CREAŢIE LITERARĂ - TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ

LICEE

Premiul I – GHIRCOIAŞ DIANA, XI - Grup Şcolar „Av. Dr. Ioan Şenchea” Făgăraş / prof. HERA INGRID

Leagăn pentru toată copilăria – Adrian Păunescu

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,Te-așteaptă vise, prunc adormit,În vise viaţa este eternă,Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,Nici nu e bine tu să le şti,Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,Tu pâinea asta o muşti firesc,Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tău fraged ca un mesteacănSă se îndoaie galeş în somn,Ca să creşti mare, plâng şi te leagăn,Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapărLuminii tale să-i dau ecou,Dormi, fericitule, că eu te apăr,Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe pernă pune-l, copile,Totul e bine, ai tăi sunt viiŞi mai au viaţă şi mai au zile,Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor faceLeagăn de stele şi de ninsori,Să-ţi fie bine, să dormi în pace,Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,Dormi şi visează bunul tău vis,Că-n vise viaţa este eternă,Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de răchită mirositoare,Leagăn albastru şi-ncondeiat,Pentru copilul care răsareŞi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Berceau pour toute l’enfance - Adrian Păunescu

Mets ta tête, mon enfant, sur l’oreillerLes rêves t’attendent, bébé endormiDans les rêves la vie est éternelle,Avec des ciels doux et sans fin.

Que sais-tu de tout ce qui arrive dans le mondeIl n’est pas même bon que tu le saches,Le monde s’agenouille près de ta tempe,Et, près de toi, mon âme, c’est un choeur d’enfants.

Aujourd’hui, mon enfant, je t’offre le pain,Et tu manges ce pain naturellement,Ce que je t’offre aujourd’hui tu m’offriras demain,Moi, en te berçant, je vieillis.

Que ton corps délicat comme un bouleauSe balance tendrement au sommeil,Pour que tu grandisses, je pleure et je te berceMon doux enfant, trop jeune monsieur.

À la vitre je t’allume la clarté de la lune Pour offrir un écho à ta lumière,Dors, mon heureux, car je te défendsPuisque je nais en toi de nouveau.

Ta tête sur l’oreiller, mets-le, mon enfant,Tout va bien, les tiens sont vivantsEt ils ont encore de la vie et des joursQue tu croies qu’ils vivront éternellement.

Ta mère et ton père vont te faireUn berceau d’étoiles et de neiges,Que tu sois bien, que tu dors en paixQue tu aies la lumière aux fées.

Mets ta tête, mon enfant, sur l’oreiller,Dors et rêve ton bon songe,Puisque dans les rêves la vie est éternelle,Le rêve c’est le monde que je t’ai promis.

Un lit fait d’osier parfumé,Un berceau bleu et orné de dessins,Pour l’enfant qui se lèveEt dont les yeux battent le rythme du monde.

Mama te leagănă, veghează tata,Somnul ţi-l apără ochi părinteşti,Dormi şi visează că lumea-i gataŞi te așteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,Poate că mâine îţi va fi greu,S-accepți ca astăzi eu ţi-am spus nani,Dar nani-nani, frumosul meu.

Ta mère te berce, ton père te veille,Ton sommeil le défendent les yeux paternels,Dors et rêve que le monde est prêtEt qu’il t’attend seulement grandir.

Mes années passent, tes années te viennentDemain il te sera difficile peut-êtreQue tu acceptes qu’aujourd’hui je t’ai dit dodo,Mais fais dodo, mon bel enfant.

Două zile de copilărie - Tincuța Horonceanu Bernevic

Rândunelele vin în fiecare anla streaşina casei meleîmi ţin de urât toată varaapoi când cred elecă visele mele mocnescca un foc de paie prea udeîşi iau zborulnicio îmbrăţişare niciun rânddoar zboruri în cercuriaducătoare de ploaiepaşi împiedicaţi către şcoalăca un şotron pentru adulţiicu insomniişi toamna îmi leagă mâinile la spateca unui condamnat la moartenu-mi pot ciopli nicio treaptădin surâsul tristtoamna îmi alungăcopilăria din buzunareîn aşteptare am începutsă fac scara mâţeie singurul joc la care nu mă întrece nimenipoate voi câştiga acumîncă două zile de copilărie

Deux jours d'enfance - Tincuța Horonceanu Bernevic

Les hirondelles viennent chaque année à l’auvent de ma maison elles me tiennent compagnie durant tout l'été puis quand elles croient que mes rêves couventcomme un feu de pailles trop humides elles s’envolentpas un embrassement pas un ligne seulement des vols en cerclesapportant la pluie des pas hésitants vers l’écolecomme une marelle pour les adultes ayant des insomnies et l’automne immobilise mes mains comme pour un condamné à la mortje ne peux sculpter aucune marche de mon sourire triste l’automne chasse l’enfance de mes poches en attendant je me suis mis à faire l'échelle du chatc’est le seul jeu où personne ne me surpasse je vais gagner peut-êtredeux jours encore d’enfance.

CHASSE À L'ENFANT – Jacques Prévert

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

Au-dessus de l'île on voit des oiseauxTout autour de l'île il y a de l'eau

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

Qu'est-ce que c'est que ces hurlements?

Bandit ! Voyou ! Voyou ! Chenapan !

URMĂRIREA COPILULUI - Jacques Prévert

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Deasupra insulei se văd păsăriDe jur împrejurul insului este apă

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Ce este cu aceste urlete?

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

C'est la meute des honnêtes gensQui fait la chasse à l'enfant

Il avait dit j'en ai assez de la maison de redressementEt les gardiens à coup de clefs lui avaient brisé les dentsEt puis ils l'avaient laissé étendu sur le ciment

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

Maintenant il s'est sauvéEt comme une bête traquéeIl galope dans la nuitEt tous galopent après luiLes gendarmes les touristes les rentiers les artistes

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

C'est la meute des honnêtes gensQui fait la chasse à l'enfant

Pourchasser l'enfant, pas besoin de permisTous le braves gens s'y sont misQu'est-ce qui nage dans la nuitQuels sont ces éclairs ces bruitsC'est un enfant qui s'enfuitOn tire sur lui à coups de fusil

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

Tous ces messieurs sur le rivageSont bredouilles et verts de rage

Bandit ! Voyou ! Voleur ! Chenapan !

Rejoindras-tu le continent rejoindras-tu le continent!  

Au-dessus de l'île on voit des oiseauxTout autour de l'île il y a de l'eau.

Aceasta este haita de oameni oneștiCare pornește în urmărirea copilului

El a spus sunt sătul de casa de corecțieȘi gardienii i-au spart dinții cu lovituri de cheiȘi apoi l-au lăsat întins pe ciment

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Acum el a scăpatȘi ca un animal hăituitEl aleargă în noapteȘi toți aleargă după elJandarmii, turiștii, rentierii, artiștii

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Aceasta este haita de oameni oneștiCare fugărește copilul

Să urmărești copilul, nu e nevoie de permisToți oamenii cumsecade au început astaCine înoată în noapteCe sunt aceste fulgere aceste zgomoteEste un copil care fugeSe trage după el cu pușca

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Toți acești domni pe malul apeiSunt bâlbâiți și verzi de furie

Bandit! Vagabond! Hoț! Pungaș!

Vei atinge continentul vei atinge continentul !

Deasupra insulei se văd păsăriDe jur împrejurul insulei este apă.

Je t’apprendrais – Maurice Couquiaud

Toi, l’enfant de mes enfants,Toi qui, pendant ces premiers jours,ne connaît des seins que la voie lactée,un soir je t’apprendraià marcher dans les étoiles filantessans écraser les vœux qui les accompagnent.

Un jour je t’apprendrai à saisir dans le ventles verbes qui soignent leurs sujetscomme des rois bien aiméset bercent leurs compléments directs

Te-aș învăța - Maurice Couquiaud

Tu, copilul copiilor mei,Tu care, în aceste prime zile,Nu cunoști din sâni decât calea lactee,într-o seară o să te învățsă mergi pe stelele căzătoarefără a distruge urările care le însoțesc.

Într-o zi o să te învățsă prinzi în adierea vântuluiverbele care au grijă de subiectele lorca niște regi cu adevărat iubițiși-și leagănă complementele directe

comme des enfants choyés.

Un matin, je t’apprendrai mêmeà forger le sens profond de l’insenséavec la réponse des astres cueillie sur la rosée,avec les reflets tombés de tes exclamationssur le bord d’un poème à composer.

precum niște copii răsfățați.

Într-o dimineață, te voi învăța chiarsă făurești sensul profund al celui fără senscu răspunsul astrelor culese pe rouă, cu razele răsfrânte din exclamațiile talepe țărmul unui poem ce trebuie compus.

Premiul II – MORĂRESCU CRISTINA, X – Colegiul Naţional Radu Negru Făgăraş / prof. DODEA MARIANA

Prefaţă - Tudor Arghezi

Într-o zi, pe înserat,Ce să vezi ? Ne-am apucat,Doi părinţti şi doi copii,Din Cartea cu jucării,Să minţim, să povestimCe-am ştiut şi ce nu ştim.Şi făcuram şi-o prinsoare,Cine poate scri mai iuteStihuri vreo câteva sute,Şi ne-am aşternut pe scris.Ochii ni s-au cam închis,Mâna ne-a cam amorţitŞi-a ieşit ce-a ieşit.Şi din toate, vrea nu vrea,S-a ales povestea mea.Partea mea, într-adevăr,Am avut un sfert de măr,Împărţind un măr creţesc .

Domnule, care citeşti,Multe altele poveşti,Mai frumoase şi mai scrise,N-o să-ţi placă, pare-mi-se.Te-ai deprins cu stih bogat,Cu care te-am învăţat.Nu mă osândi, vai mie!C-am căzut în sărăcie.E nevoie să-ţi explic:Eşti prea mare. Fă-te mic.Uită regula o datăŞi, cu cartea dezvăţată,Mergi niţel de-a buşile.Poţi închide uşile,De ţi-e teamă şi ruşineSă te faci de râs ca mine.Ieşi din dogmă şi tiptil,Fă-te la citit copil.Asta, Domnule Confrate,

Preface - Tudor Arghezi

Un beau jour, au crépuscule,Qu’est-ce qu’on voit ? Nous nous sommes mis,Deux parents et deux enfants,Sur Le Livre aux Jouets,À mentir, à raconterQu’on sait et qu’on ne sait pas,Et nous pariâmes aussi surQui peut écrire plus viteQuelques belles centaines de verses,Et nous nous penchâmes sur le papier,Sur les feuilles blanches collésNos yeux se sont fermés,Nos mains se sont engourdiesEt le résultat : voilà !Car de toutes, bon gré, mal gré,Mon histoire a été choisie.Ma partie, vraiment,J’ai eu un quart de pomme,Partageant une pomme de race.

Monsieur, vous qui lisez,Beaucoup d’autres histoires,Plus belles et plus écrites,Ça ne te fera pas plaisir, il me semble.Tu t’es habitué à des riches vers,Au quels je t’ai accoutumé.Ne me condamne pas, hélas !Que je suis tombé en pauvreté.Tu as besoin d’une explication :Tu es trop grand. Rends-toi petit.Oublie la règle une foisEt, avec le livre désappris,Va un peu à quatre pattes…Tu peux fermer les portes,Si tu as peur et honteDe te rendre ridicule comme moi.Sors du dogme et, doucement,Redeviens, en lisant, enfant.

Dă alean şi sănătate.Eu, cum vezi, încet, încet,M-am făcut analfabet.

Ceci, Monsieur Confrère,Donne de la joie, santé.Moi, comme tu vois, tout doucement,Je suis devenu analphabète.

Copilărie - Lidia Batali

Aş vrea să fiu mereu copil,Să mă-nvârtesc fără sfială,Să văd bujorii în AprilTrezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covorS-alerg desculţă pe afară,Legat de coada unui norSă văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de teiŞi mâna mamei peste frunte,Sărutul cald, iubirea ei,Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel micSă fac din preşuri colorateŞi să nu-mi pese de nimic,Să râd cât pot, pe săturate,

Să sar şotronul pe trotuarŞi să mă cred o mică zână,Să văd furnici în furnicarŞi să le iau voioasă-n mână,

Şi zmeul să îl trag de sfori,Să sar cât vreau peste băltoace,Cunună să îmi fac din flori,Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,

Să fac mâncare la păpuşiDin flori de lăcrămioară,Şi să aştept de după uşiUn îngeraş să îmi apară,

Şi să miroasă pe pământA liliac şi micşunele,Să zburd prin ploaie şi prin vânt Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zborŞi să o urc pe degeţele,S-ascult cum cântă într-un corÎn geamul casei, turturele,

Şi să mă sui de vreau în dudCând stau vacanţele la ţară,Şi-n gârlă-atunci să mă cufundCu ochii-nchişi în plină vară,

L’enfance - Lidia Batali

Je voudrais être toujours un enfant,Tournoyer sans gêne,Voir les pivoines d’AvrilSe réveiller de leur torpeur,

Et sur l’herbe humide comme tapisCourir pieds nus dehors,Lié à la queue d’un nuageVoir le bourdon gras comme il vole,

Sentir le parfum des fleurs de tilleulEt la main de ma mère sur mon front,Le bisou chaud, sa tendresse,Le destin en essayant de l’affronter,

Et une maison à mon frère cadetFaire d’un tapis en couleurEt ne m’en faire de rien,Rire à gorge déployée

Sauter la marelle sur le trottoirEt me croire une petite fée,Voir des fourmis dans la fourmilièreEt les prendre joyeuse en main,

Et le cerf-volant le tirer par des ficelles,Sauter je les veux sur les mares,Une couronne me faire de fleurs,Et sans arrêt chanter, car j’y trouve du plaisir,

Faire de la nourriture pour les poupéesDe fleurs de muguet,Et attendre en derrière des portesUn petit ange m’apparaître,

Et sentir sur le solDes lilas et des violettes,Gambader sous la pluie et sous le ventAvec les yeux dans le ciel, sur les étoiles,

Attraper un charançon au volEt la faire monter sur mes petits doigts,Écouter chanter en choeurSur ma fenêtre, les tourterelles,

Et grimper si je veux sur le mûrier

Să văd bunica împletindPentru nepoate mândre şaluri,S-aud copiii chiuindCu piatra-n apă cum fac valuri,

Şi îndrăgitul meu bunic Pe prispă blând să mă alinte,Şi-n mâini să vină c-un ibricSă-mi toarne laptele fierbinte,

S-aud pe tata povestindCum alerga copil pe-afară,Cu drag în braţe să-l cuprindŞi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteştiSă joc de-a mama şi de-a tata,Şi-nchisă cartea cu poveştiSă nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădiiŞi să pocnesc în mâini zorele,Şi struguri copţi şi mari din viiSă-i strâng în coşuri de nuiele,

Şi-un fluture în insectarSă îl agăţ de o aripă,Să fiu un porumbel hoinarDoar pentru-o clipă, doar o clipă,

S-aud cântând în dimineţiO fermecată vrăbiuţă,Şi înotând printre nămeţiSă-nham dulăi la săniuţă,

Să nu mă fac vreodată mare,Rămân fetiţa din oglindă!Copilăria, dalbă floare,Cu-al ei parfum să mă cuprindă! sau- Spune-mi, Copilărie,cum ai vrea să fie cărticica aceastade poezie?

- Aş vrea să fie frumos coloratăşi să înceapă cu "Nu se va sfârşiniciodată"

- Bine,şi despre ce ai vrea în ea să citeşti,ca să nu îţi vină să caştiatunci când te plictiseşti?

- Păi, despre multe poveşti adevărateşi...nu mai ştiu

- Dar în ce culoare ai vreasă ţi-o scriu?

Quand je passe mes vacances à la campagne,Et tomber à l’eau alors Les yeux fermés en plein été,

Voir ma grand-mère tricoterPour ses neveux des beaux châles.Entendre les enfants pousser des cris de joieQuand la pierre dans l’eau comme ils font des vagues,

Et mon cher grand-papa Sur la véranda doucement me caresser,Et dans ses mains il vient avec une bouilloireEt me verse le lait très chaud,

Entendre mon papa raconterComment lui, un enfant, courut au dehors,Avec amour l’embrasserEt le ciel le plus beau me paraître,

Et sur la fenêtre de ma maison paternelleJouer à la maman et au papa Et avec le livre d’histoires ferméNe pas le sentir un moment prêt,

Souffler des fleurs de pissenlitEt éclater dans les mains des belles du jour,Et des raisins cuits et grands de vignesRamasser dans des paniers de haie,

Et un papillon dans une collection d’insectesL’accrocher d’une aile,Être un pigeon flâneurJuste pour un moment, Juste un moment,

Entendre chanter les matinsUn petit charmant moineau,Et en nageant parmi des monceaux de neigeAtteler des mâtins sur la luge,

Ne pas grandir, jamais,Je reste la petite fille dans le miroir !Que, l’enfance, belle fleur,Avec son parfum me saisisse !Ou-Dit-moi, enfance,Comme tu voudrais que ce livret de poésie soit ?-Je voudrais qu’il soit joliment coloréEt commence par « Il ne va jamais se finir «  -Bien,Et qu’est-ce que tu voudrais lirePour ne pas avoir envie de baillerQuand tu t’ennuis ?--Eh bien, de beaucoup d’histoires vraies

- În ce culoare îţi place ţie mai mult,ca să pot să îmi imaginez oricecând ascult

Et…je ne sais pas encore…-Mais, en quelle couleur voudrais-tuQue je t’en écrive ? -A la couleur qui te fait plaisir le plus,Pour pouvoir m’imaginer quoi que ce soitQuand j’écoute.

****A Châtenay le petit JeanVient de percer sa première dent.A Lima pendant ce temps-làJosé faisait ses premiers pas.A Pékin le jeune LaoA écrit so nom au pinceau.

Le marchand de journauxJacques Charpentreau

La ville enchantée

****La Châtenay micuţul JeanVine să-şi scoată primul dinte.La Lima, în acel timp,José făcea primii paşi.La Pékin, tânărul LaoŞi-a scris numele cu pensula.

Negustorul de ziare,Jacques Charpentreau

Încântătorul oraş

Les enfants qui s’aiment - Jacques Prévert

Les enfants qui s’aiment s’embrassent deboutContre les portes de la nuit,Et les passants qui passent les désignent du doigt.Mais les enfants qui s’aiment.Ne sont là pour personneEt c’est seulement leur ombreQui tremble dans la nuit,Excitant la rage des passants.Leur rage leur mépris leurs rires et leur envie.Les enfants qui s’aiment ne sont là pour personne ;Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit,Bien plus haut que le jour,Dans l’éblouissante clarté de leur premier amour.

Copiii care se iubesc - Jacques Prévert

Copiii care se iubesc se îmbrăţişează în picioareAlături de uşile nopţii,Si trecătorii îi arată cu degetul.Dar copiii care se iubesc.Nu sunt acolo pentru nimeniSi este numai a lor umbrăCe se cutremură în noapte,Stârnind a trecatorilor furie.A lor furie, al lor dispret, ale lor râsete şi a lor invidie.Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni ;Ei sunt altundeva, ba mai mult, la fel de departe precum noaptea,Ba mai mult, la fel de sus precum ziua,În orbitoarea lumină a primei lor iubiri.

Premiul III – BĂDIŢESCU REBECA, IX - Colegiul Naţional Radu Negru Făgăraş / prof. GRECU LIDIA

Copilărie - Ana Bladiana

Din oglindă mă privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctă,Inima-apăsa pe clape gravŞi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă(Precum inima salcâmului din geamCoşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă

Enfance - Ana Blandiana

Du miroir un corps frêle me regardaitOù le clavier des côtes faisait saillie,Le coeur sur les touches gravement appuyaitEssayant de prendre contour en effigie. Je ne l’ai jamais vu, mais je savais pourtant,Comme dans un jeu de colin-maillard, qu’il est caché,De même que le coeur de l’acacia devant la fenêtre poussantPar le torse du branchage en feuille est mué.

Je me demandais si son chant uniforme était réel,Comment et où il avait bien pu se l’approprier

E aievea cântu-i uniform,Şi ca nu cumva în somn să tacă,Mi-era frică seara să adorm.

Et de peur qu’il ne s’arrête dans mon sommeil,Le soir je me couchais le coeur serré.

Copilăria - Iulian Boldea

Copilăria mea înfricoşată şi trudnicăCu sunetul amintirii rostogolindu-se pe dalele reciCopilăria mea cu plânsul statuilor despletiteCu înfiorarea de taină a timpanelor oarbe şi muteCopilăria mea ca un manechin cu ochii plecaţiCu surâsurile amanetate cu ridurile contrafăcuteCopilăria mea cu zarva dimineţilor cu umeri de vântCu înserări nedesluşite cu suspine citeţeCopilăria mea pierdută ca o ninsoare mecanică ca o eternitate electricăCopilăria mea ascunsă sub pleoape pentru totdeaunaCopilăria mea enigmaticăAşteptând cu răbdare trupul ce-o va purta încrustată în cearcăneleIluziei neabătute ...

L’Enfance - Iulian Boldea

Mon enfance effarouchée et laborieuseRoulant au son du souvenir sur les dalles froidesMon enfance ayant connu les pleurs des statues aux cheveux éparsEt le frisson mystérieux des tympans aveugles et muets

Mon enfance ressemblant à un mannequin aux yeux baissésAux sourires mis en gage, aux rides contrefaites,Mon enfance ayant connu le tumulte des matins aux épaules de ventEt des crépuscules voilés aux soupirs lisiblesMon enfance perdue telle une chute de neige mécanique, telle une éternité électriqueMon enfance cachée à jamais sous les paupièresMon enfance énigmatiqueAttendant patiemment le corps qui la portera incrustée dans les cernes de L’immuable illusion …

L'Enfance - Gérard de Nerval

Qu'ils étaient doux ces jours de mon enfance Où toujours gai, sans soucis, sans chagrin, je coulai ma douce existence, Sans songer au lendemain. Que me servait que tant de connaissances À mon esprit vinssent donner l'essor,On n'a pas besoin des sciences,Lorsque l'on vit dans l'âge d'or !Mon coeur encore tendre et novice, Ne connaissait pas la noirceurDe la vie en cueillant les fleurs,Je n'en sentais pas les épines,Et mes caresses enfantines Étaient pures et sans aigreurs.Croyais-je, exempt de toute peine Que, dans notre vaste univers, Tous les maux sortis des enfers, Avaient établi leur domaine ?

Nous sommes loin de l'heureux tempsRègne de Saturne et de Rhée,Où les vertus, les fléaux des méchants,Sur la terre étaient adorées, Car dans ces heureuses contrées Les hommes étaient des enfants.

Copilăria - Gérard de Nerval

Cât de frumoase erau ale copilăriei mele zileÎn care veşnic vesel, lipsit de griji şi supărări,Îmi savuram dulcea-mi existenţă,Fără preocuparea zilei de mâine.Şi la ce-mi puteau servi atâtea cunoştinţeCare spiritul să mi-l incite ?De ştiinţă poţi uşor a te lipsiAtunci când vârsta de aur o vei trăi !Inima-mi încă tandră şi novice,Nu cunoştea mizeriaVieţii culegând flori,Eu spinii lor nu îi simţeam,Iar mângâierile-mi de copil Erau pure şi lipsite de răutate.Să fi crezut eu oare, ferit cum eram de orice necaz,Că în universul nostru vast,Toate relele din infern scăpateÎşi găsiseră sălaş ?

Departe suntem de timpurile fericeDe-a lui Saturn şi a Reei stăpânire,Când virtuţile, spaima celor răi,Pe pământ erau adorate,Căci în acele ţinuturi ferice Oamenii copii erau.

L'Enfance - Victor Hugo

L'enfant chantait; la mère au lit exténuée,Agonisait, beau front dans l'ombre se penchant;La mort au-dessus d'elle errait dans la nuée;Et j'écoutais ce râle, et j'entendais ce chant.L'enfant avait cinq ans, et, près de la fenêtre,Ses rires et ses jeux faisaient un charmant bruit;Et la mère, à côté de ce pauvre doux êtreQui chantait tout le jour, toussait toute la nuit.La mère alla dormir sous les dalles du cloître;Et le petit enfant se remit à chanter... --La douleur est un fruit: Dieu ne le fait pas croîtreSur la branche trop faible encor pour le porter.

Copilăria - Victor Hugo

Copilul cânta; mama în pat abia suflând, Agoniza, închinându-şi în întuneric frumosu-i chip;Deasupra ei, în văzduh, moartea plutind;Iar eu ascultam acest horcăit şi auzeam acest cântec.Copilul avea cinci ani şi, lângă fereastră,Râsetele şi jocurile lui se contopeau într-un zumzet fermecător;Şi dacă această micuţă fiinţă plăpândăCânta într-una, ea, mama, tuşea noaptea necontenit.Mama se duse să doarmă sub dalele mănăstirii;Iar micul copil reîncepu a cânta …Durerea este un fruct: Dumnezeu nu-l lasă a rodi Pe ramura încă prea slabă spre a-l purta.

Menţiune I – ŞERBAN MĂLINA ALEXANDRA, X – Colegiul Naţional Unirea Braşov / prof. CROITORU GABRIELA

L'enfance - Gérard De Nerval

Qu'ils étaient doux ces jours de mon enfance Où toujours gai, sans soucis, sans chagrin, je coulai ma douce existence, Sans songer au lendemain. Que me servait que tant de connaissances A mon esprit vinssent donner l'essor,On n'a pas besoin des sciences,Lorsque l'on vit dans l'âge d'or !

Mon coeur encore tendre et novice, Ne connaissait pas la noirceur,De la vie en cueillant les fleurs,Je n'en sentais pas les épines,Et mes caresses enfantines Étaient pures et sans aigreurs.Croyais-je, exempt de toute peine Que, dans notre vaste univers, Tous les maux sortis des enfers, Avaient établi leur domaine ?

Nous sommes loin de l'heureux tempsRègne de Saturne et de Rhée,Où les vertus, les fléaux des méchants,Sur la terre étaient adorées, Car dans ces heureuses contrées Les hommes étaient des enfants.

Copilăria - Gérard de Nerval

Ce dulce mi-era copilăriaCând vesel mereu,fără de griji şi suferinţăMi se scurgea atât de lin trăirea,Fără să mă gândesc la viitor.La ce-mi folosea că atâtea cunoştinţeSpiritului meu erau menite să-l avânte?Nu ai nevoie de ştiinţăCând trăieşti timpuri de aur cu întreaga fiinţă.

Inima-mi încă tandră şi neştiutoare,Nu cunoştea întunecimeaVieţii culegându-i florile,Încă nu-i simţeam spiniiŞi mângâierile mele de copilErau pure şi neîntinate. Credeam că, scutit de orice suferinţăÎn vastul nostru univers,Toate relele ieşite din infern,Îşi stabiliseră deja o ţintă?

Suntem departe de timpul fericitSub domnia lui Saturn si RheeaCând virtuţile,blestemele celor răiPe pământ erau adorate,Căci pe acele meleaguri fericiteOamenii erau copii.

L'enfant au miroir - Marceline Desbordes-Valmore

Si j'étais assez grande,Je voudrais voir

Copilul din oglindă - Marceline Desbordes-Valmore

Dacă aş fi atât de mare,Aş vrea să văd

L'effet de ma guirlandeDans le miroir.En montant sur la chaise,Je l'atteindrais ;Mais sans aide et sans aise,Je tomberais.

La dame plus heureuse,Sans faire un pas,Sans quitter sa causeuse,De haut en bas,Dans une glace claire,Comme au hasard,Pour apprendre à se plaireJette un regard.

Ah ! c'est bien incommodeD'avoir huit ans !Il faut suivre la modeEt perdre un temps !...Peut-on aimer la villeEt les salons !On s'en va si tranquilleDans les vallons !

Quand ma mère qui m'aimeEt me défend,Et qui veille elle-mêmeSur son enfant,M'emporte où l'on respireLes fleurs et l'air,Si son enfant soupire,C'est un éclair !

Les ruisseaux des prairiesFont des psychésOù, libres et fleuries,Les fronts penchésDans l'eau qui se balance,Sans nous hausser,Nous allons en silenceNous voir passer.

C'est frais dans le bois sombre,Et puis c'est beauDe danser comme une ombreAu bord de l'eau !Les enfants de mon âge,Courant toujours,Devraient tous au villagePasser leurs jours !

Efectul ghirlandei meleÎn oglindă.Urcându-mă pe scaunL-aş atingeDar fără ajutor şi fără echilibruAş cădea.

Doamna mai fericită,Fără a face un pas,Fără a-şi abandona uşurinţa de a vorbi,De sus în jos,Într-o oglindă clară,Ca din întâmplare,Pentru a învăţa cum să-şi placă sieşiAruncă o privire.

Ah!Este foarte incomodSă ai opt ani!Trebuie să urmezi moda,Şi să pierzi un timp!..Pot să-ţi placă oraşulŞi saloanele!Se merge atât de liniştit,În vâlcele !

Când mama care mă iubeşte,Şi mă apărăŞi care veghează ea însăşi,Copilul,Ma ia cu ea oriunde se respiră,Florile şi aerul,Dacă copilul ei suspină,Se simte fulgerată.

Râurile din păşuni,Sunt oglinzi mariUnde,libere şi înfloriteFrunţile înclinate,În apa care freamătăFără să ne mişteNoi mergem în liniştePentru a fi văzute.

Este răcoare în pădurea sumbră,Şi apoi este frumos,Să dansezi ca o umbră,Pe ţărmul apei!Copiii de vârsta mea,Alergând mereu,Ar trebui toţi la sateSă-şi petreacă zilele,aşa!

Poza Veche - Otilia Cazimir

Sunt eu, fetita asta serioasaCe sta pe-un scauies, cuminte, Strângând la piept, cu mâinile-amândouaPapusa noua, De care înca-mi mai aduc aminte?(Avea rochita alba, de matasa.)

Mi-e mila de mânuta ei, De trupul mic, si firav, si putin:Mi-e mila ca de-un copilas strainCe-ar fi murit, demult, sub ochii mei…

Pe vremea ceea nu ma cunosteam, -Oglinzile erau asa de nalte!O data doar, în luciul unui geamAm banuit o clipa chipul meu, Am prins în ochi surâsul celeilalteSi n-am stiu ca-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cuiO cadra-n care nu era nimic –Decât o fata cu priviri caprui.Ca un pisoi prostut si mic, Am cercetat piezis, cu frica, Vedenia stângace.Am râs: - Saraca, tare-i mititica!A râs si ea. – Ai si mata cercei?De ce nu vrei sa vii oleaca-ncoace?…Dar mâna care-o cauta pe-a eiA pipait zadarnic sticla, rama, Si-nspaimântata am fugit la mama…

Azi, din fetita aceea nu mai esteDecât o poza stearsa si-o poveste.Cu ochii mari, cu cercelusii din ureche, Mi-a adormit – papusa vechePe scauiesul din gradina –În suflet, printre cioburi de lumina.

Dar de Craciun, când fulgi subtiri de fumCoboara liniste pe suflet si pe drum, Când bate-n geamuri cea dintâi colinda, -Din întunericul uitat în mineEu simt, încetisor, cum vineFetita din oglinda, Cum îsi deschide ochii calzi si viiSi-mi cere iarasi râs si jucarii.

L’ancienne photographie - Otilia Cazimir

C’est moi, cette fillette sérieuseQui resta assise sur une petite chaise, sageEn serrant contre sa poitrine, avec les deux mainsLa nouvelle poupée.Est-ce que je m’en souviens, encore ?(Elle avait une petite robe blanche en soie).

J’ai pitié de sa petite mainDe son petit corps, chétif et maigre J’ai pitié comme si j’étais un enfant inconnuQui se serait éteint sous mes yeux, depuis longtemps.

À ce moment-là je ne me connaissais pasLes miroirs étaient tellement hauts !Une seule fois, dans le reflet d’une vitreJ’ai soupçonné un instant que c’était mon visage.J’ai regardé furtivement le sourire de l’autreMais je n’ai pas su qu’il était le mien.

Pourtant un jour j’ai décroché d’un clouUn cadre où il n’y avait Qu’une fille aux yeux marron.Comme un chaton qui ouvre ses yeuxJ’ai regardé de travers, peureuseLa vision à l’air godiche.J’ai ri :-La pauvre, comme elle est petite !Elle a répondu avec le même rire :-Avez-vous aussi des boucles d’oreille ?Pourquoi ne voulez- vous pas venir chez moi ?Mais ma main qui cherchait la sienneA tâté en vain le verre, le cadreEt effrayée j’ai couru chercher maman...

Aujourd’hui cette petite fille n’existe plus.Il ne me reste qu’une vieille photo et un conte.Aux grands yeux, avec des boucles d’oreilleElle s’est endormie-mon ancienne poupéeSur la petite chaise au fond du jardinDans mon âme parmi les éclats de lumière

Mais à Noël, quand les flocons minces de fuméeFont descendre la paix dans les âmes et sur la routeQuand on entend à la fenêtre le premier noëlDe l’obscurité oubliée dans mes tréfondsJe sens, lentement, comme elle vientLa petite fille du miroir,Comme elle ouvre ses yeux chaleureux et vifsEt elle me demande de nouveau du rire et des jouets.

Ana Blandiana - Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctă,Inima-apăsa pe clape gravŞi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă(Precum inima salcâmului din geamCoşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacăE aievea cântu-i uniform,Şi ca nu cumva în somn să tacă,Mi-era frică seara să adorm.

Enfance - Ana Blandiana

Du miroir me regardait un corps fragileAux côtes saillantes, visibles,Le coeur pesait et se donnait du malD’apparaître dans la glace

Je ne l’ai jamais vu, mais je savais,Comme un jeu à colin-maillard, qu’il est caché(Comme le coeur de l’acacia devant la fenêtreTransforme le thorax en feuille)Je me demandais d’où l’a appris et si Réellement c’est son chant uniformeEt pour qu’il ne se taise pendant le sommeilJ’avais peur le soir de m’endormir.

Menţiune II – GHEORGHE ANDREEA, XI - Grup Şcolar „Av. Dr. Ioan Şenchea” Făgăraş / prof. HERA INGRID

COPILĂRIE - Ana Blandiana

Copilăria-i o poveste Ce te cuprinde şi apoi te lasă Ajungi bătrân, şi zici c-a fost frumoasă A fost atunci, azi nu mai este.

Învaţă să-ţi trăieşti copilăria Căci ea se duce-aşa rapid, De n-ai să poţi să zici c-a fost frumoasă, Când s-a pierdut în infinit.

ENFANCE - Ana Blandiana L’enfance est une histoire Qui t’envahit et puis t’abandonne On vieillit et on dit qu’elle a été jolie Elle était jadis, elle n’est plus aujourd’hui.

Apprends que tu vives ton enfance Car elle s’en va tellement vite, Que tu ne pourras pas dire qu’elle a été jolie, Quand elle reste perdue dans l’infini.

DIN COPILĂRIA MEA - Lucian Blaga

Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti.Cu gângurit de aur îmi venea câte-un bobocşi îmi prindea cu prietenie-n ciocsfârcul urechiişi plopii tremurau străvechii.

Când toropit priveam prin genecum boii se mişcau prin flori de sânzienepe sub sălcii,mă miram că ei nu vădcu vârful coarnelor ca melcii,şi boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.

Când mă trânteam în pajişte pe spatecu ochii către bolta în senin,mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,lin

DEPUIS MON ENFANCE - Lucian Blaga

Je gardais avec les autres les oies dans les aulnaies.Au sifflement d’or venait un oisonet prenait doucement dans son becle lobe de mon oreilleet les peupliers très vieux tremblaient.

Quand amolli je regardais à travers mes cilscomme les boeufs bougeaient parmi les fleurs jaunes sous les saules,je m’étonnais qu’ils ne voyaient pasau bout de leurs cornes comme les escargots,et les bœufs - les bœufs ruminaient leur chaleur sous les saules.

Quand je m’allongeais sur le dos dans le pré les yeux vers la voûte sereine,je m’imaginais allongé le ventre sur le ciel,

răzimat pe coate.

Şi-mi mai aduc aminteîntr-un lan de cânepăo sperietoare pestriţă de paserise sprijineaîn par, ca vânturi s-o alinte.

Ciorchine de turbări avea cercei, o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.

Râdeau copiii toţi de ea,dar mie mi-era milăşi-o iubeam.Şi singur socoteam: ea mi-e aproapeleşi o iubeam.Şi mă credeam un mucenic.

doucementpenché sur les coudes.

Et je me souviens de plusdans un champ de chanvreun épouvantail bigarré d’oiseauxqui s’appuyait contre son pieu pour que les vents le caressent.

Comme un grappe de stramoine étaient ses boucles d’oreillesun moineau avait fait son nid dans son chapeau.

Tous les enfants se moquaient de luimais j’en étais désolé et je l’aimais.Et seul je pensais : c’est mon semblableet je l’aimais.Et je me croyais un martyr.

Ils savent… - Dominique Cagnard

Ils savent, les enfants,que l’enfance est un songe d’arc-en-cielqui disparaît aussitôtque l’on a prononcé son nom

et quand ils font des ronds dans l’eau, c’est pour mieux apprivoiser le mystère.

Un aveugle m’a demandéconnais-tu le secret du paysage ?Une petite musique de nuit,la fusion des métamorphoses,a répondu le ventJ’écoute chaque matin passer les camionsLes poubelles font un bruit matqui me rappelle les âmes disparuesQuelle heure est-il ?Les faussaires du tempsont brûlé les arbres de la forêt.La beauté ne fléchit pas, la grande beautémon dépaysement.Elle connaît le secret de la solitudesans qui rien ne serait possiblesage, immobile, Ce passant oublié.

Un jour,un seul jour suffiraitpour que naissele grand calme des eaux.

Ei ştiu … - Dominique Cagnard

Ei ştiu, copiii,copilăria este un vis de curcubeucare dispare îndată ce s-a pronunţat numele său

şi când fac cercuri în apă,o fac pentru a îmblânzi mai bine misterul.

Un orb m-a întrebat cunoşti tu secretul peisajului ? O muzică plăpândă din noapte,contopirea metamorfozelor, a răspuns vântul Ascult în fiecare dimineaţă cum trec camioanele Containerele fac un zgomot surdce îmi amintește sufletele dispărute Ce oră este ? Falsificatorii timpului au ars copacii din pădure.Frumuseţea nu se supune,marea frumuseţea mea înstrăinare.Ea cunoaşte secretul singurătăţiifără de care nimic nu ar fi posibilînţelept, imobil,Acest trecător uitat.

O zi , o singura zi ar fi suficientăpentru ca să se nascămarele calm al apelor.

Les enfants – Dominique Cagnard

Les enfants ne font jamais exprès d’être poèteLes poètes souvent cherchent à imiter les enfants.Il n’y a rien à imiter.Dans un écrin d’or et d’encens,naissant les mots inclinés,La naissance des moires de l’oubli.

Une petite fille joue à la cordeavec ses rêves. Chaque nuit elle escalade le visage du ventElle cultive des pensées pour les papillons. Immobile, elle danse dans le jardinquand elle dortElle garde toujours un œil ouvertQui l’empêche de vieillir

Copiii... - Dominique Cagnard

Copiii nu fac niciodată dinadins sa fie poeţiPoeţii se silesc adesea să-i imite pe copii.Nu este nimic de imitat.Într-o casetă de aur și tămâie,născând cuvintele înclinate,Apare catifeaua uitării.

O fetiţă sare coarda cu visurile sale. În fiecare noapte ea se cațără pe faţa vântului Ea îşi cultivă gândurilepentru fluturi.Nemișcată, ea dansează în grădinăcând doarmeEa păstrează mereu un ochi deschis Care o împiedică să îmbătrânească.

Menţiune III – LUCA SILVIANA, XI - Grup Şcolar „Av. Dr. Ioan Şenchea” Făgăraş / prof. HERA INGRID

Enfance – Guillaume Apollinaire

    Au jardin des cyprès je filais en rêvant,    Suivant longtemps des yeux les flocons que le vent    Prenait à ma quenouille, ou bien par les allées    Jusqu'au bassin mourant que pleurent les saulaies    Je marchais à pas lents, m'arrêtant aux jasmins,    Me grisant du parfum des lys, tendant les mains    Vers les iris fées gardés par les grenouilles.    Et pour moi les cyprès n'étaient que des quenouilles,    Et mon jardin, un monde où je vivais exprès    Pour y filer un jour les éternels cyprès.

Copilărie - Guillaume Apolinaire

În grădina de chiparoși torceam visând,Urmărind mult timp din ochi smocuri pe care vântulLe lua din fusul meu, sau mai degrabă aleile Până la bazinul adormit pe care-l plâng sălcileMergeam încet, oprindu-mă la iasomii,Îmbătându-mă cu parfumul crinilor, întinzând mâinileCătre irișii zâne păziți de broaște.Și pentru mine chiparoșii nu erau decât fusuri,Și grădina mea, o lume în care trăiam anumePentru a toarce într-o zi veșnicii chiparoși.

L’enfant prodigue – Gilles Hénault

L'enfant qui jouait le voilà maigre et courbéL'enfant qui pleurait le voilà les yeux brûlésL'enfant qui dansait une ronde le voilà qui court après    le tramwayL'enfant qui voulait la lune le voilà satisfait d'une    bouchée de painL'enfant fou et révolté, l'enfant au bout de la villedans les rues étrangèresL'enfant des aventuressur la glace de la rivièreL'enfant perché sur les clôturesle voilà dans l'étroit chemin de son devoir quotidienL'enfant libre et court vêtu, le voilàtravesti en panneau-réclame, en homme-sandwichaffublé de lois en carton-pâte, prisonnier de mesquines

Copilul risipitor - Gilles Hénault

Copilul care se juca iată-l slab și cocoșatCopilul care plângea iată-l cu ochii arșiCopilul care dansa o horă iată-l cum aleargă dupătramvaiCopilul care vroia luna iată-l satisfăcut cu o mușcătură de pâineCopilul nebun și rebel, copilul la capătul orașuluipe străzile străineCopilul aventurilorpe gheața râuluiCopilul cocoțat pe garduriiată-l pe calea îngustă a datoriei sale zilniceCopilul liber şi îmbrăcat sumar, iată-lcostumat în panou-reclamă, în omul-sandwich

    défensesasservi et ligoté, le voilà traqué au nom de la justiceL'enfant du beau sang rouge et du bon sangle voilà devenu fantôme d'opéra tragiqueL'enfant prodigueL'enfant prodige, le voilà devenu hommel'homme de time is money et l'homme du bel cantol'homme rivé à son travail qui est de river    toute la journéel'homme des dimanches après-midi en pantoufleset des interminables parties de bridgel'homme innombrable du sport de quelques hommeset l'homme du petit compte en banquepour payer l'enterrement d'une enfance mortevers sa quinzième année. 

împopoțonat de legi în carton presat, prizonier almeschinelor apărăriînrobit și legat strâns, iată-l hăituit în numele dreptățiiCopilul cu sânge sănătos și origine bunăiată-l devenit fantomă de operă tragicăCopilul risipitorCopilul minune, iată-l devenit bărbatOmul zicalei “timpul înseamnă bani” și omul “cântecului frumos”Omul țintuit de munca sa care este să privească fix toată ziuaomul după-amiezelor de duminică în papuci de casăși al nesfârșitelor partide de bridgeomul fără număr din sportul câtorva bărbațiși omul micului cont bancarpentru a plăti înmormântarea unei copilării moarteprin al cincisprezecelea an al său.

Copilărie – Mădălina-Elena Moldoveanu

Of, copilărie dragă,Cât de dor îmi e de tine,Basme dragi cu Feți –Frumoși,Și păsări din poezii;

Of, tărâm al bucuriei,Mereu viu, mereu prezent,Pentru-a face-un suflet tânărSă trăiască-aici pe veci;

Să se plimbe printre rânduriCa-mpăratul printre oști,Și să zică:"Asta-mi place!";Și să fiți toți bucuroși;

Oh, ce dor îmi e de basme,Și de vise de copil,De Ilene Cosânzene,Și de zumzet de copii!

Dar acum, stai și privești,În albume ferecate,Cum erai și tu copil,Și zâmbești ca altă dată...

Enfance - Mădălina-Elena Moldoveanu

Oh, ma chère enfance,Que tu me manques,De chers contes avec des Princes Charmants,Et des oiseaux des poèmes;

Oh, royaume de la joie,Toujours vivant, toujours présent,Pour faire qu’une jeune âmeY vive pour l’éternité;

Qu’il se promène parmi les lignesComme le roi parmi ses arméesEt qu’il dise: ”C’est ça que j'aime!”Et que vous tous en soyez heureux;

Oh, que j’ai la nostalgie des contesEt des rêves d’enfant,Des belles princesses Ileana Cosânzeana, Et du murmure des enfants!

Mais à présent, on reste en regardantDans les albums plaqués en argent,Comme on était enfant, toi aussi,Et on sourit comme autrefois…

Din copilărie – Adrian Păunescu

Să trosnească lemne-n focȘi să vină multă noapteÎn pridvor de busuiocCu miros de mere coapteȘi să ningă, nins enorm

Depuis l’enfance - Adrian Păunescu

Que les bois craquent dans le feuEt qu’une longue nuit vienneDans le porche avec du basilicEt arôme de pommes cuites au fourEt qu’il neige, une grande neigeJusqu'à l’auvent et plus encore

Pân' la streașină și pesteȘi pe-un scaun să adormCa de-un drog și de-o poveste

Cu ziarul pe genunchiȘi cu pleoapele căzuteSă-mi răsară moartea-n trunchiȘi pe ochi să mă săruteCei bătrâni să fie viiPacea lumii fie gataEu, copil între copiiȘi pe-afară tânăr tata

Și bunica să mă iaSă mă ducă-ncet spre pernăȘi să simt venind din eaToată liniștea eternăSă trosnească lemne-n focSub un biet ibric cu lapteSă miroasă-a busuiocSă miroasă-a mere coapte.

Et que je m’endorme dans une chaiseComme après une drogue et un conte

Le journal sur les genouxEt les paupières tombantesQue la mort pousse dans mon corpsEt sur les yeux me baiseQue les vieux soient vivantsLa paix dans le monde soit prêteMoi, enfant parmi les enfantsEt à l'extérieur jeune père

Et que ma grand-mère me prenneVers l’oreiller me conduise doucementEt que je sente venant d’elleToute la paix éternelleQue les bois craquent au feuSous une pauvre pot au laitQu’il fleure bon le basilicQu’il sente bon les pommes cuites.