Universitatea Pedagogica de Stat ,,Ion Creang Catedra de Limba Romn i Filologie ClasicFacultatea de Filologie

Portofoliu

la Literatura paoptist

Realizat :Scutelniciuc Iuliana Gr.103,filologie

CHIINU 2014

ALEXANDRU LPUNEANULCOSTACHE NEGRUZZINuvela istoric Alexandru Lpuneanul este o lucrare pragmatic in care este evocat figura lui Alexandru Lpuneanul in cea de-a doua domnie.Dac voi nu m vrei eu v vreau, se desfoar sub semnul voinei despotice a eroului principal care ii expune tranant viitoarele msuri ce le va lua mpotriva boierimii (Voi mulgei laptele rii, dar au venit vremea s v mulg i eu pre voi. Destul, boieri!). Pactul incheiat cu Mooc, boierul intrigant i duplicitar, relev, de la inceputul nuvelei, arta lui C. Negruzzi de a ptrunde psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea aciunii i analizei deopotriv.Ai s dai sam doamn!, reprezint un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde in adncime personajul principal; comportametnul lui alexandru Lpuneanu fa de doamna Ruxanda relev i mai convingtor un temperament impulsiv, gata s-i njunghie soia, care i cere ndurare i stvilirea omorurilor boierilor. Eroul ii afieaz acum dominantele psihice. El se ncrunt i-i fgduiete un leac fr de fric. Lpuneanu, beat de snge, pune la cale un groaznic mcel al boierilor. El se duce la biseric i, in faa lor, simuleaz pocin, invitndu-i la un osp de mpcare. Afar de stroici i spancioc, care fug peste grani, toi ceilali boieri cad in curs, urmnd invitrii. In toiul ospului, lefegii se nustesc asupra boierilor, mcelarindu-i pe toi.Capul lui Mooc vrem anun cea mai dramatic parte a nuvelei. Prinznd de veste celel ce s-au petrecut la palat poporul se revars vocifernd spre curtea domneasc. Lpuneanu il intreab ce vrea. Dup oarecare dezorientare, in cele din urm, toi unesc glasurile cernd capul lui Mooc, pe care-l socotesc pricina rutilor. Vod il pred furiei poporului care-l lineaz.Lpuneanu aaz apoi pe o mas in form de piramid capetele celor 47 de boieri, scen ce ia proporiile unui masacru, este creat nu numai cu nerv, dar i cu o mare for narativ. Dinamica frazei fixeaz in fiecare clip alt atitudine: Cei btrni murea fcndu-i cruce; muli ins din cei mai juni se aprau cu turbare; Unii, dei rnii, se ncletau cu furie de gtul ucigailor, i, nesocotind ranele ce primeau, i strngeau pn i ndueauNegruzzi dovedete o rar intuiie in fixarea unor caracteristici succinte, att ale domnului i boierilor, dar indeosebi ale poporului; ele definesc fie convingere, laitate, ca in finalul replicii lui Mooc (Eu sunt boier mare! Ei sunt nite proti!), fie luciditate i socotin in faa unei situaii critice, ce se desprindea din replica domnului: Proti, dar muli, rspunde Lpuneanul cu snge rece, sau lipsa de orientare, descumpnire in masa de burzuluii.De m voiu scula, pre muli am s popesc i eu, dei reprezint sfritul unui tiran, nu se ridic la dramatismul i complexitatea situaiilor sociale i psihologice din cel de-al treilea. Dup scena fcut lui Ruxandra, Lpuneanul nu mai omoar, dar schingiuiete in mod barbar. De fric s nu fie cclat de boierii pribegii in Polonia, se mut la Hotin. Aici il apuc frigurile. Vzndu-i aparoape sfritul obtesc cere s fie tuns clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine clugr i s se rnduiasc de urma fiului su. Pe urm, revine asupra hotrrii (de m voiu scula, pre muli am s popesc i eu), dar doamna Ruxandra, sftuit de mitropolitul Teofan i indemnat de boierii pribegi Spancioc i Stroici, ce scpaser d emcel, il otrvete. Lpuneanu inva s moar, el care tia numai a omor. Aici eroul principal se manifest natural, mai ales in clipa in care se trezete din delir, i surprins d esituaie, arunc cu potcapul intr-un clugr. In chinuri grozave ii d sufletul.NEGRU PE ALB(10 Scrisori)COSTACHE NEGRUZZI1.RetetaVenise cu caruta un nou locatar intr-un sat,pe care locuitorii il credeau boier,adica toti care nu-s tarani sunt boieri, si lumea incepuse a se interesa de viata lui, spuneau vrute si nevrute, fara a l cunoste .Pt a opri vorbele, noul locatar organiza o masa de sarbatoare la care invitara multa lume,si dupa ce vazuse ca cam toti se pregateau de plecare,se urca pe un scau si-si spuse toate detaliile despre el ,pt a nu lasa sa se chinuie a le afla,astfel aparuse aceasta reteta.2.Iepurarie In scrisoarea Iepurarie se vorbeste despre 2 oameni ce sau luat la cearta si unul din ei i-a dat o palma altuia,numindu-l misel.Patitul nu a raspuns prin bataie ,motivind ca este omul pacii si nici barbar nu-I ca sa-l cheme la un duel.Cerindu-I unui om intelept indemnarea cum poate scapa de brutalitate.Oricum s-a suparat fiind numit misel,dar se putea supara si mai tare daca-l numea raposat,pentru ca el iubeste lumina zilei,si viata-si iubeste si nu s-ar putea lipsi de ele.In schimb celalalt neinfricat in fata mortii,dar patitul raspunzind ca nu s-a nascut varsatoriu de singe si ca nu crede ca a da inapoi este un act de barbatie,iar a nu da este iepurarie.In final l-a luat de spate si l-a dat afara,nestiind daca procedase bine.3.Calipso In 1821 izbucnise o revolutie in Grecia ce trecuse peste un timp la iasi,toata populatia de frica sa-si piarda zilele,se refugiara care si pe unde.Iasul ramasese pustii,majoritate plecasera in capitala Basarabiei,precum si naratorul cu tatal sau.Vazindu-l ,au ramas uimiti cit de zgomotoasa devenise capital,chiar daca refugiatii nu aveau un loc stabil de trai si se gindeau ca probabil nu ramasese nimic din vatra lor,ei petreau zilele in veselie,pt a uita de greutatile prin care trecura.Multa lume vazuse ,dar I s-a intiparit in memorie doua personae ,, un om tanar de o statura mijlocie, purtand un fes pe cap, si o juna nalta fata, invaluita intr-un sal negru, pre care ii intalnea in toate zilele la gradina.Aflasera ca tinarul nu era altcineva decit Puskin,iar juna o emigrant de la Iasi pe care toti o numeau ,,grecoaica cea frumoasa, pe nume Calipso.Doar Puskin o putea intovarasi, stind ore in sir la discutie,chiar daca nu se prea intelegeau,Calipso vorbea greaca si romana iar Puskin ruseste, se intelegeau cit de cit in franceza.El ii recita poezii,pe care le traducea.Dupa o luna insa Naratorul fu nevoit sa paraseasca Chisinaul,dar revenisera peste o bucata de timp,si-I cautara in gradina ,dar nu erau, nici Puskin si nici Calipso.Ramasese insa poezia dedicate frumoasei grecoaice,,Salul Negru.Intr-o seara era un mare viscol ,cind la usa unei manastire se batuse cineva si ruga sa fie adapostita ca vrea sa se calugareasca,acea fiinta fusese Frumoasa Calipso,care-si daduse suflarea pina dimineat,pe pieptul careia staretul gasise o o hirtie pe care scria:,, Gresit-am, Doamne! Pacatuit-am, Doamne! si nu sunt vrednica a ma uita la cer; dar covarseasca indurarea ta multimea faradelegilor mele! Doamne! miluieste si iarta pre pacatoasa Calipso!4.Amintiri funebreOdata cu bataia clopotului pe multi ii apuca fiorii,acesta vestind moartea cuiva,poate un prieten,o ruda ,un cunoscut.Moartea ii infioreaza pe multi,dar mai ales pe cei bogati care-s-au strins averi si nu stiu ce sa faca cu ele,care traiesc doar pentru dinsii,mai putin oamenii sraci se inspaiminta,acestia neavind ce pierde, o priveste ca pe o odihna dupa o zi gre de munca,dupa care se va trezi in rai, fiind rasplatit pentru faptele ce le-a facut. A murit maiorul Bran Ion care era un om foarte cinstit si niciodata nu pasea pe alaturi,era atit de bun incit e de mirare cum mai puteau exista asa tip de oamenii in lumea asta corupta.Pacat ca cel mai des acesti oamenii se duc prea devreme , raminind cei rai.Moartea este cruda si de multe ori nedreapta.5.Pacala si Tindala Un mos primise la gazda niste copii,carora incepura sa le povesteasca despre viata lui,cum ca tatl sau fusese StrambaLemne, care lua stejarul cat de gros, il indoia cu mainile si-l facea obada de roata.Cind venea primavera si nu ajungeau boi pentru arat se duceau la unguri sau la lesi, si luand de acolo oameni, fie nemesi sau prosti, sleahtici ori mojici nu mai alegeau ii injugau si arau lanuri cat vezi cu ochii, unde semanau ghinda de cresteau dumbravi pentru ca sa aiba stranepotii lemne de ars.De aceea cind aud in foc unele scincete si vad cum curge o apa din acele lemne, sunt acei picati pe cimp pentru pacatele lor.Tatal sau se casatorise cu jupineasa Marica,femeie frumoasa dar cam prostana, cu care avusera multi copii, dar murisera , si pina la urma s-a nascut el ,care era cam maruntel de aceea i-a pus numele Tindala, maica sa murisera la nastere iar tatal sau de batrinete.Astfel a ramas cu nasul parintilor Pacala ,care era om cu duh si avea raspuns la orice intrebare.Toate raspunsurile lui se formau din proverb,sa nu fii vorbaret dar nici prea tacut,sa nu fii rusinos nici prea izbit, sa te casatoresti cu o fata pe care o vei cunoste ,sa nu o iei din auzite, iar de vei castiga, nu te mai apuca si de altele, caci urciorul nu merge de multe ori la apa si roaga-te ca Dumnezeu sa-ti dea mintea moldovanului cea de pe urma,dories Tindala mai multe sa spuna dar gazdasii adormisera, asa facuse si el.6.Luminarica Era odata un cersetor, sarac,atit de sarac incit era imbracat doar ca sa-si acoperi goliciunea, pe nume Luminarica.Era atit de bun ,tot ce cersea impartea in stinga si in dreapta.Cersea pentru altii,pe care ii considera mai saraci decit el.Punea luminari la toate bisericile,unde lipsea un clopot il,cersea pentru vaduve,pentru orfani, chiar si biserici a zidit. Daca pastra totul pentru el ar fi putut fi foarte bogat,dar traind sarac a si murit sarac.A fost insa inmormintat ca un bogat,cu biserica impodobita si mult norod, de toate avind grija o vaduva care il si gasira mort la poarta sa.7.Istoria unei placinte Placintele fusese odta foarte intrebate ,toti asteptau placintarul sa puie mai repede talaua jos pentru a se infrupta,dar in zilele noastre acestea si-au pierdut valoarea,doar unii copii mai alearga dupa ele. Se facuse iarmaroc intr-o zi si un placintar isi aduse table, ,,un tuliman o targuia, cand un ianicer vine si vrea s-o ieie. Tulimanul insa nu o da. Iataganele iese din teaca. Tulimeni si ianiceri se amesteca la sfada placintei, si comedia se mantuie cu uciderea a vro treizeci de insi din ambe partile; iar placinta, trista cauza a acestei dispute, si autorul ei au ramas turtiti si hacuiti intr-o balta de sange. In vremea domniilor fanarioti placintele erau mult mai intrebate.Un domn grec atit de mult le iubea incit era capabil sa manince cu tona.Intr-o zi slujitorii uitara sa-I faca o placinta si acesta atit de tare se supara incit vroia pe toti sa-I pedepsesca, scaparea le-a fost o placinta adusa de un boier,pe o tava de argint care dorea sa se faca vornic la curtea domnesca.Domnul era atit de fericit incit l-a rasplatit facindu-l bogat si vornic mare la curte,boierul era foarte multumit,dar iesind la balcon auzise cintind norodul la poarta:,, Cu iaurt, cu gugosele, Te facusi vornic, misele!

8.Trisfetitele Urmele caracterului national le putem gasi pe timpurile domniei printilor romani,de la venirea lui dragos si pina la migratia lui Cantemir.Acestia au fost cei mai de vaza care au inpodobit tara de manistiri si biserici construite dupa fiecare cucerire a dusmanilor care ne inconjurau.Unul din cei mai mari domnitori a fost Vasile Lupu ,datorita carui s-au tradus sis au tiparit multe carti in limba romana.De asemenea ,el fiind acel ce a adus Moastele sfintei Parascheve in biserica Trei Ierarhi, care sunt considerate ocrotitoarele Moldovei.Aceasta biserica era foarte frumoasa in ,,stil gotic si bizantin e pe dinuntru zugravita in fresco. in dreapta sta racla sfintei, inaltata pe cateva trepte. Aici pe parete e zugravita solenitatea aducerii moastelor cu pompa ce a urmat. Turcul capugibas calare inainte, arhiereii purtand racla, domnul, boierii si poporul in urma. Pe alt parete stau atarnate portretele lui Vasilie si a familiei lui cusute in aur si matasa.Aceea insa care da o figura originala astei zidiri e ca pe dinafara este toata imbracata cu bareliefe, inchipuind deosebite arabesce, gratioase si elegante.Avea cea mai inalta clopotnita din capital,deseori folosita pentru a preveghea un foc sau pentru ca poporul sa-si inainteze drepturile.Acum insa oamenii s-au linistit si clopotul cheama credinciosii la rugaciune.

9.Omul de taraTara poate face fericit si educat un om,insa din pacate multi se feresc de ea,sub pretextul ca este mult de lucru ,ca trebuie sa te scoli cu noaptea-n cap si sa pleci pe cimp etc.Drumetul se intilnise cu un razes de la tara,cu incepura vorba despre feciorii acestuia,pe care ar dori sa-I faca oameni invatati.Pe primul sa-l faca avocet la Iasi,pe al doile-a,negustor iar pe al treilea baiat cel mai mic sa-l dea la un boier ca sa devina cirac, si pe anita,matusa ,sa o dea la un pensionat ca sa invete franceza si poate sa se casatoreasca cu un cuconas.Pentru e prea grea iata de tara ,socotea batrinul,multa sudoare trebuie varsata pentru a avea mosii.La cele auzite drumetul ii spuse mosului ca ideile sint foarte rele, ca de fapt realitatea e alta, si mai bine si-ar da copii la scoala din sat sa invete romaneste, ca pentru a fi avocat mai trebuie si talent, iar negustorii nu invata numai de bine, si pe cel mic sa nu-l dea la un boier ca va deveni mai degraba sclavul lui decit il va face cirac,iar pe Anita daca o va da la pension, va invata sa danseze polka iar traditiile romanesti le va uita si cuconasul care o va lua ii vor trebui doar mosiile,si-apoi fata va veni plingind acasa.La scoala insa vor invata sa citeasca ,astfel vor citi carti si vor afla multe lucruri,cum sa devina gospodari vor descoperi dragostea fata de Dumnezeu Oraseanul traieste de azi pe miine,muncind cu ziua pot indura si foame, pe cind cei de la tara, seamana si string cu propria mina, nu li-I frica de foame,intotdeauna gasesc de-ale gurii. Batrineii tare s-au bucurat ca le-a deschis ochii, a fost trimisul lui Dumnezeu pentru ai scapa de gogomanii. In acea vreme Caruta era pregatita si drumetul isi luara ramas bun, razesii tot multumindu-i pina nu-l mai prindeau cu ochii.10.Proprietate pagubitoareUn arhivar a inchiriat o casa de la un batrin ,carui nu-I platea chiria de multa vreme.Acesta pe nume Simeon Durac, insa era atit de vesel cat si nesuparacios; petrecandusi zilele, cate i-au mai ramas sa traiasca pe lumea asta, far-a se ingriji cat de putin de ea, fara a se amesteca in intrigi, fara a avea curiozitate. Se multameste cu pozitia lui si, ca un adevarat filosof, nu doreste sa aiba mai mult decat are.Intr-o il vizitase pe Scripicescu pentru a-I cere chiria,Acela rizind refuza, dar batrinul venise cu alte ginduri, dorea sa-I lase mostenire o casa, pe care arhivarul o refuza, sub pretextul ca nu are bani pt a avea grija de ea, sa plateasca pavele, sa plateasca curatitul de ulita ,sa strice gardul, sa faca parmaclacuri.Sa seada tot cu mana in punga,nu-i trebui asa belea, mai degraba ar plati chiria, pe care insa nu o plateste niciodata si iesi, astfel Simeon Durac nu se poate cotorosi de proprietatea lui. ZOECOSTACHE NEGRUZZIDe-abia inserase, insa ulitele erau pustii,unde pe unde mergea cite o caleasca. Pojarul de la 20 iulie prefacuse in cenusa mai mult de jumatate a orasului Iasii, si fanaragiii, masalagiii, potlogarii de care gemea orasul, sazand ascunsi pintre rasipuri, pandeau pe nesocotitul pedestru care zabovise a se intoarce acasa, si adeseori, el pierdea impreuna cu punga si viata sau cel putin sanatatea.Aparuse deodata o caleasca ce coti pe o ulicioara, din ea iesira un tinar foarte frumos ,elegant, l-ar fi judecat dupa fruntea lui stramta, buzile groase si sprincenile radicate cu disproportie dasupra ochilor; dar si nefiind cineva fizionomist putea, fara a se gresi, sa-l boteze de natarau, dupa cautatura cea speriata si neclintirea figurei sale.Intrase intr-o camera,la fereastra careia il astepta o tinara de o frumusete rara.Odata intrind e a il imbratisara si-l sarutara cu duiosie. El insa parea cam rece.Fata,Zoe era foarte fericita ,il asteptase de multa vreme, el insa era laconic, astepta o noutate de la ea, pentru care si venisera.Zoe ii spuse ca-I insarcinata ,la care alecu devenira trist,si-I daduse de inteles ca de nevasta nu are de gind sa o ia,deoarece familia sa nu este de accord cu situatia sa sociala, ea fiind orfana si saraca. Auzind aceasta fata lesina, Alecu o asezase pe pat si plecara la bal.Zoe era o fiinta increzatoare si foarte iubitoare, stia a iubi cu tot sufletul.Dovada este si prima sa iubire care o inselase, aflase printr-un ravas si de gelozie venire sa-l omoare cu 2 pistoale, dar ezitara tinta, apoi Iliescu se jura ca acea scrisoare era pt ea ,pina la urma il crezuse.Dupa o vreme a primit un ravas de la Alecu in care-I cerea sa-l uite sis a nu-I mai scrie, Zoe lesina de durere,vazind-o o sluga de-a ei care avusera grija de mic copil, a pus-o pe pat, si se gindise ca mai bine ar fi daca ar muri, pt a nu o mai necaji realitatea.Zoe se trezi,scriseun ravas pt un vechi prietende-al ei, in care pusera o codita de par.Iesind din casa s-a indreptat spre casa lui Alecu, care nu era acasa.Vazind pistoalele incarcate hotarira se se sinucida scriind : "Eu mor!... Ma duc sa aflu linistea pe care mi-ai rapit-o. iti iert moartea mea, dar nu-ti voi ierta niciodata pe aceea a nevinovatului prunc ce port in sanul meu... La ziua judecatii, cand iar ne vom intalni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, ca sa dai seama de doua morti." Rasunara o bubuitura si un glonte a strapuns inima fetei.Din cauza unei parade, groparii erau nevoiti sa astepte. Doi tineri mergeau alaturea la pas.Alecu cu Iliescu,fost iubit al Zoei, cind primul ii spuse ca intors acasa o vazuse pe Zoe moarta la el pe canapea, a spus aceste cuvinte fra nici o durere, cu indiferenta,Iliscu insa auzind i-au strecurat lacrimile, el a fost acela caruia Zoe ii transmise ravasul cu codita, insa nu reusise sa o prinda in viata.Dupa parada, carul, ajungand pe malul Bahluiului, se opri si cioclii, coborand pe moarta, incepura a sapa groapa si a-I imparti rochia neagra de matase,Deodata aparuse Iliescul rugindu-I sa o ingroape omeneste. Tanarul ramase singur langa mormant. El sazu privind acea proaspata movilita de pamant, pana ce soarele incepu a se cobori spre apus.Multa vreme dupa aceea, prietenii lui se mirau vazandu-l ca era tot trist. Iancu insa murise dupa 8 luni de o strasnica inflamatie de creer, tot vazind-o pe Zoe insingerata cum il imbratiseaza.AU MAI PAIT-O I ALIICOSTACHE NEGRUZZIOrasul Iasi tinde spre europenizare, totul se afla in schimbare, incepind cu casele terminind cu vestimentatia. Iesenii iubesc linistea,ei se feresc de casele aflate la drum pe unde circula trasurile,dar nici nu au de gind sa refuse la ele daca le au.Casele isi schimba in total aspectul,atit in interior cit si exterior,oamenii refuza la palatele vechi cu gratii,isi fac citeva camerute dintre care una sa fie salon ca la francezi.Cuconul Andronache Zimbolici,un postelnic de virsta a doua adevarat cameleon al societatii, care-si priface sufletul si portul dupa vreme si imprejurare, hotarira se se casatoreasca,pina acum era indecis.Dorea sa o ia de sotie pe Agapita,fata de serdar,care avea mostenire 1000 de galbeni.Mama sa o daduse cu bucurie, ca va fi cucoana mare, sotie de postelnic.Acestia s-au casatorit,dupa, casa isi schimbase si aspectul,se modernizase.Se impacau foarte bine si Cuconasul era foarte mindru si fericit,era laudat si cinstit de toata lumea.Vizitau teatre,priveau schite franceze,unde desfrinarea era pe primul plan,ceea ce-i displacea lui Zimbolici dar o facea sa rida pe Agapita.Intr-o zi se adunara la un ceai 4 tineri proaspat casatoriti, toti fericiti, dispretuind viata de holtei si afirmind ca doar acum sint cu aevarat fericiti. Deodata incepura fiecare sa-si laude nevasta,unul zicea ca e mare poeta ,altul ca a lui e pianista si al trei-lea ca sotia sa e scriitoare,iar Andronache spuse ca o femeie trebuie sa nu fie mare artista, ci o sotie buna ca Agapita, care il iubeste numai pe el si pare a fi un copil inocent, care iubeste natura si-l citeste pe Rousseau. Apoi ii chema sa le demonstreze, spunindu-le ca Agapita nu stie ca el este acasa, dorind sa le faca o surpriza prietenelor o gaseste pe sotia sa in bratele unui tinar frumos. Socat a petrecut oaspetii pina la usa fara a scoate un cuvint. Fiecare alergara pe la casele lor cu frica sa nu o pateasca si ei. Andronache se duse in cabinetul sau si scoase pistolul, dar mai apoi l-a aruncat zicindu-si rizind ,,c-au mai patit-o si altii. Agapita, dupa mai multe mustrari ce priimi de la sotul sau si mai multe fagaduinti ce ii dete, nu stiu cum se intampla de cazu iar in ispita. Dupa a treia si a patra recidiva, onorabila dicasterie(tribunal bisericesc) ii desparti, si coconul Andronache se duse in voiaj ca sa-si uite tribulatiile conjugale, trimitand fostei sale sotii, in ajunul plecarii, o frumoasa editie a intamplarilor lui Telemah; insa noua Calipso se mangai lesne de purcederea lui Zimbolici. Ea gasi ca pacatul este placut, si ca are vreme sa se pocaiasca; de aceea nici voi a inlocui pre postelnicul, desi multi aspiranti la zestrea sa ii fagaduiau ca ochi au si nu vor vedea, urechi au si nu vor auzi.

CRITICA CRITICIIALECU RUSSOPublicul a citit n foile Albineidin 17 ianuarie nite luri aminte ale domnului D. G. asupra pieselor date la Teatrul Naional la prilejul benefisului dlui Necolau.Isclitul se socotete n numrul acelora care gndesc cum c critica nu ar prinde loc n epoca de astzi, cci, fr a vtma vroiubire de sine, nc nu avem, nici putem avea o literatur pn maitrziu. Tlmciri, imitaii, cercri, dei vrednice de laud, nualctuiete o literatur, -ar fi pzit tcere, dac oarecare socotinejudectoreti ale dlui D. G. nu l-ar sili odat pentru totdeauna a-ida opinia sa asupra criticii de fa, precum -asupra celor ce critic, spre nvtur, pe viitorime.Pe aicea, pe acole sunt oameni care se socot singuri n dreptate de a gsi un lucru bun sau ru, care se mnie cnd rde publicul i socot cu totul abtut de bunvoin nsuirea ce-i ia parterul dea bate n palme la o pies, fr mai nti s treac acele piese lacenzura dumilorsale domnilor, cenzori mai dihai dect a postelniciei. Odat cu binele s-a nscut i rul, odat cu lumina s-a ivitntunericul, adic critica; de aceea, de cnd lumea, critica a fostchioap i oarb, cnd s-a isclit D. G.De laud este publicul c a neles c, bun, ru, locul su este la piese naionale: d aplausuri nu numai pentru c piesele sunt bune, dar pentru c a neles, fr nsui a-i da socoteal dece, c este mai de folos a se juca pe scena naional obiceiurile,nravurile tiute n limba noastr, dect traduceri de obiceiuriAcei care s-au alunecat pe calea teatrului naional, niciodat n-au avut gnd s scrie pentru a-i face un nume sau pentru a se da publicului drept autori, ei sunt simpli iubitori de fal romneasc,socotindu-se ca nite salahori chemai a ridica o zidire... arhiteciivor veni mai trziu, dac criticii nu-i vor speria cumva... silindu-sea da o mic direcie deteptrii publicului i acelora care au gnd,talent i vreme de a scrie... Scopul lor este de a introduce pe scenanaional naionalitate, dram i comedii mbrcate n caracterulpmntului, vorbind cum vorbim cu toii cnd suntem ntre noi,fietecare dup treapta lui, iar nu nemi, franuji mbrcai n o limba care nu-i nici a lor, nici a noastr.Critica rareori este cumpnit n lecii sau n laud, dreapt n judecat i nvat... nu-i destul de a ti carte i a scri, pentru a ficritic... mai trebuie neaprat judecata neprtinitoare, cunotinalucrurilor, a lumii i a oamenilor... cunosc muli critici, oameninvai i bel profesori, care la coala inimii omeneti ar fi laa.b.c. Sftuieti, domnule, publicul a nva toate cte nu tiu itoate cte zic c tiu... i apoi s fie critice. Acum alt gsc... svorbim de critica de fa... nceputul de la sfrit.Domnul D. G. laud talentul beneficientului i are cuvnt... Domnul D. G. laud tot beneficientul degustoasaalegere a pieselor i domnul D. G. se ncurc, sau uit cum a nceput articolul...pentru un critic aceasta este o mare greeal, nceputul i sfritulnu trebuie s se bat n capete... critica, bun, rea, trebuie s fielogic. Domnul D. G. n-a fcut despicarea cuvenit, domnul D. G.a vtmat logica.Suindu-ne n sus, gsim lauda domnului Alecsandri; nu tiu cum ar fi fcut s nu-l laude... Dar pot ncredina c nu l-a neles...cci, vorbind de un personaj al piesei, i anume de cc. (cuconaul)Nicu: "prostia unui cucona de astzi era caracterizat n el, ca ncel mai desvrit model, pe lng care ntrunete nc i patimaamorului". Nimica de asemenea nu se vede... Domnul A., care anvat la alt dascl dect la dumnealui D. G. istoria lumii, cnd apus pe scen pe cuconul Nicu, nici i-a trecut prin minte s caracterizeze pe cc. de astzi, dar s ne arate cum am fost cu toii n vrsta zis a nevinoviei, care nu-i nici copilria, nici holteiia coapt,prin care tot omul, care a ajuns mcar la 24 ani, a trecut, ori de cetreapt a fost sau este: boieri, igani, feciori de bacal ... am rs cu toii, pentru c fiecare din noi s-a vzut n cc. Nicu, n vreme cndn-avea musti nc i iubeao femeie slvit, cereasc,precum sunttoate femeile pentru ibovnicii cei de 18 ani... ai rs, domnule D. G.,fr s tii de ce rzi: pentru un critic i mare mngiere... i cc.de astzi mulumesc c-i socotii prea proti ca s rd cu d-ta... ded-ta... nu zic.Domnul D. G. se pare a-i fi adunat toate puterile nvturilor gramaticale, toat experiena filologic, pentru a critica n tot felulbiataBclie ambiioasi a ngropa sub un nmol de cuvintesuntoare de tiine dramatice. Din nenorocirea publicului i acelora care au citit articolul, domnul D. G., precum a neles piesadomnului A., asemene a neles iBcliadlui R.; nu este de mirare,cci nici unul din care au vzut reprezentaia nu era mai n starede a o nelege i a critica cu tiin!Bcliaeste scris moldovenete,nct fietecare a neles-o pn la o iot, i tocmai un critic s-iastupe urechile sau s-i nchid ochii ntr-o epoc n care duhulomenesc se dezvelete, precum tim, pn i la bcali!S-a zisBclia ambiioas, i nuO bcliesauO bcli, pentru c ideea autorului este i a fost a generaliza i nicicum a privi lao singurbclie. Domnul D. G. ar fi trebuit s neleag cbclias-a luat drept nume colectiv, care cuprinde toat tagma, precumcnd zice ciubotare se neleg i cel care face ciubote sau papucisau care le crpete.S-a zisambiioas: asta nu s-a pus n bobot , cum ar crede criticul, i cere o explicaie care va sluji domnului D. G. pentru alte articole.De la Adam Babadam pn acum i ct va fi lumea, omul, ct de mic i mai cu seam cel mic, are n cap o smn de ambiie.Acea ambiie se mbrac cu haina favorit a omului, supus, fr ssimt, unei pravili nestrmutate de sporire, de naintire, lsat de la Dumnezeu, ca omul s nu zac n statu-co (statu-quo) letargicca dobitoacele. ntre oameni nvai, acele pravili se ndeletnicesccu descoperiri, iscoade, cri, zidiri i altele. La muli, pravila aceastade deteptare, mai bine zicnd instinctul, scris cu inima omeneasc(cu care inimi domnul D. G. n-a citit niciodat) nu-i neles deopotriv, nici poate a fi, de vreme ce unii sunt crescui cu mai puinemijloace intelectuale, alii n-au cretere bun, alii pe jumtatenvai, ali civa, dei nvai, nfurai ns n pelinjele nravurilor pmntului sau a casnicelor obiceie, alii n sfrit dupcroiala duhului lor. De aice izvorsc strmbturile, grimasele, ridicurile, criticele i toate cusururile care ndeamn pe oameni srd unii de alii, a se deosebi; cei nvai, nelepi se nseamnprin faptele care rmn. De aceea un stean vrea s se fac vornicn satul lui, de aceea vornicul va face, dac poate, bietul sudascl de biseric, de aceea un cojocar nu-i d fata dup un sacagiu, de aceea oriice fat de bcal are ambiie de a fi mai multdect o bcli sadea sau o bcli de frunte, de aceea un bcali d nvtur copilului, de aceea fietecare fecior de bacal vreas-i schimbe bernevicii pe un pantalon, pestelca pe o pereche de mnui, contelul pe un surtuc, cuitul sau cumpenile pe un condei i s-i zic domn, n loc de Neculai feciorul. Este de mirare cun om nvat ca domnul D. G., care vorbete de gramatic, s nutie aceste toate. Ambiia este n orice om, n ceea ce atrn dednsul, se ncuibeaz n toat tagma, s-ascunde i se preface n felde fel de patimi. Domnul D. G. n-a neles titlul piesei, pentru c nunelege oamenii.De zice domnul D. G. n trei rnduri cBclianu nvrednicete numele de pies i c este numai un tablou de nravuri, sau ccursul piesei nu dezvelete sfritul ei, sau c acel sfrit i adusfr oareicare preparaii dramatice ce se cer neaprat ntr-o pies,sau c o intitulaie de asemenea n mna dlui D. G., sau n mnaunui om cu talent, ar fi produs o comedie n 4-5 acte, m-a nchinai a zice: "foarte mulumesc, ai cuvnt i m-oi ndrepta, dac voiputea"; dar cnd zice c Zoia rmne nfruntat i Srmal frnici o rspltire, n numele dreptei judeci rspund: domnul D.G., precum n-a nles pe A., precum n-a neles titlulBcliei, asemenea n-a neles nici pe Zoia, nici noima piesei pe care o critic.Zoia, n gndul autorului, este o fiin care s-a aruncat afar dinsfera ei, prin ambiia ce are de a fi cc. (cucoan), fr a-i cumpniacea ambiie cu tactul ce este de trebuin oricrui om spre a nu fiun obiect de rs, cnd alearg dup un el. Scopul scriitorului afost de a arta ridiculi, precum i este, ncheindu-se morala piesein ruinarea Zoiei ca o matim pentru toate fetele (nu numai de bcal, cci noimaBcliase poate nelege orice trepte ale societii), care se urc mai sus dect se cuvine dup mprejurrileeducaiei i ale prejudeelor pmntului: tonul face cntecul.Domnul Srmal nu-i un cucona pospit numai, care umbl dup averi, precum critica l vede. Srmal este domnul D. G.,autorul, toi ci suntem; n sfrit lumea, publicul, care rde i sejoac cu cusururile Zoiei, precum eu cu critica domnului D. G.Srmal nfiineaz n el judecata obtiei, rznd i folosindu-se deridicurile Zoiei; el s-a pus n pies numai i numai pentru ca lecias saie n ochii fitecruia. Srmal a rs ct a rs i, neputndu-sefolosi, i-a luat plria i s-a dus: "aa-i lumea".Cnd se scrie o critic sau o pies, trebuie cunotina omului de cnd se nate i pn' ce moare. De aceea autorul a pus n scen peMtsar, care, afar de slbiciunea printeasc, face moral croitdup meseria lui, educaia lui i judecata fireasc de care n araMoldovei cei mai muli au cte o frmtur, afar de critici, caresocot c cu gugoae de fat mare se face ou rou. Srmal i criticaZoiei, Mtsarul i critica Zoiei i a lui Srmal.Domnul D. G., care judec lucrurile i critic precum se vede, se face cenzor stilului zicnd c eti familiar! nvat, literat i cobortcu hrzobul din cer, domnul D. G. socoate c bcalii vorbesc caprofesorii de Academie i cinovnicii n stilul pieselor tlmcite.Sinonimitate de cuvinte cam groase este iertat, dei n acest prilej exist numai n nchipuirea domnului critic; cnd e vorba debacale i vorbeti cu bacali... dup igan i ciocan...nc un punct al criticii nu neleg... rspltirea ce cere domnul D. G. pentru Srmal... care fuge pe u fr a-i lua ziua bun...Domnul D. G. poate s aib cuvnt... i s fie mai competent nrspltiri bcleti dect n critic... dar noi n-am socotit iertat s-linem pe scen, ca Paraschiva, soia bacalului, s-l ocrasc, precum se va fi obicinuind pe la bacal... sau s-i arunci n cap vreostrachin de icre moi.S venim la personalitatea cu totul nerespectat. Domnule D. G., cnd un om, precum se nelege acest cuvnt, i-a nsuit dreptate a gsi personaliti ntr-o producere literar, este dator a-i sprijini zicerea cu dovezi; cci la dimpotriv i d numele de unator de foc i de neadevruri. Numai i numai pentru acestcuvnt (nu trebuie) a rspunde la critica dlui D. G.; i dac dumnealui a vzut o personalitate nBclia, mi cer iertciune i mjur pe cinste c, cnd s-a fcut aceast pies, n-aveam cinste acunoate pe domnul critic; nici am prevzut c domnul D. G. vacinsti cu fiina dumisaleBclia ambiioas.Domnule D. G., cnd am avea vreme s stm la vorb, i-a spune c n-ai idee de construcia unei piese, c nu nelegi niciautorul, nici piesa, nici lucrurile, nici noima celor care se arat pescen, nici tiina oamenilor, a lumii i alte multe, dar suntncredinat c nu m-ai nelege, precum nu nelegi nici ce citetiacum. tiu c la vrsta d-tale i greu de a nva: i mai lesne de adesface dect a face, a descoase dect a coase, a critica dect ascrie: de aceea te las n pace, sftuindu-te ca pe viitorime s nelegice critici, s nu dai iar peste ruine.CNTAREA ROMNIEIALECU RUSSO

Cintarea Romaniei este considerata drept opera in cel mai inalt grad reprezentativ pentru generatia pasoptista. Ea aduna principalele teme si motive ce strabat literatura acestei perioade si duce la cea mai inalta expresie retorismul romantic, modalitate stilistica tot atit de caracteristic pasoptista, constituindu-se intr-un veritabil manifest revolutionar. Patria, ca tema centrala a poemului, privita in perspectiva gindirii si sentimentalitatii romantice pasoptiste, e prezenta sub fatete diverse. Mai intii, ea e vazuta ca o entitate geografica, unica prin frumusete si bogatie, si cintata in ton de oda: Care e mai mindra decit tine intre toate tarile semanate de Domnul pre pamint? Care alta se impodobeste in zilele de vara cu lori mai frumoase, cu grine mai bogate'.'". Ea apare apoi ca depozitara a unui lung trecut istoric strabatut de lupte, de jertfe si de marete biruinte: feciorii hunilor s-au incumatat sa te supuie i tu ai fost pestera ciolanelor lor. Potopul Asiei a vrut sa inghita lumea i tu ai fost stavila lumei un neam de viteji a rivnit la turmele tale si la grinele aurite ale holdelor tale i tu ai legat pe viteji doi cite doi i ai arat cu dinsii tarina Si ai semanat cu singele si cu sudoarea lor Dumbrava Rosie, padurea singelui".

Alteori ea inseamna o realitate intima, o legatura indestructibila a individului cu mediul familiar, cu limba, cu datinile in care a crescut. Dizlocarile provocate de istorie sau accidente individuale prilejuiesc relevarea, intr-un ton nostalgic, a acestei dimensiuni a sentimentului patriotic si una din cele mai frumoase definitii" ale patriei: Patria e aducerea aminte de zilele copilariei coliba parinteasca cu copaciul cel mare din pragul usii, dragostea mamei plazmuirile inimei noastre locul unde am iubit si am fost iubiti ciinele care se giuca cu noi, sunetul clopotului bisericei satului ce ne vesteste zilele frumoase de sarbatoare zbieratul turmelor cind se intorceau in amurgul sarii de la pasune fumul vetrei ce nc-a incalzit in leagan inaltindu-se in aer barza de pe stresina ce cauta duios pe cimpie i aerul, care nicaiercea nu este mai dulce!" Cel mai adesea, patria, prezentata mereu alegoric, ca o mama, este identificata cu poporul, cu ficiorii" ei, in cautarea realizarii propriului destin in concertul popoarelor. Idei avansate din bagajul gindirii social-politice pasoptiste sint prezente in dezbaterile" asupra necesitatii si cailor mintuirii poporului roman din starea de robie, dezbinare si inapoiere in care se gasea. De la un capat la altul al poemului revine obsesiv tema slobozeniei", a libertatii, vazuta in dubla ei ipostaza, interna si externa, ca valoare suprema si garantie a fericirii.

Ea este strins legata de ideea legalitatii, pe care trebuie sa se intemeieze, a dreptatii, fratiei si unitatii, devize ale generatiei pasoptiste, ce figureaza si pe frontispiciul Romaniei viitoare".

Cit priveste calea dobindirii slobozeniei, cu toate apelurile la indreptare si amenintarile profetice la adresa asupritorilor poporului, ea nu poate fi decit lupta revolutionara, ocazionata si de miscarea generala a popoarelor din miazazi in miazanoapte". Adoptarea unei atitudini eroice este singura solutie, formulata testamentar inca in motto-u lucrarii, si reluata pe parcurs in numeroase apeluri la desteptare si pregatire de lupta. Grupata in versete, dupa tiparul biblic urmat si de modelul francez amintit, materia Cintarii se organizeaza muzical, printr-o maiestrita impletire de teme si motive, dind nastere la simetrii realizate prin repetitii sau antiteze, ce pot fi urmarile de la planul larg, compozitional, la nivel stilistic.

Toata partea centrala a poemului este dominata de evocarea alegorica si lirica a istoriei patriei, prezentata in citeva din momentele ei cruciale: perioada dacica, razboaiele daco-romanc, etnogeneza, navalirea popoarelor migratoare, luptele antiotomane. Cu putine exceptii, ca perioada preromana sau cea daco-romana, vazute idilic, drept epoci de aur" ale istoriei romanesti, cind ar fi domnit slobozenia, pacea si armonia sociala, celelalte tablouri istorice sint pictate in tonuri intunecate, rezultind o suita de inclestari singeroase, a caror grozavie o pot sugera numai imaginile apocaliptice ale unei naturi dezlantuite. Furtuna, secundat de citeva sinonime (viscol, vijelie s. a.) este cuvintul-cheie in aceste tablouri: Grabeste a mai prinde putere iata se mai apropie o furtuna De abia vijelia omeneasca se mai potoli si o intunecime cit un graunte se zareste despre rasarit De ce merge mai creste Si ca un nour se indeasa si se intinde.,. Ceriul se intuneca, viscolul izbucneste.,.".Caracteristica este si prezenta masiva a imaginilor auditive, indeosebi in evocarea tablourilor de lupta, unde au adesea stridenta alamurilor in fortissimo. Cintarea inregistreaza mari variatii de tempo, uneori acesta alingind un ritm ametitor, realizat printr-o succesiune de propozitii scurte, formate numai din subiect si predicat sau eliptice de predicat, legate prin puncte de suspensie:

Vijie crivatul se clatina pamintul rasun buciumele,., oamenii se izbesc cu oameni zalele cu fierul,., piepturile cu otelul vitejii cad morti in tarina singele desfunda pamintul lesuri plutesc pe riuri pirjolul se invirteste in toate partile". Un relief deosebii capata evocarea istorica prin alternanta timpurilor verbale.In scenele de lupta, ca in exemplul de mai sus, se utilizeaza prezentul, in timp ce in altele, rezumind procese social-istorice, se recurge la formele perfectului. Aceeasi impresie de basorelief se realizeaza prin alternarea scenelor istorice cu referirile la prezent si viitor. Intre tablourile istorice se intercaleaza dezbateri" ideologice in limbaj sententios, tinguiri in tiparele folclorice ale doinei, imprecatii de inspiratie biblica la adresa celor ce asupresc poporul si a fenomenelor sociale negative: robia, claca etc.In ultima parte, autorul reia inca o data temele si motivele poemului, uneori repetind aidoma versetele initiale, alteori introducind mici variatii, intr-o tesatura melodica deosebita.. Aceasta se datoreste nobletii mesajului, profundei sinceritati a autorului si gasirii unor surse expresive de mare autenticitate si originalitate in limbajul cronicaresc si in folclor.In cadrul operei lui Russo , Cintarea Romaniei ilustreaza una din fatetele cele mai interesante ale unui talent multilateral, alaturi de memorialistica (Amintiri), de eseistica polemica (Cugetari) i de folcloristica.,,Deci, timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe cer... pmntul s-a cltinat de bucurie... blestemul nfricoat s-a auzit dinspre apus... i toate popoarele s-au deteptat.DOAMNA RUXANDAGHEORGHE ASACHI Doamna Ruxanda este o opera literara cu un numar relativ redus de personaje fata de roman , iar accentual cade pe caracterizarea personajului principal. Cu toate acestea o prezenta remarcabila o face si Doamna Ruxanda , sotia personajului principal . Ea apare ca personaj secundar si este fiica , sora si sotie de domn , simbolizand frumusetea , bunatatea , iertarea si intelegerea .Direct , prin descriere , autorul ii evidentiaza mai intai vestimentatia aleasa si frumusetea ei vestita , realizandu-i portretul fizic : Peste zobonul de stofa aurita , purta un benisel de felendras albastru , blanit cu samur , a carei manece atarnau dinapoi ; era inchisa cu un colan de aur , ce se incheia cu mari paftalme de matostat , impregiur ate cu petre scumpe , iar pe gurmanjii ei atarna o salba cu multe siruri de margaritar . Silicul de samur , pus cam intr-o parte , era impodobit cu un surguci alb si sprijinit cu o floare mare desmaragde. Parul ei , dupa moda de atuncea se impartea despletit pe umerii si pe spatele sale . Figura ei avea acea frumusete , care facea odinioara vestite pe femeile din Romania . Imbracamintea si tinuta ei degaja somptuozitate , fiind la inaltimea rangului sau domnesc .Iubitoare si supusa isi apreciaza sotul caruia ii adreseaza cuvinte pline de afectiune si respect : bunul meu domn , viteazul meu sot , maria ta este puternic . Fire sensibila , nu suporta violentele si este hotarata sa impiedice pe Lapusneanul de la noi crime , aducandu-i diverse argumente : Ce-ti lipseste mariei tale ? N-ai cu nime razboi ; tara e linistita si supusa . Judeca ca dupa viata este si moarte, si ca maria-ta esti muritor si ai sa dai sama ! Indarjita in hotararea ei , nu cedeaza nici atunci cand voievodul se manie si devine impulsiv , si insista cu orice risc , exprimandu-si energic dorinta .Principalul procedeu de caracterizare a ei , folosit de autor , este antiteza cu Lapusneanul . Daca acesta este dur , titanic , crud ,ipocrit , impulsive , doamna Ruxanda este o fire angelica , suava , delicata , sensibila , sincera si supusa . Domnita Ruxanda este raportata , totodata , si la celelalte personaje , in afara de Lapusneanul . Ea reactioneaza , astfel , in functie de amenintarea jupanesei cu cinci copii si a indemnurilor lui Spancioc si ale mitropolitului Teofan .Tot indirect sunt evidentiate insusirile sale prin intermediul dialogului , care-i releva si starile sufletesti si atitudinea in functie de imprejurari si de interlocutor .Doamna Ruxanda, este sotia domnitorului si fiica "bunului Petru Rares", asadar eroina are atestare istorica. Componenta istorica a eroinei, insusirile exceptionale rezultate din fictiunea naratorului contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna Ruxanda este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase pentru a doua oara tronul Moldovei cu scopul de a se razbuna peboierii tradatori din prima domnie. Trasaturile morale reies, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire sensibila si miloasa, ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine". Ruxanda este puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda, care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga dandu-i argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia, deoarece "cu manastirile nu se rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facand biserici il poti impaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi "un leac de frica", dar cand o cheama sa-i arate piramida construita din cele 47 de capete ale boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie[...], in loc sase bucure, ea se sperie". Faa de Doamna Ruxanda, naratorul are o simpatie vadita, intrucat o caracterizeaza direct printr-un epitet, "gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea si delicatetea ei sufleteasca. Pentru verosimilitatea istorica a personajului, Costache Negruzzi face o scurta biografie doamnei Ruxanda, cu trimitere directa la"cronica", ceea ce argumenteaza atestarea istorica a eroinei. Dupa moartea tatalui sau, bunul domnitor Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Urmand la domnie tatalui sau, Ilias se dovedise un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa el, se dovedeste chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit. Negruzzi citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: "Nu haladuia de raul lui niciojupaneasa, daca era frumoasa, zice hronicarul in naivitatea sa". Stefan fusese ucis de boieri, iar tanara domnita este harazita lui Joldea,"pre care ei il alesesera de domn". Adevar istoric este si felul in care Alexandru Lapusneanul se casatoreste cu domnita Ruxanda, care ramasese singura din intreaga familie. In dorinta de a ocupa tronul Moldovei si ca sa-l misture ca pretendent la mana domnitei Ruxanda, Lapusneanul ii taiase nasul lui Joldea, din care cauza acesta se retrasese la manastire. Ca sa atraga simpatia poporului prin memoria "bunului Petru Rares", a carui domnie era inca vie, Lapusneanul "lua el pre fiica lui" de sotie si astfel devine domnitorul Moldovei.Destinul doamnei Ruxanda fusese, asadar, dramatic, pentru ca "vazuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si relegea, si pre celalalt ucis".Naratorul o caracterizeaza, in mod direct, printr-un epitet dublu, "trista sitanjitoare", iar prin comparatia "ca floarea expusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca", sugereaza, indirect, sensibilitatea si sufletul chinuit al Ruxandei. Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, "gingasa Ruxanda" ar fi fost dispusa acum "sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca".Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care voda le profereaza la adresa ei si a fiului lor, avandparte de inca o suferinta sfasietoare, pentru ca este silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: "alege intrebarbat si intre fiu". Eroina isi strange "cu furie copilul la san", cere sfatul mitropolitului Teofan cu privire la decizia pe care urmeazasa o ia si, cu binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si sa-i dea sotului bolnav s-o bea. Dusmanii domnitorului, Spancioc si Stroici, o silesc sa-l otraveasca motivand ca "viata mariei-tale si a copilului acestui este in primejdie". Ruxanda traieste un acut conflict interior, stare sugerata, indirect, de narator printr-un epitet dublu, "tremuranda si galbana". Pacatul savarsit o ingrozeste si, cu lacrimi in ochi, le spune celor doi boieri veniti sa se rzbune pe voda: "- Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu [...], ca voi m-ati facut sa fac acest pacat". CHIRIA N IAIVASILE ALECSANDRIChirita in Iasi de Vasile Alecsandri incepe cu actul intai in care aflam prezenta Chiritei in caleasca asteptand la bariera s intre intarg. Ea este intampinata de unslujitor ce doreste sa-i afle numele pentru a il trecepe catastif. Cucoana , dupa o scurta cearta cuslujitorul voieste a ii zice numele ei si a copiilor dar acesteafiind dificile de tinut minte slujitorul le va scrie gresit pe catastif el repetandu-le Crita Gurulita Lapsita si Rastita Branzoi.Tocmai ce trecura debariera Caleasca se impotmoleste in zapada. Chirita isi cearta feciorul ca nu vroia sa ajutela dezapezirea calestei si ii ordonatigancii sa coboare jos. Aceasta facand inadins sparge cutia Chiritei alunecand pe gheata. Chirita ii cauta pe surugii iar in cautareaei aluneca pe gheat strigand Valeu. Fetele ei auzind fug si ele sa vada unde a cazut mama lor dar supriza cad si ele. Scena a II-a ii prezinta pecei trei straini Bondici Pungescu si un neamt cuorga intrand in Iasi. Ei dau nume gresite slujitorului de la intrare. Venea dinspre Roman unde jucase carti iar unul din eitrisand au fost nevoiti sa plece pentru a-si ascunde urma. S-au hotarat sa ramanao vreme in Iasi pana sevor linisti lucrurile. In scena a-III-a ni se prezinta de la inceput dezamagirea Chiritei deoarece ii fugise surugii si nu reusea sa-i mai gasesca. Ea a reusit sa dea peste cei doi straini Pungescu si Bondici care s-auprezentat ca fiind spatari si aga. Cei doi s-au oferit sa o ajute pe cucoana conducand-o pe ea si pe fiicele ei la gazda asigurand ca totul va fi bine cu trasura.Scena a-IV-a arata o cearta intre CucoanaChirita si feciorul Gulita care iesise pe gheata dezbracat. Ea ii reproseaza acestuiafaptul ca nu a ascultat-o sa ramanain trasura. Dupa ce l-a imbracat cu forta ii promite un dar mult dorit apoipleaca cu el spre tatacele ei,lasand pe fecioru mare si pe tiganca sa aiba grija delucrurile in trasura pana vin boii sa o ridice.In ultima scena a primului act nise prezinta intalnirea Chiritei cu vaduva Afin si saradarul Cuculet. Din vorba in vorba ajung sa observe ca lipsesc fetele care plecase cu cei doi straini. Au inceput sa fuga fiecare unde putea sa le caute. Ea se gandea ca o sa o certe sotul ei.In prima scena a actului al doilea ne este prezentata chirita care isi facea sprancenelepregatindu-se de bal. Ea este deranjatade Gulita care canta la orga, iesindu-si din fire il pocneste pebaiat. Tiganca ii apreciaza sprancenele cucoanei.In scena a douaChirita vorbeste in prima faza cu Luluta(fiica lui Afin) fata careera putin obraznica batandu-si joc de matusa Chirita. In a doua parte a discutie cucoana dezbate problema casatoriei in legatura cu duducile ei. Ea isi exprima nemultumirea in fata lui Afin deoarece nici unui flacau nu i se aprindeau calcaile dupa fetele ei. In urmatoarea scena cucoanaprimeste o scrisoare de la sotul ei precum caia murit catelusa. Afin si Luluta pleaca acasa. In scenele patru si cinci ne sunt prezentate momentele in care duducile cucoanei precum si fiul Gulita nu reuseau sa se imbraceintampinand dificultati. Cucoana isi iese din fire. Scena a saseaii gaseste pe cei doi Bondici si Pungescu facandu-si planuriin legatura cu fiicele cucoanei. Scenele sapte si opt prezinta intalnirea celor doi cu fiicele Chiritei precum si pe dansa. In ultima scena a actului aldoilea aflam plecarea feteleor si a cucoaneila balul Afinoaiei.Ele erau insotite de cei doi straini care incercau sa se autoinvite la petrecere. Primele doua scene ne prezintasosirea familiei Barzoi (Chirita si duducile ei) la Afina casa. Gazda ramane mirata deoarece era prea devreme. Luluta ramane la fel de obraznica in dialogul cu matusa Chirita. ScenaatreiaprezintapeceidoicopiiGulitasiLulutaintrecandu-seincestia fiecare. Gulita se lauda ca este cel mai bun cantaret , Luluta si ea avea cu ce sa-l supere. Scenele patru si cinci prezinta venirealui Cuculet care credea caeste primul ajuns . Afina tinut sa-l anunte ca dedata asta nu a fost chiarasa, Chirita fiind mai devreme acolo.Cei doidiscuta despre familia Barzoi .Scena a sasea mai prezinta si altiinvitati ce au venit la bal cantand. In a saptea scena ajunge si Chirita de la teatru unde vazuse piesa Doua fete s-o neneca. Aceasta piesa i-a starnit nervozitatea cucoanei deoarece se potrivea cu dansa. Ea acuzand autorulpentru necazul ei. Nefiind destul patania la teatru unde au ras toti de ea, cand a intrat in salon au inceput a rade si boierii din incapere,ea fiind tot nedumerita. Tot in aceasta scenani se mai prezinta pe cei doi straini care erau urmariti de Cuculet pentru a-i prinde cu ocaua mica. El le propune un joc de carti gandid ca asa vareusi sa-i atraga in pacat. In tot acest timp restul boierilor dansau cu fetele la bal. Scena numarul opt prezinta continuarea jocului de carti dintre cei trei. La un moment da tLuluta il vede pe Pungescu care trisa, aceasta a zis in gura mare ce a vazut. Cuculet atat a asteptatpentru a-l prinde. Incepe scandalulin care Cuculet ii trage o palma unuia dintre straini. Lumea afla adevarul despre cei doi. Auzind si Chirita ca cei doi erau cotcari ,lesina. In ultima scena apare si barbatul cucoanei , Barzoi care a venit sa o ia acasa pe Chiritaprecum si pe copii ei. Aceasta nu vroia sa plecedeoarece vroia sa marite fetele tot intreband pe toti daca nu cumva vrea cineva sa le ia de neveste. Barzoi apuca pe Chirita de mana si o trage spre usa din spate, fetele si gulita urmandu-i. Cuculet face semn epistatiilor ca saprinda pe Bondici si Pungescu. Invitatii de la bal se inchina infata familiei Barzoi, razind cu hohote.BUCHETIERADELAFLORENA VASILE ALECSANDRIOpera lui Vasile Alecsandri a aprut n anul 1840,n revista Dacia literar. Fiind structurat pemodelul clasic alnaraiuniin ram, nuvela propune 2naratori: primul se descrie pe sine, interesele sale,ilustrnd trsturile omului poetic(un mod de afi n lume diferit). Tot primul narator are rolul de al introduce pe cel de-aldoilea, care i se confeseazprimului narator,de aici rezultnd unalter-ego idealizat. Cuplului de ndrgostii li se realizeaz descrieri directe,prin portrete. Astfel, V. este prezentat caun tnr cufaa salungrea i alb,ochii si negri,mari i nfocai,prul su lung, ce-i pic n plete negre pe umeri, i n sfrit fizionomia, aerul su de artist,toate mi era cunoscute.,n timp ce tnra Cecilia este ntruchipat sub forma unui nourde melancolie,ce flutura pe faa sa palid i arta c inima ei era zdrobit de vro durere secret; prul su negru i luciu iea n bucle unduioase de sub o capel de paie subire i se mprtia mpregiurul gtului su alb ca crinul; ochii si mari i negri avea mndria ochilor de vultur, dar totodatluminile lor nota ntr-un foc limpide imisterios, prin care se zreao nduioire nemrginit. V.siCeciliasencadreazntiparulnarativ,dinspremelodramaticspremelodram. Acestia reprezint personaje fixe,prototipul masculinsi feminin, ambii custatut de orfan. n icoana pictat de Alecsandri, aceasta are chipul Ceciliei; de aici reiese tehnica coincidentelor, naratiuneaprogresnd. n momentuldiscutiei dintre Ceciliasiprietena sa, Iulia, V.seafln bisericsiascultntreagaconversatie, fetelevorbinddespre sentimentul de iubire. V. estenjunghiatsi si pierde constiinta, iar cndse trezete are parte deo surprizfoartemare, deoareceseaflanbrateleCeciliei:Slbciuneancarepicasemprin perdereasngeluiimaialeszguduireaelectriccesmii,vzndu-mlngsnul Ceciliei, m aruncar nco dat n braele morii..Cnd se trezete a doua oar,acesta se afla n patul su,imaginndu-si c a pierdut-o peCecilia. ConfidentaCeciliei, Iulia,se decidesintervinsiirelateazluiV. dragosteape care Cecilia o simte far de el.Dup cltoria de la Paris, Cecilia apare n fata lui V.,pretinznd c este o frumoas florreas. Ea i d un buchet de flori, n care se afla ascuns un bilet de la ea, acest lucru agitndu-l pe V. foarte tare,astfel nct alearg dup ea. Naratorul martor afl de conflictul ncheiat cu o victim dintre un tnr i posesorul unei pelerine negre i a unui stiletitalian. Astfel,posesorulpelerineinegreestetutoreleCeciliei,caremoaren ncercarea sa de a-lucide pe V.,nfipt n propriul stilet. n deznodmnt,V. i frumoasa lui iubit se afl ntr-o trsur n care naratorul martor urc din greeal. Bucurndu-se de iubirea lor sincer,Cecilia cnt Casta diva ,iarV. o acompaniaz la mandolin. Cu ctaria se nainta, ngerescul cntec slbea, dar cu o dulcime nc mai ncnttoare, i degitele lui V. se rtceau pe strunile mandolinei . n sfrit glasul Ceciliei nu se mai auzi; mandolina czu din mnile lui V. ...i amndoi rmaser mbtai de dulcele delir al iubirei. Ei smnau ca doi ngeri adormii n voluptatea estaziei cereti.

CIOCOII VECHI I NOI(avnd i subtitlulCe nate din pisic oareci mnnc)NICOLAE FILIMONAciunea romanului se petrece ntre anii1814-1825nBucuretin timpul domnitoruluifanariotIoan Gheorghe Caragea. Aciunea are loc n casa postelnicului Andronache Tuzluc, favorit al domnitorului.Romanul este alctuit din 32 capitole, primul capitol fiind intitulat Dinu Pturic. ntr-o diminea, la curtea postelnicului, noctombrie1814sosete un june de 22 ani cu faa oache, ochi negri plini de viclenie, un nas drept i cam ridicat n sus, ce-i indica ambiia i mndria grosolan. Acest june se numete Dinu Pturic i ajunge ciubucciu la curtea bogatului fanariot, Andronache Tuzluc, care sosise n ar mpreun cu domniile fanariote. Prin necinste i linguiri ajunge mare postelnic la curtea domnitorului Ioan Gheorghe Caradja. Singura nemulumire a boierului fanariot era aceea c boierii pmnteni nu-i ddeau atenie i de aceea hotrte s o cear de soie pe fiica boierului C, romn de naiune. Boierul refuz cu demnitate i nfrunt mnia domnitorului care intervine pentru protejatul su. Cu aceast ocazie autorul prezint curtea domneasc cu obiceiurile i atmosfera timpului.Un alt personaj introdus este Chera Duduca, ntreinuta lui Tuzluc, o viner oriental ieit din rmiele spulberate ale populaiunei grece din fanari... o frumusee perfect, inteligen vie, spirit fin i iscusit. Gelos, Andronache Tuzluc, l trimite pe Dinu Pturic s o slujeasc pe Duduca, n realitate cu porunca sa o supravegheze.ntlnirea dintre Duduca i Dinu Pturic realizeaz o scen de mare miestrie: viclean ca o vulpe, aceasta nelege adevratul rol al slujnicarului trimis. Cei doi se neleg dintr-o privire i i fac planuri s-l aduc la sap de lemn pe postelnic. Pentru a-i realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intr n scena Chir Costea Chiorul, un negustor i cmtar, un trdtor, un om care spioneaz, denun i nal.La curtea postelnicului este vtaf Gheorghe, un tnr cinstit i devotat care vede incorectitudinile lui Pturic i i atrage atenia postelnicului. Drept mulumire, postelnicul l d afar i l numete pe Pturic vtaf al curii. Ca vtaf cerceteaz moiile i stoarce bani grei pe baza celor nevoiai, vinde diferite funcii publice n numele lui Tuzluc.Dinu Pturic prin intermediul lui Chir Costea Chiorul vinde moiile postelnicului. Acesta face cheltuieli mari pentru ntreinuta lui, n cele din urm ajungnd srac, iar cnd i d seama este prea trziu. Andronache Tuzluc sufer un atac de apoplexie i este luat i ngrijit de Gheorghe, care intrase n slujb la curtea boierului C. ntreaga avere a postelnicului i aparine de acum lui Dinu Pturic. Acesta se cstorete cu Chera Duduca.Noul domnitor,Alexandru Suul numete pe Dinu Pturic stolnic i tot acum Dinu Pturic l cunoate peIpsilanti, conductorulEterieicare i ofer dou judee dac organizeaz omorrea luiTudor Vladimirescu. Stpn atotputernic, jefuiete slbatic ranii care nu mai pot suporta i se rscoal. La domnie vineGrigore Ghicacare i primete pe rani cu jalba-n proap, afl despre frdelegile lui Pturic i d ordin s se fac dreptate.Dinu Pturic este aruncat la ocn, unde i moare. Duduca fuge pesteDunreunde se mrit cu un turc i vrnd s fac pe cocheta i n casa noului brbat, este vrta ntr-un sac i aruncat n Dunare.Andronache Tuzluc moare i pe drumul spre cimitir se ntlnesc dou care mortuare, ntr-unul Dinu Pturic - aruncat la groapa comun, ntr-altul Tuzluc, nmormntat omenete de Gheorghe. Chir Costea Chiorul este condamnat s fie btut n toate pieele negustoreti, apoi intuit de urechi n faa prvliei sale.Fostul vtaf Gheorghe, datorit corectitudinii sale, a ajuns din opincar, mare sptar. Se cstorete cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica l cinstete cu caftanul de maresptar, numindu-lcaimacamalCraiovei.Romanul se impune prin fora dramatic a primei pri, a aciunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt strlucii luceferi ai viciilor care se ridic pe ruinele acelora care nu i-au lsat s moar. Nicolae Filimon prezint procesul istoric al formrii burgheziei n ara noastr.Dinu Pturic reprezint ciocoiul nou, tipul arivistului, care se mbogete prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagin a romanului. Odat cu portretul fizic sunt prezentate i trsturile psihice, viclenia i ambiia. Ambiia sprijinit de o voin excepional este trstura fundamental a lui Pturic, ambiia de a parveni l face s fie linguitor, servil, ipocrit, viclean. Arta disimulrii la Pturic atinge perfeciunea. Profit de buntatea lui Tuzluc, de ncrederea acordat, dndu-l la coal ca pe un fiu, astfel i se subiaz mintea, i nsuete arta ipocriziei i a perfidiei, aducndu-l pe Tuzluc la sap de lemn.Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezint pe ciocoiul vechi care s-a ridicat tot prin linguiri i intrigi, ns din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternic, ceea ce i d o norm de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Pturic s-a ridicat pe ruina casei lui.Chera Duduca, sintez greco-turceasc, frumoas i inteligent, se pierde datorit desfrului.Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trdtor, gazd de hoi, cmtar, i parvenete propriile fiice, folosindu-le ca momeal pentru clieni.Gheorghe este opus vicleanului Pturic. Apare personajul colectiv reprezentat de rani care merg la domnitor cu jalba-n proap. Limba folosit este caracteristic anilor1850-1860cu influene italiene. Se ntlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic clmri colosale, apare antiteza, se folosesc comparaiile, descrierile de natur. Stilul se remarc prin oralitate, se d atenie onomasticii numelor.Pturic este un nume sugestiv, devenit metafor a parvenitului. Tuzluc i Chera Duduca, sintez greco-turceasc. Moiile lui Tuzluc se numesc: Plnsul, Chinuielile, RsucitaINTRODUCIE N DACIA LITERARMIHAIL KOGALNICEANU

M. Kogalniceanu ("redactor raspunzator") semna "Introductia", articol de frontispiciual celei mai moderne si mai nsemnate reviste romnesti ,,Dacia Literara", care avea sa revolutioneze ntreagaspiritualitate romneasca de pna atunci .Kogalniceanu cerea redactorilor si colaboratorilor "Daciei literare" sa depaseasca preocuparilestrict locale, preconiznd o foaie romneasca destinata sa cuprinda productiile romnesti din orice parte avechii Dacii.Revista "Dacia Literara" se anunta astfel a fi un "repertoriu general al literaturii romnesti", un felde "oglinda" n care pot sa se vada scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiecare cuparticularitatile sale. Carturarul moldovean, sensibil la ideile moderne ale veacului sau (unele principii despreoriginalitate, crearea de opere n limba nationala si valoarea literaturii populare ca sursa de inspiratie pentruarta si cultura, fusesera impuse de multa vreme de catre Herder, iar Hugo, cu opiniile sale despre coloritullocal, gasise numerosi aderenti si n tara nostra), vazuse cu claritate ca una dintre caile sigure care duce latrezirea si realizarea idealului national, politic si literar este cultura. De aceea el cerea n rndurile "Introductiei",n mod imperios, "ca romnii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".Articolul "Introductie" ncepe cu o scurta analiza critica a presei si a literaturii romne de pna la1840, dupa care M. Kogalniceanu (n vrsta de 23 de ani, cu vocatie de ctitor) constituise un programextrem de limpede n trei puncte esentiale: 1. unificarea fortelor scriitoricesti; 2. imprimarea unui spiritcritic obiectiv si 3. realizarea unei literaturi originale. De asemenea, se precizeaza ca "va cuprinde toateramurile literaturii noastre" si va fixa structura revistei: "n partea dinti vor fi compuneri originale aconlucratorilor foaiei; partea a doua va avea articole din celelalte jurnaluri romnesti. Partea a treia se vandeletnici cu critica cartilor noua iesite n deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numitaTelegraful Daciei, ne va da nstiintari de cartile ce au sa iasa de sub tipar, relatii de adunarile nvatatilorromni, stiri despre literatorii nostri" s.a.Simbolica n chiar titlul ei, "Dacia literara" da expresie idealului unitatii nationale, pregatitaprintr-una culturala, ntemeiata pe o veche realitate geografica si istorica. Se cerea deci o literatura originalantemeiata pe izvoarele nationalitatii.Doua sunt principiile care stau la baza programului revistei: principiul national si principiu! artistic, pentru a o transforma ntr-un material de viata romneasca, concretizat ntr-o forma artisticasuperioara. Staruind asupra izvoarelor artei literare, Kogalniceanu le-a descoperit n viata materiala sispirituala a poporului romn (din toate provinciile romnesti) convins ca aceste izvoare puteau saautohtonizeze inspiratia artistica si sa imprime literaturii caracter national si popular. Facnd bilantulliteraturii romne pna la 1840, att cea publicata, ct si cea ramasa n manuscris, Kogalniceanu sustine, pentru prima data n cultura noastra, ideea ca literatura romna este, n mod firesc, o parte componenta aliteraturii universale: "...literatura noastra facu pasuri de uriesi si astazi se numara cu mndrie ntreliteraturile Europei". Ca si Goethe altadata (atunci cnd formulase conceptul de literatura universala),Kogalniceanu afirma "ca n literatura mondiala putem intra prin noi nsine comunicnd, prin limba vorbitade toti romnii, fapte eroice si obiceiurile pitoresti din viata poporului".Apreciind traducerile, n aceasta etapa de dezvoltare a culturii noastre, Kogalniceanu socotea caele devenisera, n jurul anului 1840, "o manie ucigatoare a gustului original", ca "dorul imitatiei omoaran noi duhul national" si ca "traductiile... nu fac o literatura"; de aceea el impunea "gustul original,nsusirea cea mai pretioasa a unei literaturi"si combatea traducerile, cu deosebire a celor proaste.Pentru ca "literatura are trebuinta de unire", Kogalniceanu propune respectarea principiilor moralen aprecierea valorilor literare: "critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea iar nu persoana".Kogalniceanu se straduieste sa dea o noua finalitate literara si politica artei, ndrumnd-o spretraditiile nationale, spre marile valori contemporane, ca si spre ideea de unitate, de aspiratii ale ntreguluipopor romn. De aceea n articol se precizeaza sfera tematica prin imperativul crearii unei literaturi nationaleinspirate din: istoria patriei ("Istoria noastra are destule fapte eroice"), natura plaiurilor noastre(".. .frumoasele noastre tari sunt destul de mari"), folclor ("obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si depoetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa nemprumutam de la alte natii"). Se mai sugereaza, n partea despre cuprinsul "Daciei literare", si actualitatearomneasca drept izvor de inspiratie.n partea a patra, "Telegraful Daciei", se vor publica stiri cu privire la "adunarile nvatatilorromni, stiri despre literatorii nostri si, n sfrsit, tot ce poate fi vrednic de nsemnat pentru publiculromn". Scriitorii se ntorc astfel spre realitate, spre miscarea vie a epocii, unde descopera "naturi feluritede oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social si istoric" (V. Alecsandri).Prin aceste idei, "Introductia" (care este de fapt programul "Daciei literare") genera un curentnational-popular cu o puternica tenta romantica.Reprezentantii curentului (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni, banateni), "fiescare cu ideile,cu limba sa, cu tipul sau", scriu beletristica si studii teoretice, articole politice si culturale, cronici sirecenzii, afirmnd, dincolo de prejudecatile regionaliste, necesitatea patriotica a eforturilor comune pentrurealizarea telului suprem nscris n fruntea programului: "o limba si o literatura comuna pentru toti".Fenomenul caracterizant al epocii l constituie coexistenta mai multor curente si orientari literare:elemente preromantice si romantice, clasice si realiste se pot ntlni chiar n opera aceluiasi autor.Principiile luminoase ale,,Daciei literare" au generat un climat propice evolutiei literaturii nationale(sub raport cantitativ, dar mai ales calitativ); acum "iau nastere toate formele moderne ale beletristicii"(s.n.), unele dintre acestea (mai ales n domeniul poeziei lirice si prozei scurte) ajungnd chiar sa fieilustrate prin creatii de vrf" (P. Cornea).Poezia de inspiratie folclorica ocupa un loc important n orizontul tematic al literaturii pasoptiste -formata la "Dacia literara" si la alte reviste care i-au urmat: "Propasirea", "Magazin istoric pentru Dacia","Romnia viitoare" (aparuta la Paris), "Zimbrul", "Junimea romna"; "Romnia literara", "Steaua Dunarii"(Paris), "Revista Carpatilor", "Revista romna pentru stiinte, litere si arte" (toate au fiintat ntre 1844 si 1861).Astfel, I. H. Radulescu (n meditatia "O noapte pe ruinele Trgovistei") traieste retrospectiv epocile de glorie ale neamului prezentate n antiteza cu decaderea prezentului. Tema preromantica aruinelor, cntate n maniera lui Volney (francez iluminist, reprezentant al preromantismului, 1757-1820),este asociata cu conceptia ossianica (Ossian - poet legendar irlandez, secolul al III-lea) a poetului vazut caun evocator al trecutului, n poemul istoric si alegoric "Mihaiada" (ramas neterminat, considerat de uniiexegeti ca fiind "o epopee" neterminata), autorul afirma, n spiritul filozofiei luminilor, ideile libertatiipoporului romn si ale unirii lui.n spiritul aceleiasi conceptii iluministe, revenirea la trecut este o modalitate de preamarire avirtutiilor strabune. Poezii ca "Rasaritul lunii. La Tismana", "Mormintele. La Dragasani", "Trecutul. Lamanastirea Dealu" de Grigore Alexandrescu, sunt meditatii pe teme nationale."Umbra lui Mircea. La Cozia" (de acelasi poet) este o evocare cu accente de oda nchinatapersonalitatii lui Mircea cel B atrn si o condamnare a prezentului, a razboiului strabatuta de suflul rationalistal ideii victoriei prin arte: "Prin stiinte si prin arte, natiile nfratite /n gndire si n pace drumul slavei lgasesc". Numai asa se va putea instaura ratiunea universala.Poezia ncepe solemn, n versuri ample, cu o descriere romantica a nserarii n preajma manastiriiCozia, n care apare fantasma domnitorului medieval. Personificarea valurilor Oltului ("s-ale valurilor mndregeneratii spumegate") este o sugestie heracliteana a curgerii marelui Timp; aliteratia vocalelor "n" si "r"creeaza o nota de nfiorare lugubra: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (...) s-ale val urilor mndregeneratii spumegate / Zidul vechi al manastirii n cadenta l izbesc". Atmosfera de mister din strofa a doua pregateste aparitia fantomei lui Mircea, nfatisata ntr-o amplificare solemna, nascatoare de fiori (potentatade numeroasele puncte de suspensie, care sunt tot attea cezuri ale strofei): "Este ceasul nalucirei: un mormntse desveleste / O fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc... / Iese... vine catre tarmuri... sta... n preajmaei priveste.../ Rul napoi se trage... muntii vrful si clatesc", n antiteza cu prezentul, marunt veacuriletrecute sunt "... vremi de fapte stralucite / nsa triste si amare" prin necontenitele razboaie.O meditatie pe tema ruinelor este si "Ruinurile Trgovistei", de Vasile Crlova. Poezia ncepeprintr-o invocatie n care se concretizeaza trecutul si prezentul, admiratia si regretul, n partea a Il-a,motivul timpului distrugator confera meditatiei note elegiace.Dimitrie Bolintineanu aduce n literatura, prin "Legende istorice", figuri memoriabile ale trecutului:Mircea, stefan, Vlad-epes, Preda Buzescu s.a. Dincolo de formula sententioasa a discursului poetic si detonul, uneori, insinuant al reprosului, Bolintineanu ramne un poet al simtului acustic, fapt ce da nastereunei muzicalitati stranii.Sentimentul patriotic se traduce la V. Alecsandri n admiratia fata de trecutul glorios exprimata n legendele sale istorice si participarea activa la evenimentele vremii.,.Dumbrava Rosie" - poem eroic alcatuitdin opt tablouri - este structurata pe antiteza dintre bastinasi si cuceritor, dominata de imaginea aproape fabuloasa a lui stefan: "Iata-1 carunt, dar nca barbat ntre barbati / Ca muntele Ceahlaul prin muntii dinCarpati". Umbra lui stefan proiectata aspura norodului creste urieseste, el ntruchipnd nsasi ideea de istorie.Voievodul este Aparatorul arhetipal care poate vorbi ntotdeauna n numele lui "noi" si sencadreaza n destinul Moldovei. Tablourile de lupta sunt dinamice, ostenii moldoveni sunt proiectati nfabulos, n vreme ce imaginea invadatorilor capata accente grotesti. Timpul istoric devine timp eroic, prinnalta exemplaritate a faptelor lui stefan.n poemul eroic "Dan, capitan de plai", simbolul Aparatorului este ntruchipat de batrnul Dan;pestera de stnca n care acesta traieste este un analogon (= "spatiu asemanator cu...") al pesterii lui Zamolxe - spatiu simbolic al meditatiei si cetate inexpugnabila (de nenvins) a rezistentei mpotriva cotropitorilor.Aflnd din gura "a doi vechi stejari" ca tatarii au navalit n tara, Dan porneste la lupta mpreuna cu Ursan -vechiul tovaras de arme. Finalul este impresionant: eroul se ntoarce n tara, de peste Nistru (cu ngaduinta luiGhirai), si: "ngenuncheaza, smerit si face cruce /... saruta ca pe-o moaste / Pamntul ce tresare si care-1recunoaste". Daca stefan simbolizeaza ideea de istorie, Dan simbolizeaza ideea de jertfa.Participarea lui Alecsandri la evenimentele vremii se reflecta n poezii ca: "Desteptarea Romniei"si "Hora Unirei". Aceasta ncadrare n istoria prezenta confera poeziilor un anumit stil, o anumegrandilocventa (ntrebuintare afectata de cuvinte si fraze; stil bombastic, pretiozitate, afectare) realizataprin repetitii, exclamatii, comparatii grandioase, adresari directe, creatiile devenind astfel adevaratemanifeste politice ("Libertatea-n fata noastra a aprins un mndru soare / si-acum neamurile toate catrednsul atintesc / Ca un crd de vulturi ageri ce cerc vesel ca sa zboare / Catre soarele ceresc").Poezia plaiurilor natale este stralucit ilustrata de "Pastelurile" lui V. Alecsandri. Titlul cicluluieste influentat, poate, de curgerea de poeme: "Emailuri si camee" ale lui Theophile Gautier (1811 -l 872,scriitor si eseist francez, sustinator al miscarii romantice: "Istoria romantismului"), dar Alecsandri, fara a fi un parnasian, este "Unul din primii sau poate primul poet impresionist" (Edgar Papu).Poezia, inspirata din folclor, se remarca prin cunoscuta balada "Zburatorul", de I. H. Radulescu.Prelucrare a cunoscutului mit al Zburatorului, poemul analizeaza misterioasele oscilatii! ale unui suflettnar patrunznd, cu o intensitate unica, inefabilul tulburarilor acestei vrste, n partea a doua poetul acreat un pastel cu peisaj rustic, a carui atmosfera te pregateste afectiv pentru momentul aparitiei zburatorul ui,din partea a treia a baladei, n care poetul face "portretul" zburatorului: "Balaur de lumina, cucoada-nflacarata / si pietre nestemate lucea pe el ca foc. /.../ Balai, (...) un flacaiandru si tras ca prin inel / Dar slabele lui vine n-au nici un pic de snge... / si-un nas ca vai de el"."Doinele" lui V. Alecsandri, care au ca teme natura si dragostea, sunt strabatute de elan vital side optimism caracteristic generatiei de la 1848.Sub influenta benefica a "Daciei literare" se dezvolta si proza vremii, caracterizata printr-o marediversitate tematica si de specii literare: nuvela istorica ("Alexandru Lapusneanul", de C. Negruzzi, ncare se prezinta "destinul unui domnitor infernal, ca Richard al III-lea"), memorialul de calatorie ("Calatorien Africa", de V. Alecsandri, caracterizata de catre G. Calinescu drept "sistem narativ pe principiulDecameronului"; n ea se intersecteaza planul descrierilor de exterior cu planurile launtrice, sufletesti),nuvela romantica ("Zoe", "O alegere de cai" publicata n "Dacia literara", de C. Negruzzi); fiziologiileunor tipuri umane ("Domnul Sarsaila autorul" -1. H. Radulescu, "Fiziologia provincialului la Iasi" - M. Kogalniceanu; "Fiziologia provintialului" - C. Negruzzi, care sunt schite de moravuri); poemul n proza("Cntarea Romniei", de Al. Russo); proza istorica reprezentata de "Romnii supt Minai VoievodViteazul", de N. Blcescu.Aceasta din urma este o opera istorica, dar si literara (o "poema", n intentia autorului), mbinndepicul cu eroicul, opera l are ca personaj central (al celor sase carti: "Libertatea nationala", "Calugarenii","Servagiu", "Unitate nationala" - care se deschide cu o superba descriere a Ardealului, "Miraslau" si a sasea,care a ramas n proiect, si se intituleaza "Goraslau") pe Mihai Viteazu, pe care autorul l vede ca pe un semizeu,"Romnii supt Mihai Voievod Viteazul" fiind un testament politic si moral, o pledoarie pentru Unire.Romanul este reprezentat si de M. Kogalniceanu care ne-a lasat un interesant fragment de roman,"Tainele inimii", iar Bolinineanu scrie romanul epistolar, JVIanoil" si romanul de conceptie balzaciana "Elena".Tot n epoca pasoptista se pun si bazele dramaturgiei nationale. Meritul covrsitor i revine luiAlecsandri ale carui comedii trateaza teme precum: conflictul dintre generatii si imitarea absurda aOccidentului ("lorgu de la Sadgura"), efectele parvenirii bazate pe incultura (ciclul Chiritelor: "Chirita nprovincie", "Chirita n Iasi", "Chirita n balon" etc.), demagogia politica ("Gogoasa patriotica"), tendinta latinizanta a unor autori ("Rusaliile") s.a.Printre ultimele lucrari dramatice ale lui Aiecsandri se nscrie drama istorica "Despot Voda", ncare stradania eroului de a agita apele istoriei sfrseste ntr-o moarte lipsita de glorie (uciderea domnitoruluide catre un bufon nebun), fapt ce ar putea naste interogatii profunde asupra mersului istoriei universale.Toate aceste opere sunt subordonate programului "Daciei literare" avnd acelasi scop. Ele au ovaloare programatica a accentuarii uneia sau alteia dintre laturile teoretice expuse n "Introductie" la"Dacia literara"PSEUDO-KUJNEGETICOSALEXANDRU ODOBESCUEpistola scris cu gnd s fie precuvntarela cartea Manualul vntorului" afost publicat n 1874, atunci cnd Odobescu se afla n celemai depline puteri creatoare, la vrsta depatruzeci de ani.Deosebirea dintre Laocoon i Pseudo-kujnegeticos estemare, cel puin c finalitate. n timp ce scriitorulgerman i propune demonstrarea unor tezecu privire la originea poeziei ia artelor plastice, Odobescu rmne cum spune Tudor Vianu i aici un istoric i un artist, unspirit atent la singularitatea operelor i lavaloarealor expresiv. Lunga lui rtcire peurmele aceluiai motiv artistic nu vrea s dovedeascnici o tez general.La mijloc e vorba numai de un pretext de superioar preuire intelectual, prin evocarea unei mari varieti deopere ale tuturor artelortimpurilor, n care se oglindete una dinformele vitalitii i sensibilitii omului:vntoarea.Paragraful pe care l-am ales pentru analiza noastr face parte din primul capitol al lucrrii, acela n carescriitorul, dup ce declina competena sa nale vntorii, afirma totui c n copilrie afost i el n Arcadia: Et nArcadia ego. Intradevar, n anii copilrieii ai adolescenei, Odobescu a avut prilejul s cutreiere Brganultamadaienilor". Pe drumul care duce spre Clrai, dincolode Fundulea, se afla moia Clrei, proprietateapolcovnicului Ioan Odobescu. Acolo scriitorul va fi petrecut,nu o dat, n desftricinegetice. ntr-o scrisoareadresat mamei sale, Catinca Odobescu, povestete cltoria de laClrei la Balt Alb, prin inimaBrganului. Ca n cazul tuturor marilor artiti ai cuvntului, imaginile fixate n copilrie s-au impus cu deosebitfora contiinei scriitorului i au nflorit ntr-una din paginile cele mai frumoase din literaturnoastr n care edescris cmpia Brganului. Cu echilibru i detaare clasic, ochiulsurprinde i fixeaz ca pe opnz aceleesuri fr margine, prin care aerul, rsfirat n unde diafane subt aria soarelui de var, oglindete ierburile iblriile din deprtare i le preface, dinaintea vederii fermecate, n ceti cu miide minarete, n palate cu mii dencntri". Pe acest fundal se perindacruele cu covergi de rogojin ale tamadaienilor, urmrind cardurile dedropii. n prim plan se detaeaz,n treact, figuri din vechime, precum rposatul Caraiman, veselulipriceputul staroste al vntorilor tamadaieni", vestit prinaceea c putea s nghit multe vedrede vin; apoiiscusitul mo Vlad", cel cu ochi ager, nct primul putea zri cretetul delicat al dropieimicnd printre fulgiicoliliei"; sau Gheorghe Gianta, care cupuca lui ruginit ochea mult mai bine dect posesorulunei carabineghintuite. Memoria arheologului nregistreaz acele movile uriae acror urzeala e taina trecutului ipodoaba pustietii", profilate la orizont ca nite muuroaie de crtia. Locurile clcate sunt indicate cuplcerea filologuluide a pune n relief sonoritatea poetic a toponimelor: movila Neacsului de pemalul Ialomiei", movila Vulturuluidin preajma Borcei", la Paicu n guraBrganului", la Cornatele n miezul lui", la Radana", laRenciu", uneledescompuse etimologic: coliba unchiaului mrunt, cruia-i duce acum dorul Brganulntreg" (aezarea de laDor marunt, unde se zice c un unchia inea crcium pentru vntorI) etc. nconstituirea tabloului de natur, i aici ca i n alte pri, Odobescu acorda un mare rol elementelor acustice, notndcu finee ecourile din sufletul cltorului:Cnd soarele se pleac spre apus, cnd murgul serei ncepe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainical singurtii crete i mai mult n sufletul cltorului.Un susur noptatic se nalt depre faa pmntului; din adierea vntului prin ierburi, dintritul greierilor, din mii de sunete uoarei nedesluite se nate c o slab suspinare ieit din snul obosit al naturii."Singure, stelele noptii se uit de pe cer la dnii; ei aud cuurechile toat acea nenumrat lume de insecte ce se strecoar prin ierburi, tiuind, scrind, fluiernd, uiernd, i toate acele mii de glasuri se-nala cursunet potolit n tria nopii, selimpezesc n aerul ei rcoros i leagnnsomnie auzul lor aromit."Este foarte adevrat c ntr-oasemenea descriere mai ales n latura ei acustic se simte influena lu iGogol, cu stepa lui ruseasc dinTr Bulba spre pild din care citm un pasaj, altul dect cel pusntreghilimele de Odobescu:Muzica zilei se stingea pe nesimite i n locul ei se ntea alta. Popndii trcaiieeau din gurile lor i se aezau pe lbuele dinapoi i umpleau cmpul deuierturi. Tritul greierilor se auzeatot mai tare. Uneori venea de departe, de pe apele vreunui lac pierdut n stepa, cte un strigt de lebd i tremur n vzduh, risipindu-se n clinchete argintii." Peisajul nostruse vede, muzica Brganului, n noapte, seaude. Cu att mai mult cu ct,cu fn umor, scriitorul roman mrturisete sursa, aruncndtotodat i o neptur laadresa celor care, adaptnd n romnete Revizorul lui Gogol, l-audeformat n chip grosolan.Cu aceste zise, ne-am apropiat de trstura cea mai caracteristic a peisagistului Odobescu: stilizarea livresc,n linia general a eseului artistic din care e scos pasajul. Crturarul eprezent n tablou nu numai cu amintirile sale din copilrie, ci i cu rafturilebibliotecii omului matur i savantului. l fac sse gndeasc la graioas imagine a stoluluide suflete duioase, de unde se desprinde, spre a-i deplnge rstritea", n Infernul lui Dante, Francesca daRimini, prilej cu care citeaz din memorie patru versuri din Divin comedie; iar odihnde peste noapte a vntorului iinspir o pasti dup dou versuri din Zburtorul lui Heliade:Dar chiar i n cru, vnatulobosete i dup-o cina scurt i somnul asosit. Dac mai adugm i referinele la propria-i persoan, de felul: cci mie unuia, daccumva mi-a plcut vntoarea, apoi au fost tocmai din acelean care picioarele i minile au mai puinde lucrat", fcute cu umor i fin autoironie, observm c Odobescu anticipa modalitatea peisagistic a lui Hoga, ntr-un chip stilizat, prin aducerea tabloului naturii n salon sau n bibliotec.nc de la apariia crii, unuldintre recenzenii cei mai autorizai, care nuera altul dect Eminescu, observlimba curata i farmecul noutii. O mulime de cuvinte i formeidiomatice, pn acum scrise prea puin sau defel, dar a cror origine este limba poporului nostru, fac cartea preioas i din punct de vedere lexical" .ntr-adevr, ceea ce atrage ateniala prima vedere, n acest scurtpasaj, este lexicul i n genere expresia popular. ns orict de mare arfi cantitatea de cuvinte i expresii popularen scrisul celui care cu atta dreptate combtea latinismul i ironiza cu attaverva dicionarul lui Massim i Laurian, susinnd c form cuvintelor s fie aceea pe carea consfintit-o uzul i natura limbii", stilul lui nu are un caracter popular,ci unul savant, cutat, deloc spontan,cu toate c de un farmecdeosebit, amintim de acela al lui Clinescu de mai trziu.Luat n ansamblu, tabloul lexical al limbii lui Odobescu,considerat chiari dup acest scurt fragment n carese descrie cmpia Brganului, se caracterizeaz prinalturarea termenilor populari sau arhaici de neologisme, precum: undediafane, lupte amoroase, nvturi doctrinarii,despre. Superb, regiile tehnice, petreceri cinegetice, n principiu trebuie s aib dreptate, nestatornicul ocean,rsare hidos, divinul Dante, graioas imagine astolului, plcerile inteligente, cine dresat, ncnttoare , minunatul roman etc.Sunt apoi, n scrisul lui Odobescu, destulde frecvene formaiile n decalc neologistic latinesc, cele mai multe detaate pe fondul limbii comune, unele neconfirmate de evoluia ulterioar a ei, de felul:Dar ns i eu am crezut"; sau cnd acetia, primvara, se nteesc sau cnd, toamna, ei duc turmele de pui".Cu aceasta este cazul s discutm sintaxa frazei luiOdobescu, aa cum ea se constituie n fragmentul de fa. Trstura dominant a stilului ntregii cri, constnd n bogia arborescenta a subordonatelor, o ntlnim i n acest fragment din Pseudokinegeticos. Astfel, n fraza:Din copilrie i eu am trit cutamadaienii, vntori de dropii din batin ,cari neam de neamul lor au rtcit prin Brgan, pitulai n cruele loracoperite cu covergi de rogojin/i, mannd npas alene gloabele lor de cluei, au dat roata, ore, zilei luni ntregi, mprejurul falnicilor dropioi/ croraei le zic mitropolii/, sau cnd acetia, primvara, se nteesc n lupte amoroase/saucnd, toamna, /ei duc turmele de pui/s pascarinelenelenite ".Se poate observa cum din trunchiul principalei Ise dezvolt atributivele 1 i 2, iradiate"din cuvntul, cu loc central n fraz, lumadaienii; cum apoi din atributiva 2 deriva atributiva intercalat a, temporalele disjunctive b i c i cum din c rsare finalci, dup schema:1I 2(A) (B) (C)I (D)Arborescenta atributiv predominanta n subordonareafrazei lui Odobescu e nc mai bogatn fraza imediat urmtoare:Eu n-am uitat nici pe rposatul Caraiman, veselul i priceputul staroste al vntorilor tamadaieni 1, /care le putea/s nghit n largele sale pntece attea vedre ct i obutie de la Dealul Mare/, nici peiscusitul mo Vlad 1/, n crua cruia ai adormittu adesea/, pe cnd el, cuochi de vulpe, zrea cretetul delicatal dropiei micnd printre fulgii coliliei/, nici pe bietul Gheorghe Gianta 1, /cel care, cu o rugin de puc/pe care orice vntor ar fi azvrlit-o n gunoi/, nimerea mai bine, dect altul cu o carabin ghintuit/i care pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vnat, la conacul de amiazi "/.Aici trebuie vzut c cele patru atributiveale principalei se dezvolta din cele trei complemente directe ale principalei exprimate prin sintagme atributive, la rndul lor: nicipe rposatul Caraiman; veselul i priceputul staroste, al vntorilor, tamadaieni, nici pe iscusitul mo Vlad, nici pe bietul Gheorghe Gianta. Atributiva 2 nate i subordonat de concomitenta temporal a, iarcea de-a 3-a subordonatatributiva b, c n schema:Introducerea subordonatelor prin care, cnd i mai ales corelaiile nici nici, sau sau,aezate simetric n anumite puncte ale frazei, servesc iradierea geometrica discursului i-i confer o coloraturclasic. n aceeai ordinese produce dislocarea membrelor propoziiei principale.Luate mpreun cele dou fraze, s-arputea spune c de fapta doua este un atribut alprimei. Comunicarea se produce concentric, analitic. Mai nti scriitorul darelaii despre obiceiurile tamadaienilor, n general, carevntori de batin fiind aurtcit cu cruele lor prin Brgani au dat roata dropiilorn diferite anotimpuri,aa cum i-a cunoscut el n copilrie. n a doua fraz, relatareadevine mai amnunit: autorul pomenete numele i caracterizeaz pe unii dintre acetitamadaieni, precum Caraiman, cel care putea s nghit multe vedre de vin, iscusitul mo Vasile, care zrea de departe cretetul dropiei, i GheorgheGianta, care nimerea cu ruginit lui puca mai bine dect oricarealtul. Trebuie observat, de asemenea, cn prima fraz aa cum am artat cu sublinierile fcute n parafraza noastr predicatele sunt exprimate prinverbele la perfectul compus,c spre a indica fapte lacare scriitorul a fost martor cndva, ncopilrie, acum vntoarea i rtcirile prinBrgan nemaifiind o preocupare a lui, cinumai o amintire plcut; n timp ce n a doua fraz predicatele sunt exprimate prin imperfect c sprea sugera fenomenul repetat. Alte citri i analize de construcii nu mai sunt necesare spre a demonstra bogia ramificaiei subordonrii n special a celei atributive la Odobescu.Umanist, crescut la coal clasicismului latin, scriitorul se complace n a compune disociativ iparantetic perioadele.Obstacolele", create anume, nu sunt ns denatur s mpiedice nelegerea i dezvoltareaarmonioas a frazei. Dimpotriv. Fraza lui Odobescu se desfoar n valuri succesive de arabescuri, asemenea unui brocart somptuos. Scriitorul are un debit lent, nezorit,lsndu-se furat c ntr-ocozerie plcut de cele mai neateptate asociaii de idei, solicitat de omultitudine de aspecte, cadennd ns discursul saun amplesimetrii, de natur s ncnte ochiul iauzul cititorului. Constatarea c ne aflm n faaunui stil savant, fcut de mult vreme n cazul lui Odobescu, seimpune de ndat. Dei, cum s-a putut observa, prozatorul sesprijin pe un vocabular precumpnitor popular,Odobescu se deosebete fundamental de un Creang oriSadoveanu. Limba i stilul lui se constituie din elemente nsuitepe calea culturii, fie acestea autohtone saustrine. Limba lui Odobescu da impresia de cutat ichiar de o uoar convenie academizant, fericit ns c realizare artistic. Eapoate avea chiar i un caracteroral", ns nu n sens popular cu toat bogialexical i paremiologica de pe alocuri , ci nsens de convorbire de salon, oper a unui spirit derar mobilitate i finee intelectual, nainte de Odobescu,Blcescu este acela care folosea perioada savant, dei n alte scopuri dect cel al efectelor digresiunilor eseistice, direcionat mai mult spre elevaia mesianic, revoluionar. ns pe toii preceda de fapt MironCostin, primul care a ncercat i a izbutit n mare msur s confere frazei romaneti nmldierea clasic.RZVAN I VIDRABOGDAN PETRICEICU HASDEU

Primul cnt are ca titluUn rob pentru un galben. Aciunea se petrece ntr-o pia dinIai. Rzvan vine i gsete o pung pierdut de boierul Sbierea. El d punga unui srac, Tnase, dar acesta la nceput refuz s primeasc poman de la unigan. Apoi vznd nobleea sa, ia un galben lasndu-i pe ceilali s fie dai altor sraci. n mnstire, Rzvan a nvat s scrie i s citeasc, acest nivel de educaie fiind n acea vreme doar la ndemna fiilor de nobili i a clerului. Rzvan scrie un pamflet la adresa domnitorului, pe care-l afieaz n pia. Trgoveii l citesc i rd. n pia vine boierul Baot, marele arma, cu un grup de oteni i-i aresteaz pe trgovei. Rzvan nu poate rbda ca altcineva s fie pedepsit n locul su i se autodenun, dei tie c va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vine i vede punga sa la Rzvan, constat lipsa unui galben i-i cere lui Baot s i-l dea pe Rzvan rob. Rzvan redevine rob dei ar fi preferat s fie ucis.Cntul al II-lea se intituleaz Rzbunarea, i are ca moto patru versuri ale poetului C. Bolliac: iganul i clcaul/Au fost