea, bucurosde atita viata ce se cuprindea intr-insele, i rasarea infata mea cu acelasi vechi i del:oar-tat adevar ca i isprg-vile moldovenilor din alte timpuri.

Pot face lista lor i acuma, desi a trecut de atunci.atita vreme, o jumatate de veac i Inca mai mult. Cupuling sfortare, Ii cunosc i coloarea legaturii acestorcarti, de mult vindute in lipsa mea la scoalà. Unclen-am mers cu cu clInsele, paretii de valatuti ai umilei

11

si

casute pierind oa o perdea de fum la cel dintai .avintal imaginatiei trezite 1 Cu un calator englez rn-am dusin India §i m-am a§ezat in raeoarea vilelor ascunse intamarini 1, pe cind servitori aramii se plecau inainteasenioriei-rnele. Cu un calauz care ouno§tea AntileleSpaniole rn-am primblat in palanchin 2 pe strazile Ha-vanei, uneori stropite cu singe, strigind §i eu ca §icreolii cu earl facusem cuno§tinta : A la derecha, aizquierda"s cele dintai cuvinte spaniole§ti caremi-au sunat la ureche. George Sand 4, frumoasa doamnäcu ochii mari §i parul negru incretit pe timple, rn-adus in Venetia lui Orio Soranzo, §i am netezit §i eu,ca §i iubitul Giovannei, ogarul cel alb al patricianului,dar uneori tot cu dinsa, in Simon, am intrat in sateledin bogatul Berfi al na§terii sale. Alsacia cu evreii eisuperstitio§i ce frica-mi era, §i de aceea receteampasagiul m-a flcut sä ma infior de strigatul laspate, care anunta, cum spune Daniel Stern 5, rnoarteaapropiata §i de fantomele albe in care se prefaceau pemalul girlei cama§ile atirnate. Ma scuturam de frigulviscolelor scotiene, care fac sa piara cu gramada tur-mele, §i uneori §i pastorul impreuna cu dinsele. tmileSouvestre 6 imi deschidea interioruri de provincie fran-ceza in care era atita lini§te, qi rnasura, §i fried' deorice lucru nou. In pove§ti de marinari am ajuns säcunosc toata mecanica vasului-amiral §i rn-am feritsi eu sa nu calc teribilele porunci ale capitanului.Champfleury 7 rn-a condus in salile de gimnaziu francez,pline de invatatura pe de rost §i de multi obrazniciecopilareasca, de care suferea de-mi era a§a de rnila

§i-mi este qi panl acuma bietul profesor Delteil, §*1

' Tamarin axbore exotic cu flori galbene, din ale ciirui fructe soprepari o biutura ricoritoare.

, Patanchin un fel de lectica., La dreapta, la stings (n.a.).4 George Sand (1808-1876) scriitoare francezi.1 Daniel Stern pseudonimul Martel d'Agoult (1805-1876), scril-

toare trancezà.' Smile Souueetre (1806-1854) scriitor francez.7 Champfleury pseudonimul lui lutes Husson (1821-1889), critic

literar si romancier trancez.

12

In Dijonul burgund de alaltgieri, in care sint Carriganasa nemilosi ca Blaizot, de trebuie ca un biet dogarsa-si culce oopiii cei multi intr-o bisericg pargsita, f a-

paturi din poloboace, dar, dupg o masa bogata,Dumnezeu 1-a pedepsit si-mi parea bine si miefacindu-1 sg urle in visurile rele cind pisici fioroase searuncau asupra lui sasiau. Impreung cu acelasicamarad de ratacire am mers in colturi de tara frau-ceza, unde rautatea de Madame Brodard-la mere tor-tura bgtind cu vergi copilul, care s-a vadit o copilita,.al organistului german, pentru o muzicuta." data in apade altii, si mica fiinta blondä a murit in chinuri, iartatal, acum cu totul singuratec, luat lumea in cap.Ba pang si in mansarda lui Chien-Caillou am mers cuacest calguz ca sg vad cum traieste a.s.a un tinar foartede treaba, cu talent, dar fgra capatii.

Multe drumuri am facut eu pe atuncea, i oamenimari au fost uneori aceia cari rn-au indreptat la din-sele 1 Prin Victor Hugo din Orientale am vgzut pierindin flacari Sodoma i Comora, chid ingerul a spus fo-cului nestiutor : aici" ; grin el, zburind pe aripile uneimgrete poezii, am intrat in palatul lui A1i-pasa, luminaa luminilor" pe care numai dervisul vagabond 11 poateface eine" si blastamat" ; am vazut curn fata dinRasarit cearcg apa cu piciorul, am compatimit cald pevizirul care-si vede toatg oaste.a samanata pe cimpul demacel, am .auzit cum vuiesc in jurul casei diinnii ne-astimpgrati ai noptilor, am strigat de bucurie cu Ka-naris cind a sgrit in aer galera capudanului 1, ba imipare ca am ajutat i eu sg i se puie fitilul drept suptcamera prafului de pusca.

Ingust, foarte ingust IntAiul meu orizont. Abia indoug-trei licgriri, de bucurie sau de mare durere, IIdeosebesc.

0 casg straina, groaznicul lucru care se cheamg casaaltuia, in care vii dupg altii cari au trait, s-au iubit

Copudan ofiier de marina In althea otomana.

13

de

cindu-li

si-a

1

s-au urit, au petrecut, au suferit §i au murit acolo ; viipentru un timp, iti platesti adapostul, incarci apoi ttotulpe mini aspre, grabite, care pateaza i stria §i te dud_aiurea, iar pentru un timp numai, i iar platinduli aco-peri§ul.

f

Acuma stäteam intr-o casä cu un lung §ir de odaiavind fata spre curte ; mai tarziu s-a asezat acolo unmester polon, Usrainski ; vad cheia lui de aur micin-du-se la vint. Doua odai i o sälià, in fund, o gradina,care pentru mine era mare ca o pldure fail fund.Trebuie sa fi fost dincolo de zaplaz locuinta unuiBuicliu ; o casuta armeneasca era in fata, cu batrinaManana, fata Opisica §i voinicul ei fiu, Mihai. Acolarn-a speriat cea dintai javrà, §i de atunci nu le potsuferi la altli, iar cind au numai douà picioare, nici lamine. In fund, doua odaite, unde stätea ori venea obatrina cocoana Bala§a, cu o frumoasa fata, Victoria,care a murit de piept pentru c imbracase rochii dd-ruite dupa moarte. Chipul frumos, fata rotunda, ochiivioi mi-au ramas in minte ca §i fetele de mironosite alearmencelor i voinicia prietenoasa a lui Mihai. Uit cee urit : orice element de frumusetä fizica sau moraldramine nedespartit de mine. Umbre simpatice de de-parte, dincolo de moartea lor, ma urmaresc §i ma vorurmari pana ce eu insumi voi trece in amintirea altoraca o umbra de trecut.

Ani de intaie copilarie, cu totul goi de alte amintiri.Numai din cind in cind picura cite un moment Tamaradinc inradacinat in minte. Moment de bucuriepentru lucruri de nimic, dar de nimic era, in margenileacelea strimte, §i insasi viata mea moment de adincädurere, a carii urma niciodata nu se poate §terge. Incasuta aceea cu §irul de trei octal in lungime : douaunde n-am fost niciodata, §i care sint, deci, dincolo deorizontul meu, cu lucrurile ne§tiute, si la urma grozavepe care le-au cuprins, iar cealalta plina de putina meaviata de atunci, in casuta cu lungul cerdac in care mavad purtindu-ma cu scaunul de sprijin i o data cazind,

11

desperat, in imensitatea lui, acolo s-au strecurat patruani din viata mea, din viatà atita cit traia tata.

Tot ce se mai prinde de mintea mea din cele deatunci e legat de dinsul, tatal cu care nu-mi era datsa schimb un singur Sind.

L-am stiut numai din ce mi s-a spus de dinsul.Tinar student si medelnicer de birou, prieten cu fratiimamei. 0 casatorie pe nestiutele cu o fata de saispre-zece ani, farl parinti, cad bunica murise, lasind copiiifara sprijin, fara indreptare i sfat, iar la mosioara lui,cu a doua ori a treia sotie, teranca, bunicul inchisesedupa dinsul portile lumii in care traise, si care nufusese intelegatoare i plina de crutare pentru meteh-nele i lipsurile lui. 0 slujba pe apucatele intr-o bise-rica ; inscrierea grabità i fricoasa in matricule. Peurma, note razlete din viata lui de avocat corect, defunctionar cinstit. Mai in fund, aprige scene de tine-Teta, cu un rival de dragoste lovit la minie, i astepta-rea pana-n ziva cu calul la scara, pentru a trece pestePrut daca i-ar fi .aceluia sa moara : la Moara Grecilor,unde aga Costachi lorga era arendasul, posesorul" ;din acea violenta nestapinita a omului puternic, instare sa ridice scaune in aer pana-i plesnea pielea intredegete, pasiunea norocului, noptile petrecute in dirza,desperata lupta, nu pentru banul care, o data cistigat,Cu fisicurile de galbeni, se topea pal-15-n ziva, ci pentruplacerea, pentru suprema voluptate de a birui. Totsufletul prins in lupta, orioare ar fi aceea, toata averea,toata sanatatea puse in joc Para o clintire, o indoialà,o parere de rau dupa hotarirea sortii mostenire caremi-a ramas i pe care am dus-o pe alte drumuri, i euindirjit in apriga intrecere, in lovitura pe care o urma-rase, dar fara sa tin la indeming calul salbatec almintuirii, ci stind indaratnic la locul meu, unde amdat b5talia, gata sa infrunt toata raspunderea.

Dar casuta aceea dintre Podul-de-Piatra, Podul-lui-Harbuz i medeanul" cu lemnele ma cheama iarasi

Medelnicer boier de rangul al doilea, fSr funclie.

15

inapoi, pentru a vraji in fata mea trecatoarea ivire aparintelui pe care ma de tinar Ii pindea moartea.

0 odaie umbroasa ; s-au tras transparentele" de laferesti. 0 masa rotunda in mijloc. Doug paturi care setaie in unghi drept : unul e crevatul" nostru de fiercu ocrotitoarea retea care inchide cusca de pasarizburdalnice. Ceva scaune risipite. Un om inalt, drept,se ridica. A adus pentru noi o cutie de halva deAdrianopol. 0 intinde. Nu vad fata : fata aceasta, odataplina de tinereta i voiosie, cu ochii marl, umezi, dulciai mamei sale, ai Mariei Bucur, cu favoritele nemtestifluturind pe obrajii delicati pana la barbia deosebit demica, de blindä, gata de iertare i dupa zguduirilecelei mai oarbe minii, apoi prelunga, devenita tristade oboselile pasiunii, de prevederea bolii, aceea rasarenumai in fotografii ; prietenul anilor lui tineri, doctorulIsac, istetul, spiritualul i binefacatorul efugiat polon,mi-a dat o a treia viziune, din anii inca senini, cuaceeasi expresie In ochii cari parca rid in lacrimi. Invedenia mea se vede numai umbra inalta i dreaptasi mina care, alintator, se intinde spre mine.

Mina care, mai tarziu, lovirta, la o trezire din somndupa amiazi, de trasnetul unei premature si neexpli-cabile paralizii, a treout stingii putinta de a scrie, pen-tru ea, Ufl timp, amindoug sä se poata pune deopotrivala acest lueru. Mina blincla i buna, ou oare, in lunilede suferintä, deprinsese ea un copil pe canarul saufavorit.

Dupa un drum la Toplitz, dupa o aparenta de com-pieta insanatosire, dupà o unda de saare cald acelae ceasul nasterii mele, in noaptea de 5 spre 6 iu-nie 1871, i, in curind, a fratelui norul nenorociriis-a intors rapede asupra casei cu cerdac. Prin ce vomfi trait atita timp nu stiu. Sau stiu prea bine : dinceea ce astazi nu se mai poate regasi nici acolo, inBotosanii copilariei mele, nici aiurea, intr-o lume sfa-rimata, imbucatita, redusa la indivizi cari se pindescsi se sfasie. Nimic din solidaritatea eleganta si disoretàa familiei intinse din care faceai parte, a intregului

16

cartier al unei mici boierii care In toate se simtea unasingura.

In patul lui Ii sfint acum flea a-1 vedea. In patulpe care nu-1 va parasi niciodata. Desi bunicul avea obiblioteca franceza destul de intinsä i variata, dincare la unchiu1 nieu Gheorghe, la ,,ino§o-1 Go", mairamasese ceva, mergind i pana la studii asupra mari-nei franceze, pe care le pastrez, nu cred ca tata sa fifost atras vreodata catre lectura, desi limba franoeza,ca oricarui om de sama lui, nu-i era necunoscuta. Darla naCazuri ma de mari, cineva care se simte menitmortii ceteste in cartea de aur a fericirii pierdute, gipe cimpiile ei insorite se alma si se mingiie. N-audvorbindu-se. i se va fi vorbit putin in cuprinsul odaiide umbra, unde se prelungea agonia. E ceva religiosin amintirea acestei dureri prin intunericul careia mi-amfacut drumul in viata.

Dar mina cea iubitoare i bunà dä din nou. Pestecele doua speteze ale paturilor alipite, ea-mi Intindecopertile colorate de pe hirtfile de tigara ale fumatuluicu oare-si alina uritul. Le vad Inca : scenele francezedin 1870-1871, cu lupta de la Bazeilles din Lesdernieres cartouches 1, in care, ranit de moarte, soldatulcu chipiul rosu se razimi de usa in millocul flacarilor,cu sprintenul voltigeur 2, copilul voios supt chiväramare : modele pentru ce va fi mai tarziu la noi do-robantul" din razboiul de dezrobire, apasind cu opincapiedestalul de tunuri.

Pe urma, oricit am cautat In fundul pastrator almintii mele, nimic. Nimic, decit douà alte vedenii, careslut tot legate de dinsul, dar fära parintesoul gest alminii care ma cauta iubitoare.

Mama se munch* facindu-si cruce spre odaia aceeadespre stnada uncle n-am intrat niciodata. 0 furtunade durere suiera linga patul unde ma odihnesc. Dincolo,

' Ultimele cartufe tablou de Mph. de Neuville (1878), infAtisindan episod al eroicei rezistente opuse de francezi trupelor germane in-vadatoare, in comuna Bazeilles, de ling& Sedan, la 1 septembrie 1870.

Veinier soldat dintr-o companie de eliti a until corp de infan-terie usoarl.

17

cineva e gata de drumul cel fàrá intoarcere. Ii gicesc ;nu-1 vad.

Ne-am dus undeva, la o familia prietena, la MAnditaDavidel, sotia remaritata cu un palid avocat cu favo-ritele lungi i ochii stersi a lui Alecu Iorga, fratelebunicului, i mama unui fiu, Costica, de care o data'rn-a apropiat viata mea de scalar, ca preparator alunei mai mici i zglobii vere cu pgrul blond. 0 cask'linga Sfintul Spiridon, cu multe odai, mai multe decitla noi, unele in fund, pentru a se ascunde tragicefiguri, sfioase, de lume : batrina Botez, mama d-neiDavidel, purtindu-si nemingiierea ochilor orbi, frumosulei fiu brun, cu mintile pierdute, batind necontenitacelasi drum. In fata, gradina intinsa, cu tufisurile depornusoarr, in care ne zbeguiam cu Natalia, fiicalui Davidel, apoi colega de universitate, profesoara cinestie unde, moarta tinara.

Dar din toata aceastä casa care-mi va impuneapoi grin proportiile ei i ma va fenneca prin comorilede verdeata grin ispita roadelor ascunse eu vadatunci, in acea clipa neuitata, o singura fereastA, afereasta mica dind asupra strAzii care se suie sus, totmai sus nu stiam eu spre ce suia i, mai ales, sprece punct, uncle s-a risipit de mult, supt zidurile SfinteiParaschive, cenusa mortilor can s-au uitat. Nici unzgomot, nici un cuvint. Toate amintirile mele vechisint cuprinse in facere, in tacerea absolutä. Imi parebine ca aceste rinduri, i ele, tac. Pe strada .acee.a faracapat pentru cit orizont ma cuprinsese pang atuncitrec crud inalte i prapuri se 'nisch' in vint i, inaintede a vedea ce trebuie sa vie in urmA, un brat milosmA trase violent in urmA.

Trecea tata...

OV 10-24

§i

III. CEL DINTAI MEDIU : ORASUL

Astazi, cind copiii umbra' pe toate drumurile i cindvisul fiecaruia e sa se desfaca pe cit se poate mai iutedin casa parintilor, a caror vedere singura pare ca.' listavileste libertatea i inseamna o nu-si in-chipuie cineva din generatiile noua cit de pe incetulajungea un copil de atunci sa cunoasca himea dinjurul sau.

Am cunosout deci strazile mai putin prin drumurilepe care, gatiti in rochite de pichet alb cu branden-burguri albastre, Waite de talentul in croitorie al ma-mei, le faceam cu prilejul necurmatelor vizite care seobisnuiau intre boierii" localnici, pana la ultimul co-pist de la primarie, vizite in care tinapul nu intra insocoteala i fiecare venea in voie, cu cità familie Ii&Muse Dumnezeu, i statea cit gasea cu cale intredulceti i cafele, ci mai mult prin mediul cel nou pecare-1 crea once mutare de la o casa cu chine La alta.

Cea dintai a fost o complecta desterare intr-o alta_parte a orasului si in alta incunjurime de natura, toc-mai la vrista cind mintea copilului, dupa ce a lasat, caintr-un farmec, sa treacl toate, incepe a prinde unele-lucruri, numai pe acelea, dar cit de bine

0 strada larg taiata, strict aliniata, cu casele albe,mici, sindilite, in mijlocul vastelor gradini cu pomiingrijiti, fara un salcim lipsit de rod, i, claca e Unotetar, apoi nu e din parazitii puturosi ai curtilordrumurilor muntene, ci acela care poarta la trupul saufloarea rosie in spic care cla otet. Aici nu mai e ca incea dintai strada a vietii mele constiente, de la rascru-cea Poclului-de-Piatra pana la medeanul" cu lemnele,

6 19'

umilinta,

I

si

-un amestec de case modeste, din vechea mahala pa-triarhalä, de oameni cuprinsi, avind pe alocurea-cite un atelier ca acela al ciubotarului" Baraboiu, plinde ciocaneala uneltelor, i numai rareori curti" ca adoamnei Chiriac, vaduva, destul de frumoasä si devoinica pentru a se marita la paste cincizeci de ani cucineva de departe, din celalt capat al orasului, sexage-narul Tautu, cu parul alb-colilie, ori curtea" de aldoilea rang, fiindca era numai a unui negustor imbogatit,a lui Tudorache covrigarul", care nu mai vindea co-vrigi. Ci aici e dumbrava gradinilor, din care abia seitese cerdacele pe stilpi suptirateci, inaltele coperisuride zale neagra constelata de muschi din toate spetele,ogeagurile vacsuite de fumul mai multor generatii.

Pe locul unde va incepe sä se desire nesfirsita bonda-neala chinuita i obosità a lectiilor invatate pe de rost

o, povara de stinca a copilariei mele, foc de iad incare au ars toate pornirile unei sprintene libertati leste casa märuntica a familiei Stroja : un batrin foartealb, foarte curat si sever, o batrina care se stinge deboala, un tinar cu favorite care-si tuseste sfirsitul pla-minilor i o domnisoara, o duducl", slaba ca o umbra,de o gingasie fricoasa pang la ridioul, ferindu-se deorice i se pare ea ar putea-o atinge i care va isprivimuscata de un cine turbat ce tragedie la sfirsitula ce viata I Odai umbroase, cu miresme de sulcina,tablouri istorice, care mi-au dat, intaia cara, mai multdecit ale noastre de acasa : Carol I al Angliei cu scu-tarul, Lionardo da Vinci in fata Giocondei, interioruriflamande, Sf. Vincentiu de Paule cercetind prizonieriisupt ochii unui dulau ciudat intors de spate, cad aici,la Lenta Strojai", Maria Stuart ii punea gingasul gitpc trunchiul calaului fioros i in Napoleon cu vitarebela pe frunte i cu dominatorii ochi albastri stapi-nea pe toti i pe toate. In fata bisericii nemtesti",-crenelele casei Ciolac, zidita in impozantul stil mixt de

20

si

[ ]

pe la 1850, venit, cu germani, cu poloni imigrati, inorasele Moldovei-de-Sus, lasä sä se vada, linga adincu-rile gradinii fara scare, solemne chipuri boieresti de-prinse cu huzurul ; eine ar fi crezut cà in saloanele cuperdele grele si oglinzi lungi in cadre de aur, cu fote-lurile imbraoate in creton peste catifeaua lor scumpase vor asterne in citeva zeci de ani dupa ce pro-prietarfi, inchisi in viata lor de o bogatie sigura capentru toate vremurile, se vor fi imprastiat in largullumii pana l.a cotiturile strimtorarilor materiale pa-turile de fier j lavabourile de tinichea ale unui intematpentru copiii teranilor din satele vecine 1

Grädinile de flori din fata, al carora dor, in oraseingramadite, banal oroite dupa acelasi plan, purtat dintiara in tara, 1-am dus toata viata, urmarit de miresmelelor, pe cind albine ingreuiate de nectar imi bizlie laurechi i toate colorile curcubeului imi joaca inainteavra'jitilor ochi intorsi departe in urma. E, acolo, nalbamare, rosie, triumfator deschisa, scotind in fata spiculsemint&or albe, marunte, cu mirosul laptos ; este con-durasul, care-si sooate inainte ciubotica de un rosu-brim patat cu galben-palid i trimete o aroma vie,proaspata ; este nemtisorul albastru-sters i roz-palid,.care tremura intre frunzele marunte ca a manarului dintoti alopoteii ciorchinelor sale ; este floarea de piatraa portolacului1, care intre foile carnoase deschideochiul mare, nevinovat al florii multicolore, ce ar pareafacuta din ceara de minile maiestre ale unei zine ca-priciaase ; sint bujorii, cad te cheama din toate foile-multe ale florii earnoase, i rujele invoalte, care li stausi mai mindre in fata ; sint garoafele, cu sepalele caniste trompe de fluturi, floarea potirelor profunde, caretimbata, i micsunele rotunde, micute, intre foile uscate

Poriolac agurijoar5, plena erbacee decorativI, cu fort galbene..albe, portocalii, roz sau

6* 21

rosti.

ca de hirtie. Si e atita mai trebuie oare cevamai mult ?

In fund sint cirqi §i viOni, mai ales vi§inii cu frunzalucioasa §i ro§u1 transparent al fructelor acre ; sint zar-zare cu carnea galbena, moale, dulceaga, pline demireasma de floare §i, mai ales, naltii, impunatoriinuci, cu intinsele ramuri creatoare de umbra, al carormiros puternic, iute, raspinde§te in jur ca o atmosferade profunda religiozitate paging.

1

Cucoana Marghioala Vizdogeasa parea una cu casadin care ni inchiriase o jumatate, adeca, potrivit cu Uflvenit de familie compus din patruzeci de lei pe lunaajutor de la primarie, un salon" in fata, care era,dupa mutarea crevatului" de fier, §i. odaia noastra de.culcare, §i, cu aceea0 soba pentru doua odai pisica,mita" casei, venind, cu firida cu tot, in careli torceafilosofia, de partea noastra odaia de culcare amamei. Antretul, pe jos cu lut §i tot a.,sa-mi pareca era §i apartarnentul" nostru era comun. Interitoriul strain din fata, in care patrundeam cu sfiala§i cu tot respectul pe care-I impuneau iepurii de casafacuti cu igIia i multe alte podoabe ale unor miniharnice, traia neatinsa provincia boto§aneana, .a§a cumse continua de secole. Dar copiii cuminti i binecres-cuti, deprimi a nu vorbi mult, a nu face zgomot nici-odata §i a ciripi frantuze§te, nu se riscau decit foarterareori in asemenea tinuturi necunoscute, unde, totuO,rareori aparea pentru paza o tinara fiinta barbateasca.

In balconul la care duceau trei trepte tremuratoareeram cu totii in domeniul nostru. Seara, pe laviti, nea§ezam alaturi cu buna batrina, a§a de maruntita deani supt turbanul care-i ascundea mai cu totul rarilevite albe, upare, i cu cele douà fete. Vaduva, cucoanaVoichita, pe moldovene§te Vochita, §tearsa i stinsa,traind fara sà tie cum §i de ce, nu se gindea ea

pastreazä peste patru sute de ani numele muntean

22

pe care 1-am mai intilnit, intre cei de pe lingzi noi,la o Vochitica Iamandi, al insesi frumoasei sotii a lui$tefan eel Mare. Cu pieptangtura inaltà, slabsd de as-teptarea, acum färà nadejde, a sotului visat, cu glasulsuptiat de atingerile vristei, duduca Natalia, a douaflied, isi cinta aprins, in acerea noptii, in mireasmaflorilor ingrijite de dinsa, pe care n-avea cui sl le dea,intärziate cintece de iubire, acelea cu care se mingiiauinimile unei societäti simple si bune.

OV 25-31

IV. PRIMII ANI DE COALA.

In fundul unei pieti largi i goale, o clädire fru-moasà, cu fatada severa, fàrä un pic de geldingn-am apucat o scoalä cu grädina, ci numai de aceleacu ogräzi, prafuite ori pietruite, murdare de obicei, culatrine infame stind cu usile date in l'aturi, iar undeva,intr-un colt, cofa cu apa i cana de tinichea ruginitästrimhä din care beau toti pe rind. E coala Marchian,darul arhiereului Marchian Folescu, de la ManIstireaVorona, mi se pare, care a inchinat toatà averea sapentru a se face acest lacas, cu slli mart luminoase,bine impArtite, in care, desigur, cälugarul farg copii arfi dorit i putin din cea mai elara si mai sfintl :

sufletelor.Dar in acea dupa-.amiazi, end portile de la casa cu-

coanei Marghioalei Vizdogesei s-au dat la o parte pen-tru iesirea timida, &Ca' nu ingrozitä, a oelor cinci aniai mei, carora pgna atunci nu li vorbise de scoalg decitChampfleury, descriind iadul unde s-a istovit profeso-rul Delteil, eu n-.am vazut fatada, nici nu mi-am datsaml de impartirea claselor, nici nu mi s-au oprit ochiiasupra chipului frumosului calugar asezat in dreaptacatedrei in vasta salä a clasei I, ci, prin curtea cucollielul de api in care, la acest ceas, din fericire, nuera nimeni, am patruns in odaia d-lui director BA-laisescu.

Patru ani 1-am tot vgzut : un om frumos, Inca guar,cu o barba mica, cu fata plinä, bunä, au vorba careincerca numai uneori sa fie asprä ; el insusi era, cred,fairà copii, dar cu un oarecare simt pentru copiii altora,incredintati ingrijirii sale, chiar cind indignarea pentrupaaate mai marl sau mai. mici 11 fAceau sä exclame :Ticalos, bl'astAmat", dar stiipIn cu totul pe tot perso-

24

si

luminaa

nalul §:cola sale desigur ca nu era, si nu in spiritul luide indulgenta mergeau toate. Deocamclata, cu o privirede zimbitoare politetà catre mama-mea, el ma la demink', si in cea mai larga odaie pe care o vazusem inviata mea, .acee.a a celei prime clase, ma puse sä daudovada putintei male de a ceti si de a scrie. Era prinapril sau mai, si trebuia sa fiu inscris nurnai pentruapropiatul examen. Nu-mi aduc aminte sa fi auzit avorba buna, si nn-am inoredintat rgpede ca ele nu erauin obiceiurile acestui asezamint model : desigur pentruca nu se gaseau in programul recamandat de onor.ministeriu".

A doua zi eram in band drept in fata unei mobileprafoase, pe care n-o vazusem pana atunci niciodataacasà, ori la biserica, ori prin saloanele cu care eramin vizitä", singurele case cu mobile pe care le cunos-cusem panä atunci. Pe o platforma uzata de piciaarelecare o suisera si o coborisera, un fel de lada deschisa,asezata cu partea fara capac care scaunul pe carestatea un om care se chema domnul". Insasi apturaacestei alcatuiri neobisnuite imi fu antipatica, si amurit-o totdeauna, ca un brutal mijloc de osebire, ca opiedica la comunicare.a sufletelor, chiar atunci and eueram acela care avea dreptul sa se foloseasca descaunul din fata ei.

Pe acel soaun din olasa I a Sochi Marchian se gaseaun om de vreo treizeci de ani, blond-spalacit, cu umeriiobrazului foarte slabi §i rosii, cu o mustata suptiredeasupra gurii, care nu zimbise poate din anii capila-riei. Tusea des si vorbea aspru. Domnul" era, intrecalegii sai si in lume, institutorul Istrati, si intre tova-rash mei de scoala se afla un baiat cu exact aceeasiinfatisare, in a carui copilarie veselä si zburdalnica nuse amesteca nici o prevestire a mortii inainte de vreme,care, in aceeasi tuse §i cu aceeasi amaraciune a inimii,il astepta si pe dinsul.

Numai prietenie n-a primit copilul deprins a-si ma-sura fiecare gest si fiecare cuvint, a evita mice vorba.asprä pe cind aici sudàlmile cele mai ordinare serevarsau larg, continuu, asupra strazii care, in

25

Tochita-i alba cu albastru, i§i luä discret un loc§or pebancile in care sapasera iscalituri, date, porecle §i in-jurii mai multe generatii de §colari.

Ma vad Inca invatind prima mea lectie de grama-tica dupa manualul lui Manliu. Se lash' seara in gra-dinita pe care in curind era s-o parasim, intorcindu-nein strada celor dintai amintiri, in incaperile de jos alecasei fostului negustor Vasiliu Pirgaru, §i, invirtindu-mape tap§anul din fata cerdacului, incerc a face sa-miintre durabil in minte definitia gramaticei. Repet fraza,.aleg grupe, starui indelung asupra unui cuvint. Sivintul care bate ia cu dinsul ceea ce I:Area acum defi-nitiv ci§tigat. Neuitata initiare in tainele unei tiinipe care necontenit am cautat s-o fac mai putin hursuza,pentru ca, la mice prilej, zavozii ei sa se arunce asu-pra-mi furio§i el tin me§te§ugul lor la dispozitia ori-§icui.

Acasa nu mai &earn gradina cu florile §i livadacu tainele. Cu toata stramica strimtora.re a mamei, pecare o sprijinea, mai mult decit pensia pinii din toatezilele, ajutorul rudelor, legate prin acea solidaritate aunei intinse familii boiere§ti mergind §i pana la cel dinurma, cel mai sarac §i cel mai nenorocit, izbutiserama gasi o locuinta mai bung, dar fänà nimic din poeziainfloritä a patriarcalei case batrine supt coperi§ul de§indila. In locul unde ne strarnutasem, chemati pareel inapoi, in strada celor mai grele suferinti vadInca inaintea ochilor crucea adusa dincolo pentru unmormint pe care-I giceam, dar nu voiam sa mi-I spun

era §i o frumoasa zidire cu mai multe odai §i unbalcon de fier in fata strazii, erau §i straturile uneimici gradini, dar acestea nu erau ale noastre. Dinvechea burghezie libera, politica a Boto§anilor, triiaacolo proprietarul, fost Moan, acel Vasiliu, care, cuarnintirea ora§ului autonom, cirmuit de ai sam, i§i ziceacu mindrie Pirgaru (eu nu §tiarn ea neamul meu eraacela al unui epitrop al .aceleia§i libertati) ; omul mic,slab, cu %acne, avea ca sotie pe fiica unui argintar,

26

al carii frate, devenit inginerul Argenti, calatorise, nutotdeauna ou cinste, prin strainatati italiene §i adu.sesede acolo o sotie venetiana, Teresa, ro§covana, blonda,cu splendidul par al femeilor din lagune, asa de iubi-toare si de buna intr-un mediu care n-o intelegea,mergind pina la brutalizare. Aici imi apar, pe lingaun bgiat mai mare decit mine, de care nu ma apropiamimic, doua fete, pe care dulcea alintare a mamei leprefacuse in Pupuica 0 Floricica. Odata, Floricica n-amai aparut in curte ; fere0ile casei mari stateau in-chise, 0 mai farziu am aflat ca fetita grasuta si vesela,sugrumata de anghina, plecase unde nimeni nu era s-omai vada.

Trai aspru 0 trist. Piri de la §coala, crezute acasà,§i sentimentul sa0etor al pedepsei nemeritate, dinmini pe care le respectam 0 le iubeam ; planuri decasatorie noua, care aduceau in cele doua odaite plinede amintirea tatei epoletele de metal greu ale unuibatrin maior cu tata osoasa, inrosita de oftica, pe careo pastrez in minte, cu teama de ce putea sa darimein mine o lume de evIavie fiiasca, alaturi de figuraimui tinlr frumos, cu barba blonda, rasfirata, pe care-alt refuz il indepartase in easa cea veche ; apoi ingus-tari intr-o viaa 0 a*a atit de ingusta, nevoia de ainstala un atelier de croitorie, o asociata, tiara, dargirbova 0 acra, care n-avea un ouvint pentru noimi s-a sapat in ochi anunciul care unea pentru o clipanumele mamei cu al Ruxandei Simionescu apoi ceadintai board grea a mea, ou vedeniile din focul gilcilorcare sugruna, anghina fratelui, care ma trimese de-parte, in casa negospodarita a mwilui Manale. lar camingiiere Doamne, ce n-ajunge pentru un suflet decopil 1 Itic cel barbos, corogit 1 0 bun, care, o datape saptamina, ni dadea sa alegem din paneruI lui plinde miresme intre palidul pandispan cu mirosul boieresc§i vulgara tura dulce bruna, tiara in miere, arominda piper. Odata, ca o curiozitate exotica, o caracatita

i Corogit slab, adus din spate.

27

de post, care se adaugea avantagios la salepurile 1 sisupa de tahin 2 a lungilor posturi religios observate

dar biserica o vad Inca foarte neclar i supremuldar al celui dintai pesmete cu pecetea leului belgianpe el, element de unica distinctie fata de cozonaciicari de Paste se desfaceau in lungi felii moi supt ca-ciula prajità, samanata cu migdale, si fatä de pastilerotunde, late, cu orez, cu brinza, cu smintina, pe care-le smaltau asa de apetisant marile strafide moi, umflate.

Materialism copilaresc, pe care singur mi-1 aducaminte. Cartea, cu viziunile si farmecile ei, nu mai era.Doar corecturile de la tipografie pentru traducerilemamei, care si astfel i§i crea un mic venit, din Con-vorbirile unei mume, din Petru fi Camila a lui Musset,din colectia de anecdote si zicale, adunate ca Floriliterare". Lectura deschizatoare de zari ramasese inurma. Manualul scolii, care trebuie cetit, invatat",retinut, acela inlaturase, pe multi ani, pana la puber-tatea care cauta instinctiv frumuseta si poezie, sufletufcopilaresc, asa de doritor sa pluteasca in luminileirealului.

Calatoream, minati din urma, de biciul nevoii, Irrcautarea casei celei mai bune, care sa fie si ieftena.Am ajuns, astfel, in partile de pe la Bariera Sulitei,la o casä cu doua apartamente de cite douà odai cusalita la mijloc, unde doua armence fara barbat stateauin vesnica lupta, mama si fata, aceasta din urma ro-tunda, grasa, bruna, lucioasa, mare distribuitoare dezahar si creatoarca neobosita a celor mai bune praji-turi din care mustea o imbielsugata grasime. Eraudulci, insä, si mi se dadeau cu atita prietenie ; poateeel dintai lucru pe care 1-am primit din mini cu priinta,si aceasta nu se uita. Cum, in domeniul primelor tra-gedii, nu pot uita scena salbateca a jertfirii porculuiarmenesc de Craciun, vinat cu cutitul in mina de

Salep bluturi preparati din aph, miere i salep (praf de amidontextras din tuberculii unor specii de orhidee).

Tahin Minh din seminte de susan.

28

specialistul care i-1 Implinta grabit, cu sete, in coastelegrase. Si, iarài, vizitele dese la bacanul armean dincoltul Podului-de-Piaträ, unde coarnele de mare, rosii,cu aroma ciudatà, se puteau cumpAra cu cite un rargologan rAtkit in buzunarele noastre.

Pe urma, cum intr-o mare casa din fata bisericii.Sfintului loan, dintr-un carder dominat de cazarmagarzii civice, de livada mare a lui Teodoru i, mai ales,de luxoasa casa in care sta consulul austro-ungar Szin-vel, bunk' figura de imitatie a imparatului i regeluisau, dar bAtrin dat pe brazda romAneasca, el si toti ailui murise un batrin, i odaile stateau gaale, si eraun rost de asezat ieften pentru o mica familie cu mij-loacele noastre, iata-ne in locuinta unui boier cu mo-

: curte larga care nu se putea ingriji de noi, stobor Ipentru cerealele pe care nu le cultivam, bucatarie pa-rasita pentru ospete bogate, odai vapsite cu flori mad,verzi, multe i mari odai, din care i eu aveam una :o odaie anume pentru mine, unde ascundeam suptperina romanele fnanceze din nou trezite la viata odata ou dreptul de a trAi putintel i pentru mine. Seara,-pe scari, la capatul cerdacului i sint altele de jurImprejur in pacea care se coboara, orasul departatvuieste de latrAturi confuze, de zgomote netermurite,pe care le taie, din cind in cind, clopotul bisericiigheboase unde slujeste popa Ili" cel cu dar de betie

dar de minuni...5i nu sintem singuri : cum sint atitea odai, mama

.a inchiriat la doua familii.Ofiterul spiter Voiculescu, mic, blond, plesuv, cu

favoritele rare, nervos, de se cearta toata ziva cu clo-potele care, in turnul lor, avind atita de lucru ou viii

cu mortii, nu mai tac, e insurat. Frumaasa femeie,naltà, voinica, balaie, adus un piano, si un glasputernic §i. dulce ridicI in fiecare seara, peste tot cu-prinsul, notele cintecului in care e vorba de Carpati,de steaua noptii care da lumina.", de un suprem adiodat muntilor in adinca singuratate a pribeagului. Tarziu,

1 Stobor fmprejmuire de uluci.

29

lie

si

stau fail ca somnul sa se apropie de mine si ascult..Am nouà ani, si nu e numai muzica in urechile mele..Undeva e o alta lume, care nu e nici realitate si. nicislova scrisa, si acea lume ma cheama cu un glas pecare nu4 auzisem 'Ana atunci niciodata.

Ace lasi sims il am si cind, pe prispa bucatarioareiparasite, tes cununi de flori si ma ingin in alte cintece,dintr-un cristalin glas copilaresc al unei fete ceva mairasarite decit mine, care priveste drept inainte, si. ea,spre astfel de noua vedenii, cu ochi mari negri innegura serii. Profesorul Grigorita, muntean si el, adusde pe alte plaiuri, tine alta odaie, cu sotia, o doamtaMalta, foarte oachesa si foarte slaba, foarte trista ; siAlexandrina cu sora ei, Aurelia, sint fetele bor.

OV 33-45

V. ATINGEREA CU VIATA DINAFARA

Nevoia de a economisi asupra mizerabilei pensii deniilä ne facea sa cutreieram rudele care, bineinteles,ne pofteau foarte putin, si de cite ori am sinatit-o, dinprivire.a care se oprea, aspra, asupra bucatii de hranacare ni revenea, din lipsa de orice interes pentru noi,ba, mai tarziu, tarziu de tot, cind toata mindria Una-rului se formase in mine, cind ma stapinean ginduriinalte, din impunerea unor acte pe care constiinta meanu le putea primi astfel, din insulta i din amenintareacu loviturile I 0, teribilul sentiment de a te simti mi-luit si de a nu putea sa scapi din lumea care se uitala tine cu mila sau cu o compatimire care doaremai rau

Si eu am mincat pinea altuia" si am suit scarilccasei straine".

Apoi, intr-o zi, un strigat de bucurie al mameiS-a luat Plevna l"

Pe cei oari au luat-o, cu aa de putina deprinderepregatire, cu un asa de marinimos sacrificiu al tinereteilor, i-am cunoscut pe un-n5 de aproape : un ofiterun soldat.

In cerdacul de fier al caselor lui Vasile Pirgaru staintr-un jet, cu cirjile pe care le va purta apoi subtioaracu anii, ingrijit cu o nesfirsitä iubire de femeiusoamarunta, slaba, cu imenii ochi calzi, capitanul ranitDimitrescu ; doi copii se zbenguie linga tatal scapatca prin minune de la moarte : Romul si Erna, el unbaietas blond, neastimparat, ea icoana insasi amamei sale. Zile intregi, nemiscat, ofiterul priveste inzare.a unde-i mijesc poate Inca scenele de singe de unde

81

siI

:

si

si

a venit. Mai tarziu, cind cu greu i§i poate misca dinloc piciorul strälAtut de glont, el povesteste ziva dezbucium salbatec, lovitura pe care a simtit-o numai cao izbire surda, ceasurile de torturatä asteptare in valeasämAnatà de morti.

Servitoarea noastrà, balaia Lisaveta, are si ea lingIdinsa un lupfator al ralzboiului care abia s-a ispeavit.Uneori, uriasul teran e in odaia invataturii noastre sini povesteste, simplu, ca §i cum n-ar fi vorba de clinsul§i de o clipä ca aceea, de asalturile de la Grivita, deobrazul rAtezat de schijà, de noroiul moale cu care ainostri isi acopereau din goan5. ranile si tot numureau.

Undeva, in nesfirsite depärtari, mijeste o lume in-cle§tatä in trinte salbatece, in care baionetele impung§i pumnii lovesc, gurile, in inclestäri supreme, muscäin carnea de om...

Acesti doi profesori ou carnea sfirtecatä fac maimultA geografie si spun mai multa istorie decit totidascAlii de la scoald impreunà.

OV 52,-58

VI. LICEUL

Liceul, cu o urita firma mare la poartà, cuprindea,cu o salä" la mijloc, in stinga o mai vasta clasa intai,o clasa a doua ingusta caci numarul scolarilor des-crestea rapede la spatele ei avind, in fata, cancela-ria si undeva, in dreapta, clasele superioare, prin chi-chinete ca pentru o scoall care scotea, la sfirsitul atitorosteneli, in cea mai mare parte cu totul zadarnice,doar doi-trei absolver* din clasa a VII-a. Cum free-yenta era Inca destul de mare in cele din urml doulclase ale cursului inferior, ele fusesera exilate in fostabucatarie, compusa din doua odai, dintre care unapastra un dulap in parete la spatele tablei exercitiilornoastre, dulap caruia se va vedea ce destinatie i-a dat§trengaria noastra din clasa a IV-a.

0 curte mica, pavata, in care nu era rost de stat ; infund, neaparata livada de pomi, deasupra careia, caniste uriase spinzuratori cu funiile atirnind, eran apara-tele de gimnastica, pregatite ca pentru acrobati, acro-bati veritabili de speta miss Vandei cu tricoul verde,pe care o vazuseqn in anii copilariei tinind in dinti pepartenerul ei, inainte ca prin Circul Sidoli" sa fiminitiati, cu bilet, sau, pentru copiii necrescuti, prin spar-turile pinzei, la elegantele prestatii ale familiei Sidoli :biltrinul impozant ca un sef de stat in exercitiul func-liunii ; Cezar, rubicond si zimbitor ; melancolicul luifrate, Franz ; Teresa Strackay, fata cea mare a fami-liei, incordind un trup bine nutrit ; iar ingereasca Me-(lee balaie, mezina, atragind dupa dinsa tot stolul suspi-natorilor intre doisprezece si cincizeci de ani. Cu o sfintagroazg era sa privim noi, neputinciosii, crescuti in receareligie a cartii, care face timid si stingaci, -pc tovara§ii

33

ie0ti din fundul zdravenelor mahalale cari ee aruncaula trapeze, de pe unul pe altul, prin formidabile salturiin gol, intru nimic mai prejos de ce faceau acolo, lacircul rivnirilor noastre, arti§til in toata forma. Jos, mic,rece, sever, profesorul Radu contempla fara sali aratesatisfactia, dresor emerit, folosul evident al ostenelilorsale.

Cea dintai ounoastere a profesorilor a fost confuza.Nu-i puteam macar deosebi ; mult timp stam nedume-nit inaintea celor doi purtatori de barbi cari erauG. Costin Velea 0 Ionescu. M-am deprins mai rapedecu profesorul de §tiinti naturale, Savinescu, fiu depreot ie§ean, ajuns la catedra in momentul cind 10termina clasele secundare, fire de autoritate, al caruiglas, intovara0t 0 de unele manifestatii mai drastice,in care piciorul nervos avea un rol, umplea de zgomotouloarele inguste ale inchisorii noastre.

In feta unei mase §colare in care se intilneau vlasta-rele tuturor profesiilor din ora§, cu un nurnär de solizifii de terani din imprejurimi, vristele fiind 0 acurnadestul de amestecate, pana la frumosul, voinicul ado-lescent Iacovache, pe care boala de piept era, totusi,sä-1 smulga din mijlocul nostru, profesorii 0-au facutaparitia. Una cu totul nepregatita, noi nestiind nimicdespre dinsii, ei ne§tiind nimic despre noi, lira sa aibamacar o fisä de provenienta 0 de studii : profesorulabstract pe catedra lui, elevii abstracti pe bancile scri-jelate de alte generatii, trecute cu un folos relativ prinaceleasi vechi metode ; indeplinirea functiei platite deo parte, lla impusa de cealaltà, cu urmari care, fireste,nu sint grele de gicit.

Ii vad Inca asa cum erau atunci. De la cei mai ba-trini la cei mai tineri, ouconul Costachi Severin, careabia ieri si-a incheiat ca foarte batrin pensionar rostulpe parnint : un gospodar gras si gros, putin barbos,cu bunii ochi albastri aplecati spre somn cind elevulstia prea bine lectia invatata pe de rost ; profesor delatinä pana atunci, el luase acum istoria, 0 obrazniciilecapitulau inaintea acestei bunavointi somnoroase, inca-pabila de a porunci si de a pedepei, dar contra careia,

34

in dusmania cumplità si jocul de-a pinda si de-a lovituradintre stapinitori si stapiniti, nimenea nu se gindea laun atac, notele fiind pe linga aceasta asa de parintestedistribuite.

Latina trecuse acum asupra profesorului Tokarski. In-teresanta figura de revolutionar, de refugiat polon, careavea in unnal un intreg trecut insondabil, cu petreceriin Egipt, cu experienta multor ocupatii, spirit enciclo-pedic, in stare a examina cu tot atita competenta lalatina sa, la franceza, uncle a functionat in clasa IV-a,dupa chsparitia profesorului francez, dar si la fizica, sichimie, si o legenda de profesie medicala fiind legatade taina lui. Suflet adinc si foarte simtitor, de o bund-tate fära margeni, de o dreptate care nu admitea fa-vorizarea, de altfel putin obisnuita, si prigonirea, maideasà, el se ofilea tacut, inchizindu-si misterul in mijlo-cul unei societati in care poloni ca Merjvinski, ca Trem-bicki nu lipseau, dar care n-avea fata de dinsul o inte-legere, Thisindu-1 Ali cistige pinea cu lectii date pangtarziu noaptea, prin noroaie, pe la casele jidovesti care-Itratau ca pe un simplu belfer ; sotia lui, o nepoata a luiV. A. Urechia, rotunda ca o brinza de Olanda si rosieca acoperisul ei, purtind pe capul, de o frumusetä demult stinsa, o vizibila peruca, intrebuinta pe acest omde o mare valoare ca pe animalul care trebuia sa traga,pana va raminea jos, la carul indestularilor casnice. $i sevorbea de stapinirea in casa lui a colegului tinar de lamatematici, de mincarile amestecate, turnate una pestealta, care-1 asteptau la obosita intoarcere acasa", in caremai gasea si zburdaciunea elevilor tinuti in gazda, asaincit din supunerea lui la o soarta asa de grea se des-facea numai tinguirea muceniciei acceptate : MilsiiIonescu, miisii Ionescu" sau Mijivinski, Mijivinski"...Lui domnu Tokarski" nu i se faceau obrbiznicii mari,copiii intelegind mai mult, din instinct, decit oameniimaturi ; doar in clasa a IV-a, gazda obrazniciilor, cindcopiii nu mai sint copii ca sa asculte si nu sint niciadolescenti cu constiinta raspunderii lor morale si cugrija viitorului in viata, se punea putina creta in salta-rul uncle obositul profesor isi aseza lunga barba sued,

7 N. Iorga, Pagini alese, vol. 1 35

sau supt catedra rasunatoare anume bombite deplumb, pe care le manevrau 2.a momente mai solemnesforicele ce se strecurau dupà cuie bine plasate siascunse de-a lungul paretilor, §i and, rasturnindu-sepentru cercetare lada profesionala, mecanismul miciirautati ie§ea la ivealà, acela§i glas de supunere la toatenedreptatile se auzea fàrä ca din blinzii ochi negri,deasupra carora se lasa aripa sued a §uvitei revolutio-nare, sa iasa un fulger de minie : Bombaluit-atid-voastra pana acum, bombalui-vom i noi la examen".Sau, in sfir§it, la lovituri mai apasate cu creta rasareaude pe politile din paretele clasei gainile pe care cugreutate le instalaseram acolo.

Dar aceste apucaturi fatä de dascalul care nu stri-gase niciodata la nimeni, care nu pusese in genunchiin fata catedrei, care nu lovise, care, cu atita delica-teta in suflet §i cu atita suferinta.' in viata, nu era instare sa jigneasca pe nimeni, erau o mo§tenire dinceea ce generatii intregi, de o rará cruzime fata decelalt strain, care, insa, pe departe n-avea insu§irilealese ale omului de mare cultura Tokarski, se credeaudatoare sa faca fata de profesorul de franceza, domnuMetei".

Mettey emigrant din vremea lui Cuza-voda, inepoca eroica a liceului, cind se puteau organiza rezis-tente ca aceea contra ciudatului ministru de instruc-tie, generalul Tell, caruia i se prezentase ca protestaredemisia tuturor profesorilor era un francez dinNord, care zicea septante §i nonante, un pribeag farastudii deosebite §i fara nimic din ceea ce se desfacedintr-o anume inaltime a culturii in adevär umane ;sint sigur ea acela care, intr-un moment de supremldesperare, ni spunea in chinuitul sau jargon : Dechitprofesor la asemeni buiet, mai bin' pastor la pore", eraun om fundamental bun, ea se gäsea bine in tara ada-postirii sale, unde-§i maritase fata dupa un avocatroman, ca el ar fi dorit ca din lectille sale sa iasa citmai mult 'profit, spiritul de datorie §i de onestitate alrasei sale neputindu-i fi strain. Dar apucaturile pio-

36

nuluil francez, ale inexorabilului pedagog formalist iiramasesera, si vrista inaintata, suferinta bolii care-1 fa-cea sg rasufle greu, cu neexplicabila pana de giscg incoltul gurfi chinuite de astma, intarisera Inca acestedispozitii care duceau in chiar Franta lui la dureri caacelea pe care Champfleury le-a descris in Suferin-fele profesorului Delteil §i pe care le afli si in amin-tirile din L'armoire aux souvenirs ale poetului JacquesNormand 2, cu pocnitorile pe treptele catedrei si cuscaunul ei uns cu clei. Metoda lui era cu totul inve-chita si era greu sg faci pe fläcgul de la sate, care,de aceea, stgtea adeseori in genunchi, sà deosebeascäintre ba-guet-te §i românescul bagii-te de acasg. Cindrezistenta mintii sau dispozitiei elevului ii statea infatà, omuletul gros, cu figura rotunda si ochii suptochelari ca ai lui Gorceakov se supgra si incepea lupta,care se spunea, dusese odinioarg pang la lovirea prote-sorului. Epitetele zburau de zor, incepind cu bour-rique 3, care, inteles de chinuitori ca buric, i se striga decei de afara prin usa rapede deschisä si inchisg ; mi-nile mici, grase se Intindeau peste catedrá ca sa apucede par pe ingenuncheati si, uneori, trupul bondoc luacu asalt bancile, ca sa scuipe pe acela care acuse celmai mare pgcat. Iar inimicii" fgceau muzicg in bancidin instrumente nevazute, a cgror cgutare putea sgocupe fara rezultat o crä intreagg, sau, stind cumintiin genunchi supt privirea pinditoare a profesorului,ii trimiteau cu oglinda drept pe virful nasului o path.de arzgtoare lumina. Dar cu totii cei cari 1-au chinuitau trebuit sg aibà o simtire de remuscare cind, cevamai tgrziu, am dus pe domnul Metei" la cimitirul ca-tolic, uncle terna era tot terna româneascg pe care,punctual pang la istovirea puterilor sale, el o cglcasepentru a-si indeplini la scoalg obligatii atit de raurasplatite.

' Pion &scan, belfer (depreciativ) (fr.).' Jacques Islornumd (1848-1931) scriitor trancez.a Rourrique vitS incfiltatl, ignorant (fr.)

7. 37

Altfel erau, fire§te, profesorii mai tineri, cu toateCA ei apartineau unei epoce de studii care &idea fie-ca'ruia, oricare ar fi fost posibilitAtile §i pornirile lui,aceea§i infAtisare, oarecum seacA, uneori durA, fArlnici un contact sufletesc fatä de un public §colar tinutin friu ca o ceatä de fiare gata sl se arunce la oriceslabire a vergii de fier.

De fapt, tinerii erau numai doi, aceia ale carorbArbi le confundasem atit de deplin la inceput : Velea§i. Iones cu.

Cel dintal, profesorul de geografie, era un om fru-mos §i. mindru, de o dirzä autoritate, de o elegantävoità §i exageratä, purtinduli sus bärbia, dind sonori-tali artificiale glasului §i, pentru a trage cite o palmidupà buna traditie, puind manu§a pe mina obi§nuitäa invirti filele cArtilor. Pentru Velea, un asiduu ceti-tor, nici un manual nu se potrivea cu intentiile sale§i, astfel, el dAdea coli manuscripte, scoase la centigraf,§i, insArcinat cu aducerea lor, am putut sä descopär ceadintai locuintä a zeilor no§tri, mai mult temuti decitadorati, §i rn-am ales cu un sentiment de mirare cApartea de Olimp a domnului Velea" se reducea la ocAsutä de mahala cam ca a Vizdogesei mele §i a, in locs'à vAd in jurul lui pe slujitorii inaripati ai divinitaldi,usa mi se deschidea de o frumoasA fatä cu ochii mari,negri, sora nemAritatà a geografului.

Foarte ingrijit 0. el, dar fall pretentie aparenta,cu parul lung, mätäsos, cu barba pAtratà de cea maiingrijità potrivire §i. asidua pieptAnare, slab de boalacare-I rodea §i-i macina sufletul, rece panA la intimi-dare, cu privirea neexpresiva ci obosita, era profesorulde matematici, al cgrui fel de viata in casa bunuluiTokarski il cunosteam, dar n-am fi putut bAnui ca inacest trup subred, crutat cu atita ingrijire si in aparentäincapabil de mice spontaneitate, se ascunde clocotul decAldurA §i de iubire a aventurilor care, citiva ani duplaceea, il va face sä ia drumul Oceanului cu una din celemai aprige in pofta de viatA din colegele mele la Uni-versitate, pentru ea amindurora sl li se piardA urmapentru totdeauna.

88

Cu Ionescu, respettul era absolut : ajungea o singuraprivire severl ca sA-1 aminteascA §i s5-1 impuie. Fatáde mine, care am inceput cu dinsul a nu intelege mate-matica §i. am continuat ga panA la sfir§itul studiilormele, gratiat pentru alte aptitudini, in ce privgte in-su§irea acestor cungtinti §i Indemàngri, receala lui era §i.mai glacialä, §i. pe carnetul de note, recomandat deV. A. Urechil ca ministru, pe libretul" meu, impodo-bit cu calcomaniilel la modA, pelite de dei infgti§ind totce poate fi in univers, mina osoas6 insemna cu un feIde ciudà pentru inaptitudinea pe care nu cAutase nicio-data s5 o corecteze acel §ase, rareori inlocuit cu un opt,dureros smuls sfortArilor mele, o clipä mai fericite, care-pecetluia o iremediabilA inferioritate. In schimb, Sanie-levici2 era mingiierea profesorului, §i se putea prevedeaviitorul §tiintific care-1 gtepta.

Caligrafia §i desemnul erau incredintate unui ardeleande origine, cum o dovedea numele lui, MArgineanu, alcarui fiu a avut un rol asa de frumos in binepregatitabAtalie de la MAegti. Om de pace, cu toatA dirza-imust* rgie aplecata a rA"zboi, el a gAsit oarecare gustin aplicarea mea &are scrisorile neobi§nuite, ronde §ibatarde, §i. sfaturilor lui li datoresc, dacal nu personala,flea' intentie, linie a scrisorii mele de mai tArziu, un felmai sAngtos de a tinea condeiul, pe care p5nA atunci ilprindeam cu o incordare nervoasA care strica degetulargtAtor. Mai putin 1-am putut multämi cu planurile degrAdinA, inverzità la paji§te §i pAtatà cu negre rotocoalein locul copacilor, cu arhitecturile de o geometrie asprai§i cu seaoa reproducere a unor desemnuri de nasuri,urechi §i nuduri vAd Inca un mo§neag gol crispatspre rugkiune ca intr-o pinzA de martiriu a lui Ribera 3.Pe urinal ne-am impkat iafgi, cind, cu lunga trudA,am copiat o odioasA cromolitografie a luArii Plevnei, incare-mi plkea cI recunosc pe generalul MilutA Cerkez,rudà prin mamA-sa, cocoana Ilenuta, cu mamd-mea :

1 Calcomanie mania calcografiilor (clisee reproduse la tipar adinc).' Simion Sanielevici (1870-1963) savant matematician, membru al Aca-

demiei R.P.R.s José Ribera, zis El Spanioletto (1588-1655) pictor si graver spaniel.

89

odiosul amestec de colori, stingaci asternute, a avutlocul sau in expozitia de sfirsit de an. In jurul nostru,din vastele livezi, erau atitea lucruri de prins cu interes

iubire, potrivit cu felul de a vedea al fiecaruia...Nu pot uita, i pentru partea pe care a avut-o in de-

semnarea viitorului meu peste citva timp, pe profesorulde muzica, autorul caietului centigrafiat de teorie muzi-cala, care incepe cu vechiul imn medieval de unde yinnurnele notelor (atunci II invatam i nu-1 intelegeam) :

Ut queant taxisResonare fibrisMira gestorumFamuli tuorum etc.,

domnul Victor, conte de Fleury".De loc francez, de o vagl origine polona, iar conte,

cred, si mai putin, fost capelmaistru i acum maestru"al artei sale la noi, omul frumos ca un coafor, pudrat,cu mustata mica, sucitä, cu ochii visatori de femeieromantica, de fapt ne facea foarte putin, sau de loc, säcintam, asteptind ca apoi, in cursul superior, de pe urmaeine stie carui stagiu in cine stie ce armata straina, sadevie i maestrul nostru de scrima, cu sabia i en flo-reta. Oara lui era un prilej de conversatie la care luauparte, mai ales, cei mai mari, mai purtati prin lumemai stricati", cu Cristea Manea in frunte, dintre elevi.Pentru cä intreaga conversatie privea teatrul, reprezin-tatiile lui Teodor i, mai ales, Adelinei Popescu 2, la carenu toti aveau placerea sä asiste eu nu i-am stiut decitdupa afisuri i, in teatru, in special actritele. Insurat,intovärasit totdeauna de doua doamne surori, domnulprofesor-conte nu credea in succesele lui Cristea Manea

Volnici fie ucenicii,Din struneSi ante minunileFaptelor tale (lat.).

Teodor, bariton si comedian, si Adelina (n5scut5 Ademoli) Popescutalentati acted ai vremii.

40

1

mlfidii,

2

t

si

0 ale altora dintre §colarii precoci sau mai copti, §i, lapovestirea unor ispravi pe care le socotea imaginare, eltaia vorba, in jargonul sal' special, care nu era lipsit dehaz, cu acest refren : Ci§ mata ghindesc ? la mata nicimirosul"... La muzica aveam cu totii note bune.

1. . . . .1

In nevoia de bani a gospodariei cu saizeci de lei pelima, nu ajungea bursa mea, de care ridea cutare, carepe urma mi-a devenit un a§a de bun prieten, cintind inversurile, pe care atitia se pricepeau sä le faea, pe TatarBurechità" :

De Pel Grosa Tatar fiu,Zornaind prin buzunareLeafa de fanaragiu,

ci trebuia s5 dau lectii.

0, chinul de umilire 0 de oboseala al lectiilor acestora,incepute aproape de la zece ani I Unde nu rn-au dus ele,prin strazi intunecate 0 pustii, cu groaza zavozilor lasatiliberi, strabatind cimitire in care crucile päreau ea serni§ca de zguduirea mortilor doriti sa iasa din nou dea-supra parnintului I 0 data, linga biserica Roset, in fatatuturor gropilor ingrarnadite, invatind pe o vioaie veri-wail, careia i-am transmis o caligrafie pe care eu in-surni am pierdut-o, in odaita foarte incalzita, in care eraatita lume, pentru ca rno§u" Costica lorga, varul pri-mare al tatei, sa ma rasplateasca la fiecare luna cu olarga piesa de cinci franci. Apoi la o familie in care,linga tata, inginer strain, era o femeie de veche familieromaneasca, pentru al aril nume mama avea atita res-pect. 0 data, fiul, care va ajunge poet, avea nevoie deo lucrare scrisa, §i, cum era datoria mea, am facut-o. Adoua zi, indignata, nobila doamna ra-a invitat sä nu maiyin niciodata, find un baiat neonest, care pot infecta peunica odrasla a familiei : lucrarea fusese declarata deprofesor copiata, find prea bine facuta... Mai in fund,undeva mai in fund, n-am putut rezista teroarei pe care

41

o rAspindeau haitele de cini intre cari se ivise i tur-barea. Apoi, lingA biserica Sfinii Voievozi, in casa cuivape care situatia lui in invkamint trebuia sà-1 impuie res-pectului meu, ca i incA o insusire, 0 mai nobilA si maiinaltA, in odaia supraincAlzitA in care pregAteam la la-tinA, la greacA, rAsfoind dictionarul lui Quicherat i stu-fosul volum grecesc cu litere cirilice al lui Ioanid dincare gilgiiau ploniile, eram necontenit invitat sA atingpe o frumoasA femeie grasA, care se zbeguia fArA rostintre fiii casei mergind panA la douAzeci de ani, pentruea la fiecare zece minute clopotelul s-o cheme sus, inodaia de culcare a tatAlui. i casa bogata a lui Hermeziu,unde am fost chemat ca tovarAs ce splendori rAsAreauinaintea mea 1 i unde, dupA inspectia ochilor unuiunchi al colegului, am fost trimes acasA, cu o piesA decinci lei in buzunar, ca primejdios prin sanItatea mea0ibredI pentru odrasla casei...

La zece, la unsprezece ceasuri incepea, adesea in frigexamenele de iarra le pregAteam in fundul micului

pat, acoperiti cu pAturi care inlocuiau focul supt razachioarA a luminArilor de sAu, necontenit curAtite cu mu-cArile, mai tArziu i supt aceea a lampii de portelan por-tocaliu cu flori violete, luatl de pe vechea masa incleiatA,legatA, tremurAtoare, cu scene chineze0i, a mameipregAtirea lectiei. 0 groazA... Exceptiile latine din Gra-matica lui Bazilescu invAtate pe de rost, pentru ea, prinsomn, in cele citeva ceasuri dintre unu i ase, sA mAridic cu ochii Inchii, inginind inconstient :

Ante, apud, ad, adversum,

sau

sau, iarA0,

A, ab, absque, abs i e,

Linter singur numai tineDe vorbele feminine.

Pe massä se intinde teul, cu care trag meridianeparalele. Coastele terilor se lucreazA cu cernealA intr-unamAnuntit zigzag. Muntii se fac migAlos ca niste omizi

42

i

t

Intortocheate. Coloarea de creion sau cea de pastel zugrä-veqte deosebit terile. Numele se scriu in litere de tipar.Supt fere0i se aude in marea facere a easutei latratuldepärtat al cinilor pustii. Supt aceea0 fuming tremurä-toare, pe cind sluga incoto§manatä suflä in cenug casä aprindä primul foc, tremurind, copilul nedormit tragecizmele de glant ori lungile cizme de piele cu tureatcä,pentru ca prin atitea noroaie ori prin nametii de zapadasa se tirascä la izvorul invätAturii.

o bucatA de vreme, nevoile unei familii ap destrimtorate ni-au impus conlocuirea frumoasei doamneBAjescu, pe care fata lui Uhrinovski cel sgrac"o apucasem gnatoasä, stgping in casa ei 0 care, acum,paràsita de sot, despärtità de copiii meniti a sluji, tul-buratä la minte, aiura nopti intregi, prevestindulimoartea, care era s-o prindg mai tArziu din fugä pecimpiile inghetate unde o dusese bolnava desperare...

In cetire, in vechea mea carte iubitä dacä macar mi-alfi gasit mingiierea... Acea carte pe care o Osisem inbiblioteca lui mop Manole" prin saptaminile adkaostiriimele la dinsul. Volume le franceze din rafturile bunicului,aga Costachi Iorga, 0 calendare ca al Ghitnpelui, incare G. Dem. Teodorescu 10 ridea de Austria invinsä, pecare o mlsea o-nvenineazr, 0 de Carol I, Hop-in-tol",cdruia-i cinta :

Ia-ti ladita qi domnitatreci iute Dimbovita,

precum §i colectia foilor rkboiului, Riaboiul Weiss,Rilzboiul Grandea al poetului macedonean, cu chipu-rile celor cAzuti, cu scenele da asalt, o atit de impre-sionantà lectura, incit, la atentatul contra lui Ion Bra-tianu, am intrebuintat stilul de jurnal ca s'a-1 anunt prinscrisoare anume mamei.

Dar unde era timp pentru cetire ? Si apoi intrebuin-tarea manualului, a vechiului manual cumpgrat de laaltii, zdrentos 0 slinos, pe care-I legam singur, ajungeaca s'a dezguste de carte, ca sä desfiinteze orice simt

43

$i

al frumusetii literare... Doar cite o carte de premii seadaugea la mostenirea párinteascrt, trecutà in mare parteunchiului de la Roman pentru biblioteca circulantA cucare-si mai crestea veniturile. Cu ce grila imi numerotamvolumele gezate pe douA policioare lingA fereasta intreale cArii geamuri, prins acum de pasiunea pAsArilor,botgrgi, cintete, stigleti, ga de bine ingrijiti c mureaupe capete, ascundeam o (AN, adecA o vrabie cu un punctrosu pe gusA (furnizam cu pAsAri i pe casierul Codrescu,fratele cApitanului cu burta strAbAtutà de glonte, careera cel mai mare mincAu din Moldova, pe Iancu Co-drescu, cu tingra i frumoasa sotie, Maricica Nacucare, el, crestea i canari i facea cuiburi pentru odraslelelor, mestecind ghiudenul de care-i era plin buzunarul).

Era, in aceastà bibliotecA, un vechi calendar franco-roman al lui Asachi, din care mi-a ramas in minte po-vestea lui LuminAricA, bunul cersitor ctitor i rAspinditorde milostenii, i discursul lui Alexandru Hasdeu la scoliledin Hotin, ca i cutare baladA a poetului moldovean,Fabulele lui Nichitachi, Maeftrii Mosaici ai Georgei Sand,tradusi in romAneste. De la librAria lui Ivascu prindeamuneori cite un volum cu legatura de hirtie aurità, dinacelea pe care le rAspindea larg editura francezA Mamepentru copii ori de la Marcovici i Sassowski brosuriledes tipArite ale lui Riureanu 1, sau si cite o incercareromAneasca, puternic coloratà, de a imita acest exemplu.

Pang ce, intr-o bung zi, supt influenta mediului, amprins patima haiducilor" lui N. D. Popescu 2 si a imita-torilor lui, Tunsul haiducul, Bujor haiducul, Ghità Cala-nutà, cu ororile mAcelurilor, cu stupiditatea dialogurilor,cu copilAria reconstituirilor istorice, din care totusi sedesfAcea o atmosferh de viatà ruralà, cu lelie circiu-mArite, ibovnice i trädAtoare ale voinicilor codrului, ointreagA istorie, fie si pe jumAtate falsä, de circ-serdarisi de poteri, de lupte in marginea pädurii, de prinderi

evadari, de judecAti la curte i spInzurAtori. Oricum,

a loan Riure.anu (1832-1904) profesor i scriitor.2 N. D. Popescu (1843-1921) autor de romane i povestiri.

44

ft

era mai bine decit Contesa palida i Marchiza singerindei.in Dorul inimii, pe linga canonetele curente :

Sint Herr von Kalikenberg,Tocmai din Berlin alerg ;Avut mult protection.Acordat contesion.Dat la mine mult paroleSi eu face dumirtaleTrum de fer alles gutCum nimenea n-a viizut,

tot felul de neroade cintece de inima albastra, erau§i bucati, iscalite de cei mai aleli poeti ai no§tri, decare se alinta un sentimentalism Incepator. Si astfel, labatrinul Kupermann, tatal celui din Ia§i, mezat linglOspenia cu ghereta lui, unde am cumparat un Xenofontdin secolul al XVIII-lea, pe care-I mai am Inca, i o harta.a Orientului european de Rigas 2, pe care am pierdut-ode mult, am dat pe Lamartine in Evénor et Leucippe §ialte frumoase carp franceze ale primei copilarii inschimb pentru colectia tilharilor §i a cintecelor.

Era prima initiare in literatura romana. Frumoaseleeditii Socec, legate ca in Germania, cu portretul auto-rului in medalion, erau sa ma indrepte, multamità luiBaleanu, care mi le imprumuta §i care ne-a dus o data,in clasa a IV-a, la biserica din Popauti a lui Stefan celMare, facindu-ne s-o descriem vor corecta ceea ceera greOt in aceasta lacomie de cetit in limba noastra.

Pacea sufletului venea numai o data cu vacantele celemart La Roman a§tepta marea biblioteca a unchiului deacolo, cu "carti franceze de §tiinta popularizatä, cu splen-dide volume ilustrate despre tainele marii, cu nuvele caacelea ruse§ti ale lui Solohub 3. Fara' a pomeni scrierileinse§i ale lui Emanuel Arghiropol : versuri, nuvele,amintiri din razboiul de la 1877. Pachetele de ziare

Una din numeroasele poezii satirice care demascau participarea luiCarol I la afacerea Sirousberg".

2 Constantin Rigas (cca 1757-1790 poet grec, a trait in TaraRomaneascii, unde a fost unul din initiatorii Eteriei.

Feodor Kuzmici Teternikoo, zis Sologub (1861-1927) scriitor rus.

45

§i

veneau zilnic, aduse de Iacob Rivan, secretarul, §i cuce lacomie ma aruncam asupra hirtiei proaspete 1 Oprito clipa inaintea primejdiei §tiintei §i filosofiei fara Dum-nezeu din Contemporanul lui Ion Nadejde, am ajunssä ma cufund intr-o lectura care mi-a rapit toata evlavialungilor a§teptari in picioare in fata stranelor de laSfintii Voievozi, ling casa cucoanei Balga, cu nuciibatrini §i prunii bogati in goldane dulci.

Cind nu rätaceam pe malurile Moldovei largi, undese scaldau simbata intregi tabunuri de evrei cari nu sesfiau sa-§i expuie goliciunile de ambe sexe, cind nuatacam brogtele care-§i scoteau din mla§tini boturilesure §i ochii de aur, cind nu dädeam vinovate tircoalecabinelor unor WI improvizate §i ce goana am trasnoi trei, fund §i. un tovara§ ocazional, care el ne invatase,inaintea unui hate care voia sa razbune onoarea familiei I

cind nu prindeam pe§ti§orii cari se zbateau in valuri,oind, cu §apca de garda national' a unchiului in cap §icu hainele de dril ale verii, nu rupeam ciorapii prinscaii de§i in carili pieptanau mitele de par galben murdarporcii mahalalelor, stateam la masa lui mo§u Manole",care, cu ciubarul in care-§i recea vinul supt masa, imidicta pentru ziarul, pe care apoi, proaspat venit de latipografia lui Kubelka, il patuream 0-1 timbram, foile-tonul tradus dintr-un Moléri pe care ma indaratniceamsä-1 scriu Moliere, ori, retras in coltul meu, redactamanecdote pentru pagina a patra sau judecam politicagenerala a Europei, nu Fara a ma lupta crunt cu con-ducatorii ei, in articole pe care mosul" le gasea vrednicede a fi publicate in fruntea ziarului sail Romanu, fail 1,ca sa nu se confunde cu Romanulu al lui C. A. Rosetti.

Ori vacanta deschidea §i mai largi orizonturi. 0 trasuräcu zurgalai, a mo§ului Costachi", ne lua in zori de zivade la Roman, §i. de-a lungul unui drum bogat in paduri,cu popasuri la fintinile in a caror zama se zbateau fluturiialba§tri, §i. hanuri curate §i. racoroase, treceam, dui:Amulte ceasuri de racoare §i de cer senin, la Negre§ti,unde am deprins §i. alte ocupatii decit ale cuminteluicopil de vaduva, croind puternice zmeie bine incleiate §icorogite, capabile sä zboare vuind §i. la capatul a trei

46

papu0 de sfoara, sa capete bilete trimese in virtemq'Daná la slava cerului, sä fluture imense cozi multicolore,de care am prins odata i un nenorocit de liliac, carea ramas sfa0at in spinii unde cazuse. Si ce nu era acoloafara de carte, care nu pasiona pe unchiul i pe nimeniai casei... Erau cele doua rinduri de case, cele de sus,cu tablouri despre tragedia lui Maximilian 1, imparatulMexicului, I cu lampi prezintind pe mo0enitoriiaustrieci Rudolf §i Stefania, cele de jos, unde se ingra-madea buna matu§a anneanca, harnica ei sorä, baiatul pecare-I va sugruma anghina, i fetele. Era ora§elul insu0,cu §iragul de case evreie0i marunte, era ziva de tirgstringind teranii voinici, adevarati osta0 ai vremiloreroice, din imprejurimi, era casa doctorului Vilara, mic,vioi, prietenos, 0 a placutei lui sotii, fata La§culesei"de linga noi, §i era fetita lor, Valeria ; era vecheacurte pustie a Mavrocordatilor, in legatura cu mo-ia de Aslan, cu nepotii mai mici ai vechi-

lului Grigoriu, a carui fata mai tinara, Agripina, aade dulce, zabovea o fetie intirziata. Strabatind princoridoruri de mult nelocuite, sfarimam u0le incuiatede stapinii disparuti. La capat, bacania blonduluiAlexe, fiul vitreg al cocoanei Aglaia, proprietareasa dinImprejurimi, comerciant roman unic, cu barba ca a luiMaximilian a Mexicului, care vindea tot felul de marfa,de la stafide §i rahat 'Ana la cele mai tari licheruri.In gradina plina de tirlitul greierilor neobositi, ascultamcintind cele trei ver4oare : Aglaia, moarta apoi camireasa ; Eugenia, a carii viata, prelungita citiva ani,n-a fost mai vesela ; §i Lucreia, maritata la Hu0 cucasierul Brighiu. Tot §esul vecin era o mare de flori, unzbor de fluturi pe cari aveam cruzimea de a-i intepapentru colectie.

De jur imprejur se intindeau padurile dese ale Vasluiu-lui, in care am vazut odata scinteind baionetele unormanevre care se intindeau pana la vechile grajduri"domne0i. Linga biserica, gIrla ne a§tepta cu undele ei

I Illtimele clipe ale impdratului Maximilian tablou, dupi care s-auficut numeroase reproducert. de I. P. Laurens (1838-1921), infát4indclipa in are imptiratul se pregIteste sil Infrunto plutonul de executie (1867).

47

arendata

reci. De jur imprejur erau urmasi ai rgzesilor de pevremuri, P. P. Carp insusi fAcind parte, cu toate ideilelui de nobletà lituaniang, dintre dinsii, prin Carp Lungul ;erau cei de la Os Asti, cei de la Alexesti, gospodgrii largi,prirnitoare, in care o petrecere tinea trei zile §i vinul dedupa sobg algturi cu prgjiturile m-a fAcut sa" dorm douànopti si doug zile ; erau Mota'sestii ; era lAtrinul Negrea,de a cArui familie, oarecum inruditä, m-am apropiat maiarziu. Mai aproape, dincolo de velnita parasitA, eramosioara tinuta in arena' de mosu Costachi" si viape care o pàzea, cu un eine batrin si un motan stingher,uscat, drept, fioros si bun, vierul Malancea, supravietuitoral rAzboaielor lui Stefan. In poiana pAdurii de la Meraastepta ermitul blind cu fagurii de miere.

Caii sud de la docarul unchiului duceau prin vai im-balsgmate, cu porumbrele I vinete si porumburi coapte,intr-o intreagA lume nouà, unde nu era nici praf, nicicernealg, nici bAnci, nici profesori, si nici injuilturilecolegilor. Ca o noug religie mi se revela in locul aceleia,cu moralà Iguntricr, si dinafaricr, pe care rni-oinculca, tratindu-ne la intimplare si de mascarale",pArintele Moisiu.

OV 82-87

a Porurnbrea, porumbea fructul arbustului numit porumbar.

VII. ADOLESCENTA

Dintre cei vechi, doi, cu totul diferiti ca infatisare,temperament si metoda, predau limba greaca si ma-tematicile.

Leonescu era un absolvent de seminariu, cred, cum-nat cu Savinescu ; infatisarea, si ca maniere, a unuiepiscop : solemn, dar bun, emfatic, dar zimbitor, cu ocutä adinca intre sprincenele groase si cu mina infavoritele de taietura ruseasca, bogate, de un adinccastaniu, pe care-i placea sa le dezmierde, lasind sa seauda, cu sau fara cascatul comod, un voluptuos eh,eh I" Pentru subtilitatile materiei sale desigur ca nu erapregatit, si chiar textul in legatura lui de fraza nu-i eraclar decit dupa o prealabila pregatire, care putea lipsiuneori. Nu voi uita niciodata hazul initierfi noastre inHerodot, care poate Ca spune povesti bune pentru min-tile tinere, dar ionismul" lui cere cu totul altà prepa-ratie decit a Gramaticei lui Zotu sau a unei atit deusoare linciuriri in Lucian. La prima lectie, de fapt, nu-stiam nimeni nimic, ba nu aveam nici cartile. Profesorulera, insa, incredintat ca fusese o aka lectie inainte incare ni se indicase cartea a 1V-a, de atita folos pentrunoi si la istorie, ca una ce introducea in viata scitilor sigetilor, vechi stapini pe meleagurile noastre. In fata ta-cerii generale, glasul rasfatat al profesorului se intoarsespre mine : Eu sint elev bun, eu sint baiat cinstit, siIlarnic, si invatat ; eu, desigur, pot traduce. Si, de sfiall,am tradus Dumnezeu si zeii Olimpului si ai tuturorpopoarelor Orientului pot sa stie singuri ce. Constiinta,o delicata constiinta care mijea, ma tulbura in doua pri-vinti : a spuneam ce nu stiam si ce nu putea sa indreptemici profesorul, de care, deci, abuzam, si ca lasam sä se

49

creada, rau coleg, cä lectia a fost totusi data. Dar re-compensa a venit imediat : insusi textul, editat deTeubner, in Lipsca, al autorului grec, text din care poatemai am o parte, cealaltä fiind generos daruita mai tärziuDeborei Ilovici, fiica, locuind In aceeasi curte a antre-prenorului pompelor funebre, om prietenos, care pestrada acosta pe oamenii mai in vristä cu fireasca intre-bare : Cucoane, da mie cind imi faceti saftea ?" Dingreceasca primelor clase de curs superior" imi aducaminte aceasta i atita.

Frumos, cu parul blond, cret, des, cu niste patrunza-tori ochi de un albastru adinc, aproape ireal, iuteelegant in mis_Qari, nervos de nu-1 puteam urmari, sigurde stiinta sa i amorezat de dinsa, avind o nesfirsitäplacere sa umple tabla cu cifre pe care un singur gestenergic cu buretele le facea sa dispara ca intr-un joc deiluzii, profesorul Dimitriu vrajea, acolo, pe scinduraneagra, o mai inalta matematica, din care nu intelegearnabsolut nimic. Cind venea teribilul ceas al problemeide tratat in scris, ca sä nu dau hirtia alba, faceam intaio disertatie... literal% asupra problemei. ata milk' demine trebuie sä fi avut profesorul care mi-a dat dru-mul" pentru Ca, aiurea, Inca doi ani sa fac tot aceeasitrista experienta...

Aparte, fara vrista aparenta, dar, desigur, trecut depatruzeci de ani, ardeleanul Martian, directorul liceuluisupt conservatori", al carui nume chiar parea ca-i spunefiinta, venea din alta lume, i o reprezinta neschimbata.Ultramontan care invatase, mi se spunea, in Viena, dincare aducea o bogata, o impresionanta stiinta, el creasintaxa ornata" pe care ni-o prezinta. Nalt, osos, bolnav,retinut de suferinta lui de piept adesea acasa, calcindde aceea masurat, cintarindu-si vorbele, dar, in fond, cutoata aceasta solemnitate, bun si iertator pentru cei cari,ca Arthur Stavri, care inch' de atunci facea versuri, itasteptau in culoar ca sa.-1 instiinteze ca nu sint pregatitipentru... ziva aceea, el dadea o inalta demnitate pecare n-o mai intilnisem la nimeni catedrei. Tradu-ceam acum din poezie, i Georgicele lui Virgil cu unprofesor care nu era nici plugar amator si care uitase

50

casa parinteasca, de buna sama a unui vrednic terartde dincolo nu ni erau inteligibile prin recomandatiilepractice din ele, iar poezia ni scapa i nouä, cum scapa

profesorului, un ma de competent filolog. Dar eu, dela mine insumi, incepeam a tali in cugetarea din aceastalimba, dmi mai tarziu numai mi-am dat sama de pro-cesul ascuns care se petrecea in mintea mea.

Batrin desigur era si profesorul de filosofie, Giurgea ;dar mai batring filosofia prietenosului avocat, care sesuia pe catedra ma cum venise de acasä, incheiat, des-cheiat, i spunea ceva ma de parintmte, incit nu ne sirn-team la scoala, ci acasa la noi, cu o ruda in halat, de lacare nu ascultam i nu invatam nimic.

Ce aleasà, in schimb, ce ingrijita, de o eleganta inadevar italiana, era fiinta profesorului de aceastalimba, care nu era impusa in program, dar o urmamcitiva avocatul Licu I i, astfel, de la profesorul cuochii verzi, melancolici, cari pareau ea vad undeva foarte-departe, am aflat, pe paginile metodei lui Frollo, unviitor coleg al meu la Universitate, i ce spune in zborulei darnic de ciripiri orke peregrina rondinella 1. Cind,peste cinci ani, am facut primul drum la Venetia, sirn-tindu-ma ca de acolo, am avut un sincer gind de recu-nostinta pentru filologul improvizat, care, in dorinta dea ni arata cit de mult samana cele doua limbi, apropiape neghittoso 2 de ffigaiosul" sàu rnoldovenesc.

Germana era predata de pasnicul profesor Nicolescu,tot un ardelean poate, avind placiditatea, aproape me-canica, de miscari i gesturi a lui Martian, dar faramotivele lui personale. De o nota bunisoara puteam fisiguri de la nesfirsita lui indulgenta, dar la aceasta ma:terie, care ne punea in inferioritate fatala fata de .colegnevrei, ce groaznica truda a fost aceea care, in singura-tatea odaii mele, nervos strabatuta in toate sensurile,rn-a facut sa patrund pe paginile Metodei lui Alan desi-sul declinatiilor i formelor verbale ale uneitotul altfel insufletita decit toate cele cunoscute panaatunci.

Peregrine rondinella rindunea cAliitoare (it.).

Neghitt6so lene§ (it.).

851.

§i

limbi en

Nu stiu nimic despre lectiile de stiinti naturale : cu-profesor cu tot, ele s-au imprastiat Fara a-1 mai putearegasi pe dinsul, farl a le mai putea descoperi pe dinsele.Acelgi Iucru cu limba franceza. Aceste materii nu sepoate sa fi fost legate de un om mu sau de elementenoua in predare. Dar pe doi profesori noi, chiar dacamateriile lor nu mi-ar fi fost ga de simpatice, nu i-as fiputut uita.

Ne-am trezit la istoria Orientului unde se ratacisesi manualul, vechi, dar foarte ingrijit, al unui Mandi-nescu, culegind, sau poate traducind, seminarist pentruseminaristi, din, probabil, vreo carte in ruseste cuun profesor tinar, desi nu foarte tinär, a carui parechecu greu s-ar fi &it. Mic, foarte mic, cu privirea usorincrucisata, ceea ce-i dadea un aer misterios, cu mustataaspra rasa, taiata scurt, Joan Georgian, fecior de preot,care facuse si studii la Paris, la Hautes Rtudes", cumam aflat pe urma, cind el a aparut ca rival al fostului si,crecl, in adevar pretuitului ski elev de la Botosani, apà-rea vorbaret, aprins, calcind larg, potrivindu-si pasul,linga silueta inalta, trista, täcuta a lui Martian. Cred cao data au si locuit impreuna, desi, pe urrna, vedeam dela casa noastra noua, tot din parohia Sfintului Joan, laun caratas neamt sau polon, caruia ii ziceam buir(boia), lumina care veghea pana tarziu in casa ManditeiBuzilä, fata Juanesei, unde Georgian se mutase. Spirit-revolutionar, acest om cu neobisnuite scinteieri, dar sicu o ereditate care-I va smulge apoi de la catedra dinBucuresti la Sf. Sava pentru a-I tinea ani de zile in zbu-ciumul sufletesc al maniei religioase, vedea, singur, oalta scoala. Distanta, necesara, infre dinsul si scolariisal nu intelegea s-o stabileasca decit prin stiinta, carenu-i lipsea, si talentul pe care-I avea cu prisosinta, fiind,fara indoiala, unul din oamenii cei mai elocventi, cei maiplini de verva se inscrisese si ca avocat pe carii-am cunoscut. Asezat pe un simplu scaun in fata noastra,el improviza dupa o carte pe care a isprlvit prin a mi-orecomanda. 0 am si acuma : nu e alta decit manualulpentru Universitate, plin de asa de frumoase descrieri,de fragmente literare ga de bine alese, de tracluceri noi

52

din cartile sfinte evreie§ti al marelui egiptolog Maspéro 1Pentru intAia oarA atingeam in pregatirea mea de lectie,.de examen, un a§a de inalt nivel, §.1 eram mindru ca numa insphimintà, precum eram bucuros ca-mi place a§ade mult.

Ioan Georgian era un om deplin, §i tocmai de aceea elconsimtea mai mult, el gasea foarte natural sa netrateze §i pe noi ca oameni. Acela§i lucru il facea, din-tr-o tinereta doritoare de cit mai mult contact sufletesc,din lArgimea de orizont a unor studii universitare fAcute,la Iasi, panl la capgt, dintr-o nesfir§ita bunatate deinimA, Inca un profesor nou, Nicolae Bantu §i acestaaparut intr-o nedespartita tovarA§ie, linga noul domnde §tiinti naturale" pentru cursul inferior", Mironescu,mergind alAturi, a§a incit li vedeam inaintind bastoaneleperfect paralele. De Rautu, care-§i. continua §i azi obatrineta senina, in mijlocul bogatei sale familii, §i care-§iare in urma o cariera politica in care din nou ne-am in-tilnit, ne-a ci§tigat de la inceput, mai mult decit Geor-gian, care, mai ales, ne impunea prin zimbetul lipit defigura sa larg deschisA, care incununa un trup sanatos§i voinic. Dar ce era cu totul nou la acela care aduceaultimele rezultate ale §colii lui Lambrior §i le comunicaprin note manuscripte era dispozitia care ne ridica a§ade mult in ochii no§tri, ducindu-ma pe mine pana lahotarele, pe care, totu§i, le vedeam bine, ale familiari-tAtii de a discuta cu noi. Intre Ortografia lui BAleanu§i. a lui erau deosebiri §i, pentru a ne ci§tiga de parteasa, cind ar fi putut sa ni impuie acestalalt sistem, elrecurgea §i. la legile derivatiei, de care pang atunci fu-seseram straini.

[ ]

Strain §i necunoscut 2, incapabil, ca totdeauna, sA marecomand de la IntAia incercare, pe care nu se putea sa

, Gaston Maspéro (1848-1916) egiptolog francez, autor, printre altele,al lucarii Istoria anticii a popoarelor din Orient.

, Eliminat din liceul de la Botosani pentru di nu executase o pedeapsi-nedrcapti, lorga tzecuse, spro a-si continua inv6titura, la Liceul Nationaldin Iasi. .

8* 53-

n-o strice o timiditate a &aril vadire atita vreme n-amputut s-o ascund, deci prada oricarii intrebari imperioase,-oricarii incruntari din sprincene, ba chiar oricarii.atitudini in care a§ fi putut gici neprietenie ori despret,am raspuns cum a dat Dumnezeu in anumite cercetaride noapte din cancelaria cladirii care s-a prefacut apoiin Seca la de Frumoase Arte §i in pinacoteca, §i care add-postea atunci liceul, legatà fiind prin vechiul arc dinvremea lui Mihai Sturza, injugind strada care-i purtanumele cu internatul a carli muceda §i murdara temnitatrebuia sa ma inchida in curind. N-am ie§it intaiul, bi-ruit, daca nu ma in§el, de un sprinten elev negricios din-cursul inferior, mai tarziu prietenul meu de la Valenii-de-M-unte doctorul Pirvu. Dar, oricum, nu mai erampovara ingtistatei case din Boto§ani, mama-mea putindsä adaposteasca prin odai ieftene singuratatea ei, §i pineastatului imi era asigurata, o pine pe care n-am udat-o-cu lacrimi de minie numai pentru ca aproape tot ce eraputere vie in sufletul meu fusese macinat de teribilaina§ina sfärimatoare a §colii.

Am intrat astfel in batrina cladire neprietenoasä, cu-o curte Ingusta §i prafoasa, intr-o clasä a VI-a, mica §itrista, la capatul unui culoar care nu primise niciodatalumina §i unde putina cu apa i§i revarsa cuprinsul. Ban-cile scrijelate se ridicau rapede in amfiteatru, läsind infundul Vali mesuta la care oficia, el insu§i patruns dejalea acestui mediu, un profesor pe care, de sus undepribeagul i§i a§ezase locul, linga un ftizic Mau, gatade moarte, §i doi evrei pe cari, cind se ascundeau suptlama la cetirea catalogului, un zdravan baietan de la-tara ii ridica de par ca sa lamureasca indoielile cu pri-vire la absenta ale profesorului il vedeam mititel,gramadit §i, in cele mai multe cazuri, cu totul ridicul.Ce deosebire fata de maiestoasa catedra boto§aneana, demobilierul proaspat, de lumina care se revarsa asupra-clasei de curind parasite, din largile fere§ti deschiseasupra curtii vaste, asupra livezilor bogate §i crenelelor.casei Ciolac 1 Din strada, huruieli de trasuri, strigateprelungi, de jalanie, ale ambulantilor evrei, zburdaciu-ilea zgomotoasa a claselor ie§ite pe trotoare si, la orice

54

deschidere a fere§tilor joase, tot ce poate trimete, ira-preuna cu praful, cu colbul" ei, o strada rat' i rarmaturata.

De§i cunoscuti in mare parte prin lucrari proprii,aparute in volum sau in paginile Convorbirilor, de§ilegati, cite unii, de activitatea literara i tiintifica, reno-vatoare, al carii organ fusese societatea Juniraea", decinotorietati netägaduite i adesea personalitati distinse,anumite defecte faceau ca i noii profesori sä fie infe-riori, in aceasta calitate a for, fatä de aceia de la careplecasem §i, daca nu faceam atunci o compargie caresa contribuie la demoralizarea ce ra-a invaluit de indata,crescind necontenit, e fiindca asupra nedreptatii §i umi-lintii suferite cu citeva luni In urina preferam sa Intinciun veil des de nepatruns.

Tineri nu erau aici decit doi, cari ei MOO n-au avutnici o atingere cu sufletele noastre, unul fiind o firedespretuitoare §i violenta, celalt avind o dexteritate"pe care n-o pretuiam de loc.

Incolo, tot oameni trecuti de cincizeci de ani, iar unii§i mai inaintati in vrista, asupra carora me§te§ugul exer-citase o actiune deprimanta, cu atit mai mult cu cit aicinu era omul din Iai avind a face cu oameni dinale caror rosturi de familie sa le cunoasca adesea per-fect, ci multimea elevilor, destul de obraznica, dar Faracurajul i traditiile eroice de la Boto§ani adevarat ca§i frä profunda stricaciune, mizeria morala de acoloera adunata de vintul intimplarilor in ora§ul mare, cumulti functionari, din toate partile Moldovei-de-Sus.

Mai batrin decit toti parea profesorul de francezä,Alexandru Sutu. Urma de domn, avind in figura liniilecaracteristice ale nobilimii fanariote, slab, palid, cu nasulcoroiat supt fruntea pe care se rätaceau vise de par alb,observind in imbracamintea uscata o distinctie ereditara§i infigind in cravata acul cu coroana princiara, acestom pe care descendenta i cre§terea ii meneau la altcevadecit trista meserie care vadit 11 dezgusta pang intr-atitaincit refuza sa numeasca, in general, pe elevi, chemin-du-i dupa semne exterioare, ca : Tu, cel cu cravataalbastra", lucra obosit i in silà, putind avea, de altfel

el, care se patrunsese de spiritul limbii, vorbita

55

Ia§i,

exclusiv acasg, in care a incercat a traduce pe Eminescu,0 care publicase o mizerabil tipgritg istorie a literaturiifranceze a§a de puting satisfactie de la bgieti a cgrorlimbg se hnpotrivea la orice incercare de bung pronuntiefrancezg. Venea ca la osindg, examina in ne§tire, adincnemultämit de orice manifestare, 0 ni aplica o metodgexcelentg, dar neinteligibilg pentru cei mai multi, aceeaa Gramaticii istorice a lui Auguste Brachet, pe care osocotea ca a sa personalg, ca metoda" sa ceea cefgcea pe gräsutml fiu de bgcan gglätean, Soare, pe care-Ipindea un a§a de grozav sfir§it la bgtrinetg, sg spuie cgSutu are metodg", ori n-are metodg", dupg nota pecare o putuse cApgta. Cind, in clasa a VII-a, omul degust rafinat ni-a dat compozitii libere de fgcut in clasg,cred cg a mea despre Ioana d'Arc 1-a fAcut sg mg pri-veascg altfel decit gloata despretnitg ; eu insumi amavut pentru intgia oarg, a§ternind acele rinduri calde delirism pe baza unei carti pentru copii de la acel AlfredMame din Tours, dgruitg de biata Bgjeasca, fiorul cumse poate scrie istoria, istoria insufletitg, singura de tinutin samg.

Nu va fi fost mai tingr acel om de o extraordinargvitalitate ceea ce 1-a retinut pe lume pgng iericare ni preda istoria. Alexandru Brandia, cunoscut miedupg traducerea manualului din clasa a II-a de la Boto-§ani, micut, slab, zbircit, aruncind pe catedrg o pglgrietrecutg prin multe ploi 0 prgfuitg de multe vinturi, neprivea de supt ochelari cu mgruntii ochi negri nu cape ni§te neinteleggtori sau ca pe ni§te du§mani temuticu cari se dg zilnic lupta pe viatà 0 pe moarte, ci cape ni§te rgtaciti 0 raucrescuti cgrora a§a de mult ar fivrut sä li schimbe sufletul, umanizindu-1 0 civilizindu-1.Era ceva induio§at, vibrant, dureros ruggtor in glasullui, cind, la tezg, izbucnea : Nuuu copiati 1 De ceee co-piati ?", ca sg termine printr-o amenintare de care trei§ferturi din clasg, cu cgrtile deschise in bancg obiceimai rar la Boto§ani, unde, insg, cind se facea, se fgceabine, dind, e adevgrat, profesorului supraveghetor cartea,dar fiind sub coperta ei... o alta i§i rideau cu cinism.Explica" bine, viu, cea dintgi explicatie" la istoriepe care o auzeam dar cerea sg nu se treacg peste ce

56

spusese chiar cind, cu toata lunga lui practica, gresisevreun amanunt. Ingaduia sa se recurga la carp straine,si eu ceteam, urmind exemplul de la Botosani, din carteade istorie a eviilui mediu", apoi din cea moderna" ur-matoare ale lui Duruy, frumoasa lectura, prezintata simspatic, ca si manualul, pe care-1 pastram cu sfintenie,al lui Maspéro.

Mai tinar ceva parea profesorul de limba latina, Xe-nofont Gheorghiu, care, pleoind foarte tarziu din viata,a lasat asa de bune amintiri. Autor al unor studii de lite-ratura franceza, aparute in curs de multi ani de zilela Convorbirile literare, studii ingrijit scrise, care dove-dose cetiri asidue, dar carora li lipseste orice farmec,acest cnn distins n-avea, desigur, o cunostinta adincla unei limbi asa de grele cita distanta pana la im-punatorul Martian, atat de stapin peste ce era mai greuin materia sa I si nici pe departe neapäratul shutspecial pentru clasicismul antic. Corect in indeplinireadatoriilor sale, el nu arata o deosebita satisfactie eane are in fata lui, ci, inacrit, vesnic obosit, isi dregeacu virful creionului o coafura creata si invoalta, in carevrista pusese multe punote albe. Mi s-a spus ca edomnu Codita", si cu atita se incheia caracterizarea.

Limba greaca era a unui om de mare merit, caremulti ani a fost directorul liceului, neclintit de nimeni,identificat cu aceasta situatie, filologul de pregatireeuropeana Vasile Buda. Nu era numai aruditul caredaduse Convorbirilor etimologii si articole de polemica,pe dreptate foarte -tinute in samg, §i cetitorul unei vastebiblioteci, pe care dureroase incidente de familie mavor face s-o zaresc din odaia mea de oplosit la dinsul,dar, la aoest superb exemplar de rasa moldoveneasc5,un zimbru al lui tefan cel Mare, cu trupul imens, pu-temioul cap, ochii mafi, dulci, glumeti si in fond tristi,deasupra mustatii arcuite asupra gurii sfatoase, un sufletmultiplu, complex, nesigur de sine, pipaitor, se zbateain acest formidabil invelis, facindu-i viata capricioasa,nelogic5, necontenit sfärimata. Am aflat pe urma ch.,

57

sot, din iubire romantici, al poetei Matilda Cugler, fu-sese insurat a doua =I cu o straing, si singurätatealui va fi apoi ruptd de o a treia legaturä, tot asa deromantia si tot asa de trecatoare. Cu noi nu era nu-mai tolerant, rizindu-si de ignoranta, asa de raspinditàsi asa de fireasca la o materie atit de grea, ci mergeapänä la gluml, pänä la ghidusie, atingind si terenuripe care, parka atunci, numai contele" de la Botosanile pipaise, ea in ziva cind ni dadea la Odiseea, pecare asa de putin am inteles-o atunci In farmecul eieroic si pitoresc, explicatia suplimentarl cl Nausikaa,cu ochii acoperiti cind i-a fasärit din mare trupul golal lui Odiseu, se va fi uitat putintel printre degete".Dar noi nu stiam aprecia aceastä pretioasii zburdal-nicie de mosneag si-1 luam din cind in cind inainte,cu toati aparenta lui masivI si accentele sonore aleglasului end voia sl parä grozav de indignat. Astfel,cind intreba pe cineva daa n-ar fi bine sii randieoprit", acela nu-si ricea pedeapsa si, chemat sä ras-punda pentru aceasta, declara cl a crezut cä nu ebine". Prin cite n-a trecut, cum se va vedea, si In-drazneala mea Incepätoare fatä de acela pe care il iu-beam desigur, dar a carui autoritate devenise aproapetotal disparentä ? PanA si vorbirea bucovineana a luidom Berle ni daidea prilej de glumg.

Cu limba germanä era chiar un adevärat scandal.Format la cele mai bune scoli din Germania, doctorin drept si doctor in filosofie, fiul lui Teodorovici, fi-lologul ardelean, fratele medicului legal, Octav Teo-dori fusese atins de o boalä care nu atrasese punerealui la pensie, dar permitea unor tined fkä mill oricecruzime fatä de omul cu pärul lung, fata stoarsA, vagiiochi pierduti supt ochelari, care se aseza pe catalogca sä nu umble nimeni Intr-Insul. I se puneau Inte-bgri, mai ales In clasa a VII-a, cu privire la cele maifrumoase fete din oras, se simulau inchideri intre celedouä geamuri, se da'deau lupte cir pachete de rufe dincare rAsIreau mineci si craci. El, incapabil de a exa-mina, punea note la Intimplare. Ale mele erau foartebune, pentru cg, stiind cit se putea sti si la Botosani,

58

avusesem cutezanta de a-i declara de la inceput, cumtot mai rupeam ceva, ca am facut studii la Cernauti.Fara a mai fi intrebat, aveam nota zece asigurata.

Matematicile le preda ceremonios, in hainele celemai ingrijite, cu gulerul cel mai inalt i totdeaunaproasplt, tragindu-si mansetele cind scria pe tabla,Lucescu. Dar, bolnav de piept, silit sa Lea indelun-gate petreceri in teri calde, el nu era un profesor per-manent. La dinsul intelegeam... at de obicei, i aceastäincapacitate absoluta dus la prima inselare a unuiprofesor : in cursul unei teze ni-am cerut la putina cuapa si am simulat o slabiciune neprevazuta. 0 insemnaceasta alaturi de scrierea pe mansetä, silit de totalamea inaptitudine de a invata pe de rost, a versurilorodiosului Boileau la Sutu i cu o nerusinata teza pre-zintind taietura unui vulcan in momentul eruptiei" laprofesorul de stiinti naturale, de care va fi vorba peurma.

Odata, Lucescu a fost inlocuit cu profesorul de uni-versitate Ralet. Nobila figura boiereasca, aleasa atitu-dine a bolnavului de aceeasi boalä cu Lucescu, care-sidomina suferintile, i, in acelasi timp, o sinceritate, ospontaneitate, o geniala dispozitie in a lua lucrurile dela inceput, personal. Cind, in fata cifrelor de pe tabela,ma opream total dezorientat, glasul slab ma indemna :SA incercam Sa \rad i eu ce s-ar putea I" Am crezutun moment ca poarta de arama neclintita se crapa pu-lintel in fata mea.

Domnu Draghici", de la stiinte, gras, gros, bondoc,ou parul marunt cret, cu mustata care 'Area masa demolii de aid porecla : cateaua cu glasul färàsonoritate, urmarind penibil pe carte numele fosilelor,la care cei mai obraznici nu lipseau sa adauge Catellamagna 1, imediat repetata si de profesor. Aid lectiaera un perpetuu scandal : i se aduceau pietre din gu-noi ca sa le identifice, si se pare ca intr-adevar le apro-pia de limba. L-am cunoscut i altfel, in familia lui,de care a vrut sa ma i apropie, i supt dascalul

CAteaua mare (lat.).

59

in-a

1

I

ridiculizat am clescoperit un om fundamental bun, care,'lash', desigur, isi gresise meseria.

Mai ca I-as fi putut confunda ca aspect cu bunulbatrin de la muzica, Dima, Caruia nu i-am dat un ceasde cintare, desi ma asigura ea am un glas frumos".

Ce splendid era profesorul de desemn, Soldanescu,un pictor adevarat, care mi se infatisa ca un sfatuitormai in vrista I Moartea timpurie a impiedecat dezvol-tarea talentului sail foarte real.

La romana, un om de o imensä lectura, un spiritascutit si patrunzator, autorul unor studii despre ba-lada româneasca si viitorul alchtuitor al unei masivelucrari care pretinde a rezolvi, filologic si istoric, cbes-tia originii românilor, Alexandru Philippide, mosteni-torul numelui si temperamentului unui grec de geniude la inceputul secolului al XIX-lea, nu facea decit sane sperie. Mic, iute, minios si furios, fulgerind pe suptocbelari, parind ca vrea sà ne intepe cu virful stu-foaselor mustati, umflindu-si pieptul supt vesta, jiletcabatator la ochi clecoltata, improscind cuvintele la ex-plicatia care nu se intelegea si bruscind la raspunsurisi pe cei mai buni, el ni prezinta, ceasuri intregi, spri-jinit pe cugetatori germani ale carol- carti erau citatein nemteste, teoriile despre deosebirea intre istorie,care spune cum e, stiinta, care havath ce nu e, si poezie,care se ocupa cu ce nu poate sl fie ; ori, in clasaa VII-a, insira o intreaga bibliografie poliglota, cu ne-crutatoarea insemnare a anului si locului de tiparire.Pentru noi, tbnp pierdut...

[ I

Legaturile se puteau face, trebuiau sä se Lea' in in-ternat : in uritul si scirbosul loc de tortura, adevaratainchisoare, in care cal:alai ceva si din psihologia deti-nutului, al Liceului internat.

Peste strada, o gradinita cu doi-trei copaci, Fara unstrat de floare, in orasul care, desi mult mai putindecit Botosanii mei, era, in cartierele românesti, totusi,numai flori inaintea casei si eunbetul lor se rasfata latoate ferestile ; o tristä curte pietruita, mica de o cu-

60

prindeai intr-o privire i totdeauna plinä de lume ; lapoarta ferecata, ghereta de paza' a portarului nepriete-nos. Iar in ce priveste ocuinta, Doamne I Sus : dor-mitorii iritesate de paturi dormitoriul meu sechema, prin traditia suferintii de mai multe generatii,Siberia" ; clonal repetitorii, tot asa de rAu incalzite,pentru cursul inferior si cel superior deosebit, cu su-pravegherea unor pedagogi, dintre cari unul singur, viito-rul doctor Turcanovici de la Roman, care avea iluzia càne poate stapini prin cite o vagI amenintare, era unom sanatos si voinic, pe cind Antoniade cel blind, vor-bind in soapte, Ii tusea agonia i in curind eravedem in biserica: trupul neinsufletit, capul blond, cretplecat prea curind pe perina sicriului si Maxim,care a mai putut trgi, vArsa singe. Romanticul Sac-chetti de la Siberia" venea numai ca s doarml. Un-deva, in fund, un gang intunecos, pgzit de rufosul,murdarul mos Cute", ducea la latrine, care erau ogroazà. Paste antret, clasa a VH-a a extemilor. Pe scariintunecoase, in faptul zilei, treziti de clopotelul pe care,cu o infernalà stiruinta, ni-1 sunau in urechi doi tiganibätrini, aproape tot asa de ferfenitosi, ne coboram, re-begiti de frig, strecurindu-ne spre lavatoriul vesnicurned, cu tevile de tinichea care trebuie sä fi venit dela Mihai-vodà Sturza mnsui, creatorul, in acest localputred de vechime i neingrijire, al vestitei atunci Aca-demii Mihailene. Astfel curAtiti, i pieptanati Dumne-zeu stie cum si unde, mergeam in lunga odaie a re-fectoriului care comunica printr-o ferestruich ingustäcu o bucatarie in care nimeni n-avea curajul s5 pri-veascà. Acolo ne astepta zilnica noasträ leoarc1 de di-mine*, in care se puteau recunoaste slabe urine delapte ; dumineca, trebuind sà mergem la biserica, incare neatentia noastra era absolutà, cafeaua aceastaera pur i simplu suprimatà ad maiorem Dei gloriam 2.La amiazi, niste chiftele bocanete, in care ai fi zis cà s-aamestecat strujitura de lemn, ni impovarau stomahurile,

I liefector sari de mincare, intr-un internat.Tatra mai marea alayS a Donmului (lat.).

61

reci,

sä-i

a

iar seara, o supa, un fel, care, la scurte intervale,era macaroane cu brinza, prefacute intr-un fel de sosgros, dezgustator, si, de douA ori pe saptamina, dul-ciuri. Cred cal statul dadea pentru aceasta alimentatietotal insuficienta eu ma aprovizionam peste gard,la olteanul cu strafide si, mai ales, cu alune, pe carele rodeam cu un apetit de veverità cincizeci de banipe zi. Intorcindu-ne dimineata la pupitrele in care in-vatasem seara pana la zece, reluam, supt aceleasi ca-pace, somnul nostru intrerupt, pe care pedagogul, fatäde domnii" hartagosi din cursul superior, trebuia sä-1tolereze. Ling mine, egoismul lui Scare se luanea sin-gur, pofticios, din alimentele alese pe care le expe-diase tatal de la Galati. Cutare alt vecin chitea albu-mul cu marci postale mare si folositoare slabiciunepe care-I fura pe rind de la toti colegii. Greoi, plic-tisit, pedagogul isi tira pasii, pe cind, din strada, seridicau iarasi strigatele, urletele, lungile plingeri asia-tioe ale precupetilor si zvonul multimii grabite spretirg. Aerul, de timpuriu plin de praf, zapacea si maimult mintile, pe care, jos, le astepta interogatoriul pro-fesorilor.

Ce putea sa rezulte din acest fel de viata Isi poateinchipui si cine n-a trecut printr-o experientA asama-natoare. De la o bucata de vreme, intoamai ca la in-chisoarea pentru delicte si pentru crime, nu mai reac-tional : te paraseai unei soarte care nu se putea nicischimba, nici imbunatati. Orice grija adevarata a fiin-tii fizice scoala n-avea si nu avusese niciodata baie

disparea ; putini pastrau in dosul capacului de lapupitru un ciob de oglinda, ca sa-si compaimeascazilnic fata palida, obosità. Imbracamintii nu i se dadeanici o atentie. M-am deprins astfel, Fara' sa fi 'auzit uncuvint, daca nu de simpatie sfatuitoare, macar de mila,a nu mai scoate din sosoni ghetele, care, pe incetul,se muiau, si simteam o deosebita placere ca, in rata-cirea prin aceste triste culoare, nu mi se mai audpasii ; m-am deprins a nu mai tunde parul, care se

62

rasa pe umeri ; a nu mai reteza fulgii de barlA, carise imbulzeau salbatec. Cravarta o parasisem, si prin-dem cu un bold gulerul continuu ridicat. Cred ama impodobisem si ou niste ochelari fumurii. Un acle-varat Ion Nadejde, in mic, care se potrivea, de altfel,si cu o incepaoare profesiune socialist1 Mai in vrista,mai rezistenti, colegii din clasa a VII-a, cei doi CrivAt

Nicolae si Panait se uitau cu curiozitate la acelacare 'Area, cum mi s-a si spus, un ofticos iesit dinspital".

Paltonul meu sur, apropiat de sobk ca'patase dreptin mijloc o math' de pirleala, care se vedea de la sutade pasi : 11 induram, neavind cum si unde sa'-.1 schimbsi pe acela. 0 pa'reche de pantaloni largi, de aceeasicoloare, arnau, prin amploarea lor, cä sint un dar dela unul din unchii mei. Purtind un bat gros, pe carenu stiu unde 11 descoperisem, strabAteam ca o ciudatäaratare sträzile Iasului, pe care se purtau si atitia oa-meni ingrijiti si fericiti. Eram in nota bisericilor cu-ratite de tencuialà, a zidurilor pe jumatate pfabusitesi a puturoaselor colturi de gheto. 0, saracul copil cuhainute de pichet alb si brandeburgurile albastre, ince-1 prefacuse scoala, care nu e asa ? da' instruc-tie si educatie si pregateste pentru o viata luminatäsi multamità I

Cind, dumineca, apaream la mosu Ioanidi", uncleajunsesera, se vede, a se deprinde cu iremediabila meadecadentä acasä scriam o carte postala intr-un an

cite o fatà frumeasa cu care vorbea, invirtindu-sein calciie, fratele, purtind cocheta tunica albasträ cuepolete rosii a Scolii militare, il ruga discret sä ga-seasea mijlocul de a inlätura urita si trista fantomä bu-hoasa. si prematur bärboasl care aparea uneori in pri-vazul usii...

Incredere in mine nu aveam de loc. Mi se parea cislut eel din urine.' dintre prosti, incapabil de a face sieu ceva, si a, menit, de altfel, unei morti apropiate,nu voi fi in stare si fiu de toles in scurtul termen al

83

unei vieti nenorocite. Note le le luam mai mult din da-rul de a putea prezinta lucrurile decit dintr-o cunoas-tere adevarata a materiei, pentru care n-aveam nicitimp, nici gust.

Nu stiu unde ar fi ajuns aceasta desfaceremorala daca, in acest iad, in care erau tipuri de totfelul, de la freneticii frecventatori de bordeluri, cei cuboli urite, si de la cei cu apucaturi ascunse, pe cari-iprindea uneori o pornire de nebunie distrugatoare,care-i treeea pe un timp la infirmerie in sarna babeiTasia, fiinta cea mai cu mill din tot personalul ; de ladobrogenii foarte copti, pe cari-i prindeau cu slujni-cile, acei cari pindeau la ferestile subsolului, pana labieii baietei inspairnintati, abia iesiti din puful cald alparintilor, nu mi-ar fi dat Intimplarea doi prieteni, ceidintäi prieteni pe cari ma puteam razima eu mai multdecit dinsii, can erau mai siguri de sine si, deci, mairezistenti, pe mine.

M-am asezat acolo cu leafa 1 : patruzeci de lei peluna, cu fagaduiala Ca de fiecare nou client pe care1-as aduce se vor adaugi alti zece. i imediat m-ampus pe lucru ca sà adun lumea in odaile curate dinfundul curii, linga frumoasa casa pe care, cu o sotiea doua, Enka, fata avocatului Nenciu din Roman, 5i

cu noii copii, o ocupa profesorul, avind lingO dinsulpe cele douà fete mai mari, Lenta i Natalita, i unbleg baiat functionar, care trebuia in curind sa-miarate taina casutelor din mahala, unde privighitorilecinta nebune prin desisuri, iar in noptile cind acoperecu un val icoana, cite o croitoreasa careia-i e flea sadoarma singura se maga frumos cumperi o pals&rie nouà de la modistä, dar sa te faci ea n-o cunostipe strada.

Eliminat din internat pentru un rnotiv aseminator cu acel al primaleliminiri, Iorga se angajeaza ca pedagog la internatul particular al pro-fesorului Driighici.

64

fizie5

st-i

Erau acolo tineri, smomiti de mine de la pensions-tul Disem, unde o dornnisoara inflorea in fereasta latrecerea noasträ, cu cari, in general, nu rn-am mai in-tilnit in viata : voinicul Radu Pivniceru, nalt, palid, de-venit apoi profesor de matematici ; Popov tot hu-seni ; Melinte de la Roman, un urias ; apoi boierosuldorohoian Coroiu si francezul Rivalet, cu gradina fru-moasa de la Cetatuia. Nu-i mai incapea dormitorul,dar, in ce priveste leafa, domnu DrIghici", careminca impreunä cu noi, el si familia intreaga, anumecautaturi ale flacailor luneoind spre cea mai Enka' dinfete, rn-a facut sg observ ca el avea in gind pentruleafa mea crescuta prin ademenirile de colegi un ter-min final de numai saizeci de lei.

Cu aceastä importantä leafa si adaugindu-se tot oese schimba in corpul si mintea unui baiat de saispre-zece ani, cind privighitorile ointa asa de ispititoare ingradina cusatoreselor din strada care nu in zadar sechema a Florilor, si cum, inaintea casei unde cresteambAieti tot de pe la Husi si de aiurea din provincie,pe cari uneori trebuia sa-i aduc la respectul autorità-cid cu mijloacele recomandate mie ca indispensabiledin cea mai arhaica pedagogie, inainte de a-mi con-duce mica turma, cu severitatea cuvenitä, la liceu,trecea silueta blonda a domnisoarei Cornelia Stoica,spre care, cu toata experienta mea amoroasà, nu cu-tezarn sa ridic o singura vorba de omagiu, salbateculcu caciula, cu gulerul ridicat si cu ochelarii fumurii,ipohondrul care intreba de douà ori pe luna pe bunuldoctor Riegler daca moare ori nu moare, s-a pre-flout intr-un tinar cu tinuta ingrijita, cu redingota decamgarn negru, ou pantalonii strabatuti de dungi rosiide mätase, fabricatie a croitorului Hirsch, din piata,solemn ca un vechi diplomat. Rarainea pe linga oneuitata parade sura, pierduta in singura seara de chefdin toatil viata mea, si tocmai in Strada Florilorcilindrul cu opt reflecte, pe care-I purtau studentii, sibastonul.

65

Pentru ca sä le pot purta, trebuia un lucru de ni-mic sa mai fiu dat afara o data.

Aceasta a avut loc, cu toata greva pe care o provo-casem pentru ca voian sà ne aseze in banci dupà cata-log 4i telegrama la ministeriu i o Intrunire publica

numai la sfirsitul clasei a VH-a, i mi se pare ca.la insusi domnul Burla". Intre obligatiile cele mainesuferite pentru o minte care se trezeste la intelegeresi la creatiune e, desigur, impunerea de a asculta, cindun grup de colegi e chemat la lectie, biiguiala, taiatade observatiile profesorului, a celor cari nu stiu si seeteinizeaza chinuind pe acela care-i chinuieste. In acesttimp eu ceteam in bancl una din cartile franoeze aleunei iniieri literare pe care de luni de zile o incepu-sem cu o pasiune care mi-a salvat sufletul. Mi s-a ce-rut ea aduc cartea spre cuvenita confiscare. Nu era amea : o imprumutasem, cu atitea altele, de la librarulEmanuil Haimann, care tinea, in Strada Mare, un de-pozit de cele anai noi carti pariziene, i o oeteam inzare, netaiata. Si duhul rationalismului ma puse dinnou in lupta cu autoritatea. De ce s-o dau ?" Fiindcae straina de scoala." Dar straina e i mantaua de pemine. Voiti s-o luati ?"

De Pasti, eliminat si de aceasta oonferinta", eramliber sa apar cu doritul cilindru in cap, fluturind celmai elegant betigas. Iar cum domnu Burla" era unam bun, cu neaparate reveniri, am fost chemat, nigataproape, sa revin pentru a onora examenul, nu cu ceInvätasem In cele doua Juni de eliminare, ci cu ce, inciteva zile, astronomia lui Lucescu intrind si ea Insocotealä, furasem pentru ocazie. Si nu mi-a parut rauchid, inlaturat si de la premii, am auzit din multimestrigladu-se intalul cu eunung" Liciu, care reveneaastfel la locul pe care, atitia ani de zile inaintea Intru-siunii mele, 11 aneritase.

Dar, pentru a fi ce eram In momentul cind, retrasla Botosani, in casa primitoare a mosului Jacob" si a

66

:

I

Elencu Driighici, bunica dinspremama a lui N. Torga (colectia

familiel)

;LP W.414

Zulnea Iorga, mama lui N. Iorga(coleclia familia)

"

Nicu Iorga, tidal lui N. Iorga(colectia familiar')

" gel' 4.4 ,Ztrkr ,4;

5.!

Nicolae Iorga (la virsta de13 ani) si fratele situ, George

(coleclia familial)

0.-t

bunei mause tinere Aspasia, uncle cilindrul cu careparadam in griidinita de la Café Francais", plinà dofete frumoase, care se prirnblau in sunctul muzieii mi-litare, nu ma impiedica sa cercetez in taina gavanon-selo cu dulceti de deasupra sobei, rn5 pregateam desuprema incercare a bacalaureatului, imi trebuise darulpe care ultimul an de liceu mi-1 clacluse pe doplin,panal la betia sufleteasca si la complecta rcfaccre mo-rald : darul ideilor de peste scoall si al literaturii pen-tru care nu se invatà si nu se pune

OV 95-13

9 N. Trrea. P^nini nieRC. vol. I

lectia- nota.

VIII. IDEI 1 LECTURI

Literatura romfineasca mi s-a mai vadit la domnuDraghici" prin aparitia Revistei noud a lui Hasdeu,impunatoare prin proportiile ei, prin luxul tipografic,prin coperta impodobita cu multe, o, cu prea multeflori §i cu eroice chipuri de scriitori. Era 0 Delavranceaacolo, 0 era §i Vlahuta, dar inca nu cunoscusem peEminescu decit prin legenda nenorocirii lui 0 prin apa-ritia deod.ata, linga otel Traian", a trupului ingro§at §igreu la mers, a fetei bugete de pe care smulgea furiosorice, urma de mustata, pe cind batul cauta sä loveascain diformele turnure" ale doamnelor. Ni-a trebuit timpca sa-1 intelegem, 0 a trebuit ca poezia lui atit de noua0 de adinca sa Lisa din sepulcrul anilor vechi ai Con-vorbirilor de la Ia0 in eleganta editie bucure0eana alui Socec. Disidenta Revistei noud, pornirea ei contraConvorbirilor, duelul unui Hasdeu, total ignorat de noiin toate rosturile lui, cu Maiorescu, caricaturat ca Na-poleon in trilogia" la care colabora §i istetul, produc-tivul filolog Lazar Saineanu, nu putea sà-mi fie inte-ligibila in toate urile zacute de acolo. Dar aspectulpublicatiei ne cucerise, §i am avut o deosebitä placeresa comunic exemplarul cumparat din banii mei depedagog fetitei cu obrajii ro0i care idea intre.;oalelede flori la pensionul Disem din' Strada Arcului.

Dar o altà literaturä, pentru care risipeam 0 ultimuI,,franc" al ci0igului meu, ma cucerise cu desavigire,contribuind esential la desfacerea mea din dezordinea0 vulgaritatea care ma incunjurau §i dindu-mi convin-gerea ea, mai mult decit atitia altii, pot macar intelege§i simti.

68

Linga otelul Traian" se deschisese o librArie noug,a carii vitrina pe jurnatate inghetata in lungile seri deiarna imi vfajea ochii. Yana astazi a infra intr-o pra-Valle nu-mi e lucru cel mai plAcut, i mult timp sfialamea Ikea sa nu ma pot hotari a-i cAlca pragul. Aiciinsa ispita era prea puternicA.

In adevar, doua edituri franceze isi trimesera car-tile in acest Iasi al vechilor pensionate la care invAtaseKogalniceanu i Alecsandri, al reprezintatiilor de teatrufrancez, al saloanelor, acum cu totul disparute, lasindin loc o maimutarie de snobi cu citeva sute de cuvintefranceze ca pentru relatiile cele mai comune si maibanale din viata socialä.

De o parte, volumele galbene ale lui Charpentier,cu onesta lor literA marunta, ingrarnadita, aducindu-niprodusele masivei scoli realiste, care cistigase i ne-astimparatul spirit provental, avind anume legaturi cuneinfluentabilul rural care a ramas Fréderic Mistral, allui Alphonse Daudet. CruditAtile voite, pentru a cuceri

Tetinea un anume cerc de cetitori mai mult poatedecit pentru a invedera sincer i curagios o doctrina,ale lui Zola : Nana, cu lumea infama pe care o descrie ;La Terre, cu salbAtacia preistorica a instinctelor pofti-cioase ; Le Ventre de Paris, cu dezgustul movilelor dehranA care incunjurà si doming, in halele pariziene,actiunea ; Germinal, cu epopeea intunecata i dure-roasa a minelor trecura pe rind prin spiritul meu,pe care indecentele nici nu-1 puteau atrage, cu atitmai putin a-1 perverti, dar lasind impresia durabild aputernicei constructii arhitecturale, a frazei grele desens, legata in cause trainice, ducind descriptii imbiel-sugate i acurnulind adiective plastice, care a lasaturme asupra scrisului meu de mai tärziu.

De partea cealalta erau cochetele carti ale lui Mar-pon i Flammarion, de format mai micut, pe hirtiesatinata, cu o litera ca margeaua, care era insasi oplacere, cu ilustratiile de un impresionism finar si in-draznet, amestecind in redarea figurilor nelamuritulunui capriciu simpatic. Daudet mi s-a infatisat inaceasta hainA, cintindu-mi la ureche, chiar cind, ca in

9* 69

si

Jack, e sfortarea stingace de a face ca §i romanul in-tins al prietenului sau, tot vechea melodie simplä §idal% a§a de dulce, din cimpiile Sudului francez, unde,in umbra maslinilor, cu frunzele de satin alb cinta pa-sarile ternei arse de soare, greieru§i ca aceia de lanoi, din gradina si via Negre§tilor.

Poezie puting. De aceasta : a lui Haraucourt, halu-cinatul ; a lui Maurice Boucher ; a lui Sully Prudhomme,a lui Coppée ; ba pana §i. cea, otravita, dm atit de fer-mecatoare, a lui Richepin ; a mai vechiului Baudelaire,din Florile rdului ma voi apropia mai tarziu numai,la Universitate. Si tot a§a de critica unui Paul Bourget.

Fara a cheltui, insa, in anii din urma ai liceului,aveam, prin libraria a§a de prietenosului Emanuil Hai-mann, fratele marelui librar bucure§tean, putinta de astrabate larg, in toate directiile, intreaga aceasta lite-ratura mai noua a Franciei, in solidele, definitiveleschite, nuvele, romane ale lui Guy de Maupassant,autenticul descendent §i. mo§tenitor al adevaratilor po-vestitori francezi, masurati, discreti, siguri, ca §i inu§oarele inseilaturi, putintel §trengare§ti, bune de ex-port §i in Orient, ale lui René Maizeroy. Cetite dupapupitrul ridicat, cu greutatea de a prinde literele faraa taia foile, ceea ce ar fi insemnat a plati volumul,destainuirile de frumuseta mi se faceau cu atit maiscumpe.

Am iqit din aceste necontenite lecturi, pe linga caredatoria impusa a §colii imi era acum .asa de putin, altom. 0 imensa largire de orizont, din toate locurile §i.

din toate vremile. Aid era adevarata geografie §i ade-varata istorie ! Peste atitia ani de grea robie cu ghiu-leaua lectiei pe mine" de picioare, acest sentiment alspatiului §i timpului se lega de acela pe care-I prin-sesem demult, foarte demult, §i apoi il pierdusem, pevremea cind romanele, cetite in copilarie, ale luiAlexandre Dumas-tatal ma introdusesera, de la Ceitrei mughetari inainte, prin broprile cu interesante §ielocvente sapaturi in lemn, in lumea aristocratiei cupalaria larga, pana in vint, freza de dantela §i spadala coapsà, lovind cizmele larg deschise deasupra. 5i

70

simtirea se desfacea din tot ce o apasase pang atunci,.se cur* de lungile atingeri murdare cu orealitate inferioark Era o inaltare rapede, neasteptatk.ametitoare, pang la o adevaratg belie a spiritului, dinsubpgminteana framintare cu atita noroi de mahala, cnatita infectie de banc i cu atita seaca pretentie,.proasta i rea, de catedrg. 0, sfintele mele carti, maibune si mai rele, pe care soarta prielnica mi le-a sco&inainte, cit va datoresc cà sint om, ca sint om adevg.-rat, ca oamenii din terile unde nu s-a intrerupt nici-odata cultura, i de aceea, cu toatg lipsa unei averi,.mostenita sau cistigatk cu citg nesfirsità iubire, cu cita.nesatioasä patimg v-am cules de pe toate drumurile,din toate tristele colturi aIe parasirii voastre, din im-prastierea atitor furtuni i catastrofe casnice, pentru aface din voi ce a läsat mai pretios omenirea de pre-tutindeni si de oriunde, in casa mea, deseori mutatg,piing la permanenta unui dar prietenesc, biseric.a celorpatruzeci de mii de glasuri care inaltà acelasi imn,peste margenile mortii cui v-a scris, acelui mare sinobil sfint, martir totdeauna, care e idealul uman I

Acuma iesirea in oras nu era numai vizita la mosu.Ioanidi", ori popasul la grecii de la Mitropolie, cu ti-chiuta neagra i pestelca alba, cari vindeau neasama-nate cataifuri i baclavale mustind de miere, nicinumai ratacirea prin cgrarile pustii ale gradinii Copou-lui, ci comunicarea indelungg, prin strazi pe care nicinu le vedearn bine cu ochii, care cei doi tovargsi aimei, cari nu ceteau, dar ascultau bine, a cuprinsuluicartilor pe care mi le insusisem. Era o inviere, incvasi copilaresc, a peripateticilor 1 Atenei, din care sescotea mai multä invataturg, mai mult folos sufletescdecit din toate ladoaiele tuturor catedrelor, ce sung agol, din lume.a intreaga...

Cu un astfel de spirit, cu astfel de deprinderi i deaspiratii, liber de crasa trecutului, cu ochii larg des-chisi inainte, am venit i eu la proba, pe atunci infrun-tata de asa de putini si in imprejurari de in-ipungtoare

Peripatetic care urmeazA peripatetismul, doctrine filozoficA a JulAristotel.

71

inevitabilä

seriozitate, a bacalaureatului, dincolo de care intele-gearn fiecare ce largi, seducatoare i pline de primejdii,necunoscuturi se deschid... Caci era pe atunci, i panala copii, un simt al seriozitatii vietii, al datoriilor, carese impun, si al muncii fara care ele nu se pot inde-plini.

Inainte de a ajunge pe bancile Universitatii iesene,din nou sigur pe situalia mea, capatata printr-un nouconcurs, a trebuit sa indur, Irma, ultima, i aceastadestul de grea, umilinta materiala a tineretei mele.

0 parte din aceasta vacanta, in care nu rn-am pre-parat", cum nu ma preparasem, indeosebi, nici pentruexamenele de pana atunci, am petrecut-o, insa, la -tail,la Ermil.

El mostenise de la unchiul sàu, Botez, mosia Zaho-renii din Dorohoi, luase in arenda cuibul de razesi alBrahestilor din Borolea, mosia saracilor urmasi de boieri,muncind la plug cu grija sä nu treaca boil pe mosiaproprietarului, cu cocoanele" ajutind la dulceti incasa acestuia, dar imbracati oraseneste, politicosimindri, i pe lInga aceasta i mosia lui Costica Iorga,mort cu mintile impainjenite, làsInd ca mostenitoare peverisoara de la biserica Roset, maritata cu fostul meucoleg de scoala primara, Gheorghe Urseanu, apoi cuofiterul Balaceanu Serpenita, desigur un vechi Si-pinti, din veacul al XV-lea, in aceasta parte plina dearnintiri, intre Prut i granita Bucovinei, a Moldovei deodinioara. Iute, harnic, cu iubire pentru pamint, i dacanu si pentru oameni, eI facuse o frumoasl gospodarie,raminind in vechile case scunde i inguste ale aceluiBotez, unde vaduva, sora mamei lui Ermil, Zinca Sà-carà, a unui latinist, loan, ale carui traduceri inter-lineare cu chirilice le pastrez in cartile lui, Ii inginabatrineta i decadenta cu garafa zilnica, de care seaprindea asa de mult, incit ameninta prin zabrele cuo pusca neincarcata pe gazda ca i pe neamul lui",care eram eu. De jur imprejur, mosii bine lucrate demari proprietari legati de brazda lor : Costica Stroici ;

72

l

si

d. Gheorghe Stroici, casatorit atunci cu fnunoasa meavara, Maricica Hasna§; Panculestii. Si Tudorachi Covri-garul, cu fata-i vioaie, era pe aproape, si ling Saveni,in casa unui subprefect mutat, care Ikea chef de ple-care, am fost poftit si eu, tinind de urit unei preoteseochioase, pang ce Ermil, in domeniul caruia vinamfara sä stiu, rn-a minat acasä tot asa de imperios caodata mosu Costachi" cind, la vie, priveam mai atentoboseala subita a unei doamne pentru virtutea careia,amenintata serios, el pornise in goana turban' a arma-sarului negru pe care n-a vrut sa-1 vinda nimanuia 01-a pierdut la carti.

Mu lte am invatat acolo, mergind la cimp cu bunaiapa care ne rasturna in fiecare zi 0 a§tepta apoi säiesim din caruta, dar, la nevoie, asa de prudenta, incit,exilat de la preoteasa, am putut trece cu cit §tiam eumina podul de vergi §i de fin peste o larga balta faritsa se fi intimplat nimic ; mai tarziu a fost inlocuita cuun superb trotteur, pe care 1-am dus si eu o data acasa,dar singur eu stiu cum, fail sa.-1 pot opri, cu toatesilintile mele, l.a scara. Am vazut lupul stind vara cin-chit in margenea lanului de popu§oi. M-am culcat suptaria mirositoare de griu aurit de care se izbeau bon-darii greoi cu aripile rosii. Am privit, nu Fara gindrail, la fetele voinice care carau snopii, cu cari me§terulcladitor facea coperisul trecatorului palat de spice, sile-am vazut din nou, le-am auzit strigind si cintind

alteeva decit Rodica lui Alecsandri 1 in prafulridicat de batoza in a carii casuta verde cite o balaienemtoaica de vrista mea urmarea cu ochii o raza desoare. Am asistat 1a prinderea in iaz cu volocul a ne-numaratilor pesti de argint. Am vazut vinindu-se vrabiicu ploaie, si o cucuvaie impu§cata rn-a privit cu despe-rarea ochilor ei galbeni ; am cercat sa cresc becata ra-nita, cazuta din stolul plecat spre lumina, §i am Witpentru calul ispravit, lasat sä moara pe gunoaie. Innopvile dare, tintate cu stele, mi-a tisnit in Eta foculcare ardea claile unui proprietar nedrept, 0 din vor-bele fiilor de proprietari de la dom' Draghici" §tiarnca uneori si proprietarii asigurati o fac fara pedeapsa.Am auzit harmalaia tiganilor, o clipa colonizati pe pa-

73

mintul lui Ermil, cari se bateau urlind, cu copiii caarme, ca sa piara apoi ca pleava in cele patru colturiale lumii.

Dar am vazut i oameni venind increzatori la soco-teala i pleoind deznadajduiti ca le-a crescut datoria.Am inteles ca sint muIte feluri de a masura cu prajina.Am scrisnit din dinti cind biciul stapinului a incunju-rat trupul seceratorului intirziat. Mi-am dat sama dece varul pleaca seara pe prispa din gradina, unde mer-geau, de silk' mai mult decit de voie, fete al carorfarmec nu era de obrazul lui. Am plecat de acolodusman al unei societati sprijinite pe astfel de baze.

Ce putea face mama ca sa ma intretie in acele citevasaptamini ale intoarcerii la Iasi pentru examen ? imiera destul de greu cA pentru acest timp cazusem po-vara din nou povara cuiva lui mosu Jacob",care, asezat un timp ca inspector la piata de fratelesail mai mare, ajutorul de primar, era acuma scos dinfunctie si pus in urmarire de aceia cari, prin luptecare duseserl i la focuri de revolver, luasera in sta-pinire tara, cu toate comunele ei. Bolnav, stingindu-sepe incetul de oftica, pipaind dureros genunchii meica sa-i compare cu bietele lui rotule dezgolite deboala, el facea un mare sacrificiu gazduindu-ma,trebuia bunul zimbet vesnic al totusi chinuitei de grijitata Aspasia" ca sa poata primi o constiinta in tre-zire ospitalitatea ce asa de natural i se oferise.

Dar pe urml au trebuit platite taxe, i tiam einele-o fi dat, ca sa ajute o ruda saraca, §i dupa ce sta-ruinti materne, facute acum si in numele meu. BaniidomnuIui Draghici", plus un mic imprumut pe care-1priveam ca despagubire pentru ce-mi oprise, se chel-tuisera de mult, i eleganta redingotä neagra incepeasa se roada la coate, fail a vorbi de ghetele totdeaunadispuse sa-si gaseasca o rasuflatoare. Si, dacl se ga-sisera citiva franci" pentru locanta" de ling casalui Pascanu, locuinta n-aveam cum o plàti, desi, incape citeva saptamini, am rasarit si la mosu Ioanidi",care ma privea acum ca pe mi prieten si confidentchiar al sentimentelor sale afara de casà, caci, in odaia

74

I

si

vecina, tata Zinca", redusa la o umbra cu parul surtaiat scurt cit sa.-1 poata sprijini gitul descarnat, ago-iliza in chinurile flea' nume ale cancerului.

Bacalaureatul 1-am trecut, insa, mai cu cite o excursiela via, cu triste amintiri pentru mine, a lui Sumuleanu,in odaia de otel unde ma primise ca tovaras fail platacolegul Briul. Si ce otel 1 In dosul Mitropoliei, pe ostrada cu foarte rea reputatie, o putreda zidire cu doulrinduri, un han din vremea veche, cind un VangheleII ridicase pentru popasul negustorilor de la tara. Jos,berarie si circiumg, cu fete care erau gata sä se suiecu clientii lor de o seara in etajul de sus, unde multeoddite se deschideau asupra cerdacului ce dadea asupracurtii imbulzite de lurne. Sunetul muzicei räzbatea lanoi prin podeaua hirsciita si. neingrijità, si de alaturise auzea adesea altceva decit sfaturi bune pentru exa-menul de a doua zi. Lepra unui nobil oras, acesteoteluri, fara deosebire pana la otel Rusia", alt depozitde femei, unde era sa dau concursul pentru catedra deuniversitate, auzind fled voie toate propunerilevai 1 toate realizarile de prin odaile din dreapta sidin stinga, si chiar pana la impozantul otel Trojan",rapede degenerat, cu acelasi praf, cu acelasi indescrip-tibil miros de acru, cu aceleasi covoare imbicsite demurdärie [...] Mi s-a intimplat intr-o noapte, cindBriul, recomandindu-mi sä sting luminarea, dormeapasnic in patul de fier, iar eu, ca oaspete, ma cin-cheam pe o canapeluta, sa simt intrind cu zgomot unom strain care, cu orice pret, injurindu-ma, voia sa madea afarl, indiferent la amenintarea cu un revolverpe care nu-1 aveam : la hirsiitul pe peretele soios alchibritului meu am vazut pe eine ? Pe Cezar insusi,pe Cezar al lui mosu Manole", pe Cezar, tovarasulde copilarie, prietenul mai in vrista, cu bath de lamama din Bucuresti, care, in cocheta uniforma de ofi-ter de artilerie, dar poticnindu-se in cizme, confun-dase odaia noastra cu aceea unde-1 astepta idealul saude o noapte.

75

Asa invAtam eu pentru bacalaureat, i, cind singelemi se suia in obraz de desperarea ruinii, insemnam,o datA, de douA ori, de mai multe ori, cum se sfinteun tinAr care a trecut acum prin cea mai inaltA cuge-tare a scrisului cind Ii aduce aminte cA a fost tinutde pomana"...

Examenele puteau fi o plAcere nurnai pentru tezA.Ea are marele avantagiu cl ingAduie elevului sA secoboare pang in fundul sufletului sAu, sI culeagl deacolo ce e mai adevArat si mai bun, &Ali invederezeapoi i prin forma bogAtia de nuante, delicateta deperceppi, putinta de creatiune in cuvinte. Inainteahirtiei albe dai examenul in fata ta ; nici o InfAtisarestrAinA, nici o temutA privire necunoscutà care sA teinfluenteze, fAcindu-te, de obicei, mai prost uneoricu cit mai prost de cum esti in adevAr. Cred cAvoi fi scris bine, cAci la aceastA probA am iesit, peneasteptate, o marturiseste stingaciul tuturor examene-lor, cel dintAi, cu domnisoara Elena Buznea, rnai tAr-ziu d-na Meissner, in rindul al doilea.

Din oral, in care am izbutit, recurgind la tot cu-rajul meu, inaintea universitarilor necunoscuti, sA-mipAstrez locul, imi aduc aminte foarte putin. Sint emotiicare infig amintirile, dar sint i altele care le distrugimediat, emotfile asAmAnAtoare, care se succedA. VAdpe Petru Missir, mic, rumAn, cu ochelarii pe ochiiglumeti, urmindu-ni, cu mersul lui iute, sAritor, lucrulla inscris.; mai tArziu el era sA fie mijlocitorul cu in-susi Caragiale al debutantului literar i, pAnA la sfirsi-tul lui, lipsit de o femeie asa de iubitg. i cAutindu-simingiierea in atipirea constiintei, un sentiment decaldA gratitudine rn-a legat de dinsul. Un gros dascAIcu figura de paracliser ma examineazA la greceste, pro-fesor de seminariu, deprins cu ruralii lui ; din mA"si din tu" nu ne scoate. Un candidat nu stia cetigreceste : Ce greceascl e asta, mA ?" Greceascaveche..." E prea veche, mA !" Si tot de la seminariuni venise un bAtrin, Gheorghian, care avea acelasinume cu fostul ministru liberal asa de solemn chidii prezinta frumoasa barbA cAruntA, pieptAnatA in

78

I

doua parti §i care n-avea a face cu cvasi omonimulsau, a§a de fin §i de complex, de la liceul din Boto-§ani. Cum, la istoria romanilor, ii povesteam din fru-moasa carte, nobil tiparita §i luxos legata, a lui Jager,care placuse a§a de mult lui Dimitrie Sturdza de pu-sese s-o traduca, impaiiind-o la premii, glasul lui ne-increzator ma opri, spuindu-mi tifnos : Nu-mi spunemie de astea ; mie spune-mi ca la carte".

A§a am ajuns student.

OV 137-147

II - PRIVELI$TI DIN TARA

PE VALEA JIIULUI, SPRE HOTAR

Cerul e cu totul acoperit cind parnim pe Valeajiiului, spre granita. In lumina tristä a diminetii reci,umede, se vede lungul sir al caselor din satul Vadeni,in care intri indata ce ai iesit din Tirgul-Jiiului. Totcladiri de birne incheiate, copereminte mari de sin-dila, zimti de lemn innegrit deasupra casei si a portiide intraTe, inalte patule de vergi impletite, movile defin, coceni i frunzare strabatute de prajini.

Apoi, cale de douà ceasuri, intre dealurile mari dinstinga i cele, mai mici, din dreapta, se intinde lunca.seasà, aproape cu totul curatita de arbori, mai multgoalä de case si samanata cu pilcuri de porumb.

Deodata, un vintisor se ridica, i sparturi albastrese fac rapede, ca prin minune, in pinza laptoasa anorilor. Soarele nu se vede inca, dar spre rasarit e unframintat pripit al negurilor deasupra dealurilor. De-parte, tocmai in celalt capat al boltii, costise, vai seauresc usor de raze al caror drum nu-1 intelegi ; chiarin ses, de tot aproape, virfuri de arbori se lumineazaputin.

In sfirsit, un zimbet sfios patrunde prin norii pecari vintul i-a suptiat pe incetul. Soarele insusi seiveste, intai ca un sters disc de lima, apoi stäpin peintreaga lui stralucire. 0 mingliere cola' atinge obra-zul, si in aceeasi clipä cimpul i zarile s-au preschim-bat. Porumbul zdrentos pare infasurat in scutece deaur, focuri roii, galbene, albastre sageteaza din roualuminoasä, departarile se vadesc ca la ridicarea uneiperdele, i tocmai in fund apar inaltimile albastre pecare calatoreste o scama de nori destesuti. Cite uncioban tinar sta razimat in bah' si se inchina puterii

81

de lumina, caldura i viata, care a biruit urma-reste dusmanii pentru a-i nimici.

Jiiul nu s-a vazut Inca, desi e foarte aproape, cad:curge coM, la stinga, supt acea perdea de salcii, sar-bede, buhoase. 0 data el scinteie in frinturi ale pan-glicii sale de argint. Apoi iarasi salciile-1 ascund cu_totul.

Acum, in stinga, coasta se vede bine, acoperita cupaduri i casele satului Porcenii. In dreapta, Bumbestiise desira in ses, cu case bune, nouà i o frumoasa bi-serica de zid. In fata, munti mari, pravaliti in ne-orinduialà, parea inchid drumul, cu zagazul Mr bogatimpadurit.

Trasura &este, insa, necontenit inaintea ei aceeasisosea buna, care se face din ce in ce mai sigura, mai.neteda, mai tare, ca timentul" zice batrinul Geana,care mina girbovit, cu un lung tugui de caciula ciu-doasa pe cap. Cind s-ar crede ca va atinge muntele,.ea luneca pe priporul lui i stapineste Jiiul. Am in-trat in munte".

Deasupra noastra e un puternic povirnis drept, pecare padurea de fagi, plantatiile de nuci au ramasnumai sus, pe alocurea, pe cind jos se rostogolesc bo-lovani, se scurge praf de piatra negrie, galbena, rosieca singele uscat, se infatiseaza lespezi mari in coloriintunecate sau aprinse. In fata, din potriva, stinca MITA,care razbate numai ici i coM, e invesmintata intr-o-stralucita mantie de paduri i tufisuri.

Pana la vama, drum de trei ceasuri, e aceeasi strim-toare, cu un parete rupt de dinamità si de cazmale,spintecat in rani de rugina si de arsuri, care s-a re-varsat pe margenea apei in cladarii salbatece, i cucelalt parete drept, nalt, trist, singuratec, cuprins desus pang jos in zalea padurii.

Intre cele doua crestete inalte e pus un petec decer, pe care norii s-au prefacut acum in destramaturi

82

1i-1i

usoare, linoase, care se pierd pe incetul in albastru..Soarele tisneste deodatd rotund pe culmea din dreapta.Sint unsprezece ceasuri, si la trei el se va cobori, totasa deodatä, fàrä sä lase nici un joc de lumina in urmacufundArii sale linistite.

Jiiul nu mai este aici senina panglicA de argint dinvale. Umbra pAdurilor 1-a prefAcut intr-un sivoi verde-uleios, care-si schimbA la fiecare cotiturd, la fiecarepas infalisarea, dupà toanele patului sAu pietros. Aiciel inainteazA iute pe un prAvalis domol, mai departee tAiat de dungi de spuma ca niste coame albe ce fil-fiie ; indatà el se rupe turbat in suvite ce clocotescnerAbdAtoare, cu un fisiit de rAscoalà, apoi el lunecArApede printre marii bolovani ce-1 string de aproape,se roteste in viltori, aruncA nisipuri colturate, prelingeapoi linitit pAretii unei pietre ce nu se poate miscadin loc, i, in clipa urmAtoare, el se va intinde, aproapeincremenit in luciul sat' verde, ca o icoanA a apelorfArà curs din umbroasa, recea tarà a mortilor.

Soseaua frumoas a. e mai mult pustie, cad drumulacesta de stincA, desi leaga douA tan, cu multe greu-

uriase jertfe, mai ales din partea noastrA, nuschimba intre ele marfurile bor. Abia a trecut maminagreoaie, umflata, strimbA a diligentii, cu conductorulei galonat, cAlgtori de toate treptele, bagaje in toatecolturile i un tinar de la oras cocotat in coada deasuprasacilor cu ovAz. Rareori mai vezi cite o cArutai cu dru-meti ce merg dincolo, gramAditi cu lAzi, pachete, boc-cele j burdufuri supt coviltirele girbovite. Vreun OrancAlare, vreun biet cAlAtor sArac ce urea' pe jos. Incolo,numai luciAtorii de la sosea : romAni, italieni i nemti,cari dreg in mai multe locuri drumul prAbusit saumuscat de ruinA, cu sinele de fier, roabele, fieràriile

intunecoasele casute de ad5post ce si-au durat, tà-rAneste, din lemne grosolane.

0 data, soseaua tre,ce pe malul drept al riului si seinfundà in pacturea unde vite pasc risipite supt pazaunui mos zdrentos. Schitul Lainici, o clAdire fAcutd diu

Mdminti namilS. matahalfi.

10 83

'tali gi

gi

bani boieresti amestecati in veacul al XIX-lea, suptvoda Caragea, se ascunde aid ; si la dus si la intorsam vazut in acest ungher tainuit de lume mai multeneveste decit monahi.

De la vama pana la granita, cale de vreo jumatatede ceas, muntii Jiului si soseaua, deopotrivä de pustii,se prefac intrucitva. Spinarile stincoase cresc, lespezilespircuite la deschiderea drumului sint mai greoaiearnenintatoare ; mesteacanul ia locul fagului, fiind sa-manat mai rar decit acesta, §i la sfirsit se adaugabradul intunecat, care pateaza insa nurnai uneori. Jiiulse zbuciuma acum, tot mai in fund, i, strins mai de-aproape intre paretii de piatra, cari-1 calauzesc, el numai stie de odihna verzilar ochiuri de liniste. Iar so-seaua, cu podurile ei de piatra bine netezita §1 cucantoanele rosii ca niste castele, e o scumpa podoabapentru o taxi al &aril ban s-a risipit fad. crutare.

Dupa citeva rataciri, ea a ajuns pe malul sting. Unmunte inalt, gol, cu fruntea ascutita, rasare inainte.Jos, o ghereta si o pirghie tricolora stau in fata unuistilp de hotat vapsit In colorile Ungariei, linga careOze§te un functionar cu chipiul inalt. De acolo inainte,prin munti §i vale, neamul românesc nu mai stilpineqtetara sa.

La intors, apusul, strälucitor de aur ters, de ruginiuu§or, se desf6.§urä cind ie§im din strimtoare. Si, in ace-lai in rasaritul siniliu infloreste fata galbend alunei. Lunca intreaga, cu umbre mari, negre, pareinaltata in lumi de taina.

TICE I 36-40

si

si

timp,

RIMNICUL-VILCII

Drurnul catre Rimnic, vechiul scaun episcopal al celuide al doilea Severin (dupa ce intaiul se pierduse catreunguri), se desface din marea artera de comunicatie atarii la Piatra, un insemnat nod al cailor noastre decomunicatie. Intre Piatra si Slatina se trece Oltul, sicalea ferata spre Rimnic, care, de citva tirnp, duce simai departe, spre Sibiiul fratilor nostri, urmeaza destulde aproape cursul riului, strecurindu-se intre lanuri deporumb de toata frumuseta. In stinga, cimpiile de aurruginit se opresc in dealuri neregulate, ca acelea aleGorjului, pe cind in dreapta ele se incurca In paduricicu inalti arbori suptirateci, sau se pierd In lunci, pecare pasc turme si vite risipite. In fatà, se inalta ondu-late, inchizind raza vederii, frumoasele dealuri ale ti-nutului de peste Olt, ale plaiului argesean. InfatisareaOrli se schimba necontenit aici, in dreapta, unde ochiulprinde tot lucruri noug, in midi icoane pe care le in-ghite rapegiunea.

Dragasanii, cu viile-i imputinate de boala, ale carorfrunze verde-inchis sint palate adesea de albastrul aramiiprin care se mintuie de pieire citeva case man, mo-derne se desfac din fondul verde-prafuit ; Riurenii, cubilciul lor : imprejmuiri, haine albe imprastiate pretu-tindeni, corturi de pinza, call strabatind soseaua, pecind deasupra Invalmaselii plutesc ragete, sunete detalangi, strigate de chemare ; Govora, locul de lama-duire, de la care se vede numai halta, o carucioaragalbena, un umbrar incununat cu un tricolor, terfelitde soare, de ploaie si de praf, si o sosea, a carii tintänu se zareste. Sau, in mai marunt : mica pastorità pier-duta in ierburi, care se uità la minunea fugara a tre-nului cu niste ochi mari-mari, limpezi ca ai florilor de

10* 85-

cimp intre care se ascunde ; ciobanul ursuz si mitos,umflat in blana-i de oaie cu p'arul in afarA, facind salscriste supt opinca-i apasata prundul unui riu uscat,grupe de tarance cu fotele mai mult albastru-inchis, cudungi in lung, dar ici si colo mai vesele, mai impodo-bite, cu fluturi, cu cusaturi romboidale pe un fond ros-aprins. Dar satele sint vadit mai sarace ; se vede tipulpe care Gorjul mai nu-1 cunoaste, al casei-pestera. cu-un singur ochi de fereastra strimb supt coperisul de9tuf, &kind zburlit ca o chica nepieptanata. Din trea--Cat se prinde o farnilie, altfel curat imbracata, lucrindla o astfel de locuinta : gospodarul, suit pe coperis,primeste coceni de porumb si buruiene uscate, pe cari-iasaza la picioarele lui. Si tipurile au mai putina vioi--dune si mindrie : nu o data apar copii palizi, cu o ca-pita de par albicios ca fuiorul. Mosnenii au dainuitaid mai putin, strinsi de boieri mai multi, mai vechi simai rai : acest proces istoric apare in toate, si omuln-are aici rara frumuseta a unei naturi alese si felurite.

Se face seara, cu un soare rosu, fara raze, ce se lash'in neguri, pe cind cerul vioriu e usor invaluit de prafulbogat al drumului, pe care un vint puternic, un vintavar, de seceta, II goneste in nori fumurii de pe soselelealbe ce strAbat lanurile si dumbnivile. 0 gara modestain care se primbla doamne in toalete moderne. ERimnicul.

ECE 77-78

HUREZH, BISTRITA, ARNOTA

In vglurile amurgului cenu§iu §i trist coborim dealu/surpat §i, lgsind la stinga Mgngstirea Dintr-un-Lemn,lugm un alt drum prin padurici, care e al Hurezilor. 0data cu noaptea ne ggsim intr-un sat de case inalteca acelea din Muscel : e Pgu§e§tii-de-Otgsgu, care trece,insg, rgpede §i se pierde in noapte. Carg se intorc,femei §i fete aduc vacile acasg, tgranii aprind tiggri inportile de lemn sgpat, ciobgna§ii pgzesc ling focurilero§ii ce pälglgiesc in margenea porumbi§tilor inguste.E mi§carea §i bunastare a unui sat de vechi mo§neni.

0 circiumg in codru, apoi sui§, in intunerecul princare se imprg§tie cite o razg slabg de lung strecurataprin nori. Siruri de carg se tirgsc pe §osea in striggtelede indemn ale drumetilor, in glumele grosolane alecelor ce au petrecut la Riureni. ; o nati§anc5.1, venindtot de acolo, i§i sung tglgncile in urma noastrg : bir-jarul rgspunde printr-un chiot, oprindu-se, unui chiottrist ce se ridicg de jos, din pgdure. 0 impu§cgturg de-pgrtatg träsne§te rgsunind. Mai incolo, la o piug, unclese opresc caii pentru adgpat, se aude in neagra sin-gurgtate pustie fo§netul rApezit al apei §i bufniturilesurde ale maiurilor pe sumane.

Oamenii sint buni" imi spine birjarul, §i, inadevAr, in locul unde e mai multà lini§te moartg, ofemeie singurg, strinsg de frigul aspru in mantia-i deaba, ming incet boil spre casg.

Acum ne coborim la dreapta, pe un drum de vale.Case tgrgne§ti intunecate, ici §i colo focuri pilpiindinaintea lor, gazornite prinse in, cui, luminind golulcgmgrutelor. Sintem, in sfir§it, la Hurezi. Intrgm pe

I Natifancd, nadifanth un fel de

87

bripi.

supt turnul boltit, suim drumul de bolovani intro zi-duri, vedem lumini fugind, trecem supt alt turn, din-colo de care, de o parte 0 de alta, sint marl clAdirivechi, 0 in capul scarilor ne primqte maica starita.

Daamne, ce frig a fost afara 1

ACE I 100-I01

PE OLT : CORNETUL

Spre granitA. Calea feratà merge intal pe parteavilceana' a Oltului, se strAmutà dincolo in Arges si re-vine iaräsi, cAtre sfirsit, in Vilcea.

Oltul... Ce idei mArete nu desteaptA el in minteacui nu 1-a vazut niciodatä I Marele riu care cla numeleunei tAri, care desparte doua climate, doug infatisArideosebite ale paimintului nostru. Oltul mare", pe care-Itrece Tudor din VlAdimiri, Oltul, ale cArui uncle spu-megate" bat, in poezia lui Alexandrescu, vechiul zidal Coziei lui Mircea intemeietorul. Astepti maluri prà-pastuite, sAlbatece, hotar adinc tras de naturaastepti ape invailmasite, vuind, ciocnindu-se de malurilece se nAruie de loviturile ingrAmAdite.

Ei bine, nu I Chiar Para seceta care, i-a ingustat atitde mult cursul, chiar fàrà arsita celor trei luni de lu-mina' cruclà, Oltul nu e fluviul" visat de atitia dintrenoi i cintat de poeti. El n-are un pat adinc rupt inp`amint, i maluri romantice nu-1 ingradesc cu un far-mec sAlbatec. MAretia se afra la noi numai in triumfalainaintare a DunArii impArAtesti sau in culmile de piatràgoalà ale celor mai inalti &litre Carpati. Numai acolo.Altfel, natura romaneascA e bogatà, felurità, piing defarmec si de noutate, dar bunA, prietenoasà, Era'

tragice, asa cum e i poporul ; vioaie, schimbA-toare i luminoasA ca i dinsul. Oltul are termuri, numaluri, o albie de pruncl, iar nu o surpAturai a soluluisau un intins pat pentru ape largi. Adincimea-i nu in-fioarà, i sirene de ispit i nenorodre, nereide mind-noase nu pindesc in fundul intunecat al valurilor, cinumai päsari de apà, micute i neobosite, Ii rAcorescaripile in apele lui, mai mult plumburii decit albastre,sau de un verde vesel. Abia, ici i colo, spume, uncle

89

ins4i,

1

cursul se ciocneste de dintii de piaträ ai solului : niciatita zgomot 0 alergare zglobie ca la un torent dinValea Prahovei. El trece linistit inainte.

Ca riu, insà, ca torent crescut in lunile de prirravaräsau de toamnä, e altul : un urias nebun, care smulgearborii, care leaggn5 bolovanii ca ni§te juckii, care iz-beste minios zidurile man5stirilor ce-i pun stavilà siamenintä sä rupl panglica de prund acoperità de dungide fier care formeazá drumul cel mare al timpului nos-tru. Dar aceste groaznice dovezi de putere nu le dil el,riul, din avintul izvoarelor sale, ci ploaia revarsata dinnorii darnici si torentul ce se naste dintr-insa. E o mareJude straina, trecatoare, pe urma careia ramin apeleplumburii, curgind lin pe prund, in albie ingusa, spreDunare, care se face asa de lea prin alte ape, dintad unde soarele ia mai pu tin din riurile piimintului.

LICE I 107-108

RUCARUL. DRAGOSLAVELE.GURA DIMBOVICIOAREI

Inca trei kilometri si sintem in §chela cealalta, Ru-carul, ale carui turnuri i case albe se ivesc indata,la locul unde se intilnesc trei pietre mari, dintre careuna poarta brazi pe coastele ei.

Rucarul adapostea odata pe vamesii domnului mun-tean, oameni siguri si cu multa trecere. Astazi, el areo §coala, o primarie foarte mare, un otel cum nu maipoate arata alt sat din Romania, o frumoasa si lungaprimblare pe linga riuletul prins in maluri indreptatesi pietruite §i foarte multe case de o gospodarie aleasa.Noua biserica se inalta minded intr-un colt, pe cindcea veche se ascunde intr-un cimitir intins, unde ocruce se ajunge cu alta. Doi mesteri din Cimpulung,platiti de un negustor grec din pärtile Castoriei, ginerede boierina§ muscelean, au cladit acest lacas foartecuviincios, cu pridvorul razimat pe stlIpi de carämida.Zugravi cu imaginatie au infatisat in acest pridvor ju-clecata cea de pe urma, cu multi draci negri ca iganii

cornorati ca boii, cari au nume pline de inteles :Negrila, Cocosilä si Zghidarcea. Frumosii copii

din sat, insa, li-au spart fruntile, li-au scos ochiicleschis burtile cu pietre, i grozaviile iadului nu parpotrivite cu o asa de blindä %arà, avind atita puterein oameni, atita mindretä in imbracaminte, atita senina-tate nevinovatd in cuget. Crucea unui mormint proaspate Inca impodobità cu bradul.infasurat In flori si in mo-tocei ce a fost dus inaintea tivarului adormit, §i pajisteae stropita imprejur de flori cazute ce nu s-au vestejitInca, precum vested e acela care a fast coborit jos.

Dupa citeva vapai roii, trecatoare, pe culmea Ca-pitanului, noaptea cade aproaPe dintr-o data. In lipsa

91.

Zorila,i li-au

strainilor, cari nu mai yin in Rucar de citva timp,strada se face indata pustie.: luminile, abia aprinse, sesting la toate ferestile ; i hanul se inchide ceva maitarziu. Pang i uieraturile caraulei contenesc, i tacereanoptii negre e sfisiata numai de hartagoasele latraturiale cinilor paznici, cari pindesc zgomotele tainice dinsinguratatea muntoasà.

Dimineata a coborit neguri usoare pe coastele mun-celelor, pe care numai id I colo le strabate o sagetarerosietica de raze. Sint opt ceasuri acuina, i racoareanoptii stapineste Inca vazduhul limpede. De pe toatecararile i potecile izvorasc in strada alba faranii cusumane negrii i cojocele cusute, tarance a caror bo-galie de fluturi i podoabe e acoperità in parte demantali cafenii ; unele dintre dinsele poarta strenga-reste pe albul fin al valului ce ii infasura fata ()aches:Ao palariuta barbateasca. Caii trasurii ce ne va duce lagranita, inhamati in lung, doi cite doi, scutura capetelecoplesite de musti si de viespi veninoase, facind sa bo-doganeasca talangile greoaie. Domnul Avram" prinaceste parti oamenii se chearna Avram, Moise, Sala-vastru, Ghedeon, Aron, Izichil asteapta pe capra,facind sa fluture in saga largul bid care pocneste in-demnator.

Strada pe care o urmam se cheama pe o placa delemn Strada Frontierei", si ea urmeaza pang in gra-nita, legindu-se i cu soseaua ce vine de la Pitesti.Acest minunat drum a fost mintuit in 1891 supt con-ducerea a doi ingineri romani, antreprenorii fiind ita-lieni. El se razimä adesea pe puternice intarituri depiatra, strabate poduri desavirsite i e aparat prinvergele de fier uncle se deschid ripe. Nu e o liniecare sa se infunde drept inainte intre firele telegra-fului, care aici are altà cale, ci, incolacindu-se ca obiciusca rapezità, el infasura deal si munte cu panglica-ialba. In urrna nu-I mai recunosti in §uvita zburclalnicacare se joaca Fin funduri de vai si se prinde de gitulaspru al stincii ; inainte, cind ii vezi alergind nebunatecin vesnice rotocoale, nu-ti vine a crede ca in curind

92

vei fi acolo sus, pe inAltirne. Aici, prin chefurile-i ne-asteptate, drumul insusi e o mare plAcere.

Soborul de uriasi se tine si mai departe. In fatt, inurmt, la dreapta, la stinga, unde privesti, fArt o sin-gurt spArturt cAci drumul se strecurt si nu cuteaztst taie, iar bietele riuri sint multamite ca-si pot cautade cale vezi ceaunele rtsturnate, cAciulile cu tugui,tablele intinse, zimtii, spintrile ciolAnoase. Sint movilede nisip curat in care scinteie puncte de mica, marirnovile umflate pe care nu se prind decit fire de iarbtstract, sint mormane de piatra, acoperite cu arbori rani.Dar piatra rtzbate pretutindeni ; uneori numai ea e aco-perita de cringuri si pAduri de brad, de mesteactn, cufrunzele pleostite, de fag, care-si raschirt pant departeramurile cu frunze lucioase ; codrii adinci si negri, sta-pini peste toate, nu se vad nicairi ; pant departe &arehotar, unde sint virfurile mai inalte, padurea e numaio rAmt§itt a trecutului ei falnic, etei nevoia de bani amosneanului a pus-o la biruri grele si a schilodit-opentru totdeauna, fart s-o rada inst, cu totul, ca in tarade muncele ruinate a Sovejei. Prin coviltirul usor alierbii, printre trunchiuri si mai presus de ele, tisnesteIrish' piatra stapinitoare : ici, ea se risipeste in farimialbe, galbene, roseate, care fac mosinoaie in margeneasoselei curate, dincolo, ea samara' coasta sau adinculcu frinturi si lostopane ; aiurea, ea strtjuieste drumulcu placi innegrite, murdare, lucioase, sau cu lespezieltdite in bunt rinduialt ca de mina dibace a unuimester urias ; de multe ori, in sfirsit, ea incununt toatecu cite o mindrt creasta surt sau ia in stApinire intregmuntele. Lingt Papusa, verde, claditt ca o movilt, sttin fatt, paste Valea Dimbovitei, lungul parete sur,adinc scrijelat, gol, sterp, trist al Pietrei-lui-Crai, nu-mitt asa dupt unul din ftlosii regi cari se intorceau cufuga acast la dinsii, lasind in urmt steaguri rupte,arme frinte si voinici morti, etzuti in mormane sin-geroase sau samtnati pe waste si prin Valle ingusteca frunze rosii, vestede, de toamnt.

lath% cam la jurnAtatea drumului, cazanul Posadei,care aminteste o zi ca aceea de strAlucitt biruinta cio-

93

bgneascg asupra boierilor maxi ai strgingtgtii cotropi-toare. 0 groapà se rupe supt munti ; colo, in fund, undestrglucesc case albe, e Dimbovita, care trece u§oarg,limpede pe prundul curat ; mai in fay.' ripa goalg,pustie, cu arbori §i märkini. Odinioarg prgpastia eraimpgduritg, §i numai ca o ingustg crestgturg rgzbgteacalea negustorilor panici, pe care acum, spre sfir§ittilveacului al XIV-lea, ajunseserg a trece aspri osta§i ciisiguranta Ca au biruit §i supus. Si, deodatg, dintre trun-chiuri ngpàdirg sggeti fulgergtoare, §i aceasta furtung deucidere impinse oameni §i cai mai in adinc, tot mai inadinc la stinga, unde sint Cheile Dimbovicioarei, stra§-nica strimtoare prin care fuge sfios riuletul, ca o §o-pirlg ce lunecg pe coiful uria§ului adormit. Din pgretiiinalti de pare cg ajung cerul cgzu atunci strivitoareaploaie a bolovanilor miniei §i rgzbungrii unui neam preamultg vreme cglcat in picioare. Mgciucile strivirg testelefudule. Cei ce se invrednicirg de aceasta primire abiamai ggsirg, irnputinati §i acoperiti de rani, drumul demintuire al Bra§ovului. Mgrire tie, Posadg cu adincurilerasplatitoare, care ne-ai ajutat sg pgstram pang astaziviata frumoasä, alba, bung care inflore§te de-a lungulveacurilor pe muntii i cimpiile noastre I Mgrire çie, mor-mint de du§mani pecetluit cu ro§ia pecete a biruintiinoastre I

Urmgm calea de stincg inaltä, ingustg, intunecatg Incare, apoi, tgranii lui Vlad-vodg, muscelenii ace§tia cufata rotunda, ochii negri §i trupul vinjos, au toropit peungurii mgriei-sale puternicului crai Sigismund, care afost apoi impgrat. Un val de aer rece ne love§te infatg. E sufletul aspru al strimtorii, precum Dimbovi-cioara grabita e seninul §i bucuria ei. De o parte §i dealta a cgrgru§ii pietroase, aparatg cu parmaclicuri delemn, pgretii nemgrgenit de afumati ai stIncii pustii spri-jing o §uvità de cer albastrulters. Brazi detunati atirngde-a lungul scoartei sure, cu jalnicele lor crengi uscate.Iar in cite un loc, ca prin minune, un mindru fag hrgnitcu apa limpede Ii deschide bratele verzi, rgstignit pestinca dreapta. Ca o amintire a paji§tilor mirositoare, acimpiilor inflorite din locuri senine, cite un clopot vInàtse ite§te din smocul frunzeIor märunte.

94

Mgreata temnita se deschide acum : e un ochi de lu-mina, de verde*. Dimbovicioara se incalzeste la soare,inainte de a patrunde in grozavia strimtorii ; apoi, Incao data, aceasta [o] cuprinde in bratele ei zdrentoasede aspra stinca cenusie. Acum sintem liberi.

De la casuta alba de colo, la capat, se deschide undrum inverzit, care suie pe nesimtite la pestera. 0 ta-rancA batrina, adusa de spate si sfrijitä pe oasele eitapene, a adus luminari ; i pe linga dinsa se aduna,vazindu-ne oameni de omenie caci altfel se tern denemtii, de angurii cu vorba neinteleasa i aspra, cari sesprijina in ciomege cu virfuri de fier o droaie decopii. Inainte paseste 1 un baietel cu genunchile goaleprin iarii rupti, cu o camasuica inflorità de arnici ne-gre ; i ce mai caciuloi tuguiat pe parul lui balan, tunsscurt Apoi vin doua fetiscane care marturisesc ca sintin clasa a patra ; cu cozile pe spate, o camasuica in-florita mult in arnici negre i fota rosie ; i, mai la urma,alta fetita, tot asa, cu ochii negri i parul Man, zburlit

dirz, pe care celelalte o pumnesc pe ascuns fiindcgprea se amesteca in toate rosturile. Tocmai la capat,unde, deasupra scarisoarelor de lemn, se deschide inaltapoarta ce pare sapata de mini de om, se adauge o altäbaring, grasà, rosie si vorbareatä, care porneste a spuneca aici sint oameni buni, Cali se cearta, adevarat, pentruvacuta dumitale, care a intrat in curtea mea", dar seimpaca a doua zi chiar, cad nu pot sta doar asa prearnultà vreme.

Acum in pestera ! Babuta sfrijita i girbovita, caretace, scoate bucati de luminari albe, de fdclioare gal-bene, si le intinde fiecàruia : Tine l"

Intai, intunerecul din fund iti cam ia ochii. Vezi atit.ca te infunzi intr-un negru beci salbatec, cu paretiicoscoviti, bubosi. In dreapta i in stinga sint alte adin-cituri, inchise, pe cind inainte lumina descopere in-tr-una gurguie grosolane, crengi groase, strimbe, chipurigrosolan cioplite, impArtite in doua, lungi guri de iad,de pe care picura, asuclei prelingeri lenese de aprt.Acestea sint inchipuiri, ca berbecele, ca mielul, ea

'Tiplrjt: pcIzeTig.

93

I

i

cerbul, ca boul. jucarii ale lui Dumnezeu. Da zicebatrina oftind ca el face toate, §i pe noi. Si, uite,aici e altarul, cum 11 vedeti, cu masa', cu scaune : aicia statut pustnicul, demult, dar de atunci au mai stricatoamenii."

Ne intoarcem ; pasul luneca pe bolovanii umezi, lu-minile zboara ro§ii pe paretii irnbrobonati. i, deodata,in fund navale§te un sul de alba lumina rece, carevapse§te crud colturi de piatra ; pare faptul unei zilede iarna. Si la citiva pa§i mai departe poarta se In-fati§eaza inchizind in patratul ei ca o tabla de argintluciu, care e lumina cea buna a zilei.

Si iara§i sui§ul §erpuitor, ocolirea necurrnata a pie-trelor", a muntilor din ce in ce mai acoperiti de pii-duri. Case nu sint, decit numai intr-un punct singu-1ratec o vila zimbitoare, pe care o cladise un mo§ierpentru fiul sau bolnav, care s-a stins de oftica la doua-zeci de ani, §i de atunci zavoarele au cazut la u§a deintrare. Valea Dimbovitei, cazanul Posadei au pierit demult in urma, §i nu se mai vad alte vai, alte adincituri,alte locuinte. Papu§a, incunjurata de neguri care vestescploaie (Papu§a are neguri ; mine cu siguranta ploua",spune clomnul Avram), luciul scrijelat al Pietrei-lui-Crai se ivesc, apoi pier, apoi se arata din nou, in§elind,cum in§ald orice indepartare, asupra locurilor §i de-partarilor. Muntele Giuvala se ascute§te cu cre§tetul pecare daunazi au ars padurile, lasind terna surd §i frun-zi§uri ruginite de flacari. Jos e vama romaneasca cuacoperemintul de tabla ro§ie, iar dupa citeva invirti-turi de math., la un lumini§ intre muncele, linga cri§malui Aron Romanul cu bere de Feldioara §i chelneritàcu fota ro§ie stilpul cu cele trei colori ale Unga-riei, care inseamna stapinirea straina.

Intorsul se face rapede, in abia doua ceasuri ; pri-veli§tile ce se desfa§urasera in ragaz la sui§ se amestecain goana cobori§ului. Abia ai plecat de la Podul Dim-

96

bovitei, si esti in Rucar, a carui frumoasa biserica nouavesteste de departe prin turnurile ei.$i acum, cu toate prevederile de furtunä, se lasä

o minunata seara calda, cu cerul senin, a carui catifeanegrie e tintuitä cu stele tremuratoare. Cind se inchidehanul cu doua rinduri, i circiumele-si sting luminile

trasurile se duc in drumurile br, i lumea s-a culcatprin casele albe, nu se mai aude decit clocotul apelorriului fara astimpar, puternic acum in atita

A doua zi, drumul spre Cimpulung e plin de carute§i cara. Pe o inaltime scociorita de cazmale, femei ducpietrele cu vagonete ; la acest lucru, la claditul caselorsi la atitea munci grele, ele sint prin aceste parli to-varasul neobosit al muncitorului, tatäl sau barbatul lor.

lath' acum iar4i Namaiestii (de la Nemoiu), cari,vazuti in fata, sat si manastire irnpreuna, dau o inti-parire mai puternica si mai bogata. Pe o carare pie-truita te urci spre o biserica al &Aril pridvor singur,prefacut daunazi, e de zid, in afara, pe cind stranele,catapiteasma i altarul se afla in stinca. 0 pestera micaa fost scobita si mai bine si netezita pentru a primizilnic rugaciunile maicilor, care sint astazi vreo treizeci

nu vor fi intrecut niciodata acest nurnar. Deasupracreste iarba, infloresc florile si se inalta arbori, si pre-tutindeni in acest dulce colt de pustietate aromità, pemargenea drumului, de-a lungul ingraditurii, pe cer-dace si pe politi, la feresti, in tot lungul arhondaricului,traiesc, an de an, bucurind privirile maicilor i aledrumetilor, muscatele rosii i trandafirii, garoafele ca-tifelate, sfioii toporasi cu inima de aur, ochiul-bouluideschis spre lumina, condurasii de ceara, gura-leuluicu potirul inchis i invoaltele nalbe cu trunchiurileinalte. $i ele fac rugaciunile lor, care nu sint mai releecit altele.

EtCE I 168-176

5i

II

liniste.

TIRGOVISTEA

Mai departe, dupg desfasurarea Stradei Domnesti,curata I cu casele cuviincioase, apar Biserica Dom-neasca, o cladire adeseori arsa i prefacuta, putinschimbata pe dinafara, in aceasta ultimä infatisare aei, i incununatä cu trei turnuri mari, ce se indeasaunul in altul. Apoi, chiar linga dinsa, cuprinsä partein curtea bisericii, parte in a noului spital, Curtea-Veche.

Acurn se vad, din acest rar monument al arhitec-turii noastre laice, incapatoare, trainice i modestedupg insasi firea poporului nostru numai pivnitiadinci, unde, in puterea unui contract cu primaria,bragagii sirbi si-au facut ghetariile, odai man i mici,care n-au niciodata mai mult decit trei 1)51.0 i caroraIi s-a spulberat de multa vreme acoperisul i Ii s-anaruit fruntea paretilor ; apoi o culme prin care secrapa doua feresti moarte. Un mare turn rotund, alChindiei, de uncle se pindeste focul, arata in mijloczidurile-i prefacute in veacul trecut. Iar in dreaptain stinga, despartind curti, intrind in case mai noua,cu sau fàrä spoiala varului, boltindu-se peste stradeurite, strimte, noroioase sau plingind in singuratateapustie, acele ziduri de caramida trainica, pusa in lungsi in lat, imbinata cu bolovani, inaintea carora seimenii 1

I Seimen soldat din corpul de infanteric mercenag, folosit pentrugarda curtii domnesti. Miscarea seimenilor in realitate o miscare so-cial& antifeudali inceputif aid fn 1854, In urma incereArii boierilor. carecAutau noi brate de 1111131C11, de a transforma unele cete militare, pri-vilegiate l scutite de bir, fn thrani dependenti, supusi la clacA pe ma-

lor, a fost inceputul unei mari miscAri populare indreptatA im-potriva asupririi boieresti si a jugului otoman cAreia i s-au alAturat,atit in Tara RomAneascA, cit si in Moldova si in Transilvania, largi masede tArani aserviti fi de orAseni.

98

chile

turbati de bielsug au oprit pe batrinul patriarh Matei,stapinul kr si domnul tarii. '

De atunci inainte, de la uciderea sfetnicilor de ca-petenie ai domnului care zabovise prea mult intre ai sag,de la inchiderea portilor cetatii inaintea celui ce secu-venea sa-i aiba cheile, de la moartea lui Matei in mijlo-cul parerilor de rau ca un blastam apasa asupravechiului scaun de domnie. In 1655, la Bucuresti, sei-menii secera ca griul copt capetele celor mai multidintre fruntasii Orli : lacomia kr despoaie casele sipingareste bisericile, care ramin cu paretii goi. Pestetrei ani, Preda Brincoveanu e taiat aici, in casele dom-nesti", de armasul paginului Mihnea-voda. Peste citevaluni, besliii 2 turcesti ai aceluiasi tiran arunca pe ferestilecare s-au facut tarna pe urrna trupurile sugrumate alemultora dintre cei ramasi in viata, si dorobantii le calcain picioare, pe cind odaile rasuna de cintecele de triumfascutite ale muzicii turcesti.

Apoi caraii se dusera si ei, spre pribegie si nenorocire.Strajile parasira locurile kr de paza. In curtea macelu-rilor se facu liniste-liniste. indila putrezi, si caramizilecazura in salbateca impleticire a buruienilor, crescutedin pamintul framintat cu singe.

Dar iata ca soseste domnia de bielsug si stralucire alui Constantin Brincoveanu. Pompa stapinirii se intoarceiarasi in odaile cu totul prefacute. Sint din nou sfaturi,serbatori, muzici ; cu toate ca, in vremea de injosire sisupunere, zidurile, ajunse zadarnice, nu se mai apara.In toamna anului 1713 yin Inca la Tirgoviste, in vremeaculesului viilor din deal, batrinul voievod, doamna, co-conii, nurorile si micii nepotei, impreuna cu obisnuituIalai. Dar, la Pasti, aceiasi oaspeti veseli pornesc, cucenusa pe cap, spre temnitile si pietele de ucidere aleConstantinopolei.

Curtile domnesti se inmormintara iarasi, si an de anincheieturile kr de piatra se desfacurä. Spiritul plecase

" Azi, d. Virgil DrIghiceanu a edit in adine palatul de cirlinizi allui Mircea infdiul (1939) (n.a.).

' Begit corp de cavalerie la turd.

1 1 N. lorga, Pagini alese, vol. I 99

de pretutindeni, si nu mai era nici o mica pentru arnin-tiri. Poeti romantici venira numai, la inceputul regene-ratiei noastre, sa cheme umbre prin cintecele lor si, pen-tru dinsii, glasuri tainice, rasunetele durerilor si bucu-riilor, soptirà prin spatiile goale. Bibescu-voli, caruia-iplacea sa se imbrace ca Mihai Viteazul, dura din nouChindia, intru pomenirea trecutului si pentru locuintapompierilor. Si apoi iarasi geniul distrugerii se puse lalucru, ingropind, rabdator, casele celor ce s-au ingropat.

RCE I 184-186

DE LA TIRGOVISTE LA CIMPULUNG

Acum sintern in Muscel, §i indata intelegi numeleacestui tinut. Muscelul inseamna acela§i lucru ca mun-cel", adica munticel, munte mic, deci deal inalt, pietros.$i a§a §i este de aici pana la Cimpulung, un singurmuscel. Nu sint dealuri de lut ca aiurea, ci treci pepamint negru framintat cu pietricele. Nu se \lad risipi-turi, crestaturi, ruine, alunecäri, ca in acele parti. cipretutindeni upara clisa verde-deschis acopere totul,afara de ingusta linie jupuità a goselei. Nu poti deosebideal §i vale, §iruri limpezi de inaltimi ; toata intindereae necontenit botità, cwovita, in cocoa§e- mari care aunume §i sint numai citeva, §i. in cucuie mici care sintMIA numar, care rasar la tot pasul §i. n-au nici un nume,fire§te. De cele mai multe ori sint numai umflaturi ro-tunde, dar pe alocurea vezi §i. dungi, drepte ori strimbe,muchi ascutite ca o spinare de vita ; indeob§te, insa.pare ca-ti sta inainte o mare inchegata de toanele fra-mintate ale clocotului. Paduri nu se afla nicairi, livezilesint numai in sate sau in raza lor, dar copaci razleti,grupe, perdele, se inalta pretutindeni, dind viata fru-mosului tinut.

Sate mari nu se string, ci casele sint presarate in toatepartile, stropite pe verdele dealurilor. Din vreme invreme, trec earl incete, dar adevarata podoaba roma-neasca a Muscelului sint calaretii, barbati §i. femei, carirasar pe o creasta §i se pierd indata intr-o groapa, dincare se ivesc iara§i in clipa urmatoare ; in ei pare càinvie priveli§ti din vechile vremi ale luptelor pentrudomnie, purtate in mare parte cu ace§ti tarani. Turmede oi, citeva vite albe sint samanate pe priporul dru-

mului mare, 0 bautura o da riuletul ce fuge nebunatecin adincitura din stinga §oselei.

Se face seara in singuratate. Soarele a scapatat dupanon vineti. Inca o data, toate se aprind de o trecatoarelumina ro0eteca, de o fantastica tristeta. Apoi din cerulrece intunerecul cade ca o ploaie de cenu§a. De pevirful unui deal se vede Inca o inaltime verde 0, maisus de dinsa, muntii de hotar, in linie vinata. Intredealul oel din urma 0 Carpati e deschis Cimpul-cel-lung", care nu se zare§te Inca.

Urcam dealul in noapte, pe jos, pe cind caii, in urma,aburca din greu trasura, sunind incet din talangi. Intune-recul creeazd paduri §i präpastii de-a lungul urcuvilui,care nu se mai mintuie, cu §erpuirile §oselei pustii.Arareori, un car innegre0e inaintea noastra venind dinsus, 0 trece mai la vale fail nici un zgomot, ca o fan-.tasma. Un singur greier tiriie de doua ori, ca de spaima,in iarba saracd. Secerea lui Crai-nou e inghititä indatade norii vineti pe cari-i aduce de la munte vintuliute, rece.

$i iata ca de sus Cimpulungul apare cu Orurile-i delumini, intr-o ingusta linie dreapta, scinteietoare. Mu Itdeasupra, pe inaltimea de dincolo, paze§te o singuralumina de pastor, ro0e.

$i spre ora§ul care asigura acum, de ap de departe,coborim drumul albicios printre livezi negre, printrecase rar luminate §i drumeti ce se strecoaril tacuti. $itrecatorii de pe podul deasupra Riului Tirgului, soldati,femei, par umbre rele, care pindesc 0 a0eapta. Numailumina intreaga a centrului impra§tie norul de nelamu-rita tristeta care a invaluit pe incetul suflctele.

.RCE I 200-202

COMANA. DOBRENII. FIERASTII

In ciirute cu paie care zguduie amarnic, mergem spresatul Coeni, unde mi s-a spus c. e o biserica vecheale carii vechi stdpine, jupinesele Ana i Maria, au fostmama t bunica domnului ce se odihneste la Comana.

Indata ne coborim ca pe niste trepte uriase prin pada',rea Comanei, vestita" printr-o lupta de acum un veacjumatate. Rusii, in fruntea carora se gasea bogatul, am-bitiosul boier muntean Pirvu Cantacuzino, au fost prinsiaici de cetele turcilor i prapaditi cu desavirsire.

Pe locul vechilor stejari can furà strapunsi atunci degloante i stropiti cu singe sint astazi copaci tineri.Numai in unele adincuri in care soseaua trece printredoua pr.väliuri adinci, trunchiurile fug mradioase Orala inaltimi mari, fasairind dese din terna grasa pe caremucezeste aurul sters al frunzelor moarte.

Sintem apoi iarãi in ses, i, deodata, un dulce tabIoude vioriu si albastru departat se deschide intre coastelea doua' dealuri joase, la stinga. Apoi ne apropiem demargenea ripei, si de aci se desface o stralucitti pri-veliste.

Acolo, Ia stinga, sint tot dealuri de acelea blinde inliniile si in coloarea lor. Drumuri albe, inguste se stre-coara la picioarele lor, i ochiul deosebeste prin acestvazduh limpede de toamnä punctele albastre, negre alefemeilor ce merg la hora spre alte sate, precum e, colojos, Gostinarii. Printr-o larga albie moale, lipsit de ma-bun i aproape Fara straja obisnuita de Well a termurilor

I Radu $erban (1602-1611).2 Ce imensS jertla a noastr5 mai asteptau acesM locuri fatale (1939)

(N. a ) E vorba de luptele din primul riizboi mondial.

103

si

t

noastre, Argesul se rdsfata in ochiuri raari, care se parlacuri de lumina alba. In locurile undc adincimea e maimica, se \lad pete viorii foarte delicate i, indeobste,riul e ga de scazut, cu toate ploile de daunazi, incitdrurnetii de dumineca II tree cu piciorul fara sa-simejduiasca hainele cele bune. Nu se poate o mai liniq-tita, mai vesela desfasurare de ape.

Pe mal chiar, stgpina peste minunata vedere, stgteadin vechi curtea celor douà doamne. Astazi au ramasdin ea trei rinduri de pareti sau stilpi in ruing, dintrecari cel din fund, foarte inalt, easeg, in al doilea cat,doug" mari feresti goale. Pana i beciurile unde, maidaunazi Inca, se pastra yin, s-au astupat pentru tot-deauna.

Amintinduli de zimbitonil tinut in care-si traisetinere, Radu Serban facu i o biserica, pe care o

drese dupg vreo jumatate de veac fiicg-sa cea mica,Elena, sotia lui Constantin Postelnicul Cantacuzino,copiii ei mai tineri. E o lunga cladire destul de Malta,cu pridvor ogival, cu un singur turn, Mfg' strane iesitein afara, cu un altar poligonal. Ferestile i usa aufrumoase cadre de piatra sapate, si de jur imprejuraleargg briie de zimti, ciubuce, firide prinse cite doua.

IICE I 233-234

pri-

zi-lele

si

ii

IMPREJURIMILE BUCURESTILOR

Imprejurimile Bucure§tilor n-au fost cercetate pe atitape cit se spune de rau de dinsele. Dumineca bucure§te-nilor din popor i burghezie Iumea buna" se incuiein casä sau strabate vulgul in trasuri bogate se in-cheie pe strada, in gradini, la berariile de gall : Lu-ther", Oppler" 1, prin crime §i cafenele ; Soseauacheama pang tirziu noaptea, in timpul frunzelor, adecaal racorii §i tainei, drumeti singurateci, parechi bucuroasede umbra aleilor §i zgomotoase familii in haine ce nuse poarta-n toate zilele. Herästraul a murit aproape cutotul, §i el adaposte§te numai aventuri, betii §i, intim-plator, batai i sinucideri : mai daunazi oiravile uneifabrici golisera iazul de pe§tii cari formau una din ief-tenele atractii gastronomice ale localitatii. 2

Aiurea nu se merge. Mangstirile, care erau, in altetimpuri, §i tinte de primblare pentru butce §i cale§te,au acuma alti locuitori decit calugarii, i portile lor sedeschid nenorocirii omene§ti de tot felul, iar nu dorintiivesele de a pierde citeva ceasuri supt albastru, in mijlo-cul verdetii. La Vacare§tii lui Nicolae-voda Mavrocordat,o minune de arta in vremea ei, sint hotii, la Marcutanebunii, la Pantelimonul lui Grigore al II-lea Ghica unsimulacru de castel vechi apusean inaltat in acest Rasa-rit pe la jumatatea veacului al XVIII-lea sint

Hotii au stat mai demult §i in frumosul ostrov dinlac, in care vreun domn de la inceputul secoluluial XV-lea a inaltat juvaierul de manastire al Snagovului§i, in urma fhcatorilor de rele, indreptati spre alte tem-niti, ruina §i-a intins mrejele de radacini salbatece §iploaia a curs, 'Ana la reparatia de daunazi, prin spartu-

$i ele mai parasite acum (1916) (n.a.).Opera de refacere s-a intins §i aici (1939) (n.a.)

105

turn-rabilii.

rile mortale ale acoperisurilor prabusite. Cernica Stirbei-lor, veche de patru sute de ani si ea Inca o manastirein balta", cu toate ea aici iazul, navälit de rogoz, efara frumuseta celui de la Snagov s-a facut un cimi-tir pentru inalti clerici si pentru familii care iubescpompa cavourilor, dar nu pot cheltui mult. Ramin Cal-darusanii, cam dositi, si mänastirile de maici Pasarea,Tiganestii, unde putinii oaspeti sint cele mai deseori totasa de sceptici in materie de cuviintä ca si in materiede religie.

Dar aceasta regiune seasa, in care se opresc apeleriurilor, de care nu mai simte nevoie Dunarea apropiata,nu e nici monotona, nici fdra caracter si poezie. Vara,soselele si drumurile serpuiesc printre lanuri manoase§i inalte pasune, si pe ele se mai strecoara, in raza deviata puternica' a marelui oras, trasuri, earl si caruti,dintre care unele, incarcate cu scinduri si lemne lucrate,se coboara tocmai de la munte, gasind mai lesnicioasaaceasta cale iefteng. Padurici rasar din toate partile,crutate de civilizatia care n-ar trebui sa se atinga nicide acum inainte de acesti arbori frumo§i si binefacatori,ale caror frunze, paturite an de an in mlastina, au facutpamintul bun de hrand §i in stare sa tie sate §i orase.Sate le sint dese si mari.

Niciodata insa aceste imprejurimi ale Bucurestilornu sint mai frumoase decit in delicateta trista a zilelorde toamna. Tufisurile, balariile nu mai ascund vedereacu verdele lor prea exclusiv in stapinire. Se vad locuin-tile risipite, turmele ratacitoare prin aurul sters al ima-selor moarte, pe care-1 pateazd, ici si colo, de un verdeindraznet, vioi, o buruiana mai indaratnica sau un coltde ripa ferit de arsita si de vestejirea pasilor. Lingamiristi, linga porumbistile presarate de cioturile frinteale strujenilor, aratura noua, vinata de maruntele ploidese, arunca virfuri fragede de verdeata din samanatu-rile anului ce va sa vie. Iar padurile cu brate negre sauinfasurate inch' in stralucite zdrente rosii, ruginii, gal-bene, cuprinse de frigul iernii ce se apropie, par ca seapara prin negurile in care se infasura.

RCE I 346-348

MARCUTA. PANTELIMONUL. PASAREA

Wircuta se afla tocmai in fundul aleilor i curtilorinchise ale casei de nebuni. Cum vii de la Bueuresti,ti se infatiseaza darimaturile de rugina ale zidurilor

virfurile turnurilor fara frumuseta.Pana la bisericuta de caramida strabati insä cu

o jale care nu te poate impiedeca totusi de a ride une-ori, asa de ciudate slat unele vorbe, asa de neasteptateanumite miscari multimea totdeauna nelinistitamai plina de noutate, de originalitate decit ofice akaadunatura de oameni, a nebunilor. Oaspetii Marcutei,bolnavii", cum spun gardienii, cari area oameniblinzi i miloi, samanä numai prin trista haina pe careo poarta ; incolo, fiecare se departeaza in alt fel deomul care traieste in tovarasie liberä Cu semenii sai. 0invatatoare tupaie ca o vrabie, mlädiindu-se pe ol-dun; un ofiter palid comenteaza cu. glas puternicrar tiri1e despre razboiul ruso-japonez pe care le cu-lege din gazeta deschisa in bataia vintului : e mindru,pare ea ar fi fost si el pe acolo. Chipuri pasnice,umile, zgribulite, fricoase tree soptindu-ti cal au nevoie,o ncapdratd nevoie de cinci bani ; ba unul cere doud-zeci fi cinci (mai putin, nu). Un biet bgiat merge lin-g parintii lui bgtrini, girboviti de vrista si de nenoro-cirea lor, cari impart cite un gologan fiecArui tovarasde boalä al cocilului lor (ofiterul refuza, ridicindu-se ele-gant Sarut mina, doamna, eu primesc bani de acasa").Un flacau care s-a smintit fiindea i s-a cerut de ailui sa invete mai mult decit Ii Cala capul subred, mergeneobosit, cautind cu ochii lui aprinsi de minie pe acelacare 1-a nenoroeit. Ce falnic trece ungurul care e in-credintat ca traie,ste in India si cã vineaza lei si tigri :el infrunta in treacat pe supraveghetor pentru eà obis-

107

§i

§i

:

si

nuieste a fierbe oamenii (el, insa, nu se va lasa, o, nu 1).Un om cult, un scriitor, se uita cu ochii indobitociti, in-treaba unde se aflä regele si regina si se plinge ca invacanta aceasta n-a putut merge nicairi. De peste unzid räsuna cintecul de o patima strasnica, salbatec, as-cutit, care pare desprins cu silinti uriase dintr-un gitlejinsingerat al unei femei care se intoarce necontenit asu-pra aceluiasi sir de sunete. Iar o batring, dintr-o familiede mosieri, sta intr-un colt, adincita-n ginduri negre ;apoi se cearta, batjocureste, se face a lovi, a arunca cupietre ; se ridica, in sfirsit, ca o fiara ce stä sa se ra-pada, si peste o clipa joaca zimbind cancanul inainteaofiterului care o priveste despretutitor ; Inca o chi* siparu-i, despletit in suvite albe, flutura intr-o curte intrenebuni ce fug speriati, pe cind pumnii ei strinsi batpieptul ei galben, dezgolit.

Abia se deschide poarta din zidul inalt de caramidatare si ajungi in curtea bisericii. Cladirea e veche, fiindfacuta intai cu citiva ani inainte de Mihai Viteazul, dinevlavia acelui logofat Dan, in casa caruia au fost ucisi,la 1594, turcii din Bucuresti, de &are ostile razbuna-toare ale voievodului rascoalei. Pe atunci ea era numaimangstirea logofatului Dan ; in vremea lui Brincoveanu,la vreo suta de ani de la intemeiere, o coboritoare actitorului, fata armasului Marcu (sau Marcuta), Visana.a cheltuit pentru innoirea zidirii. Dar daca de atuncivin cele douà rinduri de ocnite, stilpusorii rotimzi decaramida cari infra in faptura lor si tot planul cu absideoctogonale, pridvorul cu doi stilpi, zugraveala, intaiaclopotnità, cadrele frumos sculptate ale usilor si fe-restilor pornesc de la altä innoire, supt Grigore MateiGhica, un mare ziditor de cladiri sfinte, ctitorul Fni-moasei si al Pantelimonului, linga cele douà capitale.Chipul domnului, al doamnei Zoita, ale celor cinci copiise vad facute in biserica, Ia dreapta, de un foarte bunmester, care a dat o infatisare dulce fetelor cuminti alebeizadelelor. Peste vreo patruzeci de ani, Alexandru Ipsi-lanti, alt domn bun din vremurile rele, inaltà si mai sus

108

turnul i durä zidul dinlauntru, paralel cu zidul de I'm-prejrnuire, i pentru aceasta paretele din stinga al bisericiipoarta chipul sau si al doamnei Ecaterina. Din timpurimai noua vine tencuiala groasà, spoiala trandafirie cares-a asternut peste vechea caramida, precum i turnuletulde lemn de pe coperis. Iar din vremea noastra este ru-ina care jupoaie i naruie acuma toate.

De la Cernica o larga sosea (soseaua Brailei), printrearaturi proaspete i pajisti pe care ploile de o sapta-mina intreaga au trezit, dupa seceta indelungata, unverde nou, tinar si vesel, ca acela din april ee se tre-zeste. In zarea vinata se zaresc copaci razleti.

Apoi altä sosea, mai ingusta, se desface la maici",adeca spre Manastirea Paserea. In curind, esti prins depadure inaltä, deasà, cu trunchiurile tinere strinseunul linga altul, ca trestiile baltilor. La capat, un sa-tulet cu casele foarte pacatoase, strimbe, joase, goale ;o erismä unde benchetuiesc niste carausi foarte dirji, pecari-i asteapta carà cu scinduri. Apoi manastirea se vederasarind din padurea noua, cu turnurile ei roii, verzi,albastrii-sure.

E o zidire de tot noud, intemeiata de evlaviosi ca-lugari de la Cernica in zilele de stralucire ale marii ma-nhistiri vecine. Nu e nimic frumos in stil, dar cuprinsule larg supt boltirile inalte, i icoane stralucitoare de ar-gint nou, samanate cu pietre scumpe, se \rad in toatepartile. Un cimitir curat cuprinde citeva monumentecostisitoare ale mortilor bogati adusi din Bucuresti, deunde vine, zilnic aproape, atita lume pentru a petrececu mai multa sau mai putina cuviinta ceea ce mai-cile arata ca nu pot impiedeca, asa fiind datina.

Ce intors de stralucita taina I Soarele a eazut pestehotarele zàrii, lasind in urma capetele mantiei sale detrandafiri, viorele i aur sters, care admit Inca multavreme in vazduhul umezit de ploi i maturat de vintulfurtunos. Araturile sint negre ca miezul nop%ii, i ima-wrile de un verde-untdelemniu se intuneca treptat, cudrumeti ca umbrele, cu turme ce tree tacute, cu miscari

100

[ ]

:

line ca ale spicelor supt adiere. Crengile arborilor taiecerul cu aspre dungi cernite.

Si, pe soseaua care nu se linisteste, trec spre Bucurestiolteni cu cosurile pline de struguri, baietani obosip,mosnegi ce pipaie calea cu toiegele, cArute de mAcelarice duc porci zvirlip pe scinduri si vite ale caror gituriatirnA, harabale cu betivi, velocipedisti cari se oprescla restaurantele cu cite doua rinduri din margenea so-selei, trAsuri de piatA intorcIndu-se grabit, cu oarecarefricA, printre toatd aceasta multime de pgani, de sirbi(adecA bulgari) si de oraseni rau naraviti. Frumoaselesate ea copererainte rosii nu se mai deosebesc, dar Pan-telimonul negru e incins de briul luminilor electrice.Mai departe, prin drumul fArA felinare al soselei, prinstradele bune si cele rele, prin nesfirsita plata a Obo-rului cu rAmasitele de pale ale ultimului tirg si scheletelede chioscuri ale Mosilor, ajungi in Bucurestii de luminasi zgomot ai centrului european.

RCE 1 343--353

PLUMBUITA. CALDARUSANII. TIGANESTII

Bucurestii se mintuie prin drumuri bune intre caseTele. Sint mahalalele-sosele, care Insira locuinti sarace,sprijinite strimb in stilpi girbovi, bojdeuce ce se chiorco-seazá la soare prin ferestuici turburi, ca niste pisicibatrine. Astfel e si Soseaua Colentinei.

Ea alearga drept inainte, taind un ses cu modilci demovile, asupra caruia april a zvirlit acum mantia-i derege tInàr, nurnai in catifea verde si in flori albe. Apoisiragul de casute e alcatuit tot mai rar, pana ce singuradunga cenusie a drumului desparte nemargenirea elm-piei Invalurate.

In stinga se vad acum doua grupe de arbori si decladiri in jurul a doua biserici. Biserica dintai e veche

o imprejmuieste un zid de earamida ce se risipestepe Incetul. E Plumbuita, care insira Inca toata im-prejmuirea de acum trei sute de ani, pe cind biserica,pastrInd la jettil domnesc ramasite in piatra de la in-ceputul veacului al XVI-lea, stele cu multe ramuri, leisapati grosolan, se acopere cu zdrentele unei reparatiiieftene. Aici, de o parte si de alta a soselei, pamintul emai framintat decit aiurea. El pare facut pentru as.cun-zatori viclene, pentru rapeziri prapastuite asupra dus-manului. cu adevarat o luptà s-a desfasurat acumaproape patru sute de ani, in octombrie 1632. MateiBasarab, domn nou ridicat pe scutul unei rascoale, eraintre Dudesti i Manastirea lui Marcuta sau a Marcu-

Dusmanul lui, Radu-voda, domn legiuit cu tuiuri dela imparatul turcese, Ii asezase tabara intre ObiIestiaceastd Marcuta, careia i se zicea atunci Manastirealui Dan, vistierul lui Mihai Viteazul. Lupta s-a dat IingaPlumbuita. Matei, pe care-I dorea tam, invinse pe aceste

111

§i

Si

tei.§i

locuri, a caror verdeata palida de toamna a fost smal-tata cu floarea neagra a singelui.

Astazi clopotnitile scinteie vesel supt focul vioi al soa-relui de dimineap, cirezi strabat in fund pasunea grasasi din adincul crengilor care adapostesc pe cintarep seinalta cintece pentru lupta de iubire prin care se tinelumea. Ce putin e pentru atotputernicia naturii o var-sare de singe ca aceasta, care tine doua zile si se in-cheie, lasind numai gropile proaspete pada' la cea dintaitisnire de iarba i hoituri uitate pentru corbii unei sin-gure ierne !

Am iesit de mult din Bucuresti, dar amintirile luise vad Inca ici i colo. In mijlocul cimpului, o foartefrumoasa biserica tinjeste singura, fara preoti, farapoporeni. Un cutezator din timpurile de betie a goaneidupa cistig a socotit ea pang aici va patrunde capitalain revarsarile ei de mlasting neorinduita. A pus, deci,pe un arhitect priceput sä inalte o cladire ca aceasla,care ar impodobi orice colt bucurestean. Dar veni clipade sdracie i timpurile de infrinare, i biserica ramasesingura. Vizitiul mai vorbeste de un mester evreu carear fi cazut de pe coperemint i ar fi murit pe lespezileciàdirii sfinte, profanind-o. De aceea s-ar fi oprit slujbape nu stiu citi ani. Ei vor trece, irisà, i viata nu se vadestepta in aceasta mina noug-nouta sentinela pier-duta care Bucurestii unui viitor care nu va sosi poateniciodata.

In dreapta i in stinga se inalta paduri, tivind marge-nea, sprijinind in virfurile lor invalmasite marea intin-dere de albastru zimbitor.

Douà sate in cale : Varastii i Moara-Saraca ; ca-sutele gospodaresti se insira albe in mijlocul curtii in-cunjurate cu garduri de nuiele. Pe un ogor, multitnease stringe in jurul prapurilor ce se ridica in cerul al-bastru al diminetii. E slujba pentru roada cimpului :binecuvintarea ogoarelor.

Intr-un loc padurile par a se atinge, imprejmuind cutotul zarile. Cimpia se pravale la dreapta intr-o ca1-

112

dare", o caldarusr, in care izvoare puternice au in-tins o plaza de apa ce se innoieste, sorbitä deasuprade soare. Lacul se infunda in malurile inalte, infige inele mici golfuri ascutite ; din loc in loc, ostroave ma-runtele isi arata tepii de rogoz si ierburi inalte : li sezice cociocuri, si in desisurile lor se prind pestii ce facici si colo virtejuri luminoase cind se zbat de bucuriein apa calduta. Luntrasi cu comanace i haine de saiaccafeniu vislesc in vechi barci dintr-un singur lemn, in-guste, scorojite i brazdate de adinci taieturi de ba-trinetà.

Parintii pescari, cari .urmeaza pilda lui Petru Aposto-lul In luntri care nu sint mai bune decit ale uceniculuicredincios al Mintuitorului, vin de la frumoasa ma-nàstire, care se desfasura mindra in fatil. Pe fondul depaduri dese i inalte, pe care le-a crutat pang acumvremea noastra de specula Fara mustrdri de Cuget, sedesfac zidurile inaltate de Matei Basarab i turnurilede lemn de la trei biserici.

Intri prin livada catifelatä, samanata cu flori galbeneraschirate in raze, cu maciulii de puf instelat carezboara la fiecare pas si atirna scinteietor in aer, cu frunzecarnoase ce se desfac albe din merii in floare. 0 turmäpaste, intr-o necontenità clatinatura moale a branilorsure si negre, pe cind magarii cari o intovarasesc inrataciri magari grosi, buhosi, foarte netesalatismulg lacomi iarba vinjoasà. Un cioban cu comanac,inchircit i cu mutra indobitocitä, se lasa in genunchi,facind cruci si matanii inaintea egumenului de la Cal-darusani, care ni arata ingustul pamint pe care-I sta-pineste astazi, dui:A secularizare, manastirea lui RaduMihnea §i a lui Matei Basarab, care s-a hranit odinioaradin rodul a patruzeci de mosii".

Biserica de la Cocioc i biserica din cimitir sint nouä.Biserica rnanastirii e prefacuta de izrloava, in 1838, cugeamlicuri in fatA i sfinti simandicosi, cum nu-i stia ve-chea zugraveala religioasa.1 Dreasa dupa gustul timpu-

I Si acuma s-a wet-nut o nouil rcparatic odioasa, cu pictura in uleiadaus barbar la insagi cinstita pisanie artistica a lui Matei-vocli

a916) (n.a.).

113

sl

rilor noastre e si. bolnita din care rAsare cite un mosbAtrin careli miscd abia picioarele in mijiocul bucurieiprimdverei ce se vAdeste in luminA si cintece. Din vre-mile Regulamentului organic sint, asa cum se vdd astazi,si casa staretului, si casa de oaspeti, si atitea case parti-culare ale cAlugdrilor instdriti. In aceea din margene std.,cind nu-si minglie, cAlAtorind, ambitia anità fArd deleac, vestitul fost mitropolit primat Ghenadie. Mitro-politul Iosif a fost la stAretie in timpul cind Ghenadiese afla in scaunul pdstoresc din Dealul Mitropoliei. Unalt mitropoiit a locuit aici, atunci cind el era numaismeritul diacon Grigorie, fiind totusi una din. luminilebisericii românesti, si la Cocioc se aratä clddirea rui-natd unde prin ostenelile lui se tipAreau chili prin anii1820. 0 amintire inck pe care o lasA vremea noastra.

si aceasta e o amintire frumoasA este, supt co-perisul de tabld al unei fintini, o pinzii de Nicolae Gri-gorescu. Atunci cind el era un tinerel zugrav de icoanede saptesprezece ani, mina lui, pe care n-o cAliduzisenici invAtAtura, nici sfaturile, a infiitisat cu o dephndsigurantk in preajnaa sfintilor stilciti ai bizantinismuluicorcit de ddundzi, scena Izvorului TArnAduirii : MaicaDomnului de sus, sfintii de lingd dinsa, cutare chip deimpärat bdtrin sau de femeie prezic un maestru.'

Vechimea trAieste in zidurile de apdrare si de lo-cuintä care ascundeau biserica de la inceput. Un mareturn ca acela de la biserica din Cimpulung pAzeste spreBucuresti : in el vor fi fost de atitea ori strAjeri la apro-pierea turcilor sau in timpuri cind ee miscau hotii inaceste pdduri care sint cele vestite ale VlAsiei. De lael porneste clAdirea, cu doud caturi : cel de jos arearcade de piatrk cel de sus isi sprijind arcurile pe be-tisoare innegrite ca in cerdacele de demult.

Erau odatil cinci sute de cAlugari aici, si dincolo degratiile de fier ale ferestilor trAia o vigil de adevAratAcredintA, de adevdratii mustrare a cugetului si uneoride adevAratI muncl a mintii, cdci aice, de pe la 1780inainte, cind Cdlddrusanii s-au indreptat dupd povetele

, Acuma. in micul muzeu, Crigorcscu e reprezintat prin mai =lite-icoane (1939) (n.n.).

114

lui Paisie Rusul, reformatorul din Moldova, s-au scris§i s-au falmácit, de Macarie i de altii, multe carti, dinlimbi felurite. Acum vreo patruzeci de bieti càiugàrinevolnici, §i unii dintre din§ii dezgustator de murdari,rdtkesc prin intunerecul incAperilor goale, avind detovarà§i ciM fldminzi, tigani vagabonzi i pisici salba-tece.1 Ei merg i acum la slujba de zi §i cea de noapte,dar gindul lor fuge la gazetele din Bucureti mai multdecit la ceasloave. Marea clAdire care cuprindea pefrati la masa lor impreuná e pustie. AdeVarata viatä eaceea a rindunelelor negre care-§i au cuiburile supt ar-cade §i taie Vazduhul, neprecurmat, cu trupurile lorsuptiratece i cu strigAtele lor ascutite.

ACE I 359-363

Se zice c3 o reformA ar fi intervenit (1916). AstAzi, buna disciplinAa pArintelui egumen Atanasie Dina, om than, de inaltfi culturAnobile scopuri, tinde a da ailS viag

Mitropolitul Ghenadie a refAcut-o in totul (1939) (n.a.).

ginanastirii.

s

SNAGOVUL

Nu trece multá vreme i vederea se deschide asupraunui lac, pe care pAduri vechi 11 mArgenesc de o parte.Ape le de otel albastriu se infloarà de vint, prelingindmalul buruienos al unui ostrov rotund. Din el se ridicA,printre càrámizi i pietre risipite de mina vremii, carese joac 5. cu clAdirile trecatoare ale oamenilor, un turnputernic, pe care anii 1-au scrijelat adinc cu dungi deruing. Dintre aceleasi ddrimAturi se iveste armonioasä

clarA o biseria E mica, precum sint mici toatesfinte ale vechimii noastre, menite sä stringA la

un loc pe credinciosii unui sat sau ai unei singure maha-lale putin locuite. Siruri de stilpi impart in trei spatiulcel ingust al lacasului. Minunate picturi din cea dintaljurnatate a veacului al XVI-lea acopAr zidurile ; pe lingAmarile icoane ale Adormirii Vovedeniei. Intrarea inbisericA desi se spune cà a fost cel dintAi hramni infAtiseazA de cloud ori, la dreapta pronaosului i pefata de &are altar a vechiului parete despartitor, peMircea Ciobanul si familia lui, in care deosebesti peChiajna nu femeia strasnicA din nuvela lui Odo-bescu, ci o fata rotundA, tinArA, cu pAr bAlan, sAmA-nind cu Stefan cel Mare, bunicul.

Aceasta a fost bisericA de mAnAstire, i cAlugArii vorfi incAput numai bine in cuprinsul ei intunecat, caremiroase acum a muced i mort, a taring si a mormint.Mai demult, forma era o cruce, al cArii miner 11 alcA-tuia un pridvor cu stilpi rotunzi ; un singur turn se ri-dica inaintea punctului unde se umflA in dreapta si instinga absidele cAptusite cu strane. Podoaba o fAceaudoua rinduri de ocnite : cele de jos, lunguiete, intregi,cele de sus, in arcuri ; in turn, ele mergeau de sus pAnAjos, coprinzind in boltirea lor ferestuicele inguste, ca

116

§idirile

1

niste mari sprincene incondeiate deasupra unor ochimaruntei.

Cine a fost ctitorul dintai al celei mai vechi dincele trei biserici de aice nu se poate spune, dar desigurnä un am din veacul al XIV-lea, care in Tara Roma-neasca, ca si in Moldova, a dat operele de arhitecturareligioase cele mai frumoase in spatiul cel mai mic, si,fara indoiala, si lucrurile cele mai originale ale meste-sugului clädirii la romani. Piatra de pomenire a inte-meietorului a cazut, s-a distrus, daca nu va fi ziditàundeva in incurcaturile reparatiilor de mai tarziu. 1 Cro-nica tarn scrie insa ma : Vlad-voda Tepe§. Acesta aufacut cetatea de la Poienari si au facut sfinta manastirede la Snagov." Tepes a putut fi ctitor aici, ca si MateiBasarab la Caldarusani, ducind mai departe ceea cealtul incepuse ; cad manastirea capatal daruri Inca dela inaintasul ski Dan, fiul lui Mircea. Ziditarul celvechi pare a fi un boier sau domnul insusi, Inca suptMircea. Locul era bun si pentru aparare, cind se ridi-cau podurile, si navalitorii Fara luntri, dupà fuga pes-carilor manastirii, se &eau inaintea zidurilor inaltesi groase pe piatra carora se linciureau apele linse,cu funduri adinci si miloase. Poate ca aici s-au ada-postit boieroaicele si copiii cind sultanul Mohamedal II-lea insusi a venit sa vada ce viteji cresc pe acestpamint salbatec.

Daca Tepe§ a stat aici, §i singele a trebuit sa curga,singele care era pentru sufletul acestui tiran ca unvechi vin ce incalzeste inima si iuteste mersul gin-durilor. Asezata linga Bucuresti, manastirea a primitdin cind in cind trupuri de boieri mari, fiind socotitàca un loc de ingropare ales. Astfel se odihnira aici perind linga vechii boieri din vremea lui Neagoe :Pirvul din Craiova, marele vornic si logofatul Joan,ajuns prin pocainta un smerit monah cu ajutorulcalailor lui Mircea Ciobanul si lui Alexandru, fiulacestuia, top fiii lui Dragomir postelnicul si ai sotieilui, Marga. Dupa uciderea ceIui dintai, mama, cuprinsä

1 S-a grisit o piatrii ; ea trebuie sit fi fost pug in amintirea reparatieide Brincoveanu (n.a.).

12* 117

de durere, paräsi placerile zadarnice ale lumii si im-bracii vesnicul doliu al calugariei, nurnindu-se de acuminainte monahia Eufrosina. Ea se ingriji ca fiecaredintre copiii ei iubiti sa fie acoperit dupa datinA cu opiatrà frumos sapatA, in care i se pomenea Fara nici unfel de plingere chipul mortii. Apoi cindva -- cAci pegroapa ei n-a lasat sal i se insemne clipa plecarii Careai sai, pe cari-i dorea de mult batrina calugaritAman zimbind, cAci i se va fi parut ca zareste prin ne-gurile sfirsitului omenesc stralucirea intihririi voioasecu fiii cositi in tinereta lor plina de indrazneala. Ease culca la picioarele celor patru morti tineri, ca oslugA care e gata sal se destepte si sä ajute pe acel cesufere, si lespedea ei suptire, ingustA pomeneste numaica acolo se odihneste, in sfirsit, o mama plina de du-rere pana la moarte", o mama ai carii patru fii au losttaiati, si o ealugarita. 1

Citeva zile dupa uciderea turcilor din Bucuresti,Mihai Viteazul imbogati si el cu un trup descapatinatgropnita Snagovului. Oamenii domnesti aduseri la ma-nastire ramasitele singerinde ale lui Dima, fost stolnicsupt Stefan-voda Surdul si tradator fata de domnalcel nou.

Apoi se facu liniste in tari, si manastirea nu maiprirni astfel de daruri domnesti. Ea imbatrinise putin,din timpurile lui Mircea pana in acelea ale lui MateiBasarab, care-i dadu o rivala in Caldarusani. care fusesepina atunci numai un schit in mijlocul sesului. Cladireatragical a lui Tepes si a lui Mircea Ciobanul, mindramanastire domneasca, pentru care se culesese dijma peatitea mosii si se pusese deoparte banii vamii de laPrahova si vamii din Braila, vazu trecind aiurea noro-cul ocrotirii si al daniilor.

Veni, insa, o zi cind Snagovul, care primise pe mortiice cazuseri aiurea de urgia clomneascA, fu insasi loculunui omor din porunca stapinitorului. Grigore-voda Ghicabanuia pe postelnicul Constantin Cantacuzino, om bAtrin

1 La o reparatie care a inzcstrat ostrovul qi cu o ridietdi i nelocuiticasii de preot, avail-4de care rostea atita durere s-a distrus ori s-afurat ! (1916) (N.a.)

118

de vreo saptezeci de ani, vestit de bogat, de invatat side bun, ca-i sapa domnia. Darabantii venira noaptea de-1ridicara din asternut, intr-o simbata spre dumineca. Unradvan duse pe prins intre arme la Snagov, unde luntreamanastirii II primi pentru a-1 trece spre moarte. Mos-neagul asculta a doua zi liturghia cazut in genunchi, caunul care stia pe ce drum se afla i ce aproape-i estesosirea. El Ii marturisi pacatele i primi impartasaniainain tea altarului, care uu mai pastreaza nimic din como-rile de arta din vremuri. Acolo unde astazi florile galbenebogate in raze se bucura de fericirea primaverii calde,se ridicau zidurile in care calugarii Ii aveau chiliile,iar oaspepi odai de primire de care-si aduceau amintecu recunostinta. Ele inchideau o curte pietruita in carese aflau cele doul bisericute ale Bunei-Vestiri i Ador-mini Domnului 1, precum i trapezaria. Cind sefacu sara, in apropierea cinei, la care el nu mai era saia parte, marele postelnic fu sugrumat de un stilp, la20 decembre 1662 ; streangul se strinse i albul cap cazupe piept, pe cind clopotele din turnuri sunau rugaiciuneamortilor.

Sicriul fu asezat in biserica supt lespezile careia seodihneau jertfele domnilor celor vechi, tradatorii din altetimpuri i cei ce murisera de jalea mortii bor. 0 fata dedomn, Ilinca, sotia batrina a batrinului postelnic, si topfiii ei, sase la numar, capatara voia sa-si ia mortal. Inacest loc ingust au stat citesisase, linga tatal culcat peperna somnului fard tulburare i linga maica plecata ingenunche. Ii vezi para., pe iespezi, deasupra caselor faracapete Draghici, menit mortii de ciuma ; erban, careera sá fie domn si sa moara tinar, cu banuieli de otravire ;Constantin, care era sa fie si el sugrumat, la cele SapteTurnuri din Constantinopol ; Mihai, al carui cap usuratecva cadea in Adrianopol de aceeasi urgie turceasca ; Matei

Iordachi, cari fura culesi Inca in floare de o moarte

I Dar vezi, mai sus, observatiila despre picturii. Mfirturia e a luiPavel din Alep, la jumiltatea veacului al XVI-lea. 0 piatril adu.sil deaiurea in biserica de acum arati ca, la 1588, mitropolitul Serafim aacid biserica Bunei-Vestiri. Dar piatra lui de rnormint se afla acumdincoace (n.a.).

119

Maicii

fl

buna, care zimbeste tinerilor ca o iubit. $i luntri treeapoi pe lac, ducind spre malul de sus, care P1oieti, catreManastirea Margineni, sicriul acoperit cu stofe scumpe

alaiul de ingropare.Cite nu se schimba inaintea zidurilor neintelegatoare

Inca treizeci de ani, i Snagovul cernit de atitea amintirie acum un roi de harnice albine. Un strain a venit dedeparte, de foarte departe, unde stinci spinteca pamintulsi se azvirl izvoare despletite, cu tandari de piatra inapa lor nebuna, unde nu sint zari intinse, de verde-dulce

aur curat supt cerul albastru, unde lacul nu se zbatede multamire intre trestiile inalte. Antim din Ivir eraun mester de predica, un mester de scrisoare, un mesterde tipar, un mester de zugraveala, un suflet curat i ovointa neobosita. Constantin Brincoveanu, acel domnstralucit prin binefacerile sale, I-a primit ca pe un trimesceresc, i i-a dat pe mini Snagovul. Totul se schimba incuprinsul i intre hotarele manastirii : pamintul dadu maimult, oamenii Ii facura mai deplin datoria, iar, maibine decit toti, Antim Insui. In chiliile sale, buchile fru-moase, zugravite i turnate de dinsul, se asezara in tipare

insernnara pe hirtie carti pentru slujbal, cartipentru indreptarea vieii. Uite, acolo unde se so-reste sopirla verde peste carämizile calde va fi statadeseori intr-un jet caruia tot el ii va fi adussapaturi alese parintele, privind apusul rasfrint in apa

Cina s-a mintuit, calugarii inchisi in chilii sepregatesc de odihna care va fi prea rapede intrerupta deslujba tainica a miezului noptii ; argatii mina pe maluldin fata vitele care se intorc la adapost, cu un prelungragat de chemare ; chiuiturile lor Ii raspund de la ocarare la alta. Printre salcii se ridica fumul albastru almamaligii de sara, i un caval rasuna de la sting. Soarelea trecut de pragul care pentru noi e noaptea, i razelelui din urma, rosii in cer, se indul-Jesc trandafirii in apalacului pasnic. Antim priveste cu ochii umezi aceastafrurnuseta care-i prinde sufletul intreg, sufletul lui depoet, cu multe rasunete : el se ridica si face semnul cruciispre multarnire i binecuvintale.

120

giI

si

linistitt.

Antim ajunse mitropolit §i lug cu dinsul zilele celebune ale Snagovului. fi aceastd staveche manAstireajunse pe mina cAlugArilor grcci. Locuitorii ei se impu-tinaril, fiindcd hrana lor nu trebuia sà scadd veniturilelocurilor sfinte ; chiliile se ruinard, biserica tot 4a, pandce se repard intr-un chip care parea nepotrivit inainte deultimele descoperiri §i constatdri.

Acea fiica bunal a stoarcerii prin cgluggrii greci carea lost secularizarea duse lucrul mai departe. In loculhotului in mantie de arhiereu, venit ca sà simtà plitcerilepintecelui i multinnirea gramezilor de aur, veni acumhotul in uniforma de pu§caria§. inchis ca sd-§i isp4easdipacatele printr-un trai de pedeapsà. Un pod miFatoruni malurile pentru nevoile inchisorii ; odatà el lásii inadincuri un convoi intreg din ei, pe care 1anturile-1 traseraila fund : crucea de lernn de pe malul din fatà aratà undestau, iertati acum, cei pe can oamenii, can nu pot ierta,Ii pedepsirA. Biserica mai cuprindea odoarele vechi ; eleau fost luate insà, cind ruina ameninta sa.' se surpe asuprapreotului i credincioilor. Zidurile dimprejur avurd osoartai j mai rea : inchisoarea se strimutal aiurea, §iclAdirea pe care ea o pingairise se dadu la pArnint. Repa-ratia Snagovului s-a facut da'unäzi de awzaimintul noual Casei bisericii : inlduntru i pe laturi, ins61. pustietatea,care mo§tene§te pe toti, n-a fost Inca scoasa din dreptu-rile ei.

FICE I 366-373

CIOLANUL. RATE5TII

Intorsul in seara blinda, lasind in urma soarelerosu care se cufunda in dosul dealurilor goale, Cirlo-manestii satul urmasilor lui Cirloman se desiraIn margenea marii soseli prafoase, care coboara incetla vale. Se ajunge la o vale de pietris, unde fuge oapa siiraca. Deasupra, pornind de la citeva casute,care yin inaintea satului, un mare parete de lut seridica deasupra Vali ; pe virful lui se vede o bisericaveche, cu o lunga perdea de zid ruinat, cu ferestileoarbe.

Satul se cheama Berca, un sat de munteni saracicari se coboara la cimp, sa cistige, citeva luni dinan, patruzeci de bani pe zi. Niciodata el n-a putut saaiba vreo insemnatate, dar un domn poate Matei,patriarhul cu domnie lunga a facut aici o mänas-tire ; zidul de incunjur e cladit dintr-un rind de caramizipuse in lat si din alt rind de bolovani de riu prinsi incardmizi puse in lung, sistem care se vede si in zidurileTirgovistii. Biserica avea un pridvor razimat pe doi stilpicu podoabe sapate de flori si struguri ; stilpi ca acestiadesparteau pronaosul de naos. Cele doua feresti depe laturi, fereasta mai mica a absidei pentagonale,fereasta altarului, alt pentagon, flied cuprinse in cadrede sculpturi alese, deosebite de la o fereasta la alta.

Egumenii de mai tarziu au pus un zid grosolan inlocul stilpilor pridverului, cari au fost surguniti O.sprijine un &Amin. Ei si-au facut case incapatoareintr-o forma fail stil. Apoi, acum vreo cincizeci deani, si ei se dusera, si mina puse stapinirea pe zidu-rile de locuinta si de incunjur : in anumite zile, unsingur preot slujeste in biserica frumoasa.

122

Se face noapte cind ne oprim la hanul mare alunui sat de mo§neni. Hangiul ni da oua proaspete §ica§ sarat pe care-I fierbe pentru a-1 muia ; plata efoarte mica. In fata satului adormit §i a marilor in-tinderi dogorite, din care se ridica o duhoare calda,el vorbe§te de anul rau, de bolile ce biniuie in mo-cirlele ce au fost balti, de lipsa de porumb §i denutret, de gre§ea1a ce crede el ca o face statul im-puind bancilor populare garantia, ruinatoare pentruele, a imprumuturilor de bani ce vor face sätenii, dezadarnicia impiedecatoare a formelor ce se cer de lataranii cafi au nevoie de frunzi§, de putina deprin-dere ce au oamenii cu nenorocirea. Si ce vor faceacum ? Vor stringe de git pe cei ce au.

Plecam cu aceste cuvinte cobitoare in urechi. Dincind in cind, sate : la uncle case, fere§tile sint Incaluminate, de§i ne apropiem de oarele 10, la altele,focul mai pilpiie in curte sau in cuptor. Cite o fe-meie trece rapede, ca o pasare innoptata, cite untaran tacut, cu copilul de mina. Buzaul luneca in ripa,supt un cer innourat spre dreapta, senin incolo ; unpod nesfir§it huruie supt roate. Din nori pornesc pi-caturi mari in urma carora se inchide iara§i nemi-losul cer de arama...

Iar in gradinile Buzaului, teatru de \rare cubere §i femei upare ; muzica militard cinta panatarziu in piata.

Parca am vazut una dupa alta douà lumi du§mane.

RCE I 398-399

SPRg HIRLAU

Cind te intorci in urrna sa vezi Boto§anii, dinstradele de livezi ale caruia ai ie§it abia, ora§ulse infati§eaza in toath curatia i nobleta idealului :cu multele turnuri inalte de biserica rásarind dindesi§ul verde al arborilor. In jos se revarsa o ma-hala, cu casele mici §i rare ca ale unui satucean.

Soseaua, minunata §osea neteda, alearga inaintespre Hirlau. Porumbul inalt a§teapta inch binecuvin-tarea unei ploi ca sa lege rodul. Griul de aur e insecere : paiele sint strinse in snopi groO, raspinditiin buna orinduiala pe largimea goala a lanurilor se-cerate ; pe cind in altele, pe care se mai clatinamatasa spicelor, taranii in cama§i albe, cu briul ro§u,cu palariile largi de pisla neagra, femeile, in tulpane,taie, adu§i de qele, sau privesc cu secerea in mina',ca ni§te zei §i zeite ai ogoarelor hranitoare. In curind,me§terii claditori vor ridica ariile inalte §i ma§inilevor desface din pai bobul pinii de toate zilele.

Drumul cote§te in stinga, indreptindu-se spre opadure printr-un tinut de samanaturi Inca neculese §ide finete cu toate florile, care imbalsameaza aer.ul

Padurea se vestqte prin batrini strajeri,cire§i cu trunchiul adinc scrijelat, ca §i cum incor-darea unor mu§chi uria§i ar tinea sus impleticirea cren-gilor frunzoase. Apoi oastea trunchiurilor dese-dese,suptiratece, inalte se desfawra §i in dreapta, §i instinga, pe cind din cerul foarte albastru cadelini§te i singuratate.

In cete razlete, sAlcii vechi, cu trunchiul invirtit,sucit, impietrit para. intr-o zvircolire. Tei infoiatiinalta Inca, in aceasta vreme tarzie, spre

124

ti

diminetii.

inallime,

mirosul mingiietor al florilor lor marunte §i smerite :intre flori, teiul e ce este privighetoarea intre päsari.

f l

Drumul merge pe &Aran i potece, intre finate 0peteci de padure, läsind la dreapta cariera adinca, infundul rascolit al careia zac pietrele de moara dinDeleni, acum cu totul invinse de morile de abur cupietre fine, franceze. Carpenii suptirateci 0 foarteinalti tremura din frunze o chemare, un indemn catreschitul care a ramas acum numai in sama lor.

Trei brazi stau in fruntea cararii, parinti portari aiSfintului Nicolae. Ling din0i o aripa de ziduri sepierde intre florile albastre, galbene, vinete ale bu-ruienii imbiel§ugate. Biserica insa0 e intreaga : do-potul atirna Inca in turnul de zid, cele douä toacea;teapta sa fie atinse cu ciocanele puse pe margeneaferestruii, icoana stä tot expusä pe mesuta impartiriianaforei, pomelnicul ctitorilor in tripticul zugravit edeschis inca in altar. Dar de douazeci de ani ruga-ciunea n-a batut din aripile ei sigure in cuprinsul bi-sericii parasite, zugravelile se ascund supt ga paianje-nilor, lemnul sfint al icoanelor crapà. Lumea de susmerge pe alte drumuri §i lumea de jos are multe §igrele nevoi ; numai florile cimpului inaltä mirosul lorde tamiie sillbateca spre fere0i1e moarte §i vintul celtrist al Miazanoptii cinta in vecernii de iarna rugaciu-nile mortilor.

RCE II 35-42

FOLTICENII

Drumul spre Folticeni scapa rapede din lumeaimilor cari se vad abia o bucatà de vreme in zare.Sintem in partea de dealuri blinde i roditoare care eudata de $omuzuri eel mare, cel mic i cel pu-turos" se mladie pana in Siretiu. Ovazuri bogate,cari incep a ingalbeni, porumburi verzi i inalte makpeste tot locul, lanuri inalbite de floarea alba a hriscai,nesfirsite intincleri presarate cu florile finului, careimbalsameaza in roua dimineii i in umezeala serilorpasnice. Case le satelor se prind ici i colo pe coasteledealurilor, unde bisericile de zid, cinchite, par nistecucuvai la pinda.

$i ce riuri frumoase 1 Sint ape de munte, dar nusaritoare, spumeginde, nebunatece, impiedecate debolovani, asa cum se arata cit timp se lupta intre stinci,ci inseninate, manoase, largi, i totusi pe deplin limpezi,dulce-albastre, vioaie in tremurul lor iute, pe care lu-.mina de iulie 11 preface in solzii de zale ai unui balaur.Fara capat. Pe alocurea, earl sint oprite pe maluri supt.copacii vechi cu lungile crengi rasucite, i carausii Iicufunda trupurile muschioase in racoarea vie a riului..Aiurea, la izvor, femeile in camasi albe cu arnici i fote,intunecate nalbesc sulurile de pinza, care se usuca apoipe pajistea cu mii de flori. Cite o fetità se intoarce cu,volocul intr-o mina, tiind strinsa in cealalta recolta-ide chitici lunecosi. La cutare fintina satul insusi se.numeste dupa dinsa, i e Fintina-Mare apa sare intrunchiul scobit, gilgiie peste margenea lui roasa, seprävale in alt trunchi 0, scapatä de aceste capcane, injurul caror baltacaiesc copiii in carnesuici, cu pa1me1eNintinse, fuge la vale ca o sopirla, presarind cu argint-s.viu dunga prundisului. La Baia, un sul prins din Mol-

126

si

!nal-

1

dova, apa chiar care a dus pe românii maramurilseni,pe ungurenii" lui Bogdan-voievodul in acest rai deirnbielsugare si zimbitoare pace, trece intunecat, tulburede Orere de rau, lingl gardurile de nuiele impletitesi hilneste vechi s'alcii argintii ce-si intind apa in luciu,pe cind flote de rate trec cirmuite de grasele giturirotunde.

In stinga, cind ajungi la podurile cele douà ce seintind peste Moldova limpede, albastrul inältirnilor car-patine se iveste iargsi, culme dupa culme, vale dupavale ; in dosul tuturora pindeste impAratul muntilor,CeahlAul, cu cununa de nori albi a bdtrinetelor sale.

RCE E 43-44

SLATINA. RISCA.MINASTIRILE SUCEVENE

Pe la Draceni [...], un drum la dreapta, catre munte,duce la Manastirea Slatina, prin samanaturi §i bunesate de munte. Bradul apare pe inältimile tot mai mari,

peste putin el le-a cucerit pe de-a intregul, ca inMuntii Neamtului. Doi munti in dreapta §i in stinga ;in fund un altul, albastriu, inchide zarea. Supt el sevad turnuri de biserica, scinteind din coperi§urile detabla. Acolo e Slatina.

Ctitorul, Alexandru Lapu§neanu, care ratace§te inmintea urma§ilor ca o stafie crunta cu minile patatede singe, a vrut sa intreaca pe toti inainta§ii i stramo§iisai prin cladirea acestei puternice mangstiri. NiciodataStefan cel Mare sau Petru Rare§ n-au avut indrazneala§i darnicia ce trebuie pentru a dura o cladire a§a demare, a§a de bogata §i de felurità.

Un Malt zid de bolovani legati cu ciment innegrit edesface pe verdele-negriu al brazilor vecini. Ii strabatfere§ti inguste, de mu]te ori despartite Incä in doua prin-tr-un strat de caramida find. La poarta de intrare seridica un turn zdravan ; in fund, la fiecare colt al zidu-lui despre codru, care merge 'Dana in Bucovina, pedrumul Sucevei pierdute, alte doua turnuri. Unul sezice a fi fost acela de la paraclisul lui voda ; celalt, aqade masiv incit cu greu i s-ar putea gasi pa'rechea, ducela bisericuta de sus, care se numege paraclisul doamneiRuxandei".

Alexandru-vocla a facut §i c1diri incapätoare pentruel, curtea sa §i calugari, dar casele domne§ti nu s-aupastrat decit in parte. Intr-o aripà a zidirii umbroase,cu doua rinduri, cu cerdace, arcade qi ferestuici adinci,e arhondaricul §i chiliile fratilor, paisprezece la numar,cari au in fruntea lor pe un batrin din partile Bistritei,calugarit aici de Meletie (fratele lui Nicolae Istrati din

128

ii

Rotopanestii apropiati), odinioara el insusi staret aice.Restul vechiului palat, spoit cu galben, e un. spital saue dat spre locuinta medicilor. 1

Trapezaria i bucataria, care fac la un loc o singuracladire, s-au pastrat mai bine, adeca tocmai ga cumle-a lasat ctitorul la 1559, cind s-a sfintit noua ma-nàstire. Bourul stemei moldovenesti, sapat intr-o formanoua, cu git cu tot, avind in stinga soarele i lunaintovarasit de doi lei i de arabescuri, sta deasupra usei.Usa aceasta c.re mai multe ciubuce in cadru, i, sus, unlintel2 mare. Intreaga fatada, prelungita cu un cerdac,infatiseaza in stinga douà ferestuice cu lintele i ciubuce,iar in dreapta, pe aka linie, douä ferestruie mai mici.In dos, ferestile sint prefacute, dar intr-un colt se vedeo sapatura, al carei rost nu se mai poate lamuri. In bu-catarie, o enorma vatra, cu arce largi in toate partile ;ea slujeste si astazi la pregatirea mincarilor grosolane,care fierbeau in mari cazane de arama. In total, e unuldin rarele specimene ale vechii arhitecturi civile.

Biserica are o fatada ca aceea de la Neamt sauPiatra, cu trei feresti mari gotice i un rind de ocnite ;se sprijina pe douà puternice contraforturi. Pe laturisint alte trei contraforturi si Inca un rind de ocniteferestile se deschid marunte, simple, cu arcul sfarimat.Turnul, mic, samana cu al bisericilor lui Rares si eincins de trei ori cu ocnite.

Intrarea se face pe laturea despre trapezarie, unde,iarasi, sus de tot, sta bourul cu soarele i luna. 0 usajoasa, Fara de podoabe, duce intr-un pridvor intunecat.Alta usa, care trece in naos, incadrata cu trei rinduride ciubuce aurite, e poate cea mai frumoasa intruchi-pare a incadrarilor obisnuite in veacurile al XV-leaal XVI-lea. Zugraveala nu e tocmai cea veche, darreproduce cu credinta, intr-o desavirsita arrnonie a im-partirii si a formelor, pe aceea.

Un singur mormint, cu bolta joasa, sprijinita de stilpisapati i acoperiti cu o minunata placa de marmura,

Casele au ars de curincl (1919) (n.a.).e Lintel, lintou boiandrug, grindit de suslinere asezat1 deasupra

unei porti, a unei usi sau a unel ferestre

129

si

acopere rarnasitile domnitei Teofana, fata lui Alexandru-voda. Dupa citva timp, un alt mort a fost coborit acolo,un batrin coplesit de blastame, care iesise din lumeprin haina de cainta a calugariei si prin otrava boieri-lor : calugarul Pahomie, care fusese Alexandru Lapus-neanu. i pentru dinsul s-au sculptat slove pe marmura,si tatal blastamat a fost asezat spre odihna ling mar-mura alba care purta numele curat al fiicei sale, moartafecioara in tineretä.

Un al treilea mart mare a venit pe urma. VeniaminCostachi, fost mitropolit al Moldovei, vestit si sfint mi-tropolit, scos din scaun de dusmania celor puternici, s-astins aici. El a fost inmormintat intai ling zidul bise-ricii, cam pe locul unde, cu citiva ani in urma, s-a ase-zat un grilaj de fier cu initialele numelui, familiei sivredniciei arhieresti a raposatului. L-au stramutat apoiin biserica insasi, si. coltul de umbra cu mormintulcopilei si al tiranului a primit oasele batrinului sfint.Dar ele au fost stramutate pe urma in noul §i. ultimullams al Mitropoliei din Iasi, restaurate, si astazi numailespedea de marmura a Teofanei se vede pecetluindterna de acum cinci sute de ani, invesmintata in vechilestofe si vechile coperisuri de cap ale vechimii.

Deoparte, in biblioteca, unde e strinsä aproape toataopera de traducere si tiparire a lui Veniamin, se pas-treaza doul aere 1 tesute in foi de aur pe matasa rosie.Intre sfinti, chipurile lui Alexandru si al sotiei sale,Ruxanda, se vad, cu fetele zugravite pe matasa si ro-chiile de brocard sau de stofa scumpa, cu podoabe deblana, fireturi, gulere si briie de aur. Iar, linga mor-mint, Alexandru, sotia si fill sai se insira in chipurisenine de sfinti : in locul barbii marunte negre de peaer ctitorul poarta aici lunga barba sura a batrinetelor.

RCE II 48-51

, Aer epitaf, obiect de cult constind dintr-o bucatI de stag pe caroe brodati punerea in mormint a lui Isus liristos.

rl--,-..4.,. t ,7 y .1, 1 .e.1

... ..... r_,..... ,-.)--,:....

tts ,...,,. .____JA,:!..:;. --:,:--:

;.-,

Q....a/1 _ 0-, .........-

- - 1.__ ,4.-3_ , ,...... ...- ....... . .... , , G. ,_. ,.....

'... 7:,?.............. ..-,...-.. ..,..............-.. ...-e ..:-......4

,-,. c,_ jk.L.---2.---.....e,-..V- , 'Tr .''° ').

0..., (.0.--; -- .---." 6, - ------,7,--- . ----

....- s----....-411,-----f .1,..-4,-.-L.-, :7 ,4:

.. - A

...,--,....,,..-

'"'"' ''-` i ÷i...,.

.9 cz.a, ......,-.F...-,...... .71...

. a...

.-'6 .- "--- --:,- .-!' AV'

:,;.,,..a 9,:

1. -,;,,,,,........,...C.. ,,

r

, ,f.i', l'CLA. i')-- ,; 7.,

IP i;

, j ' ,>,-,

2...........

, ,..1, .,! 1...e"c..,4.4.arf. 4..'r....- 2,-.--.1 .,' , ,--. ...---.

l'-',--,l-, .4.`"' ,-,., ......,.. _........,, ......,"2.--..D.,..

t.4,1

/ ...,

CC<

, 5

.y1

File deria mAacnaudsectnlei)

4.4f.

7 9

-

P- -^:""

-pp, ...G.. 1"..'-

'-0:

-6"

z

4

.,

- i- ,

-

/v.

07!.... 20

I

-2-

',, , ..,---rf0 e

. -a.

L.:, a--;.-1-'---,

l+

)(.1,..._,D. ........_ 1-- /..--- .

".

I.

,

'4;1-

).. VI 1.

----7. 7.

.70".

2..,

_ , c , c. A.7.0.

(2..., lie gik.x . G-.Cer ....

_

%sc. r....ii,

.

r;:t: .......- .1......... - - 0 ...se...1r _

fr....3_ .c,

k- ....,,,,p... 5---. AiL.

42-fr r .1

r,

4_"4.-7 .-- -

.

t

14,....

, 61.....a-- /...

ei'A-- 7,....c...4, ...i:-

e 2.,----T "--1....".1..e en.......Yee....

,..:1. el ......". C , .., ...q.v.."'

...t..1.,,,,,i,...., .11,...-

4----

, ...,

4.:, ...A.._ ap.....-, .., ,..,e -. 4

4109"-ow-. tit..., }r

.,,,C$1,-,, ... 1...- o , g

(X.C.`- to 1. .f

-- ,

Al

,

ft

-1

i'" 1.......-..7. jr.... a- cow r,-.7 i 14 4.,.. 1,

- - ---. .4..e...-^- s '...- '....,." 9: a..---i'.-- .L.,

i,.....A4-----(....-... .... 4 ,,,..,-,,

'

...."--...,.., . L.,..,..4.. ., 4.. co,

..a ft--f,4.4 12.

C-* '4...--' L..... .-

---7, ";

1... 1

i '

G, T.-- ;-,.' ,..! :,..-04-2_ _/

/.4........ ,,, 11.: ""... y4.1-eA- ,.......,........./ v ,

V! ';-- t

;

c

.... ;.''' J

...-._...:'," ,,.,. r...

.C..-- . .1 A

, [....... ,,"_ r.)....._ -4, 17 ,..4-k ,--0-,r,;,r...!

.....-- PS. '

/1

7

c-j4". 1".A/

,

&s..

t

V1.

/r 4,

(.71, ca-P.-Z..- .

9A,..

,

/ I

.......

,

N 4 .

-)

4.4.1."11

.

r.--

Zr (""'" -1

* a-J. -.I.-,

A....,

' i ...... ". 7-:. .i"

+1' : 1, .... .....a

......' ; ' ''''''''': , ....,...,- 4.A.

; I .,....r. i),-... .1Iff ...IA el.. .7.

....5.'". !'' ::--7:,,,- .

la,A" ". ;;;;",......

......_Sia...._ :. S

. '...1 ....'"?..:"-

.... ...; 0,-.f i

....2...4

...0. ... ....., .-.' ..." -,.%

r.e............. ,,-".-. ' b-,....,..

lo4

L.......7.3-,tf,.....-.1-7...........:'.. 1.4........,_...1-...47.41

1

..."C' . .....A..-...-- ..._,....:--:-... 1

.., ... >i 2,':"'*1

'''..--1---'---"7---...,r1--",...---,,-./ 7-4'

,..,...--:-.

.-

'ii, fiL-.:;.:4,---,---1-rr.4

4, ....4 ';..,

.

-v--"t"r"

./1

C-' ""-*"-.-"..1".CZ-"P"L^."17-4". -1

- :

, z.

' r

?..Itt......r,

-.°..r

,

1,......,-di

!Z.e.0".1. r

.....

-.--..-- .4....., ...... 2..., ,,,, fr.o.....

1

1

".

;

,

,

CC

islY 1 A. 4

4's,S. 4.7

/

,.... .., . _._ , . ...../ s...c...s.-----

4.44 ..--, .. ....

,...,!..,....... ,

, A.

71)---r". .- ' -" s" s

f- .. .--- i ". .... .. ,

'7' ' ,.,...., -....

. s:

NIC.A.,. 12,4, a

..5.., s...)."" .

r.-- r- ., , --:- _ 4

, a ,,,,,,,,,*--- a...., 1-s ..

/ "........-- 's

it;V.

,- A ),:e z*"."- -.... 1

,, k_ 1 . ;'

1. .t1.0I

1.0 (C4.

01.

TAef

sr V '^ '7Art

- A

-",,PC'S'7'

.., 1

4 .A....-,,,...,h. Ilya.: 61.... r.--

!?4- 3

.:..-- .t."...2---

/,:;...":7 :,,, ..,,--.,..,, l' 4,1

t

I

,

4 c,1.-----f

Jr.1 341

rr

, 00: vfr. e

r Aker, °

,f ),1, ..--"' .:.: ,. .

...,...---, -;--,

. -

''''. ?)........----- - .., -1.........-,.....( t7.-.,.

.-k,,,, - ....". ': ;,-- ,-,-.

.............., .. . ,.,.... ........ :..-- --.--- .4'..---/t^- C?.., .S., - , ..

T't'. 1,-. :''' '...- '.',--/-,- `,- _,....., ,,,,,.

syi 1- , 1

...

,,,

i' -, ., ,, t--,;:...-7,,,,,...::: f-.,

----,,,-,----- --

1. .... .

-7.-....-..t. -.... c..." e :..,

,,...

-. -1", el - .... ,.... .....--

i..-,' ',.- ,' -,*----. -. -- .

----._. ,, -- '-.

5 ..' ''' -''''--."---1-. t......-ra-,. ,'

k '1,...-------,.;, .---,--,.--,--,..,,,,,_-..;,..-

-, -

,:::,...:0........*.,___...----...---,..-....,,-,ip -,-... . - ,.. - - -

,7 --9--

-;---/ -. -- .-f-- "... ---:.--.-- 5- 1 'A.

""' -- .-- , "5/ ....,

1 *- -;..-- ._, -. ,..... -...._:.1,,...- ....70,_:,, 7 : ... , ,, ..:. -...,,,,,_--s--en.......6.--

. - i . - p ----, -,.... ...- ,...., ...., . r,(...-- ..: ..,.. ---.;-, .

.. . ,..,... ,,_....... ..,.... ....--,-._ ----_-__-_-..,,. ........-

.

.-... p .,.,.. .....-,-, .r.- .,(... ---r a -, -,

-4. 4', 4.----4-. -

1 .. ,,...., i.., : ir ' i'

e. 1.,- . - L.,

- ,...

./ , A, ._,J ' 1 .40: tv .1 12 ,.i.k.1-, ?' ':' 7'14

k A ,,.''' t \ \ c 1 ', I ,,,,:e4 j'j ' i , , , \ 11,te `; rz- I 'cc ,e1,;. 4

4 ' 1 '".4 4. 1 sts 1 . A I .

it slo %.1 1 t.,-i'l . ` ! ,1}'' 0A,- It?1 l'i ti,..!_i: .,.III 't 4, ..; i f t. -'.)... \'' 1 \Q.,1 t.... ..,..1., ,: el.,---,s. in: ..1 A4 .',;

.4 1/4' VA.' 1 1 ! ..-' -,4 / -. ' 4, -'-' ., ..;..- i "s., st. 1 11 s,'. 11 '- 1. N \ \ . I ). ''Z'" :st i i11 r .0 r .. i , -- 1 .t k ot. I ,

k: IA 11

. :t < \ \ \ 9IA- i tt t .1 1 1 4 11 '-'11.5 s.r 1 . 1 1 ''

k i j ; ;7 .:' ''.4..t ''t-- k`. , i ' .. 1 v ; , 4 4

'cl 1: N. .\ .,:t..i "1 ."1-.S I *) 1 lierY-t. r..,'

: .i

14 i : , .... : .. Y I'?-4*% 1 : / ... Vi

.1 1 4 tIZA ''1'1 .1 1/4., 't:,. ' ' t :.

2. I ; V*. w' 1 ..,1 ' .. i :t

s. 1 ;") /' 1 N. :41 kl f 1 !. ', .41..9,t

1 .1:k.. A. ' ...t'k i, '. i'. 4 , 7,7'' 1,,,1:71 c,' l'itilf ri r... i

. 1-'..;1 `, \ 1. N .1- -. c,i 1 1 I ci. 4 . 1,

-,-1. ) '':,,, ; i 'IN 1' i, ...,1,.., , -, \.;,-,1 - .1. I i, 1 . t.....4

t ^ 1 ..). ''.'

1 1 1... 1

,

.:

',.1

4.-. :-:5, . v %', . I. i-'73 1.1.4 ; 11

't ;. : \

...71. 7...:I- ....--.,

'. .. 71'1. 4\st,p ", 1 A j

-..., 'N . '1 .:.",

4.: 11,.: ..-

1 '.-""4 :Al .,t-:(,31;' 4 1,-.1,- ----ti -,--"......,..',.:1:,1

, # . . ,.... !...,.:,, --..0, : ... ,,;,,I °I- it, 4

.,.... '.' %,

i "i... 4 ,

LY ..,.!......--,' -.....-.4: Vr......7 rm.... ;I:. '4

4 .., .. _. ,.. .. . ..''''.i...-..u: t ::. ' ,:', '

,

1,

0-.--.

g._,...., ' ...

4 %An.... -

t ,,,,.c.t.-..... Va.

: . ::' '...: 7-.-

01 .1,1 . .: ,"."'

t I,

5 rzi-

.... .......

_;.. -, , / '1.... 4

cm. .... .

' ..-- 1.

." ""i 0..z. ,1,,

.0--.2ao.--

`...,-, It ,.....: - a, _ , -.= - -- .....- ..-- . e

;.,..,...---,,, ittlex--kk"?...-,-- ,..3. ..-,- -, ...-r-,,- 4-..-.4,--. ,....... 7,..:".

......",.q" , ,

o-/ 4=

--i-44:, r,

, --e- , ...- s''' ".i, ' ....... 1., ,; -7' . ,, ,::: -7,-. .1 , P-Tfr'''. ' X?:

.. :*'"ii I.:1.V. :

.

e

VARATECUL. AGAPIA.MANASTIREA I CETATEA NEAMTULUI

De la Piatra spre manastiriIe de supt munte.Iniimile scad rapede in dreapta, pe cind, in stinga,

se urmeaza de departe linia muntilor. Valea e largaacoperità cu samanaturi bune.Apoi un deal destul de rapede se rotunzeste, ducind

la o padure cu arborfi rari, cari se ridica din bogatiaflorilor de inlie, albastre, galbene i albe. Aceasta evestita padure a Balanrului, unde biriarul evreu trececu fiori i chiar cel roman nu e bucuros ea I-a prinsnoaptea in astfel de locuri cu faima rea. 1

Coborisul e tot asa de drept, si din pragul Iui pri-virea se intinde in voie asupra frumusetii bogate dindreapta, pe cind, in stinga, dunga severa a muntilorsta tot albastra in zarea limpede, trimetind adieri recica ale toamnei tirzii.

Aici e satul Sdrata, i, fiindca e Sf-. Ilie, mareleimpartitor al ploilor, pedepsitorul prin trasnete, cir-ciuma din poala dealului e plina. 'Prance le, gätite caIa mahala, au fata imbatrinità inainte de vreme ; uniidintre sateni au prins chef si se irnbratiseaza, se cearcaIa trinta, rid curtenitor in fata nevestelor sau se tra-teaza cu binettiri de despartire, intre care aud unmersi boieresc".

Satele sint grace in aceastä vale, unde, daca n-arfi muntele asa de aproape, ai vedea casele de lut rAuprins pe capriori si de stub zburlit, semn al neindes-tularii la ses. Oamenii cari tree intr-o zi de mare ser-batoare ea aceasta, oprindu-se l.a fintinile drumului,sapate intr-un singur trunchi batrin, au carn50 murdare ;femeile, cu picioarele goale, poarta rochif i polcute

S-a fillet (1916) (n.a.).

13 N. Iorga, Pagini alese, vol. I 131

0

de tirg foarte rupte si imbicsite de praf. In schimb, pemosia marelui proprietar Lupu Bogdan, unde mi sespune ca niciodata samanaturile nu dau gres", griul,nesecerat Inca, se inalta puternic, des si greu, cu spi-cele umflate, care, inrosite de soare, par de bronz ; ofrumoasa biserica se vede in stinga, pentru acest satal Dobrenilor.

Vint rece, picaturi de ploaie inghetata. Tinut putinlocuit, cu case mai mult sarace. Ele n-au infatisareade serbatoare : numai intr-un loc, tarani chipesi, suptlargile palarii ce se poarta pe aici, stau adunati incerdacul primariei ; in fata cladirii, un mester nedi-baci a ridicat pentru niste oameni cu simtire monu-mentul amintitor al razboiului : un dorobant vapsit,imitat dupa acela al hirtiilor de tigara, vorbeste min-tilor simple despre trecutul gloriei celei mai noua.

Drumul intoarce serpuind in vale : trasura trece pelinga flacaii veseli ai unui sat sarac ; o fata se stre-coara foarte spasita, tocmai pe margene, pe linga ve-selia lor indrazneata. Norii atirna grei in aerul umed.

Peste putin, o lume oraseneasca se vede in casutelede tug, mai bine 0 mai larg cladite, ale satului Bahtatestii, bogat in copaci razleti 0 in desisuri. Dintr-unulrasare o cladire cu doua rinduri, care e otelul si salonulde curl Oameni cari par in adevar bolnavi apar si dis-par pe cararile ce se raschirà in toate partile. Pe lingaei se vad, ca niste brazi invingatori, frumosi taranispatosi si inalti, bine gatiti de serbatoare in cojoceleleinflorite cu cusaturi, in camasile albe, cu cizmele cu-rate si palariile ca o roata de car, pe care le impodo-besc margele colorate si pene de palm.

Tot astfel de oameni se intimpina de aici inainte, innoua vale in care am intrat. Ea duce, taind sama-naturi si livezi inflorite, supt paza sumbrelor inaltimiimbracate cu brazi. De departe se zaresc in mijloculfrunzisului intunecat turnurile noug-noute ale Macias-tirii Varatec.

132

E ascunsg intr-un colt de munte, unde vintul asprun-are voie O. patrunda, asa de ocrotitoare sint inalti-mile ce strajuiesc de jur imprejur. Cdrari inguste urea'printre casele maicilor, .,ale caror gradinite de ruje,muscaturi si gheranic imbalsameaza. Pe aceste cararimerg acum faira scop mici functionari cu pretentii maimari decit rostul si puterile lor si cari au gasit un locunde pot vorbi tare si calca plini de ifos inaintea ca-lugaritelor uimite de maretia mirenilor din Iume",apoi Wiwi cu sapca de liceu, cari merg singurateci,in toata seriozitatea lor romantica, sau binevoiesc aface curte vreunei dudui" cu fata obosità, pe careasemenea atentii din partea unui barbat" cu tiuleie oincinta.

Sint doua biserici, bine tinute. In biserica Sf. Joan,maicile mai fac slujbä, cu ochii la usa, cotindu-se decite ori soseste vreun vizitator s'i rizind tot asa de siretca lucratoarele de la fabrica. In micul cirnitir doarmeVeronica Micle, al carii glas dulce a raspuns cintariiputernice, patimase, lacome a lui Eminescu.

Cealalta biserica se afla in mijlocul patratului decladiri pe care-1 face arhondaricul cel nou, cu mobilevesele, saloane pentru ministri si vladici, si soneriielectrice, de o parte, si, de alta, citeva case calugaresti,dintre care unele, ca a maicii Safta Brincoveanu, o cti-tora, nu s-au mai ridicat din focul cel mare de la 1890,ci zac in mine innegrite. Biserica nu e mai veche decitsecolul al XVIII-lea, si, deoarece a fost adeseori dreasa,nu infatiseaza alt interes decit al bogatiei icoanelor, cusalbe de margaritare si pietre scumpe, si al grijii gos-podaresti cu covoare si soba cu care o tin calu-garitile.

Maica Inca tinara ce s1ujeste la masa in arhondaricodaia de oaspeti, iar, literal, odaia de boieri"

are pe o masuta caiete de psaltichie si, pentru cetireaei, pe linga carp bisericesti cu buchi (mai bune decitcele de astazi), o veche Alexanclrie fara inceput si sfir-sit. Am cetit-o si complecta ni se raspundefiindca e bine sa stii lucrurile marl ce au faun oameniide demult." Fraza-mi suna cunoscutd : nu traieste in

13* 133

aceastA miiicutà cu fata de tineretà vestejitä sufletulunui cronicar de demult ?

Spre Agapia, in linistea caderii serii.Case de sat, biserici de lemn, livezi. Indatà intri in

drumul de tail, mArgenit cu garduri impletite, cu gar-duri de eating in floare, care strabate satul Agapiei.CAsuta stä in mijlocul copacilor si popusoaielor inalte,al cAror spic rAsfirat nu e miscat de cea mai slabAadiere. Gospodarii nu s-au intors Inca de la petrecerileserbAtorii, dar gospodinele au gait de masA, si, prinusa deschisà, se vAd fluturind flacarile pe vatrà, suptceaunul de mamaliga aurie.

Satul a incetat, si acum se intinde pretutindeni im-pArAtia gingasä a cimpului inalt inflorit. Un copil s-arpierde in aceastä padurice nu virfurile albastre si gal-bene si albe, prin care pAteazA ca de singe floarea rosiea scaiului. Asa isi vor fi inchipuit cei vechi nesfirsiteleintinderi mirositoare ale Cimpiilor Elisee, prin care in-teleptii si poetii omenirii tree vorbindu-si in zimbet.

Acum locul se Malta in dealuri pe care le imbracAbradul sever. In dreapta, in stinga, in fund, aceeasiperdea a milioanelor de ace intunecate, care nu suspinl,nu freamAtA, nu cheamA, ci se miscA numai de un tre-mur usor pAdure vie cu infAtisarea mortii, ca zeiicari, pogorindu-se pe pamint, iau fata oamenilor, darnu simt, nu zimbesc si au glasuri care yin din altelumi.

Intre zidurile codrilor, e apAratà Agapia.Aceeasi alee de case gospodaresti ea la toate mängs-

tirile de maice. Cele mai bune, acoperite cu o zale finAde sindile bine legate, au un cerdac pe stilpi, la careajungi printr-o .scarA, pairu odai douà de o parte,doug de alta, cu o salsa la mijloc ; apoi odgi jos, pentruucenice, care vin ca slujnice si rainin, dupä moarteasi mostenirea ocrotitoarei, calugsarite ; bucAtarie, li-vadá, curte, imprejmuire inalta, bine lacAtuità, impo-triva oamenilor rli cari pot veni din vale, de supt pa-dud, unde nu pazeste nimeni.

184

Patratul de ziduri i biserica au astazi o infatisareneorinduita i nenorocita. Schele, lemnarie noua, dari-maturi negre. Anul trecut, focul a fost a.ice grozavuloaspete care distruge. Pornit de la cladirile de lemn aleunei infirmerii, la un ceas de noapte adincä, el a ra-sarit ca o faclie rosie a nimicirii deasupra frumoasei

trainicei cladiri cu doug rinduri, boltita i impodo-bita cu cerdace, a lui Gavril hatmanul, frate de domn,a carui sotie purta feciorelnicul nume de Li liana. Caun zmeu furios, el a zburat arzind asupra intreguluicoperis, crapind zidurile groase supt puterea avintuluisau salbatec. Nici biserica din veacul al XVII-lea n-ascapat ; daca zidurile au ramas intregi, si icoanele,odaldiile au fost mintuite, fumul ce se cobora de peacoperemintul in Mari a innegrit picturile din boltasi din susul paretilor ale maestrului Grigorescu : se vadinsä, din minunile pe care le-a savirsit, cind era unbaietandru, marele pictor, sfinti singurateci si scenecare sint vrednice de buna pictura italiana a veaculuial XVII-lea sau de maestrii directiei clasice de la in-ceputul veacului trecut ; din inaltime, fata curatita,pentru incercare, a unui sfint priveste senina si fru-moasa ca un fericit aplecat asupra grozavului intunerecal iadului.

Spre schitul din deal. Abia s-a facut ziuä, i, dinnorii plumburii cari cuprind tot cerul, cade o ploaiede dimineata, inghetatii, cind in stropi rani, cind capinza. Din satul same, cu casele rare, tarani se suiepe cararea dintre brazi, purtind pe umar coasa luci-toare. In dreapta i in stinga vederea e inchisä de pa--retele intunecat al inaltilor arbori solemni.

Un zid, inaltat cu cheltuiala daamnei Anastasia alui Duca-voda, incunjura vechea manastire intemeiatäde Petru $chiopul, cu citeva zeci de ani inaintea Aga-piei din vale. Multele reparatii au schimbat cu totulcea dintài infätisare a cladirii, i interesanta e astazinumai ruina care a crapat adinc zidurile i ameninta sa

135

si

I I

dea jos coperemintul de sindilg. Citeva case ale maici-lor par a se rgzima de catapiteasma vie a brazilor.

Spre Neamt drumul trece printre pajisti i sgmgng-turi in lanuri mici, felurite ca niste scoarte mestesugite.De pe o culme se vede in depgrtarea limpede sirul al-bastru-adinc al muntilor, iar in vale pata de livezi sicase a tirgului, Hugh' cetatea gglbuie, lipitg ca un muschipe stincile cu poalele rgzgluite.

Apoi ne coborim in valea riului Neamt, care strecoargiute apele-i limpezi, verzi-argintii, supt ingltimile im-pgdurite, supt stinca goalg, ce pare tgiatg cu cutitul,in adincurile codrilor 1jnititi. Printr-unul din ei setrece spre mängstirea nevgzutg. Mgretii stejari se inaltgdrepti ca stilpii, unindu-si sus frunzisul ca o boltg. Unciudat obicei li-a dat nume puse pe tgb* : intilnimpe ale suveranilor, ale principilor, ale citorva ministri,ale unor ingineri i persoane politice ; un neobisnuitarnestec de nume, de la Lascgr Catargiu pang la Chi-haia Costrobgt. Cu timpul, toate celebritgtile na-tionale Ii vor avea stejarul, a cgrui imputernicire sausläbire va putea sluji pentru preziceri asupra viitoruluice asteaptg pe patroni.

Dupg ce pgdurea se incheie, turnurile mgngstirii in-cep a se vedea in vale. Te-ai astepta sg ggsesti aici unzid puternic i inalt, o mgretie de clgdiri vechi, potri-vita cu istoria de peste sase sute de ani a acestui lamsdin cele dintgi timpuri ale Moldovei. In sglasul cArtu-rarilor din veacurile al XV-lea si al XVI-lea, in focarulde reforme cgluggresti al lui Paisie din veacul alXVIII-lea, in laboratoriul maistrilor de tipar de acumvreo sued de ani, ai socoti cg trebuie sg se ggseascggospodgrie, muncg si

De la inceput, aceste pared se imprgstie. De o partesi de alta a drumului sint cgsute curate, in care numairareori ggsesti un cgluggr, cgci in ele se adgpostescoaspetii de varg ai Neamtului : acei cari strgbat càrà-rile 5i drumurile i ocupg bgncile din jurul mangstirii.Inaintea acestei mgrigstiri sta un urit copac de zid ce

186

si...

lumina.

sluje§te de baptisteriu, cladire noua, ieftenä i cu totullipsità de gust. Patratul de ziduri ce cuprinde arhonda-ricul §i cladirile e fau ingrijit, i cerdacele de lemnnegru se perindeaza jalnic pe paretii spoiti de demultcu var. Turnul de la poarta, cu banca pentru musafiri.0 multi calugari Fara treaba, e o greoaie cladire oare-care : cind cu vizita principilor Ferdinand §i Maria,un me§ter in complimente a zugravit supt o coroanIinitialele lor, iar un alt me§ter in complimente le-aschimbat in ale lui Partenie mitropolitul, cu prilejul ce-lei dintai inspectii a noului ierarh. Una din biserici ecu totul moderna §i nu se inseamnä prin nirnic decitprin stralucitul aer din vremea fiilor lui Alexandru celBun, care, pus intr-un cadru i spinzurat, se §terge desoare ca o fotografie oarecare de nici un pret.

Cit despre biserica lui Stefan, ea se deosebe§te prinmarimea ei, dar, in aparenta, putin a ramas numai dinfrumuseta ce va fi avut odinioara. Vezi Inca fatada,ocnitele, contraforturile, ferwile sculptate in stil gotic.Dar varul s-a Wernut peste discuri, peste smalturi §icaramizile aparente. Acoperi§ul a fost cu totul pre-Neut. Turnurile apar schilodite printr-o innoire stin-gace. In fund, un adaos patrat stricà armonia liniilorstranelor §i altarului. Inlauntru, unde se vede minu-natul epitaf de marmora lucrata in relief, cu vorbe sla-vone si române§ti, al lui Paisie, pietrele de mormint aufost deslocuite : in pridvor, in naos ele sint acoperitecu grele lespezi de marmora, impodobite apoi cu co-voare, §i, intr-un colt al stranei noua, de lemn simplu,ti se arata un fel de mica tainita, care cuprinde in fund,unde nu mai vezi, piatra de mormint a lui Stefan, fiullui Alexandru cel Bun, orbitor al fratelui sàu i jertfaa nepotului, care-i taie capul.

Pentru a curati cloaca multelor chilii undo nu sematura si nu se deschide fereastra, pentru a deprindepe calugari cu o viata orinduita §i harnica, pentru ainlatura trintorii §i vinatorii de femei, ar trebui o minade fier. Nenorocirea manastirii a facut insa ca, multgvreme, sa fie la Neamt stapinire de batrini : egumenulVeniamin Nitescu, un om mai energic, n-a stat multa

137

vreme. Inlocuitorul lui de astazi, arhiereul Narcis Cre-tulescu, e un om cu cunostinti pentru un calugar i unom harnic, care a strins in curs de multi ani de zilelamuriri foarte intinse cu privire la toate manastiriledin tail. Aceasta nu-i d, insä, nici autoritatea, nicispiritul gospodaresc ce ar trebui. hr cit despre folosulsirguintilor stiintifice ale ambitiosului prelat, el e, de-sigur, mult mai mic de cum cred unii din moldoveni.Parintele e altfel un om amabil, care onoreaza indatäcu mai, tu" pe un tovaras de studii istorice, e un mareiubitor de teorii neguroase i un tip de romantic Parascoalä, mew& i stil. Flamind, caci vestea venise ca laarhondarie nu e decit un bors de mazare, i pIM degrip' pentru mijloacele de a trece mai departe cacimi se spusese di, de multe trasuri ce s-au dat din bung-tate cereasca celor ce ceruse lirà sl aiba drepturi,poate sa nu mai fi ramas pentru cine aducea, ca mine,autorizatie de le ministeriu ascultam mai ingrozitdecit in alte imprejurari asigurärile parintelui ea odi-nioara Cetatea Neamtului era aici, ca intre cladirile cese vedeau din cerdac sint unele care dateaza de la1200, ca dacii au avut a face cu istoria acestui tinut,

pe linga aceste impartasiri atit de nouti si de folo-sitoare pentru mine, ca biserica lui Stefan (-.el Mare e...veche. 1

Drumul merge prin acelasi -tinut inflorit de sAmana-turi i pajisti in toate colorile, prin aceeasi liniste apadurilor maxi, spre Cetatea Neamtului. De la o vreme,'hug, el coteste in stinga, taie apele, impartite in §uvitevioaie si dare, ale Neamtului, i atinge, supt vecheacladire de aparare, §irul muntilor impaduiiti, cii teme-lia goala, de piatra tare, verzie-sura.

De jos se vede un zid, gol de acoperis, zimtuit demini vrajm4e, de focuri, de lepra ucigasa a parasirii:o fereasta ingusta, plinl de albastru vesel, mai sta in-crestata in ceea ce a fost odinioara un turn.

De atunci, staretul Valerie Moglan i mitropolitul Nicodint an redatmlnAstirii o parte din rosturile ei ; s-a inviat 1 tipografia

188

si,

Ca s5 te apropii, nu e alt drum decit acela de in-cunjur, din dreapta, unde suirea a fost usurata, de alt-fel, in timpul din urmA prin Valieturi. Nem5rgenita pa-dure neagrà pgzeste imprejur, ocrotind spre valea pra-p5stuitä albe vite ràzlete. Cgrarea e rapede si presiiratàcu bolovani, placi i aschii din osatura graniticA a mun-telui, care a dat si platosa neinvinsA a cet5tii de sus.Cind ajungi la dinsa, o poartà gotic5, in arc frint, là-satà intr-un zid de piatrà lovit grosolan cu ciocanulprinsl intr-un ciment care e astäzi si el u piatr5, itidä intrare deasupra sant-ului, umplut in aceastà parte.Esti in curtea cetatii, deasupra cAreia se idicá inalteleziduri din pietre verzi i xosietece, strAbatute de por-tile joase i scrijelate de ferestuice. Dedesupt, sfArima-turile si pulberea acopdr, desigur, un intreg rind debeciuri i tainite, in care se tineau, ca la Suceava, mij-loacele de apdrare ale puternicului cuib de ostasi. Mine,poate, cind iubirea pentru trecutul nostru va fi maimare si se va arAta in felul ce se cuvine, comorile in-gropate vor iesi la ivealà, dezvIluind mai bine culturavechilor timpuri. 1

Ruina a deschis o larga poartà de privire asupra vaiipe care soarele de amiazi o sualdà in lumina. ApaNeamtului alearga nebunatecl prin intinsul eimp in-verzit, pe care 1-au inviorat ploile din urrn5. In fund sezAresc ingltimi. Case de tara sint risipite intr-o neorin-duialà veselà. Iar, in stings, Tirgul Neamtului, fiul umili...] al eetatii mindre, se aseunde in boggtia de frunziq

copacilor.

ACE 11 121-132

Profesorul Me Mines le scormonelte acum, cu autorizatia Comisiuniirnonumentelor istorice (n.a.).

si

MANASTIREA SECU. DURAUL.PE CEAHLAU. IN VALEA BISTRITEI

Inca putin, si muntele lui Patru-vodä se infatiseazain stralucitu-i vesmint de brazi seculari. Cararea se fu-riseaza printre desele, inaltele trunchiuri, de cite doua-zeci-treizeci de metri, de pe care crengile se desfacgrele de ace verzi, ca niste mineci de preot ce bine-cuvinteaza. Trunchi linga trunchi cit cuprinde privirea,iar sus, nemargenirea frunzelor tari, lucioase. Padurearasufla blind prin usorul vint incarcat cu miros defasina.

Singuratatea e deplina ; nici o pasare nu zburata-ceste prin frunzisul intunecos ; lighioile tiritoare si sal-tätoare ale padurii s-au ascuns departe de drumuriletuturora. Numai, din poiene, greierii beti de lumina&filed focos.

Cite o casa alba de padurar, cite o ceata de copiifrumosi cari se uita limpede din margenea drumului.Apoi coasta se pravale prin bolovani pana la cutaresipot rece, care saltà din stinca de cremene neagra silucie.

Pe aceste drumuri a zburat ca vijelia, minat de groazamortii si de dorinta de a vedea pe ai sai, adapostitiin Ardeal, Petru-voda Rares, domnul tradat si p.argsitde cei din urma tovarap ai nenorocirii sale. Pe atuncinumai poteci salbatece brazdau codrul nemargenit, sibrazi bogati in frunze adaposteau p ascundeau pe dru-met. Schimbat de haine, hamesit, rupt de obosealg,purtgtorul pribeag al coroanei moldovenesti fugea ina-intea turcilor si a boierilor intelep cu dinsii.

Drumul se rupe in adincuri de vai, samanate cu pie-trele pe care le-au adus apele furioase. La capatulacestor vai salbatece, impanate cu casute p bordeie ti-

140

gane5ti, Bistrita trece supt maluri inalte. E cea maimareata din apele Moldovei, larga, aclinca, limpede,stralucind din toti solzii sai de ardezie. Pe alocurea oincarca plute aspru incheiate, care se odihnesc, a5tep-tind plecarea. 0 piatra inaltà, care samana intrucitvaa cruce, rasare din verdeata, deasupra riului repede :dracul, spune povestea, a vrut sä rapada in Bistritaaceasta farima de stinca, dar 1-a apucat ziva, i nici oputere omeneasca nu poate clinti de acum povara pecare a lasat-o in loc Duhul ràu, trasnit de lumina soa-relui.

Des-de-dimineata, ne gatim de suitul muntelui.Peste culmi zac neguri laptoase din care nu se mai

alege nimic. Singura paji5tea cu miile de flori inaltemai rasare inaintea codrului, 5i la acest ceas a5a de-vreme cosa5ii s-au apucat de lucru, culcind pale groase.Cararea spre virf se deschide intre brazi printr-un re-varsat salbatec de bolovani pe cari i-a prabu5it piraulde munte, creatorul drumului sapat.

Pacea brazilor ne Invàluie, nici o raza nu razbateprin atitea trunchiuri ce se ingramadesc 5i se incalca ;in adincurile negre zac batrinii i invin5ii, taind piezi5calea cu crengile uscate, negre, parch' ar fi trecut prinfocul dogoritor. 0 lumina nehotarita, in5e1atoare plu-te5te in strimta carare.

Calatorul nu merge aici, el se lupta. In calea lui staterna umeda, cleioasa, care luneca, prundi5u1 ce se ros-togole5te supt picioare ; e blagoslovitä piatra ce iese laiveala din loc in loc 5i face ca o scara neorinduita pen-tru duhurile ware, saltarete ale muntelui prapastuit.Inima bate puternic, gitul se usuca, sudoarea scaldafruntea, 5i mwhii parch' se rup in avinturi.

Oboseala te opre5te in loc. De jur imprejur, nici unzgomot 5i nici o viata. Palatul farmecelor zace incre-menit. Numai din cind in cind suflarea vintului tre-ze5te in aceasta uriag alauta un sunet ca al marii inde-partate, sau cite o cascada fo5ne5te matasos in fundulprapastiei. Sipote revarsä grabit o apa ca gheata, caretaie dintii de durere cind se ating de dinsa.

141

Privelisti se deschid din loc in loc, räsplAtitoare, Zecide culmi mArunte iti stau supt picioare, cu colturilelor de pAdure i covorul lor verde ; crestAturi aratä mer-sul riurilor i piraielor ; case albe se insirA in margeneavAilor.; cite un coperemint stecleste singuratec.

De la o vreme, stinca rAsare prin brazi, cari se rd-resc intài, apoi se micsoreaz1 ca niste tufise imbicsite,pAnd ce, la urmA, sus de tot, ei sint numai un covorpislos, frate bun cu muschiul, mintuit si el cu sfichiuriverzi i frunze ascutite. Atunci, pe Rugg dinsul, nu maisint decit buruienile : clopote umflate, al-bastre i vinete, potire mArunte, albe, mierea ursului cufloarea bAtutA, ferega dintatà ca un pieptene. In citeun colt de stincA se ascunde Edelweiss-ul cu floarea

moale, ce pare moartA.Muntele nu e durat din stinca, ci din acel amestec

de pietris, din acel conglomerat cu grAunte mici, albe,care se dezvAleste deodatà la cite o surpare a vege-tatiei. Piatra goala, trista lespede surä, e un adaos, opodoaba mareata. Ai zice CA ea a fost adusA de de-parte, ridicatà i clAdità de minile unor fiinti cu pu-teri nemArgenite, a cAror opera a fost därimatà intr-unmare cutremur risipitor de lumi. Pare ea deosebestitrei rinduri de zid, la inaltimi deosebite : dintr-unul aurAmas colti, din altul un larg pärete drept, din celalt,tocmai sus, frinturi de turnuri, cum nici pe a cinceaparte nu le poate clàdi omul. Acolo e, dupA vreun strà-vechi altar al Precistei NAscAtoare, Panaghia, masa depiatrà in junil cAreia, din cele patru parti ale lumii, sehiptä vinturile. Acum nu se mai vAd de jur imprejurdecit culmi curAtite de once amanunte, de orice de-osebiri, cazane albAstrii rAsturnate in g.ase, in §apte

batute de bruma fumurie a departArii.Iar la intorsul spre poale, in cAldura si in puternica

luminA de dupa-amiazi, priveliti1e, adinioarea asa desevere, de pustii i reci, par numai o veselie. FlorileimbalsArneazà toate, i fluturi albi zboarà sA le caute,afinele negre, ca niste nasturi mArunti, roduI celor maimari inAltimi, cheamA la o hranA rAcoritoare din mij-

142

inaltimilor

alba,

gi-ruri si

locul foilor kr lucioase, ce se intind para departe, cao retea. Rasina -pima' mirositoare din trunchiurile do-gorite ale brazilor. Raze le se rasfring in apa de arginta sipotelor, linga care vitele suna din talängi. In col-turi de adapost, excursionistii au aprins focuri rosiipentru mincarea de amiazi. Baietii cari au inchiriat caidrumetilor vineaza prin scorburi Edelweiss-ul, catkin-du-se ca niste veverite, sau pindesc fragul, zmeura, as-cunse la picioarele brazilor.

5i, cind ai ajuns jos, cimpia infloritä aromeste ne-buna, freamata, fosneste si cinta prin aripile neastim-parate ale sutelor de greieri, cari proslavesc biruintazilei luminoase si calde...

Pe tot acest tinut minunat stapinul, podoaba, viata,miscarea e Bistrita. Mosul ni-o arata cu mindrie : Ghis-trita", si da din cap fudul cind ii spun Ca' nu mai estein tail un riu ca dinsa. De ardezie posomorita in um-bra, de catran cind prelinge radacinile brazilor si ste-jarilor, de smarald intre poiene, de argint in imbrati-sarea focoasa a soarelui ea nu fuge, nu se strecoarl,nu curge, ci inainteaza maret, cu toata mica ei adin-cime din vara secetoasa, pluteste regal supt straja mun-tilor. Cite nu se tin de dinsa si nu yin de la dinsa,imparäteasa vaii Para pareche l Patul acesta larg deprund ea 1-a rasfirat in clipele ei de minie, fierastra-iele acestea ea le liaised in parte printr-o ramura prinsädin fuga ; plutele acestea asteapta impulsul ei, in zivacind se deschid sus haiturile, marile depozite ale riului,si un val puternic se avinta miscind toate in pornirealui nestapinitä. $i tot in ea cauta ciutele, la ceasuriadinci si tacute de noapte, bautura kr ; tot in ea se 11-coresc din zbor rindunelele ce trag prin vazduh cercu-rile lor elegante ; tot din ea isi culege apa in pumnisateanca voinica, aplecata spre unda, si in ea zburda,intr-un cuget curat ca apa insasi, copiii si copilele,flacaii si fetele satelor.

143

Sus, pe malul inalt, trecind podurile de lemn inne-grite de palcura, sprijinite pe pile umplute cu prund,hoinärind de pe un term pe altul, fuge §oseaua largà,al &Aril drum nou atirng de" cursul foarte vechi al riu-lui. Margeni de piatrà §lifuità, pgreti cari sprijinA dea-lurile, parmaclicuri care opresc carlle lAsate s'a" meargäin nqtire, podurile trainice i frumoase fac din acestdrum unul din cele mai mindre ale Orli.

110E II 145-153

TIRGUL-OCNEI

Dintre bisericile Ocnei, una, Precista, e fAcutg peruinele unei vechi clAdiri de pe la 1680, abia cgtremijlocul veacului al XIX-lea. Sf. Nicolae nu e mullmai veche, nici Sf. Treime. Inaintea lor a fost ingltatgbisericuta de lemn, pe un deal rotund, care poartgnumele de Biserica Domneascd. Ea n-are nici o frurnu-seta si nici o podoabg, dar ctitorul ei nu e altul decitDediul, socrul lui Mihai-vodg Racovità si tatgl fru-moasei doamne Ana. El era dimgras de ocng cind aintemeiat micul lgca§ umil, si in clgdire a zidit sipietre de mormint mai vechi decit vremea sa.

Cgmgrgsia ocnei era dreggtoria ingrijitorului salinelor,care lua in arendg veniturile lor. Cgmgrasii, adeseorigreci, erau oameni avuti, cad se imbogateau si maimult. Vestitul Ursachi, apoi vistiemic-mare, a trecutsi el pe la ocng, si lui i se datora biserica veche, carea fost inlocuitg cu Precista de astgzi. Sistemul dgriiin arendg a tinut Inca multd vreme, si dupg Regu-lamentul organic. La urmg, Grigore-vodg Ghica lugasupra statului grija salinelor.

El fgcu o puternica temnitg, cgreia i se zice Castelulsi in cancelaria cgreia se vede chipul, cu nasul coroiatsi cirliontii la timple, al frumosului domn, intr-o strg-lucitg uniformg.

Spre ocng si spre acest caste! ne indreptdm.

0 mare magazie e in leggturg cu liniile cgii ferate,care-si are in apropiere o statie. Ai zice un depozitde mgrfuri. Dar, suiti pe pirleazuri, soldatii stau cupu§tile in ming, tintind cele ce se petrec inlguntru.

soldati se aflg in curte. si o sentinelg pgzeste la

145

intrarea unei case cu infAtisarea de administratie pu-blicA.

Aici osIndiii pentru grele päcate lucreaza" la scoa-terea lespezilor de sare.

Te cobori pe niste solide scari de piatrà in curte.Un condamnat cu boneta de flanelä, de coloare cenu-sie, pe ceafA, cu minile la spate, cu ochii batjocuri-tori, se primbla in lung si in lat, pe cind altul cufata lungA, ciolAnoasà, dobitoceascA sta.' nemiscat lingadinsul. Un tren minuscul se pregateste, avind un sin-gur vagon de persoane, jos, strimt i fara de feresti.Ofiterul de serviciu are bunatatea sA ne ia in acestvagon.

Usa se inchide, i trenul porneste intr-un intunerecdesAvirsit ; numai din cind in cind, Ia trecerea pedinaintea unei lumini, o patä rosie lunecA asupranoastra i piere.

Am ajuns. In fatà se deosebeste abia un drumnegru, umed, supt pareti uriasi de. sare, de pe caricurg picaturi de apa : de jos, din adincimi, rásunä onecontenità izbiturA de ciocan rabdAtoare.

De pe margenea galeriei, toata privelistea de grozA-vie 0 nenorocire, de muncI grea si de suferintä sedesfAsurA la lumina limpede i crudg a electricitatii.Sarea neagra alcgtuieste tavanul, paretii, pamintul,stilpii i sprijinitorile unef nemArgenite sale, ca o ve-denie din mArile vesnic inghetate. Ciocgnasii hotiin uniforma lor de un galben-murdar ori numai in ca-mAsi i incinsi cu briie, sau i Arani tocmiti cu doilei mia de kilograme cautä sa niveleze terenul menitsa se afunde necontenit. Ei 10 aleg o intindere, ohotgrAsc prin toporul lor greu cu virful ascutit i coadafoarte suptire ; apoi o ciocAnesc pe dedesupt, i, cindsunetul nu mai e acela al sdrii celei tad 0 bine lipile,ei tree pe supt bolovani o pirghie de fier, cu care dez-lipesc tot blocul. El se taie apoi in bucAti i e vindutastfel, iar fárimAturile se dau la moara de sare, carelasä pe urmA suptirea i mArunta noastrA sare de masà,pug indatà in mici saci de pinzA.

146

Intinderea cimpului de munca, lumina electrica cese rasfringe pe zidurile de sare, fata de otel negru aacestora, tacerea desavir§ita a atitor oameni, vuietulinabu§it al topoarelor, figurile rase, hainele murdaredau acestui loc caracterul unui colt de iad, in care ra-tacesc ve§nic stafii chinuite §i nemingiiate..

Locuinta, cople§ita de blastame, a nenorocitilor edestul de departe, in castelul lui Grigore Ghica. Unpatrat de ziduri inalte, foarte tari, in cele patru un-ghiuri ale carora soldali pazesc, sus pe virf, in cerdace-de lemn. Cladirea insa§i are douà rinduri, scari, arcade,ca in casele cele marl din vechime. Ea incunjuramare curte interioara.

Toate la un be fac, precum spune intovara§itorulnostru, cea mai tare temnita din tara.

Sentinela, invoire de la director, temniceri §i o-

poarta inaltà. Osinditii se impart in trei, prin felullucrului ce fac in acest moment al patrulea grupffind acela, vesnic preschimbat, care love§te in les-pedea de piatra cu ciocanele grele. Unii ii afla delucru prin curte, §i acei cari au de dus G porunca sc-raped §i alearga cu o incordare salbatecä a mu§chilor,ca i cum la capat ar fi libertatea pentrunumai, Ili din fire, libertatea de a face fall ; altii staula tejgheaua din bazar, unde vind ceea ce au lucrat in.fimp de multe saptamini : sculpturi grosolane in ala-bastru, colane de margele, linguri de lemn, linguritede os, condeie, bricege, satire, cutite, care li stau inmina, fluiere §i cite alte marunti§uri, facute cinstit, ca.de oameni cari au nesfir§it de multa vreme de pierdut,ffind osinditi pe cite cincisprezece, douazeci §i mai multiani, iar unii pe viata, vietaqi. Banii se iau de un supra-veghetor, §i, dupa ce statuI §i-a cules partea, ei se.string pentru a fi dali lucratoruIui atunci cind portileinchisorii i se deschid. Pang atunci e foarte mult pentruatitia din ei, dar gindul lor e pironit numai asupra ace-lui moment, §i astfel ei i§i fac socotelile, se bucurai deci§tig, se maga a li se lua §i lor ceva §i striga bucuro§i

14 147'

a

citiva

sumele ce li se cuvin pentru ca supraveghetorul sä leincaseze si sa le treacl in rabojul lor.

Altii sint acum in lucru, prin incaperile rindului aldoilea, in ateliere destul de curate ; strungari margelari,sapatori, pe cind fieraria lucreaza jos, cu trei tiganigrozavi, salbateci la privire. 0 biserica e deschisa tot-deauna ; cite o icoana deasupra unei usi, flori crescintr-o card si un catelu§ vesel se poarta printre osinditi,privindu-i cu ochi buni §i lingindu-li minile aspre careau varsat singe.

Jos, in dormitoare, o lavita de scinduri e impartitaprin laicere, care sint §i cearsafurile celor cari vormai adormi, peste citeva ceasuri, o noapte pe lemnulsuferintilor rasplatitoare. Acum cite un bolnav piroteste,si pristavul fiecarii cal primeste pe vizitatori.

Osinditii nu se pot pune toti laolaltà. Ei nu samanadecit prin supunerea lor obisnuità revoltele" seintirnpla numai pentru mincare, se manifesta numaiprin raspingerea ei si prin zgomot, si se potolesc lasosirea clirectorului general, pe care-I primesc, ca aici,daunazi, in genunchi prin asigurarile, intarite cujuramint, ca nu sint vinovati si ca au cazut asupra lorpacatele altora si prin rugamintile naive, facute careorisicine, de a starui ca sa li se ierte din pedeapsà.Altfel, intre ei sint oameni de treaba, cari au ucis lao furie de dragoste ca un frumos flacau din Ardeal,foarte cuviincios, care a§teapta sä plece in curindsateni de o moralitate obisnuità, cari au dat cu parulsau cu cutitul intr-o cearta pentru pamint asa e unOran ungur, care vorbeste cu lacrimile in ochi de clipacind, dupa doublzeci si cinci de ani de ocna, va ajungesa-si vada copiii, pe cari i-a läsat acasà, si copiii aces-tor copii. Sint cei mai nenorociti, mai rataciti simai miscatori dintre toti §i soldatii trime§i la muncasilnica pentru jignirea sau lovirea superiorului. Un bietflacau tinar, cu ochii unui copil caruia-i vine a plinge,frumos inca in hainele-i schiloade, are de stat sase anipentru ca, batut de un satean ca dinsul, care purtainsa galonul de caporal, a gresit" §i i-a dat o palma.Se asteapta alti doi tineri, cari vor fi pironiti pe cinci-sprezece ani in acest iad, pentru &á au fost piriti ca ar

148

fi voit sa batä pe ofiterul ce-i lovise fiind de senti-nelä §i fusese dat in judecata pentru aceasta (el insu§ia capdtat trei luni abia). $ase ani, cincisprezece ani sedau u§or de eine n-a vazut niciodata ocna §i nu §tienici cum se simte in inima lui cel ce trebuie s'a suferebdtaia, bàtaia cruda §i nedreapta. $ase ani, cincisprezeceani in aerul umed, in intunecimea salinelor, care dauofticd, reumatisme §i nebunie, pe cind acasa.' mamabarin5 orbe§te plingind, copiii ralAcesc pe la gardurileoamenilor §i nevasta iubità se face o rea, ca sa aibace s'a manince. $ase, cincisprezece ani pentru o gre-§ealà", pentru o vorba nebuna." ce se smulge din buzeam'arite §i gäse§te urechea unui piritor nemernic 1Domnilor judecAtori, tineri §i fericiti, cari nu §titi ce edurerea omeneascal...

Cei mai putini interesanti §i cei mai multamiti sintdegeneratii §i mon§trii, cari au ucis pentru plkerea dea vedea murind §i. cari n-au nici un fel de pareri deeau : la ocna: e intunerec, dar nu stai totdeauna suptpamint ; odaia de dormit e ca §i cea de acasä, iar min-carea, mai bunai §i totdeauna signed'. Avind §i o leafa,de citiva bani pe zi, §i. ci§tigul de la vinzarea lucru-rilor ce au fabricat, ei se pot privi chiar, cu mindrie,ca un fel de functionari ai statului. Toate felurile deschimonosire a fetei se intilnesc printre din§ii : capeteintreite, cu cefe umflate ; orbite scorburoase, falci defiath, ochi morti, ochi reci, scinteietori §i iuti ca de§arpe. Un detinut cu fatà märuntä §i. slabA, de maimuta,e Alexandrescu, care a tras cu revolverul in Ion Bra-tianu, iar greoiul individ cu capul mic care scrie la omasa e un functionar, vechi §i onorabil" functionar,care a ucis pe nevasral-sa la o betie §i a taliat-o in douä-zeci §i. patru de bucali. Ace§tia sint intelectualii"printre acei cari n-au nici o indreptatire §i de cari nu-ipoate fi mila nimarui.

FICE II 229-234

CASINUL.DE LA CASIN LA ACIUD

Intoarcerea pana la Bratulesti, unde Susita se infundaintr-un valmasag de umtlaturi lutoase. Pe alaturi, in-trim in ulita unui sat ca Soveja gospodarii sint clusila cimp, copiii zburda pe dealuri, i paza caselor, grijacrismelor i hanului o au femeile, strasnic de voinice,care ni arata calea, facind rniscari din mini parca arimblati griul. 0 ceata de baietasi in camasi prafuiteaduc In triumf un biet cocostirc cu aripele räschirate,care a Omit de oboseall in minile micilor tirani.

Indata sintem robii padurii, care ne incunjura depretutindeni. Nu e o padure string pe laturile dru-

ci o larga intindere de pämint lutos samanatcu arbori desi : poieni de fin se cleschid in toatepartile. Soldati tescuiesc cu masina stogurile risipite,care sint, in acest an de seceta, o bogatie pentru cinele are.

Padurea ne fug tot mai adinc pe drumuri ingustein mijlocul verdetii. Ea inchide toate zarile, i nimicnu mai este supt cer decit farmecul ei salbatec, decitaroma finurilor ei cosite, decit vuietele ware ce vindin adincurile nemiscate. Creoaia träsug cu patrucal se infundä tot mai mult pe poteci cari sint o ra-ta:eke ; duhurile zglobii ale codrului acum suguiesccu drumul nostru : ele ne smomesc spre desisurileInchise, cu vechi casute moarte de mult, unde nu maitraieste nimic. Unde sintem, caci virfurile cararii s-aupierdut in tarea iarba uscatä, pe care luneci altagluma a duhurilor usoare ce sint stapine aici ? Unpu§caq, cu tovarasul lui, sateni ce se pling amar deseceta si spun ea ar fi fost mai bucurosi de moarte,ne lämuresc. 0 jumatate de ceas inapoi, i apoi pe

150

-mului,

acel drum din dreapta, care trece pe linga alt bordeimort.

Intr-una, ceasuri intregi, copacii mad, tacuti, ripece se afundk maluri ce se catark ape limpezi zbe-guindu-se pe largul pat de bolovani carati de dinsele.Trasurn face minuni de echilibru, cail luptä din ras-puted, stringindu-se intre din§ii, catarindu-se pe povir-ni§uri grele, poticnindu-se, ingenunchind ; birjarul mInmocnit, §i o math' de ciuda-i acopere stralucirea ochi-lor de pisica salbateca, Ii taie glasul aspru. Iar noine dam pe deplin in voia marii paduri pustii, carene suie, ne coboark ne intinde scari de lut §i de bolo-vani, ne lasa incet pe cobori§uri moi, ne racore§teprin cursul de apa asupra caruia e intins un podcapricios de bolovani, ne obose§te §i ne odihne§te, neincalze§te §i ni àà racoare.

Citiva tigani sateni intr-un adapost linga riulet ;un put de pacura parasit, carau§i §i vacari singuratecise ivesc §i pier rapede in marea pace prietenoasa.Deodatà, casute se fac deasupra malului, cu samana-turi imprejmuite, ici una, colo alta ; bolovani mad,lespezi grele sparg malul de lut, iar jos, larg acum§i vioi, alearga intr-un vast cimp de pietre raspinditeun riu de munte, despartind clouà maluri inalte.

Pe cel din fatà, trdsura se strecoara hodorogind dea-supra prapastiei adeseori naruite. Trecem indata prinsatul Manastirea Ca§inului, primiti cu neobi§nuitesemne de cinste, care se datoresc celor patru cai aibietei trasuri hodorogite §i prafuite. Acum vedemmanastirea.

Marele zid, intreg, a fost dres intre anii 18N §i1830, dar cea mai mare parte a lui e veche, dinvremea ctitorului, Gheorghe 8tefan-voda. Acest urma§al lui Vasile Lupu, pe care-I prabu§i de pe tron prinrascoala, a vrut sä nu ramiie prea mult mai jos decitinainta§ul ski, care lasase a se zidi minunea TreiIerarhilor. El a durat aceastä stralucita mangstire dintrainice materiale de piatra §i a acoperit-o cu podoabealese. Puternicul turn de la poartà, razimat pe contra-forturi grele, poarta pe el capete de lei, doul impleti-tituri de ciubuce in lung la margenea fere§tilor §i o

151

dungA, apoi un arc de plAci in formA de floare, ca laCet Atuia. Podoaba usii urmeazA insA si mai departe ;din usorii de piatrA ies douà minere sculptate ; unaltul se gAseste in partea despre curte a turnului ;altele, la iesire. In interiorul boltii, de douä od setaie &mg ciubuce impodobite cu plAci si avind lamijloc o floare. Partea cealaltà a turnului are ferestiimpodobite cu cadre sculptate si, sus, capete de leu.

Biserica insAsi e foarte mare ; cele trei turnuriprea mici care o incununA se datoresc, ca si multe altelucruri, lipsei de gust a egumenilor greci. PreaosfintitulIerotei din 1806 si preaosfintitul Isaia din 1839 aunimicit pietrele de mormint intre care a domnuluiintemeietor insusi, care a fost adus tocmai de la malu-rile Balticei, din Stettin, pentru ca astAzi sä nu se maistie unde i se odihneste cenusa ; ei au ras pisania luiGheorghe Stefan si au scris pe piatrà o alta, care-ipomeneste pe dinsii ca intAi ctitori. Dar ei n-au pututschimba liniile frumoase si ornamentatia bogatà abisericii. Paretii sint cAptusiti pe dinafarà cu colonete,ferestile au cadre sApate : cele din fatadà poartA sibourul intre placi sculptate. Usa de intrare in pronaosinfAtiseazA ciubuce, vase si alte sApAturi. PinA si beciul,pAstrat Inca, al vechilor locuinte, are gura de piatràtività cu flori sculptate. 1

RCE II 246-249

1 Biserica a fost reparatil de Coinisiunea monumentelor istorice (19'19)(n a.).

VIZANTEA SI SOVEJA

calatorim indelung in nadu§eala §esului, prin-tre miri§ti §i lanuri de popu§oi, mai mult sau mai putindogorite. Drumul e pustiu in aceastä a doua zi dupaserbatoare. In stinga se vad liniile fumurii, imbrumateale dealurilor, la poalele earora Odobe§tii se revarsa cao turma alba ce se odihne§te. Alte inaltimi, mai nela-murite, a§teapta in fata. In dreapta, unde, indata, rà-sare o inalta dunga de lut, se strecoara ultima §uvitaMilcovului.

Din aceasta pustietate e§ti stramutat, deodata, in-tr-una din cele mai infloritoare a§ezari tarane§ti demunte. E un §ir neintrerupt de case, incunjurate delivezi, porumburi §i vii. Impartirea in sate Balote§ti,Gage§ti nu taie ho tare adevarate. 0 cladire vinedupa alta, §i gardurile de lemn se tin intr-una. Cope-reminte bune de tabla sint a§ternute pe pareti de cara-mida sau de pamint prin care sint aruncate farime decaramida, ce intaresc. In fata, cite doua fere§ti legateimpreuna, de o parte §i de alta a u§ii de intrare ; pemargene, o fereasta mare §i una mai marunta, la ca.-mara. Iara§i oalele de flori sint a§ezate cu ingrijire pescindurica dintre stilpii de lemn ai cerdacului. Uneorivezi §i ciubere cu oleandri. La un han, unde mocanismoliti se cinstesc cu pepene galben, hangiul ni da vinde Odobe§ti §i ca§ dulce, §i, nefiind grec, pierde pri-lejul de a ne prada.

Cind lantul de verdeata §i de locuinti vesele ince-teaza, ar§ita stapine§te peste drumul inecat in praf §ipeste popu§oaiele ofilite. In dreapta se vede largul patde prundi§ pe care luneca putinul ce a mai ramas dininvalma§itul torent al Putnei. Inaltul mal de dincolo nu

158

Intgi,

a

mai e acum al Rimnicului, ci se tine pang in Siretiu deacest tinut al Putnei.

Apoi arborii razleti cari strapungeau lutul prafos seadung in huceaguri si alcatuiesc pe incetul o paduremita si rail, Fara' apà, Fara racoare, fara taing. Citevacasute foarte sarace stau la margenea drumului ; caratree incet, tigani isi stramuta calicia nepasatoare, si omatrona de bronz, impreuna cu fiica-sa, goaIe pand labriu, isi piaptana cu ochii in plmint bogatia lunguluipar incilcit si p1M de praf.

Un lung pod de lemn taie acum albia seaca a riului,ducind spre un tinut de valuri invalmasite, haos de lut,acoperit neindestulator cu iarba leproasä, cu copacirazleti si cu porumburi Inca verzi. Sus, deasupra ripei,sta. satul Vidra.

RCE II 272-273

SCHITURI : COTESTI, DALHAUTH

Din Cotesti un drum intre vii, intre case cum numaiarareori le va fi avind prin alte parti -Warm' roman,duce, incovoindu-se de doua ori, spre Dalhauti, ma-nastire de calugari, pe care o ascund sus, cu total, pa-durile cele mai vechi, mai imbielsugate, mai deplintriumfatoare, ce se pot inchipui.

0 biserica de sat foarte chipesa intr-o intinsa curteingradita. Linga gardul de nuiele din fata, o crucemare de piatra e infipta in ripa drumului ; inscriptiaingrijità, in slove chirilice, pomeneste pieirea, de boalanaprasnica a ciumei", intimplata. la 1-829, a doi soti pecad moartea neagrii i-a ingropat impreuna. .Citva drumInca, si privelistea se deschide larga asupra sesuluiverde, asupra Milcovului, cuprins intre ripi, asupraFocsanilor, ce se insira in mai multe pilcuri, lasind sase vada intai pata alba a unei cazarmi. Si mai departeInca, acelasi ses verde, care de aproape e framintat demodilci lutoase, alearga pang in zare, unde curge Si-retiul.

Aceasta frumuseta, care se desface in fiecare dimi-neata din negurile reci i se cufunda In fiecare sara inaburii fumului, o vede calugarul ardelean care pazestemitocul din vale al Dalhautilor. Ea arata .calea ce ducela schit, un drum de lut framintat cu prund i cu pie-troaie, cind mai inalt, cind mai adinc, rind mai ingust,cind mai incapator, dupa toanele apelor de xnunte cese zbeguie aid cind cad ploile multe sau rind zapadase topeste la blindeta primaverii. Copaci batrini lac destraja cit vezi cu ochii, iar in stinga toatä valea, toatacoasta, toata culmea e o imparatie a crengilor verzi,-care nu mai ingaduie nimic, care inghit, acopar, ascund

. 155

totul. Departärile rasuna, §i din desi§uri e o intrecerede glasuri, §i mai suptiri §i mai groase, printre carecintecul surd al cucului, vepic acela0, pare ea socoateclipele. Pe supt tufiquri 0 prin uscaturi se strecoara,rasucinduli fricos lungile trupuri verzi ca frunza, mari§opirle, foarte agere. Dintr-o poiana se apropie Wed-turile furioase ale dulailor de stina, cari au mirosit cmstrain in aceste tinuturi salbatece, unde, iarna, ei ducrazboi cu lupii flaminzi. Aceasta e viata de aici, astazi,ca 0 acum &ma mii de ani.

Tot mai adinc pe cararea aspra, al carii lut a fostprefacut in clei de ploaie din ajun. In sfir0t, un altdrumulet se deschide la dreapta, §i Inca de la obir0alui vezi o biserica galbuie. E schitul. Patru dulai pazescintrarea la dinsul. Calugarii cari lucreaza la o parteintr-un cImp se uitä la noi ca 0 cum am avea darulde a imblinzi fiarele. Dupa multa dezbatere, se desfacin sfir0t un argat cu favorite, un batrin foarte batrin§i foarte vinjos, care face lini0e intre credincio0i paz-nici ai pustietatii sfinte. Tot a§a de batrin, se apropieegumenul.

Dalhhutii au trei biserici, un frumos arhondaric nou,o stuparie, din rodul mirositor al careia gusta §i oaspetii,0 o suma de cast* risipite. A fost odata 0 o §coala,dar ea e in risipa. Citeva carti bune le-am mai gäsitInca pe rafturi. Calugarii sint abia unsprezece la numar,0 nu se gasesc oameni destoinici pentru ca sd li ialocul, atunci cind ei tree la pacea cimitirului verde,IMO hele0eul secat ; casele lor se darima in acela0 timpca 0 trupul culcat supt brazda din care rasare crucea.

Amiaza cal& ne gasqte in pridvorul arbondaricului,supt coperemintul de §indila, pe bancile ce incunjuramasa de tail, din care lipse0e numai coco§ul fagaduit,care nu s-a putut gasi, din fericire pentru dinsul.Curtea mica e pustie. In fata, ochiul se cufunda inmarea adinca a frunzelor 1ini0ite. 5i pddurile nestra-batute Cinta, cinta...

Un parinte cu ochii vioi 0 lungul par alb, rar, cerevoie sa cinte 0 el, 0-0 drege gitlejul cu un pahar devin profir. S-a a§ezat acum in fata mesei, drept ca in

156

strana. Zimbesti putin privindu-1, desi a instiintat ca laAtos el a invatat cintece mestesugite de la cel maivestit dascal de cintari din Rasarit. Dar, cind glasul seinalta, el capata sonoritati metalice, puternice si dare,

vechiul irnn bisericesc strabate vazduhul ca un ra-sunet de trImbitä razboinica. Gintaretul std nemiscat,ochii vioi sint pironiti In pamint, numai glasul limpedesi tare pluteste deasupra noastrà §i, peste pacea curtiide biserica, se uneste cu simplul cor al psaltilchr pa-durii, cari au invatat aceeasi inchinaciune de la unmester si mai mare decit cel de la Atos...

RCE II 279-282

1i

DE LA TULCEA LA CONSTANTA

In Tulcea fac cunNtinta otelurilor. E, altfel, destulde bine, dar pentru orice vei cere se va infati§a unbaietan bulgar, un banabac turc, care ti-a facut indato-rirea ; daca vei da, insa, afara pe unul, §irul poftitorilorde bac0§ se va intrerupe de la sine. Sint trei ceasuridupa amiazi, §i Tulcea pirote0e in aerul cal& stricatde mirosul mla§tinilor apropiate §i al rogozului ce seusuca pe prispe. In strazile de sus, care duc spre mo-numentul incunjurat de o gradina foarte rau ingrijità,cu plantatii de brad uscate, se urea doar vreo turcoaica,cusuta in ve§mintu-i de stofa cu dungi albastre, pe carevintul il umfla ca o pinza de corabie ; bumachiii 1 lu-neca fara zgomot pe granitul margenilor de trotuar.Ni§te turculeti hazlii se bucura intr-o caruta deshamata,intr-o mare caruta de lemn vapsit, cum se fac in Bulgaria,0 care poarta leatul 1903. Lipoveni lucreaza la bisericabezpopovtilor" cu coperemintul verde-deschis. Lingao poarta, pe pamintul uscat, batut cu prund, al huditei,un cerc de lipovencute cu rochii ro§e fac, foarte harnice,o operatie de gospoddrie ce nu se intelege. Doi bulgariuriti vintura o legatura, strigind ascutit : calde popu-§oi". Un soldat in bluza murdara coboara dealul cu osaca.

Centrul, cu prefectura, primaria §i cele citeva vile depe coasta, e cu totul pustiu. Numai pe un trotuar trecemaret un domn tinar, care trage cu ochiul in dreapta,iar pe trotuarul din fata calca marunt o cocoana ele-ganta, care trage cu ochiul in stinga.

3 Bumachit pantofi de casa, papucl.

158

In strazile comerciale, dupà inchiderea tirgului tara-nilor, e odihna. Negustorii stau in fata pravaliilor orise inchid la cite un joc de table, pufnind ascuns cindvine musteriul. Iar cafenelele insira pe scaune uneleIIngá altele caciuli bulgaresti, caciuli mocanesti, palariitaranesti, phirii orasenesti, fesuri turcesti, turbane tä-tàreti i hainele corespunzatoare, intr-o tarcatá expozitieetnografica.

RCE H 322-323

CONSTANTA

Daca apuci acum in sus, la deal, dai de o strada depravalii ce n-au nimic turcesc sau dobrogean in ele.Drumuri se deschid in dreapta, si ele se mintuie uneoriin albastru. Cind ajungi parka la capatul lor, te opresticuprins de recunostinta inaintea unei marete frumuseti.

De pe malul lutos, mincat de valuri, care-si aruncain zilele de minie padà foarte sus stropii de spuma. vezio nemarginire albastra ca piatra scumpai a safirului. Dinfund, zoreste vintul, si rinduri de valuri luneca inainte,se tivesc cu alb in cale, se ciocnesc de term si pier inadincimi. Nu se vede nici o corabie, nici o luntre. Numaipasari albe, pasari negre vislesc din aripi spre departari,deasupra adincului, care nu le inspaiminta. Ca micipicturi de cortina la cele douà capete ale scenei gran-dioase, se vad un tatar cautindu-si drumul prin ierburileuscate ale ripii si doua fete in haine de dumineca, pri-vind spre marea ce li zimbeste azi si le inspaimintämine, din anghiul unei porti tainuite.

In fisiituri ritmate, suspine de usurare dupà avinturiinvinse, valurile ating termul de lut scorburos si disparin spuma lor risipità.

RCE H 347-348

REUSENII

Trecem prin Rus-Manastioara, linga bisericuta de lemna cAreia se mai vede piatra, culeasa din aka bisericadarimata, care pomeneste pe vechii stapini aiingropati acolo, vornicul cel mare Ion BaI i fiul lui,Vasile stolnicul, mort, acesta, in 1753. Foarte rapede seajunge acum la Reuseni.

Ca o catapeteasma sta un deal acoperit cu vii ingrijite.Supt el se vad case rasfirate, in mijlocul gospodAriilorde tara imbielsugate. Un manunchi de copaci batriniaratà locul curtii boieresti. Iar in alta parte, la stinga,se tupileaza biserica, ridicata de Stefan cel Mare intru.amintirea tatalui sau, Bogdan, care a fost ucis intr-orevarsare de zori de care fratele sàu vitreg, PetruAron, de dragul domniei. Vor fi fost i atunci viile,la ospat domnul petrecea vesel intre putini prieteni,eind dusmanii se napustirà in camara lui. Viteazul voie-vod, de mai multe ori biruitor, fu scos afara, i i serostogoli capul supt secure inaintea trAdatorului i uci-gasului de frate. Trupul va fi fost ascuns rapede intarina scormonita cu graba mustrarilor de cuget, i poatenici nu 1-a mai gasit stralucitul sat' fiu, ajuns domn alMoldovei, asa ca nu-1 va fi dus in gropnita cea mare aRadautilor. Dar, pentru ca sa se stie ca aici s-a facuto fapta de singe asa de ticaloasa, pentru ca sa se inalterugaciuni intru odihna sufleteasca a celui jertfit, Stefanfacu biserica.

Samaria intrucitva cu cea de la Patrauti sau, in Mol-dova noastra, cu biserica de la Borzesti. Turn nu este,dar in fatada e scobit adinc, pe toata lungimea i lati-mea paretului, un loc pentru clopote, unde era si ostresina care le acoperea de bataia ploilor j. Umflatura

Tiprit : plopilor

161

mosiei,

si

stranelor pe laturi lipseste. In fata e o ferestuica, pclaturi alte douä, cu cadre de piatra sapate, cum eradatina atunci. Usa de intrare, acoperita astazi in partecu un acoperis urit, are incunjurari de piatra sapata. Eaduce intr-un pridvor intunecos, wade zace o piatra mur-darà, rupta in doua, sau doua frinturi asamanatoare depiatra, puse alaturi spre a se pomeni morti din timpurilemai noua. 0 a doua usa, cu cadru patrat, se deschide inzidul despartitor, spre naos, uncle ferestile sint prinsepe dinauntru In nervuri mad de piatra, care inalta pu-ternic dungile lor pana sus.

Si aici, in acest loc de evlavioasa amintire, a trecutacelasi vifor de nimicire ca i in alte biserici i manastidale Bucovinei. Odajdiile sarace, podoabele sint toatede ieri, de alaltgeri ; vremea veche a ctitorului o po-meneste numai inscriptia de deasupra uii prin care intride afara. Toate celelalte s-au sfarimat i spulberat in,vint. Praf des acopere lespezi, icoane, policandre ; razede scare patrund prin coperisul gaudt de vechimeneingrijire. Cioarele se invirt croncanind, ca in aminti-rea omorului celui vechi, deasupra cladirii darapanate

jalnice, unde pripita vapseal'a galbena a taminjit faramila chipurile sfintilor din veacul al XV-lea.

Omorul, daca nu i numele celui jertfit, da de lucruInca localnicilor. Parohul, pe care-I gasim gospodärindacasa, linga biserica ark' nici o gospodarie e in fostprefect" sau sef-pedagog de seminariu cernautean, ces-a intors cu totul la viata de tara, traind patriarcal intredobitoacele lui Dumnezeu, care ni-au iesit inainte, zbur-dind i latrind parohul pomeneste de o cruce ce s-arfi gasit in curtea boiereasca, unde socoate cä s-a intim-plat fapta singeroasà. Dar e mai de crezut cä locul bise-ricii a fost ales tocmai pentru c acolo a lovit secureaostasilor calari si pare ca-i vad, o clipa, in dimineataInca acoperita de neguri, dind fuga inapoi, in ceatasalbateca de bucurie, pentru a duce la Suceava apro-piata vestea domnului nou minjit cu singele de frate L

RTB 168-169

§i

§i.

SUCEVITA

Deocamdata nu pot face alta decit sa pAtrund inpridvor si pronaos. Cel dinfai e facut in chip original,neobisnuit nici inainte, nici pe urma in bisericile Mol-dovei si luat, poate, prin inriurirea stapinirii lui SimionMovila in Muntenia, din aceasta tara. El e alipit la cla-dire, privind spre poarta si dind astfel o intrare laterala :are trei deschideri, dintre care una e usa, iar celelaltedoua, ferestile, toate din arcuri sfarimate. Din el setrece printr-o usa cu aceleasi arce sfarimate, obisnuite,mai ales, dupa 1500, si care incadreaza aici si deschiza-tura ferestilor, in pronaosul frumos zugrAvit, unde dormin dreapta mortii incununatd, pe cind locurile copiilorlor, o fetita a lui Ieremia si o fetitA a lui Simion, Zam-fira si Teodosia, sint la o parte.

Mormintele lui Ieremia si Simion sint acoperite culespezi mafi de marmora, maiestru sapate, care sint pusepe inalte mese de piatra. Simion si-a primit Inca de lainceput aceasta grea podoaba din urma, prin ingrijirilesotiei lui, Marghita, care a fost mama vestitului, invata-tului Petru Movila, lumina a Rasaritului slavon. Maitarziu numai, un credincios boier al Ieremiei, un stolnical lui, si-a amintit cu duiosie si recunostinta de stapinulraposat §i i-a pus o marmura intru toate asemenea cua fratelui. De aceea cred cA Ieremia, mort cel dintai, easezat mai aproape de mijlocul incaperii, pe cind Si-mion stä de catre parete.

Chipurile lui Ieremia si Simion se vad pe acopere-mintele cele vechi ale mormintului fiecaruia, ce sintpastrate acum in dulapuri de sticla. Cu fir de aur si deargint, pe matasa rosie, s-a facut un Ieremia barbos, cu.falca de jos scoasa inainte, cu nasul suptire sprince-nat si boldit, gras, falcos, trufas. Simion e infatisat ca


mort, cu ochii inchisi, minile pe piept, fata foarte slaba,cu barba mica, neagra. Haina imparateasca de aur ilInvaluie ca un giulgiu. Pe cap n-are cu0na luptatoru-lui, caciula strasnica a lui Mihai Viteazul, ca Ieremiacare, cu aceeasi caciula, a fost invins totdeauna cicoroana imparatilor.

La dreptul vorbind, manastirea e a lui Ieremia, min-tuita cu totul numai in domnia lui, desi inceputä demulta vreme cu zlotii de aur ai tuturor fratilor. Cindpatrund mai tarziu in naos, luminat de trei feresti lastranele rotunjite in abside si prinse pe dinafara intrecloua contraforturi, lumina bucuroasä a lunii Pastilor deapril iweste frumuseta vechiului alai domnesc, zugravitpe paretele din dreapta pentru pomenirea 0 princhipuri a ctitorilor. In cap sta Ieremia, incununat, inhaine arhieresti de matasa rosie, cu guler alb si mine-care rosii ca si pe perdeaua mormintului frumos,ochios, sprincenat si barbos. Dreapta lui intinde CareMintuitorul, ca prinos, cladirea bisericii, din care niciun amanunt nu s-a schimbat pada' astazi. Stinga i serazima pe crestetul copilului Constantin, Inca maruntel,venit pe urma fetelor. Cea mai mare dintre ele se vedeIn vesmint numai de aur, tot incoronata pe cind dom-nitele vechi n-au decit cercurèle de margaritare lingatatal ei. Frumoasa, tinara, foarte asemenea cu Ieremia,se vede maica lui, Maria ; de supt coroana scapätä Invaluri un Val alb, rochia e de brocard de aur pe rosu,tivita cu dungi de aur, prin care trec, la mijloc, treicusuturi negre. Elisaveta Ilisafta doamna Ieremiei,femeie lacoma de putere si pedepsita in cel mai cruntchip pentru neogoita ei rivna de stapinire, ras are acum,tiind in mina crucea evlaviei. 0 suvita de par }Alanmargeneste fruntea alba deasupra minunatilor ochinegri, si un val de matasa rosiateca se coboarä in jos peumerii ei. Si prin frumuseta, ea era dintre cele carerisipesc imparatiile si pier supt ruinele bor. Apoi siragulurmeaza prin capete oachese, cu ochii mari, coborindu-setot mai jos fetele celelalte ale acestor soti : Maria,Ecaterina, Zamfira, Stana, cu cercei de aur mici in ure-chiuse si cozile lasate pe spate. Intre ele se aflä un frate

164

mort mai demult, Alexie, bdieta§ cu parul cret supt aurulcoroanei.

Intre multele odoare lasate de Ieremia, cruci deabanos, iconite de tilde§ alb, nespus de rAbdator lucrate,tavi, anafornite, se afla §i cartile cele scumpe, prinsein legaturi, unele mai vechi decit cuprinsul, cu tesaturide lanturi §i placi de argint lucrat cu ciocanul. Una, dehirtie, vine de la Neagoe-voda munteanul ; o alta, ceamai frumoasä, a fost facutà supt Ierernia, poate deme§terul miniaturist incondeietor care a fost mitropoli-tul Anastasie Crimea. Aproape fiecare foaie are cite omarunta scena in colon strAlucitoare, inchipuind faptedin scripturi. Intr-un loc vezi iar pe Ieremia, cu maica-sa, cu doamna, cu o fatd, al &Axil nume nu s-a scris, §i,acum, cu trei baieti : Constantin, Alexandru §i micutulBogdan, lucrati fin cu condeiul muiat in colori.

Constantin a fost domn §i a pierit inecat in Nistrucind il duceau tatarii cari-1 robiserd ; Alexandrel s-aimpartà§it §i el de domnie, dar, intr-o zi nenorocita dinanul 1617, el fu prins, cu mezinul Bogdan, §i dus intabAra lui Schender-pa§a ; iar impreuna cu copiii §imama lor desnadajduita. Doamna Ieremiei, mindra, po-runcitoare, invinuita cd ar fi dat otrava cumnatului Si-mion numai ca ea, fiii ei, trupul §i singele ei, sa dom-neasca, suferi in tabara pagind cea mai mare ru§ine.Boieri, boieri, ru§inatu-m-au paginul", striga ea a douazi inaintea celor veniti sa vada cum pleaca in robie laConstantinopol aceea care-i stapinise. Ea i§i Me cozilein semn de nemargenitä durere §i le trimese prin cine§tie ce credincios la Sucevita, unde ele se pastreaza Inca

o mare vita de par castaniu-deschis, intr-o cutie deaur, la policandru. Cutia se de§urubeaza §i se deschide,§i Inca o data parul moartei straluce§te in lumina fa-cliilor ca un §arpe, §arpele gilcevii §i al vrajma§iei, rapus.Dar gindul la ispravile crunte ale acestei femei cu vointatare piere indati inaintea inchipuirii nenorocirii ei taxäde margeni, prinderii, pingAririi, aruncarii in haremulunui aga, unde s-a sfir§it aceea care trebuia inmor-mintata aici cre§tine§te, linga sot, linga flied, linga stra-lucitorul ei chip balan de tinereta stropità de lacrimilecopiilor. Si ochii urmaresc cu duio§ie firele stralucitoare

15* 165

ale Orului frumos, prinosul de evlavie, de clintà, dedurere, care e si o jertfa de frumusetà.

Din odäile primitoare ale egumenului, am vIzut sfin-Ikea apei supt cruce si prapuri, in mijlocul unei multimimari. La fintina cu apä buna se perindeazI necontenitcojoaceIe si cojocelele ; mini frumoase, albe, bratepline, gingase se intind &are cana atirnatà. Apoi, dupáce se mintuie cu totul slujba, livada mAnAstirii e nbi-vallitä de toti oaspetii in palgriute de primavarl, cu florisi pene, de fetele cu cozile aruncate ca ale domnitelorlui Ieremia. Oamenii sint aid de o sgngtate si de ofrumusetä rug. Deocamdatà, ca la Straja, se stà la sfa-turi, la lafuri si la taine dulci, intrerupte de hirjoane,in care minile tari ale flAcgului pare cä fring minutilecodanei, care se apgrä rau si ride. Cind vor veni läutarii-tigani in haine nemtesti, pirpirii, frigurosi, adusi despate, scinteind de siretenie in albusul sticlos al ochi-lor va incepe hora, pAng indesearl arziu.

Popor curat si mindru, cu inima deschisg si bunà,popor evlavios si darnic, popor de munca si de cuvint,mládità puternicil a vechilor ostasi neamurile nu tevor sfArima lesne 1

RTB 274-280

BRASOVUL

Pe locul de inaintare indrazneata catre miazazi siirasarit, spre culmea muntilor fAra poteca si in margeneasecuimii de strap.' la granita, sasii ocrotiti de regeleUngariei facura din satul slay si romAnesc Brasaul. Bra-sovul, o cetate a Coroanei, o Kronstadt. Cavalerii teutoni,din Apusul luptelor pentru credinta, full ispititi aicede aceeasi coroana a Ungariei, si citiva ani ei se stra-duira pentru chemarea la viata de cultura a frumosuluitinut de salbatacie si la asigurarea cuceritoare a hotaru-lui de munte.

Ei se dusera, dar mesterii, negustorii sasi ramasera incuprinsul zidurilor, pe cind altii din acelasi neam roiautot mai multi imprejur, fäcind o cununa de sate inflori-toare orasului care purta cununa regala in armele sale.Brasovenii cei noi full in curind stdpinii trecAtorilorvecine si ai intregului negot de peste munte, unde cu-marrii si tatarii se schimbau in stapinirea satelor roma-nesti din plai si din sesuri pang la Dunare. Peste multelecase cu ziduri tari, coperisurile ascutite si ferestile ma-runte, peste serpuirea intunecoasa a multor stradeinguste se ridica turnul unei mari biserici negre, taiatäaspru din piatra sfarimicioasa, si mai tirziu un al doileaturn, al Casei de sfat, unde se hotarau Imprejurarile detoate zilele ale vietii brasovene de sine statatoare. Pentrua tinea cele citeva mii de locuitori ai cetAtii se purtaunecontenit prin trecatoare spre Rucar carale puternicincheiate ale negustorilor, duse de romAni in caxnasi albe,cu pletele filfiitoare pe umeri.

Din timp in timp, si nu prea arareori, miscarea aceastade cultura si imbogatire era incremenita de vestea cearea pe care spionii o aduceau de dincolo de munte, dinTransalpina primejdiei. In cele mai vechi timpuri era.

167

vorba de cumanii pagini, de nemilosii tatari ce veneaulacomi in goana salbatecl a cailor iuti. Apoi turcii ye-nird la rind, sarind asupra trupului nostru amortit sauistovit de lupta pentru a pune supt sabie si a aprindein flacari margenile ardelene. De la inceput, insa, Bra-sovul vazuse nevoia de a se indosi inaintea amenintari-lor, si el se stramutase de la vechea asezare din jos, undese zice i acum Brasovul-Vechi unor siruri de case lo-cuite de mestesugari, in caldarea ocrotita in care seaflä astazi temeiul lui. Ziduri puternice, cu multebastioane, fura rinduite de jur imprejur, i dusmanii nuerau dintre aceia cari sa le poata fringe. Pe dealul dinfata, care pamintul regelui, se inaltà cetatuia din carefulgerau tunurile asupra marilor multimi salbatece careincingeau de freamatul nerabdarii platosa zidurilororasului. Turcii temuti veneau cu indrazneala, loveaucu putere, raspindeau singele nevinovat in toate partile,dar avintul lor se fringea de acea indaratnica piatainnegrità, care nu se clintea de greutatea ghiulelelorvechi. Raminea in urma cetelor pierdute in zare pustiulsatelor parasite si samänaturilor arse, care se indreptauin curind printr-o primavara nouà i un nou avint almuncii omenesti rasplatitoare.

Din atita bogatie ingramadita zbucni intr-o clipa maiprielnica flacara luminii. Tineri sasi mergeau in Europaapuseana de aceeasi limbä cu dInii pentru a invata,In veacul al XV-lea, acea stiinta noua a limbii latine,a trecutului clasic, pe care o chemase la viala Renaste-rea. 0 data cu aceasta invatatura, ei sorbira cu patimapredica nouà pentru innoirea i curatirea legii strabune.Honterus veni din acele locuri ca un tinar prooroc purta,tor de veste noul i aici ciocanul cutezator batu inpiatra neagra a sfintilor, i cangile dadura la pamintpodoabelé bogate ale bisericii catolice. Pentru raspin-direa cuvintului dumnezeiesc in forma cea mai build simai inteleag, Honterus facu tipografie, si din ea se fa's-pindira noile catehisme i biblii, care, daca nu erau pelimba vorbita a poporului, ci in germana lui Luther, seapropiau, insa, cu mult mai mult decit cele latinesti deintelegerea tuturora.

168

A§a tlai Bra§ovul §i mai departe, cu predicatori in-vätati, cu negustori buni in socotele, cu me§te§ugari cari§tiau sa. apuce §i sulita, sa stringa §i sabia. In rinduialalui harnica apareau in anumite dimineti de zgomotrazboinic cetele boierilor calari ai Tarii Romane§ti, depe zdrentele scumpe ale carora nu se §tersese Inca pra-ful incleiat cu singe al luptelor pierdute. Cite un batrindomn obosit, care nu se mai putea intoarce, ci veneasa-§i plece capul spre moarte, cite un aprig domni§orcu pletele negre rasfirate, cu ochii in cari scinteiaupofta razbunarii §i credinta in viitor, stäteau adesea infruntea fugarilor. Venisera Inca o data, dupa atitea alterinduri, pribegii din tara unde romanii se sfa§iau intresine pentru putere. Argintarii sa§i primeau ca zalogscumpe juvaere rasaritene dupa ce se mintuisera totiducatii din Mita', §i tot mai posomorite erau feteleoaspetilor cari nu mai puteau cirmui, nu mai puteaulupta, nu mai puteau stapini. Paul ce, in alta zi devalma§ag razboinic, un vint salbatec ii lua cu sine §irasfira pe plaiurile romane§ti stapinii s.au jertfele zileiurmato are.

N RA 14-16

IMPREJURIMI ALE BRAOVULUI : BRANUL

Trasuri de la Risnov due Ia Bran, in vreo douà ceasuricel mult, spre Buceciul care-si incresteazd in vazduhvirfurile de stinca, rasarite din mijlocul padurilor. Inlunile de toamna uscata, inaintezi prin finaturile tarzii,in aroma florilor uscate, fàrä sä vezi alta tinta decitacea namilä zimtuita care taie o parte din albastrullimpede al cerului ; nu prea vezi drumeti, caci braneniiapuca alte drumuri, mai scurte decit aceasta sosea buna.Cit vezi cu ochiul e, supt munte, numai nesfirsita pa-jiste, bogat, inalt inflorita. In mijlocul casutelor debirne, care au inlocuit bordeiele saracacioase ale coliba-filor, se \lad citeva vile : a familiei Puscaru, careia i sezicea Puscasu cind nu trecuse peste hotarele Branului,si ale unor ardeleni din Romania. Se vede o build ospkita-rie, cu ciute imblinzite ratacind prin curte, o scoala,biserica. Mai presus decit toate cladirile e insa, paniiastazi, castelul.

Cavalerii teutoni 1-au clädit in gura hotarului, dincolode care tot ei au facut mai tirziu Cimpulungul. Regiiunguri 1-au primit de la acesti ajutatori ai bor. Pe urma

domnii romfini din noul principat muntean, ca Mirceafiul sau Mihail, au pus castelani aicea. Ajuns iarasi al

Ungariei, el fu inchiriat sasilor, i dregatori de-ai lorridicara de acum inainte la pasul de trecere al marfuri-lor dajdea craiului, de cinci la suta.

Indata negotul apuca alte drumuri. Branul saraci,apoi se pustii cu totul. Pe cind Predealul se cutremurade graba trenurilor, ierburile crescura inalte in jurulputernicului castel, i pacea se facu tot mai deplinä inmultele lui incaperi joase i intunecate. Acum mergi invoie prin acele oclai care au adapostit ostasi i te urciglumind, pe scarile de lemn, spre acele ascutisuri ale

170

coperisului de unde s-a 'Audit de atitea ori apropiereanavälitorilor. Aproape nu vezi pe umilul locuitor deastazi al cetatii, si numai gindurile tale dau viata de oclipa cladirii ce se apropie incet de sfirsitul ei. Jos, intimpul prielnic, cind crivatul nu se zvircoleste in vale,tufisurile vuiesc de albine si sint ninse de fluturasi.

Asteapta, in sfirsit, sa vezi rasarind luna plina, careva cobori taina ei asupra drumurilor, cararilor si intregu-lui ses al aromirilor tainice I Nu mai este un drum asade frumos ca acesta, decil doar acela care te aduce prinsatele adormite de la Turnul-Rosu la Sibiiu.

isillA 25-26

IMPREJURIMILE FAGARASULUI :A PATRA CALATORIE

Dupg ploaia rabdatoare de ieri, care pe alocurea apatruns bine, e o mare viata la cimp. La plugurile suptiriboil cu coarnele lungi, bivolii vacsuiti, cari nu-si ies dinpasul de ministri si se opresc necontenit ca sa smulgaburuienile din brazda, caii marunti cu capul buhostrag deopotrivg pentru ruperea brazdei sau pentru"nnoirea ei. Cad in acest pamint mai same decit alplaiurilor si sesurilor Romgniei fiend deschide intai nu-mai o pajiste", apoi aceasta e ogoritd prin a douaaratura, care Intoarce" brazda, si uneori el mai trecesi a treia oarg, pang vine clipa cInd saminta poate fiaruncata cu siguranta rodirii indestulatoare. Se si vedecite un sgmanator, cu sacul legat de git, care din minaintinsg maret aruncg ploaia suptire a grauntelor de sa-carg si de griu, pe care peste citeva saptamini le vaacoperi zapada timpurie. Prin curti femeile scobesc prin'erna la movilele cartofilor. Iar alaturi, bobul porumbu-lui se usucg, in lanuri care inainteazil pana supt munte0 pang supt margenea pgdurilor dese, din care, seara,se coboara uneori, pentru hrana, ursii lipsiti de pradavitelor, care au venit acum in vale, si mistretii, porcii",cari sfarma in picioare ce nu pot strivi in dinti.

Cite un ciobanas se zgribuleste la margenea santn-lui, pe cliad vitele albe, vitele negre se räsfirà pe fineteleinviorate. Doi bivoli sau bivole (se zice aici si : bivola,pe linga : bivolita) zac ca morti la o parte, si cioarelese catara pe spinarea lor ca pe a unor hoituri. Vizitiulma lamureste ca aceasta face o deosebita placere gre-oaielor dobitoace, pe care cangile infipte in iuftul lor lescarpind usor.

172

De la Buciumi ne intoarcem spre linia Oltului, Windin urma Muntii Fagarasului, de cari ne-am apropiat maimult decit oricind, asa incit toate liniile, cotiturile siscufundaturile lor se deslusesc pana in amanunte. La-zurile 1 sint si ele foarte apropiate si se infatiseaza de unbrumariu frumos.

Ajungem in satul, mai sarac si mai lenes rasfirat, al$ercaitii. Locuitorii de aici au fost de demult iobagi aiputernicilor sasi din $ercaia, cari li-au dat li numele.Ca si in celelalte sate fagarasene, vechile familii, fa-meai", zice o insemnare de carte bisericeasca, s-aupastrat pina astazi, si ele se cheama cu porecle asa defrumoase ca : Barbat, Dumitrascu, Braghes, Voda, Sax.-banuta, Costea, Oancea, Hirsean. $i aici nume ca : $o-lomon, Roven (Ruvim), Naftail, vechi urme ale bogomi-lismului, inspirat din Vechiul Testament, nu sint de locrare nici in zilele noastre.

Unul din multii preoti pe cari i-a dat aici neamulBarbat a pus in scris cele mai insemnate intimplari dinviata satului, pe foi albe din cartile bisericii cladite,dupà inscriptie, in 1798 si zugravite in 1811. E vorba, inacele rinduri umile, de zapezi mari ce inchideau satuldin toate partile, de ploi cu tire, de lupte si nenoro-ciri, ca in 1848, cind la pod la Haghig, la Olt, unguriiau puscat pe Moise $arbanuta, de au murit acolo, si loanSolomon, si Gheorghie lui Iacov Codlie, si GheorghiAldea Cucu tot acolo s-au prapadit, toti patru, daraacesti 3 niminea n-au stiut cum s-au prapadit ; si auramas de la toti 18 copii Fara tatä, saraci". Numai odata un strigat de bucurie, in aceste cuvinte avintate :Sa se stie precum la anul 1848, la Dumineca Mare saula Dumineca Tuturor Sfintilor, am scapat de supt jugul celgreu al iobagiei, adeca am scapat, am fost slobozi, n-ammai fost iobagi". De atunci biata $ercaitä mica are zilemai bune, pe cind departe marea $ercaie minded seplinge de tot mai marea incalcare a romanilor, pazitide cele doua biserici din margine.

1 Lax Wren de elided despadurit.

173

Acum soarele scapata spre seara si, pe cind cele dougIinii de dealuri, unele verzi de phduri, altele plesuvede lut, printre care curge Oltul, stau in umbra, o latadunga de lumina preface lanurile de la poalele lor intr-omare de aur straveziu.

Drumul tot inainte duce la 8inca-Veche, una din celemai bogate asezari romanesti din Tara Oltului. Numarulcaselor de piatra, cu perdele la multele feresti de carestrada, e foarte mare. Bogatia satenilor se vede la totpasul. Cutare din ei ar fi avind peste 100.000 de florini.Pometurile sint de un deosebit bielsug. Yana si stradelepar mai late decit aiurea.

Biserica, unita, nu prea are urme din trecut, afara depomenirea unui ofiter roman mort supt steagurile stapi-nitorilor lui in 1866. 8i, totusi, de aici, din aceasta bo-ierime indrazneata si instarita, a plecat unul dintre ceimai marl cercetatori ai trecutului romanesc, omul cuputeri neinfrinte si cu principii neclintite, care a vrutsa dea neamului kronicul" bogat al tuturor faptelorsi suferintilor lui si a trecut prin viata cufundat in acestgind mare, aspru si neiertator fgh de aItii, pana ce aa cazut frint pe o margine de drum, care era insusilocul razlet menit a-i fi mormintul. In cimitirul stropitde flori galbene cazute din manunchele pe care ierile-au adus femeile la biserica, in acest cimitir unde acelmucenic al credintii sale in idee nu s-a putut odihnilinga ai sai, mi se pare el \rad ratacind in singuratatemindra chipul lui Gheorghe incai, neinduplecat si ne-impacat pana dincolo de hotarele mortii.

Dupa aceste ginduri de induiosare si de amaraciune,ce dulce pare satul Ohabei, cu biserica-i urcata pe climbsi cu multele cruci ale cimitiruIui sat' taranesc 1 Pe unadin ele, spoita in albastru, versuri pomenesc pe un mosbatrin, mort daunazi, si dintre dinsele se desfac acestetrei, de e impacare cu moartea, de o infratire in semnulei cu natura si cu Dumnezeu cum nu le poate scrie nicieel mai mare dintre poeti :

174

Doaume, dä soare §ii plonkSi noaptea trimite roulPeste groapa asta nou5....

Satul Vadului are doul strade model si o biserica dinanii 1870, innoita acum cu o cheltuiala de 8 000 de co-roane, care s-au strins de la credinciosi pa numlruse"(dupa numarul caselor). Linga dinsa e o singura crucede piatra, care pomeneste de raposatii Arsenie Bunea,mort in 1890, si sotia lui, Verona Ursu, care s-a inmor-mintat Inca din 1872. Fiii lor au ridicat acest semn deamintire, si unul dintre dinsii e canonicul blajean Angus-tin Bunea, care a plecat din acest sat vecin cu al luiSincai-batrinul, pentru a fi astazi cel mai bun istoric alromânilor din partile ardelene si unguresti, al caror tre-cut 11 povesteste, cind are ragaz, in grai 'impede sisigur. Intru cu o deosebita bucurie in casa preotului,care e fratele prietenului si tovarasului meu adevarat.

Cotim prin Sercaia, si iaräsi ni se desfasura inainte,intre dealuri, cu Oltul nevazut din a stinga, drumulinnoptat care duce spre Fagarasul ce se inseamna prinlumina vioaie a fierastraielor electrice, pe cind morisfltoase vijiie, cind mai tare, cind mai slab, de miscareaapelor de munte. In circiuma la Mindra e inca multalume, si din aceasta cercetare deasa a lacasului bauturiiies bag si omoruri cu cite §epte capete strivite, ca maianii trecuti. Mai in toate casele e aprinsa Inca lampa,sau, cum i se zice aici, lampasul, atirnat de tavan pen-tru a lumina cina de sara, dupa o zi de munca la holde.Dincolo de Olt, daca privesti bine, furnicarul de aural stelelor de sus se urmeaza cu scinteierea marunta acaselor altui sat, care cineaza si se culca : Sons,.

INIRA 50-55

IMPREJURIMILE FAGARAWLUI :A CINCEA CALATORIE

In mijlocul curtii zace un capitel frumos, sapat intpiatra. 0 mare floare de piatra arzata pe ni§te darima-tali sluje§te de lama i aiurea, cite o bucata de stilp,inflorit la virf §i pe laturi, se pastreaza. In urita poartade caramida pe care Grigore Brincoveanu o mintui la9 octombre 1800 se \fad doi stilpi de ace§tia intregi §ipatru capitele, care cu virful in sus, care cu virful in jos.

Aceste lucräri de veche arta cinstita §i bogata au facutparte dintr-o casa 0 mai veche, aceea pe care, cu luxulce se vede in casele egumene0i de la Hurezu oltean,o cladise batrinul Constantin-voda pentru ali adapostiaici zilele din urma, daca mazilia ar fi sa-1 scoata inaintede moarte din scaunul domnesc al tarii sale. Aceastamazilie a cazut, insa, asupra lui ca un trasnet, in strapi-cul an 1714, cind Pa0i1e-i adusera caderea, 0 SintaMaria moartea lui 0 moartea tuturor acelor fii iubiti,carora li gatise aici un cuib de fericire asigurata. Curti lefrumoase, cu stilpii de horbote sapate, s-au darimat cuincetul, §i satenii au luat din ele piatra §i caramida pen-tru casutele lor, iar acolo unde a stat frumosul lacain stil rasaritean, adastinduli stapinul, e numai o mo-cirla de caramizi macinate, din buruienile careia seivesc astazi cele dintai brandur de toamna, gingarleflori vinete ale frigului 0 mortii apropiate ca o po-menire, ve§nic innoita, a fericirii patriarhale ce a muritnaprasnic.

Pornim iute, pentru a intrece caderea pripità a serii,care padurea in care se ascunde schitul brincovenesc.Stiabatem miri0i, lanuri de cartofi, cucuruze, samánate

176

In pamIntul lutos, destul de same. Muntii stropiti deneauà se insirà in fund, hotar de Ora si despartitori aiaceluiasi neam. La dreapta, in urma, se ascunde satulDragusul, iar in stinga, turnuri albe, mici, arata undee Pojorita, apoi Lisa si Breaza, in fund, supt codru. Treipiscuri albe se infunda rotunzit, facind ceea ce se cheamaFundul-Simbetei. De o parte si de alta, virfurile seurmeaza intr-o uriasa platosa de paduri, in care, de lafagii, mestecenii, paltinii verzi, bradul negru duce laculmile de o albeata aspra.

Un drumusor de padure suie spre o casä veche, cuobloanele de lemn inchise. E resedinta curatorului averiibrincovenesti, stapinita de straini. Latraturi furioase neintimpina, pdna ce un batrin padurar vine §i face liniste.Turmele au inceput a se cobori de la munte, unde Incade acum frigul e fara mila, si ciobanii, plicurarii poiene-lor inalte, gatesc de mamaliga in margenea unui riuletcare, rasarind din munte, alearga despletit spre luminasesului. Citiva magari si aici imi stau in cale ;magarii ciobanesti indeplinesc insä, precum se §tie, unadin sarcinile cele mai folositoare, §i ei poarta Inca inspinare toate uneltele i cioaiele baciului.

Drept supt coltul alb al Pietrei Rosii, in margeneasoborului imparatesc al muntilor, intre copacii desi,printre cari spumega intr-o navalire zgomotoasa douariuri de munte ce stropesc cu apa inghetatä intreagapajiste samanata cu acele branduse plapinde, vezi da-rimaturile schitului 1 Un turn fàrà virf se färima deasu-pra unei cladiri cu pridvor §i Enda, incinsa de liniizimtuite. Copaci suptirateci cresc pe zidul macinat si-iacopar cu pietate goliciunea parasita. Pomelnicul sevede Inca, si din el se intelege ca manastioara a fost facutade fratii Manolachi §i Nicolae Brincoveanu in anul 1767.Deci nu sint mai mult de o suta cincizeci de ani de laasezarea in casele cu totul sfarimate astazi a acelui Vi-sarion, cel dintai egumen al Simbetei-de-Sus rasaritene.Dar biserica greceasca, mostenitoare a Brincovenilor,n-a voit sa pastreze manastirea claditä de dinsii intrupomenirea lor, §i ea da astazi abia un ajutor unuia din

Azi refilcut cu totul (1939) (n.a.).

177

i

läcasurile satului. $i aiei grecii au facut ceea ce li s-aimputat cu dreptate in tail : mistuirea averilor manasti-resti, lasind sa se nimiceasca de timp manastirea insasi.

La caderea serii ne intoarcem care sat. E un apus detoata frumuseta in cerul limpede care se incinge de jurimprejur de lumina rosie la clipa cind ochiul de foescapata dupa livezile din margine. De la munte se co-boara incetinel prin miristi vitele satului, in lung sir albminat din urma de o fata rumana si voinica, cu palariebarbateasca pe cap, si un catelandru sfrijit linga dinsa.

NRA 58-59.

SPRE SIBIIU

Avrigul lui Gheorghe Lazar, care a pornit de acasa-ca un dascal sarac la copiii unei cocoane bogate dinBucure§tii cei cu carte greceasca pentru lume, §i. cucarte româneasca numai pentru biserica, §i care a duscu sine binefacerea acelui spirit national pe care-I ras-pindise dincoace §coala lui Clain, Maior §i incai. Invio-ratorul unor timpuri ve§tede a ramas totdeauna dascalsarac, precum plecase, i intr-o zi, dupà tulburarile dela 1821, in care nu §i-a putut afla rostul, o caruta tärà-neascä Ii adueea bolnav de moarte in locul umil de unde-plecase la drumul lui de apostol. In mijlocul Bucure§ti-lor, in marmura, agriveanul pletos, cu mustata mica,mu§catä in clipele de amaraciune, sta in picioare, facindo mi§care care, in numele Spiritului, porunce§te Timpu7lui sa se schimbe ; aici tarmna lui se amesteca in pamintcu tarina altor plugari, fratii, parintii, mo§ii i stramo§iilui, tot iobagi de ai lui Brukenthal i ai altor nemqi de;cei cu copacii din vale. Un mic seam de piatra cu citevaslove arata ca acest trup de sarman zace in parnintulbisericii neunite, dar gindul ce a fost in el, acela e §iin biserica unità, i in toate bisericile §i casele de cartu-rani ; el sufla slobod §.1 tare in largul romanimii intregi.

Indata dupa Avrig dealuri marunte, moviIe rupte seInalta §i cad in es. Inca de la Sebe§ul-de-Sus, in dreapta,dealurile oltene, purtind vii i holde, se prefac in marimovile ascutite, pe care le acopere padurea. Inaltindu-se§i indesindu-se tot mai mult, ele par ca vreau sa infruntemuntii in fatZ't, inchizind drumul Oltului.

Dodata, acesta se incovoaie i fuge, cotind printreinaltimi spre plaiurile noastre libere.

16 179

Drumul trece cotitura apei pe un pod mare, intrecaciuli uria§e de muncele, la poalele clrora, prin cä-rgru§i albe, se strecoarà §iruri de vite albe, de bivoli cupielea de satand. Mari sate gramädite, cele mai multecu sa§i in ele, biserici negre, cocotate sus, se aciuiazáintre ridicaturile parnintului. Apa Sibiiului luce§te citvatimp ca o Area de otel in verdele paji§telor bogate.Apoi §esul sibiian se rarge§te pentru locuinti i holde,mArgerlit numai din a stinga de blindul §ir de dealurial Apusului.

IN RA 73-74

DE LA HOTAR LA SIBIIU

Nici o trecatoare in Ardeal nu sarnana cu cealalta,Cine e deprins cu inaltarea treptata a culmilor, cu totmai-marea adincire a brazilor sumbri, cu cladirea totmai sus a lespezilor goale pe Valea Prahovei 'Ana' laPredealul taiat in munte ca de sabie, va raminea ne-dumerit la Turnul-Rosu. Dupa Rimnic si pänä la Lotru,drumul e margenit de cladarii mari de pamint amestecatcu bolovani albiciosi sau rosieteci, peste care cresteverdeata paha' a mestecenilor ce-si pleostesc lenes cren-gile zburlite si molii. Apoi se face ca o indulcire aframintarii de dealuri ; in zari mai largi se rotunzescman movile blinde, mai mult plesuve, pe cind soarelebate-n culmile ramase in urma, prin verdele slab alcarora zvirle pale de aur zimbitor. La o schimbare noua,calea se sugruma intre muncele golase ; Oltul, faramaluri, nici maret, nici curat, nici vesel, are tomà valeanumai pentru perindarea apelor sale galbui. Dreptinaintea casutei de path', cu pana sucita dirz la caciulasi hainele strinse strengareste, sta granicerul tinar, care-inseamna cel din urma punct al stapinirii Romanieinoastre. La aka' casuta ca aceea, jandarmii si finantiivecinului cu pene de cocosi si lampasuri verzi. Hotarula chzut ea un ascutis in came.

Apoi, in pasul ingust, bun de paza, rail pentru ostinavalitoare, un mare turn vechi rásare cenusiu pe mar-genea Oltului, prelungit prin cladiri mai noi. Acesta eturnul Lotrului, linga piraul ce se numeste Lotru, pen-tru siretele lui apucaturi tälharesti. Pe aici ar fi stapinitdin vechi, dupb." legenda, groful sas Conrad, aparatorulhotarului unguresc, acum sapte sute de ani aproape im-pliniti. Tot mai departe, dealuri, cale ingusta, umbra silunecarea de otel negriu a Oltului tihnit. La capatul

16* 181

girlitei de munte, cam pe la un rnijloc de culme, unmare turn, pe tencuiala zdrentuitä a caruia se vad petero§ii, nu ca de singe, ci ca de floare. Din aceea§i piatrasint facute o sarna de locuinti intunecate, de ziduri deimprejmuire, imbunate acum, care nu mai spaiminta§i nu mai slujesc la nici o nevoie de oaste. E Turnul-Ro§u.

Ceva mai departe, ai de jur imprejur pravalirea mo-dilcoasa a muscelelor, imbracata cu mesteacan. E maiinalt, mai umbros §i mai trist decit dincolo ; iti lamu-re§ti astfel §i negrul ve§mintelor de aici fata de albastrulVilcii, care abia zimbe§te, fata de ro§ul veselelor mus-cele batute de soare ale Arge§ului §i mai ales ale Musce-lului. Oltul e acum mai deopotriva cu sine, mai binepazit de salcii man, care se apleaca asupra-i, inchinin-du-i-se ca robii ; apa lui vine mai scurt §i sigur, intr-oinaintare domneasca, flea indrazneala §i vioiciune, darmindra. Apa se pierde curind in dreapta, facind unghiuldesavir§it, intorsatura de cot strins prin care el vine dela departatele izvoare, dupa ce §i in aceste parti roma-ne§ti face o Tara. a Oltului". Nu mai sint de acum decitape mici, care au mersul lin §i nelanaurirea lutoasà astapinului lor, Oltul. Necontenit se vede in fund verdeledulce, albastrul brumariu al rostogolirii muntflor vilceni,peste cad de aici se vad fluturind nori §i §uvite negreca fumul.

Aici, intre aceste cuhni, avind in fata aceastä catapi-teasml a Orli sale, Mihai Viteazul a invins pe cardinalulAndrei, principe al Ardealului, §i i-a luat locul, Winddomnie de voinic in locul domniei de preot §i domniede pastor roman".

Ca sa vezi insä, in amanunte, toate aceste locuri, tre-buie sä porne§ti incet cu caii sase§ti, can Au se gra-besc §i nu obosesc niciodatà, cu coci§u1" roman, bucu-ros de vorba' i cinstit, sau cu cel sas, care amute§tepe capra lui §i cere totdeauna ceva mai mult intr-olimpede dimineata de primavara sau de toamna, cind

[ ]

3SC

Sibiiul se infasura-n urmA in raze tinere, pe cind brumade albastru nelamurit acopere ca un zabranic de tainalungul sir de munti din fata, printre can gicesti dungace a fost taiata pentru trecerea Oltului.

Intii cimpie abia corogità, din miristile sau din tinerelesamanaturi ale careia se inalta marele mormint de terraal moviIei lui Mihai-voda. Uite, pe acolo au venit ostile,supt muntele vinat innegurat, prin miristile toamneitarzii, peste rugina frunzelor moarte din novembre. Dincoace, de unde vii si tu, a sosit cardinalul Andrei inhaina-i de purpura singeroasa. Peste aceste brazdesfarimicioase au sarit haiducii, cazacii si minunatii CA-lareti, in platose ca argintul, ai Voievodului cuceririi.Prin acele gropi unde se ascunde acum, in august, pre-pelita impovarata de dulcea hrana a griului, s-a inclestatincAierarea cea mare. Spre stinga a fugit trufasul prin-cipe, cardinal si episcop, lepadind de pe dinsul hainarosie ca singele varsat pentru setea lui de stapinire. Iarsupt aghiasma preotilor romani, aceia pe cari moartea-ialesese in rindurile invinghtorilor, ca si ai invinsilor, aufost culcati alaturi, in locul peste care s-a cladit sustarina pomenirii.

NRA 77-80

SIBIIUL

Pada astazi Sibhul, un oras de 30 000 de locuitori,pastreaza ceva din trecutul sau puternic si aristocratic.De la inceput el s-a impus ea un centru al sasirnii.Foarte bine pazit prin asezarea lui acoperità, apropiatde partile acelea ale Murasului-de-Jos, unde prinseseternei stapinirea craiului ungur, incunjurat din toatepartile de asezari ale colonistilor, el ajunse in chip firesclocul unde se stringeau tirile, unde soseau poruncile,unde se pastra vistieria si de unde porneau hotaririlesfaturile pentru apararea neamului primejduit. Aioilocuia acel comite al sasilor, acel Sachsengraf care stateaTh fruntea poporului sau indrepta la lupta. In mareabiserica zidita Inca din veacul al XV-lea, cea mai ma-reata podoaba de piatra a sasimii ardelene, se adunaula zile mari care nu se vor intoarce niciodatatrimeii celor Septe Scaune, care alcatuiau impreunäuniversitatea", comunitatea sasilor : negustori inscumpe haine de stofe räsäritene i preoti cu invatatura,si aici se sfinteau steagurile de lupta supt care se jert-feau pentru binele tuturora mesterii tineri ai oraselorArdealului.

Principii de la 1526 inainte ai Ardealului, carora lise mai zicea in desert crai, au rivnit la aceasta mindracetate, din care si-ar fi facut bucuros resedinta, darputerea privilegiilor batrine Ii oprea de la incalcare.Doar ca oaspeti puteau ei sa petreaca aici citova sapta-mini de zile, spre marea deznadejde a orasenilor, caritrebuiau sa-i tie cu mincare i sa-i acopere de daruri.Odatä, un tinar print nebun, Gavril Báthory, calca inpicioare toate legaturile trecutului si se aseza cu sila inscaunul Sibiiului, din care avea de scop sa stapineascapand la Dunarea departata, supt aripile ocrotitoare ale

184

si

gist

mareIui imparat turcesc. Sasii acoperira de blastame pesumetul incalcator al drepturilor, pe jafuitorul lor Fara_rusine. Blastamele il si atinsera : peste citeva luni, toc-mai turcii erau aceia cari veneau cu holata 1 mare, tirinddupà ei si pe domnii nostri, si rapuneau puterea luiGavril nebunul, pe care haiducii lui insusi il aruncauca pe o zdreanta singerata pe stradele Orazii-Mari.Sibiiul putea sa-si inalte iarasi mindrul steag cetatenesedin vremuri.

Cind Ardealul ajunse al imparatului austriac, de limbagermana, unde aiurea decit in Sibiiu putea sa se asezeguvernul cel nou si generalul care-I apara ? Orasul, carede rnult nu mai avea insemnatatea lui veche negusto-reasca, primi o viata noua prin navalirea multimiizurnaitoare a catanelor si ofiterimii, prin napadirea atitorsi atitor contipisti saracaciosi, cari lucrau harnic dincondeie la nesfirsitele movile aIe protocoalelor si con-clusurilor", ale socotelilor pentru taxele de tot felul.Intre puternicii cei noi, impodobiti cu titluri si ordineimparatesti, se ridicara in lumina inainfarilor si bine-voitoarel favori" si unii dintre sasi chiar. Contele deBrukenthal intrecu, in a doua jumatate a veaculuial XVIII-lea, pe toti cei ce fusesera pana la dinsul in ast-fel de locuri de cinste, si nimeni dintre urmasi nu-I putuatinge. Grand seigneur, domn mare" dupä moda inhor-botata, Impanglicata si pudrata a timpului sau, el purthpe stradele Sibiiului trasuri aurite ca pentru o mare*papusa, el strinse din toata lumea tablouri, intre careunele de maestri, din Olanda si Franta, cumpara totfelul de vechituri si-si mobill ca la Paris palatul sau dinpiata, care se inalta ca minunea mica si dragalasa atimpului nou in fata marii minuni decazute a bisericiivechi, cu puternicul turn stapinitor, cu usile sapate inarcuituri rupte si ineadrate in linii frumoase ca la cladi-rile lui tefan cel Mare, facute de aeeiasi mesteri.

Apoi si aceasta marire de curte se duse unde zaceaumaririle de munch' si de lupta. Casa ajunse un muzeu cuodaile pustii noaptea, cind stramosii din cadre priveaula scinteierile zadarnice ale mobilelor aurite prin

1 Hohitd, holotä gloati, multime de oameni.

185

intunerecul des al pArAsirii. StApinirea absolutistä a aus-triacilor Ii facu si ea vremea, si se stinse. RAmaserà nu-mai imensele càzrmi, cu vulturul bicefal, cu titlurile nem-testi i gheretele vApsite in negru i galben, spre carese uità cu urà ochii patriotilor" noului regat al Unga-riei. Rdmase multimea trupelor de toate colorile i tAie-turile : infanterie, artilerie, husari, honvezi, cari umplucafenelele, panoramele, grAdinile in zilele de serbAtoare,

seara fac curte, cu piscAturi in gangurile negre alecaselor de modA veche, codanelor din satul bor. Rdmaserdgeneralii, scoala de cadeti, inaltele instante militare.Incolo, insà, Sibiiul cAzu in rindul micilor orase de pro-vincie ale regatului Ungariei unite.

Decklerea mai deplinA a crutat Sibiiul de prefacereain urit si modern pe care a suferit-o si o sufere zilnicBrasovul, care se luptA Inca pentru bogatie. Piata pecare o stApineste biserica mai nouà a catolicilor, amin-tire din timpurile cind Austria, rAzimatà pe iezuiti, chemape eretici la picioarele Madonei catolice, aceasta mare

frumoasA piatä are prAvAlii cu vitrine moderne, darcasele au pdstrat mai toatii smerenia pasnicA a trecutu-lui. Tot intre cladiri de acestea, cu feresti mici, obloane,inalte coperisuri de tig1à i curti pline de umbra umedA,merge strada in jos cAtre promenada Bretter, cAtreparcul orAsenesc, veche dumbrava cu drumuri netedetari, luminate astAzi cu o electricitate supArAtoare pen-tru intilnirile de noapte, iar in sus, cAtre cotloanele ceduc la garA, in povirnisuri rApezi. Atitea i atiteaulicioare suie, coboarA, lunecA printre cAsutele batrine,care adApostesc in cuprinsul lor de umbrA tristA tot altebucurii i dureri ale vietii si aratà in acelasi cadruinnegrit de fereastA mAruntA tot alte chipuri bAlanealbe de fete cuminti si de fete zglobii. In cutare din celemai mici, printre hudite, caldarimul smucit e asa desinguratec, obloanele se inchid asa de deplin, i e atitatAcere in curtile negre, incit pare cA trecerea veacurilornu s-a petrecut aice i cA prin aceste ascunzAtori deoameni stau incii aceia cari au luptat cu turcii supt

186

§i

Iancu-vodal din Huniedoara sau si-au vaizut steagulinchinindu-se inaintea lui Rare§ moldoveanul. $i iarg§iacele timpuri 10 cuceresc gindul cind pe lingä desisu-rile de copaci, care in marile si vestitele spitale incunjuràde lini§te suferinta §i agonia omeneasch, vezi perindin-du-se zidurile zdrentuite din care se macina cdramidain dire ce par de singe viu, si bastioanele sure isi Ina ltàprintre cuceririle timpului nou tuguirile lor bAtAioase, deunde, in atitea rinduri, din mina mesterilor sasi, in-dirjiti in apararea bogatiei si cinstei lor, a pornit moar-tea du§manilor. $i aiurea sint de aceste colturi ne-schimbate : de jur imprejurul bisericii, de pildá, undecasa preoteascal aratä sgpAturi frumoase, si linga zidireade cazarmä sued si verde a gimnaziului s'a'sesc 0 seiveste pe strasnicele ei temelii casa neagrà in care alocuit acel Mark Pemflinger, conte al sasilor, om deIndrAzneall si de avint, care a rivnit putere si in taranoastril de dincoace de munti si si-a legat numele si detrecutul românesc. Si iaräsi traiesti in acele tirnpuri decite ori cauti un drum mai scurt prin curtile nepriete-noase, cu mirosuri grele, si te strecori prin lungi siinguste ganguri de intunerec, bune pentru pindá siomoruri räzbunatoare.

RA 83-88

ALBA-IULIA

De aid, dnunul de tara te duce curind la acea cetatea visurilor noastre, pe care ni-o inchipuim cu ziduriinalte, cu vechi palate, cu biserici marete, prin caretoate a trecut cindva, intr-un mare avint de vitejie, acelacare s-a putut invesminta ca intr-o mantie de rege cutitlul de domn al Ardealului, al Tani Romanesti si alMoldovei", Mihai Viteazul insusi cetatea Albei-Iulii.

Pe aici au intrat in timpuri foarte departate regii un-gun, cari au gasit o cetate romaneasca cu numele deBalgrad, Cetatea-Albr, in limba slavilor, ce o zidiserainaintea noastra. Balgradul acesta, botezat Fehérvar,prin traducere, de stapinitorii cei noi, ajunse astfel ce-tate craiasca, puternica si minded., bine intaritä si apa-rata. In ea isi afla scaun episcopul catolic de curindcreat, al paminturilor de peste munte", ardelene ; aicistatea mai mult decit aiurea voievodul tärii, care era pusacuma de purtdtorul coroanei unguresti. Pe deal, sus,deasupra apei tulbure a Murasului, era viata, puterea sistralucirea, pe cind, devale, vindeau citiva negustorisaraci si lucrau din greu la holde straine romanii, fecioriibrazdei hfanitoare.

Cind Ardealul se desfacu de TJngaria ciocirtita, ajun-gind un adapost pentru stapinirea ungureasca gonita deaiurea, principii sai incercara sa-si faca o resedinta laCluj, in castelul apropiat al Gilaului. Dar amintirile tre-cutului ii adusera la aceasta Fehérvár" a regilor, peinaltimea careia pazea in vechea biserica latina a epis-copilor, prigoniti acuma de o stapinire calvina, din mor-min' tul sau, Iancu-voda Corvinul. Balgradul nostru fucapitala principilor unguri din Ardeal.

188

Acestia, sprijinitori infocati ai calvinismului, cautarasà sileasca i pe romani a primi lege.a curata". Un super-intendent al bisericilor lor reformate fu numit deci dela curte. El rataci un timp prin satele principeluiprin ale sasilor, azi la Teius, mine la Lancram, poiminein Turdas. Avea, insa, si o casä in Balgrad chiar, undevenea pentru plocoanele i nevoile lui. Mihai Viteazul,ajungind domn i tovaras de arme irnpotriva turcilor allui Sigismund Báthory, lua asupra-si cheltuiala pentru ase face linga cetate, acolo, sus, pe culme, o locuinta po-trivita, o manastire cinstità pentru vladica de legea sa.El nu credea s-o vada vreodata, dar, peste citiva ani, Ar-dealul intreg Ii zacea la picioare, in pulberea singeroasaa infringerii de la 5elimbär. Atunci minunea care dui:àtrei sute de ani incheiati nu ni poate iesi din minte, cumnu ni va iei cit vom dainui pe lume, se indeplini. Prinporti care s-au darimat de mult, ca i izbinda noastra. unvalah" intra In Balgradul crailor Ardealului, imbraeatin hainele lor de parada i aducind dupa el ()stile roma-nesti, multimile ciobanilor" cari biruisera i steagurilepurtind crucea rasariteana inaltata pe cimpul batalieicistigate. 5i in petreceri, si in ginduri triste, si in pre-vederi grozave, a stat luni de zile aici pe acest petec dedeal ardelenesc Mihai, voinicul nostru, viteazul nostru,stapinind din Satmar panä in secuinae, 'Ana in Nistruapoi, si din codrii Maramurasului pang la Dunarea cinte-celor strabune.

Apoi epopeea.noastra se incheie cu viata aceluia careo desehisese. Iarasi pnincipli unguri stilpinira din capi-tala lor, curatita de pingarire. Noi n-aveam nimic altaa face decit lucrul cimpului, rugaciunile din biserica luiMihai-voda, cu hramul amintitor al arhanghelilor Mihail,Rafail i Gavril i, de la un timp, alisverisul negustorilorcompaniei grecesti, mai mult de limba noastra, din ora-sul ce se intemeiase jos, pe Inalul Mufasului. Negustoriiau riimas pana daunäzi, iobagimea s-a inmultit tot maitare, iar episcopia a fost gonitä din Balgrad tocmai laFagaras. S-au darimat pàn i zidurile manastirii, atuncicind austriecii, cuceritori ai ArdeaIului, facura din nou

189

si

o cetate puternica, o Karlsburg, in numele imparatuluiCarol al VI-lea.

Cetatea e vie si panä astazi, cu multele-i cazarmi pline,din care rasuna trimbite, cintece, comande nemtestichemarile romanesti ale flacailor ce slujesc supt steagu-rile imparatului-rege. Militarimea e aid stdpina ; eamerge pe toate drumurile, de la ziduri pana la poarta instil prost, din veacul al XVIII-lea, care, in capulprintre arborii unui parc, duce la dinsele. Maud deoaste, traind insa discret, ascuns, locuieste biserica la-tina, cu arhiepiscopul sau, adus inapoi de cirmuirea aus-triaca, i canonicii sài, cu frumoasa biblioteca, rail in-grijità i, se poate zice, inchisa, a comitelui Batthyanyi

cu acea era:dire gotica in care sint ramasitele roma-nului adevarat care a fost loan Corvinul.

Aceasta catedrala catolica are un lung trecut. In eaau stat cei dintai episcopi de lege latina ai Ardealului cnmult inaintea acelui veac al XV-lea, cind s-au coboritin pamint cei trei ierarhi pe cari-i acopar placile depiatra sapata in capela din stinga. Apoi sirul arhiereilorsprijiniti de puterea regala s-a desfasurat in liniste panalla Reforma. Atunci furtuna prefacerii religioase a datla pamint, fàrà milL atitea din podoabele sculptate alevechiului monument. Supt boltile gotice curatite de ido-latrie s-au cintat psalmii dupa regula lui Calvin. Eroii

regii de pe vremuri, loan Corvinul ; fratele sau ce-lalt Joan, tinarul ; Ioan Zapolya cel dintai stapinitorunguresc margenit numai la Ardealul romanilor, sasilor

secuilor ; sotia lui craiasa Isabela, fiica de regepolon, coboritoarea ducilor de Milan, se odihnira deacurn inainte intr-o biserica inchinata altei legi decitaceea in care ei inchiseserä ochii. Yana la Mihai Apaffytoti principii ardeleni de lege calvineasca au ascultatsluiba in acest maret lams al catolicismului &it. Cu.Apaffy sirul lor se incheie, i pentru intaia oara dupaincercarea de restaurare a lui Sigismund Bathory litur-gia catolica fu impusä de austrieci. Maria-Teresa, fiicaintemeietorului cetatii dimprejur, a largit catedrala si aimpodobit-o cu multe daruri. Asa curn este astazi, eastapineste puternic sufletul prin atita amintire istorica.

190

si

si

ce se desteapta dintr-insa. Ungurii vin cu evlavie sävada mormintele celor mari din trecutul Ion ; cind amfost in biseria mesteri luau tipare dui:A ele pentrumuzeul din Pesta, si un servitor a fost in stare ea' scoatadin mormintul pe care-1 deschiseserl acei mesteri, cadistractie, unul din picioarele bietului Zapolya I

IVRA 129-131

PE STREIU LA HATEG

Drumul e cu totul pustiu. Numai turme, vite razletepasc linga §anturi ; ciobana§ul ascuns in glugi prime§tesupus revarsarea ploii marunte din cerul albicios, faranici o nadejde de senin.

Acum se \rad pe deplin muntii din fund. Inaintea §i-rului celui mare, bine impadurit, se girbovesc dealurirotunde, verzi, ca ni§te mo§iroaie deasupra marilormunti. Un alt deal mare-§i intinde coama aspra in dreapta§i, aratind spre dinsul, ungurul nostru spune :

Peste dealul asta e Hategul.

Trebuie sag suim intai, §i. iatà ca vreo jumatate deceas strabatem, intr-o urcare inceatä, prin padurea destejari §i fagi, cari räsar foarte de§i din farina ro§iateca,parch' ar fi plamadità din acel mult singe care a curs inzilele celor dintai nenorociri ale aparatorilor parnintuluiacestuia, in zilele caderii dacilor. Si cerul nouros seincinge la apus cu o dunga de singe ca un curcubeu depieire pentru oastea stramoplui Decebal. Inaintea noas-tea' trec iute ciobani mito§i, ca ni§te aspre vietati ale pa-durii, cara scirtlie prelung supt ploaie, §i. mi se pare ea vadfuga pribegilor crutati de fierul roman §i ratacind acumaprin potecile de codru catre salaprile barbarilor prie-teni. Aici nimic nu este astazi care sa nu fi fost tocrnaia§a pe vremurile craiului ciobanilor. Si simt in sufletulmeu, dupa atitea sute de ani, durerea acelor mindriinvin§i, cari n-au putut 'Astra nici limba pentru urma§iilor §i cari au fost ponegriti §i renegati de din§ii in limbatriumfatorilor. In numele zeilor pagini carora v-ati in-

192

chinat fall izbincla, pace voila, stramo§i biruiti, cari alllasat ca o mo§tenire de nenoroc neamului ce a pornit dela voi, neamului care in preajma cetalii lui Decebalnesupusul a iobagit cu trupul panä ieri, ca sa nu fie pedeplin slobod cu sufletul nici 'Alla in aceasta zi cind vapomenesc numele in taina crunta a padurii voastre I

NRA 153-154

DE LA HATEG LA GRADISTESI LA CETATEA LUI DECEBAL

Ie§ind din Pe§tiana, ai crede c ai §i ajuns la GrAdi§te,a§a de aproape e linia muntilor i dunga copacilor ocro-titori. Dar mai strAbati Inca. timp de peste o jumAtate deceas lunga §osea din margenea lanurilor, §i numai peurmg, dincolo de bisericuta frumoasA de la Breaza,care-ti fasare in stinga, e§ti pe locul unde s-a hotkit,acum douA mii de ani, care e limba pe care vom vorbi-o.care e sufletul care se va sAlA§lui in trupul nostru tracic,care vor fi prieteniile §i du§mAniile noastre faià de mul-tele neamuri ale lumii.

Aici iar4i duhul strAbunilor celor mai vechi stApi-ne§te singur, in marea lini§te a muntilor, ce pare cA nucunoa§te desfA§urarea acelor nimicuri de inchipuire ome-neascA ce sint veacurile. Uite ciobanul acela batrin, cufata botità, vicleanA, cu pgrul lung pieptanat in mitesuptiri unse, cu sarica grosolanA i cu inalta cAciulà pecare §i-a intors-o pe dos ; acela trebuie sA fie unul dinpileatii, din eaciularii nobili ai lui Decebal, care mergein tabAra romana ascunsg intre arbori pentru a cere cru-tare impAratului strAin, in numele atitor mii de comatidin popor, cu pletele lungi atirnind a supunere. Pe uncar ce lunecA in ne§tire, dus de boii cu coarnele lungi,boii sarmatici" ai lui Ovidiu, o femeie cu invelitourepeste coarne, alt vechi semn de nobletA, desigur, toarcelin din furcA, simbol al unei zeite dacice. SAteni cu pAlA-rfile mari, cu cAmaqa albA largA, dar cu iarii striinti,calcA brazda supt opinca lor cu multe nojite aspre, arind.Copii cu fata hotAritA dau in laud vitele de pe marge-nea ogorului umed. Si, cu cit inaintAin spre locul lupteicelei mad i jertfei sfinte a vietii frunta§ilor, cari aubAut otrava inainte de a se mistui in flacAri inaintea im-

194

paratului nemilostiv de peste munti, Dunare si mare,in cerul insusi se savirseste o prefacere. Zimbetul desoare se stinge tot mai mult in neguri triste, grele. Vintulde munte sufla aspru, incarcindu-se parca de o vecheamaraciune nepotolita in trecerea lui asupra mormin-telor neamului indaratnic, cu soarta aspra.

Aici a fost Sarmisegetuza, apoi Ulpia Traiana, cupalate, cu bazilici, cu bai i amfiteatru, oricit de scazutein barbarie, dar intiparite cu pecetea de marire a nea-mului roman. Acuma ai aceasta risipire cenusie, cite oaschie de rnarmural care se duce la muzeul unguresc dinDeva, al comitatului Hunyad", sau la Episcopia roma-neasca din Lugoj, cite un ban coclit, cite un mozaicieften, stilpi in cerdace supt stuf.

Si tot dacii au invins, stapinii vechi cari s-au zvirco-lit supt lante si au singerat de sabii. Tot ei, prin putereaneinfrinta a vitejiei lor si a sfintei lor rabdari I

Caci, iata, daci adevarati, daci noi de peste douà miide ani, daci purtind ca un trofeu graiul Romei spulbe-rate, daci sint acesti säteni de aice, cu fata asa de asprasi de inchisa, cu firea asa de tacuta, cu deprinderilevechi de a intoarce oricui cu ceea ce ti-a facut : platadreapta, si nu razbunare, echi pentru ochi i dintepentru dinte". lath' opincile, iata itarii sprinteni, iatà ca-masa alba, zeghile grele, saricile mitoase. cdciula gre-oaie, inaltà, umflata, ca o cununa. WA* avintul cu zgo-mot, pana si la acei copii cari, strinsi laolaltà in curtea

inalta la fiecare trecere a noastra un sarut mina",care suna ca un strigat de razboinic. Fata de Roma, acarii eternitate a pierit in pulbere, ciobanul dac s-a ri-dicat din tarna, durat iarasi bordeiul de lemn, s-aasezat in el cu datinile sale neatinse i stapineste Oraastazi in umbra uriasa a Ratezatului.

NRA 162-164

17 N. Iorga, Pagint alese, vol. I

twit,

§i-a

INIDOARA

De mult, era aici, linga Cerna tulbure, ling marun-tul pirau al Zla§tiului, cu numele vechi mo§tenit de laslavi, un cuib de taranime luptatoare, gata sa apere ho-tarul impotriva navalitorilor ce soseau din pasul lin alBanatului. Aveau drepturi pentru ostenelile lor, 0 regiili recuno§teau o nobleta pe care n-o capatau ieften. Din-tre ace§ti osta§i cu caciula in cap, opincile in picioare§i arcul pe umeri s-a ridicat Iancu, spre cel mai mareviitor pe care 1-a avut intre straini un roman, un taran alnostru din Ardeal. S-a batut, lungi ani de barbatie, lapoarta de fier a Ardealului, care ar fi fost de lut fara vi-tejia lui, apoi la izvoarele Ialomitei muntene, linga VladDracul din Tirgovi§te, in sfir§it, pe cimpii de lupta aiBalcanilor, pänä la Varna, in vederea Marii Negre,unde i-a pierit regele, pentru nebunia lui u§urateca,luind cu dinsul 0 biruinta o§tirii cre§tine. Si, in pragulbätrinetei, moartea 1-a atins 0 pe dinsul, dar nu acasä,in cetatuia lui de pe Zla§tiu, ci departe, in corturile desupt cetatea Belgradului sirbesc, dinaintea careia el a-cme sä fuga un sultan, unul din cei mai mari pe cari i-aavut turcimea.

Cetatuia lui a crescut 0 s-a impodobit cum neam deneamul lui nu visase, in ceasul cind tinarul Matia§, fiuleroului roman al cre§tinatatii, ajunse rege peste unguri.Un vestit rege, care-0 amintea de virtutile tatalui, dar§i de singele unguresc al maica-sa, Elisabeta Sala-geanca, 0, de fapt, vedea mai mult decit orice tintelemindriei sale neinfrinte. A vrut Boemia, a vrut Viena,0 le-a avut, a vrut Tara Romaneasca, 0 a primit jura-minte goale, a vrut Moldova, 0 s-a intors in fuga, ducindcu el darul ascutit §i multa vreme dureros al sagetii luiStefan cel Mare. Nici el, maretul crai, incunjurat de

196

scriitori italieni cari vorbeau latineasca buna a Rena§-terii, de pictori italieni a§a de mafi, ca Filippino Lippi,de curtea bogata 0 trufa§a a sotiei sale de batrineta,Beatricea, fiica regelui din Neapole, albastra 0 el amurit aiurea decit cetatuia ardeleana unde o camarutai-a fost leaganul. In departata Vienä imparateasca s-adesfacut sufletul lui, care se de0eptase in acest unghisalbatec de românime, intre caciularii pleto0 ai parinte-lui sau, voievodul.

NRA 176-177

17*

SPRE BRAD

In dreapta, foarte departe, culmi inalte se infAtiseazIin mad pete albastre. Iar in fatà satul Soimus scoate laiveall vechea bisericä a calvinilor.

Aceasta e ca un fel de poartà de intrare spre strimto-rile românilor din Muntii Apuseni, ale cAror cAtunesate se ascund in acele väi inguste, in acele p6duri rarece cuprind zArile. Aici, iarài muntele, i toate adincu-rile, toate adaposturile, tainitile i locurile lui de pindtivorbesc despre o inviersunatà luptà pentru viatä i li-bertatea unui neam nenorocit. i aici stincile au lostinrosite de singe, si aici apele au spAlat trupurile celorcazuti, i aici din freamätul Odurii se desluseste oveche poveste de jale, plingerea necurmatà, duioasa che-mare a mortilor cad n-au fost dizbunati. E Inca unuldin locurile noastre de mucenicie glorioasa. Ca Decebaldin pragul Carpatilor, Horea, craiul fioros al tdranilorscosi din minti de suferintele iobàgiei la straini, a luptatindgratnic i nemilos, p6nà ce arma i s-a frint in minä

cununa de spini a mortii silnice i s-a coborit pe frun-tea brAzdatà de osteneli i nenorociri. Se aratà chiar inmargenea Devei, din jos de cetate, mosinoaiele scundesupt care zac citiva dintre ai lui, culesi din gramadäpentru a fi taiati i aruncati in santud cardului. Din acestebiete morminte f Ara cruce se desface mai multa dureredecit din acele monumente de piatrà greoaie cu slovelede aur pe care ungurii i le-au ridicat mortilor neamuluikr din 1848. Si, in ziva cind am putea ridica i noi mo-numente, ei nu vor cere de la noi pentru suferinta kr ne-dreapta decit una din crucile de lemn care infloresc ci-

198

zi

m

z1

mitirele noastre, putrezind i ele pe incetul asupra ra-masitelor putrede pe care le pomenesc.

E munte de o parte si de alta, o stincä negricioasa,urità, pe care o pateaza uneori virci galbene ca nistestilpi. Padurea e facuta numai din tufisuri slabe. Infund curge un biet riulet fara nume, care hraneste, insa,.o straja de sdlcii cu lungile ramuri molatece.

Din loc in loc apar citeva locuinte, alcatuind un catunuitat de bogatie si de lumina'. Mai mult colibe de birnecu ochii strimbi i chiori, dintr-un singur geam prins inlut ; caciula de paie cade posomoritä asupra cerdaculuicu stilpii subrezi. Citeva impletituri de nuiele asteapta.'cucuruzul din ogorasul de pe coasta ; cite un porc se ta-valeste in dna. Copii golasi alearga salbatec in racealaumeda a diminetii de toamna. Nu lipseste si cite un coltde tiganime, care infatiseaza ce e mai grozav in viataomeneasca din partile noastre : supt mitele zdrentuiteale coperisului plouat, intr-un cote% de nuiele aproapefàrà lut pe dinsele i cu deschizaturi batute de vinturi,care se cheama cä sint feresti, viermuiesc la pamint,aproape cu totul goi, bàtrInii, tinerii, puzderia de copii,.asteptind pare ca moartea de foame, ca o binefacere.

Apoi iarasi merge inainte hotarul de copacei salba-teci, din cari se ivesc boabele de margean ale maciesului

hurmuzul negru al porumbrelelor brumate. Pe dru-mul de padure trec drumeti in zeghe, i, mai ales, caru-tele motilor, cari duc cofe i buddie umplute cu fin, sause adapostesc i ei de ploaie i de frig in cuprinsul largal cazilor pe care le earl la vale.

NRA 193-195

si

SPRE ABRUD.

TrAsura pleaca in ploaia nemiloasä pe drumul undeopincile motilor frImintà lutul muiat. Pe margene, tufede porumbrele, boabe rosii de mäcies. Cite o cruce depiaträ sau de lemn acoperitä cu umbreluta de sindill.Copaci singurateci se catärä pe inalta stincl neagrä dincare zbucnesc izvoarele cu capace de lemn, care tin lo-cul fintinilor de la cimp. Crisul e acuma numai o suvitägalbena care se zvircoleste in patul sal adinc de bolo-vani tärcati. Din toate p4rtile, siroaie albicioase, siroaiegAlbui aleargA crescute de ploaie, pentru a se aruncain pra'pastia ce-1 cuprinde.

Caii urea' din greu, si singurätatea se face tot maimare. In fund, se vede deodatà un virf de stincI inalta,ca un pärete zimtuit la o cetate cenusie a uriasilor. Spredinsul se incolaceste necontenit unul din drumurile cufrumuseta mai indräzneatä. Ici si colo sint. raspinditecolibe, prin care se tot poartä sAteni ce string cinepa,cioplesc pentru car sau grijesc de vitisoarele casei, pecind frumoasele femei, care incep a se gni aici cu iie sicatrintà, trebäluiesc pentru mincare, incunjurate dedroaia copiilor udati de ploaie. Rind pe rind, coperisu-rile de sindilä si stuf se infundä in valea unde Crisuldispare sr el. Printre pilcuri de feregi cu foile dintate,printre pajisti stropite cu floarea tarzie a brandusii vi-nete, printre mänunche de copaci tineri se ajunge pangsus de tot, pe acelasi plan cu inaltimile cele marl de im-prejur, drept supt picioarele stincii sure. N-avem alti to-varasi decit lucrAtorii cari, 'Dana sus, sfatmä piaträ, citeun colibas in pragul cäsutei sau moti ce coboarä iute cuciuveiele lor de lemn, certindu-se cu secuiul meu, carecuteazA sa-i pofteasca in l'aturi.

200

Apoi, de pe culme, drumul incepe a se cobori Meet.E acum o padure deas6 de copaci tineri, printre carisint sämäriati si citiva, foarte putini brazi. Un sivoi deaph galbena se arunca: dintre trunchiuri, si altul, alburiu,si mai mgrisor, 11 ia cu dinsul. Apoi altele se mai adaugl,unele abii, altele limpezi, albe-surii, pAnä ce la urm5.,intr-un adevArat riu iute, care vijiie cind la dreapta, cindla stinga, coloarea cea mai curatd invinge.

NRA 203-204

CETATEA CICEULUI

De la Mihaiesti merge drumul la Ciceu, a carui stincaascutita, linga o movill rotunda. de pietre, se deosebestepe departe din mijlocul inaltimilor invalurate pe care leacopar padurile. Am un tovara§ de drum, pe avocatulChereche§ din Dej, iar drept calanzä ni slujeste un bietorbet din Lelesti, care stie binisor drumurile pe carenu le vede decit sucindu-si ochii in cap, in chipul celmai ciudat.

La margenea satului, poienite verzi, pe care sint risi-pite oile unei turme sarace un cioban nachlit, tacut, cumsint mai toti satenii din aceste parti, abia-si da ostenealasa intereasca 1 dulaul care se arunca la noi. Un dealtepi§ se urea din greu. Dupa. aceasta, de-a lungul culmii, eaumai, timp de aproape un ceas, o lunga poteca de pa-dure. Frunze seci, asternute in straturi dese, amortescpasii ; pana si tarcele guralive au tacut in desisuri deuncle yin numai fosniri si sunete nelamurite. Stejarii ti-neri s-au invesmintat in galbenul bolnav, in rosul desinge al toamnei, care despoaie. Din cerul care si-a strinsrapede norii intr-un greoi vesmint cenusiu cad picaturirare, mici, red.

Un luminis care s-a deschis pe neasteptate, pe cinclmai departe atirna pe costise alte zdrente de aur si depurpura, arata stinca lui Stefan §i lui Rares. 0 floare depiatra rosieteca rasare din mijlocul unor darimaturi ce-nusii de mari bolovani salbateci, can se risipesc inval-masiti parka foarte departe, prin maracini, prin scursoride ape, pang la poiana unde pasc vitele albe si pana ladrumul galben care, intortocheat, alearga catre satulCorabia-Ciceului. Pe culme, sus, un bastion sur faceuna cu piatra, pe care nu se sprijina atita, pe cit o ur-

i A intiri, a intent a alungk.

202

:

meaz5. mai departe, prins cu legaturi de vechi ciment,ca oelul. Copaci mgrunti se fring sus intre lespezile dis-locate.

Stai i te uii, i abia-ti vine 01 crezi cà la acea ingl-time si in acea strasnia. singuratate -s-a putut Vnea path',ca." acolo s-au purtat lupte i cd in acel loc, asa de nitic§i de pustiu, s-a putut desfasura un act auios dintr-omare tragedie. Aici, in Ciceul ddruit de Matias-craiullui Stefan cel Mare, au venit sä se oploseascg in acelasian 1533, care a vaizut pe marele sultan Soliman rape-zindu-se asupra Moldovei, doamna Elena a lui Petru-voda, cu fiii nevristnici, cu citiva credinciosi i ostasi.Aici a plins fiica mindrà a Despotilor sirbi lacrimi amarecu gindul la sotul ce se lupta cu moartea. Apoi, cindel gdsi cArarea de fuga, Rares insusi alergI linga ai sai,si in lungi zile de asteptare dureroasà a privit voievodulpribeag, de pe ingtimea stincii sale, la marile paduride stejari lAtrini care ascundeau satele, la liniile intreite,impätrite ale dealurilor trase in zare si la depArtateleculmi carpatine, dincolo de care-i stätea domnia, moste-nirea, tara. Aici au sosit ungurii ca sa-1 vindà, si de aicia fugit el la Constantinopol pentru mestesugi de laturci iertarea si aducerea in scaun.

Pe atunci un drum serpuitor ducea pana sus, pe lingIo fintinä din care se mai v5.cl i acuma pkti sfárimate.Pe acolo puteau merge caläretii, radvanele, tunurilechiar. Dar, in timpuri mai rele, pe la 1550, cetatea afost darimata de stapinitorii Ardealului, cari nu pofteaus'd mai vadà in cuib din muntii lor un astfel de vultur.Ce nu s-a stricat atuncea a pierit in zilele noastre prinmunca Oranilor, cari desfac pietre de moarä pe care leincarcal si le vind pAna foarte departe, in Ardeal. Ei auscobit si sfirtecat tot Muntele Titer, tot acest Ciceucu numele intipArit de unguri. Bastionul insusi, sapatsupt picioare, era s'a" cadd, si din pestera adincA, des-chisà supt dinsul, privesc si eu la privelistea ve-chiului voievod i simt cum se trezeste in inima meadurerea lui, cind, ca si aceluia, imi cintai de jalea nea-mului frunzele dese ale codrului de stejari.

N RA 282-284

208

a-si

drept

SPRE MA RAMURAS

Prin crestaturile muntilor s-a gramadit zapada, care-ivirsteaza cu alb. Fulgii cad strin§i, rapeziti de vint. Pela deschizaturile \Tailor ce duc in muntele inalt, viforuli§i bate joc de cojoace, bläni, bunde §i toale §i, scutu-rindu-ne de toate inveli§urile, ne inve§minta in cama§aaspra a gerului. Dar apoi, in padurea ro§ie §i paha',smaltata de florile albe ale omatului, in vaile strinse,Rugg cursul ocrotit al riurilor, e pace umedd supt ceruIintunecat, din care fulgii cad cuminte, mingiios, farltristeta, ca soli blinzi ai mortii naturii.

Valea batuta de vint duce intai la Altdorf, caruia aino§tri ii zic Aldrof sau, mai scurt, Aldru. Ei incep apatrunde in rindurile caselor sase§ti, ce se in§ira dese.Mai departe e Iadul. Numele trebuie sa-i fie românesc,dar acest iad" nu sarnaina de loc cu iadul fioros carea§teapta pe vinovatii lumii acesteia. Iadul sa§ilor §i ro-mftnilor din partile Bistritei are case de piatra, claditeca acelea din Dumitra, el are lumina electrica, in le-gatura cu o fabrica, i doua biserici. Cea saseasca nuse deosebe§te atita prin arbitectura sau marimea ei, citprin faptul ca pastorul e unul din frunta§ii politici aisa§ilor. Mica noastra biserica se ridica sfios in mar-gene, unde locuiesc §.1 cei mai multi din credincio§ii ei.E iarài un lucru de birne, adus din alta comuna, carea putut cladi din piatra.

Urmeaza o invalma§ire de munti nin§i, peste carttrece viforul in toata puterea lui salbateca. MunteleHeniul, care oplo§e§te la picioarele lui un sat romfinesc,intrece culmile celelalte §i e mai carunt de ninsoaredecit din§ii.

204

i mai sus, la urcusul lung pe coasta Strimbei, sedeschide padurea. Coborim tot printre copacii ei cufrunzele patate, pe care le impovareaza florile omatu-lui. Doua izvoare de munte, foarte crescute, se rapaddin crestet, iar jos, la poalele inaltimii, apa albastriea Vail Strimbei, care le uneste, se arunca in sivoiul,foarte iute si minios acuma, al Vali Ilvei.

Satul se desfasura de cealalta parte a riuletului pestecare e dada obisnuitul pod de lemn cu acoperis. Ilyasau Ilua, care e cea Mica, pe cind o alta, Ilva Mare,se ascunde la dreapta prin faldurii muntelui, aratacasute vapsite albastru supt mari tuguiuri de sindilIneagra. .

Inca o apa, cu apucaturile mai linistite si sigure decitale puhoaielor de pana acuma, insa curgind ca si eleintre maluri goale, pe care nu le captusesc nici salciileobisnuite. Alt pod isi easel gura de intunerec. Aici eiarasi Somesul. Pe lincra cursul lui cel lat, inaintam insus, pe cind din greoiuul cer mort se lasa in unde rapezinoaptea, din care 'Isar numai movilele de pietris, co-peremintele, crengile albe de ninsoare.

Pe o asernenea vreme drumul nu e, insa, singuratec.Trec call incarcate cu scindurile lungi ce se lucreazala fierastraiele muntelui. Apoi sateni calari, barbati sineveste, inainteaza incetinel, tacuti ; se mai poate deo-sebi de aproape surnanul alb al somesanului din sus,cel negru, al celui de catre cimpie, catrinta rosie a f e-meilor. Turme de oi, cirduri de vite se imbulzesc, mi-nate din urmä de pastori cari au alergat sä le scape deurgia viscolului. Altele yin de la tirgul de Ora al Rod-nei, care s-a tinut astazi, in ziva de Vinerea Mare" sau,Sfinta Paraschiva".

Vedem si citiva ciobani cu palaria mica in margeni§i asprele cojoace mitoase, cu Una in afara. Intrebati,ei spun ca vin din Maramuras, din Maramoras". Seduc indarat de la Rodna spre casa, dar nu pe la Ro-tunda, calea cea dreapta si. scurta, uncle se tem decilia-al ingramadit a doua ninsori, care tot creste, cipe la Nasaud si Romuli, pe la Telciu. Au o vorba tare,

205

foarte accentuatg, cu apasgri indelungate asupra sila-belor. Pentru intAia oarà aud acest grai curat si aspru,cu prelungirile cintAtoare, pentru intAia call intimpinlocuitorii sälbgtaciti ai linuturilor ce se pierd. Sint atitde aproape de Ardeal, de Bucovina, §i totu§i ei par salvie din aka' lume, veche si barhara.

NRA 299-301

DE LA RODNA LA VISAU,

Tot mai departe urmeaza valea strinsa intre inaltiipareti de pAdure. Linga dinsa alearga Some§ul, alecarui ape se zbat intre pietre, se incurca spumegind,lupta in alergari pripite. Podoaba galbena §i ro§ie af agilor a incetat acum, §i sintem in tara molidului §ibradului. Pe margenea drumului nins, crengile negre,cu frunze care nu se vestejesc de iarna, intind prinosulalb al zapezii proaspete. Turturi multi, lungi, albi, gal-beni, atirna de pe trunchiuri §i de pe virfurile stincii.Din cerul sur, care se coboara prin neguri asupra zari-lor, pe cind ici-colo se nazare cite o geana de lumina,§tearsà, cad lin4tit fulgii rani, marunti.

Au incetat acuma drumetii, drumarii" cari se ducde la un sat la altul, tirgarii" ce se intorc de la Rodna.Alta viata nu e in pustiul palid decit pravalirea rasu-natoare a izvoarelor care se arunca in Some§ : ValeaSuhardului, care duce la ferma-model din Per§a, pelinga o ingustä linie ferata de transporturi ; ValeaAninului ; 'Mama, puternica. §i naprasnica precum ii e§i numele ; Valea Gagii ; Valea Zmeului ; Valea Ca-trifoiului. De la haitul" unde apa se stringe pentrua fi aruncata apoi la vale in curente largi care sa clued'pana departe lemnele, nu mai este in sus ingusta §u-vita a Somewlui, ci ele, apele de munte, cu alergarilenebune, il pregatesc numai, in salbatecele lor imbra-ti§Ari.

De la podul pe Catrifoiu, drumul suie §i mai mult,incunjurind, printre brazii incarcati de ornat, Rotunda,muntele cu virful imblinzit, care de§i nu atinge inal-timea Ineului, vecinul ei, e mult mai vestita decit dinsul

207

pentru aceastä cale ce-1 infa'§urä, ducind spre Iaco-benii Bucovinei, ca §i spre Bor§a Maramur4u1ui.

Tot urcam, in silinta grea a cailor, cari lunecà pezäpada. Seara se lasà ca o coborire a negurii §i o in-desire rapede a ei. N-avem alti tovar4i decit doi sa§idin Dumitra, carili due zarzavaturile la Cirlibaba, dru-meti lini§titi, färl grabà. Cazarma jandarmilor adApos-te§te lingà dinsa citeva carà cu coviltire. Mai departeatingem virful ple§uv al muntelui, insemnat printr-oingraditurl goala in mijlocul paji§tii inzApklite. Apoicobori§ul se face iute paig la podul Bistritei, de jos,din vale.

Apa care trece aice cu un mare zgomot fi§iitor, cese aude pgra departe in pacea noptii, se cheamä Bis-trite Aurie. Venità din ace§ti munti, ea curge, suptRotunda i urmarea ei, Prelucile, &Are Bucovina, uncle,contopindu-se cu altà Bistritk apucà drumul spre Mol-dova noasträ de munte, a cgrii viatà §i podoaba deapetenie este panA la värsarea-i in Siretiu, in mar-genea Baclului. Acesta e riul care a calauzit spreBaia, spre tam pe care el era sb: o intemeieze ca dom-.nie, pe voievodul Bogdan, pribeagul maramur4ean, vi-nAtorul de zimbri al pove§tii. Aceasta e mareata calepustie pe care a trecut unul din intemeietorii vietiinoastre istorice.

NRA 309-310

SPRE LUGOJ

Serbatoarea Sinmedrului a scos pe oameni pe lavi-dinaintea portilor, pe cararile de ling drumul

mare, in locurile horei, care sint sau circiuma dupädatina ardeleana% care nu ingduie hora in aerul liber

sau curtea bisericii. Foarte putini oameni, grab*sau lipsiti de evlavie, mina' carul sau arunca säminta pebrazde in vesmintele din toate zilele. Cei1a1i toti s-auimbracat de zi mare, si e cu adevarat o stralucita des-fasurare a celor mai bogate porturi românesti ce se potintilni.

Batrinii dinaintea portilor au aruncat pe umeri citeo mantie mare verde, uneori inflorita. Intinderea si co-loarea ei sint luate, fireste, de la st5pinii cei vechi,turcii, cari au schimbat aici cu desavirsire imbraca-mintea serbätoreascl a raielei supuse. Frac Ali i oameniitineri poartä cojocele fara mIned, cojoace scurte, co-joace lungi, pe care sint cusute cele mai imbielsugatedin desemnurile pe care le-a na'scocit poporul nostru ;

aici se vede iubirea pentru inflorituri a ràsariteanu-lui. Pulpa piciorului e prinsà in ciorapi de Ha., rosii,albastri, vinei, vargati cu dungi de tot felul. Caciulasingura, mare, boltita, e numai româneasca, iar pàlà-riva cu margenile mici au dat-o ungurii.

De departe, femeile, insä, par niste .turcoaice, ggtiteIn cele mai cochete din fesurile, fermenelele i papu-ceii bor. Pe cap, unele au numai legturi mari de lina,aruncate peste betita de altä culoare, care stringe susfruntea, cum Valul impus de Coran stringe fruntea ca-dinelor. Fetele si-au cuprins, insä, capul intr-o legturgde galbeni de aur, care cade pe umeri si se prelun-ges-te de-a lungul urechilor. Peste cojocelul cusut cude-amanuntul, in toatà intregimea lui, cade o revarsarede taleri din timpurile vechi, careli rinduiesc in aceeasi

209

si

;ilo

stralucire vulturii cu doua capete. Fusta alba e foarteinfoiata, si ea se razima, desigur, pe adausuri de per--nute. Peste dinsa e asternuta o catrinta indoita, lucratacu aceeasi ingrijire i bogatie ca toate podoabele acesteiparti din poporul nostru. Picioaele infasurate cu ciorapirosii se pierd in papuci marunti i usori de piele nea-gra. Pentru ca asamanarea cu o frumoasa din Rasaritsa fie si mai deplina, albul i rosul sint asternute grospe fata, pe cind negrul incondeiaza mai mult genelesi arcuirea sprincenelor lungi.

Cu astfel de locuinti i astfel de vesrninte, sana-tosi, vioi, frumosi, vorbareti, in dialectul lor cu sunetelefugatoare, indrazneti i siguri, banatenii se pot läudacu dreptate Ca ei sint, intre ceila1i, fruntea" frun-cea", cum zic ei, si cum repeta in batjocura cei depeste Muras, cari nu-i pot suferi pentru laudarosenia lorsudica.

NRA 386-387

III - LOCURI STRAINE

18

IN ALPI

0 nesfirsitg cimpie verde. Prin frunzisul des al co-pacilor se itesc albe case de targ, inaintea cgrora femeiblonde, cu fata puhabg, copii cu pgrul de cinepg pri-vesc trenul, tiind mina stresing deasupra ochilor. Apoisatul se pierde in urmg, si numai lanturile de plopidrepti si severi taie monotonia sesului.

Inspre apus, niste ingltimi vinete, dupg care soa-rele se cufundg. Par munti : au virfurile, crestgturileacestora. Si, deodatg, perdeaua aceasta intunecat g. selumineaz g. la mijloc, un briu de flgcgri rosii o despicg.Deasupra si dedesuptul lui, raze furisate injgheabg aaureolg.

Strälucirea rosie slgbeste pe incetul, pe cind cerulisi scade albastrul pgng la o blindeta nespusg. Plopiipar mai drepti, casele mai albe. Inainte de inecareain noapte, toate se lamuresc mai deplin. Si sunetelese fac mai dare : de foarte departe, fgrg indoialg, rgz-bat tálanci de turme, sunind regulat si lenes ; clopotecare cintg vecemia unor sate ce nu se vgd. Aerul umedstoarce clgilor de fin cosit, florilor rgsgrite prin miristemirosuri imbgtgtoare, careii trezesc amintiri dulci sinelgmurite.

Iatg un sat ce se ggteste de culcare. Deasupra case-lor, invglindu-li coperemintul tuguiat, stg un nour alb,hrgnit de fumul vetrelor pline. Luminile ce se aprindla geamuri par niste stele rosii, ce rgsar departe. Intregramezile de snopi, lingg un foc de vreascuri ce moaresupt spuzg, o ceatg de sgcergtori, cu leglturile in bat,privesc trenul. Au pe fatg seriozitatea linistitá pe carecgderea noptii o pune pang si pe cele mai vulgare figuriomenesti.

18 * 21

Mai departe, cimpia intunecata i goall, peste caretrei paseri innoptate trec spre rasarit, foarte rapede.Iar din paji§te §i miri§ti, din gradini i popupaie,

greierilor se ridica, avind in monotonia lui un fel devoluptate salbateca.

Prefacind groaza intunerecului in lini§te misterioasa,luna plina se ive§te, de o stralucire minunata.

De amindoug partile drumului, inalte ziduri grani-tice, al caror virf nu se vede. Piatra e ro§ie-caramizie,pe alocurea galbena sau negricioasä. Dupà un timp,priveli§tea se schimba : din inchisoarea aceasta sin-gerata e§ti stramutat intr-o larga tara muntoasà.

Printre blocuri care par rostogolite de minile uneigeneratii de uria§i, trec drumuri albe, case albe cu co-pereminte de oale se catara pe monstruo§ii bolovanide granit. Zidurile de prund, care inlocuiesc gardu-rile, par insa jucarii de copil pe nisipul unei gradini,drumurile late se prefac in carari inguste de paidure ;oamenii, cetele de terani uscativi i sprinteni, de te-rance cu rochii invoalte, care se indreapta des-de-di-mineata catre Fiume, se \Tad mici ca ni§te soldati deplumb, in§iruiti pe §indrila cutiei.

E lumina deplin, dar soarele nu se vede. Numai cit,dupl culmile din stinga, simt-i Ca ceva insemnat sepetrece. Norii, cari plutesc foarte sus, au margenileaurite. i, deodata, la o scadere negteptata a inalti-milor, soarele se arata, ridicat bine pe boltà. Pe ca-raffle §erpuitoare, inveselite de lumina, cetele de teranise fac tot mai dese, ie§ind cu cararea din mijlocul stin-cilor i pierzindu-se, in closul altor blocuri, cu dinsa.

Thalassa 1, Thalassa IAdriatica e albastrie, pe alocurea cu lungi pete

neregulate, mai intunecoase. Nu se vad corabii ; numai

Marea (gr.).

214

1

iris-tul

cit, departe, o pinza albl de luntre, ca un vis curatde tineretà, ce se pierde.

Pe termuri, un arnestec murdar de scinduri, ra'zi, po-loboace ; deasupra, gituri de ridicAtori mecanice, caniste catarguri. Citeva magazii innegrite de fum, pur-tind firme unguresti. E Fiume.

PDD 7-10

VIATA IN FLORENTA

In tren.0 zi minunatà de toamn5. Supt lumina soarelui,

mai delicatä acuma, se \rad, in colofi fantastice, ora-§ele i satele Italiei meridionale, cu turnurile §i tera-sele lor. Arbori rari, cu un singur buchet de frunzesus, intrerup din Mc in Mc monotonia cimpiilor arse.

Se zugrAvesc pe cerul albastru Capua, grämadà decase multicolore, care, daca aminte§te pe Hanibal, nudi nici o idee de desfatärile de odatä ; Aquino, patriacelui mai teribil scolastic, celui mai strapic muncitorin stepa goall i neroditoare a scolasticei, sf. Toma.

0 schimbare in peisagiu : o ar pustie, fArà cul-turi §i fail case, din care falsar apeducte, frinturi deziduri. E Campagna romana, spiritul mortii care pa-ze§te la portile Romei.

Mai departe, spre Florenta. 0 Ora desfatatoare, un§ir neintrerupt de vederi romantice ; dealuri bogat inn-Odurite, vli cu perspective minunate. In locul poli-cromiei orientale de pinä acuma, numai verdeata in-tunecatà a arborilor supt cerul albastru.

Orvieto, cu zidurile sale galbene, in virful munte-lui. Se vinde in fiaschetti I invalite cu paie renu-mitul vin de Orvieto", un vin limpede, slab, cu mi-rosul de busuioc.

Invadeaza doi cglatori francezi, cari, dupg ce auvazut Domul, au pierdut funicularul, care duce la garà.

I Fiaschetta sticlutI (it.).

216

Aproape de searà, trecem pe ling5 lacul de Perugia,.vechiul Trasimen, care-si intinde pinA la margenile od-zontului pinza albastrà a apelor line.

Soarele apune, cu o splendoare care, chiar in Italia,.e neobisnuità. Albastrul-palid al boltii se pierde pe ne-simtite in galben ca aurul, in portocaliu-aprins. Sintnouri suptiri, care se desfasurl in bande de un rosuea singele.

Linistea serii se lash' asupra terii de gospodkie bun5care e Toscana. In crepuscul, se mai zarese sate se-vere, case cu ziduri goale, fàrà nici o podoabA, in masegalbene-cenusii. E cu totul noapte cind ne oprim laFlorenta.

Dup5 cvasiafricanul Neapole, r5sufli in simplicitateacuratà, confortabilà, racoroas5. a Florentii. Strade largi,bine ingrijite, gradini ale caror flori sint respectate,trotuare imaculate, oameni prietenosi, lumin, aer,

Florenta e un oras linistit, larà a fi mormintul unuitrecut mare. Trebuie sh* fi fost totdeauna, aceast5 Aten5italianA, orasul frumos, muncitor i pasnic cu toateluptele populare ce este as-02i. E aici o continuitatede civilizatie in cel mai deplin i simpatic inteles alcuvintului.

Rev 5d vechi cunostinti, care mi se par Inca maifrumoase : Domul, acest imens juvaer sculptat demarmurà alba si neagra. Ori San-Michele, Via dei Cal-zaiuoli, Piazza della Signoria, loggia dei Lanzi, statuilelui Benvenuto, Bandinelli, Donatello si Bologna. Strä-bat Ponte-Vecchio, cu dughenitele sale obscure scobitein piatra podului medieval, minusculele sale argintlrii,cu strecurarea inceatà a Arnului gllbui supt trei arcuri ;revgd lung'arn-urile largi, märgenite de parapetele riu-lui si de fatadele pätrate, austere i solide, ale pala-telor.

217

li-niste.

De pe lung'arn-ul Cellini, pe un elegant drum§erpuitor, margenit de boschete verzi, de straturi detrandafiri infloriti, de grote artificiaIe, de sipote si bancide marmura, te urci la Piga Michelangelo, ce se ro-tunzeste in jurul unei copii de bronz a suptirateculuiefeb, care e Davidul lui Michelangelo. Razirna-te depiatra neagra a balustradei si priveste spre Florenta.

Soarele, care apune, infasura toata privelistea largacu un misterios zabranic de lumina slabita. Intre mun-cele verzi, samanate cu cladiri albe, troneaza orasul.0 risipire imensa de ziduri galbene-sure si de cope-reminte rosii, peste care se rotunjesc cupole cea dela Dom dominind pe toate se itesc turnuri susde tot, crenelele Palatului Signoriei. Supt imbratisareapodurilor scinteie argintul Arnului. Si, din turnuri, clo-potele bisericilor saluta coborirea serii sfinte.

Arnul e cuprins intre stradele largi si frumoase, carese cheama lung'arni : de-a lungul Arnului.

Pe lung'arno Acciaiuoli, spre Cascine. In stinga, riulgalben, cu miscarea inceata ; in dreapta, un lung sirde palate in acelasi stil, o splendida monotonie de fru-museta solida si several. Din loc in loc, pige cu statui :Goldoni, Manin, aparatorul Venetiei din 1848, Gari-baldi.

Pe celalt mal se \rad intii case sal-ace, negre, vechi ;apoi, cu cit Arnul se largeste, vederea se face mailarga 0 mai luminoasa. Apar cladiri inalte, ridicindu-seuneori unele din dosul altora, biserici cu cupole. Po-duri cu arcurile indraznete leaga:cele doua termuri. Tise desteapta amintiri din Venetia, din aparenta de canalmarin a riului larg cu cursul incet, din vederea cupo-lelor, si amintiri pariziene, din caracterul de moderni-tate eleganta a podurilor, cheiurilor, pieteIor si pala-telor.

Cascinele prafuite, cu nesfirsitele lor alei 5i lumeaeleganta trecind pe dinainte-ti in bogatele echipaje.Descopar intr-un colt de umbra umeda o veche fin-tina parasita, in forma de piramida. Inscriptia sapata inpiatra innegrità e o dedicgie lui Narcis, din partea

218

unui suflet pios". Frumosul Narcis, care se iubi pesine, fail cauta propria fiinta in altii, cum facemcu toii, cu o putere de iluzie i patima ca si ale luiNarcis.

Intorsul seara, cu pravalirea de case a Florentii,cufundindu-se, topindu-se in intunerecul ce se lasa din-tr-un cer de un imaculat albastru-palid.

Prin Ponte-Vecchio, pe malul sting al Arnului. Stradaingusta se largeste in larga Piga Pitti, dominatg deimensul palat negru, cu infatisarea ciclopica. GradinaBobo li se inchide, i stoluri de copii framintg tipindprundul pietei.

Mai departe, Via Romana, o stradg linistita de pro-vincie, cu gradini mari de arbori vechi, in dosul zi-durilor inalte. In fund, un arc negru, care e PortaRomana.

Soseaua care continua strada e ingramadita de lume.Un carusel aduna in piata deinaintea portii un publiclacom de copii i popolane, care rivnesc suprema feri-cire a invirtitului (complicat aici cu o cufundare i ri-dicare ritmatg a platformei).

In stinga, una din portile lungii Gradini Bobo li.Linga grila de fier se urea unul din vialele care facFlorentei o cingatoare aproape complectg de minunataverdeata.

Suirea pe larga stradg parfumata i racoroasa e deo fantastica frumuseta in aceasta coborire a noptii.Boschete intunecoase, largi piete pustii, vile marete, dincare scinteie lumina mesei de seara i rasung in grg-dini risul argintiu al copiilor ce se alungg. Apoi liniade felinare care-ti aratg drumul cotit se face mai putindeasa, strada pare mai ingusta, casele devin mai raresi mai comune ; in aerul racoros e o 1inite desavirsitàpe care n-o tulburg decit pasii vreunui drumet, mer-gind incet, cuprins de acest irezistibil farmec. Suptlung se \Pad nelamurit vai adinci, perspective tainice

219

au

si in fata muntele della Croce, pe care-I urea dintr-oparte o scinteietoare linie de lumini.

Un tramvai electric duce la batrinul cuib de muntecare e Fiesole ; Fiesole etrusca cu zidurile ciclopice,Fiesole crestina cu veche oatedrala din secolul al XI-lea.Vagonetele urea muntele printre gradini de maslini cu.frunzele albicioase, printre ziduri sure care ascundlivezi i vii. Dedesupt, orizontul se tot largeste : Flo-renta, cu coperemintele-i roii, deaIurile verzi, rotun-zite, presarate cu casute albe, marunte, Arnul ca o larga,cordea de argint.

0 piata cu masivul inform al zidurilor catedralei,cu un muzeu rninuscul si un mare restaurant. Intredoua rinduri de case albe, strada principala se ridicaspre munte. E dumineca grupe de lucratori, de fete-cu miscarile cochete se primbla pe inserate, cu tot,amenintatorul cer cenusiu de toamna.

In stinga, vederea imbratiseaza dedalul 1 väilor verzi,.din care rasar negrii pini maritimi, drepti i solemni,ca niste faclii funebre. Din ce in ce, strad.a se face-mai tacuta : de la o vreme, o strabat numai vacari cutinichelele pline, terani intorcindu-se de la tirgexemplar unic, o batrina trista, dreapta ca un pin mari-tim, care se duce cu ghidul in buzunar sus, inspre pa-durea singurateca, spre a cauta un punct de vedererecomandat sau o mina. Pe inaltime bate un vint rece-ca de pe ninsoare, si din cerul incarcat de nouri si-nistri se lasa o trista noapte de septembre.

Un edificiu scinteie de lumina. la Fiesole : in ajuntaSf. Francisc s-a inceput lotaria sarbatorii. Lumea so-

Ingràmädete in doul odai, unde atirnä de tavaneumbrele, bastoane, palarii i cite alte ispite pentru,vizitator, pe cind dupa sforile inaintea carora pazesetined cu Un semn distinctiv la butonierl se insira sta-tui, tablouri, ustensile. 0 muzica se pregateste sa cinte-pe terasa.

Dedal labirint.

:

si,

220

Pe o noapte neagra cum e catranul, ti.anivaiul elec-tric coboara muntele Cara Florenta. Nu se vede nimic :nici arbori, nici ziduri, nici vai, nici case. Umbraneagra a mincat tot.

0 intorsatura a drumului, si ai inainte colinele se-manate cu lumini si mile de focuri sclipitoare ale Flo-rentii. Pare ca-ti e cerul supt picioare, cerul unei noptide vara, cu toate stelele sale.

Piazza Santa-Croce vazuta pe o noapte cu luna,dupg intunerecul vialelor §i stradei dei Malcontenti",un lung culoar pustiu, printre nesfirsite cladiri Faralocuitori, care par cazarmi, si miroase a tabacarii.

Intai te urmaresc arcadele din coasta cladirei, in-chizind o umbra cam fioroasei in adinciturile lor demarmura. Apoi fatada lovita de lung se desemneazaalba si-ti robeste privirile.

Ca pretutindeni in Italia, cind vremea e frumoasa,ferestile caselor ce imprejmuiesc piata sint inchise, in-tunecate. Trecatori rani strabat cercul luminos. Intr-Imcolt, statuia alba a lui Dante se intrevede, asa de ne-lamurit si misterios, incit pare o aparitie.

Caci va fi trecut pe aici de atitea ori acel carea vazut viu o alta viata, va fi privit aceleasi arcadesi-si va fi pierdut pasii in umbra acelorasi strade negre...i, dupa dinsul, pe acelasi binecuvintat petec de pa-

mint, si-au trait fericirea si durerea, visul si munca,acei cari au fost Michelangelo si Galileo Galilei... Aici,in umbra Domului, pe malul Arnului... Aici s-a co-borit asupra-li cuvintul lui Dumnezeu, si in mintea lor,care nu era vesnica, s-a zamislit vesnicia Adevarului sia Frumosului.

Arnul trebuie vazut noaptea, la Ponte Trinita, cindnu se deosebesc marginile marimil sale, cascadele, care-irisipesc cursul, insulele nisipoase ce-i spinteca apele ;cind sirurile de felinare se proiecteaza in fantastici stilpide lumina infipti in adincimi de ocean.

221

In asta-seara cerul se curata pe incetul de nourii cgau apasat atitea zile asupra ora§ului de lumina' limpede.Inspre Ponte-Vecchio, care se vede nu ca o indoitàdunga de lumini injugind riul, ci ca un arc mai negrudecit noaptea, samanat de ochi 1umino0, nourii se in-gramadesc in turme sinistre. Apa dedesupt e neagra ca0 cenil. Inspre Cascine, albastrul invinge, 0 riul infati-§eazal aid, supt cimpurile de senin, intinderi de un al-bastru metalic, pe care le margene0e umbra catifelatape care o aruneal arcurile podului alla Carraia §i nouriice au ramas inca. La Cascine, cerul, luminos Inca, e ara-miu in zare §i, mai incoace, galben ca aurul.

0 procesie funebra. Doug torcii inainte, doua in urma.,.de un efect foarte impunator in noapte. Sicriul, acoperitcu o bogata catifea cusuta cu flori, e dus pe umeri de .purtatori de torcii imbrdcati in negru, cu o palarie nea-gra pe cap, cu o pinza neagra acoperind obrazul afarade ochi. Dupà un timp, alte torcii, un prapur 0 preotiiin odajdii.

Ii vad de departe intorcindu-se. Tot fundul stradeidesemnate de cele doua linii luminoase ale felinarelorse umple de lumini, care merg grabite, se urea sprepod, se imputineaza pe rind 0 dispar.

Settignano e un sat cucuiat sus pe una din colinelece incunjura Florenta. Mergi printre ziduri de grklini0 vii, avind in fata priveli0ea muncelelor verzi, tupilate,cit cuprinde ochiul, unele ling altele, ca o turma uria§a.Apoi drumul se urea mai drept 0 zidurile inchid ve-derea. Cind poti privi iara0 in dreapta 0 in stinga, e§tiin Settignano.

0 biserica mare, citeva case albe incunjurind piata.Printre alte case, lini0ite 0 curate, cu ferwile samánatede fete rotunde de copii, o strada ingusta se urea sprevilele tacute, unde e bine de trait in odihna sufletului-

222

In cerul senin al unei seri reci de toamna se ridicafrunzi§ul intunecat, intepenit al pinilor maritimi.

Dincolo de piata, un alt drum coboara iute spre ca-sutele din vale. Aici priveli§tea e foarte larga. Umbraserii amesteca pe incetul dealurile, pata albicioasa aFlorentii, celelalte dealuri ce margenesc orizontul porto-caliu. 0 lumina clipe§te pe nea§teptate in intunereculzarii, apoi altele mai marunte, ce se_ leaga in briie delumini marunte, care inseamna stradele mari ale ora-§ului ce-§i incepe sara, sara primblarilor, a petrecerilor,a sfaturilor de familie supt lampa prietenoasa.

Clopotul bisericii incepe a suna, Meet §i masurat. De-desupt, drumul Florentii se umple de lumini mi§catoare.E procesia Madonei.

LAM, prapurile duse de indivizi cu redingota, caricalca foarte solemn, conscienti de importanta purtgtorilorde lucruri sfinte. Apoi, doua cite doua, fetele in valurialbe pina la pamint, cu luminarile aprinse in mina. Detoate virstele, de la patru ani fetita imbricata ca apapu§a, cuminte intre atita lume straina pina lapatruzeci, domni§oara veterana, careia valul pios ii as-cunde aproape gu§a tradatoare. Unele-s ceremonioase,calcind in cadenta, cu ochii in pamint ; altele privescin public publicul numeros de duminica iar altelerid. Vintul stinge luminarea uneia, §i ea, vrind s-oaprinda de la tovari§a, o stinge pe a acesteia. Pufnescde ris amindoua, pe cind un tircovnic alearga repedepentru a restabili ordinea.

Apoi, Madona, gatita, inhorbotata, inflorita, tremurinddin toate podoabele sale la fiecare pas al purtatorilor.Preotii o incunjura, pindind efectul. Toti saluta, uniidupa in§tiintarea vecinilor ; sint femei care cad in ge-nunchi.

In urma icoanei, femei in negru §i un public amestecat,cu luminarile in mina. 0 muzica in uniforma inchidecortegiul, imbarbatindu-1 cu marpri profane. Procesia

223

se infunda in strada ce duce la deal, pe cind clopotulde sus saluta icoana, batind incet si masurat.

0 ingropare linga Porta Romana. Cioclii asteapta lahainele albe, din cari li se vad numai ochii, inainteaunei case ai careia locuitori au iesit toti la feresti. Vafi vreun om singur, cad nu se vede nici o durere deruda sau de prieten. De supt coperemint, din odaita mor-tuara saraca, cioclii coboara pe mini cadavrul. Jos, ri-dica de pe nasalii capacul negru si potrivesc sicriul. Apoise due singuri intr-un filfiit fantastic de torte in intu-nerecul noptii.

PAD 150-164

IN CE STA. FRUMUSETA VENETIEI

Venetia nu e un oras frumos, ci un oras unic. Aceastaeste deosebirea. Este si frumos, fàrà indoialà, darinainte de toate este un oras unic, si aceasta o deose-beste de celelalte orase frumoase, fiecare intr-alt fel,prin alte insusiri, de care-i plin/ lumea. Frumusetae multiplii, si frumuseta din toate orasele cu aceastäreputatie din lume, strinsa laolaltà, nu ni-ar da Incatoate elementele din care se alcatuieste frumuseta Ve-netiei i, mai ales, proportia in care aceste elementese combina, aspectul particular pe care-I capatä prinaceasta proportie.

N-a fost totdeauna considerata Venetia supt rapor-tul supt care e considerata acum ; frazele de estetism,de retoricä romantica in care fiecare Ii imbrobodesteamintiriIe despre dinsa nu s-au rostit in tot timpul.Intr-o anticvarie a Venetiei, pe care am regasit-o,dupa trecere de paisprezece ani, tot cum era, in coltulde linga San-Zaccaria, cu deosebire c anticvarul ba-trin din tinereta mea se prefacuse intr-un anticvardistnis, incapabil de a-si mai vedea cartile si de a limai spune numele, in anticvaria aceasta, rascolind introgramezile de carp puse fara nici o socoteala an-ticvarul venetian a ramas un tip special, aproape me-dieval, care nu samana nici pe departe cu cel german,cu toate cartile catalogate, socotite fiecare cu pretulei, dar in pravalia caruia ti se strica placerea de aface descoperiri un anticvar primitiv, misterios, de-tivine, in mica lui pravalie intunecoasa, sa te ui pesus ca sa cauti crocodilul atirnat de tavan si fel defel de dihanii fantastice prin colturi am gasit un

225

;

a

ghid al Venetiei de pe la 1780. Nu e de loc asemeneacm calauzele din timpul nostru, cu calauzele moderne,care te tree rapede prin toate pArtile 0-ti india pescurt in fiecare loc momentul si locul precis unde tre-buie s'a. admiri si, de obicei, jumatate din indica-tiile date sint mincinoase ; aceasta ca instiintare pentruoricine intrebuinteaza astfel de produse industrialecare-ti noteaza momentul cind trebuie sa cazi in extaz,cu toata gama emotiilor prin care ai sa treci la ve-derea cutarii cladiri sau cutärui tablou. Odinioara nuera asa : ti se dadeau, deci, indicatiile practice, pur-tindu-te de mina, ca pe un calator putin cam naiv,ceea ce era potrivit cu lumea care cutreiera pe vremeaaceea stradele si canalele Venetiei. Si, la sfirsit, seadaugea tin catalog de picturi, cu viata fiecarui pictor,toate expuse asa cum ar scrie despre maestrul lui ; nucu fraze imprumutate din esteti, din John Ruskin 1 siceilalti, ci cu un fel de evlavie simpla, in starea despirit in care trebuie sa se coboare cineva cind vrea säprimeasca in el influenta unei picturi ce nu era deter-minata de principii abstracte ca acelea din timpulnostru, caci tablourile si sculpturile nu erau voite, ciera numai un suflet sincer, al artistului, care se revarsaprin colori sau prin linii de piatra. Am rasfoit ghidulacesta cu oarecare placere, desi era vechi §i unsuros,fiindca lipsea fraza banalä, iute ajunsa insuportabila,ca turburarea ochiului, ca intepenirea minilor dinpartea tuturor negustorilor, advocatilor, medicilor, ren-tierilor batrini, fetelor nernaritate cari iau drumul Ita-liei pentru placerea de a se uirni" inaintea capodope-relor artei.

Alaturi de vechiul ghid §i in contra ghidurilor noua,al caror banal imprumutat e aproape odios, o sa incerc,deci, a explica de ce orasul acesta produce nu numaiimpresia frumosului, dar impresia de lucru unic, carenu se mai poate vedea nicalri. Si nu nurnai calatoriide acum au aceasta impresie, dar o aveau calatoriivechi, si oamenii nascuti in Venetia, cum a fost Gol-doni, vestitul autor de comedii, autorul Hangitei si al

' John Ruskin (1819-1900) critic de arti 0 sociolog criglez.

226

N. Iorga, la virsta de 29 ani(coleclia familiei)

jjl

r

GESCHICHTE DER EUROPAISCHEN STAATEN.11....Ukkbea

A. H. L. IMAM, P. A. LIKERT, W. v. COVIEDRECHTkku JC. LAMPRECHT.

Silabuandtbialtigues Wuk.

GESCHICHTEws

OSMANISCHEN REICHES.NACH DEN ()HELLEN DARGESTELIT

vox

N. JORGA,Pu. &vow sk dav Usiundu kakaui

natter Band.014194,4 ,

Istoria imperiuluiotoman.(Biblioteca

Coperti.Acade-

miei)

. GOTHA 1913.

FRIEDRICH ANDREAS PERTHESmoNsandamacuara

;."1.

Istoria statelor europene.Copert5. (Biblioteca Aca-

demiel)

ALLGF.MEINEORE. NOIRE.

u,...0,,. KARL T.AlerPZCNT.

I. At Ittll..4.1kyle vvvorusuatv

usakvis

.Erste Atte Bung;

A. It I.. DELESN.F. A. DEERT.

cIESEHRECIITI:NDLASIPPECIcr.

JORGA,

f'

. .L !: t, ' : , .

k

A. . . .,

fl . ,. .

..

L.,.

i7,, . ...,

. .

. .

RAALLA A

AAA

1:

t.ilLf AtAger:IXA

-

.

t

. ..

.i.--,

N v.K.

-.

lokt.4.0"...A....... ,N,A.

C.a4111011901"..39:D1A:11.3019.$

RI:1019S..

. Ftiaftcr D.J.1.1.. %,;...

ROT,I1A 1913.

. FRI EIIR IC!1.,AN.111.3tIrtRE111LA

:1: 1.1.

_

Relaii intre Orientfi Occident. Foaiede attn. (Biblioteca

Acaderniei)

'RELPITIONENTRE

L ORIENT et L OCCIDENT

Imperiul bizantin. Copertii.(Biblioleca Academiei)

.

,..

rAItES .'k stAuortve

, IORGA.q..(1St -.WWI( p ..1.11.11(*t gia L

cl.ee. A , -frIR S,r , ....MVO

,

-1

N.

SCRISORI ii NEGUSTORITIPARITE PENTRU SPAM, NEGUS-

N. IORGATORESC cu o PREPATI DE

Scrisori de negus-tori. Copert5 (Bi-blioteca Academiei)

Scrisori de boieri... Copertii(Biblioteca Academiei)

;N

.4. .4

tCpr-e")

. '

Scc\sa\W\

SOO*0,"

. tqls

cts°

A/A

.

atitor piese pastrate in repertoriul teatrului apuseanuneori trecute i la noi, de§i azi ni par batrine pen-

tru timpurile noastre. Cind vorbe§te de Venetia, inmemoriile lui, foarte interesante, pe care le vom ana-liza intr-un capitol viitor, el nu -tie sa gaseasca altecuvinte decit cam acestea : am cutreierat lumea, amvazut multe teri, dar, de cite ori ma intorc in orasulin care rn-am nascut si care lui putea para.' atitde obisnuit, incit sà nu-I mai emotioneze decit suptraportul familiar, personal de cite on ma intorcaici am irnpresia ca nu mai e nicairi aceasta.1 i puteazice nu numai atit, ci ca, de cite ori stai o bucata devreme in Venetia §i compari zi cu zi, ceas cu ceas,ora§ul e altul, §i, desigur, fiecare din ceasurile multecare s-au rostogolit asupra orasului a adus cu sine oicoana nouà a lui. Si, atunci cind cineva e deprins cuclasarea, cu explicarea stiintifical a lucrurilor, natural,incearcal sa-si explice §i aceasta taina. De unde vine,oare ?

Venetia se imparta§e§te Intai de farmecul special pecare-I da marea. Dar sint atitea orase italiene asezatela o mare cel putin tot atit de frumoasa sau mult maifrumoasa decit aceasta. A§a e coltul acela de mare, cel

Memotie, ed. Sonzogo, p. 25 : Venezia e una cilia straordinaria,che non e possibile formarst una giusta idea senza averla veduta : le

carte, le piante, gil esemplart, le descriziont non bastano bisogna ye-derla. Tutte le cittd del mondo at rassomigliano pill o meno ; questanon lid somiglianza con alcuna. Ogni volta che io l'hd riveduta dopo lungheassenze, sorse In me un nuovo stupore. A mano, a memo ch' io crescevanegli anni, che st aumentavano le mie cognizion{ a che avevo del con-front{ da fare, ci scoprivo nuove singolaritd, nuove bellezze". (Venetiae un ora$ asa de extraordinar, incit nu e cu puting sa-ji faci o ideeadev5ratA frirA s-o fi vAzut ; hãriile, planurile, reproduccrile, descrippilenu ajung ; trebuie s-o vezi. Toate orgele din lume samfinA mai mult orimai pujin ; acesta n-are asAmanare cu nici unul. Do cite ori am revA-zut-o dupii lipse lungi, s-a trezit in mine o flOu uimire. Cu citcresteam in vrist5, cu eft se adilugeau cunottintele mele i aveam compa-rajii de client, descopercam nouii lucruri unice, notai frumuseja.) (N.a.)

19 N. Iorga, Pagini alese, vol. 227

:

I

sa-i

Ii

mai frumos din lume, cu admirabile gràdini de copacidin terile calde, cu cer strAlucit, unde se duce cinevapentru autarea s'adatatii, ca §i pentru improspAtarea,pentru intinerirea sufletului, locul ac.ela de feerie caree Genova. Este Neapole, al cArui golf e o minune aSudului §i unde marea oferà icoane schimbAtoare clupaanotimpuri, dupai ceasurile zilei, dupd aspectul cerului,dupl gradul de umezeala sau uscAciune a aerului, undecerul insu§i i§i schimbà coloarea supt ochi : in calitatede mare, marea napolitanA e, desigur, mai frumoasgdecit cea venetiang. Cdci marea, liber, largà, stgpina.,cu caracterul ei grandios, nu se vede din Venetia, ci,ca s-o vezi in toatà misterioasa ei putere, trebuie s teduci la Lido, care inchide, bareazr laguna intreaga,cu insulele principale ale Venetiei, §i, dincolo de dinsa,insulele secundare ; Giudecca, San Giorgio, insulaS. Lazzaro a armenilor, Murano, S. Michele acimitirului, S. Servolo a nebunilor, Santa Elenaa grAdinilor, Burano, Torcello. Si marturisesc cà nicimarea aceasta nu e extraordinarà ; nu e o mare in-treagh pe care s-o vezi framintatã adinc de furtuni,ridicind valuri, araind pinze albe de cordbii in depAr-tare, unindu-se cu cerul in tonalitgile cele mai delicatede albastru. Lido, care niciodata n-a fost un loc. preafrumos, e pe cafe de a se preface intr-un loc banal.Inainte era aici o bisericut6, San Niccolô, §i de aceeai se zicea §i insulei Sfintul Nicolae, mai mult decitLido (Lido inseamnä littus mal), Sanctus Nicolauslittoris o bisericuta astAzi valpsitA in ro§u §i impo-dobità a§a cum. impodobesc preotii catolici moderni,cu un fel de cochearie de fete octogenare, a§a incitnu-ti mai produce nici o impresie. Erau case modeste,erau drumuri singuratece, erau forturi razlete, senti-nele pierdute in ierburile man, erau colturi de cimpsAlbatec. De un timp, insa, s-a a§ezat aici un tramvaicu cai, apoi cu electricitate, s-au deschis qosele nota,§i au räsàrit, in ace§ti paisprezece ani din urmii, unnumár de speriat de otele, toate moderne pang la ascen-soriu, in stilul secesionist 1, cu fere§ti ciudate sparte in

Secestonist stil la moda in prima jumiltate a secolului al XIX-lea.

228

ziduri unde nu te astepti, cu cosuri enorme de pre-tentie arhaica, izbucnind din cladiri oarbe ori numaichioare, cu balcoane neimaginabile, rasarind din facadein colon care tipa... $i inscriptii in toate limbile, panä

firme imense cu ungurescul Szalloda 1 mare deasupraunor cladiri cu adevkat americane... E inspaiminta-tor 1 $i toate aceste ingramadiri de improvizad arhitec-tonice pretentioase ocupa pustietatea de pe vremuricoplesesc termul odata liber, care-si asteaptà pacientiidin cabinele strinse unele de altele, de para. 4r finiste clocitoare, din otelurile cu cinci i ase rinduri,facute in cincilase luni de zile si care se darima infiecare an pe jumatate ca sa se refaca in graba, c.0cinci-sase saptamini inainte de sezonul bailor", ca sAfie gata" pentru cele citeva mii de straini prin cariinvie Lido in sensul modern. lar, in fao, acolo undeochiul privea mai fail piedeci spre albastrul fumuriudin zarea caruia se iveau pinzele pescarilor ca nistealbe cornuri de luna in iarna rece, se ingramadescastazi un fel de bazare care vind strainilor bibelouritot felul de grozave lucruri ieftene.

Asa incit Lido nu e Venetia, iar marea nu o potivedea decit din Lido, si ea e incunjurata azi de toateciupercile balneare, mad si mici, care contribuie s-ofaca absolut antipaticA.

DacA marea o voiesti, mai du-te la acel clumnezeiescoras al Ragusei dalmatine, cu ziduri sure inalcindu-se,pare c din marea de cobalt Idea valuri, supt cerulde un nemilostiv albastru ca al Africei uscate : portiintunecoase, strazi de palate in jurul domului bkrin,pretutindeni reminiscence din vremea Republicei, pieceingrAmadite de fructele Sudului, migdale i smochineproaspete ; mad case pustii, pline de diplome si deportrete, fine tipuri aristocratice räskind dintre florilerosii ca singele ale oleandrilor, i, afarà, cimpii dincare rasar, ca la noi prunii od cireii, smochini i por-tocali, buruienile tepoase ale unei vegetatii africane ;iar, dupà ziva calda, lina, grea de splendoare, cople-

I Hotel.

19*229

si

si

sitoare de frumuseta, in racoarea serii, pe malul depiatra, de cealalta parte, de catre munte, venind calari,in superbele lor costume rosii, violete, cusute cu aur,teranii slabi si terancele palide din Hertegovina, carite intimpina, straine 1 cu MI dobr vecer, o bung seara"ca pe vremea patriarhilor. Frumoasä iarasi marea laCattaro, in golful Med pareche, plin de rasfringerearazelor soarelui in stinca lucie, care, mita cu adinculalbastru de pretutindeni, da golfului o infatisare absolutfantastica, cu luntrile de forma' veche, in care izbuc-neste rosul-aprins al scufiilor pe care le poarta barbatiisi femeile supt cerul cu straluciri metalice.

La Venetia, nimic din toate acestea, si, totusi, pentrumare ti-e draga intai Venetia, si fara adinca, deplinaiubire intima dintre oras si ape tot farmecul venetianar disparea. Deosebirea intre marile care traiesc, cheamasi domina pentru ele i Marea Venetiei sta in aceea camarea de oriunde ramine totusi, orice inriurire ar pro-duce asupra sufletului, fie marea blinda a Sudului,mingiietoare, .bogata in visuri, ori aspra mare dinmiazanoapte, brazdata de furtuni, in afara de noi : noide o parte, cu durerile s'i asteptarile noastre ; ea, marea,de alta, cu seninul si chinurile ei. Ne preface marea,dar, cu toate acestea, noi räminem obiectul meschinatins de atotputernicul subiect. Simti cum o influentastraina iti patrunde in suflet, imblinzindu-1 sau ingro-zindu-1, purificindu-1 totdeauna prin acest mai mareintre marile spectacole ale naturii. La Venetia nu easa. Venetia e singurul oras asezat in apropierea mariiunde marea e pretutindeni, unde marea e impreuna cutine, e deprinsa cu tine ; te cauta pe tine, te asteapta ;nu te sperie si nu te uimeste, ci o ai la indemina ; eaiti vorbeste, iti sopteste uneori, indistinct, si totusi asade clar. Se joaca siret si duios cu tine, lamurindu-sein unele ceasuri, in altele ascunzindu-se, ca sa te vra-jeasca. Vraja aceasta a tovarasiei necontenite cu apeleschimbatoare e unul, si cel mai ales, din secretele fru-musetii Venetiei in ceea ce priveste natura : coabitezicu dinsa, esti supt acelasi acoperemint de cer cu dinsa ;sinteti deopotriva acasa. Si, deopotriva de straini, tusi ea : veniti cu acelasi dor nemargenit, opriti o clipa

230

cu aceea§i. iubire §i pietate, 'Ana pled cu aceea§i hota-rire de a o revedea, ca §i apele pe care le trimeteAdriatica §i le cheama inapoi. Vrei sa te ascunzi dedinsa, nu poti : ea te urmare§te pretutindeni, §i traie§tiprin ea, precum §.1 ea, marea, a§a cum e acolo, traie§teprin oamenii cari sint acolo, prin operele lor ce se vad,prin opereIe lor ce se amintesc. Nicairi nu se infratescmai deplin aceste doua elemente, mai tulburate §i maiseMne de pe lume : apa vie §i sufletul omenesc. Ma-Tea aici se face mai mica, a§a cum e omul, mai blinda,cum i-ar cere omul sa fie ; ea vorbe§te la urechea fie-caruia, are dezmierdari pentru fiecare obraz. Nicairi nuse coboara zeul parla la ce sintem noi, pang la acelputin care sintem noi, ca aice.

De unde vine aceasta ? Sä nu ne pierdem in proli-xitati de fraze, §i sä venim la explicatia fireasca a lu-crului.

Intai, Venetia nu se gase§te in marea obi§nuita, ciare un fel de mare domestica" ; Marea Venetiei eproprietatea ei, laguna de apa sarata. Insa aceastaparte din mare, care se opre§te ca sa incunjure §i sästrabata, ca sa creeze §i sa infrumuseteze, mai mult :ca sà vivif ice Venetia, aceastä parte din mare se in-noie§te necontenit prin contactul cu apa cea mare. Elaguna vie fata de laguna moarta ; in laguna moartas-au uitat apele ; laguna vie §i le trimete §i cheama ne-contenit, §i le prime§te §i le pierde ; din ora§ ea rape§tecu dinsa la ceasurile de maree toate impuritatile vietiiomene§ti §i le duce spre purificare in aerul de fiber-tate, de energie, de vioiciune. Pared sint anume ceasuricind, obosit cu apele vechi, simti ca te innoie§ti cuapele cele noua. In acest schimb necontenit de inriu-rire intre natura §i om, omul insu§i se preface cu aceastanoua viata a undelor.

Mi s-a parut §i mie dud am calatorit intaia oaraeste ceva in ochiul tineretei care vede unele lucruripe care ochiul mai batrin nu le mai vede, dar care nuvede, la rindul sau, o multime de lucruri pe care

231

ochiul batrinului a invAtat sa le vada mi s-a parut,ca multora, ca. Venetia e un oras mort, un oras pustiusi murdar, de tristeta i deziluzie. Nu e murdar. E mur-dar ce cade un moment din viata oamenilor pentru camarea sa revie indata, curatitoare, invietoare, intineri-toare, in boate colturile. Caci nu e colt, cit de departe,cit de ascuns, din Venetia, cit de nenorocit, incunjuratde o viata omeneasca oricit de mizera, nu e colt degheto [...] in care unda pontich sa nu patrundà pe ne-simtite, rascolind tot ce nu e curat, minindu-1 in lar-gul valurilor, care framintà asa de mult si raspindescasa de larg aceste impuritati omenesti, incit nu se maisimte nimic dintr-insele, cum nu se va simti nimic dinpacatele omenirii in valul nesfirsit al timpului etern.

Prin urmare, intai, Venetia e asezata in laguna aceastavie care domesticeste marea, dar Ii pastreaza in ace-Iai toata vioiciunea, toata puterea si toata nou-tatea, i, al doilea, marea se raspindeste pretutindeni,printr-o sumedenie de canaluri-strade acoperite de po-duri, margenite de case, care si ele-s cladite parte pepamintul insulei de odinioara, parte pe birnele acelea,pe pilotii cari, intarindu-se in apa saratd, pot sa sus-tina cladirile de marmura cu trei rinduri in fata si citeeinci rinduri in interior, fatadele grele facute totdea-una ca sä dea o priveliste mai armonioasa, mai nobiladecit cum ar da-o vadirea caracterului practic al uneilocuinte.

Dar nu e numai atit ; nu numai asezarea in laguneface frumuseta Venetiei. j insulele celelalte sint aye-zate in laguna, nu numai insula care se chema alta-data Rialto, Rivus altus, Canalul cel Malt", prin ur-mare Canalul adinc", iar Venetia se zicea provincia,numele aplicindu-se insulei Rialto numai de la 1200inainte Civitas Venetiarum, Cetatea Venetiilor",Rialto ramiind acum podul cel vestit din mijlocul ora-

plin de pravalii, de lume in miscare, de artade viata, de glorios trecut si de un prezent vioi caruianu-i lipseste frumuseta.

232

timp

: si

sului, si

Dintre toate insulele, numai insula vechiului Rialtose impartaseste de acest caracter de frumusetä unica.Pe celelalte le-am strabatut ih cea mai mare parte :n-am fost doar la Marea Chioggia, la Torcello, bizan-tina, foasta capitala, umila azi si saracita, plina deruine supt lutul si pietrele ei ; dar insulele mai apro-piate le-am vazut de atitea ori in cursul celor patrucalatorii, adesea cu sederi mai indelungate, in Venetia.Ei bine, Murano nu e o insula frumoasa ; cu caseleei marunte, locuite de poporul de jos, de oameni sa-raci, intrebuintati la fOricile de sticla, de mozaic, dedantela, asa incit ziva casele slut pustii si stradelegoale, afara de copii cari, la doi ani, vinzolindu-se pemal, cu cele mai ascutite strigate, stiu sd se fereascade primejdia canalelor verzi pe care plutesc ramasitelegospodariei parintesti, cu bisericile acelea mici, in carepe rapezeala, mormdind, preotii slujesc liturghii pentruun public de femei singure, ea nu reproduce in micceea ce e Venetia in mare. Insula armenilor, San Laz-zaro, ocupata numai de manastirea calugarilor mechi-taristi 1 vastd clildire din secolul al XVIII-lea, cu-prinzind un mic muzeu de picturi bune, amintiri, si dela Napoleon al III-lea, si daruri disparate, o vasta bi-blioteca, ale carii manuscripte armenesti sint o comoarastiintifica si o revelatie de arta bizantina-persa, cu otipografie, in limbi europene si in limba de acasa, si oscoala adausa pe linga aceasta, cu elevi veniti pe drumde caravane din fundul patriei asiatice precum side deosebitele cladiri necesare vietii a sute de oameni,insula aceasta numai de piatra si aproape numai custraini n-are un farmec deosebit. Tot asa, n-are unfarmec deosebit insula Santa Elena, care se intinde dela gradina publica inainte cimp fail nici un fel defrumusetà, bun ca sa arate venetienilor de bastina ceeste un cal ori insulele in care se gasesc casele denebuni, Manicomii. Numai aceea pe care se sprijingmasiva cladire inzorzonata care e Santa Maria dellaSalute, si aceea care arunca in sus turnul suptire de la

I MechiMr0 ordin catolic de cllugari armeni.

233

San Giorgio Giudecca, numai acestea au si ele frumu-seta deosebità de care vorbeam. Deci, cu adevarat, pelinga farmecul unei anume mari, e familiaritatea, prie.tenia, patrunderea acestei mari, cu apele ei blinde sauagitate, cu ceata care se Tidied de pe dinsa i aleargapretutindeni, impresoarä toate, vrajind fel de fel deicoane noua din lucruri .asa de vechi, ca lumina ce sejoaca strecurindu-se prin valul de aburi sau se alintape fata valurilor ware. Numai aceastä legatura a na-turii cu sufletul produce acea impresie neuitata, carete urmareste ani i ani dupa c ai paräsit orasul.

III

Dar alte lucruri trebuie sa se mai adauge pe lingaaceasta frumuseta a marii prietenoase, intime, ca sädea intreaga covirsitoare impresie.

In epoca noastra se cladeste mult ; desigur, se cla-deste I cu gind de frumuseta, dar frumuseta o cautainovatorii, nu in domeniul potrivirilar armonioase,

ci unde nu te astepti s-o &esti : in liniile bizareale secesionismului arhitectonic din timpurile noastre,in sfarimarea regulelor obisnuite ale proportiilor ; esteun fel de NU care se adaugl astazi fatä de vechiul DAin materie de proportie si de armonie. Negativul nuinoveaza, insa, fata de pozitiv, ci face parte, in urit,din ceea ce este, in frumos, pozitiv. Daca-ti trebuiedouà feresti, i pui una mai sus decit alta, sau in locde doua feresti la fel ai una foarte mare i alta foartemica, nu faci decit sa transpui in dizgratios, in mon-struos ceea ce exista inainte in gratie, in norma ceeace va fi fiind vechi i, poate, obositor pentru unii ochiblazati, dar pentru atitia oameni obisnuiti cu simtulfrumosului traditional e o neinlaturatä cerinta, cad infrumos chiar obisnuinta veacurilor ajunge a fi lege, simtmostenit, imperativ innascut. Se cladeste mult, i acestmult care se cladeste astazi inlatura ce a fost odinioaranoul izgoneste trecutul din lacasul lui vechi ; modestecase patriarhale de odinioara cad jertfa stradelor iargi

284

:

fi-resti,

halelor ae locuinta, cu fatade impunatoare, i uneledintr-insele samana prin podoabele lor cu patima deinzorzonare a parvenitului care-si asaza toate medaliilesi toate podoabele lui pe proeminenta bine nutrità atrupului sàu. Astfel, fatadele multor case bucuresteneiti fac impresia unui batalion din garda nationala de pela 1880, in care un sexagenar era capitan, un cvin-cvagenar sublocotenent, toti maria1i, toti burto0 i, pecit se poate, purtind nobilele decoratii ale pacii : niamintim i noi parada acestor bravi garzi nationali decari rideau, pe la 1830, cu hohote, romanticii, VictorHugo si ceilalti.

Cu un asemenea gust, noua ni par cladirile de odini-oara urite, si le distrugem cu pasiune ; nimicim cu fu-rie, cit, ici-colo, s-a mai pastrat din vechile case iubi-toare de proportie ; i trebuie sä ai nu numai unbun-sims superior, dar i mult curaj pentru ca, intreincornoraturile acestea ale epocei de astazi, sd la§i mo-desta locuinta, atit de multamitoare pentru ochi, atitde bine impartita, in care te simteai asa de acasa lacel dintai pas pe care-I faceai intr-insa.

0 scuzd pentru aceasta aid, la noi, este totu§i. Fru-museta veche a fost, intr-un anume sens, mai sdracddecit vremea noastra ; desi aceasta nu inseamna cäsintem mari bogatasi, dar sintem macar mari cheltui-tori fata de marii economi, de zgircitii vremilor trecute,cari ingramadeau in blanuri, in juvaere, in bani de auragonisita unei vieti intregi ; cel putin in ce privesterisipa, sintem nesfirsit mai bogati" decit strabuniinostri. $i asa e i in mii de orase noua pe care le-auridicat aiurea, din sate umile, cuceririle industriei, no-rocul descoperirilor de bogatii noua, legaturile cäiorde comunicatie moderne.

Dar la Venetia nu este asa : cei de astazi sint multmai saraci decit inaintasii lor. Pe cind noi &Amarao casa de birne ca sa ridicam in loc una de caramida,daca nu chiar de piatra tare, la Venetia nu ai de ce säfaci acest lucru. Venetia de odinioarl a fost un orasde oameni foarte avuti, pe cind cei de acuma sint cumIi ajuta Dumnezeu. $i nu poate inova, prin urmare,

235

plebeianul de astazi, cistigindu-si o pine in/fabrici eacapitalul strain, negustorul de astazi, care se hranestemai mult din cumparaturile strainilor, din ceea ce senumeste industria strainului", industrie care i esteprincipalul mijloc de trai al Venetiei : eind a fost ho-lera in Italia, orasul a avut un an inspaimintator ; omultime de pravalii au trebuit sa dea faliment pentruca mai toti cumparatorii obisnuiti nu sint locuitorii deacolo, ci strainii, i acestia lipsisera. Intre funetionari,oameni meritosi sint p1àtii cu 2-3 000 de lei pe an siau curajul de a-si tinea, desi n-au venituri de zestre,case pline de copii Fara a se plinge, ci foarte fericitiea ajung au potrivi viata dupa mijloacele lor I Totiacestia, oameni muncitori si economi, nu-si cladescpalate ; ei n-au nevoie sa &rime marile zidiri de odi-nioara ca sa-si inalte edificii mai marete decit acelea.Prin urmare, in afara de iubirea venetianului pentruVenetia, care este asa de naturala desi nu cunoastem

noi iubirea romanului pentru destoinicia aratata inarta de inaintasii sal este si o imposibilitate mate-riala de a reface orasul.

nu numai atita, dar, prefacindu-se orasul, valoarealui comerciala ar scadea. Orasul trebuie sa fie cunieste, pentru ca strainul sa soseasca i sa alimentezeviata actuala a Venetiei. Acele palate, fie cä ar fi pla-cute ori nu, trebuie sa ramiie cum sint. Sint prea saracivenetienii i prea interesati, pe linga faptul cä sintprea iubitori i prea intelegatori de frumuseta, pentruca sa schimbe ceva din infatisarea orasului de odi-nioara. Daca nu e totdeauna disciplina nationala, con-stiinta tiintificà, gospodarie oraseneasca superioara, eala Niirnberg, unde nu e permis sa se cladeasca decitin stilul german din evul mediu, in care e facut orasuIintreg, cu adevarat o minune a lumii, dar si alte motiveinriuresc pentru ca Venetia sa fie pastrata aproape inintregime cum era pe. vremuri.

Ceea ce nu inseamna Ca nu se cladeste din cind incind ; uneori se deschide cite o strada chiar acuma

.

E starea de lucruzi de acum doisprezece ani (n.a.).

286

1

$i

si

se lucreaza la una in dosul porticelor Pietei, in fatavechiului otel Bauer", si se poate culege pe gheteputin noroi si in Venetia se darima pentru aceastacase mai vechi, dar niciodata din fatada canalurilor,unde se insira splendidele probe ale mestesugului ve-netian de cladire de pe vremuri. In locuri unde au fostcase cu adevarat sarace, lath' stil si nume, acolo se fac,pentru multimea, necontenit crescinda, a insurateilor,a rentierilor in ultima calatorie de petrecere, a snobi-lor burgbeziei si a celor citeva sute de pelerini ai glo-riei si artei, oteluri, restaurante. Astfel, s-a cladit inlocul micului restaurant nemtesc Pilsen", numit dupavestita bere boema, un fel de ciudata cusca de cristal,in care se expun cu paharul de sampanie inainte sifloarea la butoniera, pana tarziu noaptea, priviti cuoarecare ironie de popolanii, de soldatii in concecliude dumineca, ce se strecoara inaintea imenselor gea-muri toti capitalistii internationali. Un prieten dinRomania a vrut sa-mi Lea si mie placerea, dupg unadin conferintele ce am tinut acolo, sa ma pofteasca inmaretul local modem : o colectie de scirboase exem-plare de bogatasi din toate natiile, cari yin, se vede,la Venetia ca sa-si bea sampania la ceasul la care obeau acasä, ca saii faca siesta la ceasul la care si-ofaceau in casa unde locuiau in orasul lor, o ingrama-dire de banal obraznic, care este o nota discordanta,aproape iritantä, in cadrul acesta asa de autentic isto-ric si de onest artistic al Venetiei. Dar, in sfirsit, cla-dirile acestea sint putine, si, de obicei, chiar ele cautasa imite infatisarea caselor de odinioara.

Aceasta, pastrarea vechii si splendidei scoice depiatra de pe vremuri, este al doilea element de frumu-seta al Venetiei. Marea, ce bate la toate usile, ce atingetoate zidurile cad nu e casa care sa n-aiba comu-nicatie clirecta cu dinsa, precum nu e cash' sä nu deaintr-una din acele admirabile strade inguste, perfectluminate noaptea, pietruite cu piatra de Istria, aslazi,ca 5i in secolul al XVIII-lea, fara un graunte de praf,fiindca n-ai de unde sl-1 aduci marea, ce se zbateusor supt ferestile fiecaruia, ce-si trimite mirosul sal-

237

ciu spre fiecare fereastrg, se elating si se frgmintg suptbiciul nemilos al furtunilor sosite din muntii istrieni,nu intimping nicgiri In neschimbarea fenomenelor saledecit lucruri care nici ele nu s-au schimbat, cu toatevietile ce se perindarg veacuri intregi in cuprinsul lor.Venetia isi are azi trecutul si aiurea decit in milioa-nele de acte de la Frari, in umbra marii biserici go-tice ; pergamente solemne, registre de hotgriri din carese desface atita Intelepciune pentru toate timpurile,insemngri zilnice si socoteli in scrisoare mgruntg, iute,pe hirtia groasg si asprà de pe vremuri, condicute denotari, pe care aleargg notele fugare despre vinziiri,cumpgrgri, mosteniri, schimburi, impgrtiri ; scrisori derectori", rapoarte venite din toate provinciile, rgvaseale negustorilor latini, greci, aromani, pgng si arrneni.Nu un trecut de pus in muzee, ci trecutul in care omulde azi trgieste, si care trgieste si prin omul de azi.

Sint, desigur, si atitea orase care au alte elementeale trecutului, dar acolo trecutul il afli in strada cu-tare, la numgrul cutare, in muzeul cutare, deschisnumai de la ceasul cutare ping la ceasul cutare. Acura,trecutul acesta, studiat la domiciliu, e, fkg Indoialg,foarte util pentru educatie : vrei sg vezi cum se imbrg-cau oamenii, intre ce mobile vietuiau, ce tablouri ad-mirau, ce sculpturg stgtea Inaintea ochilor lor ; vreisg te lamuresti cu privire la viata lor practicg, la viatalor esteticg ; te duci acolo, la orele prevgzute, plgtestifrancul de intrare, lasi bastonul si umbrela la portar,si cglguza te duce in toate pgrtile. Acesta e de Ra-fael 1" Rafael ? Foarte bine." Acesta e de Vero-nese !" Veronese ? Iau act." Si tot asa mai departe.Dar nu acesta e mijlocul cel mai potrivit pentru cu-noasterea trecutului. Trebuie sg-1 ai intreg si in mediullui, neschimbat, nestrgmutat mai ales nestrgmutat,fiindcg e o schimbare si in orice stramutare. Ei bine,acolo, in Venetia, e numai el, trecutul. Evident, si acologgsesti muzeul, atitea muzee, Accademia delle Belle-Arti, in fata podului de fier, in vecingtatea bisericii

238

de veche caramida rosie, de pe fondul careia se des,face o alba, suptire silueta de slinta, de imparateasa.E Museo Civico Correr, cu nesfirsitele-i materiale deviata culturala. 1 Sint zecile de galerii publice, sutelede galerii particulare care-si in§ira firmele pe CanalGrande, momind pungile pline ale colectionarilor, in-cepind cu cei mai naivi. $i in colectiile publice mereuvin straini cu Baedecker-ul, cu practicul ghid Woerl",sa verifice cele ce spune cartea, cum spuneam altadatä,cind eram fink, si ma incurcam tot de oameni cu car-ticica rosie ca, la cazarrna, sergentul de zi in inspec-tie, dator sà constate daca nasturii tunicelor sint curl-

ori ba. Dar, marturisesc, nu e in atita arta, raspinditapretutindeni, partea care te misca mai mult : un tablousau o sculptura Ant facute de un orn pentru a fi intr-unanume loc i pentru a produce o anume impresie, si adesface un tablou de acolo de unde era sortit sl fie,aceasta inseamna a rupe cea mai mare parte din inriu-rirea pe care el ar putea sä o aibl asupra sufletuluinostru. Nu stiu daca ati observat un fapt : oameniiuriti pot sa stea unul linga altul Mel ca aceasta sl nesupere originalitatea lor ramine ; dar oameni fru-mosi barbati frumosi aproape nu mai existä ; darfemei frumoase mai sint, ici i colo pierd stind unalingl alta. Ei bine, si tablourile frumoase pierd tot asaprin juxtapunerea... administrativa.

$i e un noroc cà tablourile i sculpturile n-au viatamiqcarilor In afara, cad, altfel, ingramadite in aceeasisala de muzeu, ar protesta nu numai contra publicului,pe care parintele lor nu 1-a prevazut, dar si contravecinilor, pe cari ar dori, in interesul tuturora, sa-ipoata inlatura caci pe pinza, ca si in realitate,sfintii, i zeii se concureaza, se exclud. Cine vrea saprimeasca adevarata inriurire a unei opere de artatrebuie sa se duca in locul unde aceasta opera se pas-treaza asa cum a inteles-o creatorul ei i cum au vazut-oaceia carora li era destinata. Evident, daca vrei sastrabati iute cu ochii picturile eminente ale Venetiei,

De atunci s-a mutat In largile. sIll ale Palatului regal (n.a.).

239

till

le &esti adunate in numar mai mare la Academie",dar, daca vrei sa vezi sculptura si pictura venetiana inmediul ei adevarat, du-te, spre pilda, in biserica SantaMaria dei Frani de ling vechea mea arhiva, unde ampetrecut atitea ceasuri placute din viata mea, in chi-liile franciscanilor, cu ferestile deschise asupra unuipetec verde de gradina, in care infloresc alb cei dintaicaisi, pe cind ciorchine de flori rosii atirna din hal-coanele caselor din fata. Intrind in biserica Iarga, plinäde capele, de colturi de umbra si rugaciune, de pa-sagii in care sus se urmeaza pe sicriile de marmura sta-tui de calareti medievali, nu lua in seama strainii earlcutreiera cu pasi greoi si facind zgomot ce li pasaca sint intr-o biserica, in necesitatea facatoare de mi-nuni a careia nu cred 1 cruta durerea cutarii femeiin negru, care, Fara vedere pentru tot ce se poarta injurul ei, intreaba pe sfintii patroni daca intre soldatiicazuti in Libia nu e cumva fiul si fratele, sotul, ill-bitul, si indreapta care altar un suprem strigat deajutor 1 Deci fa-te ca nu vezi caravanele zgomotoase desträini ce yin aici ca la teatru, transfornia-te intr-uncredincios din veacul al XIV-lea sau al XV-lea r:ufoarte putina bunavointa, reusesti ; doar te transformisi in lucruri mult mai urite decit atita 1 fii reve-rent, cucernic, nu curios si critic", primeste raze deimpresii, nu trimete sageti de judecata, lasa-te chemat,prins, stapinit de fiecare opera, intra inlauntrul flea-rui amanunt, .si. atunci vei trai cu adevarat viata dearta a trecutului.

Madonele-ti vor spune ea intre durerea pamintuluisi puterea cerurilor este o legatura si ca, prin frumu-seta lor, ele o infatiseaza ; sfintii vor marturisi ea pen-tnt tine au indurat chinurile, cavalerii inchisi in armurete vor asigura ca si dincolo poti fi cum ai fost, devreme ce ei isi urmeaza acolo, ca eroii lui Homer,luptele din care aici li s-a tesut viata. Si nu e o bisecicavenetiana care sa nu fi pastrat capodopere arnestecatecu sfintele imbricate-n fuste tarcate, imbrobodite invaluri cu coroana in virf, inciltate in pantofasi de satinsi aur. Ele ascund uneori acesta e cuvintul, caci in

240

armonia lor pioasa nimic nu traie§te prin sine pie-tun incepind din veacul al XV-lea, ca la San Sebas-tiano, picturi in stil bizantin, care evolua atunci catreo arta mai inaintata, mai noua, §i mergind pana la e§a-fodagiile lui Giambattista Tiepolo, marele artist vene-tian din veacul al XVIII-lea. Multe din aceste bisericisint pustii mai toata ziva, a§a ca ai, strecurind gologa-nul copiilor, cari, pentru un soldo, te votr lasa in pace,tot ragazul sa prive§ti, parch' biserica ar fi numai a ta,in ceasul pe care-I vei alege, potrivit dispozitiei sufle-te§ti in care te afli. Si poti sa gase§ti opere de artanu numai in bisericile cele mari, dar §i in cele maimarunte, in care sufletul se simte mai bine clecit inimensitatea catedralelor.

Dar nu numai in ceea ce prive§te culmile cele maiinalte pana la care se poate ridica arta, in arhiteeturkpictura §i sculptura, Venetia te poate face sa traie§timacar viata celor din urma patru veacuri, ci viataaceasta o traie§ti §i in drumul pe care umbli, acela§idrum pe care au mers me§terii" cari au facut aceleopere, in piata de unde prive§ti §i pe care, pe la 1700,ei i§i expuneau lucrarile, §i in odaia pe care o ocupi,§i in care, card indoialk pe linga miile de amanunte,vulgare §i nobile, ale atitor vieti, au batut §i ceasuriistorice ale cetatii. Nu numai ea viata artistica a tre-cutului e pretutindeni, dar viata practick de toatezilele, amanuntele triviale ale vietii nu sint ale timou-lui nostril. In Venetia poti sa intinzi Inca mina celuide la fereasta din fata, de ti se pare ca zare§ti peRomeo §optind Julietei in noaptea link vrajita deShakespeare, poti sa arunci o floare peste strada in-.gusta in care circula, totu§i, a§a de puternic aerul §iin care soarele coboara la anume ceasuri atita lumina,incalzind, o clipa, totul. Strazile au rilmas exact a§acum erau acelea pe care umblau solii moldoveni venitiaici pe vremea lui Stefan cel Mare. Acum ciocane§tila poarta de lemn vechi, cu masive ornamente de me-tal, din minerul de fier care el insu§i formeaza o opera

241

de arta. 0 mina nevazuta-ti deschide : poate sa fiecineva de azi, dar poate i inaintga de acum patru-cinci sute de ani. Te sui pe scara ingusta, neagra, rece,de piatra, care duce la odaia de sus, cu o impartireca pe vremea romanilor : sala larga, atriul luminos,unde stà toata lumea, intr-o fratie democratica neIn-tIlnitä bogati i graci, nobili i servi, gazdeoaspeti, femei i barb* si in care debuseaza toateusile celelalte. Asa e la locuintele grace, si ga lapalate. i ce spectacol splendid, cu totul neobisnuit, ecind intri, trecind din curtea absolut romana, impo-dobita cu resturi de marmura, pentru ca, apoi, in spa-tiul liber dintre odai pline de mobila veaculuial XVIII-lea, sa ti se deschida, de o parte si de alta, por-tile de intrare la incaperile locuite si la cele in careflutura Inca umbre care se simt prea mult acasa pen-tru ca sa se poata imprastia in vinturi... Lumina elec-tried ofi conductele de apa n-au izbutit pretutindenig le puie pe fuga, prin confortul lor modern.

Toata infatisarea moderna, bogata in lucruri co-mode", nu e i o infatisare disting. Din mice civili-zatie materiala stralucita se ridica intr-un timp o cul-tura : o vor vedea stranepotii ngtri, dar noi sinternInca foarte grosolani grosolani in casa noastra, inimbracamintea noastra, in felul nostru de a intimpinasi de a vorbi, i, cu cit primim mai mult din spoialanoastra de civilizatie, cu atit sintem mai grosolani fatade strarnosi, ca i fata de terani. Intr-un oras ca Vene-tia, traiesti, insa, in atmosfera aceea de naivitate in-stinctiva a frumosului, originalului, sincerului in oricelucru. Acum sint mafi artisti cariji propun un planvast, trecut intai printr-o intreaga distilare filosofica, dardin care ies adesea greseli, pe cind maestrul venetiande odinioara avea prdvdlia lui, unde tratai cu el cum aitrata cu un timplar, cu un fierar ; el n-avea nici un felde pretentie : frumosul, comandat, se producea de lasine in atingerea degetelor sale divine. Lucrurile celemai bune le fad, de fapt, cind n-ai intentia de a leface, si ceea ce omoara in vremea noastra este ca pornimtotdeauna de la intentie, de la reflectie, de la sfortare,

paiurea,

242

facind sa sece izvorul adevaratei inspiratii a sufletului,in moralä, ca si in frumuseta.

Pentru a ne cobori de la nota istorica' generala laamanunte, pentru a verifica permanenta artistica, liberadezvoltare in frumuseta a Venetiei, sa facem o sfortarede imaginatie ca sa ne inchipuim cum se infatisa ora-sul pentru departatii nostri stramosi eari au fost peacolo.

Unchiul" lui Stefan-voda cel Mare, carturarul loanTamblac, venit, la 1477, cu scrisoarea lui greceasca,dupa forma romfineasca, din nenorocire pierduta, dic-ta-CA de Stefan Insui, ca s arate prin cite incercaridureri a trecut Moldova si ce primejdie o ameninta,Inca a vazut in Venetia numai o parte din straluciteleei podoabe de astazi. In mijlocul pietei, altfel croite,fara Procuratiile 1 adause de Napoleon, iar in coloil dindreapta, cu o bisericuta acum darimata, i atunci seridica biserica Sfintului Marcu, dar ea nu samana intrutoate cu biserica actuala. Calatorul moldovean nu pu-tea sä vada mozaicele noi, cu figurile inflorite, cu gesturile elegante, cu atita bogatie i oarecare pretentie,ale lui Veronese, care se vad azi deasupra portilor deintrare dar existau vechile mozaice bizantine, repro-duse pe largile pinze, icoane intregi i adevarate deev mediu ale lui Carpaccio 2, din care astazi a iramasunul singur in partea stinga a basilicei. Inlauntru, insa,era aceeasi umbra prielnica rugaciunii, acelasi lucru demarmure rare, aduse din Orient, mannure colorate caflorile ; era aceeasi discreta lucrare a marilor mozaicedin bolti, cu suptele figuri intunecate ale sfintilor pefonduri de aur sters.

Biserica vechiului oras bizantin avea, deci, o infa-tisare mult mai bizantina decit cea de astazi. PalatuTDogilor, care era legat de biserica odata aceasta era

Palatul procuratorilor din PiaM San Marco, construit in vremea IuNapoleon I.

2 Vittore Carpaccio (cca 1455-1525) pictor venetian din epocaRenaiterii.

20 24X

;

si

numai un paraclis al palatului, ca bisericile noastredomnesti pentru curtile vecine vechi de un secolnumai, in ultima lui forma, era pe dinafara asa curne i [in] timpul nostru. Cind I-a vazut ambasadorulnostru, el stralucea astfel de o relativl tinereta, en fa-gaduieli de vesnicie, fara temerea, de daunazi carea adus si mutarea celebrei biblioteci cà se va prä-busi, cum se prabuseste mindrul Campanile 1, care, pevremea lui Tamblac, n-avea Inca doar delicata logetaa lui Sansovino 2.

Dar stramosul acesta de la 1477 n-a vazut ceea cevedem noi acuma in interior. Acest interior a fosttransformat in stilul Renasterii ; pe acolo a trecut minaacelor mari impodobitori ai Venetiei bogate din 1600.Uriasii de piatra Marte si Neptun, razboiul peuscat, triumful pe mare cad pazesc scara nu erau,

nu era toata infloritura arhitectonica din jurul feres-tilor curtii interioare ornarnente in alt stil, adausecu vremea.

Sansovino nu daduse, de cealalta parte a Pietei, niciLibreria, biblioteca pentru rnanuscriptele &Amite decardinalul Visarion din Niceea, Bessarione, si nu se adu-nasera acolo tipariturile lui Aldo Manuzio 3. Nici Pa-latuI Monedei, Zecca, unde curind s-au adapostit car-tile Marcianei 4, nu iesise din armonioasele concepthale mintii lui.

Dar, in afara de aceste schimbari ale Pietei, calatorulroman a vazut Venetia in mare parte tocmai asa curno vedem si astazi, de la fatadele gotice ale MareluiCanal pana la locuintile plebei sarace. Numai un lucru1-a vazut el si noi nu-1 mai putem vedea astazi : a va-zut stralucirea pompelor oficiale in timpurile de bi-ruintl si de larg imperiu al Venetiei, care-si intindea

I Campanild turn-clopotnitil, construit ling5 o biseric5 sau chiarpe corpul acesteia ; mindrul Campanille" din Piala San Marco, con-struit in secolul al XII-lea, s-a prabusit in 1902 si a fost reconstruitin 1912.

Giacoppo Tatti, zis Sansouino (1486-1570) sculptor si arhitectflorentin.

Akio Manuzio (1449-1515) tipograf §i editor italian.Marctana biblioteca publici a Veneliei.

244

si

stapinirea 'Dana departe in regiunile Orientului ; a va-zut flote care se intorceau Mine de bogatii, ostiri careplecau pentru apararea insulelor din Arhipelag si acetatilor din Moreea si Albania ; a vazut canalele pline,in anume zile, de intrecerea in lux si rapeziciune astralucitelor gondole ale aristocratiei venetiene, i erauatunci supt ochii lui in portul negustorilar corabii atitde multe i atit de apropiate unele de altele, incittrebuia un mestesug deosebit pentru a gasi un drumdire rnarea cea larga. El a gasit Venetia vie, care-sicistiga harnic avutiile si se bucura de dinsele tocmaipentru ca si le cistiga zi de zi in sudoarea fetei ; agasit Inca Venetia triumfantd, care curind a disparutpentru totdeauna. Si a mai vazut, ca prevestire a vre-milor si mai rele, semne de duiosie omeneasca ale carorurme le-arn cules in arhive. Venisera turcii in PeninsulaBalcanica, Negroponte fusese cucerit, anume cetati dinMoreea cazusera, si era o multime imensa de refugiatiin oras, cari dormeau, ca in Constantinopolul primej-diei din 1912, pe pietele publice, supt arcade, ii cautauadapostul prin magazii, i, fata de marea durere ome-neasca a acestor fugari, se da voie femeilor, care strin-geau bani ca sa cumpere pine pentru cei din inchisori,sa colecteze si pentru familiile acestor sáraci fugari dinBalcani, dind fiecareia din aceste vaduve, fiecaruia dinacesti copii orfani cite douà pini pe zi si o strachina desupa la amiaza. In aceste imprejurari tragice de oparte, stralucirea pompei venetiene, de alta parte, du-rerea omeneasca a pribegilor a vazut Venetia solullui Stefan cel Mare.

Pe urma, peste un veac tocmai, in Venetia era oas-pete un domn roman, care stapinise aici, la Bucuresti.

La Arsenal se pastreaza fragmentul de tun al luiPetru Cercel, si in biserica din Caluiu se vede chipul

cu podoaba prinsä in ureche a curtezanilor efe-minati din jurul lui Henric al III-lea, printre cari afost vestit prin frumuseta, eleganta, talentul lui literar

cad facea versuri si a scris un imn &Are Dumnezeucare ni s-a pastrat.

20* 245

shy,

Fusese domn la noi, fugise in Ardeal, unde statuseacum se adapostise in Venetia. Avem toata

corespondenta venetiang privitoare la acest print fru-mos, cu parul negru revarsat pe umeri, neobisnuit defrumos chiar in Italia, unde frumuseta se intilneste petoate drumurile, cu ochii mari, visatori, cu glasul dulce,cunoscator desavirsit al limbii italiene pe care o vow-bea cu eleganta. Se instalase, desi n-avea bani, intr-u-nul din cele mai frumoase palate de pe Canal Grande,in Ca Pozzo, avea gondolierii lui i, din cind in cind,instiinta pe serenisimul doge al Republicei ca ar aveanevoie de un numar oarecare de galbeni de aur case duck' sa-si incerce din nou norocul la Constantinopol,unde i-a fost dat ca, putine luni dupg aceasta, sapiara in apele Bosforului. Ei bine, cind, la 1589, PetruCercel a vazut Venetia, era acum epoca Renasterii :vechiul Pa1at ducal se prefacea, se impodobea, pastrin-du-se numai pe alocurea ferestile inguste gotice, carefac i astazi principala frumuseta a splendidului sir defatade de pe Canalul-cel-Mare ; ici i colo, rasaraiurea cladiri in stil antic, si, in acest stil al Renasterii,se ridica pretutindeni, sprijinind palatele, uriaii armo-niosi, cu muschii incordati, intre frize elenice si co-loane cu capitelele corintiene. Cel mai mare arhitectitalian, dupà normele lui Vitruviu I, Palladio 2, daduse-zidirea admirabil proportionata amestec de caramidarosie si de alba marmura care e San Giorgio. San-sovino triumfa de la un capat la altul al cetatii, careI-a adapostit 'Ana la moarte.

Era epoca in care putea sa vada cineva, supt arca-dele de pe Piata San Marco, ori trecind podul unuicanal, spre a intra intr-una din pravglioarele aceleaintunecoase, stind de vorba cu fiecare, glumind cu citeunul, luindu-se dupa trecatoarele a caror infatisare ise parea el merita a fi pästrata in minte pentru a ostramuta in tablourile sale, putea sa vada pe insusiPaolo Cagliari, pe care 1-au numit Veronese, dupa' locul

Marcus Vitruvius Pollio (cca 88-26 i.e.n.) arhitect roman, autoral scrierii De arhitectura.

2 Andrea Palladio (1518-1580) arhitect Italian din epoca Renasterii.

246

sa.

Inchis, si

de origine. Si Veronese insusi a avut legaturi cu noi,si iata cum. Intr-un colt din insula Murano era o ma-nastire, San Maffio, unde, intre celelalte calugarite, lo-cuia, cind Petru Cercel era la Venetia, una care sechema, dupa nurnele ei de familie, Adorno Vallarga,iar cu numele ei de botez, Marioara, si care primeascrisori in greceste de la sora ei, doamna Ecaterina aTerii Românesti, de la nepotul ei, Mihnea-voda, caremai tarziu s-a turcit, si fiul acestui Mihnea, care, el,ramase crestin, Radu-voda, era sa fie crescut aici, suptingrijirea Marioarei, calugarita de la Murano. $i Mih-nea, in vremea cind 'Astra Inca legea neamului sat',trimitea matusei, ca semn de recunostinta, podoabepentru altarul distrus astazi cu toata cladirea, incit maical nu stie nimeni macar locul unde se inalta manas-tioara. Legaturi de afaceri banesti avea Marioara si cumesser Paolo Cagliari, cum se vede din scrisorile pecare mi le-a daruit odata un prieten, trecut de mult lacele vesnice, Urbani de Cheltof, si care au avut noroculextraordinar de a se putea intoarce patru veacuri maitarziu in tara de unde pornisera. Intre acele scrisoriam aflat insemnata si o datorie catre Veronese el insusi.

Desi nu vreau sa prejudec asupra capitolului lega-turilor noastre cu Venetia obiectul ultimei conferintece se va tinea dar trebuie sa spun ea pe vremeaaceasta era atita lume româneasca aici, zbatindu-se inprocese, ocupindu-se cu negotul : fete de domni, gineride domni in pribegie, mitropoliti, calugari ; nu era oclasa a societatii românesti care sa nu-si fi trimes, prinanii 1600, reprezintanti in Venetia. $i in jurul lor sedesfasura splendoarea epocei celei mai inflorite, si lu-xoase, si sanatoase, a vietii venetiene, epoca lui Ve-ronese. 1

1 N. Iorga, Contribufluni la istoria Munteniel in secolul al XVI-Iea, fnAnalele Academiei Romfine", XVIII, p. 106, nota 4. La 23 ianuar1584, MArioara cumpirii o parte, o actiune, de 700 de galbeni capital laMuntele-de-pietate de la «Signor Paul Caliar, pittor veronesea." V. 1iNeamul romdnesc pe mai 1926 : 0 vizitS la Murano (n.a.).

247

Trece Inca un veac si, pe la 1680, in epoca lui Brin-coveanu, era in Venetia Nicolae Caraiani, care primeabani de la voda ea sa-i depuna la bancile de aici, si,in special, la Zecca, pentru caz de nenorocire dinpartea turcilor ; si umblau necontenit scrisorile de lajupin Nicolae care domn si de la domn catre jupinul.Apoi, anume obiecte de lux, in aceasta epoca larga incheltuieli, se cumpdrau nu numai din Ardeal, dar si dinVenetia. Din cind in cind, veneau pe corabii orientaleromani, can nu erau, insa, din partile noastre, ci dinMoscopole, in Macedonia, si am gasit un vraf intreg descrisori de ale negustorilor din marile centre aromanestiale Peninsulei Balcanice, cari-si trimiteau aici, la Vene-tia, copiii, sa invete mestesugul de negot si limbile tre-buitoare. Veneau cu totii, factori din Bucuresti, mosco-politani, pretendenti, sotii de domn, ca Maria Sturzaa lui Grigorascu Ghica, in splendida cetate, pe vremeacind ea se incununa cu o ultima aureola de glorie dinsuccesele repurtate in Moreea, in Peloponesul recuceritpentru mai putin de o jumatate de veac. Precum, cladsoarele apune, el revarsa din nou raze mai calde parcadecit in plina amiaza, tot asa acuma, la sfirsitul veacu-lui al XVII-lea, cind tot ceea ce era energie si ideal insufletul venetienilor se sstringea pentru a da Republiceio noua aparentä de viata si putere. Si acesti oaspeporientali vedeau cladirea greoaie, dar plina de maretie,a Sfintei Marii a Mintuirii", della Salute, ridicata camultamire pentru inlaturarea primejdiei ciumei, ulti-mele opere de mestesugita si lenesa inflorire a artei, lainceput asa de simpla si sobra, a Renasterii, vedeau pereprezintantii tarzii, deprinsi de mult, si ei, cu luxul sipoza ai scolii de pictura venetiene si participau la ser-baffle stralucite ale unui triumf care nu trebuia sa mairevie. Bursierii romani vor veni apoi aici si in vremeaMavrocordatilor, invatind mestesugul picturilor largi pefond de dulce-albastru, care dau un zimbet bisericilornoastre de atunci.

Pe urina, insl, Venetia decade tot mai mult, calatoride la noi n-au mai cercetat-o, si o inviere a trecutului eiin tovaräsia inaintasilor nostri nu o mai putem face dela aceastä data.

248

IV

Dar Venetia are Inca un element de frumuseta care,cel putin pand acum citeva decenii, o facea unica. Nunumai cä ramasesera casele din evul mediu §i podoabeleRena§terii, dar, daca se schimbase haina functionarilor,Imbracati cum sintem noi, clack' se schimbase portul fe-meilor lumii bogate, mult mai putin bogata astazi, cindse imbraca dupa tiparul modelor din Paris, pe cind alta-data Venetia dadea ea moda apusenilor sa amintimpe acea doamna Maria Ghica, nascuta Sturza, care venide- acolo, la 1672, aici, in Bucure§ti, imbracata in hainede brocard dupl datina Apusului, producind tot atitaemotie cit a trebuit sa produca §i cea dintai femeiecare s-a intors de la Paris, la inceputul veaculuial XIX-lea, In alt costum decit al Tarigradului rà-màsese totu§i ceva.

Portul cel vechi traie,te numai in tablourile dinmuzee §i biserici. Pentru popor, tot a§a : fusta femeiloidin popor este aceea§i ca qi acea a femeilor din Neapolesau Turin. Marinarii cari vin poarta aceea§i uniforrnaa Italiei unite ca §i marinarul originar din Sicilia saudin Genova, §i nimic din infati§area care insemna odi-nioara fortã militara §i forta navala a Venetiei n-a ra-mas. Dar ceea ce nu s-a dus cu totul nici pana azi esteviata populara. Se traie§te in clasele_ de jos, §i chiar,oarecum, In clasele burgheze, mai sarace, a§a cum setraia acum trei sute de ani : ca fel de vorba, ca formesociale, ca deprinderi elementare ale vietii, au rarnastot aceia§i.

Am observat, Insa, o scadere, §i mi-a parut ga derau : a disparut viata populara din jurul fintinilor. Ni

Constantin CApitanul, ed. Iorga, p. 175, spune : Dupà ce au luatdomniia la Odriiu, au trimes pe Sturzea spatar, cumnatu-suu, de au aduspre doamna de la Vinctifa i fiind i Grigorie-voda la oaste, au fostsosit i doamna, criia i-au fost irOt inainte multe jupinease la Dunfire,

cu einste o au adus la Bucuresti. Doamna era imbracatA in haine frAn-cesti foarte frumoase, i inlr-acela chip au fest pinA au intrat in Bucu-resti : deei au lepAdat hainele acelea si au luat rumAnesti" (ma.).

249

;

5i

putem face o idee de ce infati§eaza in Orient i Ve-netia ramasese pe jumatate eel putin orientala fin-tina. De la scenele biblice vechi, cu petirea lui Iacovla fintinä, pang la viata satelor noastre, fintina e centrulcel mare de intilnire al satului intreg §i popasul tuturordrumetilor : desigur ca se spun acolo mai putine prostii§i necuviinti decit in anume saloane.. De cite ori n-amstat eu in singura cafenea din Ragusa, nu pentru cafea,nici pentru ziare, ci ca sá privesc cum, catre seal% ve-neau femeile poporului, imbracate in discretele lor rochiinegre sau violete, cum, cu gesturi ritmice, antice, incar-cau vasul cu apa §i se intorceau apoi cu pas leganat,astazi, ca §i acum citeva sute, poate mii de ani 1 Totasa era §i in Venetia. Fintinile aici formeaza i adevaratemonumente de arta ale oraplui, incepind cu acelea dinmijlocul curtii Palatului ducal : splendide fintini debronz datind din vremile bune ale artei venetiene, fie-care a§ezatà in cite un campo, o piazzeta", inconjuratide casele inalte, negre, cu multi locuitori, §i unde, all-turi de femei §i fete tinere de prin aceste imprejurimi,venea §i cite o biata baba binecuvintind in dreaptain stinga : benedetto, benedetta. Si erau asa de fru-moase cofele in care se Cara apa : de metal lucitor, debronz ro§u ; le a§ezau frumos pe cap, sprijinindu-ledistrat cu o mina, §i in atitudinea aceasta suiau scarilede marmora ale podurilor, de pareau imparatese caresuie treptele altarului pentru a primi cununa pe frunte.S-au dus. Nu mai e nimic din toate acestea : nici glu-mele la fintini, nici intrigile ce se teseau acolo, nici lo-godnele ce se faceau i casniciile cé se desfaceau acolo,nici asasinatele care se pregateau uneori pentru celedintai ceasuri de noapte, nici duioasa impacare intredoua familii, ca in pove§ti. Municipalitatea a adus apafoarte buna pretutindeni, iar la fintinile frumoase s-aupus lacate.

In Venetia de acum mi s-a pärut deunazi a a pieritceva, i nu §tiam ce. Spuneam aceasta unui compatriotal nostru, trimes de Casa §colilor acolo pentru studii dearta bizantina, modest §i harnic tinar de viitor, d. Pavel

250

Popescu 1, §i atunci el rn-a intrebat : N-o fi apa, dom-nule ?" Asta e 1 S-au inchis fintinile, §i acum codanele§i Radii trebuie sa-§i vorbeasca prin ganguri, ca printirgurile sase§ti din Ardeal, ori in infundatura portilor.S-a dus astfel o mare frumuseta poetica a vietii claselorpopulare.

A ramas, insa, destul din familiaritatea patriarhalii,care aiurea a disparut cu. totul. Daca §tii §i. putin italie-ne§te, §i. nu e§ti un stingaci de german sau de englezcare love§te cu coatele in dreapta i in stinga, dna potisa-ti dai infati§area de localnic, e§ti rapede primit incercul lor, al tuturora ; strainul e adoptat imediatdaca-§i era cea mai mica osteneala sa se coboare inviata poporului. Imi aduc aminte §t acum cu emotiede casuta unde, odinioara, acum cincisprezece-doua-zeci de ani, imi adunam §i. a§ezam notele culese inarhive. La doua ceasuri se inchidea, §i, peste poduri,stradite, campielli, inaintea bisericilor zavorite, inpreajma pravalioarelor negre ale anticvarilor §i vinzato-rilor de legume fierte pentru prinzul de amiaza searase intindeau marile mamaligi de aur §i pe§tele marunt,fritti misti, cu pete ro§ii de crabi §i §uvite roze de sepii

ajungeam acasr, in Campinello del Vin, sestiere diSan Zaccaria. Va fi murit de mult stapina casei, vaduva-unui capitan de corabie, signora Bruna Gregoretti,nascutä Predonzani, ceva mai inalta ca o pisica i albaca o peruca infoiata din veacul al XVIII-lea ; de sla-biciune nu mai vorbim : aici omul batrin se Unica. Su-nai, intrai acolo fara zgomot la sunetul clampei ce sedesfacea corespondenta, fire§te, se aducea cu panerulpe fereastra, ca §i toate proviziile.

In odaia central' a atriului, la odce ceas aproape, eralume adunata, dintre locatari, §i dupa doua zile trebuia,daca nu erai un erudit rebel la viata social', sa te im-prietene§ti cu toti, ca in piesele lui Goldoni. i nu poatesa inteleaga cineva comediile lui Goldoni daca n-a trait

1 Pictorul Molda de azi (n.a.).

251

in mediul acesta citava vreme ori nu 1-a studiat. Intai,aceasta familiaritate mi se parea curioasii, cad noi sin-tern, orice-am zice, ciocoi" chiar acei cari nu sintmor de necaz cd nu pot sa fie.

De o parte, era acolo o cintareata care se exercitatoath ziva fàr sa se ingrijeasca daca mai este cineva ala-turi ; in altd parte, un colonel de marina, cu ordonantalui, i citeva alte tipuri de locatari, linga batrina i ne-poata ei. Aveau fiecare o odaie, dar mai nimeni nu sta inodaia lui, ci toti in camera din mijloc, in cea mai deplinafamiliaritate. Pang i colonelul vorbea cu ordonanta casi cum ar fi fost frati !...

Am trait in acest mediu trei luni pe care nu le voluita niciodata.

Cunosteai i toata vecinatatea era imposibil s5 nuo cunosti, caci toti scoteau capetele la feresti, asa deapropiate, incit nu pierdeai nici un amanunt din viatace se petrecea acolo, simplu, familiar, Fara ascunderifara lucruri de ascuns. Ajungeai sa cunosti pana i ceasulmincarii pisicilor, ceasul /a care venea cersetorul sacinte, salutind la toate ferestile pe rind. $i tinerii faceauserenada la geamurile unde vazuserä ziva un cap fru-mos ; cui nu-i placea n-avea decit sa-i ude cu apa 1

Desigur, o viata cu totul particulara. La teatrul dinVenetia am auzit acum pe Novelli fluierat. 0 crima fatade arta ! Dar, nite, asa sint Zabovise ridicarea corti-nei... Se chemau dintr-o lojà intr-alta, cu strigate degusturi indoielnice, intr-o sala saracacioasa, ingusta, ciiaerul inchis. Lumea venea in jachetà rieperiata oroarepentru orice bacan englez, care pune, seara, smochingulnegru ! Asa era la Rossini, asa era la Goldoni, la teatru,ca si la opera. $i asa a fost totdeauna. Cine s-ar supara ?Dar se supara, oare, gardistii cind, in adincul noptii, urlacetele de tineri cari au baut ceva prea mult yin §i dau_dovezi de o veselie cu mult prea tare pentru somnulcelor obositi ? 1

Stringeti acum aceste trei elemente la un loc : marea_pentru oricine, evul mediu, trecutul in genere, care cu-

252

si

:

si.

1

prinde viata a patru veacuri §i care se amestec5 'in viatade asfazi, §i viata popularà, care a pAstrat toatà coloa-rea, toga' camaraderia, toatà sinceritatea unui trecutpatriarhal pilna" la artarhie, dar 0 pánd la forta umandcea mai voioasá §i mai placutd, 0 atunci, numai atuticiyeti intelege de ce Venetia este, intre ora,ele frumoasedin lume, un ora4 unic.

CV 3-36

OXFORD

Prin invitacia la Oxford a unei parti din membriicongresului istoric am puhit vedea un colt din evul me-diu pastrat in toata evlavia, disciplina, fratia si ascul-tarea sa monastica intre zidurile manastirii de inviità-tura din veacurile departate, pang aproape de vremeacind s-a stabilit in Anglia dominatia normanda.

Un oras oarecare, si nu din cele mari, in care, dupà .figurile zgomotoase ale Londrei, se simte cineva ca lacara, in tihna, cu inima linistita si gindurile inseninate.E aici curatul, pgnicul patriarcalism englez, pe carepripa, zbuciumul vremilor moderne nu 1-au izgonit depretutindeni, ci care, aparat de turnurile vechilor bise-rid, primeste azi pe strain ca si acum un veac sau doul

Dar, indata ce ai trecut pragul celui dintai colegiu,porti batrine par sal se fi inchis in urma-ti. Vraja altortimpuri te-a cuprins cu totul. In curtea larga, pietruitlsau vesela de pajistea-i final% domneste o pace desavir-OM ca si cum Ia doi pgi n-ar fi strade moderne, o gara,linii ferate ce fac legatura lute cu alta lume, pe careaceasta desigur Ca nici n-a prevazut-o, si care, tot ga desigur, n-ar iubi-o si n-ar putea-o pretui. Ziduri intunecatese Tidied, tmele din ele cu piatra mincata de ploile suté-lor de ani, farimitindu-se incet supt lumina calda a verii ;sint facade din veacul al XVIII-lea, sint si din al XVII-lea,al XVI-lea, din evul mediu insusi. Scarite de intunerec,cu inguste trepte de piatra, ca pentru suisul intr-un turnde paza, trec pe linga 0 cu orbita adinca, si esti mi-rat clack deschizind vreuna, te gasesti in biblioteca decarti noua, cu legaturile aurite, ale vreunui Una'. pro-fesor. Alaturi cu invatatorii cei mari si cu acei cari-siincep cariera, profesori suplinitori Inca, sint camarucelestudentilor : un cuib de piatra in care incape numaibine patul de fier, dulapul de haine cu forme vechi de

254

scrin, simplul lavabo de metal. 0 fereastä se deschideasupra coperisurilor de veche tigla pe care o mdnincgmuschiul de multe colori.

La ingltimea aceea nu se ridicg din freamgtul stradeidecit zgomote confuze. De alminterea, cine s-ar furisaprin aceste ganguri de umbra, din care, speriate, fugrazele indrgznete care s-au coborit ca sg vadg ce sepoate petrece in funduri de neagrg stiintg, de religieseverg ca acestea ? Apoi, deodata, sunete adinci, grave,de o impungtoare armonie, zguduie vgzduhul umed pecare-I stringe vechea piatrg. Si atunci ochii urmgresc indezvoltarea lui sprinteng turnul gotic sgmänat de ace siflori care aruncg inainte gurile strimbate ale balaurilorde granit.

Si ai apoi, dupà ce s-au inchis obloanele, dupg ces-au zgvorit usile de jos, dupa ce lämpile veghetoare din<Agile de studiu s-au stins pentru citeva ceasuri, o noapteMed päreche de bung, ca si cum adincurile pamintuluite-ar fi cuprins in taina lor tgcutg. Cind, la turnul dinfata, se miscg resorturile de fier ale ceasornicului fgrgmoarte, ti se pare cg fiecare clopot inseamng sfirsireaunui veac.

0, e mult ev mediu" aici 1 Il ggsesti oriunde, respec-tat in reinnoirile pe care le impun uzura si nevoile, ne-bgnuite altadata, ale vremilor noastre. El e in capela destil normand, cu stilpii indesati, solizi si simpli in podoa-bele lor sfioase, cu mormintele celor cari de mult au tre-cut pe aceste lespezi, care lor li se pgreau noug si temeial luptei pentru idealurile viitorului ; il reggsesti in bi-bliotecile cu bolti joase in care cartile vechi, manuscrisesi incunabule, par crescute din ziduri, in sglile de paradg,cu chipurile tuturor cgrturarilor si oamenilor politicicari au ilustrat colegiul, in refectoriile unde ti se aducedin penumbra, pe masa de gros stejar secular, vasuI deformg veche in care scinteie rosietec berea tare si amarg.Era evul mediu si in acele incgperi pentru mostenitorultronului, principele de Wales, cu cele trei-patru ferestide fatadg, cu drurnul neted care usita de sus, pe linggcabinetul de studiu al profesorului-sentinelg. Cind, seara,

255

am intrat in sala inaltà, prin bo1ile careia treceau fiorireci, scuturind pare &A pinze cenusii prin culmile panala care nu ajungeau luminile, tot evul mediu adunase,pe linga fracurile noastre decorate, mantiile rosii ale gilz-duitorilor nostri. i totul pArea aproape ieratic, dupa unritual invariabil, 'Ana la nobila aparitie a lordului Mor-ley asa de alb, de uscat, asa de slab in glasul cu careexpunea, pare ca in joacd, grele teorii contemporane, defilosofie, de istorie, de statistica, asa incit pArea at avenit sä ne invete insasi lunga experienta de doctrina aacestor ziduri venerabile, inaltate 'Ana la senindtateaindoielii, care nu se poate alipi, dar nu se cutremura. Säne mai miram ca, o jumatate de ceas mai tarziu, muzicazicea arii din vremea lui Henric al VHI-lea 2 si a Stuar-ilor, si in alt cavou de stiinta, cu aceleasi adinci unghiuri

de umbra, oameni tineri, fete sprintene se invirteau se-nos, doar cu zimbetul pe care-I prevad izvoarele, in dan-turi intocmai ca ale stramosilor ?

Dar nu numai prin Oxford am calatorit la o mie patrusute". Mi se trezesc in minte, cind aud acel melancolicviers care odata rostea bucuria tineretei, lungile con-doare sumbre ale arhivelor, dind in curti negre caacestea, i compar cu acea locuinta a arhiepiscopulutde Canterbury, in care te privesc inaintasii vremilor delupta i suferinta, fugarii, injunghiatii, decapitatn, tarciteva trepte mai jos de sala in care o curioasa lume in-ternationala luat portia de 6 oare din pesmetisampanie, masiva, ingusta capela unde s-au spus vorbemari de oameni cari si-au Rtapinit timpul I peste alcaror praf zac astazi lespezile grele.

ND 59-63

I Henty Morley t1322-1893) profesor si critic literar englez.2 Henric al VIII-lea rege al Angliei (1509-1547) ; unul din nu-

merosii mcmbri ai fmniliei Stuart, care au dornnit in Scotia si in Angliaincepind din anul 1371.

1,

si

si-a si

PARIS

Ce e strada aceasta in care sintem aruncati dinsaracaciosul tren de Calais cu locurile inguste, dingara plina de o vioiciune indiferenta pentru disciphnarnorosa a Nordului ? Caci aici nu mai e vorba saafli, ci e dorinta, plina de atita bucurie i de atitamelancolica amintire, de a recunoWe §i de a te re-cunoa§te in tot ce a fost cu tine, te-a inriurit pe tine,dar nu s-a schimbat ca tine §i s-a schimbat fara§tiinta sa...

Mai putina lume decit in haosul ce a fost pAnaacum ; pravaliile, cu fere§tile mari, bine aranjate,cheama bucuros oaspetii chiar la acest ceas de noapte,supt ploaie, in bataia unui vint rece ca parerile derau, cind nu sint raze care sa rida din geamuri. Sitrasurile de foima veche, cu birjarii burlesc coafati, cucilindre negre §i albe, omflibusurile care, fiind elec-trice, pastreaza ceva din vechile panere pentru oa-meni, trecatorii cari vadit cà au ochi §i pentru cinetrece pe linga din§ii, cari vorbesc, §i rid, §i se ceartade se aude pana la noi, toate spun ca aici dainuie§teInca de-ar dainui §i rnai mult ! ca acum doua-zeci §i trei de ani putina placere pentru scurta viata necare Dumnezeu ni-o da, dupa toata aparenta pentru ao teal.

La o cotiturii, iata irul de globuri electrice alstradei pe care multi o socot a fi cea mai frumoasadin lume. Avenue de l'Opéra Ii poarta supt ploaia

' Morose morociinos, posac (fr.).

257

tare a iernii ce se intoarce aceeasi obi§nuita miscarecatre splendida cladire din fund, care cuprinde celdintai teatru din Europa.

Si, pe linga noua oteluri in stil american, pIine decalatori, descopar undeva, in rue Sainte-Anne, o stra-dita ca in vremurile vechi, ingusta intre ziduri inalte,un otel" cu cite doua-trei &dal in fiecare din celetrei rinduri ale sale, simplu §i patriarhal ca si cums-ar gasi in cine stie ce modest colt de provincie.Sint acolo oaspeti färä nationalitate, oameni sfio§iveniti din deosebite colturi ale terii §i doi negustoripersani, vecinii nostri imediati, cari boscorodesc panain adincul noptii ca pe un platou al Iranului preturi decovoare si alte marfuri asiatice. E o singura servi-toare §i un singur garcon, cu sort alb, tupeu 1 sclivisit

mustati birligate, conform traditiei, avind in mina.de dirnineatil pana seara un maturoi care se misca,desigur, automatic. Iar patrona sta linistita jos, ca laGrenoble sau la Carpentras, pe cind pisica din ocnitasobei toarce rabdator nevazuta pinza a vremii, careaduce osteneli, griji §i moarte, pisicilor ca §i oamenilor,Fara ca pentru acestea sa se supere ele sau sa nesuparam noi.

La doi pasi se poarta luxul de gust al inaltei aris-tocratii pariziene, luxul de etalaj al burgheziei parvenite,luxul de originalitate al intelectualilor §i, mai ales, inautomobile practice, ca si in umilele trasuri de piata

pe celelalte doar la Champs-Elysees daca le potivedea 1 vizitatorii grabiti a-si arunca aurul pemoda de Paris" §i pe articolul de Paris". Suptarcadele Luvrului, intre vitrinele inguste, pline defotografii, de carp postale ilustrate cu pretul scazut,de libelule pentru palarii, de antichitati, de nimicuriieftene si stralucitoare se deschide poarta asuprascarilor de marmura cu grele luminare de bronz, si

cozile rochilor extravagante isi tiriie matasa si cati-feaua la doi pasi de locul unde vagabondul vinat

Tupeu mot de Or.

258

si

1

de frig se stringe de spasmele foamei. In cele cincirinduri ale imenselor bazare, Luvrul, Samaritana, Bon-Marché, mii de femei de toate clasele si din toate terile,pana la acelea a caror singuril ocupatie e sa aruncecit mai rapede un ban pe care nu 1-au cistigat, ras-colesc rafturile, vrafuiesc stofele si fabricatele, punpe brinci sutele de functionari, ard cu priviri lacomeceea ce n-au putut cumpara si string ca o comoarausorul obiect de bucurie trecatoare pe care au pusmina. In anume colturi, bine stiute de putini, cariplatesc Para sa numere, gloriile frumusetei si arteise expun spre desfacere inaintea amatorilor cu gus-turi care nu se pot satisf ace pe deplin in Ora lorinapoiata. In localuri speciale, goale si triste, wage",femei s'a barbati cari nu se cunosc se adund flea uncuvint ea sa joace noul dant .religios", tango, alcarui rit" consista in alipirea trupului de trup pen-tru ciudate miscari stingace, de o melancolica Si mo-notona depravare. lar de-a lungul bulevardelor,care-mi par acuma cu totul prefacute, dupa o modade exteriorizare, de ingrosare a contururilor, de silirea colorii, de zgomot si betie care nu sint in traditiadiscretä a Franciei, e, de cum se aprind luminile, unasalt furios dat placerii prin usi de teatru negre demultime, prin fatade de cinematografe inflorite desticle multicolore ca un templu ostasiatic, prin guride cafenele, prin suspecte ganguri de spelunce. Dar,cita vreme vor mai fi ioi si calo, aid, in Paris, locuride acestea in care otel, restaurant popular, fruiteriepatriarcalà, -croitorie ieftena, local de posta plin defemei din multime, de popi din provincie, grasi,rumeni si nevinovati, se intilnesc zimbindu-si, Frantanu va avea de ce sa-si teaml viitorul, cad o vorapara virtutile, pastrate inca, ale timpurilor de odi-nioara, pe care virtuti abia dace.' le pot suplini abili-tatile, oricit de remarcabile prin telmica, ale vremiide azi.

[ MP VI '0 . . . .... ]21 N. lorga, Pagini alese, vol. I 259

ILl

Spre Parisul de altadata, al tineretii mele, ammers intai, in acele putine zile, a§a de lungi §i a§ade scurte, dibuind, ca yrin vechi ganguri negre,supt parnintul care este acuma.

Am descoperit pe rind ce §tiam odata a§a de bine.Pe linga sentinela care, razimata pe pu§ca, i§i faceao pgara uitindu-se la camarazii cari se duceau Iarestaurante, am intrat in spapul larg al curplor inte-rioare inchise de zidurile regalului Louvre, in care,cu toata fereasta de unde Carol al IX-lea 1, cu gindulla Dumnezeu cel bun §i milostiv, a tras asupra supu§ilorsai de tradatoare confesiune hughenota", pare Ca'

azi nu-ti mai vine a crede sa fi fost un palat p1Mde vigil, de bucurie, de petreceri, de crime. Amtrecut pe linga redingota, impietrita n filfiierea eioratorica, a lui Gambetta 2 §i am urmarit perspectiva,de o a§a de mare frumuseta incit n-o pop crede realà,a Pietei Concordiei, unde a curs singe 3 §i ce nobilsinge ! §i unde flori necontenit reinnoite amintescun ideal ; §i a Tuileriilor, in care verdeata strabatutade jocul copiilor inlocuie§te ruinele palatului ars derevolupe el al lui Napoleon al III-lea, pana departe,la arcul de triumf napoleonian 5, bogat §i sever, careinchide zarea.

Am strabatut iara§i salile de nepretuite comori incare se pierdeau cele dintai uimiri ale mele de stu-dent. Se marisera §i se inaltasera de toate cuno§tin-

Carol al IX-lea rege al Frantei (1560-1574) ; in timpul domnieilui au inceput in Franta razboaiele religioase si a avut toe mficelul hu-ghenotilor din noaptea Sfintului Bartolomeu" (1572).

2 Leon Cambetta (1838-1882) om politic francez ; ca ministni alafaccrilor interne (1870-1871), a reprimat miscarea revolutionarA comu-nardri a maselor muncitoare din provincie.

actuala Piatfi a Concordiei era instalat, in timpul Teroarei"(1793), ce a unnat revolutiet burgheze din 1789, esafodul cu ghilotina.

4 VAzind in palatul Tuileriilor, resedintA a impAratului Napoleonal III-lea, tin simbol al odioasei monarhii, rtisculatii Comunei din Paris1-au incendiat in martie 1871.

E vorba de Arc de triomphe de l'Etoile, construit din ordinul luiNapoleon I, dupi victoria de la Austerlitz (1806).

260

s

In

tele §i de toata experienta critica a unei vieti intregi.Si frumuseta in atitea forme deosebite, de la vecheasculptura elenica din timpurile de indoiala, de lamozaicele clasice [Nina la noul peisagiu, noile sceneistorice din largul dar al batrinului negustor Chau-chard 1, pana la bronzurile framintate de atita ener-gie ale lui Kain 2 nu se mai osebeau acum pe §coli,pe epoce, pe natii decit pentru intelegere : din eletoate se desfacea ca un larg simt de pietate pentrutoti acei cari au rivnit, mai sus decit viata, covir0-toarea senzatie a multiplicitatii geniului creator.

lea acum larga linie a cheiurilor, frumuseta farapareche a Parisului, in care Seina e numai o viata, incursul ei viu, in malurile ei pline de lucruri mad 0evocatoare de multiple amintiri. Pe cind in Viena riuleponim era o ru0noasa ripa, care s-a acoperit, s-aboltit" pentru a face bulevarde noua, iar Dunarea10 are viata ei aparte, viata orawlui invirtindu-se peringurne fàrà apa ; pe cind in Budapesta malul duna-rean nu poate da decit plagiatul Parlamentului dinLondra ungurilor li place a fi englezi, fara ceea cea fa:cut pe englezi mari : ideea de drept ; pe cind,la Berlin, Spreia e o prapastie neaged, cptità printremonotone case de lucratori ; pe cind, in Londra,Tamisa apare ca un brat de mare melancolic menitunui continuu uzagiu practic Seina e aerul, e lu-mina, e sufletul Parisului caruia-i da racoarea §i aceleapusuri pe care nu le cunosc ora§ele fära apà. De pePont-Neuf, care era sa se tale" in curind pentrunevoile circulatiei, descoperindu-se baza lui de piatra,larga de un metru i jumaate, de lIngà statuia luiHenric al IV-lea 3, care, zimbind in barba-i creata, n-armai putea da acuma gaina de dumineca in oalanevoigului, urmaresc in sus cursul p'and la turnurilefàrà virf, rase §i cu atit mai solide, ale admirabilei

1 Al/red Chauchard (1821-1909) a donat Muzeului Louvre o bogatilcolectie de tablouri, conservata in galena ce-i poart5 numele.

Thomas Kain (n. 1886) pictor 91 sculptor scotian (informatiedin 1983).

3 Ilenric al IV-lea (1553-1610) rege al Frantei ; ar fi dorit cafiecare cot:item al (Ara sh alba, cluminica, o g5ind pentru cina.

21* 261

t

opere de sculptura arhitectonica ce e Notre-Dame,iar de cealalta parte sirul de case negre de vremi,de munca, si de glorie de pe malul sting, sirul degeddini zimbitoare, de largi piete, de frumoaseavenues de pe malul drept.

Numai cine n-a strabatut zi de zi, lunä de lung, ande an cheiurile Parisului, cine n-a cautat cu opasiune de vinator al &arta rare, al cartii frumoase,al autografului, al gravurii ratacite prin soioaseleladiti de lemn prinse in ziduri cu scoabe de fier, cine,din saracia pungii, ca si din placerea tirguiehi, n-adiscutat indelung cu ciudat-ii vinzatori, biete femeitiara vrista, lasindu-si ca loctiitori copii prea cumintidin prea multa experienca a vietii, barbati cu imbed-camintea, privirea i gesturile extraordinare, epave aleatitor naufragii, numai acela nu cunoaste una dinmarile placeri ale Parisului. Cheiurile mi-au dat acumdonazeci de ani o biblioteca pe care am lasat-o apoiin alte mini. Dar mult timp dupl plecarea mea doreamasa de mult de surprinderile, de darurile lor, incit

visul ma ducea noaptea inaintea vrafurilor plinede taine in care se arnesteca, intr-un haos asa deinteresant, ce au lasat ca frumusetà i tiin%a toateterile si toate vremurile.

$i acum, in vintul rece, care taie, supt raza crudade soare, minile-mi tremura atingind lucruri fara nicio valoare i altele pe care niciodata n-as fi crezut sit legAsesc aici, carti despre sara si natia noastra, scrieri inlimbi straine de ale oamenilor nostri Dorad'Istria 11 insemnari de la persoane pe care le-amcunoscut. 0, ce recolta s-ar face aici intr-o luna,amestecind zi de zi dulcea prada a acestor descopeririCu inceata refacere a vietii strecurate in aceste locuri I

$i descoperirea urmeaza. latit statuia de bronz,mare, sprintena, a arhanghelului, iata BoulevardSaint-Michel, iata cafenelele pentru studenti, restau-

Dora d'Istria (1828-1888) pseudonimul. Elenet KoLzof (niiscutiGhica), scriitoarp in limbile franceza. i italiardi.

262

febrila

rantele lor ieftene, anticvariile in care poti gasiscrieri unice, care se platesc cu cincisprezece bani.Multimea foarte amestecata care vine din deal n-amcunoscut-o niciodatl, si nu vreau s-o cnnosc. latafrinturile de piatrA care dupa gratiile de fier arataMuzeul Cluny, cu antichitatile romane, medievaledin vechea Lutetie, din Parisul normanzilor, care, cubiserica sfintei patrone Cenevieva, era aice. Si iatal,la stinga, acea Rue des Eccles, in care debarcamatuncea, cautind la donà batrine de natie suspecacartierul eel dintai parizian, linga odaia de intilnirisaptaminale a unui batrin i supt aceea in care ofiterigreci la studii saltau cu consoartele in sunetul pianului,pe cind moluzul alb ploua pe masa mea de lucru.

Pe atunci se cladea la Sorbona nouä, care desigurca era de nevoie, in totala prefacere a conditiilor delucru din timpurile noastre. Dar un colt din cladireaveche, care adapostise atita munca devotata pentrugasirea adevarului, se mai pastra Inca, i tucram noi,cei putini la numar, farl sete de diplome, in celeciteva odai din biblioteca ce ni se pusesera la dispo-zitie de batrinul Duruy, lucram intre rindurile cartilorde prin veacuri, priqi intre ziduri seculare, prin poriinegri ai cargra pare ca se strecurase qtiinta atitorgeneratii, iar prin fere4ti1e inguste privirea luneca incurtea de piatra asemenea cu a colegiilor engleze,de acolo venea o adincà i veritabila pace, o mireasmiide evlavie, de cinste, de modesta sirguinta princare se intareau sufletele. Acolo auzeam glasul, tot-deauna ca dintr-un vis, al lui Gabriel Monod 1, cuochii a§a de obositi supt ochelarii lor, glurna vioaie,corosivä a abatelui Duchesne 2, acum foarte batrinuldirector al Scorn franceze din Roma, expunerea precisa,cu atita licarire in ochii cinstiti, a lui Bémont 3, pas-trat Inca, in acest an de jubileu, iubirii noastre, §i

Gabriel Monod (1884-1912) istoric i profesor francez.* Louis-Marie-Olioter Duchesne (1843-1922) arheolog francez.

Charles Bemont (1848-1939) istoric i profesor francez.

§i

s

$

pe care il gasesc intre cartile sale, mai retras §i maimodest decit, la noi, un tinar care-§i incepe cariera.

$i vreau sa gasesc poarta de intrare, joasa, neagra,gangurile inguste, scaritele de piatra, sucite, ga deintunecoase, pavagiul strabun de caramizi roase.Incunjur ziduri mari §i ajung iara§i la fatada cu figurisimbolice, aldturi de College de France, cu amintireaglorioasa a lui Claude Bernard 1, a lui Renan 2 Casulanoastrii nu e : s-a dus o aflu pe urma suptcazrnalele darimatorilor pentru a face Mc unor sAliluminoase in care e, desigur, tot atita §tiinta, dar faräumbrele, deprinse cu saracia l intunerecul, ale inain-ta§ilor din alte vremuri. Si simt bine ca in praful Mrs-a risipit §i ceva din sufletul meu.

Tot inainte pe strada acestor §coli de traditii vechi§i mari. Undeva in fund e Rue du Cardinal Lemoine.N-am nevoie de nici o calauza, §i de ce a§ intreba pecineva ? Acelegi amintiri ca §i pana acum ma ducde mina, ga de triste §i ga de bucuroase in acelgi timp.$i o gasesc. In stinga, zidul vechi din colt §i ce marea crescut acuma, umbrind strada intreaga, copacul tinärcare-§i incerca deasupra pietrelor cele dintai ramuricurioase de a §ti ce se petrece in lumea oamenilorLa rindul intai de la 28 bis, al treilea dupa socotealamasted, balconul de piatra nu mai are cu§ca de canari,de pasari din Senegal, §i nu mai sint albe perdele tinerela fere§ti. $i tot ce a fost acolo nu mai este, cum nu maisint cei douazeci de ani ai mei. A§a de adevarat cum eziva rece §i trista de astazi, prin care trec insa, din cindin cind, raze caldute ca ale regasirilor.

In capatul celalt, marea biblioteca spre care te duceaiodata sus, pe imperiala omnibusurilor trase de caiincet-incet, ca pe un drum de tara acuma sintomnibusuri electrice §i zguduitoare curse de trenurisubterane Biblioteca Nationala a rämas aceegi.

Claude Bernard (1813-1878) celebru fiziolog francez, unul dintrefondatorii fiziologiei moderne.

* Joseph-Ernest Renan (1813-1893) filolog i istoric francez.

264

I

nicdiri

Curte'à tacutd, sala de asteptare, functionarul cu tri-corn pentru revizia biletelor de intrare i iesire. Darfruntile plecate sint altele : cele lucii de atunci sintacoperite de terna si cele lucii de acum aveau atuncivoioase plete tinere. Iar bibliotecarul-sef, gras, ruman,rnultamit, e tinarul timid, cu ochii nesiguri supt ochelari,care-si cistiga cea dintai treapta a vietii asupra sloveisterse a manuscriptelor.

ND 68-96

FONTAINEBLEAU

- Zeul s-a mutat cu vremea. Din catedralele ridicateindelung, cu atita trudd si rivna, el a trecut aiurea, inpalatul regelui din mila lui Dumnezeu-, care, in capelalui, captusitä cu marmure, scinteietoare de aurituri,impodobita cu picturile celor mai maxi maestri, merge,urmat de curtea lui, de la tribuna uncle nimeni decitdinsul n-are voie a se aseza, sA inalte rugaciuni deaparenta umilinta pentru triumful armelor sale, pentrucresterea teritoriului sau, pentru inaltarea faimei sale,pe care abia daca lumea poate s-o cuprinda.

Deocamdatà, la trecerea subità din evul mediu, suptinfluenta ideilor antice ale Renasterii, care vorbeste decezari, de glorie, de patrie, regele, care abia a strinsin juni-i pe aceia cari cu jumAtate de veac inainte sfidau,din eastelele de care dispuneau, din provinciile pestecare stApineau, autoritatea inaintasilor lui, simte nevoiasa alerge la ideea, la munca strAinilor. i anume, aacelor italieni cu a caror civilizatie, rapede zvicnindintr-o noua era de genialitate creatoare, francezii ve-neau in atingere prin razboaiele dincolo de Alpi.

Astfel, Francisc I, rivnitor, si nu numai la alege-rea din 1519, cAtre marirea imparAteaseä, aduce depeste munti pe Rosso, pe Primaticcio 1, la care maitirziu numai, pentru arhitectura, se va adaugi unJules Breton. Dupa regulele lui Vitruviu, ei ridicAastfel palate in care numai cutare scara lateralAincolatAcita aminteste gotismul evului mediu. Incolo,linii drepte, feresti marl dreptunghiulare, arhitraverectiliniare. Totusi, curtile interioare, fatadele, careinchid in firide chipurile. ImpAratilor romani pe urma

i Francesco Primaticcio (1504-1570) pictor 0 arhitect italian.

266

cArora intelege sA meargA monarhul de la Paris, sintde o mAretie, n-as zice superioara vechilor cladiri acaror modd s-a pärAsit, dar cu totul nouA. Scari exte-rioare, cu balustrade serpuitoare, le incing la baza.Iar inlAuntru, maestrii italieni, iniiatonii, dAtatorii dedirectie, intind marl picturi mitologice ori istorice, cuchipuri paradind in splendoarea carnatiei lor bogateori impletindu-se in legaturi de iubire. Pe plafoane,care inlocuiesc boltile, la care cite un arhitect segindise un moment, ca i pe pareti chiar, se intindcele dintai sculpturi aurite, formind cadre pentrupicturi sau desfAsurindu-se deosebit in panouri. Inapartamente mai mici, pentru locuinta, pentru lucru,pentru sfat, ca si in galeriile imense ca o nava' debiserica, ele se urmeaza in sclipiri de lumina uimitoare,pe cind prin ferestile largi, de uncle se vAd masivelede verdeatii in jurul lacurilor, pieselor de apa", razelesoarelui pAtnmd, smulgind pretutindeni scinteieri cese unesc intr-o superioara sirnfonie de glorie. Si, pecAminurile in jurul cArora sculptura timpuluieheltuit toate mestesugurile de ornamentatie, se asazAstatuia regelui domnitor, in bronz, in marmura, calare,ca bust, unindu-si proslavirea cu a tablourilor carepretutindeni reproduc chipul lui, faptele lui, precumin catedrale se insirau actele sacrei tragedii a Mintui-torului.

Ni se spune ca la Chambord, pe Loir, e si mai fru-mos, materialele fiind mai bune, mina de lucru mai laindemina decit la Fontainebleau. Dar dacA aici vedereadin curtea de la spate e impunatoare, ea e strAlucità din"curtea ovalà", cu asa-numitul baptisteriu" in fatA ;in capatul celalt e poarta cu sculpturile delicate ale vea-cului al XVI-lea, in partea lui cea mai buna. Din vecheazidire a lui Filip-August 1, a lui Ludovic al IX-lea 2, nimicn-a ramas decit o parte a paretilor, cu turnul rotund,puternic, din unghi, care e asa de putin asemenea pedinafara cu strdlucitorul sau cuprins. Dar italienii che-mati in ajutor, invatati prin lucrari anterioare, la

Filip-August (1165-1223) rege al Frantel.Ludovic al IX-lea cel Stint rege al Frantei (1226-1270)

261

si-a

Mantova §i aiurea, au cheltuit tot ce putea sa ii deie ima-ginatia lor fecunda ca s dureze capela, in care GermainPi lon, marele sculptor francez cu invataturi culese de laBenvenuto Cellini 1, a a§ezat statuia lui Carol cel Mare 2§i a Sfintului Ludovic. Apoi salonul lui Francisc I 3, cufresca lui Prixnaticcio in maretul cumin, cu tapiseriileflamande si cu gingasele aurituri ale u§ii cu doua cana-turi. Sala garzilor, scaldatä in aur, avind deasupra pa-nourilor linii maiestrit impleticite. Galeria cea marea regelui intemeietor d, cu statui in stuc, miscindu-sein linii indraznete, o serie de maxi picturi mai tirzii,care uimesc ochiul mai putin decit imensa desfa§urarea intinderii supt cel mai frumos din plafoane.

Supt Henric al II-lea 4, fiul menit unei morti tragice,de sulita intrata in ochi, a unui luptator de ilia" 5, lu-crul urmeaza. Galeria lui repeta, cu §i mai mult lux,pare cal auriturile, pand la caminul de marmura dinfund, iar pentru iubita regelui, in odaia care odata aveaprin doua feresti vederea asupra parcului, se grama-deste tot ce marmura colorata are mai scump §i ce aremai ispititor pictura frumusetei §i a iubirii. $i, Fara a dainsu0 o locuinta caracteristica, Henric al IV-lea aparein continuarea operei intreprinsa de Francisc I, de fiul side nepotii sai. In aceastä opera e curios ce putin a adusea insasi florentina Ecaterina de Medicis 6.

IF 43-45

Benvenuto Celli:tit (1500-1574) celebru sculptor, gravor, orfevruscriitor flotentin.

Carol cel Mare rage al francilor (768-800), implirat roman (800814), eel mai insemnat reprezentant al dinastiei carolingiene.

Francisc I rego al Frantel (1515-1547).Henric al II-lea rage al Frantei (1547-1559).JuM luptfi pe cal, cu lancea.Ecaterina de Medicts (1519-1589) reginI a Frontal.

9

9

COURANS, VAUX, VERSAILLES

Dar, Inca de la Ludovic al XIII-lea 1, scoala francezas-a format dupà invataturile lui Philibert Delorme, ma-rele maestru al cladirilor regale. Stilul se face maimatematic, mai egal, mai linistit, dar mai solemn si maiimpunator. La Vaux, Fouquet, superintendentul lui Lu-dovic al XIV-lea 2, final., da o stralucita proba a noiiarte pusa in serviciul divinitatii regale, care, ca oricedivinitate, maninca Juni i cintäri, pe cind ofrandele seimpart preotilor, cari sint acea nobilime intrata in palatulregelui pentru Ca, supt formele zilnicului omagiu, sa-1cucereasca i sa-1 pastreze pentru dinsa.

Zidirea, cu fatada larg desfasurata, prezinta o salacentrald neispravità, in panouri, ca si in plafon, apoi oserie de apartamente, in care caminul nu mai are roluldomnitor, panoul insusi nu ajunge la cea mai mindeàinflorire de aur, iar plafoanele, pe de o parte, cu largipicturi in transpunerea franceza, mai savanta, dar maiputin vie, a lui Veronese, iar pe de alta, tapiseriile aurangul de capetenie. De pe terasa intinsa privirea im-.bratiseaza o gradina ca din basme, cu aleile-i simetrice,cu grupurile de verdeata inchizind orizontul, cu statuilealbe in umbra copacilor tunsi in caciuli conice, pe cindpiesele de apa" inverzesc de muschi i, in mijlocul braz-delor de gazon vesnic proaspat, fintinile tisnesc cu unsunet indemnator la pacea cugetului, in mireasma ne-deslusita a sutelor de flori de pe parapete.

IF 48-47

Ludovic al XIII-lea rege al Franlei (1610-1643).LudovIc a/ XIV-lea rege al Franlei (1643-1715).

269

ESCORIALUL

Fatada ctitoriei lui Filip 1 n-are nimic cleosebit decitdirnensiunile ei enorme. Severitatea ei nuda de miceornament caci avem a face cu catolicismul, care nicinu viseaza, nici nu ride dupa osificarea prin hotaririleConciliului de la Trento 2 nu e InvioratA, ci, maicurind, contarninata de expresia delicata a regilor po-porului ales", strinsi, fiecare cu povestea lui latina de-desupt, de o parte si de alta a unui David imperial si aunui juvenil Solomon, si cu atit mai mult de veselul aural .coroanelor i sceptrelor purtate de dInii, cei dintaiunsi ai Domntilui.

0 data trecuta ua, sensul acestui dar facut, clesigur,lui Dumnezeu, dar Inainte toate unei mindrii cum n-amai cunoscut-o epoca moderna, apare cu toata evidenta.Arcurile vinjoase care se incoarda dureros, Indesatelepiloane tinInd povara unei cupole care, fata de dinsii,nu-si ai pastreaza ,efectul ce trebuia sa fie strivitor,fundul lunguiet al altarului principal pe care4 Imbracarau, sarac si monoton icoanele de ilemn ale unei cata-pitesme banale, arata ca aici nu e vorba de glorificareatrecutului traditional al unei natiuni, de pregatireaunui cadru infinit pentru rugaciunile cele mai indraznete,de invitarea geniilor unei epoce deosebit de fericitepentru a colabora la o opera de solidaritate nemuritoare,nici chiar de intrunirea .singura intruchipare apornirilor estetice viind din atitea teri supt o singuriiporunca, ci de reprezintarea adevarata a imperiului tru-

Filip al fl-lea rege al Spaniel (1558-1598), din a eftrui initiativAs-a Inceput, In 1503, cOnstruirea palatului Escorial.

In orasul Italian Trento a avut loc in anii 1542,-1563 un conciliucare a luat mfisuri drastioe, menite sit IntfireascA disciplina i unitatea insinul Bisericii catolice.

270

intr-o

s

purilor monarhia habsburgica, si a. imperiului sufle-telor monarhia catolicl. In laturi originalitatea, afaragratia 1 ele ar putea sa scada expresia voita aici : aputerii supreme din toate domeniile si in toatä plenitu-dinea ei teoretica, In toata incremenitoarea ei raceallabstracta.

Atitea capele i atit de putin impodobite I Aurul sta-tuilor regale ingenuncheate in altar de o parte i dealta, Carol In fata lui Filip 2, fiecare cu suita lui defamilie, ajunge. Parc i sfinii s-ar sfii linga aceastaimpunatoare i poruncitoare bogatie. Un alb Crist allui Benvenuto. Cellini, de o neintrecuta miscare in lu-necarea-i de pe cruce, e exilat intr-un colt. Spatiul seintinde inalt, vast si rece, fara macar suflul ambitiilor,care nu mai au ce urmari,

Absentele acestea voite au fost,. fireste simtite invremi de o mai vesell aici "ma, asa de relativ Iconceptie a vietii. Vrernile acestea au impodobit cu ceau putut i cuni au putut Inca de supt ultimulHabsburg 3, care avea la indemina pe fecunclul LucaGiordano 4. Albastre paradisuri se rasfata in plafonuri,invalmAsiri de corpuri in colori blare se impletesc Inghislande lungi, foarte lungi teorii 5 in game sentimen-tale se desfasura pe paretii de granit al culoarelor,opera de ieri Mesterii cari stateau la indernina au fostpusii a Meru, i ei s-au straduit neobosit, dind lucrurioneste, . care se explica indelung de caläuzi, fara sapoata fi i admirate de cunoscatori. E ca o dantela debaI aruncata pe umerii unei voinice i incretite Iunone,silita sa rida din obraz atunci cind ochii ramin inexo-rabil de linistiti. Fara aceste infloriri de fluturi

simbolul ar fi mai evident, i, deci, si mai impre-sionant.

Carol al V-lea sau Carot Quintal (1500-1553) implirat a Ger-maniei i rege al Spaniei sub numele de Carol I.

Vezi p. 272, n. 1.Carol al II-lea rege al Spaniei (1865-1700).Luca. Giordano (1832-1705) piptor Italian, reprezentant al baro-

eului tirziu.1 Teorii procesiuni.

271

1

multi-colori,

'

s

'

Pe scari, care morminte. Fiorul care se prevedea lip-seste cu totul. Cripta, o intreaga biserica subterang, ein sama servitorilor regalitatii de azi, can, in uniformepompoase, purtate cu multii demnitate, conduc si explica.Mormintul lui Carol Quintul ? Vreo inflorire de piatrain care sa se pastreze gustul admirabilei epoce pe careacest flamand, bun de lupta, de dragoste si de gluma,a dominat-o ? Al lui Filip ? 0 pravalire de granit pazitade figuri inalte si tari ca vointa lui ? Nimic 1 Nimic 1Alte vremi, care nu intelegeau sa se considere ca de-cazute, traind in iluzia unei regalitati de aceeasi esenta,niciodata intrerupta, s-au amestecat. De ar fi fost macarBourbonii din secolul al XVIII-lea, cari aveau gustfrancez si, mai ales, o gratie italiana prin legaturile lorpolitice si dinastice cu Peninsula... Dar mindria acesteirefaceri, considerata ca prefata pentru o asa de tristaepoca precum a lost aceea a regalitatii constitutionale"din secolul al XIX-lea incepator, a revenit unor oamenicari puteau numai sa se ruineze in marmura si in bronzaurit, facind din aceastä subterana ceea ce s-ar fi po-trivit numai cu suveranii can erau ascultati de Ia gurileRinului la coastele Africei si cari culegeau tributul deaur al Americei supuse. Vechii Habsburgi au fost pusi,deci, in saltare de porfir, asezate pe rafturi, fiecare cueticheta sa, si in aceea.si odaie Isabela a II-a 1 sisotul ei, don Francisco, sint vecinii imparatului" si aiimparatescului sail fiu. Reginele care au avut baieti, con-tinuatoarele, din carnea lor, ale dinastiei li tin tovarasie.Oase ling oase, fiecare in saltarul lui, asa cum le-a dat,curate, odaia de putrezire, podridero", caruia spaimelede dupa moarte ale catolicismului i-au daruit numelecel mai umilitor pentru biata noastra rnindrie omeneasca.Singur biruitorul don Juan de Austria 2 are un mormintdin vremea lui, cu statuia funerara intinsa pe capac. Iarapoi, camara dupa camara, reginele fail copii, rudeleregale, copiii anonimi, los nifios reales se insira, celmai frumos mormint fiind acela care asteapta pe o

1 Maria-Luiza-Izabe(a regina a Spaniel (1883-1904), claitoritl cuprincipelo Francisco cle Assisi.

2 Juan de Austria (/547-1578) fiu natural al lui Carol Quinlul.

272

principesä Inca neputrezita", pentru a intrebuinta ter--bilul termin obisnuit aici. Gratiile stingace ale artificia-litatii contemporane au colaborat pentru a mobila cumorminte aceste salonase asa de albe, pe care nu lepot intuneca maximele care ni aduc aminte parca arfi nou, si am simti yreo placere, caci intelepciunea cese culege e foarte relatiya ca toata fiinta noastra enumai o umbra si ca vom fi si noi cindya asa cumsint acuma aceia.

Opera de arta, care nu intra in planul asprului ctitor,s-a adaus, insa, de la sine in yremile cind, pentru aimpodobi Spania, Italia si Flandra stau cu minile in-tinse. Gine nu e reprezintat acolo ? Luca Giordano 1 stalinga pinze ale lui Tintoretto 2 care sint dintre cele maifrumoase, linga o mareata Gina a lui Tiziano 3, cufruntea dumnezeieste de senina a Mintuitorului, lingamici picturi pe lemn, cind naive, cind tapene, care yinde pe malurile Rinului. Arta spaniola a dat in salelecapitulare citeya taxi scene de martiriu ale dramaticuluispaniolar Ribera 4, §i. din mina grecului" Teotocopoli 5sfinti inalti §i suptirateci, cu ciudate miscari ale minilorcu degete ascutite, cu expresii ginditoare sau chinuite infatà, supt ceruri in care deasupra scenelor mai bogatezboara nofi sacri de o complicatie unica, iesitä din ceamai minunat de spornica imaginatie. Dar tot a§a descumpe sint darurile din lumea intreaga strinse in bi-blioteca imensa prin care aluneca figuri calugarestiuscate supt glugile negre : manuscripte antice din alVI-lea veac, inseilari stingace ale intaiului ey mediu dinal IX-lea, carti venite de la Rinul germanic, cu figurilerotunde §i barbide prelungite in miniaturi sentimentalalbastre, delicate infloriri pe margenea foilor preliminaredin Franta secolului al XIV-lea, opere ale miniaturistilorlocali din vremea Isabelei cu fondurile pline de foarte

i Luca Giordano (1632-1705) pictor napolitan.2 Giaccomo Robusti zis Tintoretto (1512-1594) pictor venetian.2 Tiziano Vecelli (1477-1576) pictor Italian din Koala venetianA.4 Vezi p. 39, note 3.2 Domenikos Theotokopoulos zis El Greco (1540-1614) pictor spaniol,

grec de origine ; dupA ce a studiat si a lucrat in Italia, s-a stabilit (1577)la Toledo, unde a trait si a creat pina la sfirsitul vietii.

273

marunte observatii fin samanate, splendide invieri aleantichitatii in codicele aurit al lui Alfons al V-lea 1 deAragon si Neapole, manuscripte grecesti copiate pentruFilip al II-lea de caligrafi Intre cari acel Iacob Diaso-rinos, tovarasal lui Despot al nostru, biet grecusor samedin secolul al XVI-lea, caruia eticheta actuala II claeatolicul i sacral nume de Santiago"...

Ace la care crease si stapinea toatä aceasta bogatlese rasfata el, oare, in splendoarea purpurli sale aurite ?0, asa de putin 1 Recele neamt" muncitor i melancolicse simtea asa de mare numal ca reprezintantul deii pecare, ca un nou faraon, jertfind comori i omorind miide oameni la lucru, a incorporat-o in aceastä piramidaa sa care e Escorialul.

Cit despre Incaperile uncle si-a this viata activ, siuncle, pe patul suferintilor unei boll scirboase, aispravit-o, iata-le. Citeva scari coboara la ele. Culoarestrimte i reci, uncle pazeau gardistii flamanzi, in negru,.cei spanioli, Invesmintati In aur si cu picioarele legatecu cordele. Uncle asteptau curtenii, carora nu li se dadeanici o priveliste de curte ; ladite acoperite cu cordovan 2de o auritura de malt Vearsa. Clavirul, cu clapele mici,albe ca taste dinti de mort, vine din mostenirea luiCarol Quintal br oclaita care-i servea de ietac i undes-a asezat simpla lui litiera, micul lui scaunas negru.Incaperea de lucru prezinta doar saltarele unei vechimobile aurite i mesuta deasupra careia s-au asezatcarti cu muchea aurita, purtind titlul in fata. Un admi-nistrator, un contabil, un un functionar. Intr-oadincitura, patul de agonie, avind pe coviltire numailuxul perdelelor cii sterna cusuta in aur. Ferestuiceprivesc una linga alta catre hula muntilor, asemenea cuacela pe care Moise a primit Tablele Legii care nu sepoate calm.

tnsäi sala ambasadorilor, a mariIor receptii solemne,cu cordovanele Intinse pe piatra, cu tapiteriile flamande

Alfons al V-lea rage al Aragonului, Neapolelui i Siciiel 14161458).

I Cordovan piele finh ; marochm.

274

poliçist,

imbrAcind pgretii cgptusiti jos cu portelan albastru deTalavera 3, cu aeoperemintul de stofe scumpe al unuitron mgrunt si modest, nu spune o ambitie personalä,care nici n-a existat la aceastg slugg a Domnului".Un coltisor ii ajunge ea sg se roage el. Dar, dacg daiusa de algturi intr-o parte, casa lui Durnnezeu apare-In toatg imensitatea ei, tocmai acum strabgtutg decintgrile egluggrilor, si Carol Quintul, in aur, inchidezarea.

Asa de putini in putere, faptg i prestigiu, Bour-bonii 2, can veneau din Versailles, nu s-au putut mul-tAmi cu aceastg induiosgtoare mizerie". Largi apar-tamente s-au deschis Hugh' culoarele in care luptele dela Grenada 3 se uneau cu victoria de la S.-Quentin 4.Tablourile de bgtglii ale lui Wouverman acelea de-interior ale lui Teniers 6 au fost trecute in tapiterii, i is-a cerut lui Goya 7 sg prezinte viata actualg a Spanieisecolului sgu. Astfel au rgsgrit, vesnicite in picturgin firele tesgturilor, toate aspectele ei felurite : pajipudrati, elegante marchize, algturi de tot ce zdravgnaviatà a ciimpului poate adgugi, dantul de societatealgturi de hirjonelile rurale, jocul de cgrti lingg prIn-zul pe iarbg.

Si, cum francezii aveau Trianonul, i pa/azzin-ul micde grading devenise mai simpatic decit marile sgli de-receptie, Carol al 1II-lea 2, marele monarh al epocii

Talavera orag in Spania, In apropiere de Toledo, ale cfirui pro-duse de faianterre erau foarte pretuite in secolele al XVII-leaal XVIII-lea.

Cel dintii din membrii dinastiei Bourbon care au domnit in Spaniaa fost Filip al V-lea (1700-1746).

Luptele de ia Grenada a vorba de ascdiul Grenadei (1491-1492),incheiat en izgonirea maurilor 3l cu cucerirea wagului de care spanioli.

E vorba de bSt5lia din 1557, cind spaniolii au cucerit oragul, duplien lung asediu.

Filip Wouverman (1619-1668) pictor olandez.David TelliOrs (1610-1685) pictor flamand.

' Francisco Jose de Goya y Luctentes (1746-1828) pictor, desenatori gravor spaniol, unul din cei mai strfiluciti reprezen tar* ai rcalismuluiCritic

Carol al 111-lea (1716-1788) rege al Spaniel.

22 275

5,

pi

bourbonice, a pus sa se ridice pentru principe", fiulmenit a fi ridiculul Carol al IV-lea, in fundul gra-

sdinilor de pini salbateci si de pomi roditori, o casita,care e un juvaer de scumpete si de gust in proportiilecele mai micute. Toti paretii nu sint decit un mozaicdin marmurile cele mai pretioase, intre care granitultrandafiriu luceste de o raza duke. Nimicurile gra-tioase ale epocei sint adunate in odaitele unui palatcare era un muzeu inainte de a fi consacrat ca atare

deschis publicului.e interesant sa vezi cum femei din popor asculta

cu luare-aminte i admirà fàrà invidie aceste podoabescumpe, pe care regalitatea le-a realizat cu ostenelileunui popor parasit pentru nevoile sale in voia soarteiinduratoare.

CZS 41-46

säu,

si

LISABONA

Te cherni asa : un biblic Beileem,Dar nu-s aici capele solitareSpre pomenirea blind-a Celui careScApal o lume-ntreaga de blestem.

Stau uriase ziduri supt crenele,$i stilpii cu maiestre salpäturiCuprind pe ei tot felul de fàpturi,Din lumi staine, de supt ceruri grele.

Stà globul imperial aliiturea de cruceSi funii innodate spun alátorii$i cuceriri : spre teri de feeriiCu Vasco cálduz gindul se duce.

Lisabona se anunta printr-un amestec, indescifrabilpentru strain, de constructii si grupuri de case despar-tite prin terenuri de cultura care dau hrana de fiecarezi capitalei portugheze. 0 imens6 zidire rosie cu cu-pole maure e locul unde se dau cursele de tauri, pecare reforrnatorul din secolul al XVIII-lea al terii, mar-chizul de Pombal, le-a oprit de a fi singeroase : risculluptatorilor e mai mare in unele privinti, dar specta-colul nu se mentine cu cai spintecati si cu macelarireasavanta a bestiei infuriate. Cartiere de muncitori fluturala feresti drapelele rufelor de mai multe colori. Trenulstrabate rapede statiuni la care nu se opreste. Apoi unlung tunel duce de-a dreptul la cheiul de coborire.

A fost aici o cetate veche ca aceea de la Santarem, pecare, insà, teribilul cutremur de la 1755 o darima cudesävirsire, intr-o catastrofa cu care se poate asamana

22 * 277

numai aceea de la Lima ; focal iesit din mine mistuiimensul rug in care pierirl vreo 40 000 de oameni, alecaror ramasite s-au risipit in vint. Pambal, ministrul fi-losofic al regelui Ioan al V-lea, o refacu din nou, dince a fost odata pastrindu-se numai o parte din subur-biile populare. Strazi drepte, care pe atunci erau destulde largi, iar astazi sugruma adesea o circulatie abun-denta de masini, furl trase in toate directiile. Supt darn-niile urmatoare, pada la a lui Pedro al IV-lea1, cetateanoua se desavirsi, i astazi ea ocupa, pe dealuri, pe po-virnisuri, in fund, o foarte larga suprafata de pamintpang la malul Tagelui, care e, de fapt, cu toate el searea la mai multi kilometri mai departe de turnul in-semnind confluenta, un term de mare.

Fluviul dä cetatii viatä i farmec. El, insa, cu apu-caturile lui maritime, aruncindu-si valurile pe plaja denisip i miscindu-se in ritm de flux si reflux, nu poatestrabate, ci numai margeni. Dincolo de dinsul, pe sirulde coline rotunde, se urea numai case de placere la tail.Orasul tot e dincoace, privind la valurile ce se zbatsi la maretele vapoare care strabat larga intinderede ape.

In insula de mult lipita de term vechii regi ridicaseraun putemic turn de paza, care se tine si astazi neatinsin mindria lui, cu s1iIe joase boltite, cu scarile caredue la logii si Ia terase, pana la virful unde timpurilenoastre au asezat farurile de calauzire. Mai incolo, infata cu aibia veche, dom Emanuel2 i fiul sau, Joan,au ridicat una din cele mai mari manastiri din lume,inchinind-o Betleemului Sfintei Nasteri, sau, in portu-gheza limba fapede i plecatä la elipse de sunete :Belem.

Biserica Maicii Domnului a ieronimitilor uimesteprin bogltia portalului ei principal, in care liniile im--bielsugate ale goticului inflacarat" se unesc cu chipu-

1 Pedro al lir-les (1798-1834) rege al Portugaliet.2 Emanuel rege al Portugaliei (1495-1521) i unneaal la domnie

fiul sits lean al 111-lem (1521-1557).

278

;

rile, mai rotunjite, ale regelui intemeietor ' i sotieilui, Maria, fika lui Ferdinand Catolicul §i a Isabelei,cii o impodobire vegetalà imprumutatà de la terile des-ooperite de portughezi in Indii i cu inedalioane in sti-lul cel mai pur al Renwerii. Ace1a0 bielwg se intil-neqte in atit de inaltul interior, al cgrui tavan se spri-jiiiä pe patru coloane suptiri in pronaos, pentru ca laintrarea naosului greutatea boltilor sA fie razirnatà Incao datA pe dci formidabili stilpi de piatrA sculptata.Decoratia acestora prezintA tot oe o imaginatie nesA-tioasA i indrAzneatA a putut gAsi in toate artele desupt toate vremile. Nu se poate un amestec mai binehränit de toate inspiratiile vremilor anterioare, fArA ea,totu§i, ansamblul sA fie greoi §i confuz.

Originile acestui stil manoelesc" au fost cAutatepretutindeni, §i din fiece inceroare a ie§it ceva. Dar,cum Ioan de Castilho2 a lucnat aici dupA 1500, anddelirul de bucurie al bogatiilor indiene descoperite seunea cu posibilitAtile deschise prin stapinirea lor, inlucru trebuie admis. Indemnul a venit de 1.a priveli§teatemplelor irnense ale acelor Indii in care tot ee inchi-puirea omeneascA poate nAscoci se unise intr-un in-descifrabil haos, capabil de a se rezolvi, dupà oareoaredeprindere. a ochiului, intr-o covir§itoare armonie.Dumnezeului cre§tin, lui Isus cel blind, jertfit pentruomenire, i s-a adus prinosul de artA cuvenit divinitàp-loT misterioase ale milenarului cult arian.

Acelasi capriciu nestApinit se observA in sacristie,uncle stilpul, pe care-I impodobesc qi -curioase pAsAride stilizare orientalA, aruncti in toate laturile linii de ouimitoare cutezanta, in sustinerea arcului boltilor.Abundenta neinchipuitA a decoratiei de piatrA deose-bWe i lungul claustru, de o a§a de puternica impre-sie, care se isprAve§te, in douA §iruri, la o altA fatadAinrnultinduli tepii turnuletelor In fata rinlui care ducecorAbrile rnArii celei mari la alte Indii, .atunci incA ne-descoperite. Triforiile gotice se unesc cu naturalismul

Vezi p. 280, n. 2 ; Maria de Castilla este a dour& din eel° Valaotii ale sale.

lode de Castilho (rn. 1551) arhitect portughea.

279

Renasterii si cu elemente care aduc miresmele imbal-samate ale uncyr ceruri mai albastre i rnai calde. Ar-monia de ansamblu se pastreaza, dar detaliul surprinde

deruteaza. Era aici in mers o sinteza pe care ne-prielnicia vremilor urmatoare a oprit-o in loc.

Din ea face parte leul fintinii i elefantii pe ale ca-ror spinäri suferitoare se odihnesc sarcofagiile cuprin-zind trupurile lui Manuel si Mariei 1 In jurul aceluiasialtar cu racla minunat lucrata a Sfintei Taine, zac altiprinti din acelasi neam, versuri latine rasunatoare pe-

faima sau plingindu-di soarta : Joanal III-lea 2 ; Eoaterina de Austria,,Jiica lui Filip al II-lea,imperialul spaniol ; Sebastian 3 cel cazut in lupta fatalapentru Fez, cu sultanul M.arocului la Aleazar-el-Chebir ;dom Antonio 4, calugär, rege i exilat, adversarul luiFilip al II-lea, uzurpatorul ; infanti cari abia au cunos-cut viata.

Era odata aici o tacuta lume de calugäri rugindu-sepentru odihna sufletului descoperitorului de parninturisi a celor din familia sa. Dar, dupà Pombal 5, izgoni-torul de iezuiti, traditia lui de filosofism anticlerical ascos toate ordinele calugaresti din tall, gall de' rarileexemplare mentinute de ministrii straini. In bisericaregilor purtatori de coroane, prefacuta intr-un West-minster 6 national, pe cind praful se asterne pe stalelecanonicilor din corul de sus, cu maiestrele capetesculptate in lemn, s-a facut loc pentru marile sicrie,cu figuri culcate, ale lui Vasco de Gama, calatorultriumfal, i lui Camoens 7, cintaretul gloriei lui. Citeva

Vezi p. 280, n. 2, §i p. 281, n. 1.2 loan al III-lea rege al Portugaliei (1521-1557).

Sebastian I rege al Portugaliei (1557-1578).Dom Antonio (1531-1595) cllugiir, apoi pretendent la tronul

Portugalici, moare in exil la Ruell.Sebastian José de Pomba! prim-nninistru al Portugaliei (1751-1777) ;

In cadrul politicii sale de mini forte, a izgonit pe etilugsrii iezuiti carei se impotriveau.

MInitsgrea Westminster din Londra, care adilpostette mormintele anumeroase personalitilti din istoria Angliei.

Luis Vaz Camaes (1595-1580) poet clasic portughez, autorul ea-lebrei opera Lusiada (1572).

280

cetluindu-li

4

flori proaspete au fost puse de o mina' pioasA pe piatrapoetului. Apoi, in negre infundaturi, jos, zac Juan deDeus ', poetul, linga oamenii politici din zilele noastre,pAnal la prerdintele impurat in 1918 pentru ca.' voiasa,' fie dictator".

Iar in clatusterul rugaciunilor §i- primblkilor tkutese zbeguie tiuind cele citeva sute de copii cu chilugeleroze ai unui mare orfelinat.

TLP 21-25

1 Nogueira Ramos, zis lodo de Deus (1830-1897) poet Brie portughez.

281

ATENA

Dealul albei minuni eterne se poate veclea deaproape, intre evzonii1 cad fac de pazg, vinzgtorul depgpusi cari-i infatiseazg (caraghios-evzonii"), negus-torii de piuliti de alamg minuscule si de produse deartä popularg greceascg. Mu lt tixnp, insg, e mai bines-o privesti din departare, peste invglmaseala cladirilormoderne, ridicatg deasupra lor, aproape imaterializatd,asezatg, cum se cuvine casei zeiei, pe un alt plan de-cit viata de astgzi, decit tot ce s-a petrecut dupg cereligia de simplicitate, de folclor aproape, a crestinis-mului a luat in stlpinire

Uneori Partenonul 2 pare a se pierde in atmosferavag g. a mijirilor de zi, a scapgtarilor spre noapte. Aripinevgzute ai zice ca-I acopgr, cg-I ocrotesc de once pro-fanare a nestiintei si a neintelegerii, care cuteazg aavea si in acest domeniu o curiozitate. Chivotul fru-musetei se apgrg de jignirile fgrg voie. Altgdatg, insg,Zeus ii trimete fulgergri de raze care-I lovesc in fatg,Ii imbracg in aur frontoanele. El are .atunci oa un zim-bet al seninatatii sale fall de tot ce incercgm si frg-mintam noi, cu atita trufie, jos. E vecernia paging azeilar.

Inaintez spre Partenon printr-o adevaratg via Mum-phalis de mine. figzlete, imensele coloane ale templu-lui lui Iupiter cuprind un larg spatiu pustiu. Mai de-parte, la stinga, fgrg perspectivele de munte i fondul

1 Evzon soldat din infanteria usoari, imbricat In traditionalafustanelii.

2 Partenon templul principal inchinat zeitei Atena, meat in anii447-932 1.e.n.

282

vgile.

de etern albastru al templului suprem, Theseionul 1,inchinat eroului creator, se prezinta intreg, crutat deinjuriile timpului si de bombele crestine care tinteauculmea Cetatuii. Arcul de triumf al lui Hadrian 2 seintercaleaza cu sprintena lui colonada alergind deasu-pra. Rotunda jucarie de marmura a Casei Vinturilorrasare in dreapta. Puting viata modernI saraca se ames-tea asa de umila, incit e invizibila, in acest cartieral amintirilor celor mai scumpe. Marile ramasiti aletemplului lui Bachus urme.aza. Apoi, pe stinca lui tor-turata, umflata pe alocuri ca din chinurile unei lumi infierbere, Templul.

Propileele 3 cu cariatidele lor uriase 11 preceda de oparte, de alta, fermecItoarea fantoma albI a salasuluibiruintii, Nike 4, Erehteion 5, care a rapit pentru dinsulun sfert din virful colinei, se da in laturi. Fatada so-lemna si gratioasa sta libera inainte-ti, cu evangheliafrummetei celor mai pure proportii. 0 liturghie färcuvinte pare ca rasuna din mijlocul coloanelor pe caresoarele de peste doua milenii scris indelebila rugina.

Acuma lash' la o parte tot ce nu se potriveste : ghe-reta, grila de fier i, mai mult decit atita, ranasitilede ziduri medievale care au prins in forme nestiute deritmul elenic pietrele cazute din incinta anticI. SIramiie pentru ochi numai stinca surI i cerul albastru ?

VGA 15-17

1 Thesefon templu atenian, fnchinat (cca 470 Lem.) lui Teseu, emailcare, potrivit legendei, ar fi creat unitatea Aticei.

Pub/ius Aelitss Hadrianus impirat roman (117-138).1 Propileele portile de intrare pe coasta de vest, create tn. anti

07-432 f.e.n.&Temple]. Inchinat zeitei Nike Apteros a fost crest hi jurul anulul

421 te.n.Erehteion temple inchinat Atenei i Iui Poseidon, creat in and

421-405 f.nn.

si-a

IN JURUL ATENEI

1. SUNION

Spre Sunion. Parasim drumul Kephisiei cu apa bunastrabatem o regiune de maslini si de vii. Femeile

culeg ca jucindu-se roada copacilor cu frunza argintie :au rochii de obicei negre si cirpe negre pe cap ; uneleIi invalesc gura ca turcoaicele. Barbatii nu mai auport popular. Linga trasura cu doua roate circulaomnibusuri prafoase, pline de o lume mai ales saraca.

In drum cumparam frumosi struguri razachii. Pentrudouazeci de drahme ni se da o gramada, abia rupti,

omul se crede dator s'a" tot adauge. Totul fdcut §ideosebit de prieteneste, dar MA' zimbet. E o euritmie

pina azi in poporul acesta. Marea incepe a se zariin stinga : necrezut de albastra. Drumul, care se refaceacuin, suie printre pietrisul rostogolit. Asa ajungem laoapul oare privigheaza una din cele mai frumoase maridin lume.

Negropontele, Eubeia, Evbia, intinde in fata inaltadunga stincoasa. in dos e Andros, nu departe, Keos,Insula Magarilor", Caidaronisi, Ii urnfla spinarea.Vechiul port care prime.a trireme Ii infige in ternapietroasa ascutisul.

Din anticele propilee se cunosc numai parti tlezgro-pate. Un rotocol de pietre aratà unde navigatorii seinchinau la Atena Sunias. Dar pe podisul de deasupra,de uncle se priveste dulcea mare lingind incet malurilesterpe, podisul cuprinde Inca puternicele coloane dernarmura ale templului lui Poseidon. Clare, ele rasarde departe, straja sacra deasupra undelor pe care tri-dentul zeului le orinduieste.

284

si

Rar cresc din pilmintul frakntat cu tgnduri de mar-mur flori de o coloare de ametist, pe cinddelicata, frageda foaie rozg a ciclamenului zbucne§teca un ghiocel de primgvarg. Si toate rid la soarele caredin plin ride el mai intii la toate. 0, Poseidon Sounios,ce duke ar fi sg ispráve§ti, ermiz al legii tale, acolosus, intre fIcliile albe ale coloanelor sprintene...

2. ELEUS1S

Dacg ar fi sg se caute inceputul cel adevarat alsintezei bizantine", ar trebui sg plece cineva de aici,de la Atena. Cgci, de fapt, aici era poarta Orientuluide uncle au venit primele indemnuri, §i aici, gratieadmiratiei romanilor pentru gloriosul trecut spiritualatenian, s-a facut mai intii amestecul gratiei elene cuputerea romand. Atena, iubitg §i aeoperitä cu daruride imparati ca Neron 1 §i Adrian, aratg .acest amestecde gratie mum ve§tejità §i de poruncitoare putere.Arcuri de triumf, mari coloane corintice se indreaptäspre elenicul Capitol in numele Romi, ca un §ir delegionari porniti la atac. Pietre din Acropole poartgdedicatii romane, in care Quintus devine KoviArroc.

A§a e §i la Eleusis, unde ajungem dupg un scurtparcurs de la Daphne inainte.

Vechile ziduri pe care le reclamg legenda sintaproape complect cople§ite de marmura lui Pericle 2.

Dar peste aceasta, sau imbräti§ind-o cu un cere mailarg, mannura romang a puternicului imperiu doming.Antonin 3, care a dedicat doug altara§e fiicelor lui, apus sg se inalte puternice propilee care strivesc cudim ensiunile kr tot ce a mai rgmas din trecut. Ce sintpe lingg dinsele micile temple ale vremii de libertateateniang, templul lui Pluton, a§ezat in fata stincii sco-

1 Lucius Dornitins Nero Claudius imparat roman (54-68).2 Pericles (499-429 i.e.n.) celcbru om de stat §i orator atenian, In

ai Cann ani Atena a cunoscut o mare inflorire cconomica, politica 0artistica.

Antoninus Pius imparat roman (138-181).

285

mdrunte

bite, neagra-galbena, cu infatisare de infern pentruaceste minti ascutite, dar cu spaime de copii ?

Numai in muzeul de alaturi spiritul elenic e intregsi curat. Din aceste netede fragmente de marmura, dinaceste figuri de o netulburata seninatate, din vioiciu-nea scenelor de pe vase se desface o alta atmosferadecit aceea pe care a creat-o Roma.

De jur imprejur, case navalitoare, noi cladiri iesitedin vioaia graba a unui popor strins, in sfirsit, laolaltasi bucuros de singura via-VA in orase, dupa obiceiulstrarnosilor. Fabrici cu furnale inalte fumega si inacrescaerul.

Dar drept in fata stinca aceea goala e a Salaminei.Virfurile ei sure nu pot strica albastra oglinda a uneimarl joase, prietenoase. Si, totusi, in acest peisagiu deidila s-a dat lupta lui Temistocle cu Xerxe, si apelede acum trei mii de ani s-au inrosit de singele asia-ticilor impiedecati de a .reuni acest leagan al viitoruluiomenirii cu splendidele morminte ale mileniilor lor.

VGA 27-29

SPRE CORINT. MICENA $1 TIRINTUL

De la Eleusis inainte, pe acelasi term de mare, deun adinc albastru. Pesti se zbeguiesc pe luau §i spi-narile negre salta in seinteieri de argint. In Etta, spi-narea sued a Salaminei stä sumbra, Fara 1.m copac, Farao picatura alba de casa, grea de amintiri glorioase.

5oseaua e paralelä cu calea ferata care se duce §iea la Corint ; amindoua, sapate pe coasta stincii, semlädie dupa indoiturile ei. Drum lung si pustiu. Rare-ori un automobil, un omnibus ; de loc earl §i numaiici si colo cite un trecator nacajit supt sapca-i vulgara.Femei nu se vad. Cu totul altceva decit drumul nostruplin de sateni, de carute si cara, de lunga reverie ra-tacitoare.

.

strainePe plat:a asprä cresc flori cu totul : surgu-ciuri incovoiate ca un iatagan, batute cu nasturasi albi,ghiocei galbeni mad, mici clopotei rosii, tufe mirosi-toare terminate cu buchete de un vinat-ametist. MA's-linii zoresc spre coacere maruntele fructe verzi ; pelinga pefca" verde-dulce §i ascutitele ace de pin,facliile funerare ale chiparo§ilor solemni §i tri§ti. Dartoate aceste triumfuri ale colorii clispar inaintea far-mecului marii in toate nuantele albastrului, care seprinde de linia vinata, inzabranità intr-o ceata usoara.Peisagii paradisiace, care nu-si afla parechea nicairi.

Sintem linga Corint, dar nu se baga de &ma. Uriasimunti goi se ridica din toate partile. Abia se recunoa§tepe virful unuia dintre dinsii platforma artificiala a uneiacropole ruinate.

Canalul, lung de 6 000 de metri, e foarte ingust.Cornpanii, care s-au ruinat, 1-a facut nepotrivit pentruvase mari. 0 apa verde se zbate supt malul galben-rosietic, vristat in cute orizontale. Peste un pod pazit

287

de armata sintem acuma in margenea chiar a ora-sului.

Un cumplit cutremur 1-a distrus de curind. Pretutin-deni se vad ramasitele zidurilor de pang acum. Ele aufost rapede inlocuite, in elanul de viata care a euprinsaceasta natie de marinari si de munteni, de mesterisi de negustori, iuti si indrazneti. 0 parte din popu-latie e in margene, unde casutele sint vesele, primi-toare. Par adapostirile refugiatilor asiatici. Strade in-tregi sint margenite de gherete populare. Bogatii cla-desc de zor, in beton nerasturnabil, intrebuintind totce arta actuala are mai bun. Cu graba lucreaza toti larefacerea simpaticului orasel.

Dincolo de istmul taiat, regiune muntoasa cu aspreinaltimi sure. Rareori un sat, adec a. o adunatura de ca-sute din pietre netencuite si din caramizi nearse. Culiniile drepte ale chiparosilor, cu vegetatia incilcita atufisurilor, cu galbuiul incunjur de- argila, ansamblulnu e, insa, lipsit de o frumuseta cu totul speciala. Pu-tina lume rurala : femei infasurate in haine vagi, bar-bati legati la cap cu tulpane ; o singura data un min-dru tip mustacios si stufos, superb in vesmintele luialbe, cu tichiuta neagra pe cap.

Numele nu amintesc nimic. Peste Hexamilionul, zi-dul de sase mile", al Paleologilor din veacul al XV-lea,ce valuri de navalitori au trecut prin aceste vai ingustesupt incruntarea muntilor inchisi In taina lor 1 Unelefiguri cu ochii mari, vineti amintesc de vremea cindslavii blonzi au fost aici pentru a pieri ori pentru ase schimba la fatal.

Acuma trecem prin locuri unde apa se strecoara pepietre. Oleandri salbateci, cu micile flori rosii, rodo-dendroni se aduna intr-un adevarat stufaris de frunzetari, intunecate. Doi munti de cenusa impietrita, faraun firicel de iarba pe dinsii, isi stau fata-n fata :Sfintul Ilie pentru inaltimea lui legata cu noriisi Zara. La picioarele lor piatra risipita arata o viataomeneasca rupta, risipita. Acolo e Micena, Mykenai.

288

La o intorsatura de drum, suisul la cetatuie, asupracareia plutesc, vrajite de vechea traditie si de inchi-puirea noastra, fantoma lui Agamemnon , stapinulostasilor", a Clitemnestrei indragite fara lege, pina lauciderea sotului, a fetei credincioase celui care i-a datviatd, a fiului indatorit la strasnica razbunare asupramamei criminale. In credinta cã ei au fost, ea au fostaici, ca povestea lor e adevarata, au lucrat cu atitarivna i risipa de bani arheologii, de la banclierul ger-man Schliemann, popularul Sliman" de aici, la urmasiilui greci, incepind cu Tsuntas, la suedezul Persson,contemporanul nostru.

Aspru suis peste pietrele rostogolite. In fat51, poartacu fruntea si usorii grei, pecetluita cu leii negri, copiatisting.aci dupa icoanele puternicei Asirii, ale Asiei Mici,care i-a primit traditia. De o parte si de alta a ingus-tei carari pe care treceau caii ostasilor si carale derazboi ale regilor, peste stinca s-au clacht pietre uriase,taiate rud de-a dreptul din munte.

0 data inuntru, vederea se opreste, intre aceeasistrinsoare a zidurilor exterioare care inchideau in elelocuintile luptatorilor i slujbasilor, la un larg cerc destele", de pietre puse in picioare, deasupra carorastau Inca semnele care arata ca un acoperis se razimasepe dinsele. Ele formeazl un culoar acoperit, cu o cà-rare in fatà. Morminte s-au gasit aici, morminte pecare ipoteza le pretinde a fi regale. Deasupra lor ne-aparat se vor fi facut ceremonii ale vechiului cult.

Apoi drumul urmeaza tot mai sus, atingind pe vir-ful platoului incaperile palatului. Urme colorate ale al-tarului in mijloc, baze de coloane. Apartamentele fe-meilor sint deoparte, la stinga. Ce vedere extraordi-nara e aceea care se desface de aici : pilcuri de lanuriroditoare, taiate in pietroasa terna rosie, la capat,marea, Marea Apusului.

Agamemnon (in mitologia greac5) fiul lui Atreu, basileu care arfi domnit la Micene si Argos, conductitorul ostirilor aheene i animatorulexpeditiei Impotriva Troiei.

289

Ai,

o cisterna e in interior, spre alta se coboara pe unlung sir de trepte. Porti deosebite sint pentru aprovi-zionarea cu apa i pentru trecerea acelora cari nu f a-ceau parte din familia si curtea regelui. Pietrele seapleaca sus ping taie un arc sfarimat ; piatra scobita apragului superior se lash' pe capetele usorilor puternici.

Pe tot povirnisul se risipesc casele de piatra ale ceta-tenilor. Ei au ramas i dupa ce, de mult, splendorileregale incetasera intre inaltele ziduri ale stapinilor.In dosul gineceului, un mic templu e facut de dinsiiin amintirea tragediei care a inspirat pe marii drama-turgi ai Eladei, ai altei Elade decit aceasta, una sum-bra si singeroasa, a unei rase aducind, vadit, din altalume misterele pasiunile ei.

Ce rasa si de unde sa fi venit Cu greaua sabie dearama spre a stapini popoarele si a li smulge bogatiilecu greu adunate ?

Raspunsul se da in vale. La citeva sute de metri,un imens mormint, scos la lumina pe urma, infatiseazazicluri colosale de pietre uriase, bine alese i taiate,injghebate Intr-o ordine perfecta. Gaud In lespezi arataunde se prindeau cu scoabe coloane puternice ca aleEgiptului, ca ale Asiei.

Inca mai incolo, tin al doilea mormint, descoperit deenglezi, e absolut intreg. 0 formidabila caciula conica,pentru care prin procedee ingenioase s-au adus les-pezile grele, puse cu mestesug. Se vede unna cuielorcare prindeau podoabele de ararna si de aur, frumoa-sele rozete, stramutate astazi la Atena. Nu lipseste pinäin virful bolt-ii, alcatuite din cercuri tot mai restrinse,nici una din pietre.

Asemenea ziduri n-au, desigur, nimic a face nici cucaracterul elenic de mai tirziu aI legendei familiei Atri-zilor, nici cu ceea ce s-a ridicat, alb, proportionat, dedimensiuni chibzuite, pe pamintul elenic. Din aceastaumbra a solemnelor inchisori subpamintene, trufase capiramidele, ca tainitele Liciei si Capadociei, din aceastarisipa a aurului, din aceastä mucezealä a trupurilor in-

290

i

gropate, §1 nu arse pe rug supt lumina soarelui-zeu,rasufla spiritul altui neam de oameni. De ce sa li sezica ahei sau altfel ? Doar marea e aproape, §i ea aputut chema cete de cuceritori gràbi sà ajungä peaceste sigure culmi, de unde se pot domina §i vamuisupu§ii.

Totul arata o colonizare militara, un sala§ de tiraniestraina a unor exotici cautatori de venituri §i vInàoride putere. Nu aceste vai sarace au putut da astfel deaspri osta§i. Ei par a fi pentru Grecia ce au fost etrus-cii pentru Italia, §i fundatiile lor acute cu miile desclavi chinuiti sint fata de opera elenica aceea ce in-seamnä Trofeul lui Traian §i basilicile lui fata de fru-moasele biserici ale epocei române§ti.

Ace§ti oameni ai marilor departate, capabili de ase intoarce in razboiul Troii" pentru a prada §i locu-rile lor de obir§ie, ace§ti asiatici plini de traditia enor-melor ctitorii regale ale Orientului mesopotamian, asi-rian §i persan §i-au pus pecetea ve§nica §i la Tirint,Tiryns, aka cetate cu numele absolut strain.

Ajungem acolo trecind prin Argos, azi Un tirgusorde provincie, avind ceva cochetarie doar in piata dinmijloc. Nu mai e stra§nicul munte care sa fi primit ingenunile lui obscure pe exoticii nal/alio& Acropolea ejos, in dosul trestiilor inalte, scaldate in praful drumu-lui §i in miasmele mla§tinilor ucigatoare. Ea pastreazabine acest prim cuib al coboririi din vasele de pi-raterie culoarele inguste a canon marmura e nete-zita pina la stralucire de cite trupuri s-au frecat de ele,intrarile in arc sfarimat, megarele1 pentru locuintadominatorilor. Dar nu par a fi fost impmjur tot aceiaoari la Micena au ajuns sa formeze un ora§, §i bazelede coloane ale sala§ului regal samara sa arate priningrijirea lor o aka epoch', mai noua. De altfel, in

1 Megaton inciperea centralii din palatele homerice (gr.).


ambele locuri rnulte generatii s-au succedat, autind §iizbutind a se intrece.

Loc de descalecare pentru transmarini e tot acestterm de frumoasä mare. Deasupra Argosului, pe virfulstincii, stà inch' intreg mindrul caste! venetian, §i dupapatru kilometri sintem in strAzile, zgomotoase de omultime populara, ale Naupliei, care a fost pentru oa-menii serenisimei republici o Neapolis Romaniae, Nea-polea Imperiului roman de 111sárit.

VGA 42-47

DRUM DE INTORS

La intors, indata dupa intrarea in Beotia, trecemprintre cimpurile de bumbac, a carui mäciulie plesnitae ca o mare floare alba : pina in adincul muntelui eraspindità aceasta zapada. $i mai sus se vor mentineanumai costelive lanuri de parumb.

E drumul pe care 1-am facut venind spre Atena, darin tara unde totul e un dar al luminii, alta lumina,aceea dupa strapicele ploi care se urmeaza, dupazapezile cazute in munte, lumina apusului dä cu totulalte priveli§ti de o fantastica frumuseta.

La Dalevia, Parnasul apare adinc albastru, incunu-nat cu argintul omatului proaspat. Pe coastele lui sintsamanate ca ni§te flori negre §i. galbene turmele vla-hilor" cari merg spre iernatec ; catirii pasc in margeneadrumului §i. corturile ascutite se pregatesc de noapte.Cind ajungem la Tithoria, la Amphildeia, jocul coloriloramurgului intrece mice inchipuire : muntele se rupedin stincile sure cu dungi ruginii, cu pete de verdeataintunecata : albastrul lui are un luciu de piaträ scumpa.In ace1a0 timp, la stinga, cerul e de un galben deveche aureola sacra, pe care-I strabat ware naframiro§ii. S-ar parea ca, pe cind aid iadul e supt picioarelenoastre, dincolo se incearca luciri de olimpica aurora.Si peste aceste fulgerari ale luminii ce agonizeaza, noriise primbla. Nod cum nici o alta tara nu-i poate avea :largi aripi negre drept deasupra noastra, albe vedeniifugare dedesupt, ori lungi linii scorburoase ; in fund,ca o Acropole roza, deasupra unui deal de aur palid.

Se intelege cum zeii s-au nascut aici, cum aici li s-ainjghebat povestea transmisa poetilor pentru a o ar-moniza. In aceasta pace a muntelui, vechiul cioban,privind aceste minuni schimbatoare, care i se impu-

293

neau ea niste realitAti superioare, a plecat genunchiiIn fata divinelor puteri stApine pe soarta lui. El si-adäruit creatiunea simplA din care era sl iasà o märeatAliteraturä, dar cuibul zeilor adorati in cetali al'aturi devechii dominatori ai adincurilor, confundati adesea cudinsii, aici a rAmas, in munte.

Apoi, in drumul spre Asopos, sintem, in noaptea carecade, deasupra cufundAturilor de piatrà care inspäimin-VA. Prin tainitele tunelelor, pe ingustul tablier de fieral podurilor, ne indreptAin spre celalt pamint de hra-nA, al Tesaliei.

VGA 79-89

MAREA CUM AM CUNOSCUT-0

Intr-unul din ciclurile alcauite pentm luminareapublicului asupra unor anumite probleme bine definite,mi se cere sa' vorbesc despre mare, subiect care va fitratat si de alti vorbitori, fiecare din punctul de ve-dere al cunostintilor, al experientei si al dispozitiilorsale.

Marea in sine o cunosc in multe, in foarte multelocuri, si din vremuri foarte indepArtate, din cei din-tii ani de tinereta, cind, fail a cunoaste marea careuda coastele noastre si la cunostinta careia am ajunsmai tirziu numai, a trebuit sa fac alte drumuri, inApusul departat, unde, in locul apelor albastre aleAdriaticei si Mediteranei, pe care am ajuns a le cu-noaste mai tirziu, si in locul marii de otel asupra careiase coboara umbra intunecat'a a vechiului Pont, care udaDobrogea noastra, am putut cunoaste bucata de oceancare, despartincl Anglia de Franta, Ii poarta apele

intre cele &La strimtori care o inchid. 0 marecare si-a pierdut caracterul de intindere, cu tot ceeace poate da acest orizont celei mai largi inchipuiriomenesti, si a ajuns sa fie un fel de suvitä comercialain care calatorii, obositi de zbuciumul des al valuri-lor, nu fac decit sa caute cu nerabdare mijirea coasteiinnegurate a Angliei.

Dar cea dintii calatorie italianA i altele care auurmat dupa dinsa En-au fácut sà cunosc o alta mare

amindouà màrile asa de deosebite in ce privestecaracterul si rostul lor, care margenesc tarmurileItaliei.

Am vazut intii marea venetianà, asa de deosebitäin fundul ei adinc de partile apropiate din largaMediterana' pe care voi ajunge sa le cunosc mai tirziu.

295

ne-linistite

La Lido, care pe vremea aceea era o insula pustie, cucite o baraca de soldati si citeva umile locuinte depescari, se putea vedea I voie, Fara margenirea urite-lor cosmegi de astazi, cladite pentru strainii din toatecolturile lumii, larga Adriatica pe care o biciuie adeseaun rece vint iute, venind din fundurile Istriei sau depe malul, margenit §i el cu colturate virfuri, al Dal-matiei. Dincoace de Lido, in regiunea lagunelor, eracu totul altceva : o mare ca un lac, pierzindu-se pink'in mlastinoasele intinderi ale lagunei moarte, dar unlac de un alt caracter decit acela care rasfringe intr-unluciu de cele mai multe on neclintit frumuseta ceru-rilor albastre : un lac viu, In necontenita mi§care, in-noindu-se, improspatindu-se, curatindu-se, fiind capilpiirea unei flacari sau ca palpitatfile trupului ome-nesc. Pina in portal Venetiei veneau de la Lido corabii,care fusesera precedate odinioara de cu totul altäputere maritima, a liberei republici venetiene, stapingpe continentul din fata l pe departate insule rasaritene.

Aici, la Venetia, marea era in aerul insusi al cetatii :prin canalele lagunei, ea aluneca pe linga palateleacoperite cu verdele, a§ zice, cristalin, ca de piatrascumpa, al mu§chiului lipit de marmora. Marea era §iin aspectul cerului, asa de schimbator de la o zi laalta, de la claritatea de cobalt a orizonturilor rasari-tene pina la turburea mijire a negurilor ce se ridicadin mica dumbrava artificiala a gradinilor. Marea erain atmosfera sarata, era, cum se simte necontenit laParis, contribuind la vioiciunea nervoasa, la indemnulcatre creatie, la impingerea catre fapta a locuitorilor,in insasi electricitatea acestui aer cu totul deosebit,care a fa:cut din venetieni, italieni, fara Indoialà, dar siurrna§i ai vechilor veneti ilirici, altceva decit tipulfizic chiar, dar, mai ales, moral, al italianului.

Alta mare de partea cealaltà : larga Mediterana,care uda in acela§i limp coastele binecuvintate aleLiguriei §i ale Franciei occidentale, care face cea maimare frumuseta a Cataloniei, care se coboara pe urmapina la stincile aspre si goale ale pustiului african, carese continua dincolo de strimtoarea Gibraltarului prinsierrele de§erte ale Spaniei.

298

De la inaltimea Genovei, clädita ca o imensä cetate,imita pare ca din stinca de la temelie, aceasta marese vede plina de painjeni§ul vaselor venite la harniculorm, care este unul din centrele de munch' i dinmarile depozite de productie ale Italiei. Tarmul acesta,insà, i§i schimba in fiecare moment caracterul.

Dupa frumuseta primitoare a Liguriei, se ajungela linceda regiune lenma, nesanatoasa din fatu Tosca-nei, pentru ca intr-un golf de rai, acela de la Neapole,natura sa adune toate farmecele ei, supt un cer de-osebit de zimbitor, care revarsa asupra tuturor suflete-lor farmecul cu totul particular al unei naturi idilice,in ciuda ingramadirii ma de dese a unei populatii decaracter grecesc, arab i oriental, al carei pitoresc esteneasamuit.

Mi-a fost dat mult mai tirziu sa ajung a cunomte §itarmul Dalmatiei. L-am luat de sus, acolo unde por-nmte cu atita putere vintul de miazanoapte, zguduindcorabiile pe luciu §i dind brinci trecatorilor, cari seprind uneori de copaci §i de colturi de stinca. Iminddin acel Quarnero, se strecoara apoi vasele printremultele insule de piatra, acoperite cu o vegetmie me-ridionala, care formeaza vechiul adapost al piratilorde odinioara, temuti de Venetia, la cad s-a adaos, in-tr-un moment, contributia acelor uscoci, morlaci, carifac parte din insMi rasa noastra.

In fata, splendorile civilizatiei venetiene rasareau inbisericile, in palatele de odinioara, pink' la acel imensadapost de retragere voita a lui DioCletian 1, care,purtind numele palatului de odinioara, Spalato, Splitpentru slavi, este un orm intreg.

Aici, coasta pastreaza Inca asprimea §i aminte§teluptele, pradaciunile, du§maniile de odinioara.

Mai departe, ca §i pentru coasta tireniana a Italiei,deodata capriciul bucuros al naturii deschide pe ne-mteptate un colt de frumuseta sening, supt un cer deo stralucire albasträ aproape africanA, Ilrmul insusifiind acoperit cu ierburi aspre si aruncind in sus copaci

' Caitis Aurelius Valerius Diacletianus impArat roman (84-305).

297

cu fructele dulci ale tgrilor toride. Ragusa, incunjuratgde inaltele ei ziduri sure, cu porti in al cgror numesung incg, pe vechea bazg iliricg, armonioasele silabegrecesti, pare mai mult o insulg de sine stätgtoare decito prelungire a acelui tgrm balcanic, care se ridicg peurmg, printr-un parete de stincg cenusie, goalg, cgtrecuibul de rgzboinici al Muntenegnilui, i, in preajmastincilor albaneze in care se cuprinde aceeasi viatg depindä, de luptä si de jaf, de-a lungul veacurilor, Cat-taro, o grImadire de case de piatrg, sta in margeneaunui golf, care, in mult mai mic i färä nimic din ceeace oarnenii au putut sg adauge, ca frumusetg de arta,poate sg se asemene cu mindreta golfului de Neapole.

Mai tirziu, iata-mg pe valurile, totdeauna amenintg-toare, de o severg stralucire metalicg, de un albastrucare pare neinsufletit, al mgrilor nordice.

Tree prin insulele arhipelagului danez, mg oprescla adincituxile sgpate in acest tam ingust, careli in-tinde teapa cgtre nord, strgbat ping in regiunile bogatein lacuri, pe care trei sferturi de an le incunjurg albulmatins al zgpezii, ce cuprinde vedenia de piatrg ma-siva, severa civiizaie politicg luptgtoare a capitaleiSuediei.

Pe cind, cu alt prilej, cu totul altg mare, tgrmulapusean al aceleiasi Peninsule Scandinavice, coastaaceea care este apg i uscat, care este plutire i viatg-tgrgneascg prin nesfirsitele fiorduri ce intrg in uscat

oarecurn se incorporeazg intr-insul, cgci marea, carele-a strabatut, ajunge oarecum sg fie astfel roaba acelorain casa de piatrg a cgrora a voit sg intre. Abia sesimte in departare intinderea nemgrgenitg, pling desurprinderile furioase, a oceanului, acoperind cuimensele lui volumuri de apg ceea ce a fost odinioargun intreg continent, boggliile, care vor raminea tot-deauna nestiute, ale Atlantidei, inecatg in adinculveacurilor preistorice.

Oceanul acesta am ajuns a-I cunoaste nu prin con-tactul direct cu dinsul, ci dupg acea neindestulgtoareinitiere in caracterul lui care este strimtoarea Minecei,cu totul dominatg de cele doug maluri intre care este

298

ft

inchisg i sugrumatg, printr-o inceatg trecere cgtre apus,cgtre apusul unei lumi noi, de-a lungul coastelor cu-noscute ale Italiei, cu strglucirea in noapte a farurilorrgzlete ale insulei Elba, cu amintirea lui Napoleon, cuvedenia, in lumina zilei urmgtoare, a stincii strgbgtutede pesteri militare i umplute cu tunuri a Gibraltarului,cu depgrtata intrezgrire a unei Africe golase i triste,apoi cu aparitia acelor rgzlete insule ale Azorelor, carepar intr-adevAr, cum li spune numele in limba stäpini-lor portughezi, un stol de pgsari, de acvile, care s-arfi oprit din zborul lor i ar fi incremenit pe suprafatavalurilor.

Iar de acolo, zile intregi, cu izbucniri de furtung,cu prelingeri de spumg furioasg, cu tremurgturigemete necontenite ale imensului vas, care, flrg sg-sipiardg linia, este totusi la discretia puterii vesnic ne-linistite a valurilor, ping la acea coastg de iarng aAmericei de Nord, unde, intre vastul ocean si intreavintul nebun de cutezgtor al caselor, care, cu vase-zeci de caturi, tintesc cgtre nori, se intinde haosul incontinua misoare al unuia din porturile cele mai cer-cetate din lume, toata acea främintare de corgbii careaduc prosperitate Noului York, vechii cetgti olandeze,care a ajuns sg fie centru al rasei anglo-saxone, atrg-gind inlguntrul ei pe veneticii tuturor neamurilor.

Dar, o datg ce ai clebarcat, marea nu mai existg,atit de mult piatra cladita, zvonul urnan, zvicnirealuminii i puterii electrice doming totusi.

Si, in sfirsit, o altä vedenie, cu a &grill sening amin-tire inchei, mi-a apgrut inainte in acelasi drum ameri-can, pe acea coastg a Pacificului pe care am urmgrit-o,fgrà altg mgrgenire omeneascg decit a unor rgzleteloouinte avind in fatà insulele cumpgrate de bogatasi,can, vinzind gurng de mestecat, dorese sg aparg i eica un fel de Napoleoni in Elba lor americana. Amajuns ping la deschiderea meridionala de orizonturialbastTe la San Francisco, ping la acea Italie califor-niang, asa de deosebitg de viata asprg pe care omärgeneste la sud si care poartg in toate amanunteleagdirilor, in toate amintirile ei pitoresti urma acelei

299

si

dominatii latine, care si astazi, cuprinzind i acoperind,ascunzind puternica baza a rasei roii, stapinesteMexicul.

tocmai tirziu de tot, pe viziunea acelui tam alDobrogii pe care-I cunoastem asa de putin si care nuse cuprinde numai in iluzia de argint a Balciculuiin pitorescul tataro-turcesc al unei biete rase pe careastazi o ia vintul, am ajuns s pretuiesc, fireste, nunavala de trivialitate si de dezmat a statiumlor balneare,urita icoana a lipsei de pudoare in timpurile noastre,ci, in singuratatea de la Mangalia, frumuseta serilorcare ispravesc in bruma usoara, farmecul luminilor dinfund, care iti arata o lume in mers, surprinderea lu-minilor fugare de la luntrile pescarilor, vrajescprin licarirea tortelor prada din adincuri, i, mai ales,acel lucru de neuitat care este chemarea de dimineatain faptul chiar al zilei Inca racoroase, a luceafarului,care se ridica deodata in fundul cerului vioriu, si esteca o trezire la viata cea noug, ce trebuie sä inceapapentru locuitorii adincului de apà, ca i pentru aceicari, astazi, pe ruinele cetatilor elenice, duc numairamasita trista i vulgara a unei civilizatii pe care noipina astazi n-am stiut-o invia.

23 aprilie

SI 70-77

i

§i

carili

LISTA ILUSTRATIILOR

0 viatii de om fil de manuscris (BibliotecaAcademiei) 4 5

Elencu DrAghici, bunica dinspre mama a l'ui N. Iorga(colectia

Zulnea lorga, mama lui N. Iorga (colectiaNicu Iorga, tathi lui N. Iorga (colectiaNicolae Iorga (la virsta de 13 ani) i fratele sau,

George (colectia 6 67

File de manuscris (Biblioteca Academiei) 130/131

N. lorga, la virsta de 29 ani (colectiaDin lucrArile lui N. Iorga (Biblioteca Academiei) 226/227

familiei)familiei)

familiei)

familiei)

familiei)

..... . . .

. .

CUPRINSUL

Studiu introductiv V

Notii LX

I Fragmente autobiograf iceI. Orizonturi mostenite 5

U. Cea dintai InvAtAturg 9

III. Cel dintai mediu : orasul 19

IV. Primil ani de swab: 24

V. Atingerea cu viata dinafarA 31

VI. Liceul 33

VII. Adolescenta 49

VIII. Idei si lecturi 68

II Privelifti din fardPe Valea Piului, sine hotar 81

Rhnnicul-Vilcii 85

Hurezii, Bistrita, Arnota 87

Pe Olt : Cornetul 89

RucArul. Dragoslavele. Gura Diznbovicioarei 91Tirgovistea 98De la Tirgoviste la Cimpulung 101Comana. Dobrenii. Fieriistii 103Imprejurimile Bucurestilor 105

MArcuta. Pantelinionul. PasArea 107

Plambuita. CAld5rusanii. TigAnestii 111

Snagovul 11V

Ciolanul. Rate Si; 122

Spre Hirläu 124

Folticenii 126

Slatina. Ri Fa. Minas tirile sucevene 128

Váratecul. Agapia. Maniistirea # CetateaNeamtului 131

M5nastirea Secu. Duräul. Pe Ceahlitu.In Valea Bistritei 140

Tirgul-Ocnei 145

Ca.sinul. De la Cqin la Agiud 160

Vizantea # Soveja 163

Schituri : Coteltii, D5.1hlutii 155

De la Tulcea la Constanta 158

Constanta 160

Reusenii 161

Sucevita 163

Brgovul 167

Imprejurimi ale Brgovului : Branul 170

Imprejurimile Figiirawlui : A patra cat:Rorie 172

Imprejurimile FIgara.5ului : A cincea cllatorie 176

Spre Sibiiu 179

De la hotar la Sibiiu 181

SibiluI 184

Alba-Iulia 188

Pe Streiu la Hateg 192

De la Hateg la Cradige §i la cetatealui Decebal 191

Inidoara 196

Spre Brad 198

Spre Abrud 200

Cetatea Ciceului 202

Spre Maraxnur4 204

De la Rodna la VisiuSpre Lugoj

III Locuri strdine

207

209

In Alpi 213

Viata in Florenta 216

In ce sta frumusetea Venetiei 225

Oxford 254

Paris 257

Fontainebleau 266

Courans, Vaux, Versailles 269

Escorialul 270

Lisabona 277

Atena 282

In jurul Atenei 284

L Sunion 284

2. Eleusis 285

Spre Corint. Micena si Tirintul 287

Drum de intors 293

Marea cum am cunoscut-o 295

Lista ilustratiilor 301

Redactor responsabil : CHEORCHE ZARAFUTehnoredactor : IDA MARCUS

Dal la &Isles 17.07.1985. Bun de finer 25.10.1965Apdrut 1965. Tirat 50.180 ex. Brosate 45 080 ex. Le-gate VI 5 100 ex. Hirtie scris 11 A de 83 glm,Fermat 640X840116. Coil ed. 17,25. Colt tipar 23.Plow lino 8. A. nr. 83793985. C.Z. pentni biblio-teals mart 8R C.Z. pentru bibliotecile mkt 8R-0.Tiparul estecutat sub cornanda nr. 50 823 la Coralsi-natul Pobgrafic Casa Scinteir, Piata Scinten nr. 1,

Bucureiti Republica Socialistil Rornfinia

1=molimi N - Wikimedia Commons · nesti. Daca orasele, luate in ansamblu, se dezvolta intr-un ritm...

Documents

Transcript of 1=molimi N - Wikimedia Commons · nesti. Daca orasele, luate in ansamblu, se dezvolta intr-un ritm...