Alexandru Lapusneanul

Alexandru LapusneanulNuvela apare in primul numar al revistei Dacia literara(ianuarie 1840) si este considerata o nuvela istorica de factura romantica.Caracterul de nuvela istorica este conferit de natura evenimentelor relatate ,precum si de personajul principal : o figura reprezentativa si controversata din istoria medievala a Moldovei.Incadrarea in romantism este consecinta exploatarii in nuvela a unor elemente tipic romantice: sursa de inspiratie(fapte de ordin istoric), natura personajului principal(personaj exceptional in imprejurari atipice), antiteza ca procedeu compozitional.Tema nuvelei este constituita de ambitia nemasurata a domnitorului de a mentine un mod de a conduce agresiv, de tip totalitar. Tema este dezvoltata de-a lungul celor 4 capitole cu titluri semnificative , care corespund momentelor esentiale din evolutia subiectului nuvelei: Daca voi nu ma vreti,eu va vreu , Ai sa dai sama,doamna!... , Capul lui Motoc vrem.. , De ma voi scula ,pre multi am sa popesc si eu.

Primul capitol debuteaza cu momentul revenirii la tron a domnitorului Alexandru Lapusneanul, moment istoric exploatat de Negruzzi in descendenta cronicilor din care se inspira.Este de remarcat faptul ca Negruzzi renunta la respectarea cu fidelitate a adevarului istoric, compiland evenimente care se desfasurasera la o distanta apreciabila in timp cu scopul de a amplifica dramatismul scenei.Faptele si personajele sunt prezentate aici in maniera istoricului si mai putin in maniera creatorului de literatura, iar personajele sunt introduse in scena intr-o maniera teatrala, sublinindu-se in mod incipient,schitat conflictul.La sugestia lui Motoc,care subliniaza impotrivirea poporului,Lapusneanul raspunde cu o siguranta care prefigureaza ambitia domnitorului:Daca voi nu ma iubiti,eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia ori fara voia voastra..Sa ma intorc?Mai de graba isi va intoarce Dunarea cursul indarat.Conflictul de ordin politic si social se contureaza astfel pe masura ce Lapusneanul declara cu tarie intentia de a pedepsii lacomia boierilor :Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul; in acelasi timp il castiga de partea sa pe Motoc, boierul care printr-o viclenie disimulata doreste sa ramana in preajma domnitorului.

In capitolul al doilea naratorul prefigureaza printr-o strategie anticipativ parcursul noii domnii a lui Lapusneanul :Norodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte de intaia lui domnie,in care el nu avusese vreme as dezvalui uratul caracter. Noua domnie a lui Lapusneanul pare a fi un sir de pedepse crude pentru cei care i se impotrivesc.O pauza descriptiva este utilizata pentru a o prezenta, in antiteza, pe doamna Ruxanda, infatisata ca o figura feminin supusa si infricosata de faradelegile domnitorului.Amenintata de o vaduva,Ruxanda incearca sa-l convinga sa renunte la seria de atrocitati cu care-i ingrozise pe boieri,iar domnitorul ii promite un leac de frica.Capitolul al treilea se deschide cu o scena simbolica ,in mare masura anticipativ prin sugestia pe care o contine.Boierii se afla la slujba,iar domnitorul ,impotriva obiceiului sau se infatiseaza imbracat cu toata pompa domneasca , intr-un gest de prefacuta smerenie saruta moastele Sf. Ioan ; moment surprins de narator cu precizia detaliului semnificativ : spun ca in minutul acela el era foarte galben la fata si ca racla sfantului ar fi tresarit.Discursul domnitorului este o pledoarie pe tema iubirii aproapelui, insa boierii Spancioc si Stroici,tematori,renunta precauti la ospatul oferit de Lapusneanul.Cei 47 de boieri invitati sunt macelariti,iar capetele lor sunt asezate,din ordinul lui Lapusneanul,intr-o piramida potrivit rangului fiecaruia,in vreme ce Motoc este cerut de multimea manipulata cu viclenie de domnitor.Spancioc si Stroici reusesc sa fuga si sa scape de armasul trimis pe urmele lor de catre domnitor.

Capitolul patru realizeaza un salt temporal la o distanta de 4 ani, vreme in care domnitorul renunta la crime,dar inventeaza alte pedepse : scotea ochii,taia mani,ciuntea si seca pe care avea prepus ,insa prepusurile lui erau parelnice ,caci nimeni nu mai cuteza a carti catusi de putin.Dorinta de a-i prinde pe Spancioc si pe Stroici nu se implineste si ca sa-i urmareasca de aproape, domnitorul se muta in cetatea Hotinului,unde se si imbolnaveste.In delir marturiseste ca ar vrea sa fie calugarit,iar doamna Ruxanda,la sfatul boierilor, il proclama domn pe Bogdan.Lapusneanul moare otravit de Spancioc si de Stroci, iar naratorul incheie nuvela in aceeasi maniera de istoric in care o si deschide : acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul,care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei.La monastirea Slatina,zidita de el, unde e ingropat se vede si astazi portretul lui si al familiei sale .

Nuvela este reprezentativ pentru perioada n care apare, din punctul de vedere al sursei de inspiraie , al eroului prezentat , precum i al interferenei influenelor curentelor literare care coexista n epoc graie contextului cultural romnesc. Inspiraia istoric, evocat de Kogalniceanu ca linie estetic fundamental n articolul Introducie ( un manifest, de fapt, al romantismului romnesc), este subtil integrat de Negruzzi n maniera unui adevrat creator de literatur, scriitorul avnd capacitatea de renuna la mimesisul pur prin respectarea adevrului istoric n favoarea literaturizrii , procedeu prin care faptele converg nu ctre radiografierea unei epoci ci ctre transfigurarea ei artistic. Domnitorul este eroul tipic romantic, de natur excepional , acionnd n mprejurri atipice. Personalitatea sa este o interferen de lumini i umbre, de tresriri de umanitate i atrociti greu de imaginat. Complexitatea sa deriv din plasarea n contrast sau n antitez cu celelate personaje: cruzimea lui e accentuat n raport cu blndeea domniei Ruxanda, atitudinea fa de boieri i fa de mulime e contrabalansat de ipocrizia lui Mooc i de uneltirile lui Spancioc si Stroici. n privina apartenenei la curent, nuvela e romantic prin personaj si prin antitez, dar clasic prin ton, atitudine, echilibru compoziional; ea rmne o oper reprezentativ pentru o perioad de definitivri ale formulelor literare, cea mai bun dovad a valorii sale fiind rezistena la unghiuri critice multiple de-a lungul timpului.