1)Scopul si misiunile asigurarii genistice a actiunilor de lupta.

Asigurarea genistică este una din formele de asigurу a acţiunulor de luptă. Scopul acesteia constă în crearea pentru trupe a condiţiilor necesare pentru executare rapidă a marşurilor, desfăşurare din dispozitive de marş în cele de luptă, ofensivă impetuoasă, în asigurarea protecţiei personalului, contribuţiei la stabilitatea şi activitatea apărării, împiedicării acţiunilor inamicului şi producem de pierderi acestuia prin intermediul mijloacelor genistice.

Misiunile asigurăm genistice a acţiunilor de luptă ale trupelor se determină bazându-se pe hotărârea comandantului, care organizează lupta, şi se execută de subunităţile tuturor genurilor de armă şi ale trupelor speciale cu întrebuinţarea pe larg a mijloacelor de înzestrare genistică la o independenţă maximă şi stare de pregătire permanentă pentru luptă Succesul asigurăm genistice se obţine prin pregătirea genistică bună a genurilor de armă şi întrebuinţarea cu pricepere a subunităţilor de gemu şi tehnicii acestora.

3)Succesiunea si continutul activitatilor comandantului de subunitate pentru organizarea asigurarii genistice a actiunilor de lupta.

Asigurarea genistică se organizează şi se realizează în scopul creării condiţiilor favorabile subunităţilor pentru deplasarea lor oportună şi în ascuns, desfăşurarea şi executarea manevrei, sporirea gradului de protecţie şi mascare a personalului, armamentului şi tehnicii militare împotriva tuturor mijloacelor de nimicire, precum şi pentru producerea pierderilor inamicului şi îngreuierea acţiunilor lui.

Asigurarea genistică în subunitate include:- cercetarea de geniu a inamicului, terenului, obiectelor,

barajelor genistice a inamicului, obstacolelor de apă şi stării drumurilor;- amenajarea genistică a punctelor de sprijin, poziţiilor

raioanelor de dispunere a subunităţilor şi PCO;- executarea lucrărilor genistice pentru mascarea şi protecţia

contra armelor de precizie înaltă;- executarea barajelor genistice explozive şi neexplozive,

distrugerilor;- executarea culoarelor prin baraje, trecerilor peste obstacole,

deminarea terenului;- amenajarea şi întreţinerea drumurilor şi trecerilor peste

cursurile de apă;- asigurarea genistică a întroducerii în luptă a eşalonului doi

(rezervei);- instalarea barajelor genistice pentru respingerea

contraatacurilor aliniamentelor şi obiectelor ocupate;- neutralizarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi a altor

obiective întărite ale inamicului;- neutralizarea dispozitivelor de dare a focului realizate de

inamic la obiectivele pregătite pentru distrugere;- aprovizionarea subunităţilor cu mine, explozivi, materiale şi

tehnică de geniu;

1

- lichidarea urmărilor întrebuinţării NBC şi mijloacelor incendiare;

- dobîndirea, curăţirea apei şi amenajarea punctelor de aprovizionare cu apă.

7)Esenta mascarii. Scopul si sarcinile mascarii tactice. Indicii de mascare a obiectelor. Cerintele privind mascarea.

Mascarea se execută în scopul: camuflării (ascunderii) dispozitivului de luptă, armamentului şi tehnicii militare, precum şi acţiunilor de luptă; reducerii efectelor armelor de distrugere în masă nucleare, biologice şi chimice şi mijloacelor incendiare; asigurării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă.

Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă a comandantului de pluton (grupă), altor subunităţilor participante la luptă şi se execută pe baza dispoziţiunii comandantului de companie (pluton). Aceasta se execută în orice situaţie de luptă şi se realizează prin:

- pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă;- păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;- folosirea cu pricepere a proprietăţilor de ascundere ale terenului, a

întunericului sau a altor condiţii de vizibilitate redusă;- dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;- întrebuinţarea corectă a mijloacelor de mascare din înzestrare şi a

celor improvizate;- camuflarea personalului, punctelor de comandă, tehnicii militare,

dispozitivelor de luptă, lucrărilor de amenajare genistică şi barajelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;

- vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;- executarea în ascuns a manevrei de forţe şi de mijloace, a deplasărilor

şi regrupărilor;- realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi reducerea

zgomotelor, luminilor şi deplasărilor;- folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate;- apărarea cu stricteţe a secretului acţiunilor de luptă.Proprietăţile de ascundere ale terenului, determinate de neregularităţile

pe care le prezintă (văi, dealuri), precum şi de acoperirile existente pe suprafaţa lui (păduri, culturi, localităţi), asigură alegerea în ascuns şi corectă a locurilor de observare şi de executare a focului (posturi de observare, locaşuri, poziţii şi şanţuri de tragere), a celei mai potrivite forme de manevră, precum şi folosirea unor procedee de luptă (incursiunea, ambuscada, raidul) care dau posibilitatea nimicirii unui inamic superior în timp scurt şi cu forţe puţine. Folosirea proprietăţilor de ascundere ale terenului, a întunericului şi altor condiţii de vizibilitate redusă (ploaie, ceaţă, ninsoare) favorizează deplasările în ascuns, asigură înşelarea inamicului, precum şi realizarea surprinderii.

8)Mascarea trupelor si obiectelor utilizind proprietatile de mascare a terenului. Adoptarea mastilor naturale, aspectului si proprietatilor de mascare a terenului si mascarea obiectelor, armamentului, tehnicii si

2

lucrarilor genistice. Pentru executarea mascării se folosesc:- mijloacele de mascare din înzestrare (costume de mascare de vară sau

de iarnă, plase de mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare pentru armament şi autovehicule, plase de mascare de diferite dimensiuni pentru tehnica militară, lucrări genistice şi mijloace fumigene);

- mijloace de mascare din zonă (crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pămînt, zăpadă) fără a schimba aspectul zonei.

Pe timpul acţiunilor de luptă, îndeosebi pe timpul nopţii, comandanţii trebuie să ia măsuri pentru:

- camuflarea (ascunderea) luminilor prin interzicerea aprinderii focurilor şi a altor surse de lumină pe timp de noapte (lanterne, chibrituri, ţigări aprinse, autovehicule cu surse de lumină necamuflate);

- reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor (transmiterea ordinelor şi comenzilor) cu voce tare, ajustarea şi fixarea corectă a echipamentului, limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă linişte.

Pe drumurile pietruite, asfaltate sau betonate, pentru deplasări pe jos se vor folosi acostamentele şi şanţurile acestora şi nu partea carosabilă. Pe timpul deplasărilor prin pădure îndepărtarea crengilor trebuie făcută cu atenţie, iar călcarea celor uscate trebuie evitată.

Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:- studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu

contrasteze cu mediul, indiferent de zona în care plutonul desfăşoară acţiunile;

- camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pământului scos din acestea împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;

- folosirea de către militari a mijloacelor strict necesare; un camuflaj prea bogat sau precar ar putea atrage atenţia; mijloacele improvizate (crengi, tufişuri) se vor aduce de pe o întindere cât mai mare pentru a nu demasca dispunerea militarilor;

- camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc, cu noroi aplicat în mod neregulat;

- înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;- mascarea tenului; tenul expus va reflecta lumina atrăgând atenţia

inamicului, de aceea se va folosi machiajul pentru camuflare, chiar şi la tenurile închise, deoarece şi acestea pot străluci datorită grăsimilor naturale din piele; pentru aplicarea machiajului se va aplica o combinaţie de două culori în forme neregulate astfel încât zonele ce pot străluci (fruntea, pomeţii, nasul, urechile, bărbia) se vopsesc întunecat, zonele cu umbre (în jurul ochilor, sub nas, sub bărbie) se vopsesc în culori deschise, vopsindu-se şi zonele expuse (ceafa, urechile, antebraţele, palmele); dacă trusa de machiaj lipseşte, militarii vor folosi noroi sau cărbune.

Păstrarea secretului se obţine prin cunoaşterea de către fiecare militar numai a ceea ce îi este strict necesar în vederea îndeplinirii misiunii primite, respectarea strictă a regulilor de conducere în secret a subunităţilor, îndeosebi pe timpul folosirii mijloacelor de transmisiuni.

3

Organizînd mascarea, comandantul de pluton (grupă) indică: ce mijloace din dotare şi materiale locale să se folosească pentru mascare şi termenele executării lucrărilor de mascare; ordinea respectării măsurilor de mascare; ordinea executării şi menţinerii mascării în timpul luptei.

9)Mijloacele de mascare confectionate in industrie si pregatite in trupe. Completele si mijloacele de mascare din dotare folosite pu mascarea efectivului.

Din mijloacele de mascare din dotare fac parte mijloacele de mascare individuală, completurile de mascare, reflectoarele poliedrice, mijloacele de mascare a luminilor şi de mascare prin fum.

Mijloacele de mascare individuală sînt destinate pentru mascarea, în primul rînd, a cercetaşilor, lunetiştilor, transmisioniştilor, pionierilor-mineri, observatorilor. Din aceste mijloace fac parte salopetele şi costumele de mascare.

Salopeta de mascare se compune din pantaloni, scurtă şi capişon. Faţa se ascunde sub o mască. Combinezonul poate avea colorare pe faţă şi pe dos sau numai pe faţă. în cazul colorării duble el se foloseşte pe fondul verdeţii şi nisipului, în celălalt caz - numai pe fondul verdeţii sau numai pe fondul nisipului. Combinezonul are aplicaţii pentru prinderea materialelor de mascare aflate la îndemînă.

Costumul de mascare se compune din scurtă, pantaloni şi mănuşi cusute din ţesătură de bumbac albă. El se foloseşte în condiţii de iarnă. Completul are o panglică albă pentru mascarea armei individuale.

Completurile de mascare sînt destinate pentru ascunderea tehnicii de luptă şi speciale, lucrărilor de fortificaţie împotriva cercetării terestre şi aeriene, vizual-optice şi foto şi se întrebuinţează pentru amenajarea măştilor verticale şi orizontale şi măştilor-acoperiş, din acestea fac parte completurile MKT şi masca universală fără carcasă.

Se produc completuri de mascare MKT de următoarele feluri: MKT-L - de vară din ţesătură reticulară; MKT-S - de iarnă din ţesătură reticulară albită; MKT-T - de vară din plasă de bumbac cu ochiul de 50x50 mm cu umplutură din bucăţi şi panglici de ţesătură pentru mascarea tehnicii pe fonduri vegetale.

Toate completurile au acelaşi înveliş de mascare cu dimensiunile de 12x18 m. Completul încorporează 12 elemente standard cu dimensiunile de 3x6 m fiecare, 3 şnururi de împreunare, 24 ţăruşi metalici şi o husă de ambalare, învelişul de mascare se uneşte cu ajutorul şnururilor de împreunare prin cusături continue ce se desfac rapid. Cu un complet MKT poate fi mascată o poziţie de tragere cu sector de tragere circular sau limitat, un transportor blindat, un tanc şi alte obiecte. Completurile de mascare au o masă de 40-70 kg, se instalează de către servanţi (echipaj) în curs de 5-10 min.

Completul MKT-L are colorare dublă. Pe fond de vegetaţie se utilizează partea din faţă de culoare brună-verzuie, iar pe fond de pămînt dezvelit -

4

partea inversă de culoare pămîntie-verzuie. Dacă în teren există pete cu vegetaţie şi pete de pămînt dezvelit, atunci acest înveliş poate fi asamblat, astfel că să îmbine elemente puse cu partea

din faţă cu elemente puse cu partea inversă.

Masca universală fără carcasă se întrebuinţează pentru mascarea tehnicii de mare gabarit în condiţii de vară şi de iarnă, în componenţa măştii intră: 2 învelişuri de mascare cu dimensiunile de 12x18 m fiecare, 18 elemente de stîlpi, 6 copertine. Completul mai are, de asemenea, ţăruşi de ancorare, ţăruşi auxiliari, huse de ambalare şi alte piese.

Masca are o masă de 250 kg şi se instalează de către echipa de servanţi din cinci persoane în curs de 15-20 min.

Reflectoarele poliedrice se întrebuinţează pentru contraacţiune împotriva cercetării prin radiolocaţie a inamicului. Reflectorul poliedric reprezintă o construcţie metalică din patru-opt unghiuri, laturile cărora pot avea forma de triunghi, pătrat sau sector. Ele se fac din tablă de oţel subţire ce reflectă bine undele radio.

Reflectorul poliedric metalic OMU (fig. 7.2) se întrebuinţează pentru a imita şi a disimula împotriva cercetării terestre prin radiolocaţie a inamicului concentrarea şi deplasarea tehnicii de luptă. Reflectorul se trece din poziţia de transport în cea de lucru prin stabilirea celor trei plane în poziţii reciproc perpendiculare şi fixarea lor cu ajutorul dispozitivelor de fixare. Cu ajutorul şnurului, ce face parte din complet, reflectorul se agaţă de un stîlp sau de o grindă transversală din prăjini sau bare Mijloacele de mascare a luminilor la automobile sînt dispozitivele de camuflaj (DC) ale farurilor şi lanternelor de semnalizare, precum şi ecranul de bord cu iluminare electrică pentru tehnica pe şenile. Cu ajutorul dispozitivelor de camuflaj se reduce intensitatea luminii aparatelor de iluminat ale maşinilor şi pot fi create trei regimuri de mascare a luminii: fără întunecare, de întunecare parţială şi de întunecare completă.

Drept mijloace de mascare prin fum servesc grenadele fumigene de mînă, luminările fumigene, proiectilele fumigene de artilerie.

Grenadele fumigene de mînă RDG-2, RDG-2h şi RDG-2c au o masă de 0,5-0,6 kg; timpul de aprindere a acestora pînă la 15 s, durata furnizării 1-1,5 min., lungimea norului de fum nesupravegheat creat de grenadă este de 25-35 m.

Luminările fumigene se împart în lumînări mici, mijlocii şi mari. Luminările fumigene mici DMH-5 şi DM-11 au o masă de 2,3-2,7 kg; durata furnizării 5-7 min., lungimea norului nesupravegheat 50-70 m. Luminarea fumigenă mijlocie DSH-15 are o masă de 7-7,5 kg; durata furnizării 15 min., lungimea norului nesupravegheat 50-70 m. Luminările fumigene mari BDŞ-5 şi BDŞ-15 sînt destinate pentru crearea perdelelor de fum de mare lungime şi au o masă de 45-50 kg, durata furnizării a primei lumînări e de 5-7, a celeilalte de 15 min., lungimea respectivă a norului de fum nesupravegheat e de 200 şi 115 m. Durata aprinderii tuturor luminărilor nu depăşeşte 30 s.

Proiectilele fumigene de artilerie pe locul spargerii formează peste 1-3 s 5

un nor de fum alb, care se menţine în funcţie de calibrul proiectilului timp de 10-30 s. Cu ajutorul proiectilelor fumigene perdelele de fum pot fi create pe locurile de dispunere a dispozitivelor de luptă ale inamicului prin surprindere.

11)Date generale despre barajele genistice.Tipurile barajelor genistice. Destinatia lor si modul de intrebuintare in diverse forme de lupta.

Barajele genistice sunt mijloace eficace de luptă împotriva inamicului, care se execută de către trupele de toate armele, în scopul opririi sau reducerii ritmului de deplasare a inamicului, în special în punctele obligate de trecere, în teren frământat (împădurit, mlăştinos) şi în localităţi, urmărind în acelaşi timp şi canalizarea acţiunilor inamicului pe direcţiile favorabile ducerii luptei de către trupele proprii.

După caracterul lor, barajele se împart în baraje explozive şi baraje neexplozive. Ambele tipuri sunt antiblindate, antipersonal sau mixte şi se realizează într-o concepţie comună în funcţie de formele luptei.

Barajele genistice antiinfanterie pasive, neexplozive sunt fixe şi transportabile. Barajele fixe se execută în totalitate în raioanele şi termenele stabilite, iar cele transportabile se realizează din timp şi sunt aduse la locul de instalare, gata montate sau pe elemente separate, formând nodul de baraje.

Barajele antitanc neexplozive se execută în scopul opririi sau reducerii ritmului de deplasare a inamicului cu tancuri şi mijloace blindate, în special în punctele obligate de trecere, în teren frământat (împădurit, mlăştinos) şi în localităţi.

La construcţia acestora se are în vedere combinarea lor cu obstacolele naturale.

După caracterul său barajele genistice se împart în: barajele genistice neexplozive (pasive); baraje genistice de mine (explozive) care sunt: - antiinfanterie; - antitanc; - mixte; - antidesant.Barajele antitanc neexplozive (pasive) sunt:

Şanţurile antitanc Escarpele Contraescarpele Capcanele antitanc

Abatizele antitanc Barierele Colţii antitanc Aricii metalici Baricadele Valuri de zăpadă Fâşiile acoperite

Copcile în gheaţă Barierele de gheaţă

6

Barajele de mine (explozive) se compun din: câmpuri (grupuri) de mine antitanc, antiinfanterie şi mixte; mine plantate izolat ( mine cu acţiune întârziată, mine cursă, mine

comandate); mine de apă (ancorate, afundate, de curent).

Mina este un complet alcătuit dintr-o încărcătură explozivă şi un sistem de aprindere, asamblate astfel încât să explodeze instantaneu la acţiunea unei forţe exterioare, la comandă sau automat (după expirarea timpului de întârziere).

După destinaţia lor, minele se clasifică în:

mine antitanc: de tip antişenilă; de tip antipodea (antifund); de tip antibord. mine antiinfanterie: de tip fugoasă (cele cu efect prin suflul exploziei); de tip cu schije (săritoare şi nesăritoare). mine de apă (ancorate, afundate şi de curent); mine speciale ( cu acţiune întârziată, de semnalizare, cu acţionare la

descărcare, antitransport); mine cursă.

După posibilităţile de deplantare, minele se clasifică în: mine deplantabile; mine nedeplantabile.

După modul de punere în acţiune, minele se clasifică în:

mine comandate (electrice, radio, laser şi mecanic); mine necomandate ( cu acţiune întârziată).

După posibilităţile de neutralizare, minele se clasifică în: mine ce pot fi neutralizate; mine ce nu pot fi neutralizate.

După modul de realizare, minele se clasifică în: minele din înzestrarea trupelor; mine improvizate.Minele antiinfanterie sunt destinate pentru minarea terenului, cu scopul de a scoate din luptă personalul inamic.

Minele antiinfanterie: 1. de tip fugasă; 2. de tip cu schije.Minele antitanc sunt destinate pentru avarierea tancurilor, transportoarelor blindate.

MAT: - antifund;- antişenilă;- antibord.

15)Procedeele de plantare a cimpurilor de mine…Câmpurile de mine antitanc se plantează pe direcţiile accesibile acţiunii tancurilor, autotunurilor, transportoarelor blindate în faţa limitei dinainte a

7

apărării, în adâncimea apărării sau pe flancuri.CMAT se realizează din mai multe rânduri de mine cu distanţa între

rânduri de 10 … 30 m, iar intervalele între mine de 4 … 6 m. Adâncimea totală a CMAT este de 40 … 100 m.Rândurile de mine pot fi paralele sau neparalele.

Pentru a îngreuia activitatea inamicului privind descoperirea şi deplantarea minelor, se recomandă ca într-un CMAT 5 … 10 % din minele plantate să fie asigurate împotriva deplantării.

Plantarea minelor antitanc prin procedeul în formaţie se aplică în afara contactului cu inamicul, în adâncimea apărării proprii şi se execută cu plutonul. Comandantul plutonului conduce marcarea CMAT şi plantarea minelor în teren.

Pentru plantarea minelor, plutonul se dispune pe linia de bază a CMAT în formaţie pe un rând cu intervale de 2 m între militari şi se numără câte doi. Fiecare militar are asupra sa câte două mine.

La comanda comandantului de pluton, militarii se deplasează pe rândul IV, unde Nr.1 aşează mina din partea stângă la 0,5 m spre stânga faţă de locul de staţionare (rândul IV de mine).

În această formaţie plutonul se deplasează înainte şi se opreşte pe axul celui de-al III-lea rând de mine, corespunzător schemei CM. Aici numerele doi aşează mina din partea stângă la distanţa de 0,5 m.

La comandă, plutonul se deplasează pe axul celui de-al II-lea rând de mine, unde numerele doi aşează mina în partea în partea dreaptă şi rămân pe loc. Numerele unu continuă deplasarea, la comandă, până la axul rândului 1 de mine şi aşează mina în partea dreaptă.

Se obţine astfel o schemă a unui câmp de mine pe 4 rânduri cu minele dispuse liniar. Datorită intervalului de 2 m între militari şi aşezării minelor la 0,5 m distanţă faţă de locul de staţionare al militarilor în axul fiecărui rând de mine, se obţine o densitate de minare egală cu o mină pe metru liniar.

Numerele unu şi doi execută plantarea ultimelor mine aşezate pe teren, corespunzător rândului I şi II. După plantare, militarii rămân la un metru distanţă de minele plantate.La comanda comandantului de pluton toţi militarii se întorc la stânga împrejur, după care, mai întâi numerele unu, apoi numerele doi se înapoiază lângă minele pe care le-au aşezat anterior şi plantează aceste mine (rândul III şi IV).

După plantarea minelor, militarii ies din CMAT, pornind mai întâi numerele doi, iar apoi numerele unu.

La indicaţia comandantului plutonului, comandantul grupei din flancul stâng (drept) marchează cu jaloane sau steguleţe limitele rândurilor de mine plantate, care se scot de către comandantul grupei din dreapta (stânga) la următoarea intrare pentru plantarea minelor.

Atunci când pot fi transportate câte 4 mine de către fiecare militar se poate aplica procedeul de plantare a minelor în formaţie câte 4 mine.

Pentru plantare, fiecare militar din pluton ridică de la subdepozit câte 4 mine, după care se deplasează pe linia de bază, unde se opresc la intervalele de 4 m unul de altul. La comandă, plutonul se deplasează pe axul rândului IV, oprindu-se la un metru distanţă faţă de acesta, unde fiecare militar lasă jos

8

trei mine. Plantează apoi în axul rândului de mine ce-a de-a patra mină. După plantare, militarii se retrag la un metru distanţă de minele plantate; la comandă ridică cele trei mine rămase, fac un pas spre dreapta şi se deplasează spre axul rândului III. Aici se execută aceleaşi operaţiuni ca şi la rândul IV de mine. La terminarea plantării minelor pe rândul III, militarii ridică cele două mine rămase, fac un pas şi jumătate spre dreapta, se deplasează spre axul rândului II, unde procedează ca şi la rândul III de mine. După plantare, militarii ridică ultima mină, execută un pas şi jumătate spre dreapta şi se deplasează pe axul rândului I de mine. Aici plantează ultima mină, execută un pas la dreapta, după care la comandă execută 6 … 8 paşi înainte, se întorc la dreapta şi se deplasează prin exteriorul suprafeţei minate spre linia de bază, pentru o nouă intrare.

Se obţine astfel o schemă a CM pe patru rânduri cu minele dispuse liniar şi cu o densitate de minare egală cu o mină pe metru liniar.

Formularul câmpului de mine se întocmeşte pentru fiecare CM în parte sau pentru câteva CM vecine (aliniament de baraj), dacă sunt de acelaşi tip.

16)Barajele genistice neexplozive si combinate.Clasificarea barajelor neexplozive si intrebuintarea in diferite forme de lupta.

Există baraje antitanc (şanţuri, escarpe, contraescarpe, colţi antitanc, arici metalici, abatize în pădure, valuri de zăpadă, copci etc.) şi antiinfanterie (garduri, capre de sîrmă, plase, spirale de sîrmă ghimpată etc).

Şanţurile antitanc se sapă, de obicei, cu ajutorul maşinilor de săpat şi prin procedeu de explodare. Adîncimea lor trebuie să fie de cel puţin 2 m, iar lăţimea la fund - 2,5-3 m, la suprafaţa solului 5,5-7 m. Pe pantele orientate spre inamic se execută escarpe, iar pe pantele orientate în direcţia trupelor proprii - contraescarpe.

Colţii antitanc se execută, de obicei, din bîrne, grinzi de beton armat şi de metal trainic îngropate în pămînt şi bine fixate. Ei se instalează pe 3-5 rînduri în eşichier. Distanţele dintre rînduri sînt de 2-3 m. Colţii antitanc se amplasează, unul faţă de celălalt, la o distanţă de 1,2 - 1,3 m. înălţimea lor de la suprafaţa pămîntului constituie de 1 - 1,2 m, înclinarea colţilor antitanc este orientată în direcţia din care se aşteaptă deplasarea inamicului (sub unghi de 60-70°). Colţii antitanc împletiţi de jur împrejur cu sîrmă ghimpată reprezintă, totodată, şi un baraj antiinfanterie.

Pentru închiderea rapidă a drumurilor, străzilor, culoarelor din baraje se folosesc aricii metalici. Ei se pun pe 2-4 rînduri, la distanţe de 2 m şi se fixează unul de altul prin grinzi, sau buşteni.

Abatizele în pădure se execută din copaci cu diametrul trunchiurilor de cel puţin 20 cm, care stau unul faţă de altul la o distanţă de cel mult 6 m. Copacii se doboară cruciş cu vîrfurile în direcţia inamicului, fără a-i desprinde total de cioturi, legînd cu sîrmă capetele trunchiurilor de cioturi, înălţimea cioturilor trebuie să fie diferită (80-120 cm), iar adîncimea abatizei - nu mai mică de 3 m.

Valurile de zăpadă se fac din zăpadă puhavă, cu o înălţime de cel puţin 1,5 m şi lăţimea de 10-20 m. Zăpada de la suprafaţa valului se îndeasă uşor

9

pentru a evita spulberarea lui de către vînt.In timpul iernii pe cursurile de apă se execută bariere de gheaţă,

îmbinîndu-le cu formarea găurilor mari în gheaţă cu o lăţime de 3-4 m lîngă malul rîului, în imediata apropiere de barieră, înălţimea barierei trebuie să fie de cel puţin 1,5 - 1,7 m.

Copcile se execută, de obicei, de-a lungul malului propriu la o grosime a gheţii de cel puţin 20 cm, cu dimensiuni de 1,5 x 8 m sau 2 x 10 m, cu intervale între ele de pînă la 1 m.

Trecerea barajelor antitanc neexplozive se realizează prin folosirea pe larg a buldozerelor, maşinilor de trasare a drumurilor, maşinilor de ridicat, maşinilor de asamblat elemente de poduri. Astfel şanţurile antitanc, escarpele, contraescarpele se trec pe poduri de căi pentru roţi sau pe culoarele executate prin excavarea pantelor şi astuparea parţială a şanţurilor cu ajutorul buldozerelor sau cu întrebuinţarea SE.

Culoarele prin abatizele în pădure, bariere, baraje de arici metalici se execută cu ajutorul maşinilor de geniu pentru înlăturarea obstacolelor IMR, maşinilor de trasare a drumurilor BAT, echipamentelor de buldozer pe tanc BTU. Totodată, pentru a asigura securitatea echipajelor contra unor explozii posibile ale minelor, se recomandă ca în prealabil să fie explodate încărcături alungite în abatize. Colţii antitanc se distrug de regulă, în locurile pentru culoare prin explodare.

Barajele antiinfanterie de sîrmă (plasele şi gardurile de sîrmă, sîrrha încurcată, abatizele, caprele de sîrmă, aricii, spiralele de sîrmă etc.) se execută de către subunităţile instalate în apărare. Pentru aceasta se foloseşte sîrma ghimpată simplă şi dublă. La trupe ea se livrează în colaci. Un colac desîrmă ghimpată dublă conţine 340 m, iar de cea simplă - 400 m. Masa aproximativă a colacilor respectivi este de 50 kg şi 35 kg. Pentru prinderea sîrmei de ţăruşii de lemn se folosesc agrafe speciale, care într-un kilogram sînt în jur de 60-80 buc. Consumul de agrafe pentru 100 kg de sîrmă ghimpată simplă sau dublă constituie respectiv 8 kg (8 %) şi 6 kg (6 %).

Plasele de sîrmă puţin vizibile se instalează din pachete prefabricate MZP. Un pachet poate fi întins pe o suprafaţă de 10x10 m.

Culoarele în barajele de sîrmă sînt executate cu ajutorul baionetelor-cuţit (cu excepţia plaselor şi spiralelor puţin vizibile), substanţelor explozive, foarfecelor şi uneltelor de amenajare genistică a terenului.

18)Procedee de fortare si trecere a cursului de apa. Tipurile de trecere si destinatia lor. Modul executarii cercetarii si amenajarii trecerilor peste cursurile de apa.

Pentru forţarea cursului de apă se stabilesc sectoare de forţare, adică porţiuni ale cursului de apă cu terenul învecinat, în limitele cărora se amenajează locuri de îmbarcare (debarcare) în mijloacele de trecere ale punctului de trecere, căi de ieşire şi puncte de control de trecere a subunităţilor spre sectoare, poziţii de tragere pentru mijloacele antiaeriene şi tancuri.

Locurile de îmbarcare în ambarcaţii de treceri desant şi raioanele de

10

ermetizare a tancurilor se aleg în cel mai apropiat loc adăpostit pe căile de înaintare spre cursul de apă.

Pe sectorul de forţare, în funcţie de hotărîrea luată, se amenajează şi se întreţin puncte de trecere de bază şi de rezervă pe ambarcaţiuni, pe portiţe şi pe poduri, puncte de trecere a tancurilor pe sub apă, prin vad, iar iarna - de trecere pe gheaţă. Pe sectorul de forţare al batalionului de infanterie motorizată se pot amenaja şi întreţine chiar două puncte de trecere pe ambarcaţiuni cu transportoarele amfibiu sau cu maşinile de luptă pentru infanterie şi maşinile de treceri desant din dotare, iar în cazul întăririi batalionului cu tancuri - şi un punct de trecere pe portiţe cu portiţe autopropulsate pe şenile.

Succesul forţării se asigură printr-o cercetare minuţioasă a apărării inamicului, a rîului şi a sectoarelor de forţare preconizate, prin luarea la timp a hotărîrii şi aducerea misiunilor la cunoştinţa subunităţilor subordonate, realizarea disimulării în acţiunile subunităţilor, asigurarea subunităţilor cu mijloace de trecere şi repartizarea lor pe curse de traversare, întrebuinţarea iscusită a mijloacelor de foc pentru nimicirea şi neutralizarea inamicului şi prin acţiuni violente ale subunităţilor pe malul opus.

Tancurile forţează cursul de apă prin vadurile existente, pe portiţe autopropulsate, pe podurile sau prin punctele de trecere cucerite, iar în condiţii favorabile şi pe sub apă.

Subunităţile de artilerie se trec pe ambarcaţii de treceri desant pe baterii cu intenţia de a asigura continuitatea sprijinului de foc pentru trupele în ofensivă de pe malul opus.

În condiţii de iarnă subunităţile pot forţa cursul de apă pe gheaţă. Locurile de trecere pentru tehnica grea pe gheaţă se amenajează după cucerirea malului opus de subunităţile de infanterie motorizată.

19)Asigurarea genistica a fortarii unui curs de apa.Succesiunea si continutul activitatilor comandantului de subunitate pu organizarea asigurarii genistice a fortarii unui curs de apa.

Se numeşte forţare ofensiva cu trecerea unui curs de apă, malul opus al căruia este apărat de inamic.

Asigurarea genistică a forţării unui curs de apă include: cercetarea cursului de apă, inamicului şi terenului pe căile de acces spre acesta şi pe malul opus, pregătirea şi întreţinerea căilor de înaintare, executarea culoarelor prin baraje, amenajarea şi întreţinerea punctelor de trecere, manevra cu mijloacele de trecere şi mascarea. Succesul forţării în mare măsură depinde de organizarea şi executarea cercetării de geniu a cursului de apă şi căilor de acces spre acesta.

Comandanţii de subunităţi iau din timp hotărîrea pentru forţarea din mişcare şi o aduc la cunoştinţa subalternilor înainte de a ajunge la rîu.

20)Cercetarea genistica a cursului de apa pe sectorul de fortare a companiei privind asigurarea genistica a fortarii cursului de apa.Darea dispozitiilor.

11

Datele preliminare despre teren, rîu, precum şi despre caracterul amenajării genistice a apărării inamicului pe cursul de apă se obţin din timp din diferite surse: hărţi topografice la scară mare, monografii geografice militare, fotografii aeriene, observări aeriene şi din informaţiile şefului superior. Pentru precizarea acestora şi obţinerea unor date noi se organizează cercetarea de geniu şi se execută pe un front larg cu forţele tuturor genurilor de armă. In raioanele unde se presupune amenajarea sectoarelor de forţare pot fi transmise grupuri şi patrule de cercetare de geniu.

Cercetarea determină: existenţa şi starea căilor, posibilitatea utilizării acestora pentru înaintarea subunităţilor spre rîu; existenţa barajelor şi distrugerilor pe ambele maluri şi în apă şi procedeele de trecere peste acestea; caracteristica rîului - lăţimea, adîncimea şi viteza curentului, caracterul solului la fund şi pe maluri; coborîşurile potrivite de apă şi ieşirile pe malul opus; existenţa şi starea vadurilor, construcţiilor hidrotehnice şi zonelor de inundare posibilă în caz de distrugere a acestora; starea podurilor existente, tonajul acestora şi măsurile inamicului privind paza lor; existenţa şi posibilitatea întrebuinţării mijloacelor de trecere locale şi materialelor de construcţie; sectoarele de rîu potrivite pentru amenajarea punctelor de trecere.

Datele cercetării se sintetizează şi servesc drept bază pentru luarea hotărîrii şi organizarea forţării.

12