185210896 Cetatea Greaca 432 Zoe Petre

Coperta colecÆiei: DAN PERJOVSCHIIlustraÆie: Chorå 674, Muzeul de la Acropole, Atena

ZOE PETRECETATEAGREACÅ

ÎNTRE REALÇI IMAGINAR

© Editura Nemira, 2000

Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså.

Difuzare:S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti

Telefax: 314.21.22, 314.21.26Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti

e-mail: [email protected]

ISBN 973-569-437-9

proprie, çi tocmai de aceea confruntarea trebuie så fieritualizatå10. Dar, încå în Iliada, cåderea din discurs înîncåierare nu e uçor de evitat.

În ultimå instanÆå, pivotul acestei puneri în scenåpolitice este inventarea votului. SchiÆatå probabil laînceput spontan, în adunåri în care, asemenea celei dincîntul al 2-lea al Iliadei, se vede cine råmîne pe loc çi cinese îndepårteazå nemulÆumit. Formalizat la Sparta cuocazia reformelor din secolul al VII-lea, precizat o datå cucheirotoniaatenianå în secolul al V-lea 11, votul majoritarexprimå pe deplin aceastå sublimare prin spectacol aconfruntårilor care puteau oricînd diviza cetatea. Pentrucå ce altceva este numårarea de da çi denu,dacå nu oevaluare, înainte de începerea luptei, a forÆei fiecåreifacÆiuni? La Sparta, susÆinåtorii celor douå opinii adversese separau fizic, regrupîndu-se, unii la dreapta, ceilalÆi lastînga. Dacå unul dintre cele douå grupuri este mainumeros, el este çi mai puternic: prin urmare de ce så seînfrunte un risc previzibil în luptå? E mai simplu så serenunÆe la ea çi i se atribuie de la bun început victoriafacÆiunii mai numeroase.

Desigur, acest mecanism elementar cunoaçte oevoluÆie în termeni care îi sînt proprii; mai ales – printr-ogîndire din ce în ce mai abstractå çi susceptibilå såmåsoare riguros prin numår12– prin impunerea ficÆiuniidupå care, dacå una dintre cele douå tabere este mainumeroaså cu o singurå unitate, ea este proclamatåvictorioaså. Dar natura însåçi a înfruntårii prin vot nu semodificå în mod esenÆial, aça cum dovedeçte constanÆaunui vocabular al conflictului, chiar al conflictului råz-boinic, în descrierea vieÆii politice, cu ale sale staseis(însensul de facÆiune), cu victoriile çi cu înfrîngerile sale.Prima exprimare perifrasticå a conceptului incipient dedemocraÆie – versul celebru din Rugåtoarelelui Eschilcare evocå mîna atotputernicå a demos-ului, demoukratousa cheir, a cårui voinÆå suveranå se exprimåplethunetai, printr-un vot majoritar – este, de fapt, de-scrierea unei scene de vot în adunarea cetåÆenilor13. Estesemnificativ så remarcåm çi cå, în confruntarea politicå,

13

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

ColecÆie coordonatå de CRISTIAN PREDA

SOCIETATEA POLITICÅeuristicå a teatrului în înÆelegerea universului politicgrec se impun ca fireçti; acest spectacol de gradul doi, înacelaçi timp izomorf çi complementar cu agon-ul politic,devine un instrument privilegiat al anchetei noastre14.

Aceastå complexå punere în scenå a contradicÆiilorçi a anxietåÆilor care definesc pînå la urmå umanitateapoliticå – adicå, de cele mai multe ori, omenirea pur çisimplu –, dramatizarea surselor de conflict care ame-ninÆå corpul politic atît în centrul, cît çi la marginile sale,prin excluderea, mereu problematicå, mereu înfåÆiçatåca problematicå, a femeilor, a tinerilor, a stråinilor, estepînå la urmå particularitatea culturalå cea mai frapantåa lumii greceçti.

De altfel, de fiecare datå cînd acest spectacol political cetåÆii este întrerupt brutal de forÆe care îl confruntåcu realitåÆi violente, cetatea îçi regåseçte buna safuncÆionare printr-o punere în scenå superioarå princomplexitate çi artificiu. Crizele tiranice care au sfîçiatlumea greacå la sfîrçitul epocii arhaice sînt un exempluatît de evident, încît îmi este suficient så reamintescteatralitatea instaurårii lor15 çi simbolismul invadator alråsturnårii tiranilor: culte publice pentru Zeus Eleutheriosçi pentru Eleutheria, eroizare çi culte publice pentru tira-noctoni, în sfîrçit, la Atena, ostracismul, acest tiranicidmimat çi simbolic. Între toate aceste spectacole inge-nioase existå, fårå îndoialå, o înrudire constitutivå, carene obligå så ne gîndim cå nu ne este dat så sesizåm rea-litatea cetåÆii fårå a-i înÆelege imaginarul.

Existå, în sfîrçit, alte componente ale istoriei cetåÆiicare ar putea fi mai bine surprinse în aceastå perspectivåteatralå: de exemplu, aceea a rolului cetåÆii în lumeaelenisticå çi în cea romanå. Caracterul în bunå måsuråfictiv çi retoric al vieÆii acestor cetåÆi în lumea dominatåde Alexandru çi de succesorii såi nu ar trebui så fieperceput ca o negare a realitåÆii cetåÆii clasice. Aproapedimpotrivå, el poate oferi o ilustrare perfectå a funcÆiei –esenÆialå în perspectiva noastrå – de gestionare a con-flictelor prin punerea lor în scenå, inclusiv prin repre-zentarea atentå a raporturilor dintre libertatea cetåÆilor

16

ZOE PETRE

Zoe Petre

CETATEAGREACÅÎNTRE REALÇI IMAGINAR

acest kratosbiruitor este un vot majoritar, chiar dacå,în lumea cetåÆii ideale evocate de tragedie, el tinde så fieun vot unanim.

Un alt factor esenÆial face ca aceste mecanisme såfie o protecÆie, în acelaçi timp solidå çi flexibilå, împo-triva înfruntårii sålbatice: este vorba despre timp. Pentrucå dacå orice supunere la vot este o victorie, nu existåînfrîngere fårå speranÆå, iar în rotaÆia magistraturilor, caçi în dezbaterea çi în acÆiunea care decurge din ea, existåmereu „data viitoare“. Fiecare, la rîndul såu, exercitåputerea çi i se supune: aceastå alternanÆå este valabilåatît pentru indivizi cît çi pentru facÆiuni, care pot speraoricînd cå vor cîçtiga mîine ceea ce au pierdut aståzi, cåvor exercita anul urmåtor o magistraturå care le-ascåpat anul acesta. Este cu totul remarcabil faptul cå,probabil datoritå hazardului descoperirilor, un hazardcare are înså partea sa de semnificaÆie, primul actnormativ dintr-o cetate greacå care a ajuns pînå la noica atare este un decret – faimosul decret din Dreros –care enunÆå într-o manierå explicitå regulile rotaÆieimagistraturilor exercitate în cetate.

Aceastå rupturå simbolicå în corpul cetåÆii, consti-tuitå de dezbaterea politicå, este, de altfel, compensatåfårå încetare de o poliscare se afirmå ca unicå çi indi-vizibilå, atît în sårbåtori, în miturile care le întemeiazå çile explicå, cît çi în sacrificiile închinate zeilor. Sacrificiul,acest spectacol al violenÆei împårtåçite, reafirmå mereustatutul cetåÆii oamenilor, påstrînd distanÆa optimå çifaÆå de zei çi faÆå de animale, cum reafirmå çi egalitateamembrilor såi, în spaÆii în care cetatea se expune pri-virilor: nu în secretul incintelor sacre, unde doar cîtevarituri de iniÆiere ascund ceea ce nu am încetat så numimmisterele lor, ci în faÆa sanctuarelor, în jurul altarelor,vizibile de peste tot, punînd în scenå riturile de separareçi de distribuÆie care fac din poliso comunitate ome-neascå, deci politicå.

Aça cum se întîmplå în sacrificiu, cetatea îçi regå-seçte unitatea mai ales în violenÆa împårtåçitå a råz-boiului, aceastå altå imagine de sine a oricårei polis.

14

ZOE PETRE

Lucrare apårutå cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

Versul din Eumenidele lui Eschil în care cetåÆenii sîntchemaÆi la solidaritatea implicatå de mache, båtålia cuduçmanul comun, ca antonim pentru înfruntårile sålba-tice ale påsårilor care månîncå din propria lor carne,dovedeçte cå, dincolo de cuvintele care opun în modirevocabil råzboiul çi råzboiul civil, existå percepereafaptului cå cetåÆenii au acces la stasis doar prin condiÆialor de råzboinici, dar çi sentimentul cå råzboiul „bun“,cel care adunå toÆi fiii în ajutorul cetåÆii care i-a hrånit,este o alternativå puternicå la discordie. Råzboiul estelocul unde dorinÆa de luptå, Ares-ul nemilos çi setea devictorie, pot çi trebuie så-çi gåseascå funcÆia lor politicåçi legitimå.

Existå înså, cel puÆin în epoca clasicå, în primul rîndla Atena, un instrument simbolic al cetåÆii care o con-firmå a contrario. Aici, spectacolul politic însuçi este pussub semnul întrebårii printr-o punere în scenå de graduldoi: este vorba de teatru. FuncÆia catharticå a specta-colului, prin care cetatea în întregul såu îçi regåseçtesolidaritatea, contemplînd, cutremuratå de milå çi degroazå, punerea în scenå a propriilor violenÆe virtuale, sauexorcizînd aceste violenÆe prin deriziune çi prin rîsul încomun, råmîne pînå la urmå destul de greu de explicatnumai în termenii unei psihologii colective sau în cei aiantropologiei ritualurilor. Dacå acceptåm, totuçi, sårecunoaçtem caracterul politic prin excelenÆå al teatrului,dar çi teatralitatea constitutivå a politicului – adicå omo-logia fundamentalå dintre teatru çi cetate, faptul cåaceastå punere în scenå expiatorie a violenÆei politiceprelungeçte, reia, redefineçte teatralitatea esenÆialå princare cetatea însåçi se construieçte ca reprezentare aconflictelor - înÆelegem mai bine de ce agon-ul dramaticeste o funcÆie esenÆialå a instituÆiilor politice ale cetåÆii.

Desigur, violenÆa teatrului este, în tragedie ca çi înteatrul comic, o violenÆå prin procurå. Dar, dacå accep-tåm cå drama nu este un complement al cetåÆii, cireversul såu, contrariul såu simbolic, dacå acceptåm oviziune teatralå a universului cetåÆii, atît funcÆia cathar-ticå çi formativå a teatrului în cetate, cît çi funcÆia

15


çi aceea a diferenÆei specifice, çi cå nu ståm mai binedecît cei care redactau decretele ateniene din secoleleal V-lea çi al IV-lea în ce priveçte mijloacele de a epuizainfinita varietate a cetåÆilor reale într-o formulå unicåcare så le explice o datå pentru totdeauna.

Autorii antici, ca çi cei care continuå så-i citeascå înzilele noastre, au totuçi o înÆelegere funcÆionalå, deçidifuzå çi plurimorfå, a sensului acestui cuvînt çi amultiplelor sale contexte. Pentru cå – fårå îndoialå cumai multå spontaneitate din partea celor pentru caregreaca veche era limba maternå – ei sînt, mai mult saumai puÆin, capabili så restituie cuvîntului polis, cufiecare ocazie, polisemiile sale atît de vii, chiar dacå, însens strict, preconceptuale.

În analiza conceptului polis, ca çi poate în cea aoricårui alt concept, pare de aceea mai utilå adoptareaunui demers care nu se opreçte asupra acestui stadiuultim al termenului: un demers cumulativ, necesar maiales atunci cînd este vorba despre obiecte ale istorieicare au ele însele o istorie foarte lungå, çi pe care trebuieså le înÆelegem în densitatea diacronicå a realitåÆii lorçi în instaurårile lor succesive în imaginar, måcar pentrua descîlci semnificaÆiile lor întrepåtrunse, dacå nu pentrua le da o definiÆie unicå. De aceea, pare indispensabilårestituirea, în amonte de concept, a premiselor çisurselor sale. Cåci în elaborarea noÆiunii de polis existåo lungå protoistorie: timp de secole, acesta este uncuvînt esenÆial al limbii care nu poate fi înÆeles decît prinjocul mai multor sfere semantice interferente sau opuse,acest joc neîncetînd în momentul în care vocabularulpolitic abstract îçi instaleazå conceptele. Pentru cå acesteconcepte nu numai cå poartå în ele propriile conotaÆiireziduale, ci çi continuå, în limbajul curent, så tråiascåaceastå viaÆå difuzå, chiar dacå, în textele oficiale sausavante, funcÆia lor abstractå se dezvoltå mai precis.

De altfel, întrebarea dacå, în acÆiunea individualåsau colectivå a grecilor, rolul primordial îl va fi jucatconceptul sau categoria mentalå de polispare mai degrabåretoricå, cel puÆin din punct de vedere statistic: un

8

ZOE PETRE

everget oarecare, demos-ul atenian sau milesian, Alexan-dru cel Mare sau împåraÆii romani, acÆionau mai curîndîn funcÆie de o reprezentare globalå çi colectivå a cetåÆii(polis), decît pornind de la utilizarea constantå çi precisåa unui concept univoc. Chiar în utilizarea sa specia-lizatå, conceptualizatå, în discursul filozofiei politice,cuvîntul tråieçte mai curînd din dialogul cu anteceden-tele sale decît ca entitate autonomå. Este prin urmarenecesar så vedem aceastå noÆiune crucialå pentru lumeaanticå nu într-o perspectivå linearå – de la categoriamentalå la concept–, ci ca o structurå complexå, ca unclusterde semnificanÆi çi de semnificaÆi, care restituie înfiecare moment densitatea çi profunzimea întregii saleistorii.

Dacå acceptåm så mergem pe drumul acestei imper-fecte epistemologii, ne dåm seama foarte repede cå, açacum se întîmplå cu orice predicat identitar, categoriamentalå de poliss-a låsat înÆeleaså mai ales a contrario:prin refuzurile, prin incompatibilitåÆile çi lacunele sale.Desigur, trebuie så reamintim cå, pentru Archiloc, con-cetåÆenii såi erau kasignetoi, fraÆi simbolici2, sau cå,pentru Tirteu, cetatea era unicul izvor çi judecåtor alethos-ului cetåÆenilor-råzboinici3; este înså la fel deimportant så spunem cå, începînd cu Odiseea, cetatea(polis) se întrevedea adesea prin contrariul såu, prinevocarea unei lumi de la hotarele oikumenei, în carecetatea nu exista, sau, cel puÆin, nu exista încå, çi undeo viaÆå agrestå, ignorînd munca cîmpului, sau chiaracceptînd incestul ori refuzînd sacrificiul destinat zeilor,fåcea manifestå natura sålbaticå pe care doar cetatea arfi putut eventual så o îmblînzeascå. Uitarea în Æinutullotofagilor, alunecarea spre animalitate în Æinutul vråji-toarei Circe, peçtera lui Polifem, cel care-çi devora oas-peÆii, nu sînt altceva decît imagini ale excesului sau aleabsenÆei acelei juste måsuri întruchipate de polis4.

NoÆiunea de polisîçi påstreazå acest mod de a fi celmai uçor de surprins tocmai prin absenÆå pînå multdupå începuturile filozofiei politice, la finele secolului alV-lea. Demersul care urmåreçte reconstituirea imaginii

9


Cuvînt înainte

Prezenta culegere de studii adunå laolaltå texte pe care le-amconceput çi le-am scris de-a lungul a mai bine de treizeci de ani: unelemai naive, altele – cum se çi cuvenea unei acumulåri constante de expe-rienÆå çi de reflecÆie – mai sofisticate. Ceea ce m-a surprins alcåtuindacest volum este înså cå, pe drept sau nu, nu må simt stînjenitå de niciunul dintre ele. Este o mare bucurie, çi, dorindu-mi, fireçte, ca eventualiicititori så nu må contrazicå întru totul, råmîn oricum cu aceaståsatisfacÆie a lucrului corect çi cît mai bine fåcut.

Am låsat de-o parte oarecum aleator cîteva, puÆine de altfel, dintrestudiile pe care le-am publicat din 1962 pînå azi: douå articole despresofiçti, primele tipårite, pentru cå mi s-au pårut mai pedante decîtrestul (la debut, oricine, cred, vrea så arate peste måsurå ce çtie); untext mai amplu despre „Cei çapte...“, despre care am publicat oricumun comentariu împreunå cu buna mea prietenå Liana Lupaç; un textdespre Broaçtele lui Aristofan, în speranÆa unei exploråri mai amplea universului comediei. Am låsat oricum multe proiecte începute çineterminate, dar nici ideea de Opera omnia nu m-a ispitit, la dreptvorbind, prea mult: superstiÆie?

Nu am modificat aproape deloc textele faÆå de prima lor ediÆie, înafarå de faptul cå, exceptînd trei dintre ele, este vorba de traducerealor în limba românå – o muncå pe care mai tînårul meu prietenAlexandru Niculescu çi-a asumat-o cu un devotament afectuos çi cuo råbdare de benedictin pentru care nu am cuvinte så-i mulÆumesc.Aça cum mulÆumesc Editurii Nemira çi lui Cristian Preda pentruiniÆiativa alcåtuirii acestui volum; fårå concursul lor perseverent,aceastå carte nu ar fi existat. Am intervenit pe alocurea, doar acolounde textul sau notele mi se påreau din cale-afarå de stufoase pentruun cititor fårå o formaÆie de clasicist. Nu pretind cå, în aceastå formå,studiile mele s-ar adresa nemijlocit unui alt public decît cel cåruiale-au fost sortite iniÆial. Dar råmîne un fapt acela cå temele investi-gate se referå sistematic la fapte de culturå, al cåror interes intrinsecpentru un public mai divers decît clubul mult prea exclusiv prindimensiunile sale, al clasiciçtilor.

5

ai poporului lor çi ai cosmosului, organizeazå spec-tacolul unei autoritåÆi „nepereche“ în lumea oamenilor.Cetatea – cetatea greacå, înainte de cea romanå – areînså particularitatea cu totul unicå de a fi nu reprezen-tarea unei puteri singulare care triumfå definitiv prinvictoria sa asupra haosului, asemenea regelui Marduk,cel care triumfa periodic împotriva monstrului Tiamat,ci punerea în scenå a unui agon, a unei întreceri, careopune pe oameni semenilor lor çi care are ca råsplatåçi premiu puterea politicå în polis.

Dincolo de porÆile cetåÆii, haosul stå mereu la pîndå,dar cetatea însåçi este un ansamblu de reguli de înfrun-tare çi de alternanÆå. InstituÆiile cetåÆii nu mai come-moreazå ciclic, în ceremonii religioase, victoria care-lconsacrå pe rege; ele organizeazå în fiecare zi spectacolulstrict politic al divizårii çi înfruntårii între egali, putereafiind partea cîçtigåtorului, tot aça cum concursurilepanelenice pun în scenå spectacolul unui råzboi întrecampioni veniÆi din toate colÆurile lumii greceçti. Alune-carea inverså, de la jocuri la spectacolul politic, victoriileolimpice funcÆionînd deseori ca preambul la exercitareatiranicå a unei puteri instaurate prin viclenie çi violenÆå,dovedeçte omologia dintre cele douå planuri. Çi, dacåîntrecerile atletice sînt un råzboi stilizat, instituÆiilepolitice ale cetåÆii sînt stilizarea råzboiului civil.

Modul în care cetatea înfåÆiçeazå înfruntårile, înprimul rînd prin scoaterea în evidenÆå a raporturilor deforÆe între magistraÆi çi Consiliu, între acest Consiliu çiadunarea cetåÆenilor, în dezbateri, publice prin definiÆie,care înlocuiesc prin cuvinte violenÆa facÆiunilor adverse,tot aça cum ea înfåÆiçeazå deciziile la care poate duceacest duel al discursurilor, prin afiçarea vizibilå ainscripÆiilor care rezumå opiniile opuse çi decizia finalåa demos-ului, poate fi citit ca o punere în scenå a ståriide stasis. Prin punerea în scenå a violenÆei imaginare çiprin dezbaterea politicå, cetatea evitå, ceas de ceas, vio-lenÆa realå care pîndeçte aceste adunåri de pairi, unde,dupå pråbuçirea palatelor miceniene, nu mai existå unarbitru unic çi atotputernic care så-çi impunå legea

12

ZOE PETRE

În loc de introducere:Spectacolul cetåÆii

Recent a fost lansatå o dezbatere care-çi propune såexamineze mai îndeaproape noÆiunea însåçi de polis prinreluarea, una cîte una, a tuturor pieselor din dosarulacestui concept crucial pentru întreaga Antichitate;aceastå dezbatere dovedeçte cå fiecare generaÆie de istoriciînÆelege så-çi redefineascå termenii în funcÆie de faptelenoi çi de perspectivele care-i sînt proprii. Astfel, începîndcel puÆin cu Fustel de Coulanges – dacå nu cu Aristotel –,însåçi definiÆia conceptului de „cetate anticå“ a fost pusåîn discuÆie la fiecare moment de cotiturå în istoriadisciplinelor noastre1.

Problematica unei astfel de dezbateri este totuçidublå: ea se situeazå în parte în interiorul dosaruluidiscuÆiei desprepolis, dar are çi partea sa, chiar presu-poziÆiile sale de metodå, ce nu pot fi neglijate. La consti-tuirea acestui dosar, atunci cînd se hotåråçte ce are çice nu are – sau ce are prea puÆinå importanÆå – pentruînÆelegerea conceptului de cetate anticå, adevåratulobiect al dezbaterii nu se mai situeazå în interiorulizvoarelor antice, ci dincolo de Antichitate, dincolo deGrecia, de cunoçtinÆele noastre particulare, aça cum sîntele în sine, çi vizeazå de fapt natura însåçi, funcÆia, amputea spune chiar modul de utilizare al concepteloristorice.

În ceea ce priveçte noÆiunea depolis, ne putem darepede seama cå, de la Platon çi Aristotel pînå la noi, nus-a ajuns la formularea unei definiÆii unice, conceptualeçi inatacabile, cå alegerea genului proxim – stat, socie-tate, comunitate, parteneriat – este la fel de dificilå ca

7

cetåÆii pornind de la antonimele sale îçi gåseçte, înaceastå perspectivå, adevårata sa importanÆå.

Lui „altundeva“ îi råspunde „odinioarå“: Grecia recu-noaçte în propriul såu trecut un „înainte de“ çi un „dupå“care relateazå istoria inventårii cetåÆii printr-o distanÆaretreptatå faÆå de natura sålbaticå, fåcînd astfel din polisexpresia privilegiatå, chintesenÆa însåçi a culturii opusenaturii. Celebrul zoon politikonal lui Aristotel, dupå carecetatea este faÆå de om ceea ce natura este faÆå deanimale, då astfel culturii un sens extrem de restrictiv –nu existå culturå în afara cetåÆii – çi prin aceasta facedificilå orice definire univocå a conceptului.

În sfîrçit, gîndirea greacå va recunoaçte, la începutîn mod implicit, apoi mai explicit, începînd din secolul alV-lea atenian, cu tragedia, cå existå în însåçi urzealacetåÆii o virtualitate ameninÆåtoare care o poate aruncaîn propria ei negare. Cetatea nu se defineçte niciodatåmai bine decît atunci cînd crizele sale fac så aparåumbra sålbaticå a discordiei çi a înfruntårilor fratricide:cetatea este, în mod esenÆial, ceea ce împiedicå violenÆaså acÆioneze în interiorul unei comunitåÆi altfel decît caviolenÆå legitimå: nomou bia, cum spunea deja Solon5.

Dacå privim mai de aproape, de la kasignetoiai luiArchiloc la apelurile solemne ale lui Eschil, nu doarimaginarul cetåÆii este în primul rînd çi în mod invariabilo ideologie, un apel neîntrerupt çi profund neliniçtit lasolidaritate civicå; înseçi instituÆiile reale ale cetåÆii sîntsisteme coerente de sublimare a violenÆei çi a înfrun-tårilor: cetatea funcÆioneazå ca o maçinå anti-tragicå,aça cum scria Pierre Vidal-Naquet6. De altfel, nicåiericetatea anticå nu este mai originalå decît în inventareaçi în instalarea acestor mecanisme de solidaritate.

Gestul inaugural al politicului este „recunoaçtereaconflictului în societate“7. Orice stat este un sistem care,permiÆînd o distincÆie fårå greç între violenÆa legitimå çiviolenÆa nelegitimå çi sålbaticå, propune propriul såumecanism de gestionare a conflictelor. Cetatea greacås-a nåscut din pråbuçirea çi absenÆa acestor mecanismede arbitraj8; dupå cåderea palatelor din epoca bronzului,

10

ZOE PETRE

Cercetarea lumii antice are particularitatea unei foarte severediscipline çi a unei tradiÆii academice multiseculare. Tocmai de aceea,exigenÆele de informare çi regulile interpretårii sînt excepÆionale carigoare çi acribie. Cu atît mai mult se cuvine så fie respectate acestenorme interne constrîngåtoare dacå autorul propune – aça cum måflatez cu gîndul cå am fåcut-o în paginile care urmeazå – o lecturå maipuÆin ortodoxå a faptelor de civilizaÆie anticå, ceea ce impune maimultå, nu mai puÆinå stricteÆe în argumentare.

Cartea aceasta este compuså din cercetåri pe care le-am între-prins mai bine de 30 de ani, aça cå adunå çi un numår corespunzåtorde datorii de gratitudine ale autoarei. Am deprins regulile foarte stricteale meseriei de la profesori de excepÆie, cårora le-am exprimat în repe-tate rînduri, çi în paginile care urmeazå, recunoçtinÆa mea. O datorieaparte de gratitudine pe care trebuie s-o evoc e cea faÆå de entitateacolectivå a SocietåÆilor de Studii Clasice din România. Din 1956, acestgrup care a reunit, mai bine de trei decenii, competenÆe ilustre çientuziasmul fidel al tuturor celor care credeau în importanÆa studiuluilumii greco-romane a reprezentat pentru generaÆia mea un spaÆiu deexcelenÆå çi un spaÆiu de libertate fårå de care nu ne-am fi pututforma. De multå vreme, Studiile Clasice – societatea, dar çi revista ei,care a publicat cu generozitate cele mai multe dintre contribuÆiileadunate în acest volum – sînt reprezentate în chip eminent de profe-sorul I. Fischer, cåruia se cuvine så-i mulÆumesc aici pentru dåruireacu care s-a îngrijit mereu de progresul çtiinÆific al fiecåruia dintre noi.Lor se cuvine înså så le adaug aståzi pe cei care mi-au fost alåturi, çifårå afecÆiunea råbdåtoare a cårora aceste pagini nu ar fi putut så fienici gîndite, nici scrise. Mai întîi cei dispåruÆi: tatålui meu, EmilCondurachi, i-am dedicat – ca profesor – un studiu cuprins în chiaracest volum, dar se cuvine så-l amintesc aici pentru infinita afecÆiuneçi încredere profesionalå çi umanå cu care mi-a fost mereu aproape.Çi lui Grigore Moisil, unchiul meu, i-am închinat cîteva pagini, cu admi-raÆie çi dragoste. Le alåtur aici numele mamei mele, Florica Moisil,care, pînå în 1977 cînd ne-a påråsit, mi-a Æinut locul cu o dåruireunicå în mii de obligaÆii familiale çi casnice, al soÆului meu, AurelianPetre, care m-a încurajat cu o admiraÆie nemeritatå dar constantå. Nule sînt mai puÆin îndatoratå celor prezenÆi – cei doi fii ai mei, Dan çiDinu, care au suportat de multe ori cu înÆelegere çi stoicism absenÆelemele din spaÆiul matern, çi care, cu timpul, mi-au devenit interlocutoriintransigenÆi çi extrem de stimulativi. Aç fi fericitå dacå nu doaraceastå paginå liminarå le-ar fi o lecturå agreabilå.

Bucureçti, 7 aprilie 2000

ZOE PETRE

labilitatea puterii în lumea conduså de basilees, atît dedureros resimÆitå de Hesiod, dovedind incapacitateaelitelor råzboinice de a stabili, ele singure, o lege unanimrecunoscutå, a impus inventarea unui ansamblu deinstituÆii care så Æinå seama de realitåÆile divizate aleputerii.

Aceste instituÆii au sancÆionat o nouå împårÆire arolurilor politice, atît între nobili råzboinici çi oamenii derînd, cît çi în interiorul elitei, supuså regulilor din ce înce mai stricte ale colegialitåÆii çi anualitåÆii instituÆiilorputerii. Ele çi-au asumat astfel råspunderea pentru oricesurså majorå de confruntare: administrarea spaÆiului,care era în primul rînd påmînt arabil, chora – juråmîntularhonÆilor atenieni, prin care aceçtia se angajau så ga-ranteze proprietåÆile cetåÆenilor în timpul anului lor deexercitare a puterii, exprimå foarte clar aceastå vocaÆieesenÆialå a cetåÆii – dar çi Æesåturå urbanå, spaÆiu public,cåi de acces çi fortificaÆii. Aceleaçi instituÆii çi-au asumatråspunderea timpului – succesiune normatå de sacrificiiçi sårbåtori religioase, de magistraÆi cu mandat anual, çi,cel puÆin la Atena, calendarul lunar al pritanilor – pentrua ajunge, printr-un sistem de publicare a decretelor, ca çiprin monumentele comemorative çi ceremoniile colective,la o asumare a råspunderii memoriei: phoinikomnamonesla Argos çi grammateis la Atena sau în alte pårÆi staumårturie pentru aceasta. Toate aceste inovaÆii sîntråspunsuri specific greceçti la ameninÆarea unui conflictviolent care poate, în orice moment, så destrame Æesåturafragilå a comunitåÆilor omeneçti, çi probabil cå în acestsens Nicole Loraux are dreptate så spunå cå cetatea s-anåscut din stasis9.

Aç spune chiar mai mult. Toate formele de putereanterioare experienÆei greceçti sînt puneri în scenå aleunei puteri fårå alternativå, imposibil de contestat fåråa risca tulburarea ordinii cosmice: puterea regilor dinOrientul Apropiat, vicari ai zeului, puterea faraoniloregipteni, puterea prinÆilor, wanakes, din epoca mice-nianå, a regilor asirieni çi persani – un lung cortegiu desuverani aleçi de cåtre zei, dacå nu zei ei înçiçi, ståpîni

11


sînt condiÆionate de supunerea faÆå de principiul orga-nizator al cosmos-ului care este Zeus, reprezentat înraporturile dintre oameni de fiica lui, Themis40. Alcå-tuirile ideale ale cetåÆii ce stå så se constituie exprimåconçtiinÆa acestui fapt, tot aça cum structura social-po-liticå de polisimplicå un statut social comparabil altotalitåÆii componenÆilor ei.

Hesiod nu este un p o e t a l h i l o Æ i l o r41çi nuexprimå revolta sau pesimismul mizantrop al unordezmoçteniÆi42; poemele lui sînt dovada unei capacitåÆide elaborare autonomå, personalå a mitului care råspunde,pe planul creaÆiei spirituale, unei realitåÆi social-eco-nomice viabile, chiar dacå mereu ameninÆate.

De bunå seamå, aceastå autonomie nu poate fi abso-lutizatå çi nu existå, în fapt, decît condiÆionatå de unraport implicit cu colectivitatea. Atît materia poemelorhesiodice, cît çi forma çi structura lor presupun un atareraport. Într-adevår, nici Munci çi zileçi nici Teogonianusînt niçte meditaÆii singulare despre sensul universuluiuman sau divin, ci niçte d i s c u r s u r i presupunînd unauditoriu cåruia i se adreseazå – aspectul predominantoral al comunicårii precizînd çi mai mult caracterul direct,deloc metaforic al noÆiunii de discurs.

Fårå a fi înså un discurs politic de tip solonian43,opera lui Hesiod este o argumentare; s-a putut pre-supune cu destul temei cå Munci çi zilesubînÆelegerecitarea într-o adunare popularå încercînd så scape detutela aristocraticå, „ceea ce ne face så ne gîndim la unapel la justiÆia popularå“44.

Astfel formulat, raportul poet-auditoriu se structu-reazå similar cu cel social, între autonomia individualå çicolectivitatea garantå, çi se manifestå în egalå måsuråçi pe planul formal al compoziÆiei. Efortului personal dereevaluare a tradiÆiilor mitice, religioase çi de reflexiuneale elenitåÆii pe care-l reprezintå opera hesiodee îi cores-punde structurarea ambivalentå a discursului poetic,dominat de tensiunea între modalitåÆile tradiÆionale, rap-sodice ori genealogice ale compoziÆiei çi inovaÆia majoråa expresiei personalizate. Egoal lui Hesiod nu are, desigur,

29


„aliate“ çi monarhii atotputernici ai momentului. Pentrucå cetatea este aceea care primeçte çi publicå „scrisorile“,nu edictele regilor elenistici sau ale imperatorilor romani;cetatea este aceea care le consacrå acestora, prin vot,culte çi sanctuare, çi care le oferå daruri aça-zis benevole– care se ocupå, de fapt, de punerea emfaticå în scenå aprieteniei çi a reciprocitåÆii în interiorul unui raport deforÆe vizibil asimetric, dar care trebuie så fie gestionat cusubtilitate la nivelul imaginarului.

Doar atunci cînd acest spectacol al puterii se va re-duce la un singur actor înveçmîntat în purpura impe-rialå, în faÆa unor spectatori care nu pot face altcevadecît så-i adore imaginea, violenÆa efectivå va preluaçtafeta violenÆei simbolice a teatrului politic, ducînd, pedrumurile însîngerate ale uzurpårilor, ale råzboaielorcivile, ale persecuÆiilor, spre fastul Imperiului Romantîrziu. Gåsindu-çi refugiul pe lîngå adunårile de råz-boinici care-i înconjurau pe regii „barbari“, sau în circ,în confruntarea dintre facÆiunile de „albaçtri“ çi de „verzi“din BizanÆ, în veselia intermitentå a procesiunilor car-navaleçti çi în turniruri, punerea în scenå çi histrio-nismul esenÆial al politicului, aça cum a fost el inventatçi organizat de cetatea greacå, nu vor înceta så fie rein-ventate, pentru a reapårea, din plin, la începuturileepocii moderne; ceea ce politica înfåÆiçeazå aståzi, de lavotul universal pînå la imaginile folclorice ale dezba-terilor televizate, nu este, pînå la urmå, decît o altåformå a teatralitåÆii inevitabile care îmblînzeçte violenÆaprin imitaÆie, mimesis, çi prin spectacol.

Note

1. Acest articol dezvoltå o intervenÆie la masa rotundåasupra cetåÆii greceçti organizatå de cåtre CathérineDarbo-Peschanski cu ocazia celui de-al XVIII-lea CongresInternaÆional de Istorie (Montréal 1995); pentru stadiul încare se aflå discuÆia asupra acestei probleme, veziCathérine Darbo-Peschanski, „La cité grecque“, în Actes duXVIII-e Congrès International d’Histoire, Montréal, 1995,

17


1958 çi idem, „Gemeinde und Herrschaft. Von denGrundformen griechischer Staatsordnung, I“, SAWW235(3), 1970, cu råspunsul lui V. Ehrenberg, „Von denGrundformen griechischer Staatsordnung“, SHAW 1961 =Polis und Imperium, Zürich, 1965, pp. 105-138. O contri-buÆie marxistå deosebit de nuanÆatå aduce J.-P. Vernant,„Remarques sur la lutte de classe dans la Grèce ancienne“,Eirene 4, 1965, pp. 5-19.

3. J.-P. Vernant, op. cit., p. 7.4. E evident cå un terminus ad quem al acestui proces nu

poate fi stabilit; cf. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Economieset sociétés en Grèce ancienne, Paris, 1972, p. 54 çi urm.(NA: Pe tot parcursul volumului, secolele menÆionate sîntînaintea erei creçtine, dacå nu existå o altå menÆiune.)

5. Cum se çtie, cuvîntul polis apare în epopee, dar nu cuînÆelesul lui ulterior, ci într-un sens geografic çi mai alesmilitar (citadelå); cf. Il. 2, 12; 9, 419; 13, 815; 15, 737;Od. 22, 230 etc. Vezi V. Ehrenberg, Die Rechtsidee imfrühen Griechentum, Leipzig, 1921, p.131; W. Hoffmann,„Die Polis bei Homer“, în Festschrift... Bruno Snell, München,1956, pp.153-165 (= Zur griechischen Staatskunde, ed.F. Gschnitzer, Darmstadt, 1969, pp.123-138).

6. Vezi mai ales remarcabilele analize ale lui M.I. Finley,Lumea lui Odiseu (trad. rom.), Bucureçti, 1968, pp. 71-140.

7. Tentativa de a urca mult în timp originile cetåÆii, recentîntreprinså (vezi H. van Efienterre çi H. Trocmé, „Autorité,justice et liberté aux origines de la Cité grecque“, RPh. 154,1969, pp. 405-434), mi se pare un exerciÆiu anistoric: oricîtar fi de lacunare cunoçtinÆele noastre despre structurilefundamentale ale societåÆii cretane, sistemul palaÆial råmîneun dat fundamental al acestei societåÆi çi un atare sistemeste incompatibil cu cetatea.

8. M.I. Finley, „Homer and Mycenae: Property and Tenure“,Historia 6, 1957, pp. 133-159 (cu observaÆiile lui P. Vidal-Naquet, Annales(ESC) 18, 1963, p. 712 çi urm. çi ArchivesEuropéennes de Sociologie 6, 1965, p. 717); G.S. Kirk, TheHomeric Poems as History, Cambridge Ancient History 22,cap. 39 b, Cambridge, 1965, M.I. Finley, Early Greece:The Bronze and Archaic Ages, Londra, 1970, pp. 71-89.

9. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,1965, pp. 33-43.

10. O discuÆie foarte nuanÆatå a problemelor continuitåÆii çidiscontinuitåÆii în domeniul religiei çi cultelor la P. Lé-

32

ZOE PETRE

o diferenÆå capitalå între spectatorii unei piese de teatru,care nu fac altceva decît så contemple o acÆiune care se des-fåçoarå într-un spaÆiu aparte, çi cetåÆenii care, la capåtuldezbaterii politice, hotåråsc prin votul lor nu numai caredintre protagoniçti îi învinge pe ceilalÆi, ci mai ales ceconsecinÆe practice vor avea discursurile lor opuse.

11.Despre inventarea votului, instituÆie specificå a Grecieiantice, vezi J. A.O. Larsen, „The Origin of Counting theVotes“, CPh.44, 1949, pp. 164-181; despre vot ca remediupreventiv al råzboiului civil, vezi deja G. Glotz, La citégrecque..., p. 113 çi urm.

12.O discuÆie mai amplå despre aceastå „aritmeticå politicå“la Nicole Loraux, „La majorité, le tout et la moitié. Surl’arithmetique athénienne du vote“, Le genre humain22,1990, pp. 89-110; P. Vidal-Naquet, „Une invention: ladémocratie“, QS35 (1) 1992, pp. 5-28; Zoe Petre, „The Endof Stasis; Ancient and Modern“, în Nouvelles Étudesd’Histoire, Bucureçti, 1995, p. 11.

13.Vezi çi Ehrenberg, „Origins“. 14.Vezi mai ales cele douå volume esenÆiale scrise de

J.-P.Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédieçiMythe et tragédie 2, Paris, 1986; pentru afirmarea foarteexplicitå a valorii euristice a tragediei, vezi J.P. Euben(ed.), GreekTragedy and Political Theory, Berkeley-LosAngeles-Londra, 1986.

15.Zoe Petre, „Un âge de la représentation. Artifice et imagedans la pensée grecque du VI-e siècle av. n. è.“, RRH18,1979, pp. 245-257(= Vremea reprezentårii, infra,p.84-104).


înÆelesul unei expresii flagrant individuale; el este însåmodalitatea personalå çi individualizatå de exprimare aunei înÆelepciuni colective reelaborate.

ModalitåÆile de gîndire çi expresie ale lumii greceçti înpragul epocii arhaice dovedesc, açadar, afinitåÆi de struc-turå esenÆiale cu raporturile dominante pe planul exis-tenÆei social-economice, çi investigaÆia aceasta ar putea fiextinså çi asupra altor fapte de civilizaÆie relevînd afinitåÆisimilare. Adaptarea scrierii alfabetice, de exemplu, presu-punînd în acelaçi timp o contribuÆie remarcabilå a iniÆia-tivelor personale45çi o funcÆionalitate colectivå cu totuloriginalå46, poate fi privitå sub acest unghi, tot aça cums-ar putea analiza sub acelaçi aspect raportul între ino-vaÆie çi scheme tradiÆionale în arta geometricå sau în ceaorientalizatå. Fårå îndoialå, ca orice prezentare sinteticåa unor fapte de istorie çi culturå, çi aceastå lecturå pe careo propunem aici comportå numeroase rezerve çi nuanÆe,Æinînd pe de-o parte de caracterul însuçi de p o s t d i c-Æ i e al oricårei interpretåri istorice, pe de altå parte dediferenÆele de ritm çi de intensitate pe care procesulistoric real le comportå çi pe care nu le subestimåm. Cutoate acestea, nu asupra unor atari nuanÆåri ne-am opriacum – çi cîtå vreme, dincolo de variaÆii spaÆiale çicronologice, de persistenÆe çi evoluÆii particulare, lumeagreacå a epocii arhaice este dominatå de constituireaunor poleisrecunoscute ca atare, demersul cercetåriinoastre ni se pare a fi legitim. Am dori înså så atragematenÆia asupra unui alt aspect care decurge din inves-tigaÆia de mai sus.

Am constatat, çi la Homer, çi la Hesiod, existenÆaunei raportåri a experienÆei çi valorii autonome a indivi-dului la comunitate; în ambele cazuri înså – din priciniçi pe cåi diferite în parte, çi în parte similare – colecti-vitatea çi mentalitåÆile colective apar în fond latente maidegrabå decît ca o forÆå activå, çi aceastå constatare peplanul reflectårilor mi s-a pårut – çi nu numai mie – acorespunde unui stadiu încå necristalizat al structurilorde polis. Dar apariÆia cetåÆii çi a reflexiunii legate nemij-locit de aceastå realitate social-politicå implicå tocmai

30

ZOE PETRE

pp. 462-464. Cele mai vii dezbateri recente sînt celeorganizate de Centrul de la Copenhaga: vezi M. T. Hansen(ed.), The Ancient Greek City-State, Copenhaga, 1993; idem(ed.), Sources for the Ancient Greek City State, Copenhaga,1995; cf. çi O. Murray çi S. Price (ed.), The Greek City-Statefrom Homer to Alexander, Oxford, 1990; Chr. Meier, Intro-duction à l’anthropologie politique de l’Antiquité classique,Paris, 1984; idem, Politik und Ahnmut, Berlin, 1987.

2. Archil. fr. 81, 12; 24 (Lassèrre-Bonnard).3. Tyrt., 9 D, v. 15-17 çi passim; fr. 7 D, 15 çi urm., cf. fr. 8

D, 31-34; vezi çi W. Jaeger, „Tyrtaios über die wahreAPETH“, SB. Berlin, Phil.-Hist. Kl. 23, 1932, pp. 537-568(idem, Scripta Minora, II, pp. 75-118).

4. P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuses et mythiques de laterre et du sacrifice dans l’Odyssée“ (1970), în Le ChasseurNoir. Formes de pensée et formes de société en Grèceancienne, Paris, 1981, pp. 39-68.

5. Sol. fr. 24 D.6. P. Vidal-Naquet, OEdipe à Athènes, în Sophocle, Tragédies,

Paris [Coll. Folio], 1973, p. 17, reluat în J.-P. Vernant çiP. Vidal-Naquet, Mythe et Tragédie 2, Paris, 1986.

7. Cl. Lefort çi M. Gauchet, „Sur la démocratie: le politique etl’institution du social“, Textures, 1971, 2-3, p. 9, citat deNicole Loraux, „L’oubli dans la cité“, Le temps de lareflexion 1, 1980, p. 218.

8. Vezi mai ales J.-P. Vernant, Les origines de la penséegrecque, Paris, 1962, p. 41.

9. Nicole Loraux, loc. cit.10. Pentru diferenÆele esenÆiale dintre cor çi cetate, care nu-mi

scapå deloc, trebuie våzut mai ales P. Vidal-Naquet, op.cit. J. Ober çi B. Strauss, „Drama, Politics, Rhetorics, andthe Discourse of the Athenian Democracy“, în J. Winklerçi Froma I. Zeitlin (ed.), Nothing to do with Dionysos?Princeton, 1992, au propus, dintr-o perspectivå inversåfaÆå de cea care constituie esenÆa ipotezei mele, teatrul caparadigmå a spectacolului politic, deci piaÆa publicå(agora) våzutå ca o scenå pe care actorii politici se înfruntåsub ochii cetåÆenilor obiçnuiÆi care i-ar fi spectatorii. Çtiuprea bine în ce måsurå isegoria era un drept chiar la Atena(vezi asupra acestui subiect remarcile lui Nicole Loraux,„Aux origines de la démocratie. Sur la transparence démo-cratique“, Raison présente 49, 1979, pp. 3-13); existå înså

18

ZOE PETRE

o reevaluare a aceluiaçi raport în sensul accentuåriielementelor comunitare çi de exerciÆiu colectiv al puterii;nici epopeea homericå, nici opera lui Hesiod nu conÆinelementele unei asemenea reechilibråri a raportului teo-retic între individ çi colectivitate. Aceasta înseamnå însåcå apariÆia instituÆiilor çi ideilor cetåÆii nu sînt urmareaunei evoluÆii lineare de mentalitate çi a unei inerÆii aconceptelor, ci expresia unei restructuråri ideologice pri-cinuite de transformåri petrecute în afara acestora. Dealtminteri, mentalitåÆi çi comportamente egalitare con-tinuå så dåinuie, în plinå epocå istoricå, în zone „margi-nale“ ale lumii greceçti47 sau în comunitåÆi „apolitice“cum ar fi cetele de piraÆi48, fårå så ducå la apariÆia con-ceptului de polis. Pe de altå parte, epopeea sau poemelehesiodice reflectå, în mare, un raport real de forÆe în careautoritatea comunitåÆii este mai degrabå virtualå, în vremece manifestårile prevalent comunitare ale primelor ex-presii literare sau juridice legate de polis51 reflectå måcarîn parte à rebours, råsturnat, alcåtuirile unui stat cons-finÆind statutul dominant al aristocraÆiei. MentalitåÆile,nobiliare ori populare, sînt restructurate în cadrul con-ceptului arhaic de polis, devenind elemente ale uneiideologii.

Note

1. V. Ehrenberg, JHS 57, 1937, p. 152 çi urm. = Polis undImperium, Zürich, 1965, p. 89 çi urm.

2. Categoria istoricå de polis are çi ea o istorie destul decomplicatå (çi de îndelungatå), çi din cauza dificultåÆilorimplicite în definirea unei realitåÆi cu un ritm de evoluÆieneobiçnuit de rapid în raport cu perioadele precedente, çidatoritå faptului cå mai toate argumentårile se situeazånumai pe terenul formelor de suprastructurå çi conçtiinÆå,fårå a lua în discuÆie f u n c Æ i a, esenÆialå oricårei formede stat, de exprimare çi de consfinÆire a unor raporturisociale. Pentru dezbaterea mai recentå, vezi V. Ehrenberg,op. cit. çi Der Staat der Griechen, Zürich, 1965, cu recenzialui H. Schaefer, JS 77, 1960, p. 422 çi urm.; F. Gschnitzer,Abhängige Orte im griechischen Altertum [Zetemata, 17]

31


autoritåÆii de o pluritate de basileis6, lumea aceasta, încare statutul social al individului depinde înainte detoate de distanÆa la care acesta se situeazå faÆå de oikos,nu faÆå de comunitate, este încå în afara cetåÆii7.

Nu e mai puÆin adevårat cå aceastå „epocå obscurå“este cea în decursul cåreia gesteazå structurile reale çimentale de polis, rezultat al unor procese în mare må-surå obscure ele însele, çi asupra cårora nu se pot for-mula decît unele deducÆii.

Pare, cel puÆin deocamdatå, mai uçor de precizatcontribuÆia negativå a „veacurilor de mijloc“ ale civilizaÆieigreceçti, epoca cuprinså între invazia dorianå çi mareacolonizare, la cristalizarea acestui tip original de comu-nitate care este cetatea greacå. DispariÆia iremediabilå aeconomiei palaÆiale, specificå epocii miceniene, çi astructurilor politice dominante care decurgeau din acesttip de raporturi social-economice, constituie realitateacea mai tangibilå a epocii homerice çi creeazå noilorrelaÆii sociale çi instituÆii politice un spaÆiu fårå de carenu s-ar fi putut dezvolta8. Corelat cu aceasta, pe planulreflectårilor, concepÆia de suveranitate micenianå, transfe-ratå integral în domeniul mitului çi al cultelor9, revinedoar pe aceastå cale, cu totul distanÆatå, în mentalitateacomunitåÆilor greceçti10.

Totuçi, nu putem vorbi de o rupturå integralå careså fi impus societåÆii post-doriene un început cu totulnou11. Zone råmase în afara cåilor principale ale invaziei,ca Atica dar çi, mai pretutindeni, persistenÆe de diferiteintensitåÆi çi la diferite nivele, începînd cu tehnicile fun-damentale12çi sfîrçind cu remarcabila continuitate aunor culte dintre cele mai importante13, se insereazåîntr-o elaborare de noi cadre ale vieÆii economice, socialeçi politice, în care contribuÆia fiecårui element în parteeste aproape imposibil de delimitat. Rezultatul final alacestui proces este constituirea de poleisîntemeiate peun raport cu totul original între comunitate çi compo-nenÆii acesteia: dupå eliminarea structurilor ierarhice alelumii miceniene, atît izolarea unor comunitåÆi aheene înlimitele stricte ale supravieÆuirii cît çi, pe de altå parte,

24

ZOE PETRE

påtrunderea çi instalarea unor triburi predominant pas-torale, cårora independenÆa çi relativa dispersare deautoritate între diferite grupuri familiale le erau carac-teristice, au contribuit la constituirea unor comunitåÆiregionale, grupînd într-un chip destul de instabil oikoi,gospodårii familiale cu tendinÆå autarhicå çi autonomå14.

Desigur, inovaÆia pe care o reprezintå forma de polisnu poate fi limitatå la un raport nou de proprietateasupra solului, ea extinzîndu-se asupra tuturor rela-Æiilor, reale çi reflectate, specifice cetåÆii çi constituindun ansamblu original în raport cu statele ierarhice aleOrientului çi Mycenei. Premisa, pînå la un punct îndeajunsde explicitå, a acestei noi alcåtuiri råmîne înså pro-prietatea individualå asupra påmîntului, garantatå deo colectivitate autonomå. Echilibrul çi tensiunea celordoi termeni, oikosçi comunitate, deosebeçte societåÆilegreceçti de statele orientale, în care relaÆia fundamentalåse stabileçte între comunitatea teritorialå çi autoritateadespoticå care o dominå, çi în care elementul individualnu este de sine ståtåtor nici în domeniul existenÆei, niciîn cel al conçtiinÆei sociale çi teoretice. Constituirea –pe diferite cåi – a proprietåÆii de tip oikosîn condiÆiiledifuziunii metalurgiei fierului care, singurå, îi permiteexistenÆa independentå, ca celulå economicå çi socialå,reprezintå un fapt fundamental în geneza cetåÆii; con-tribuÆia „epocii homerice“ la acest proces e decisivå.Raportul de tensiune çi în acelaçi timp de echilibru per-manent refåcut (çi permanent derefåcut) între comu-nitate çi componenÆii acesteia apare încå de pe acum înforme semnificative çi pentru evoluÆia ulterioarå asocietåÆii greceçti çi pentru suprastructurile çi reflec-tårile pe care ea le genereazå.

Sub acest din urmå aspect, care este cel ce ne inte-reseazå cu precådere în cercetarea de faÆå, constatåmexistenÆa acestui raport în expresia literarå a epocii. Osimetrie preconceputå ne-ar putea ispiti så opunemepopeea, expresie a unei etici aristocratice tinzînd cåtreexcelenÆa individualå, operei unui Hesiod, dînd glas

25


CETATEA ARHAICÅ

de a fi al oamenilor çi al påmîntului, se amplificå pînå ladimensiunile unui principiu cosmic al lipsei de måsurå,al nedreptåÆii, al Råului-Hybris32. InfluenÆatå ori nu decosmogonii çi apocalipse orientale33, aceastå perspectivåteologicå transfigureazå elemente ale unei crize propriilumii rurale greceçti la începuturile arhaismului. Faptulcå Dike, Eunomia çi Eirene – ca çi opusul lor, Hybris – sîntdivinizate, råmîne un fapt esenÆial çi pentru înÆelegereaproblematicii cåreia poemele îi råspund, çi pentru sensulråspunsului însuçi.

Dimensiunea universalå a råului este în acelaçi timpun semn al acuitåÆii çi dramatismului prefacerilor pecare poemele le reflectå, dar çi al unui tip de gîndire caredezvoltå, cum s-a spus odatå, „conceptul de hybris (çi,aç adåuga, corelat acestuia, ideea de Dike) mai degrabåsub specie pietatis decît sub specie iuris“34, pentru cå nuexistå încå un domeniu politic structurat care så regle-menteze dreptatea çi nedreptatea, care så se interpunåîntre oameni çi univers. Dar domnia absolutå a haosuluiçi nedreptåÆii este doar o ameninÆare posibilå35 într-untimp mitic-etiologic, nu o realitate a unui timp irever-sibil36. Lumea ambiguå a „celor care månîncå pîine“conÆine, alåturi de manifeståri ale acestui principiu aldezordinii, çi virtualitatea unei existenÆe dominate dedreptate. Imaginea divinizatå a Dike-i, fiicå a lui Zeussuveran, are în poeme funcÆia preeminentå a unui prin-cipiu nou de organizare a materiei mitice, în întregimereevaluatå în raport cu acest criteriu fundamental37.

Cei ce trudesc påmîntul pot så refacå – cu preÆulunei supuneri aproape ascetice la marile ritmuri aleuniversului pe care zeii le revelå –, fiecare pentru sine,raportul firesc cu o rînduialå exprimatå de Dike. Colec-tivitatea umanå pare a lipsi din acest raport38, careråmîne un act religios personal; faptul înså cå el esteposibil pentru fiecare denotå o anume autonomiespiritualå39 semn – credem – al unei autonomii socialeesenÆiale pentru experienÆele de mai tîrziu ale lumiigreceçti. æåranul lui Hesiod are o arete a lui, proprie, altadecît a basileilor, dar nu mai prejos decît ea; amîndouå

28

ZOE PETRE

Premise ale formåriiconceptului de polis

UNAdintre cele mai cunoscute contribuÆii ale luiVictor Ehrenberg la istoria Greciei arhaice se intitula, închip semnificativ, When Did the Polis Rise?1. Evident,aceasta este una din întrebårile fundamentale pentrudefinirea locului istoric al epocii arhaice în istoria greacå;ea este çi una din primele întrebåri care se pun pentrucercetarea apariÆiei çi sensului noÆiunii de polis– cîtåvreme cercetarea de faÆå se întemeiazå pe premisa prin-cipalå a anterioritåÆii cauzale a realitåÆii faÆå de concept.

Råspunsul la aceastå întrebare nu este, de bunåseamå, atît cronologic, cît istoric; el depinde, înainte detoate, de criteriile de definire ale categoriei istoriceînseçi2. În opinia noastrå, acestea trebuie så Æinå seamaîn acelaçi timp de configuraÆia dominantå a raporturilorde proprietate – sub acest aspect, cetatea fiind, cum s-aspus, o comunitate deÆinînd monopolul exploatårii unuiteritoriu3, çi de configuraÆia raporturilor dominante deputere – în acest sens, cetatea comportînd un exerciÆiucolectiv (oricît de limitat) al autoritåÆii. Sub aceste ambeaspecte, socotim cå, din punct de vedere cronologic,începuturile marii colonizåri, a doua jumåtate a veaculuial VIII-lea în mare, constituie un terminus ante quemacceptabil pentru cele mai multe zone ale Greciei4,„epoca homericå“ reprezentînd un terminus post quemalacestei cristalizåri.

Într-adevår, structurile sociale ale epocii homericen-au atins încå gradul de antagonism çi coerenÆå careså ne permitå så vorbim de existenÆa unui stat5; domi-natå sub aspect social-economic de oikos çi sub aspectul

23

unor tradiÆii comunitare mai vii în mediul popular pecare-l reprezintå. Simetria aceasta se dovedeçte însåartificialå, cåci, în felul ei, çi epopeea homericå, çipoemele lui Hesiod påstreazå semnele dualitåÆii de carevorbeam mai sus.

Realitatea dominantå a lumii plåsmuite de Homereste puterea çi gloria basileilor; în bunå måsurå aseme-nea lumii reale, aceasta este prea arareori preocupatå deinteresul comun15; „valorile de cooperare“ – pentru arelua formularea unui remarcabil studiu recent – sîntaproape sufocate de prestigiul „valorilor competitive“16.Totuçi, chiar înlåuntrul mediului strict al unor agathoiçi diogeneiscum sînt basileii homerici, dåinuirea ele-mentelor de referinÆå comunitare nu este lipsitå de însem-nåtate. Dacå existenÆa cotidianå a unui oikosnobiliaraccentueazå mai cu seamå raporturile cu alte grupurisimilare pe temeiul unui sistem de relaÆii personale deospitalitate çi de obligaÆii care par a ignora comunitatea17,existenÆa råzboinicå a acestor cåpetenii, componentå fun-damentalå a societåÆii homerice, accentueazå elementede democraÆie militarå çi în interiorul grupului privi-legiat al basileilor çi tovaråçilor lor, hetairoi, philoidarçi dincolo de limitele acestuia. NoÆiunea însåçi de kratoseste comparativå, nu absolutå18, çi elemente multipleÆinînd seama de sistemul compagnonnage-ului çi cetelormilitare19întåresc nu atît comportamentele individualede autoritate, cît relaÆia – çi tensiunea – între individ çigrupul din care face parte.

Evident, acest raport se dilueazå pe måsura înde-pårtårii de grupul dominant al basileilor. Ei sînt cei careau parte de timeçi de geras, cuvîntul lor este ascultatçi hotårîrile lor sînt urmate; ei cad de acord sau se ceartå,çi comunitatea este mai degrabå martorul activitåÆii çigloriei lor, çi la råzboi, çi acaså. Rolul acesta de m a r tornu e înså neglijabil çi pasiv; practicile cutumiare alecåror urme le påstreazå epopeea dovedesc conçtiinÆaimplicitå a garanÆiei pe care prezenÆa comunitåÆii oconferå çi faptelor çi faimei eroilor. Tersit îi strigå luiAgamemnon cå are parte de roabele cele mai alese, pe

26

ZOE PETRE

care „noi Æi le dåm dupå pradå / æie-naintea oricui“20:privilegiul existå, dar este conferit de comunitate, toiAchaioi / protistoi didomen. Înainte de a fi împårÆitå,prada e xyneia keimena21, çi basileul este delegatulcolectivitåÆii22, chiar dacå „le primeçte, împarte cîteva çi-çi opreçte cele mai multe“23. Basileii împart dreptatea,dar comunitatea laudå hotårîrea dreaptå (epainei) çi orecunoaçte (gnoosi)24.

Rolul de premiså al acestor elemente de autoritatecomunitarå în constituirea ideologiei legate de polis afost subliniat într-un chip convingåtor çi nuanÆat. Nuråmîne mai puÆin adevårat înså cå ele råmîn secundareçi virtuale – în lumea eroilor lui Homer ca çi în cearealå – çi cå råmîne de încercat måcar o explicaÆie acondiÆiilor în care aceastå virtualitate a devenit o calerealå de evoluÆie. În acest stadiu încå, faptul cå ataripersistenÆe comunitare råzbat în epopee în pofida par-ÆialitåÆii aristocratice a acesteia dovedesc cå mentalitateaaristocraÆiei în formare absoarbe elemente ale unorsancÆiuni çi comportamente Æinînd de o autoritate colec-tivå incomplet uzurpatå.

Acest fapt nu mi se pare a fi independent – cel puÆinîn perspectivå – de aspectul dramatic, de crizå, înglobîndîntregul univers al existenÆei umane, pe care îl vådeçteprocesul de instaurare a proprietåÆii çi a garanÆiilor eiinstituÆionale la începutul epocii arhaice25. Martorul celmai elocvent al acestor ståri de fapt çi de spirit esteopera lui Hesiod26. Prefacerile unei lumi pe cale så senascå27 genereazå, pentru Hesiod, imaginea unui universuman precar, a unei existenÆe definite ca ambigue28;chipul dureros çi neliniçtit în care poetul din Ascraresimte absenÆa unei autoritåÆi garante a celor maielementare reguli de comportament social çi moral(dovadå a unui dificil proces de gestaÆie a dreptului29),suferinÆa neîncetatå a unei vieÆi mereu ameninÆate desåråcie çi lipsuri30 devin semne ale pråpastiei de netrecutîntre lumea îndoielnicå a muritorilor çi cea a zeilor,ordonatå de Dike31. NedreptåÆile unei existenÆe bîntuitede griji çi conflicte, tulburate de statornicirea unui alt fel

27


vorbeçte de Erga ca de un „instrument juridic“ (cf. çiP.B.R Forbes, „Hesiod versus Perses“, CR64, 1950, p. 83çi urm. excesiv). În fapt absenÆaunui atare instrumentpare a fi aspectul dominant al poemului – vezi Ed. Will, „Del’aspect éthique des origines de la monnaie“, RH212,1954, p. 223 çi urm.

35.M. Detienne, op. cit., p. 29.36.J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“,în Vernant,

Mythe et pensée, p. 23 (preluat de Simina Noica, „Aspecteale timpului mitic la Hesiod“, St.Cl.12, 1970, pp. 7-16).

37.Cf. Op. 213-285, organizate în funcÆie de cuplul (coincizînddoar în parte) Dike – dikai, çi Th. 901-903. Vezi çi inter-pretarea lui J.-P. Vernant, op. cit., pp. 44-46, subliniindvaloarea reelaborårii mitului vîrstelor, în funcÆie decriteriul Dike.

38.Izolarea social-economicå çi politicå a acelora a cårormentalitate o exprimå Hesiod a fost nu o datå subliniatå.Afarå de cîteva aluzii la raporturi de bunå vecinåtate, çiacelea limitate (cf. Hes., Op. 399-402), Æåranul lui Hesiodeste singur, cu truda lui, nici måcar nu ia parte la serbåricomune – cf. Hes., Op. 584 çi urm. çi sårbåtorile recon-stituite de L. Gernet, în L. Gernet çi A. Boulanger, Le géniegrec dans la religion, (retip. 1970), pp. 36-39; vezi H. Jean-maire, Dionysos, p. 31 çi urm. Polisçi agorasînt privitecuelocventå neîncredere (cf. Hes., Op.29-32; vezi çiH.Fraenkel, Dichtung und Philosophie2, München, 1966,p. 145).

39.Cf. remarcabila interpretare a sensului (çi limitelor)desprinderii cosmogoniei hesiodee din sistemul ierarhic alriturilor de suveranitate, la J.-P. Vernant, Les origines dela pensée grecque, Paris, 1965, pp. 114-116.

40.Cf. mai ales Hes., Op. 289 çi urm. (tes d’aretes hidrotatheoi proparoithen ethekan athanatoi) çi v. 293-295 –definiÆia omului panaristos çi esthlos – cu v. 225 çi urm.adresate basileilor. J.-P. Vernant („Le mythe hésiodique desraces“, în Vernant, Mythe et pensée, p. 46) scria „Le monded’Hésiode... est un monde mélangé ou coexistent côte àcôte, mais s’opposent par leur fonction, les petites et lesgrands, les vilains, deiloi et les nobles, esthloi, les agricul-teurs et les rois. Dans cet univers discordant, point d’autresecours que Diké... Si elle est respectée à la fois par ceuxdont la vie est vouée au ponoset par ceux qui disent ledroit, il y aura plus de bien que de maux“...

36

ZOE PETRE

Pentru cå råzboiul întemeiazå în epopee atît sis-temul de valori morale, cît çi pe acela de valori sociale:„a fi sau a nu fi råzboinic“ marcheazå un clivaj esenÆialal lumii homerice, çi, dacå s-a putut scrie, cu dreptate,cå în ordinea realului, statutul social al fiecårui individeste funcÆie de distanÆa sa faÆå de oikos14, nu este maipuÆin adevårat cå acest statut este çi, fie çi numai înordinea imaginarului, funcÆie de distanÆa sa faÆå deråzboi, çi cå aceste douå ierarhii nu se suprapun înîntregime. Conflictul central din Iliadao dovedeçte înfelul såu, pentru cå el poate fi citit ca mårturie a uneitensiuni între puterea moçtenitå çi cumva derivatå dinbogåÆie pe care o exercitå Agamemnon çi statutul eroicîncarnat de acel råzboinic absolut care este Ahile. Chiardacå çi bogåÆia este investitå cu valori mitice15, în sineea este totuçi ocultatå çi secundarå în raport cu pres-tigiul råzboinic: între Ahile çi Agamemnon, între Uliseråtåcit la råzboi çi „pretendenÆii“ domestici, poetul nuezitå.

Decalajul este la fel de perceptibil, pe de altå parte,între strålucirea faptelor de seamå çi subtextul uneinaraÆiuni în care abundå imaginile cotidiene – muncå çipåmînt, zestre çi moçtenire, turme çi pivniÆe16– careevocå o altå faÆå a lumii homerice, mai familiarå, dar maipuÆin deliberatå decît paradigma råzboinicå. Simplulfapt cå Odiseease complace în povestirea istoriei uneimoçteniri ameninÆate, tocmai în epoca råspunzåtoare deinstalarea mecanismelor de transmitere a proprietåÆii,stabilizate de cåtre polis17, este fårå îndoialå elocvent.Dar, aproape inutil så reamintim, aventurile lui Telemacnu reprezintå decît o componentå a Odiseii, a cårei ade-våratå semnificaÆie nu se citeçte decît în raport cu an-samblul fabulosului periplu al lui Ulise18. Ele fac parte,cu oikos-ul çi funcÆionarea sa, cu bogåÆia care nu estenici pradå, nici dar aristocratic, cu munca påmîntului çicreçterea animalelor, din acea categorie de informaÆii cetrebuie decriptate în subtextul unei naraÆiuni care înfå-Æiçeazå, direct çi cu strålucire, råzboiul çi aventura. Chiarîn interiorul reprezentårilor råzboinice, ceea ce se vede

45


vêque, Continuités et innovations dans la religion grecquede la première moitié du I-er millénaire, pp. 148-149, 1973,pp. 23-50.

11. Cf. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, loc. cit.12. M.I. Finley, loc. cit.13. Ipotezele formulate încå din 1925 de M.P. Nilsson (The

Minoan-Mycenaean Religion and its Survival in GreekReligion, Lund, 1925) au fost confirmate în chip remarcabilde cercetårile mai noi (chiar dacå limitat de domeniulcultelor çi cu nuanÆe uneori deosebite). Cf. idem, Ges-chichte der griechischen Religion, I3, 2, München, 1961,pp. 257-305.

14. Pentru definiÆia termenului cf. M.I. Finley, Lumea luiOdiseu (trad. rom.), Bucureçti, 1968, pp. 71-140; E. Ben-veniste, Le vocabulaire des institutions indo-européennes,Paris, 1968, vol. I, p. 295 çi urm.; M. Austin çi P. Vidal-Naquet, op. cit., pp. 54-57. Predominarea oikos-ului nuexclude persistenÆa altor forme de ståpînire çi exploatarea solului – obçtii parÆial dependente (sau nu), formefamiliale devålmaçe etc., pentru care informaÆia este foartevagå (cf. Il. 15, 174-210; Hes., Op. 379 çi urm.; Th. 603 çiurm.; Th., 1, 15-17; Pl., Lg. 3, 680 e-681 b; Arist., Pol.1252 b 16 çi urm.; Plu., De amore fraterno, 483 C-E, toatediscutabile), dar care pot fi presupuse: cf. W. Kamps,Heredes. Cherostai, Hantmahal. Étude comparative sur lesorigines de l`herédité [Archives d,`hist. du droit oriental, 3],Paris, 1947, p. 237 çi urm., citat de M. Detienne, Criseagraire et attitude religieuse chez Hésiode [Coll. Latomus,68], Bruxelles, 1963, pp. 23-27.

15. B. Snell, Poetry and Society, Bloomington, 1961, p. 17çi urm., fåcea observaÆia cå limbajul epic nu cunoaçtecompuse r e a l e, cu syn-, care så indice o acÆiune cuadevårat comunå, exemplificînd cu Il. 10, 224, undeaccentul cade asupra unor fapte adåugîndu-se unaceleilalte, nu asupra unei unitåÆi de acÆiune. Pasajul Il.,17, 267 çi urm., în care aheii se adunå în jurul fiului luiMenoitios avînd hena tymon, comentat de Snell ca „unitatede vederi“, este izolat.

16. A.W.H. Adkins, Merit and Responsibility, Oxford, 1960,p. 37 çi urm., pentru ierarhia homericå a valorilor.

17. L. Gernet, „Les nobles dans la Grèce antique“, Annales,1938, pp. 36-43 (= Gernet, Anthropologie, pp. 333-343);M.I. Finley, op. cit., pp. 103-106, 126 çi urm. OpoziÆia

33


trebuie så le adåugåm enorma metaforå a epopeii, careminimizeazå sau oculteazå ceea ce e non-eroic laoriginea privilegiului, çi întemeiazå astfel imaginarularistocraÆiei cetåÆilor.

Note

1. Fie çi numai abundenÆa acestei producÆii ar fi fåcut o astfelde investigaÆie aproape imposibilå fårå generoasa primiredin partea FundaÆiei Hardt, care mi-a oferit, cu ocazia uneiluni petrecute la Vandoeuvres în iulie 1980, nu numaimijloace de informare complete, ci çi calmul atît de propicereflecÆiei: sînt bucuroaså cå pot aduce çi pe aceastå calemårturia gratitudinii mele. Obiectul acestei note nefiindun „stadiu al chestiunii“ homerice, må limitez, deocam-datå, så reamintesc cå, dupå articolul Homeros al luiA. Lesky, RE Suppl. 11, 1967, col. 687-845, bibliografiaistoricå este adunatå de publicaÆii detaliate, dintre carecele mai complete råmîn „Forschungsberichte“ anuale dinArch. Anzeiger. Cf. çi A. Heubeck, Die homerische Frage.Ein Bericht über die Forschung der letzten Jahrzehnte,Darmstadt, 1974, precum çi bibliografia comentatå pecare P. Vidal-Naquet a redactat-o pentru cele douå ediÆii înlimba francezå ale cårÆii lui M.I. Finley, Le monde d’Ulysse(Paris, 1969 çi 1978).

2. Chiar astfel formulat, punctul de plecare al acestor consi-deraÆii este evident; în general interpretarea urmeazå tezaformulatå din 1954 de cåtre M.I. Finley, Le monde d’Ulysse,ed. a doua, revåzutå çi adåugitå, Paris, 1978; cf. çi P. Vidal-Naquet, „Économie et Société dans la Grece ancienne: l’oeuvrede Moses I. Finley“, Archives européennes de sociologie 6,1965, pp. 114-120; G.S. Kirk, „The Homeric Poems as His-tory“, în Cambridge Ancient History, fasc. 39(b), Cambridge,1975. Dacå acest articol vorbeçte, în continuare, despreIliada çi Odiseea ca monumente ale epocii arhaice, aceastase întîmplå doar sub aspectul lor global de o p e r e çi nusub acela de i n f o r m a Æ i e pe care epopeea ne-o oferå.

3. Profund înnoite prin punctele de vedere ale lui MilmanParry, L’Épithète traditionelle dans Homère; les formules etla métrique d’Homère, Paris, 1928 (vezi acum çi A. Parry(ed.), The Making of the Homeric Verse. The Collected

48

ZOE PETRE

le développement de la pensée juridique et morale en Grèce,Paris, 1917) a fåcut-o Ed. Will, „Aux origines du régimefoncier grec: Homère, Hésiode et l’arrière-plan mycénien“,REA59, 1967, pp. 5-50 (despre Hesiod pp.12-24). Ed. Willconsiderå cå revolta lui Hesiod este reflexul unei crizeagrare vaste, generate de sistemul succesoral de divizarea patrimoniului, în raport cu care proprietatea micå çimijlocie nu poate rezista. Opinia noastrå este în partediferitå, apropiindu-se, cum se va vedea, mai degrabå deconcluziile cercetårii lui M. Detienne, Crise agraire et crisereligieuse chez Hésiode [Coll. Latomus, 68], Bruxelles,1963, pp. 28-31.

27.A.R. Burn, The World of Hesiod. A Study of the GreekMiddle-Ages, Londra, 1930.

28.Cf. Hes., Op. 42-201 (secvenÆa Prometeu – Pandora – mitulvîrstelor) çi interpretarea lui R. Schaerer, L’homme antiqueet la structure du monde intérieur d’Homère à Socrate,Paris, 1958, pp. 77-79 çi J.-P. Vernant, „Le mythe hésio-dique des races“,în Vernant, Mythe et pensée, pp.19-44.

29.Hes., Op. 188 çi urm., 317-324 çi comentariul luiL.Gernet, op. cit., p. 14 çi urm. Aplicînd çi extinzîndconcluzii ale lui G. Glotz, La solidarité de la famille... Paris,1904, p. 266 çi urm.

30.Hes., Op. 176-178; 287; 302; 399 çi urm.; 498 çi urm.;635-638; 647, cf. v. 101: pleie men gar gaia kakon, pleie dethalassa.

31.J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,1965, p. 48; M. Detienne, op. cit., pp. 28-31.

32.Cf. L. Gernet, op. cit., p. 17, care defineçte hybrishesiodeeca „l’esprit de perdition“; R. Schaerer, loc. cit.(reluîndpropriul såu articol, La représentation mythique de laChute et du Mal, Diogène 2, 1955, p. 50 çi urm.);M.Detienne, loc. cit.

33.Ed. M. Meyer, „Hesiods Erga und das Gedicht von den fünfMenschengeschlechtern“,înGenethliakon... C.Robert,Berlin,1910, p. 159 çi urm., P.-M. Schuhl, Essai sur la formationde la pensée grecque, p. 235 çi n. 1. Pentru întreagaproblemå a influenÆelor orientale asupra lui Hesiod,v.recenta lucrare a lui P. Walcot, Hesiod and the NearEast, Cardiff, 1966.

34.C. del Grande, Hybris. Colpa e castigo nell’espressionepoetica e letteraria degli scrittori della Grecia antica, Napoli,1947, p. 53. – B. Snell, Die Entdeckung des Geistes, p. 55,

35


imediat este valorizarea faptei de seamå çi a eroului care osåvîrçeçte; tot ceea ce se leagå de limitele funcÆiei råzboiniceçi de limitele ethos-ului eroic– limite comunitare alestatutului çi ale puterii pe care o au basilees19, limita lacare comportamentul eroic se învecineazå cu inumanul, cusålbåticia, cu animalitatea20– trebuie, dimpotrivå, så fiedescifrat în subtextul cîntului epic.

Din acest punct de vedere, pînå la urmå, textulMuncilorlui Hesiod este opus çi complementar în raportcu poemele homerice, pentru cå ceea ce este ocultat înIliadaeste aråtat din primul moment în opera poetuluidin Ascra – çi mai ales pentru cå råzboiul care dominåuniversul homeric este palid çi parcå diminuat înviziunea hesiodicå a lumii: disjuncÆie marcatå întreprincipiul suveranitåÆii çi råzboi, statut subordonat alacestuia faÆå de un principiu de autoritate care îi esteexterior21– este evident cå Hesiod contestå tocmai ceeace Homer exaltå. Pentru Hesiod råzboiul în sine este ohybris, o formå a nemåsurii,care ar trebui så fie domi-natå, în timp ce în epopee, indentitatea între principiulsuveranitåÆii, iphi anassein, çi puterea råzboinicå, iphimachestai, este un dat esenÆial care marcheazå recipro-citatea dintre kratosçi bia22. Aceste echivalenÆe home-rice nu-çi capåtå adevårata semnificaÆie decît confrun-tate cu opoziÆiile instituite de Hesiod: nu este vorbadespre etape succesive sau independente, ci desprefaptul cå, de ambele pårÆi, råzboiul este un semnificantçi nu un semnificat.

Pentru cå, dacå la începuturile sale cetatea este çidivulgare çi împårÆire, privilegiul descendenÆei çi privi-legiul råzboinic, care sînt asociate, nu sînt împårÆite întretoÆi cetåÆenii. Este adevårat cå statutul lui Agamemnon,al lui Ulise, sau al oricårui alt erou ar fi anulat fårå oikosçi fårå bogåÆia pe care acesta o materializeazå; nu estemai puÆin adevårat, totuçi, cå „Æåranul“ lui Hesiod este çiel ståpîn al oikos-ului såu – în acelaçi chip în care unbasileu e ståpînul averii sale. Epopeea afirma cu strå-lucire dependenÆa bogåÆiei çi autoritåÆii de valoarea råz-

46

ZOE PETRE

p u b l i c – p r i v a t este mai e v i d e n t å în Odiseea, cf.Od. 2, 32, 443; 3, 82; 4, 314; 20, 264 çi urm. Vezi Ch.G. Starr, The Origins of Greek Civilization, New York, 1961,p. 336.

18. E. Benveniste, op. cit., II, p. 71 çi urm.; cf. çi p. 23 çi urm.(basileus).

19. Admirabil reconstituit de H. Jeanmaire, Couroi et Courètes,Lille, 1939; cf. çi L. Gernet, loc. cit.

20. Il. 2, 220 çi urm. (trad. Murnu).21. Cf. Il. 1, 124 çi urm.; 9, 328 çi urm.22. Il. 1, loc. cit.23. Il. 9, 335; situaÆia se verificå în practicile legate de jocuri;

cf. studiile revelatoare ale lui L. Gernet cu privire la acesteepisoade în epopee: „Jeux et Droit (Remarques sur le XXIIIchant de l’Iliade“, RD, 1948, p. 177 çi urm. = Droit etSociété en Grèce ancienne, Paris, 1955, pp. 9-18).

24. Il. 23, 539 çi urm. çi comentariul lui L. Gernet, loc. cit.Pentru formele prejuridice de manifestare a comunitåÆiigarante cf. idem, „Note sur la notion de délit privé en droitgrec, Droits de l’antiquité et sociologie juridique“, înMélanges Levy-Bruhl [Publ. de l’Institut de Droit romain del’Université de Paris, 17], Paris, 1959, pp. 393-405.

25. Fårå îndoialå, noÆiunea de proprietate este o abstracÆiunedoar parÆial elaboratå în aceastå societate (cf. E.F. Brueck,Totenteil und Selgerät im griechischen Recht, [MünchenerBeitr. zur Papyrusforschung und antiken Rechtsgeschi-chte, 9], München, 1926, p. 39 çi urm., citat de Detienne,Maîtres, p. 84, n. 14), çi dreptul asupra påmîntului trebuieså fi fost måcar tot atît de puÆin formalizat; totuçi, W.G.Forrest, op. cit., p. 46 çi urm., exagereazå, credem, redu-cînd dreptul arhaic de proprietate la o uzanÆå netulburatåde facto. ExperienÆa societåÆilor arhaice pare a indica omult mai timpurie definire „prejuridicå“ a dreptului deproprietate asupra solului. Cf. pentru Atica remarcabilacontribuÆie a lui L. Gernet, „Horoi hypothécaires“, în Studiin onore di U. E. Paoli, FlorenÆa, 1955, p. 346 çi urm. =Genet, Anthropologie, pp. 360-370.

26. Tratarea lui Hesiod ca „poet al nemulÆumiÆilor“ este un loccomun al interpretårii poemelor sale; pentru unele detaliicf. infra, p. 12 çi urm. Cea mai interesantå încercare de araporta opera lui Hesiod la o stare definitå a societåÆiigreceçti arhaice, nu la o „nedreptate“ genericå (dupåinterpretarea remarcabilå a lui L. Gernet, Recherches sur

34

ZOE PETRE

boinicå çi de monopolul ei, exact în epoca în care acesteraporturi se inversau, çi cînd privilegiul funciar, garantatde instituÆiile cetåÆii, devenea temeiul esenÆial al iden-titåÆii cetåÆeanului23.

Cititå astfel, mai degrabå ca discurs asupra råzbo-iului decît ca mårturie, mai curînd ca „oglindå a prin-Æilor“ decît ca reflectare a unei epoci, epopeea spune, înfapt, ceea ce spun aproape peste tot în Grecia nobiliicare-çi exercitå puterea în cetatea aflatå la începuturilesale: hippeis sau eupatridai, autoritatea lor se înfåÆiçeazåca anterioarå cetåÆii çi pretinde cå decurge dintr-unprincipiu diferit de cel pe care-l instaureazå cetatea – dinfuncÆia lor råzboinicå, mai ales, çi din originea lor aparte –legitimînd astfel monopolul puterii pe care ei o exercitå.Peste tot în Grecia, aristoi îçi exaltå precåderea în raportcu cetatea, afirmîndu-se ca nobilime, ale cårei calificåriaparte sînt ereditare çi anterioare politicului24. Epopeeaînrådåcineazå într-un trecut eroic çi råzboinic aceaståimagine; ea spune cum, atît de departe cît se poate urcaîn timp, se întîlnesc generaÆii succesive çi ilustre debasilees isotheoi çi de nobili råzboinici25. Aceaståperenitate a strålucirii eroice, confruntatå cu ciclul vîrs-telor çi cu anxietatea hesiodicå a originilor, instaureazåo imagine a unui univers strålucitor çi egal cu el însuçi,de la care aristocraÆia se reclamå la începuturile cetåÆii.Împreunå cu arta geometricå ajunså la akme, cu inau-gurarea jocurilor panelenice, compunerea poemelor mo-numentale în secolul al VIII-lea instaureazå mecanismede identificare esenÆiale pentru ideologia aristocraticå.Eroizarea råzboiului, dimensiunea miticå a bogåÆiilor çia descendenÆei au aceastå capacitate de a çterge tot ceeace, în cetatea pe cale så se nascå, se nåçtea sub semnulparticipårii tuturor çi al împårÆirii, çi de a exalta exce-lenÆa unei aristocraÆii care legitimeazå astfel statutul såuaparte. Metaforelor care fac din puternicii acestei epoci„cei mai buni“, „ståpînii cailor“ – acestor metafore pe careironia unor vremuri mai lucide le va denunÆa, uneoricu un singur cuvînt26 (dar asta, cum ar spune PierreVidal-Naquet, este o altå istorie) – acestor metafore, deci,

47


pun în joc o capacitate ordonatoare similarå çi aceleaçimecanisme de identificare: scenele de prothesissau deekphora, care Æin çi de reprezentarea funerarå çi decultul eroic6, situeazå nobilul defunct într-o descen-denÆå ale cårei fapte de seamå, a cårei excelenÆå sîntspuse tocmai de cåtre epopee.

Aceste corespondenÆe – argument destul de elocventde altfel, interzicînd o lecturå directå çi naivå a poemelorhomerice, pentru cå o esteticå de acelaçi tip cu cea atîtde abstractå a geometricului nu ar putea duce la otransparenÆå imediatå a textului sau a imaginilor sale –aceste corespondenÆe, deci, situeazå cele douå fapte majorecare sînt epica monumentalå çi arta geometricå în rapor-turi similare atît faÆå de trecut, cît çi faÆå de propria lorepocå. Ambele par så continue o tradiÆie anterioarå pecare de fapt o recupereazå, marcînd, prin dimensiunile çiprin calitatea lor, o rupturå, o inovaÆie, o distanÆare pecare trebuie så o decodåm.

Caracterul secund, elaborat, monumental al acestorcreaÆii, a cåror formalizare savantå, articulînd o inepui-zabilå arhitecturå, ordoneazå universul imaginarului,råspunde nu atît trecutului din care ele îçi iau formele,cît mai ales prezentului çi unei epoci care organizeazåspaÆiul politic çi universul uman al cetåÆii. ConstrucÆiaepopeilor monumentale fixeazå, ba mai mult, constru-ieçte, datele esenÆiale ale viziunii greceçti asupra lumii.Aceastå construcÆie imaginarå este strict contemporanåçi analogå în raport cu invenÆia instituÆionalå, care sta-bilizeazå fluxul labil al unei epoci de tranziÆie în aceastånouå ordine politicå care marcheazå constituirea cetåÆii(polis) în secolul al VIII-lea, chiar în momentul triumfuluiepopeii.

Din aceastå perspectivå, relaÆia fenomenului homericcu tradiÆia epicå anterioarå este înså problematicå, pentrucå întrebarea care se pune astfel istoricului este evidentå:de ce totuçi, exact în momentul în care se cristalizeazåstructurile çi instituÆiile cetåÆii, are loc aceastå exploziecare valorizeazå în asemenea måsurå creaÆia oralå dinDark Ageçi, chiar prin aceasta, un trecut supradimen-

40

ZOE PETRE

sionat? De ce acestor oameni care tråiau atîtea experienÆenoi çi decisive le plåcea så le însoÆeascå – de fapt, så leregîndeascå – în termenii unei tradiÆii pe cale de dispariÆie,de ce îçi vedeau ei epoca prin acest ecran de amintiri fa-buloase? La ce råspunde acest imens efort de construcÆieçi invenÆie eroicå al secolului al VIII-lea?

Din acest punct de vedere, latura arhaizantå aepopeii homerice este departe de a se limita la faptul cåIliadasau Odiseeanu menÆioneazå decît din greçealåfierul sau calul înçeuat, sau cå poemele sînt presåratecu aluzii la obiecte çi tehnici pe jumåtate mitizate deuitare: epopeea este într-un fel prin ea însåçi un ar-haism deliberat, evocînd în beneficiul primelor timpuriale cetåÆii un trecut eroic çi dispårut.

Aceastå dublå identitate a poemelor homerice, înacelaçi timp corolar al unei tradiÆii epice anterioare çiprimå manifestare literarå a Greciei cetåÆilor, pare laprima abordare destul de discutabilå, mai ales pentru cåea contrazice periodizarea uzualå, în care expresia lite-rarå çi, de aici, ideologicå a cetåÆii pe cale de a se naçteeste, invariabil, poezia liricå. Dar sincronismul esteprezent, çi el afirmå acest fapt indiscutabil: compunereapoemelor homerice este contemporanå, çi nu anterioaråapariÆiei cetåÆii.

Existå, de bunå seamå, o contradicÆie importantå înaceastå constatare: într-un text în care polisînseamnåde cele mai multe ori citadelå7, în care cele cîteva epi-soade care evocå imagini ale autoritåÆii politice sînt maidegrabå marginale, decorative chiar – într-un text carenu este deci, în cel mai bun caz, decît pre-politic, cum såregåsim mårturia acestei contemporaneitåÆi? Epopeea,ca çi arta geometricå, råspunde, desigur, exigenÆelor unorcomanditari nobili cårora le oferå o imagine de marcåeroizîndu-le trecutul – dar dimensiunea politicå a ace-leiaçi aristocraÆii în secolul al VIII-lea este un anacronismevitat cu grijå atît de aed cît çi de pictor.

Se obiçnuieçte så se ocoleascå aceastå problemå,mai întîi atribuind epopeii un loc aparte în proto-istoriacetåÆii, fåcînd-o apoi responsabilå de aceastå laturå

41


41. Plu., Apophthegm. Lac. 223 A.42. Vezi F. Solmsen, Hesiod and Aeschylus, p. 91; W. Donlan,

„The Tradition of Anti-aristocratic Thought in Early GreekPoetry“, Historia 22 (2), 1973, pp. 145-154, încheia ocercetare cu argumentele cåreia sîntem doar parÆial deacord, cu concluzia foarte judicioaså „The social historianmay well caution himself against emphasizing theweakness and discontent of the ’masses’... and shouldstress more the positive forces which produced so muchimportant social economic and political changes“.

43. Cf. H.T. Wade-Gery, „Hesiod“, Phoenix 3(3), 1949, p. 90.44. B.A. van Groningen, Hésiode et Persès [Medelingen d. Kon.

Ned. Akad. Van Wettenschaften, Afd. Lett., N.R., ser. 20,6], Amsterdam, 1957, p. 3; M. Detienne, op. cit., p. 62 çiurm.

45. Cf. Lillian H. Jeffery, The Local Scripts of Archaic Greece,Oxford, 1963.

46. Claire Préaux, „Du linéaire B créto-mycénien aux ostracagrecs d’Egypte“, CE 34, 1959, pp. 79-85; J.-P. Vernant, Lesorigines de la pensée grecque, Paris, 1965, p. 47.

47. A. Aymard, „Sur l’assemblée macédonienne“, REA 50,1950, p. 127 çi urm.

48. Cf. Y. Garlan, La guerre dans l’antiquité, Paris, 1973, p. 38çi urm.

49. Cf. mai cu seamå textele interpretate de B. Snell, „ZurSoziologie des archaischen Griechentums“, Gymnasium65, 1958, p. 48 çi urm., care absolutizeazå înså aspectulde discontinuitate al noÆiunilor çi reprezentårilor.


prietatea individualå a unui råzboinic, nu mai este instru-mentul råzboinic dat în folosinÆå de cåtre principe uneiclase de combatanÆi regali, ci un instrument strict ideo-logic, o emblemå çi un semn de prestigiu.

În acelaçi mod, la fel de imaginar, tradiÆia evocå, prinutilizarea epitetelor sale transformate în formule epice12,autoritatea „regilor divini“; am putea så plasåm acestereprezentåri ale suveranitåÆii råzboinice printre obiectelehomerice cu pedigree, cum propunea un autor så numimantichitåÆile aheene care subzistå în epopee13.

Recuperarea lor în poemele monumentale – compa-rabilå cu maniera de utilizare a supravieÆuirilor dintr-oepocå anterioarå la întemeierea cultelor poliade saueroice – pune, totuçi, un alt tip de problemå decît supra-vieÆuirea lor de-a lungul epocii „obscure“, pentru cå estevorba, de aceastå datå, despre integrarea acestor dateîntr-un orizont de gîndire care are tot mai mult încentrul såu politicul.

Or, epopeea este centratå, aça cum çtim foarte bine,nu pe polis, ci pe råzboi – mai mult, pe un råzboi supra-dimensionat. Pentru cå, dacå într-adevår existå douåtipuri de råzboi în poemele homerice – råzboiul troian, custrålucirea sa, cu incomparabila sa grandoare, cu desfå-çurarea sa excepÆionalå de forÆe, de ispråvi çi compor-tamente eroice, dar çi, risipite în trama naraÆiunii, aceleincursiuni de jaf care durau o såptåmînå sau o zi, råz-boaie amphi boelasie, pentru prada de boi, prin dimen-siunile lor mai degrabå meschine, acestea din urmåcorespund fårå nici o îndoialå istoriei tråite a acelorvremuri; în schimb, nu este greu så ne dåm seama cåråzboiul eroic, înfruntarea conducåtorilor de care çi aråzboinicilor diogeneis, este, în planul faptelor, cel maipuÆin adevårat. Aceastå proiecÆie supradimensionatå,inventarea unui råzboi a cårui strålucire nu se regåseçtedeloc, sau prea puÆin, în realitatea tråitå a lumii greceçtia începutului primului mileniu, nu poate fi våzutå doarca un fapt estetic; dilatarea imaginarå a ispråvii råz-boinice, a ordinii råzboinice a lumii este, de bunå seamå,expresia unei ideologii.

44

ZOE PETRE

multe nuanÆe decît se poate face aici – de cercetareaultimilor douåzeci de ani2. Dar dacå pentru un numårînsemnat de istorici, între care se numårå çi autoareaacestor rînduri, este neîndoielnic cå, pentru ceea ce esteesenÆial în comportamente, instituÆii, ierarhii de valori çide oameni, epopeea reconstruieçte istoria imaginarå aunui råzboi între eroi pornind de la amintirile istorieitråite din Dark Age; dacå este neîndoielnic, din acestpunct de vedere, cå atît Iliadacît çi Odiseeareprezintåîncununarea unei tradiÆii orale anterioare foarte bogate,totuçi cele douå poeme monumentale nu sînt produseobiçnuite ale acestei serii, opere spontane ale unei artetradiÆionale pe care hazardul le-ar fi înregistrat. PrincoerenÆå çi prin arhitectura lor grandioaså, prin utilizareasavantå a formalizårii epice, prin tot ceea ce face dinepopeea homericå un fenomen secundçi elaborat, elesînt opere de excepÆie3, pe care trebuie så le situåm caatare în istoria arhaismului timpuriu grec.

Chiar în sine, prin dimensiunile sale, ca çi prin ecoulsåu durabil çi rapid, fenomenul homeric nu ar putea fiun fapt obiçnuit sau måcar izolat în istoria secolului alVIII-lea; mai mult, el se alåturå altor mårturii cu privirela fascinaÆia pe care o exercitå, în aceeaçi vreme, faptelede seamå ale unui trecut eroic. Pentru cå, examinate dinaceastå perspectivå, apropierile care au fost stabiliteîntre epopee çi arta geometricå, a cårei akmeesteaproape contemporanå, nu pot fi reduse la o esteticåcomunå, exprimînd o aceeaçi atitudine, ritmuri çi modulesimilare4: îmbogåÆirea subitå, explozia monumentalå ageometricului sînt perfect comparabile, ca nivel secundde elaborare çi de invenÆie, întemeiat pe experienÆe ante-rioare, dar fårå så se reducå la ele, cu raporturile ce sepot stabili, sau cel puÆin ghici, între epopeea homericåçi tradiÆia care o precedå. Într-un alt plan, apariÆiadecorului figurat pe marile vase ale geometricului aflatla maturitate poate fi interpretatå, desigur, ca o dovadåa influenÆei exercitate brusc de epopee asupra imagi-naÆiei ceramiçtilor çi comanditarilor lor5, dar çi ca fe-nomen izomorf al epicii monumentale. Pentru cå ambele

39


sistematic arhaizantå a poemelor monumentale ale tra-diÆiei epice – fårå a se observa cå, din punctul de vedereal istoricului, convenÆiile estetice ale gestei eroice nu sepot explica prin ele însele, çi cå o „reminiscenÆå“ deanvergura Iliadeitrebuie totuçi så fie explicatå.

Trebuie spus, de altfel, cå, din punct de vedere isto-ric, reminiscenÆa nici nu existå cu adevårat, rezidualule o figurå de stil, pentru cå istoricul trebuie oricum sådea seama nu numai de mecanismele inovaÆiei, ci deasemenea, çi în måsurå egalå, de mecanismele persis-tenÆei. Dacå, în secolul al VIII-lea, convenÆiile epicepersistå cu strålucire, aceasta nu este dovada uneiinerÆii particulare a reprezentårilor din Dark Age, ci opersistenÆå asumatå a unei mentalitåÆi çi a unei ierarhiide valori care reiau în mod conçtient pe seama arhais-mului timpuriu amintirea unui trecut de la care aceaståepocå se revendicå çi pe care înÆelege så-l recupereze. Nus-ar putea oare, la limitå, så inversåm termenii intero-gaÆiei pe care tocmai am formulat-o, çi, în loc så spunemcå tradiÆia impunea epopeilor homerice un model pre-politic în ciuda contemporaneitåÆii lor cu dezvoltareacetåÆii, så recunoaçtem în acest model çi, mai exact, încaracterul såu pre-politic, una, cel puÆin, dintre raÆiunilecare au determinat vitalitatea çi integrarea epos-uluieroic în imaginarul arhaismului timpuriu?

Pentru cå aceastå instaurare a politicului, care estepentru noi inovaÆia prin excelenÆå a istoriei greceçti, cugreu putea fi tråitå altfel decît ca o continuitate; chiar înmomentul în care se cristalizau formele instituÆionale aleautoritåÆii aristocratice în cetatea arhaicå, epopeea leoferea garanÆiile unui precedent eroic çi ale unei legiti-mitåÆi independente de polispentru cå îi era anterioarå:legitimitatea epicå nu trebuia så se sprijine pe cetate;dimpotrivå, inversînd termenii, cetatea era consideratåa se sprijini pe ea.

Din aceastå perspectivå înÆelegem cel mai bine, cred,caracterul råzboinic al epopeii, atît de evident în Iliada,atît de esenÆial, în fond, çi în Odiseea. Desigur, råzboiuleste o realitate mai curînd cotidianå, atît în epoca obscurå,

42

ZOE PETRE

Homer arhaizant, Homer arhaic

ÎNTRE problemele homerice, aceea a raportuluidintre epopee çi istorie suscitå în continuare interesulfoarte viu al cercetårii, aça cum o bibliografie, chiarsumarå, a lucrårilor recente care trateazå – din apropieresau de departe – acest subiect o dovedeçte cu priso-sinÆå1. Concluziile atît de divergente la care ajung acestestudii nu par så descurajeze elanul autorilor lor, deçi,atît din punct de vedere metodologic, cît çi din acela aldificultåÆilor inerente lecturii unui text atît de bogat,sarcina istoricului confruntat cu epopeea este una dintrecele mai dificile.

Aceasta cu atît mai mult cu cît restituirea orizon-turilor în care poemele homerice îçi gåsesc substanÆa –aici este, într-adevår, miza esenÆialå a acestei literaturi –nu înseamnå epuizarea dezbaterii despre „Homer çiistorie“: de fapt, istoricul trebuie så dea seama çi defenomenul epic ca fapt de civilizaÆie, çi aceasta de laînceputurile sale pînå în epoca pe care o putem atribuicompunerii çi difuziunii celor douå poeme monumen-tale, ca så nu mai vorbim despre destinul ulterior, unicçi strålucit, al epopeii în imaginarul grec – care este çi elun alt capitol de istorie.

Poemele homerice, Iliada çi Odiseea, compuse înforma lor monumentalå cåtre mijlocul sau în timpulcelei de-a doua jumåtåÆi a secolului al VIII-lea, evocå untrecut reconstruit cu ajutorul unor formule çi episoadeluate dintr-o moçtenire tradiÆionalå care se leagå, celpuÆin prin esenÆa sa, de epoca post-micenianå çi pre-politicå a Greciei; acesta este, dupå pårerea mea, unpunct de vedere demonstrat cu prisosinÆå – cu mult mai

38

cît çi în epoca arhaicå. Putem, totuçi, så-i recunoaçtemdimensiunile pe care epopeea i le conferå? Atît absenÆaaproape generalå a fortificaÆiilor, cît çi såråcia inven-tarelor funerare cu caracter råzboinic8 se opun unuiasemenea transfer. Existå, evident, tentaÆia de a evocaepoca micenianå, dar, chiar dacå nu consideråm, açacum o fac aici, cå ruptura dintre civilizaÆia aheeanå çiepoca eroicå este evidentå çi ireversibilå, råmîne, açacum spuneam mai sus, faptul cå nici o problemå nu serezolvå dacå o etichetåm drept reminiscenÆå; mai curîndse complicå. Pentru cå o societate care uitase atît tacticacarelor de luptå miceniene, cît çi dominaÆia cvasi-reli-gioaså a prinÆilor wa-na-kes nu putea så-çi aminteascå,fårå greç, çi mai ales fårå motiv, acel cod atît de precis alvirtuÆilor çi valorilor råzboinice pe care epopeea îltransmite contemporanilor – çi posteritåÆii.

Existå poate un fond micenian – înceÆoçat de dispa-riÆia cadrului såu instituÆional – în hiperbolizarea råzbo-iului epic: amintirea pe jumåtate mitizatå a suveranitåÆiiråzboinice a prinÆilor din Micene sau Pilos a putut jucaun rol în imaginarul unei epoci „obscure“ în care afir-marea de basileiai locale revendica fårîme de autoritatede tip palaÆial, fårå a putea reface – nici måcar a-çiaminti – structurile profunde pe care se sprijinea putereaunui wa-na-ka micenian. S-ar putea foarte bine ca epocaeroicå så fi fabricat, pornind de la aceste supravieÆuirifragmentare, nu numai miturile sale de suveranitate9, ciçi o anumitå imagine a puterii; o asemenea continuitate,în acelaçi timp parÆialå çi imaginarå, nu este imposibilå,iar basilees care se dau drept anaktes, deçi exercitå într-omanierå radical diferitå o putere mult mai fragmentarå,mai condiÆionatå çi mai fragilå decît aceea a prinÆilor dinepoca bronzului, seamånå destul de mult cu ceea ce seîntîmplå cu persistenÆele civilizaÆiei materiale micenieneîn timpul Dark Age: tipuri de arme continuînd sau, maiexact, reinventînd forme heladice10; care de luptå11, acåror prezenÆå în mormintele de la începutul mileniuluiI nu reia mai mult decît epopeea o adevåratå tradiÆie acarelor miceniene, pentru cå acest obiect, devenit pro-

43


Structuri ale realului çi structuriale imaginarului în epoca primelorcolonii greceçti

ISTORIAcolonizårii greceçti este de multå vremeun teren preferat pentru reflecÆia istoricå care încearcåså discearnå, la confluenÆa fenomenelor sociale, amentalitåÆilor çi a categoriilor imaginarului, în ce modau fost toate acestea implicate în vasta miçcare deexpansiune a cetåÆii (polis). Dacå îmi iau acum libertateade a adåuga cîteva rînduri la enorma bibliografie dejaacumulatå este mai curînd pentru a scruta mai îndea-proape interferenÆa. Mi se pare potrivit så dedic acestepagini lui Emil Condurachi, acela dintre profesorii noçtricare, chiar dincolo de scrierile sale, çi-a închinat o mareparte din viaÆa sa de savant çi de om studiului feno-menului istoric al colonizårii antice.

Aceastå „roire“ a cetåÆii care este colonizarea aducecu sine nu numai cristalizarea instituÆiilor care formeazåo polis, ci çi un proces, coextensiv çi contemporan, dedefinire a categoriilor mentale care îi sînt proprii. Carac-terul organizat al primelor întemeieri coloniale çi absenÆaurmelor unei iniÆiative spontane çi informe din punct devedere politic sînt, într-adevår, împreunå cu caracterulpredominant agrar al primelor apoikiai, concluzii dincele mai ferme ale cercetårii arheologice în acest dome-niu. Acest caracter instituÆionalizat al primelor colonizåriimplicå înså un complex de decizii care presupun çi afirmåtotodatå caracterul colectiv al cetåÆilor, atît metropoli-tane cît çi coloniale. Pe fundalul expediÆiilor care stråbatMediterana, trebuie så reconstituim mecanismele uneiacÆiuni de selectare çi trimitere a noilor coloniçti, pregå-

52

9.Hdt. 5, 45.10.Idem, ibidem; cf. çi Str. 14, 1, 3 (C. 633).11.Hdt. 9, 94.12.Hdt. 6, 58.13.Cf. reflecÆiile lui M.I. Finley, „Sparta“, în Vernant (ed.),

Guerre, p. 150 çi urm. çi nota 9.14.Arist., Pol.1319 a 9 çi urm.15.Arist., Pol.1265 b 15 çi urm.16.M. Detienne çi J. Svenbro, „Les loups au festin ou la cité

impossible“, QS9(1), 1979, pp. 3-31.17.Apollod. 3, 9, 2.18.Aesop. nr. 229 (Chambry); cf. M. Detienne, „En Grèce

archadque: géométrie, politique et société“, Annales (ESC),1965, 3, p. 425 çi urm.

19.Hdt. 3, 142 çi urm.20.Arist., Ath.6, 2; cf. Plu., Sol.15; Id., praecepta de gerendae

reipublicae16, 10. 21.Od. 14, 211.


Papers of M. Parry, Oxford, 1971), studiile cu privire laraporturile dintre tradiÆia oralå çi epopeea homericå nu auîncetat så aparå: e.g. C.M. Bowra, Heroic Poetry, Londra,1952; A.B. Lord, Singer of Tales, Cambridge, Mass., 1960;G.S. Kirk (ed.), The Language and Background of Homer,Cambridge, 1964; idem, Homer and the Oral Tradition,Cambridge, 1976. Pentru specificitatea lui Homer vezibibliografia comentatå a lui J.P. Holoka, „Homeric Origi-nality. A Survey“, CW 66, 1973, pp. 257-293 çi A. Heubeck,„Homeric Studies Today“, ca çi întreaga culegere editatå deB. Fenik, Homer. Tradition and Invention, Leida, 1978(studiul lui A. Heubeck se gåseçte în volumul V, la pp. 1-17).Vezi çi referinÆele citate infra, n. 13; pentru o vedere deansamblu, admirabil nuanÆatå, vezi P. Vidal-Naquet,„L’Iliade sans travesti“, prefaÆå la Homere, Iliade, Paris[Folio], 1975.

4. Cf. R. Hampe, Die Gleichnisse Homers und die Bildkunstseiner Zeit, Tübingen, 1952; J.A. Moutsopoulos, Homer andGeometric Art, Atena, 1957, pp. 65-93; G.S. Kirk, op. cit., p. 144çi urm. çi, de o manierå mai generalå, W. Schadewaldt, VonHomers Welt und Werk, Stuttgart, 1965. Pentru arheologiaepocii submiceniene çi geometrice trebuie våzutå, bine-înÆeles, cartea lui A. Snodgrass, The Dark Age of Greece,Edinburgh, 1971; cf. çi J. Coldstream, Greek GeometricPottery, Londra, 1968.

5. A.M. Snodgrass, op. cit., pp. 429-435.6. M. Andronikos, Totenkult. Archaeologia Homerica, Göttingen,

1968; Donna C. Kurz çi J. Boardman, Greek Burial Cus-toms, Londra, 1971, pp. 45-53. Cf. çi Th. Hadzisteliou-Price,„Hero-Cult and Homer“, Historia 23, 1973, pp. 129-144.

7. W. Hoffman, „Die Polis bei Homer“ (1956), în F. Ges-chnitzer (ed.), Zur Griechischen Staatskunde [Wege derForschung 96], Darmstadt, 1969, pp. 123-158; cf. çiS. Deger, Herrschaftsformen bei Homer, Viena, 1970, ca çiîntreaga carte a lui M.I. Finley, op. cit.

8. Cf. P. Courbin, „La guerre en Grèce à haute époque d’aprèsles documents archéologiques“, în Vernant (ed.), Guerre,p. 29 çi urm. Constatåri similare cu privire la obiceiurilefunerare l-au fåcut pe A.M. Snodgrass, op. cit., p. 391, såse îndoiascå de faptul cå Homer ar transmite informaÆiipertinente pentru epoca obscurå; dar vezi observaÆiile luiM.I. Finley, „Retour au monde d’Ulysse“ (1974), în idem,

49


post-homerice mai ales ca epitet al zeilor. Manifestårileacestui tip de putere nu au aproape nici o relaÆie cuproblematica „clasicå„, aristotelicå, a regalitåÆii (basileia);matricea ei este de un alt tip çi dintr-o altå vreme.

TradiÆia acumuleazå în jurul tiranilor simbolurileregale, exemple fiind carul lui Pisistrate23 sau purpuraîmbråcatå – ni se spune – de cåtre cei trei tirani aiEritreii, Ortyges, Iros çi Echaros24. Descifrînd legendalui Policrate, Louis Gernet vedea în inelul pe care tiranull-a aruncat în mare un substitut simbolic al puterii, unsigiliu regal sacrificat într-o imitare a unei ordalii desuveranitate25. Simonide vorbeçte despre tiranii purtåtoride sceptru, semn regal prin excelenÆå26.

Pe de altå parte, începînd cu primul text care men-Æioneazå tiranul, cel al lui Archiloch27, bogåÆia – obogåÆie impresionantå çi depåçind orice måsurå comunåeste complementul obiçnuit al tiraniei. Policrate este unexemplu în acest sens, la fel Pisistrate, care reintrå înAtena împodobit cu strålucirea pe care i-o conferå aurultracic. MagnificenÆa ofrandelor Cypselizilor sau aletiranilor sicilieni, fastul pe care îl pune în joc Clistenela cåsåtoria fiicei sale, sînt mårturii ale unei bogåÆiifabuloase28. Reprezentant excesiv al unei ostentaÆiinobiliare – dar pe care tiranii nu o tolereazå niciodatåla alÆii – tiranul îçi afirmå astfel puterea sa singularå.Pentru cå, de la Hesiod la Pindar çi la Platon, bunurilefårå numår, abundenÆa aproape miraculoaså a bogåÆiei,mai ales a aurului, este un semn çi un privilegiu regal29.

GaranÆie de suveranitate çi de abundenÆå, aceaståbogåÆie este deseori acordatå nu numai zeilor ci çi popo-rului. Gestul tradiÆional al darului suveran çi funcÆiaregalå de (re)distribuitor al bogåÆiei sînt reluate de cåtretirani, distribuitori ai metalelor preÆioase, ai påmîntului,ai apei.

Existå adesea un raport între începuturile emisiu-nilor monetare în lumea greacå çi tiranie. Primul tiran,care este totodatå un rege, Pheidon din Argos, trecedrept „inventatorul“ monedei30; ipotezele cu privire lainiÆiativele monetare ale lui Cypselos31, Policrate32,Pisistrate33 sau ale primilor tirani ai Efesului34 mi se parcel puÆin verosimile. De altfel, momentul tiranic este

64

ZOE PETRE

20.Pentru acest subiect vezi excelenta analizå consacratå deAnnie Schnapp-Gourbeillon relaÆiilor eroilor cu lumeaanimalå: Lions, héros, masques, Paris, 1981, pp. 95-131 çipassim.

21.J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races: Essaid’analyse structurale“, în idem, Mythe et pénsée chez lesGrecs6, Paris, 1981, pp. 13-41.

22.Cf. demonstraÆia lui A. Mele, Società e lavoro nei poemiomerici, Napoli, 1968, p. 23 çi urm.

23.Vezi consideraÆiile lui M.I. Finley, „The Alienability of Landin Ancient Greece“, Eirene7, 1968, pp. 25-31.

24.Vezi L. Gernet, „Les nobles dans la Grèce antique“, în idem,Anthropologie, pp. 333-344.

25.Caracterul puternic privilegiat al participårii la råzboirezultå foarte bine din analiza lui J.V. Andreiev, „Volk undAdel bei Homer“, Klio57, 1975, pp. 281-291, care demon-streazå limpede cå masa combatanÆilor homerici este unVolksadel.

26.Cf., e.g., hoi pacheesla Hdt. 5, 30, 77, sau Ar., V.288.


Comportamentul tiranic

ÎNmai multe dintre studiile sale, Louis Gernet atrå-geaatenÆia asupra frecvenÆei destul de mari a temelor„regale“ în tradiÆia cu privire la tirani1: amintire a simbo-lurilor çi ordalie de suveranitate în legenda lui Policrate,a unei întronåri çi a unei cåsåtorii sacre în punerea înscenå a întoarcerii lui Pisistrate la Atena. Fapte de acestordin pot fi utilizate – dupå pårerea mea– pentru a lim-pezi nu numai anumite aspecte ale constituirii tradiÆiei cuprivire la tirani, ci chiar ale istoriei lor: dacå existå poveçticu privire la tirani – çi existå din abundenÆå – existå çiun nucleu de fapte çi de gesturi transmis de o tradiÆie maisigurå, care pare så indice cå tiranii înçiçi cåutau situaÆiilesimbolice, çi cå acestea se organizeazå într-o manierådestul de sistematicå çi de semnificativå pornind de laimaginea miticå a regalitåÆii2.

Numeroçi sînt tiranii care descind – sau pretind cådescind – dintr-un neam „regal„. Reale sau fabricatepentru nevoile cauzei, istorisirile råspîndite cu atîta insis-tenÆå despre „copilåria lui Cypselos“ çi legåturile sale cucasa Bacchiazilor3stau mårturie pentru prezenÆa aceluiaçisentiment care îl împinge pe Pisistrate så exalte ascen-denÆa sa codridå4Nu prea are importanÆå, måcar pentrumoment, så çtim cît de legitime erau aceste pretenÆiigenealogice; însuçi faptul de a le fi proclamat este elocventpentru cåutarea unui fel de continuitate cu regalitatea. Pelîngå alianÆele matrimoniale încheiate cu casele regale (caîn cazul lui Pittakos care se cåsåtoreçte cu o Penthilidå5

sau al lui Procles, tiran al Epidaurului, cåsåtorit cu o fiicåa regilor arcadieni6), pretenÆiile genealogice ale unuiPisistrate, poate çi ale unui Clistene din Sicyon7, aleNeleizilor milesieni Laodamas çi Amphitres8sau ale lui

62

op. cit., pp. 177-198 (pasajul din Snodgrass este comentatla pp. 197-198).

9. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,1964.

10. P. Courbin, op. cit.11. Idem, ibidem; cf. çi J.K. Anderson, „Greek Chariot-Borne

and Mounted Infantry“, AJA 79, p. 175 çi urm., carededuce înså de aici un argument în favoarea realismuluilui Homer.

12. T.B.L. Webster, From Mycenae to Homer, Londra, 1964.13. Problema formulelor homerice çi a transformårilor lor a fost

inovatå în aceçti ultimi ani prin studiile lui A. Hoekstra,Homeric Modifications of Formulaic Prototypes, Amsterdam,1965, çi J.B. Hainsworth, The Flexibility of the HomericFormula, Oxford, 1968; cf. çi idem, „Structure and Contentin Epic Formulae“, CQ 14, 1964, pp. 155-164; M.N. Nagler,„Towards a Generative View of the Oral Formula“, TAPhA 98,1967, pp. 269-281; A. Hoekstra, „Aèdes anciens et poètesionies“, în Le monde grec. Hommage à Claire Préaux,Bruxelles, 1975, pp. 25-32.

14. M.I. Finley, op. cit., pp. 60-89.15. L. Gernet, „La notion mythique de la valeur en Grèce“, în

idem, Anthropologie, pp. 93-139.16. La consideraÆiile deja citate ale lui M. I. Finley, se poate

adåuga analiza lui H. Strasburger, „Der soziologische Aspektder homerischen Epen“, Gymnasium 60, 1953, pp. 102-107,care subliniazå dubla naturå a eroului, Ritter undGrossbauer in einer Person (p. 107), referindu-se la J.Hasebroeck, Griechische Wirtschafts-und Gesellschafts-geschichte, Tübingen, 1931, p. 10.

17. Vezi P.W. Rose, „Class Ambivalence in the «Odyssey»“,Historia 24, 1975, pp. 129-149, çi, pentru ansamblulproblemei, Ed. Will, „Aux origines du régime foncier grec:Homère, Hésiode et l’arrière-plan mycénien“, REA 59,1957, pp. 5-50.

18. Vezi P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuses et mythiques dela terre et du sacrifice dans l’Odysée“, acum în idem, LeChasseur noir. Formes de pensée et formes de société dansle monde grec, Paris, 1981, pp. 39-68.

19. Cf. L. Gernet, „Jeux et droit“ (1948), în idem, Droit et sociétédans la Grèce ancienne, Paris, 1955, pp. 9-18; M. Detienne,„En Grèce archaïque. Géométrie, Politique et Société“,Annales (ESC) 1965, pp. 425-441; idem, Maîtres, pp. 81-92.

50

ZOE PETRE

Amphiklos din Chios9, purtåtor al unui nume regal, facaluzie la regalitåÆi legendare din care tiranii pretind cådescind în mod legitim. În scrisoarea adresatå lui Solonde Pisistrate – text în mod evident apocrif çi tradiv, darcare påstreazå totuçi o mårturie a judecåÆii antichitåÆiiasupra tiraniei – se spune cå Pisistrate ar fi scris: „Fiindun descendent al lui Codros… nu am primit decît pri-vilegiile pe care atenienii au jurat så le ofere lui Codrosçi pe care totuçi le-au abolit mai tîrziu... Nu revendicnimic altceva decît privilegiile care erau altådatå acor-date regilor“10. Într-un pasaj capital din Politica, Aristotelconstata cå singurul mijloc de a salva tirania era de a oface „mai regalå„: tyrannidos soteria poiein auten basi-likoteran11, scria el.

Ceea ce la Aristotel poate så treacå drept o con-strucÆie pur logicå (pentru cå, spune el în esenÆå, ceeace pierde regalitatea este cå ea se apropie de tiranie, iarceea ce o poate salva pe aceasta din urmå este de a seapropia de regalitate) se regåseçte în faptele multortirani, iar Stagiritul, care-çi exemplificå el însuçi teza,çtie acest lucru. Lista tiranilor arhaici desemnaÆi deizvoare este destul de importantå: Cypselos çi Periandrula Corint12, Myron al II-lea la Sicyon13, Pantaleon çiDamophon, „regi“ ai Pisatidei14, Cadmos çi Skythes15,Amphiklos la Chios16, Amphicrates la Samos17, Pittakosla Mitilene18, Theron la Agrigent19, Gelon la Siracuza20;din Suda çtim cå Eupolis dådea titlul de rege chiar çi luiPisistrate21. Desigur, nu e vorba så demonstråm cå ti-ranii purtau în mod oficial titlul de rege. Dar faptul însine cå se låsau cu plåcere numiÆi basileis oferå totuçio vagå sugestie de continuitate (pe care cuvîntul recenttyrannos nu o conÆine) çi mai ales, o ordine de mårime,ca så spunem aça, a aspiraÆiilor tiranice. În dedicaÆiacelebrului auriga din Delfi, Polyzalos se proclamå dinneamul celor care Gelas…anasson22, „domnitori pestecetatea Gela“, fåcînd astfel mai evident caracterul excep-Æional al unei puteri definite în timpuri imemoriale ca oregalitate legendarå, fårå nici o relaÆie cu norma çi cunatura autoritåÆii civice: anax descinde din titlul princiarmicenian wanaka, este titlul care îl deosebeçte în epopeepe Agamemnon, anax andron, çi dåinuie în textele

63


compenseazå orice tendinÆå de nivelare çi refac privilegiul,mai brutal poate decît în colectivitåÆile metropolitane7.

Så fie vorba, totuçi, despre utopii tardive, sau despreo discrepanÆå între discursul colonizårii çi realitåÆileîntemeierilor arhaice? Dacå, în ciuda degradårii rapidea oricårei paritåÆi originare, numeroase întemeieri colo-niale continuå så fie proclamate epitei isei kai homoiaidecåtre autoritatea care le iniÆiazå, fårå ca aceasta såimplice într-adevår realizarea acestor promisiuni inaugu-rale, nu s-ar putea identifica aici o ideologiea înteme-ierilor8– çi, pornind de aici, o ideologie a cetåÆii arhaice?

Cazurile, destul de numeroase, de înzestrare privile-giatå în întemeierile coloniale nu dezvåluie, de fapt, doarinegalitatea – foarte consistentå de altfel – a noilorcetåÆeni, ci çi mijloacele prin care aceastå realitate esteintegratå în reprezentårile paritare. Bunurile privilegiatede care se bucurå oikistaisau numeroase alte personajecare au slujit cetatea par så le fi fost oferiteîn plus faÆåde lotul colonial. Astfel Dorieus, eroul unei povestiridespre ctitoriile coloniale relatatå de Herodot, poateconsacra Athenei Crathia „temenos-ul... din apropiereaalbiei secate a rîului Crathis“9din prada de råzboi luatåde la sibariÆi: în primul rînd pentru cå el primise oparteprivilegiatå din aceastå pradå, apoi çi pentru cådispunea de alte påmînturi pentru sine çi pentru ai såi.Aceastå dublå atribuire – klerosçi temenos, parteaaleaså, de soi, conferitå din pradå – trebuie så fi fostdeseori însoÆitå de transmiterea ereditarå a acestor bu-nuri, împreunå cu cea a privilegiilor religioase, care, lafel de frecvent, le erau asociate10. Ea evocå, de altfel, untip de distribuire prea familiar pentru a nu fi revelator înacest context: basileii homerici primeau mereu douåpårÆi din prada de råzboi: partea lor de råzboinici, trasåla sorÆi din capturile împårÆite în kleroiegali, la rînd cutoÆi råzboinicii, dar pe deasupra çi gerea, partea de soi,partea aleaså, atribuitå de comandant, corespunzåtoarerangului lor çi ispråvilor pe cîmpul de luptå. Atunci cîndEvandru din Apollonnia primeçte mai mulÆi kleroidreptcompensaÆie11, cum så nu ne gîndim la regii Spartei,

56

ZOE PETRE

care, la mesele comune unde fiecare spartiat primea oporÆie riguros egalå cu a celorlalÆi, primeau douåporÆiila fel de egale, dar duble, din mîncarea oferitå în cadrulsisitiei12?

Tot la Sparta, egalitatea dintre kleroitrebuie så fi fostçi ea, de fapt, o egalitate minimalå; nimic nu împiedica,de exemplu, ca un spartiat så deÆinå, peste lotul civic,proprietåÆi în teritoriul oraçelor din perioikis. Altfel cumam putea explica existenÆa unor averi ieçite din comun,pe care ni le sugereazå învingåtorii lacedemonieni de lajocurile panelenice13? Acelaçi mecanism se regåseçte înnumeroase cetåÆi care controleazå distribuirea påmîn-turilor din apropiere de polis, låsînd liberå dobîndirea depåmînturi din eschatie: „vechile legi foarte utile“ men-Æionate de Aristotel, care stabileau un maximum deproprietate „într-un spaÆiu definit între un anumit locçi citadelå sau cetate“, sau care interziceau înstråinareade protoi kleroi, aveau în vedere aceeaçi paritate mini-malå între cetåÆenii-proprietari ca çi obscura lege aaphyteenilor la care se referå acelaçi pasaj din Politica14.Acelaçi tratat al Stagiritului dezvåluie, dupå pårereamea, semnificaÆia specificå a acestor norme, informîndu-necå Pheidon admitea inegalitatea primarå ca mårimealoturilor, kai ei to proton tous klerous anisous eichonpantes kata megethos15: fiecare are un lot, chiar dacåsuprafaÆa acestora este diferitå. Aceastå isomoirie mini-malå prezintå privilegiul ca fiind doar cantitativ, katamegethos, integrîndu-l, ca element comensurabil, decinormat, imaginilor de omogenitate calitativåa corpuluide cetåÆeni-proprietari. Aceçtia sînt asemenea, homoioi,deoarece fiecare are un kleros, çi aceastå paritate mini-malå întemeiazå prin ea însåçi çi legitimeazå o inegali-tate integratå reprezentårilor de similitudine solidarå.

O poveste despre modurile împårÆirii pråzii16

sugereazå aceastå conjuncÆie contradictorie a dispa-ritåÆilor integrate unei imagini de similitudine. Anecdotapovesteçte cå Idas din neamul Apharetizilor, ales detovaråçii såi pentru a împårÆi turmele capturate întimpul unui raid al Dioscurilor çi al celor doi fraÆi

57


tirile, cålåtoria çi primejdiile sale, sau, în sfîrçit, episoa-dele stabilirii pe un påmînt nou, cu gesturile constitutiveale instalårii – delimitarea viitoarei cetåÆi çi a teritoriuluiacesteia, întemeierea sanctuarelor çi a incintei, instituireanormelor care vor guverna noua comunitate. Fiecare dintreaceste acte presupune, dacå nu o participare efectivå acorpului civic la acÆiunea politicå, cel puÆin o elementaråsolidaritate a cetåÆenilor çi o supunere, cel puÆin ele-mentarå çi ea, la deciziile presupuse a fi colective.

Nedispunînd de altå forÆå publicå decît nucleul deråzboinici ai cetåÆii, cetåÆile din aceastå primå epocå sîntobligate så-çi asigure o participare solidarå a majoritåÆiilocuitorilor, fårå de care orice întreprindere colonialå arfi fost ameninÆatå încå înainte de realizarea ei. De aceea,probabil, mediul colonial este cel în care se cristalizeazåprimele expresii ale unei ideologii a solidaritåÆii civice.Archiloc, poetul-oikistes, este acela care inventå cuvintenoi pentru a transmite aceste noi realitåÆi: xunonie, comu-nitatea care include, dar çi depåçeçte vechile solidaritåÆi,çi care-çi numeçte concetåÆenii kasignetoi çi symmachoi,fraÆi çi camarazi de arme, în råzboiul comun al cetåÆii1.Tot Archiloc este primul, se pare, care ar fi imaginat me-tafora cetåÆii-corabie, loc comun prin excelenÆå al retoriciipolitice ulterioare2, topos al solidaritåÆii ale cårui cono-taÆii nu mai au nevoie de comentariu. Acest Adelsdichter,poetul nobil care nåscoceçte sloganurile fraternitåÆiicivice, este imaginea însåçi a unei epoci çi a unei istoriiîn care aristocraÆia deÆinåtoare a puterii se preface måcarcå o împarte cu ceilalÆi çi participå astfel din plin lacrearea cadrelor comunitare ale imaginarului politic:fiindcå aceastå roire organizatå çi politicå a cetåÆilorGreciei care este colonizarea aparÆine în primul rînddomeniului puterii çi al autoritåÆii, çi este înainte de toateexpresia iniÆiativei celor care le deÆin în cel mai înalt gradîn vechile cetåÆi – nobilii urmaçi ai basileilor din epopee.

Este ceea ce dovedesc çi cele mai timpurii traseeurbane ale primelor colonii. Traseul urban de la MegaraHyblaia din secolele VIII çi VII, de pildå, realizat, fårå nicio îndoialå, din iniÆiativa çi sub autoritatea nobililor

53


cetåÆenii al cåror privilegiu comun este proprietatea civicå,guvernatå de acelaçi drept çi beneficiind de aceleaçigaranÆii politice. Kleros-ul este acela care materializeazåsolidaritatea statutului economic cu statutul politic alcetåÆenilor: de aceea discursul de întemeiere, ca çi prac-tica înfiinÆårilor de colonii, a cåror temå dominantå estedistribuirea påmînturilor çi mecanismele sale, reprezintåun capitol esenÆial nu numai în istoria, ci çi în imaginarulcetåÆii greceçti.

Note

1. Archil. fr. 89, D; fr. 81, 12, 24 çi 28 (Lassère-Bonnard); veziB. Snell, „Zur Soziologie des archaischen Griechentum“,Gymnasium 65, 1958, p. 98 çi urm.; idem, Poetry andSociety, Bloomington, 1961, p. 38 çi urm.

2. Archil. fr. 56 D; cf. Schol. ad Ar. V. 29; Pl., Plt. 297 e.3. Vezi concluziile monumentalei publicåri a såpåturilor de

la Megara: G. Vallet, Fr. Villard, P. Auberson, MegaraHyblaea, 1, 2 vol., Roma, 1976, precum çi precizårile luiR. Martin, L’urbanisme dans la Grèce ancienne2, Paris,1974, p. 308 çi urm. çi idem, „Problèmes d’urbanismedans les cités grecques de Sicile“, Kokalos 18-19, 1972-1973, p. 348 çi urm.

4. A. Wasowicz, Olbia Pontique et son territoire, BesanØon-Paris, 1975, p. 131.

5. D. Adameçteanu, Suddivisioni di terra nel Metapontino, înFinley (ed.), Terre, p. 49 çi urm.

6. Pentru vocabularul întemeierilor paritare vezi mai alesD. Asheri, Distribuzioni di terre nell’antica Grecia, Torino,1966, çi B. Boreck, Survivals of Some Tribal Ideas inClassical Greece, Praga, 1965; împotriva supraevaluåriiacestor fapte vezi mai ales M. I. Finley, „The Alienabilityof Land: A Point of View“, Eirene 7, 1968, p. 28 çi passim;E. Lepore, „Per una fenomenologia dei rapporti tra città eterritorio“, Atti del VII Convegno di Studi sulla MagnaGraecia, Taranto, 1967, Napoli, 1968, p. 5 çi urm.; cf. çiEd. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, p. 618.

7. E. Lepore, „Problemi dell’organizzazione della «chora» co-loniale“, în Finley (ed.), Terre, p. 17 çi urm.

8. E. Lepore, op. cit., vorbeçte despre propagandå.

60

ZOE PETRE

existå o aglomerare de termeni de tip paritar, çi cå ima-ginea împårÆirii publice çi normate – în primul rînd apåmîntului – dominå întreg cîmpul semantic al terme-nului kleros.

Dacå, pe de altå parte, avem în vedere mårturiilearheologice deja evocate, trebuie så constatåm cå ima-ginea de omogenitate pe care çi-o då cetatea la începu-turile sale transpare atît în sistematizarea spaÆiului, cîtçi în preferinÆa pentru cuvinte care implicå recunoaçtereapublicå a unei împårÆiri juste çi paritare.

În sfîrçit, nu secolul al IV-lea a inventat, din nimic,isomoiria: ea trebuie så fi existat cel puÆin la Sparta înepoca arhaicå – cu nuanÆe, fårå îndoialå, asupra cåroravoi reveni imediat –, iar ca mod de gîndire, dacå nu camod de a exista al cetåÆilor arhaice, ea pare så se schi-Æeze în acele reprezentåri paritare çi publice atestate atîtde arheologia oraçelor, cît çi de cea a cuvintelor. Dacådezbaterea politicå formuleazå, în vremea lui Platon,teme paritare, aceasta nu se întîmplå prin inovare, ci prinregåsirea, la izvoarele sale, a unei prime reflecÆii desprepolis, în opoziÆie cu dezvoltarea cetåÆii clasice resimÆitåca fiind o deviere – dar aceasta este o altå istorie.

În ultimå instanÆå, ceea ce suscitå o neîncrederetenace a istoricilor moderni faÆå de identificarea temelorisomoirieiîn istoria coloniilor la începuturile lor estedezacordul acestor teme cu faptele concrete ale acesteiistorii: pentru a pune la îndoialå realitatea distribuiriloregalitare, este suficient så fie evocat simplul fapt cå unnumår important de colonii devin la rîndul lor metropole–ceea ce dovedeçte, în ultimå instanÆå, cå ele au ajunsrepede så se reediteze, dincolo de mare, starea de crizåagrarå, inegalitåÆile çi tensiunile care se aflaserå laoriginea expansiunii coloniale. Numeroçii factori careanuleazå orice distribuire egalitarå a påmîntului acÆio-neazå aici tot atît de profund ca çi în cetåÆile de origine;dacå nu çi mai profund, pentru cå privilegiile primilorcoloniçti çi mecanismele caracteristice pentru orice emi-grare în grup, care Æin atît de incapacitåÆile de adaptarecît çi de „hiperadaptaÆii“ care se impun de la o zi la alta,

55


Apharetizi, a imaginat o distribuÆie foarte ingenioasåprin aparenÆa sa echitabilå: el a împårÆit turmele în douåpårÆi egale çi un bou fript în patru mere, patru porÆii deasemenea egale, hotårînd „ca o jumåtate din pradå så fiea aceluia care va termina de mîncat primul partea sa dinfripturå çi ca al doilea så ia restul pråzii“; înghiÆindsingur primele douå sferturi, Idas a plecat cu toatåprada17. Dincolo de ironia acestui agonal mîncåilor, seremarcå insistenÆa textului asupra gesturilor caresemnificå un partaj echitabil – jumåtate din pradå, unsfert din bou; aceastå povestire despre o isomoiriedeturnatå conÆine atît aparenÆele de legitimitate çi decorectitudine, cît çi denunÆarea caracterului imaginar alacestei paritåÆi, devenitå atît de uçor un instrument deapropriere abuzivå.

Idas nu este un adversar al paritåÆii; dimpotrivå, elo instaureazå, dar o çi instrumentalizeazå într-un ase-menea mod încît ea pare så declançeze inegalitatea de lasine. Aceastå confruntare permanentå a normelor pari-tare cu inegalitatea este foarte sugestivå, ca çi moralafabulei „lupului legislator“, atît de des discutatå în ultimavreme în legåturå cu isotesîn cetatea arhaicå18. Ca çi înistoria lui Maiandrios povestitå de Herodot19, fabulapune în scenå un protagonist care proclamå publicparitatea çi un adversar al acestuia care dezvåluie, la felde public, faptul cå legislatorul începuse prin a-çi apropriaîn mod fraudulos bunuri ascunse. De asemenea, sepovestea cå Solon ar fi fåcut speculaÆii cu påmînturile pecare le-a proclamat libere20. În toate aceste anecdote,opoziÆia nu se stabileçte între isotesçi privilegiu, ci întreparitatea proclamatå çi aproprierea secretå a unorbunuri incontrolabile; privilegiul public cerut de Maian-drios cetåÆenilor din Samos nu este contestat nici înfapt, nici în principiu. Nu legea, ci ipocrizia legiuitoruluieste contestatå. Se întrevåd astfel nu numai compor-tamente abuzive care pun în pericol similitudinea pro-clamatå, ci çi ambiguitatea constitutivå a unei distribuÆiicare se face virtual epi tei isei kai homoiaiçi care face dinprivilegiul public çi într-un fel normat, o regulå funda-

58

ZOE PETRE

(aristoi), care, ca peste tot în lumea greacå, deÆin çi aiciputerea, dovedeçte existenÆa unei divizåri originare ateritoriului civic în spaÆiu public çi spaÆiu privat, ofuncÆie de la origine definitå çi specificå a centrului civic,precum çi o ritmicitate caracteristicå în distribuirealocuirii3. Nu sîntem încå în vremea urbanismuluiisonomic per strigas – uneori, în anumite colonii, laOlbia ponticå de exemplu4, nu se va ajunge niciodatåaici; nu este mai puÆin adevårat înså, cå aceastå primåimagine în care cetatea se înfåÆiçeazå pe sine este oimagine de ordine colectivå çi similitudine, çi cå în se-colul al VI-lea, cînd planul urban „în tablå de çah“ se vaintroduce la Megara Hyblaia, la Paestum, la Camarinasau în altå parte, va fi vorba nu atît despre o revoluÆieurbanisticå totalå, cît despre o dezvoltare care precizeazåo sintaxå originarå a spaÆiului politic.

Dacå ar fi fost vorba despre un fenomen exclusivurban, l-am fi putut atribui, cel puÆin pentru începuturilesale, unei ideologii a paritåÆii nobiliare, deçi nu putem fisiguri cå echivalenÆa astoi-aristoi funcÆiona peste tot açacum ni se spune cå se întîmpla la Atena. Totuçi, avînd învedere rezultatele cercetårii teritoriului metapontin, separe cå aceastå distribuÆie, pe care am putea-o numiproto-isonomicå, se referå atît la polis cît çi la chora sa5.

Aceste sugestii se alåturå, pe de altå parte, uneiterminologii speciale, centrate pe tema paritarå a lotului,pe care textele o utilizeazå constant pentru a desemnadistribuirile funciare care însoÆesc peste tot instalårilecoloniale. Fragilitatea unei reconstituiri a faptelor colo-nizårii pornind de la etimologiile vocabularului såu a fostnu de puÆine ori relevatå6. De altfel, chiar atunci cînd nelimitåm la vocabular, nu putem crede cå el a fost recep-tat fårå devalorizare, çi cå, de fiecare datå cînd se vorbea,în secolul al VIII-lea sau în cel de-al VII-lea, despre klerossau despre lachos, reprezentarea vie, concretå çi con-stantå a lotului egal çi a tragerii la sorÆi apårea înmintea locutorilor; pînå la urmå, nici noi, cînd vorbim desoartå, nu ne gîndim automat la tragerea la sorÆi. Trebuietotuçi så constatåm cå, måcar la nivelul discursului,

54

ZOE PETRE

mentalå a similitudinii. Oamenii se deosebesc de lupuldin fabulå prin conduita lor „culturalå“, care îi învaÆå sålegifereze ca normå publicå ceea ce animalul smulgea însecret ca privilegiu tåinuit çi ipocrit.

Aceste relatåri amintesc, fårå îndoialå, în multe pri-vinÆe, istoria tråitå a similitudinii (homoiotes) arhaice,dupå care existå cetåÆeni recunoscuÆi public nu ca fiindaparte, ci doar ca avînd mai multe pårÆi: polykleroi, açacum îi numea deja Odiseea21.

Privitå din aceastå perspectivå, istoria colonizårii selaså cititå la douå niveluri: cel al faptelor çi cel aldiscursurilor de întemeiere. La Metapont au fost desco-perite, într-adevår, urme de kleroi, dar ceea ce arheologiaatestå aici este o imagine a paritåÆii; nimic nu dovedeçte,într-adevår, cå fiecare din loturile egale de la Metapontavea alt proprietar, çi arheologia nu ne poate spune cîÆikleroi deÆinea fiecare dintre cetåÆenii Metapontului. Într-olume în care proprietatea ruralå este îndeobçte frag-mentatå, unde întîlnim mai degrabå mari proprietaridecît mari proprietåÆi; într-o lume unde acelaçi personajpoate avea çi un temenos, çi un kleros, sau unde oricinepoate ajunge så fie polykleros, nu avem de ce så credemcå egalitatea loturilor de la Metapont vorbeçte de egali-tatea cetåÆenilor metapontini ca proprietari. În ciudamaterialitåÆii sale, adevårul acestor descoperiri este dedomeniul discursului çi al ideologiei.

Reprezentårile paritare care minimizeazå privilegiulprin publicare çi prin prezentarea sa ca fiind cantitativpot så funcÆioneze ca ideologie pentru cetatea arhaicå,ale cårei tensiuni le oculteazå. Ele îi reveleazå çi infra-structura, deoarece – çi asta încå de la începutul epociicetåÆilor – în ciuda diferenÆelor, uneori enorme, de putereçi de bogåÆie, de prestigiu çi de atitudine, care-i separåpe aristoi de popor, ceea ce au în comun nobilii çi oameniide rînd este faptul de a fi proprietari în calitate decetåÆeni çi cetåÆeni în calitate de proprietari ai unui lot închora. La acest nivel profund, la care cetatea se defineçteca fiind o colectivitate asigurîndu-çi monopolul asupraunui teritoriu, existå într-adevår o similitudine între

59


tiranicå“ a mitului de suveranitate corespunde destul deîndeaproape versiunii hesiodice a acestui mit. Aceaståversiune se caracterizeazå printr-o valorizare novatoarea ideii de dreptate çi, concomitent, a muncii påmîntului71.Or, mi se pare cå avem aici douå teme privilegiate alecomportamentului tiranic çi ale tradiÆiei favorabiletiranilor. Cele mai multe dintre acÆiunile lor par såcorespundå în acelaçi timp unor conduite tradiÆionalnobiliare, dilatate dincolo de måsura comunå, çi unorexigenÆe de dreptate socialå izvorîte dintr-un mediu cutotul diferit de cel al aristocraÆilor.

Pe de altå parte, råspunsul tiranic la criza lumii ru-rale a arhaismului este formulat în termeni care cores-pund unei problematici globale, în care politica çi crizaputerii sînt încå secundare în raport cu criza agrarå çisocialå, aça cum caracterul efemer, ambiguitatea for-malå çi arhaismul soluÆiei tiranice, limbajul såu sim-bolic, articulat în funcÆie de mit, indicå o imaturitaterelativå a demos-ului çi o predominare a problemelorproprietåÆii çi ale påmîntului faÆå de problemele cetåÆiiçi ale puterii. Este evident cå lumea cetåÆii clasice încurs de a se naçte adaugå inflexiunile sale comporta-mentul tiranic: tiranul împarte dreptatea instituindjudecåtori ai demelor, bogåÆia båtînd monede çi apaconstruind apeducte. Cu toate acestea, propria sadynamisface din el o fiinÆå aparte, çi acest lucru estepus în evidenÆå prin particularitåÆile ostracismului; ana-liza lui J.-P. Vernant ne permite så afirmåm cå, pînå çiatunci cînd este expulzat, tiranul se afirmå ca moçte-nitor ale unei noÆiuni mitice de suveranitate72.

Moçtenitor al unui mit, çi nu, desigur, al unei insti-tuÆii: tiranii nu sînt – çi nu ar putea fi – „restauratori“; eise apropie de o regalitate prea îndepårtatå çi, mai ales,prea stråinå de lumea cetåÆii, nu în plan constituÆional,printr-un discurs articulat politic, ci prin gestul simbolicçi prin stil. Tiranul mimeazå mitul regal. Ar fi zadarnicså ne întrebåm dacå el asumå conçtient un rol construitpornind de la legendå, manifestîndu-çi astfel încå o datåmåestria în ceea ce priveçte artificiul. Totuçi, çi limi-tîndu-ne la sugestii, ne putem reaminti cå tiranii sîntîn mod tradiÆional specialiçti ai vicleçugului73çi cå

68

ZOE PETRE

devine, în secolul al VI-lea, un demers conçtient, orientatcåtre soluÆia optimå a problemelor cetåÆii. Pînå çi ima-ginea reconstruitå a cetåÆilor din aceastå epocå, de laOlbia ponticå la Olbia ligurå, reia temele unui urbanismgeometric: peste tot în mediul colonial din Occident, cetå-Æile experimenteazå o distribuire egalitarå a spaÆiului civicomogen6. Chorametapontinå, care-çi împarte teritoriulîn loturi a cåror reÆea rectangularå evocå aceeaçi geo-metrie a egalitåÆii7, çi chiar termenii proclamaÆiilorcoloniale, care se angajeazå så întemeieze noile apoikiaipe principii de egalitate çi de similitudine – epi tei isei kaihomoiai8, fac trimitere la un limbaj çi la un imaginarstructurat geometric.

Am încercat, în altå parte çi cu mai multe detalii, sådovedesc cå aceastå egalitate este mai ales imaginarå, çicå tema similitudinii cetåÆenilor întemeiazå ideologia, çinu neapårat practica politicå a cetåÆilor greceçti9. Ceeace ne intereseazå aici este prezenÆa aproape invadatoarea modelului geometric în reflecÆia secolului al VI-lea.Perceptibilå în arhitecturå, unde geometria çi proiectultriumfå asupra materiei çi volumelor, în artå, prin dis-ciplina severå pe care sculptura çi-o impune10, în fine,prin apariÆia matematicilor çi a reflecÆiei filozofice, înformele abstracte ale gîndirii, aceastå forma mentisgeo-metricå conferå secolului al VI-lea o atmosferå intelec-tualå çi un stil propriu, la care gîndirea politicå participådin plin.

Se cuvine totuçi så ne întrebåm în ce måsurå aceaståcontemporaneitate, cel puÆin relativå, uneori literalåchiar, çi aceastå omologie sînt cu adevårat pertinente.Dincolo de „l’esprit du siècle“, existenÆa unor anumiteintuiÆii geometrice în primele reprezentåri comunitareale grecilor sugereazå un fel de prioritate a domeniuluiexperienÆei cetåÆii asupra acestei noi Weltanschauung.

Raporturile dintre reflecÆia politicå çi primele ex-presii teoretice ale celei mai abstracte geometrii mate-matice par så coroboreze acest punct de vedere. ÎntreagatradiÆie face din Thales primul filozof, dar çi primul geo-

77


unul dintre cele mai privilegiate contexte sociologiceposibile pentru inventarea monedei. Fårå a contestaaspectul economic al efectelor – fie ele çi îndepårtate –ale apariÆiei monedei, ceea ce a a fost numit „aspectul etic“al inventårii monedei, çi care mi se pare cå este odimensiune esenÆialå a problemei35, nu este în contra-dicÆie cu imaginea tiranului care reparå nedreptåÆile, careacordå bogåÆia, dar o acordå în conformitate cu Dike.

Oricum ar fi, tiranii cel puÆin au reformat moneda çiau distribuit-o. TradiÆia påstratå de Aristotel în Consti-tuÆia atenienilor vorbeçte clar despre fondurile distribuitemicilor proprietari atici de cåtre Pisistrate36 çi s-a pre-supus – pe bunå dreptate, dupå pårerea mea – cå, înaintede el, Cypselos ar fi utilizat pentru aceleaçi scopuri celpuÆin o parte din fondurile de care dispunea37. Or,aceastå distribuire are çi ea partea ei de simbol çi deprestigiu (så nu uitåm cå, la origine, metalul preÆios subformå de monedå are douå utilizåri privilegiate: ceajuridicå çi cea religioaså38) çi se înscrie printre mani-festårile tiranice ale funcÆiei de suveranitate.

Asemenea distribuÆiilor monetare, dåruirea dealimente – se spune cå Theagene din Megara ar fi cåsåpittoate turmele nobililor, distribuind demos-ului carneaanimalelor ucise39 – exprimå un anume fel de continui-tate a funcÆiei distributive a ospeÆelor regale. AceaståfuncÆie distributivå este cu atît mai pregnantå în cazulîmpårÆirii de påmînt.

Puterea suveranå a tiranilor asupra påmîntuluicetåÆilor lor este reamintitå prin tradiÆiile cu privire lavisele sau la tendinÆele incestuoase ale mai multoradintre ei; întreaga tradiÆie a Oneirocriticelor antice tra-duce acest tip de naraÆiuni ca prevestire de suveranitateasupra påmîntului patriei40. Dar, mai ales, avînd învedere valorizarea socialå çi religioaså a påmîntului înîntreaga mentalitate arhaicå, confiscarea çi acordarea depåmînt devin acte de o importanÆå enormå çi care tre-buie så facå manifest un drept cu adevårat suveran;desacralizarea proprietåÆii asupra påmînturilor nu seaflå în epoca arhaicå decît la primele sale începuturi.Desigur, distribuirile de påmînt råspund unei crize so-ciale çi economice cît se poate de realå, dar ele angajeazå

65


Acelaçi Eudemos, citat de aceastå datå de cåtreDerkyllides, ne spune cå Thales a fost primul care ar fidescoperit cå perioada solstiÆiilor „nu este întotdeaunaegalå“, ouk ise aei symbainei20. Ar fi tentant så recon-stituim un context „politic“ al acestei observaÆii astro-nomice çi så o apropiem de universul lui Anaximandru,guvernat de dike, justiÆia astrelor21. Chiar dacå aceaståprimå cosmologie politicå råmîne o purå ipotezå, recurenÆatemelor de egalitate çi de circularitate în astronomia luiThales nu este mai puÆin sugestivå.

Pentru a încheia deci, mi se pare cå modelului geo-metric în reflecÆia politicå îi corespunde un model politicîn reflecÆia geometricå. ExigenÆa, la început politicå, aunei cetåÆi omogene, circularitatea idealå a unei agora aegalilor, alinierea egalitarå de kleroi, loturile de påmînt alecetåÆenilor, fac så se desprindå, din idealul difuz de simi-litudine, care implicå diferenÆe calitative între „cei ase-menea“, noÆiunea abstractå de egalitate politicå, prin caredeosebirile dintre cetåÆeni devin cantitative çi comen-surabile. Aceastå experienÆå este fermentul care suscitåun nou cîmp de reflecÆie, în care problemele egalitåÆii çidemersurile abstracte ale discursului generalizat joacåun rol decisiv; atît teoria matematicå a formelor ase-menea çi a egalitåÆii geometrice, cît çi imaginea unuicosmos reconstruit pornind de la noÆiuni de echidistanÆå,de egalitate çi de reciprocitate aparÆin acestui nou orizontal gîndirii. Cîndva, chiar la naçterea cetåÆilor, lumeagreacå transformase scrisul sacru al scribilor din Orientîntr-un instrument de publicare a actelor cetåÆii22; acum,logicii intuitive çi culegerilor de probleme practice trans-mise în çcolile egiptene sau babiloniene le urmeazå oçtiinÆå a demonstraÆiei deductive, care divulgå verigileraÆionamentului çi dovedeçte proprietåÆile formelorabstracte, chiar în momentul în care cetatea îçi asumåexperienÆa cotidianå a persuasiunii çi a discursului23.

Desigur, dezvoltarea matematicilor trebuie så fi con-ferit discursului în – çi despre polis – o claritate mai rigu-roaså çi proiecÆii mai îndråzneÆe çi mai bine construite.La un alt nivel, isomorfismul dintre temele politice çi

80

ZOE PETRE

guvernare çi abundenÆa dåruitå de zei Æinutului astfelguvernat60, „procura cetåÆilor în acelaçi timp eunomiaçiabundenÆa tuturor bunurilor necesare“ (eunomian te kaipanton ton epitedeion euporian parechomenon tais polesi)61.Ho epi Kronou bios, vîrsta lui Cronos – adicå vîrsta deaur – se spunea despre vremea lui Pisistrate, subliniind-se astfel încå o datå corespondenÆele dintre timpultiranilor çi timpul legendar în care regii garantaufecunditatea çi abundenÆa. Episodul cu carul çi nuntalui Pisistrate a putut fi comparat cu o hierogamie, ritualregal de fertilitate62.

Pisistrate este de altfel exemplul unei relaÆii destulde aparte dintre divinitate çi tiran: protejat personal alAthenei, el locuieçte pe Acropole63, centru sacru al ce-tåÆii, reçedinÆå tradiÆionalå a regilor legendari ai Atenei64

çi loc oracular65. El este însoÆit pretutindeni de unprezicåtor, Amphilytos din Acarnania66, este el însuçi unpurificator – un episod celebru îi atribuie purificareateritoriului sacru din jurul templului lui Apolo dinDelos67– çi, dupå Suda, un chresmolog çi un prezicåtor,supranumit Bakis68(personaj renumit pentru darurilesale profetice, theios aner, asemeni lui Epimenide sauAristeu69). Astfel, tiranul aduce aminte de „ståpînitoriide adevår“ – ceea ce låmureçte, cel puÆin în parte, pa-siunea chresmologicå a anumitor tirani, alåturîndu-seunui alt aspect al funcÆiei mitice a regalitåÆii – deÆinereaacelei Aletheiacare era indispensabilå în exercitareajustiÆiei70. Acest ultim element revine cu o remarcabilåinsistenÆå în tradiÆia cu privire la tirani, dispensatori dedreptate, asemenea lui Pisistrate, justiÆiari çi apåråtoriai bunelor moravuri, asemenea lui Periandru sau Pittakos,arbitri çi mediatori înÆelepÆi – moçtenitori çi prin aceastaai unei funcÆii pe care mentalitatea greacå o înscrie închiar esenÆa mitului de suveranitate.

Astfel deci se desåvîrçeçte constituirea unei imaginia tiranului care traduce persistenÆa unei imagini deregalitate deÆinåtoare çi dispensatoare de abundenÆå, deadevår profetic çi de justiÆie suveranå. Putem oare ducemai departe aceastå temå? În ceea ce må priveçte, credcå da, çi cå, pentru aprecierea semnificaÆiei sociale afenomenului tiranic, nu e indiferent faptul cå „versiunea

67


metru al Greciei. Personalitatea Milesianului – destul deimperfect cunoscutå de altfel – se leagå prin mai multetråsåturi de istoria imaginarului cetåÆii. Mereu prezentîn listele, de altfel variabile, ale celor Çapte ÎnÆelepÆi,Thales ne este descris ca maestru al unei sophiacareaparÆine domeniului conduitelor civice11. Descendent alunei ilustre familii a cårei tradiÆie politicå este neîn-doielnicå – cel puÆin pentru Diogene LaerÆiu –, Thalesînsuçi ar fi fost autorul proiectului unei a doua întemeieripanioniene; informaÆia, celebrå, a lui Herodot, dupå carefilozoful ar fi propus, pentru ca ionienii så poatå rezistaperçilor, unificarea cetåÆilor lor în jurul unui Bouleuterioninstituit la Teos, meson Ionies, a fost puså în legåturåîn mod strålucit cu acea atmosferå a reformelor geo-metrice çi egalitare care caracterizeazå întregul secol12.ExclamaÆia care, în Påsårilelui Aristofan, îl salutå peautorul proiectului noii cetåÆi, în acelaçi timp circularåçi påtratå, ca pe „un nou Thales“ vådeçte cå pentru ate-nienii din secolul al V-lea, filozoful milesian întemeiaseun anumit tip de geometrie politicå; aplicabilå cetåÆii,aceastå nouå çtiinÆå proiecta o cetate idealå, matematicdeduså din principiile abstracte çi din proprietåÆile„egalitare“ ale cercului çi ale påtratului, ale echidistanÆeiçi ale egalitåÆii13.

În ciuda numeroaselor incertitudini cu privire laopera matematicå a Milesianului, tradiÆia este unanimåîn a-i atribui anumite demonstraÆii în care se regåsesctocmai aceste teme. Dupå Eudemos, citat de Proclus,Thales ar fi demonstrat egalitatea unghiurilor de la bazaunui triunghi isoscel, folosind „numele cel mai vechi allucrurilor similare, homoioi, în locul termenului (obiçnuit)de egali, isoi“14. Or, evoluÆia de la asemeneala egalestemiezul însuçi al transformårilor pe care categoriile men-tale subordonate cetåÆii le parcurg în cursul secolului alVI-lea: de la cetatea celor „asemenea“, homoioi, la isono-miaçi la isegoriareformelor din aceastå epocå, un întregcapitol, cu adevårat decisiv, din istoria imaginarului po-litic grec este în joc. Aceastå evoluÆie a termenilor rås-punde unei problematici radical inovate a cetåÆii înseçi,

78

ZOE PETRE

un întreg sistem de ideologie socialå çi de noÆiuni deprestigiu mitic care caracterizau comportamentul tira-nilor. Despre Pittakos ni se povesteçte cå çi-a împårÆittemenos-ul pe care cetatea i-l dåruise41 (însuçi faptul dea deÆine un temenos nu-i este propriu unui magistratobiçnuit, ci doar unui basileu din epopee sau unuipersonaj care a întemeiat, a mîntuit, a ocrotit în chipexcepÆional cetatea). S-a presupus – pe bunå dreptate,dupå pårerea mea – cå împårÆiri de påmînturi ar fi fostfåcute çi de cåtre Cypselos, Theagene, poate çi de cåtrePisistrate42; mai tîrziu, Gelon împarte påmînturi la10.000 de noi cetåÆeni ai Siracuzei43. Este de altfelevident, pe de-o parte, cå pentru Solon noÆiunea detiranie este legatå indisolubil de cea a unei redistribuiria påmînturilor44, pe de altå parte cå problema acordåriide påmînturi noi determinå multe acÆiuni tiranice – extin-derea teritoriului în cazul lui Phalaris din Agrigent45,colonizåri intense ale Cypselizilor46, ale Pisistratizilor47

çi ale tiranilor sicilieni48.Archiloch asocia deja ideii de tiranie, pe lîngå bogå-

Æie, „lucrårile demne de un zeu“49: Theon erga, cuvintecare ne fac så ne gîndim la Apollonion-ul de la Selinunt.Întemeietori de oraçe, ridicînd ziduri çi såpînd apeducte,dedicînd temple çi coloçi, tiranii sînt, aproape peste tot,la Atena50 sau la Samos51 ca çi în Sicilia52, iniÆiatoriiunei dezvoltåri urbanistice explozive çi fårå precedent,ale cårei proporÆii manifestå o ostentaÆie a puterii fårålegåturå cu norma comunå.

Pe de altå parte, frecvenÆa lucrårilor de aducÆiune aapelor, menÆionate în legåturå cu Periandru53, Theagene54,Pisistrate 55, Policrate56 çi Theron57, råspundea fårå în-doialå unor preocupåri de urbanizare; se poate totuçipresupune cå, mai ales într-o zonå cu climå meditera-neeanå, dåruirea acestei substanÆe vitale comportå çi osemnificaÆie simbolicå, legatå de tema foarte frecventå aabundenÆei din vremea tiranilor. Vremea tiranilor trecedrept o epocå de fertilitate çi de bunåstare, atît în Aticadin timpul lui Pisistrate58 cît çi în cîmpia agrigentinå,administratå cu înÆelepciune de cåtre Theron59. Gelon,va scrie mai tîrziu Diodor, reluînd chiar în termenii såiraportul tradiÆional, hesiodic çi solonian, dintre buna

66

ZOE PETRE

precum çi inovaÆiilor logice pe care le implicå drumul carepleacå de la reprezentåri difuze ale similitudinii pentrua ajunge la abstracÆia cuantificatå a egalitåÆii.

Tot lui Thales i se atribuie demonstrarea teoremeiegalitåÆii triunghiurilor care au o laturå comunå çiunghiurile adiacente egale15 – deci o argumentare a ega-litåÆii, poate çi a participårii – ca çi definiÆia geometricåa diametrului16, în care este uçor så regåsim temelecircularitåÆii, ale centrului, echidistanÆei çi pårÆilor egale,atît de familiare dezbaterilor politice ale acelei vremi.

Chiar dacå persistå îndoiala cu privire la pater-nitatea acestor teoreme; chiar dacå demonstraÆiile luiThales – pe care de altfel nu le cunoaçtem direct – nucorespund decît ca schiÆå canonului clasic al Elemen-telor lui Euclid17, råmîne totuçi adevårat cå tradiÆiaatribuie constant fondatorului geometriei teoretice unanumit tip de probleme: plecînd de la operaÆiile decomparare, aceste teoreme instaureazå o demonstraÆiematematicå a raporturilor de similitudine çi de egalitateçi o definiÆie riguroaså a spaÆiilor omogene, a cåror relaÆiecu geometria politicå mi se pare evidentå, atît sub aspec-tul lor logic, cît çi sub cel ideologic18.

Naçterea însåçi a geometriei çtiinÆifice nu este, dealtfel, în ansamblul såu, independentå de existenÆa poli-ticå çi de elaborårile conceptuale pe care ea le-a suscitat.Între constituirea unui sistem de propoziÆii abstracteasupra relaÆiilor dintre numere çi figuri geometrice, pede-o parte, çi delimitarea mai riguroaså a locului pe carefiecare categorie de indivizi îl ocupå în polis, utilizînd înmod curent categorii generale – çi abstracte – precumceÆåtean, sclav, libertate, isonomie; sau legislaÆia ca sis-tem de norme care implicå, instituie chiar, o folosirecotidianå a generalizårii çi a cantitativului, afinitatea denaturå mi se pare evidentå. Pe de altå parte, geometriaapare ca un ansamblu de demonstraÆii riguros înlån-Æuite, care fac public raÆionamentul chiar în momentulîn care revendicarea isegoriei întemeiazå discursul poli-tic çi logica a ceea ce a fost numit atît de potrivit„cuvîntul laicizat“ al cetåÆii19.

79


Pl.Men.90 A; Suet., Gaius21; pentru ofrandele Deinome-nizilor dupå victoria de la Himera, D.S. 9, 25 çi urm.; veziP.Schober, s.v. Delphoi, RE, Suppl. 5, col. 80 çi urm.

29. Hes., Op. 118 çi urm.; Pi., O.1, 1 çi urm.; Pl., R.413c çi urm. Cf. F. Daumas, RHR149, 1956, pp. 1-18; L. Gernet,op. cit.; J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, înVernant,Mythe et pensée2, Paris, 1969, p. 27 çi urm.

30. Hdt. 6, 127; Marm. Par.30; Str. 8, 358; 376; EMs.v.obeliskos.

31. Ed. Will, op. cit., pp. 495-502.32. B. Head, HN2, p. 153; p. 601 çi urm.; cf. Em. Con-

durachi, Athenaeum36, 1958.33. C. M. Kraay, NC56, 1956, p. 43; Ch. Seltman, Greek

Coins2, 1955, p. 49 çi urm.34. Ch. Seltman, op. cit., p. 26 çi urm.35. Ed. Will, RH, 212, 1954, p. 209 çi urm.; idem, RN, seria

a 5-a, 17, 1955, p. 5 çi urm.36. Arist., Ath.16, 2.37. Arist., Pol. 1313 b; cf. Pl., R.8, 566 e -567 a, pasaje ci-

tate çi interpretate de cåtre Ed. Will, Korinthiaka. Recherchessur l’histoire et la civilisation de Corinthe, des origines auxguerres médiques, Paris, 1955, p. 450 çi urm.

38. L. Gernet, „Note sur la notion de délit privé en droitgrec“, în Mél. Lévy-Bruhl, Paris, 1959, p. 400, n. 7.

39. Arist., Pol.1305 a 25 çi urm.40. Hdt. 6, 107 (Hippias); cf. D.L. 1, 96 (Periandru); Arte-

midor, Oneirokr.1, 51 (Pack) stabileçte echivalenÆa tradiÆionalåmamå – påmînt; pe de altå parte, mama lui Periandru, cea cucare el se împreunå în vis, se numeçte Krateia, ‘Putere’; cf.M.Delcourt, op. cit., p. 195 çi urm. çi L. Gernet, „Mariages detyrans“, în Gernet, Anthropologie, p. 354 n. Tiranul, aça cumsugereazå L. Gernet, este un transgresor al interdicÆiilor çitabuurilor, manifestîndu-çi chiar prin aceasta puterea sa deexcepÆie.

41. D.S. fr. 4, p. 246 Hoeffer.42. Ed. Will, op. cit., p. 478 çi urm.43. D.S. 11, 72, 3; H. Berve, op.cit., 1, p. 143.44. Sol. fr 23, 19 çi urm. D; cf. Ed. Will, loc. cit.45. Cronica din Lindos27, FGrH.532; Polyaen. 5, 1, 3; D.S.

19, 108, 1-2. H. Berve, op. cit.1, p. 130; 2, p. 594, credecåtiranii îçi afirmau astfel drepturile personale asupra cetåÆilorcucerite.

72

ZOE PETRE

46. Nic. Dam., FGrH90, F 57, 7; Str. 8, 325; 10, 452; Hdt.8, 45; Th. 1, 30, 2; [Scymn.] 454, 465 çi urm.; Paus. 5, 23, 3;cf. Ed. Will, Nouvelle Clio6, 1954, p. 413.

47. Hdt. 4, 94 çi urm.; Str. 13, 600.48. D.S. 11, 48, 6; 49, 3 (Theron çi Himera); Pi., P.1, fr.

105; D.S. 11, 48, 1-2; Str. 6, 268 (întemeierea cetåÆii Aitna)49. Archil. fr. 15 Lassère-Bonnard; cf. J. Labarbe, AC40,

1971, pp. 471-504.50. W. Judeich, Topographie von Athen2, 1931, p. 54 çi

urm., 66 çi urm.; W. B. Dinsmoor, AJA46, 1947, p. 109 çiurm.; G. Mylonas, Eleusis and the Eleusinian Mysteries, 1961.

51. Hdt. 3, 39; 60.52. D.S. 9, 25, 1 çi urm.; 26, 7; 13, 82, 1 çi urm.; cf. Pi.,

P.12, 2; Schol. Pi. O.2, 15 d.53. F. J. de Waele, s.v. Peirene, REcol. 108-111.54. Paus. 1, 40, 1; 41, 2; urme arheologice: E. Vanderpool,

AJA62, 1958, p. 323 çi urm.; G. Daux, BCH82, 1958, p. 638çi urm.

55.Th. 2, 15, 5; Paus. 1, 14, 1. Harpocr. çi Hesych.,s.v.Enneakrounos.

56. Hdt. 3, 60.57. D.S. 11, 25, 3 çi urm.; H. Berve, op. cit., 1, p. 134.58. Arist., Ath.16, 7; [Pl.], Hipparch., 229 B; Plu., Arist.24;

Cim.10.59. D.S. 11, 25, 2 çi urm.60. Hes., Op. 22 çi urm; Sol. fr. 3 D.61. D.S. 11, 38, 1.62. L. Gernet, „Mariages de tyrans“, în Gernet, Anthro-

pologie, pp. 344-359.63. Hdt. 1, 59; Arist., Ath.14, 1; Plu., Sol.30.64. Il.2, 547-549 (cf. Paus. 9, 16, 5 pentru Teba)65. Hdt. 5, 72; vezi Ch. Picard, REG43, 1930, pp. 262-278.66. Hdt. 1, 62.67. Hdt. 1, 64; Th. 3, 104, 1; vezi F. Courby, Les temples

d’Apollon[Dlos 12], p. 213 çi urm.68. Schol. Ar., Pax10, 7; Suid.s.v. Bakis: epitheton Pei-

sistratou; hen de chresmologos.Vezi M. P. Nilsson, op. cit.,p.131. Contra: H. Berve, op. cit., 2, p. 550. [Pl.], Thg.124 D aso-ciazå numele Bakis cu Amphilytos, prezicåtorul lui Pisistrate.

69. Hdt. 8, 20; 77; 96; 9, 43; Bakidesca termen generic laArist., Pr.30, 1, 954 a 36.

70. Pentru relaÆia Aletheia divinatorie– Dike, vezi demon-straÆia strålucitå a lui M. Detienne, Maîtres, loc. cit.

73


deseori tradiÆia îi face så intervinå cu iscusinÆå, metis,tocmai în legåturå cu simboluri ale regalitåÆii (carul luiPisistrate, inelul lui Policrate, ofrandele „regale“ ale luiCypselizilor etc.). Pe de altå parte, tocmai în epoca tira-nilor apar çi începuturile s p e c t a c o l u l u i dramatic;Solon, se pare, condamna reprezentaÆia tragicå ca sursåpentru vicleçugurile lui Pisistrate74 înglobîndu-le înaceeaçi sferå a artificiului. N-am putea oare gîndi cåtiranul punea în scenå, ca så zicem aça, regalitatea çi cåmima mitul în acelaçi mod spectacular ca çi contem-poranul såu, poetul tragic? Poate cå Aristotel nu-çi alegela întîmplare termenii atunci cînd afirmå cå un tirancare vrea ca puterea sa så dureze „trebuie, în tot ce facesau ceea ce pretinde cå face, så joace bine rolul regal “(ta d’alla ta men poiein ta de dokein hypokrinomenon tobasilikon kalos)75. TradiÆionalistå çi novatoare deopotrivå,tirania ar fi participat astfel la desacralizarea puterii çi apoliticului care, peste tot dupå cåderea tiranilor (consti-tuÆia clistenianå nu este decît exemplul cel mai elocventîn aceastå privinÆå), trece în mod decisiv de partea con-venÆiei, deci a artificiului, çi a normei construite, insti-tuitå printr-un act contemporan çi public al corpuluicivic. În aceastå perspectivå, sfîrçitul tiraniei marcheazåtranziÆia de la puterea sacrå çi de la mitul politic laraÆionalitatea dezbaterii çi a cetåÆii..

Note

1. Louis Gernet, „La notion mythique de valeur en Grèce“,în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137; „Mariages de tyrans“,ibidem, pp. 344-359.

2. Cea mai amplå dintre tentativele de a restitui într-oimagine coerentå tråsåturile personajului regal din miturilegreceçti (tråsåturi care ne-au parvenit ca tot atîtea membradisiecta) mi se pare aceea a lui M. Detienne, Les maîtres devérité dans la Grèce archaique, Paris, 1967, pp. 39-45, careurmeazå sugestiile lui L. Gernet, „La notion mythique de lavaleur en Grèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137. Estefoarte dificilå, fårå îndoialå, clasarea riguroaså çi utilizareainformaÆiei istorice cu privire la tirani, în care este aproapeimposibil så distingem realitatea de mit çi de distorsiunile

69


politicå, cît çi în istoria reflecÆiei asupra cetåÆii, revelîndo conçtiinÆå mai clarå a autonomiei universului civic çio valorizare caracteristicå a capacitåÆilor de concepÆie çide acÆiune ale cetåÆenilor în organizarea domeniului public.InstituÆiile ce Æin de întemeierea cetåÆilor – fie ea realå sauimaginarå – nu mai sînt imuabile, çi cetatea însåçi leînnoieçte: vechile solidaritåÆi de sînge çi de genos devinelemente ale vieÆii private, påstrînd mai ales funcÆia lorreligioaså, iar cetatea creeazå raporturi noi de solidaritatestrict politicå: cetatea este aceea care hotåråçte asuprastatutelor çi obligaÆiilor publice ale fiecåruia dintremembrii såi. ConstituÆiile timocratice, cum era aceea in-stauratå de Solon, înlocuiesc distincÆiile gentilice printr-oierarhie estimativå, comensurabilå, a statutelor instituitedeliberat de cåtre comunitatea civicå, prin vot.

În ansamblul reconstrucÆiilor proiective ale cetåÆiipropuse în secolul al VI-lea, s-a putut constata, ca o trå-såturå distinctivå çi comunå, o aplicare constantå a lim-bajului çi a soluÆiilor geometrice la problemele cetåÆii1.Reprezentåri bazate pe noÆiunile de centru, echidistanÆå,egalitate çi circularitate reapar, aça cum s-a remarcat, înproiectele de reformå ale acestei epoci – de la arbitrajulcirenian al lui Demonax, care depune puterile, „care aparÆi-nuserå înainte regilor, es meson, în mijloc, pentru popor“2,la proclamaÆia lui Maiandrios, care pune es meson tenarchen çi instituie isonomia3; reforma clistenianå, con-struind instituÆiile cetåÆii pornind de la un model zecimaldintre cele mai complexe çi de la o nouå valorizare aimaginilor de circularitate, omogenitate çi echidistanÆå, cese poate regåsi çi în dispunerea spaÆiului public, dezvoltåîn mod deliberat acelaçi tip de „geometrie politicå“4.

Asemenea reprezentåri ale spaÆiului omogen nu aparpentru prima oarå, pe cît se pare, abia în secolul alVI-lea: centrul, to meson, al cercului de råzboinici careparticipå la împårÆirea pråzii de råzboi sau la dezbaterievocå, începînd cu epopeea, aceleaçi imagini de egalitateçi de isegoria, chiar în cadrul societåÆii puternic ierar-hizate a basileilor5. Dar ceea ce în Iliada era un subtext,un dat implicit al existenÆei cotidiene çi al limbajului,

76

ZOE PETRE

pretenÆii genealogice ale tiranului: cel de-al 11-lea rege dinlista lui Eusebiu, contemporan cu primul rege din Argos, senumeçte Orthopolis.

8. Nic. Dam., FGrH90, F 52; cf. U. von Wilamowitz-Moellen-dorf, Kleine Schriften, 5, 1, 1937, p. 428 çi urm.

9. Ion Chius, FGrH.392, F 1; Arist., Pol.1305 b 18.10. D.L. 1, 53.11. Arist., Pol.1314 a 10.12. Hdt. 5, 92; Nic. Dam., FGrH90, F 58, 1; Hdt. 3, 52.13. Nic. Dam., FGrH90, F 61, 1.14. Heraclid Pont. fr. 6 FHG2, p. 213; Paus. 6, 22, 2 çi urm.;

cf. 5, 16, 3; vezi Ernest Meyer, REs.v. Pisa, col. 1750 çi urm.15. Hdt. 7, 163 çi urm.16. Vezi supra, n. 9.17. Hdt. 3, 59; cf. K. J. Beloch, Griechische Geschichte2,

Leipzig-Berlin, 1924, 1, 1, p. 359, n. 3.18. Anth. lyr. gr. 2, 6, nr. 30 D apud Plu., Conv. sept. Sap.

14, unde este reprodus un cîntec popular; autorii tîrzii îl nu-mesc pe tatål lui Pittakos „rege al mitilenienilor“ – cf. Schol. Dion.Thrax368, 13; Gramm. Graeci3; Anecdota Graeca4, 326, 30.

19. Pi., O.1, 36; P.3, 124.20. Hdt. 7, 161; D.S. 11, 23, 3 çi passim.21. Suid., s.v. basileus.22. H. Berve, op. cit., 2, p. 594.23. Prima relatare la Herodot, 1, 60. Vezi L. Gernet,

„Mariages de tyrans“, în Gernet, Anthropologie, pp. 344-359.24. Hippias Erythr., FGrH421, F 1. Cf. A. Brelich, Guerre,

agoni e culti nella Grecia arcaica, Bonn, 1961, p. 42 çi urm.,care crede cå este vorba despre un mit istoricizat.

25. Hdt 3, 41 çi urm.; vezi L. Gernet, „La notion mythiquede la valeur en Grèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 92-137.

26. Simon. fr. 3, 69 D.27. Archil. fr 15 Lassère-Bonnard. Cf. Th. 1, 13, 1.28. Exemplele abundå; citåm, e.g., pentru Cypselosçi co-

losul din aur de la Olympia, [Arist.], Oec. 2, 2, 1346 a 31 çiurm.; Str. 8, 358; 378; Plu., Pyth. or.13; Paus. 5, 2, 3; pentruofrandele lui cåtre Delfi, Hdt 1, 14; Plu., loc. cit.; pentruPeriandru: Ephor., FGrH70, F 178; Did., apudSuid, s.v.Kypselidon anathemata; Paus. 5, 17, 5-19; pentru Clistenedin Sicyon, Paus. 2, 9, 6; cåsåtoria lui Agariste, Hdt. 6, 126-130çi relatårile romanÆate de la Timae., FGrH566, F 9; D.S. 8, 19;Ath. 6, 273 b-c çi 14, 628 c-d; pentru Pisistrate, Hdt. 1, 64;Arist. Ath.15, 2; pentru Policrate, Hdt. 3, 123 çi urm.;

71


71. J.-P. Vernant, op. cit., pp. 43-47 çi passim.72. J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement. Sur la

structure énigmatiqued’Œdipe-Roi“, în Vernant/Vidal-Naquet,Mythe et tragédie, pp. 122-131.

73. Tiranii sînt în mod tradiÆional maeçtri ai vicleçugu-rilor; vezi, e.g., [Arist.], Oec. 2, 2, 1346 a 31 çi urm. (Cypselos);Ephor., FGrH70, F 178 (Periandru); Hdt. 5, 94 çi urm.; Str. 13,599 çi urm.; Plu., de Her. malign.15; D.L. 1, 74; Suid.s.v.Pittakos; cf. Alc. fr. 69 (D 11) PLF çi D. Page, op. cit., p. 152 çiurm.; Ed. Will, Korinthiaka. Recherches sur l’histoire et lacivilisation de Corinthe, des origines aux guerres médiques,Paris, 1955, p. 381 çi urm. (Pittakos); Hdt. 1, 60; Arist., Ath.14, 4; Plu., de Her. malign. 16; cf. Hermog., Inv.1, 3, Rabe çischol.; Polyaen. 1, 21, 2 (Pisistrate); D.S. 11, 21, 3 (Gelon). Dealtfel, çi metiseste o componentå a noÆiunii mitice de suve-ranitate; cf. G. Dumzil, Mitra-Varuna2, Paris, 1952, p. 85, çimai ales H. Jeanmaire, RA1956, p. 19 çi urm. Vulpea – simbolal tiranului – este definitå de cåtre M. Detienne çi J.-P. Vernant,REG 82, 1969, p. 391 çi urm.

74. D.L. 1, 60.75. Arist., Pol.1314 a 39 çi urm.

ZOE PETRE

ulterioare produse la atîtea niveluri (cf., e.g., Ed. Will, Ko-rinthiaka. Recherches sur l’histoire et la civilisation de Corinthe,des origines aux guerres mdiques, Paris 1955, p. 378 çi urm.).Studiul lui J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement. Sur lastructure énigmatique d’ Œdipe-Roi“, în Vernant/Vidal-Naquet,Mythe et tragédie, pp. 101-131, pune în evidenÆå în mod admi-rabil raporturile complexe care fac din tyrannos termenul decomparaÆie al eroului mitic çi al eroului tragic. Încerc în stu-diul de faÆå så våd, dintr-o altå perspectivå, dacå comporta-mentul tiranic nu råspunde la sugestii ale regalitåÆii mitice –iar, din acest punct de vedere, tiranul poate la fel de bine så fieun erou, pentru cå eroul însuçi nu este de multe ori decît nurege nerecunoscut çi råtåcitor.

3. Hdt. 5, 92; Nic. Dam., FGrH 90, F 57, 1-7; cf. Plu., Conv.sept. sap. 21; D.L. 1, 94, 1; Heraclid. Pont. fr. 144 Wehrli;M. Delcourt, Œdipe ou la légende du conquérant, Paris, 1944,p. 16 çi urm., precum çi R. Crahay, La littérature oraculairechez Hérodote, Paris, 1956, p. 237 çi urm., considerå istoriaLabdei ca fiind cu totul legendarå. R. Drews, Historia 21 (2),1972, pp. 129-144, crede cå este vorba despre o povesteinseratå în istorie, despre o invenÆie a lui Cypselos, un homonovus dornic så-çi legitimeze puterea. DiscuÆia la H. Berve, DieTyrannis bei den Griechen, 1, München, 1967, p. 15 çi urm.;2, p. 522 çi urm. Realå sau inventatå, aceastå ascendenÆå îlcalifica pe Cypselos pentru putere – vezi L. Gernet, „Fostérageet légende“, în idem, Droit et société dans la Grèce ancienne,Paris 1955, pp. 19-29 çi „La loi de Solon sur le Testament“,ibidem, p. 131 çi urm. Cf. çi E. Will, loc. cit.

4. Hdt. 5, 65; [Pl.], Hipparch. 228 B; Plu., Sol. 10, 6 çiurm.; D.L. 1, 49; 53. Cf. M. P. Nilsson, Cults, Myths, Oraclesand Politics, Lund, 1951, p. 63; Claude Mossé, La tyranniedans la Grèce antique, Paris, 1969, p. 72, reaminteçte cultulconsacrat stråmoçilor Pisistratizilor.

5. D.L. 1, 81; cf. Sapph. fr. 71 PLF çi comentariul luiD. Page, Sappho and Alcaeus, Oxford, 1955, pp. 135, 149.

6. D.L. 1, 94, 1.7. A. Gitti, Atti. Acad. Linc. Ser. 6, 2, 138, 1926, p. 550 çi

urm. (urmîndu-l pe F. Lübert, Commentatio de Pindaro Clis-thenis Sicyonii institutorum censore, Bonn, 1884, p. 13) îi atri-buie lui Clistene iniÆiativa redactårii unei liste a regilor dinSicyon, mai veche çi fårå legåturå cu lista regilor din Argos(Eus., Chron. 2, ed. Schoene, pp. 11-56; Syncellos 1, 181, 3);aceastå preocupare s-ar putea lega, eventual, çi de unele

70

ZOE PETRE

Politicå çi geometrie la sfîrçitulepocii arhaice greceçti

În memoria lui Gr. C. Moisil, cåruiaaceastå geometrie heterodoxå poatenu i-ar fi displåcut.

S FÎRÇITUL epocii arhaice se caracterizeazå printr-oremarcabilå efervescenÆå în reelaborarea structurilorinstituÆionale ale cetåÆii; natura lor contradictorie –exprimînd în acelaçi timp puterea nobililor çi autoritateaunui grup mai extins de proprietari-cetåÆeni – tinde acumspre o formå mai definitå, corespunzînd cristalizårii –focalizårii, aç spune – raporturilor sociale fundamentaleîn polis. O delimitare mai clarå, poate çi mai abstractå, acategoriilor çi claselor sociale, o opoziÆie mai marcatå întrelibertate çi sclavie, definirea juridicå mai completå çimai omogenå a statutelor civice, sînt tot atîtea fenomenedecisive pentru acest proces ale cårui consecinÆe în planulorganizårii politice a cetåÆii çi a puterii pot fi recunoscutecu uçurinÆå.

În formele foarte diverse pe care le ia acest efort, çicare cuprind, în etape diferite çi în puncte foarte diferiteale lumii greceçti, manifeståri aparent fårå legåturå, caremerg de la reapariÆia cultelor extatice la generalizarealegilor scrise, çi de la aceasta la uzurparea tiranicå saula arbitrajele publice – regåsim totuçi, din ce în ce maidefinitå, o capacitate nouå de proiectare a universuluipolitic, de reconstruire mentalå a acestuia. ApariÆia uneiîntregi serii de proiecte reformatoare, care propun – çi,uneori, reuçesc – o reorganizare a ansamblului institu-Æiilor cetåÆii, marcheazå o etapå nouå atît în istoria

75

Vremea reprezentårii.Artificiu çi imagine în gîndireagreacå din secolul al VI-lea î.e.n.

UNAdintre tråsåturile cele mai tipice ale revolu-Æiei intelectuale care marcheazå sfîrçitul epocii arhaiceîn istoria civilizaÆiei greceçti este noua valorizare a capa-citåÆilor creatoare ale omului: în toate domeniile, de laproiectul raÆional la realizarea lui, acesta este descoperitca agent al devenirii. Aceste inovaÆii sînt tot atît de carac-teristice pentru gîndirea elenå ca çi limitele lor – pentrucå ele nu se exercitå decît în interiorul unei arii strictmarcate de o neîncredere destul de constantå în deve-nire, resimÆitå ca o infirmitate a acÆiunii, çi de dependenÆaagentului faÆå de actele sale1. Dar, în hotarele îngusteale previzibilului, sfîrçitul arhaismului realizeazå o primåevaluare a creativitåÆii çi o nouå încredere în om2.

Aceastå mentalitate e atestatå de sensibilitatea apartea secolului al VI-lea faÆå de invenÆia tehnicå: cataloagelede protoi heuretai, care sporesc în numår çi dimensiuni3,comemoreazå reuçitele – nu are importanÆå dacå realesau false – celor care au construit prima trierå sau audescoperit procedeul de turnare a obiectelor de bronzgoale pe dinåuntru; acestea sînt liste de eroi ai uneiaventuri cu totul diferite decît cea a råzboinicilor dinepopee, çi ai unei istorii care, fårå så fi fost vreodatåscriså pînå la capåt, reÆine, alåturi de klea andron,triumful inteligenÆei practice (metis) çi al artificiului caredominå materia.

ApariÆia primelor semnåturi de artiçti este çi eacaracteristicå, în multe privinÆe, pentru cå atestå oreevaluare atît a operei – dominatå de calitatea sa de

84

care se supune astfel aceloraçi judecåÆi ca çi celelaltedomenii ale lui to dokein.

Am propus, în altå parte, så regåsim în comporta-mentul tiranic un model legendar – cel al „bunului rege“,dispensator de bogåÆie, deÆinåtor al unei cunoaçteridincolo de omenesc38. Dar tiranul nu este un rege – çiçtie prea bine acest lucru. El imitå prin artificiu un tiptradiÆional de comportament de care, tocmai prin aceasta,se detaçeazå. Tiranul îçi dobîndeçte puterea prin arti-ficiu – aç spune chiar prin spectacol, gîndindu-må laPisistrate, la falsele atentate care îl ameninÆå ori laimitaÆia sa de triumf çi hierogamie39. FaÆå de eroultransgresor care îl inspirå, el nu este decît o imagine acårei aparenÆå e construitå în trompe-l’oeil, iar putereasa, alcåtuitå – cum o va recunoaçte foarte bine Tucidide–din bogåÆie monetarå, din mercenari plåtiÆi, precum çidin coråbii (deci din artefacte ale unui råzboi tehnic çiviclean)40, este în întregime de partea artificiului. Suve-ranitatea sa temporarå este o imitaÆie de autoritate, ofaÆadå çi un decor, admiratå pentru ingeniozitate, dardispreÆuitå pentru lipsa sa de autenticitate41. Îndåråtulacestei faÆade de regalitate care este tirania se ghicesciÆele çiretlicului, dolos: vulpea poikilosçi kerdalosa luiPlaton nu este doar eroul – învins, de altfel – din fabulalui Archiloc, ci çi ipostaza animalå a tiranului42.

Aceastå non-instituÆie care este tirania nu inoveazånimic în domeniul instituÆional. Ea suscitå totuçi, tocmaica operå de artificiu, o punere în discuÆie a naturii însåçia puterii politice, care este esenÆialå pentru evoluÆiaacestui domeniu în reflecÆia greacå. O percepÆie mai claråa noÆiunilor de autoritate çi a esenÆei lor, confruntareaspectaculoaså dintre individ çi cetate, dintre inovaÆii çicomportamente tradiÆionale; o exigenÆå normativå înacelaçi timp afirmatå de politica tiranilor çi negatå prinînsåçi existenÆa lor; o ingeniozitate aparte în cucerireaçi exercitarea unei puteri excesive çi, uneori, violente –iatå tot atîtea elemente care dezvåluie resorturile secreteale autoritåÆii, natura convenÆionalå a instituÆiilor çi

93


demersul gîndirii çtiinÆifice indicå existenÆa unui modelcomun, pe care am propus deja så-l regåsim în focali-zarea raporturilor çi statutelor sociale; fårå a zåbovi aiciasupra unei probleme care depåçeçte cu mult cadrulacestui studiu, mi se pare totuçi evident cå experienÆacetåÆii, cu instituÆiile çi cu raporturile pe care le instituie,cu practica çi cu imaginarul såu, råmîne condiÆianecesarå çi mediul particular de cristalizare a unei gîndiriçtiinÆifice. Poate cå Diogene LaerÆiu nici nu çtia cîtå drep-tate avea scriind cå în viaÆa lui Thales meta ta politika tesphysikes egeneto theorias24.

Note

1. J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,1962; idem, „Géométrie et astronomie sphérique dans lapremière cosmologie grecque“, in Vernant, Mythe et pensée,pp. 145-158; idem, „Espace et organisation politique enGrèce ancienne“, în Vernant, Mythe et pensée, pp. 159-181;Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène; M. Detienne, „En Grècearchaïque: Géométrie, politique, société“, Annales (ESC)1965, 3, p. 425 çi urm.

2. Hdt. 4, 159-161; cf. F. Chamoux, Cyrène sous la monarchiedes Battiades, Paris, 1953, p. 104 çi urm.; Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, pp. 63-68.

3. Hdt. 3, 142, 2; Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, pp. 24-32.4. Iidem, ibidem.5. Vezi L. Gernet, „Jeux et droit. Remarques sur le XXIIIe

chant de l’Illiade“, în idem, Anthropologie, p. , J.-P. Vernant,op. cit. çi M. Detienne, op. cit., Detienne, Maîtres, pp. 81-103; idem, „La phalange: problèmes et controverses“, înVernant (ed.), Guerre, pp. 119-142.

6. Vezi R. Martin, L’urbanisme dans la Grèce ancienne2, Paris,1964; idem, „Problèmes d’urbanisme dans les citésgrecques de Sicile“, Kokalos 18-19, 1972-1973, p. 348 çiurm.; A. Wasowicz, Olbia pontique et son territoire. L’amé-nagement de l’espace, BesanØon-Paris, 1975.

7. D. Adameçteanu, „Le suddivisioni di terre nel Metapon-tino“, în Finley (ed.), Terre, p. 49 çi urm.

8. SEG 9, 3, r. 279; cf. Th. 1, 27, 1; vezi D. Asheri, Distri-buzioni di terre nell’antica Grecia, Torino, 1966.

81


afinitate de origine, cît çi o relaÆie constantå între pro-gresul economiei urbane, cel al instrumentelor mentale deabstractizare çi de proiectare, çi valorizarea artificiului.Tîrzie çi derivatå în raport cu autarkeia naturalå aoriginilor, chrematistica este definitå de Aristotel ca fiindo „stare secundå“ a economiei, tot aça cum reprezentareaçi artificiul sînt o „stare secundå“ a lumii naturale.

Trebuie totuçi så distingem între originea unui tip degîndire, aça cum este acela care valorizeazå artificiul çicreaÆia umanå46, çi difuziunea sa, care nu ar putea såfie privitå ca o consecinÆå cantitativå çi mecanicå, ca såspunem aça, a dezvoltårii activitåÆilor urbane. GeorgeThomson scria cå filozofia ca desubstanÆiere a materieicorespunde monedei ca dematerializare a valorii47;aceasta nu explicå de ce grecii au inventat în acelaçitimp moneda çi filozofia. Pentru cå, aça cum am încercatså aråt cu privire la un aspect bine determinat al dez-voltårii reflecÆiei greceçti la sfîrçitul epocii arhaice, nueste vorba despre o succesiune de fenomene care såordoneze în timp o serie cauzalå, mergînd de la dezvol-tarea economicå a categoriilor urbane la emanciparea lorpoliticå, çi de aici cåtre o inovare a gîndirii. Dimpotrivå,ceea ce då specificitate acestei epoci este sincronismulrestructurårilor la toate nivelurile, într-un ansamblu alecårui transformåri economice nu sînt întotdeauna pri-mele care apar: la Atena, de pildå, progrese importanteîn meçteçuguri çi comerÆ se pot constata doar cåtremijlocul secolului al VI-lea, în timp ce mårturiile cu pri-vire la o mentalitate nouå çi la o reflecÆie care se dega-jeazå din vechile cadre sînt evidente cel mai tîrziu înepoca reformei cenzitare (timesis) a lui Solon48.

Existå, pe de altå parte, un aspect çi mai neliniçtitor,dacå pot spune aça, pentru o soluÆie atît de linearå afaptelor: în acest proces care transformå experienÆele exis-tenÆei urbane dintr-un fenomen marginal al reflecÆiei gre-ceçti într-o componentå care restructureazå gîndireaarhaicå, un moment esenÆial este acela în care repre-zentårile din sfera aparenÆei çi artificiului påtrund în sferacategoriilor mentale centrate în jurul ideii de polis: ade-

96

ZOE PETRE


Minora, 1, Roma, 1960; G. Vlastos, „Equality and Justicein Early Greek Cosmologies“, CPh. 42, 1957, pp. 156-178;cf. H. Kahn, Anaximander and the Origin of Greek Cos-mology, New York, 1960; P. Seligman, The Apeiron of Ana-ximander, Londra, 1960; J.-P. Vernant, op. cit., pp. 120-130; idem, „Géométrie et astronomie sphérique dans lapremière cosmologie grecque“, în Vernant, Mythe et pensée,pp. 145-158; cf. çi P.M. Schuhl, Essai sur la formation dela pensée grecque2, Paris, p. 191 çi urm.

22.Vezi Cl. Préaux, „Du linéaire B créto-mycénien aux ostrakad’Egypte“, CE 34, 1959, p. 79 çi urm.; J.-P. Vernant, Lesorigines de la pensée grecque, Paris, 1962, loc. cit.

23.Pentru relaÆia dintre elementele orientale ale matematicilorçi çtiinÆa greacå, un punct de vedere foarte nuanÆat esteexprimat de cåtre N. Bourbaki, op. cit., pp. 9-11; maitrançantå în favoarea Greciei este poziÆia lui Morris Kline,loc. cit., ca çi cea a tratatului sovietic citat supra, nota 19.

24.D.L. 1, 23 = Vorsokr.711 A 1: dupå cele politice (Thales) aformulat teoriile asupra naturii.

dependenÆa lor faÆå de acÆiunea umanå. Artificiu tranzi-toriu, tirania desacralizeazå categoriile mentale ale politi-cului çi afirmå existenÆa unor meçteçugari ai domeniuluipublic. Dincolo de megalomania43çi de stilul eroic alcomportamentelor tiranice, observåm o technea puteriicare nu mai depinde de un ansamblu de virtuÆi çi detradiÆii moçtenite, ci – ca orice meçteçug – de mijloacelefolosite çi de priceperea celui care o exercitå.

Se çtie foarte bine cå tirania nu este o raÆiune sufi-cientå pentru apariÆia democraÆiei44– deçi ea pare încåså fi fost o cauzå necesarå a acesteia; dar nu putem negafaptul cå existenÆa çi chiar sfîrçitul regimurilor tiraniceau suscitat peste tot clarificarea mecanismelor institu-Æionale ale cetåÆii çi instaurarea de sisteme coerente,construite de norme care reglementeazå viaÆa politicå.Din acest punct de vedere, pe care l-am putea numi for-mal, isonomiaclistenianå este comparabilå cu eunomiacorintianå cåreia i se opune prin finalitatea sa politicå;pentru cå, independent de scopurile lor, care sînt diver-gente, aceste douå constituÆii post-tiranice folosesc acelaçitip de reflecÆie politicå, care valorizeazå modelul çi ima-ginea, abstracÆiunea çi gîndirea cantitativå. Artificiulpolitizat çi reprezentarea schiÆeazå astfel, în sfera poli-ticului, începuturile unei vîrste caracterizate prin nomos,concept çi teorie.

Printre soluÆiile cel mai des propuse pentru o istori-cizare a „miracolului grec“ se numårå aceea care acordåo valoare cauzalå contemporaneitåÆii între dezvoltareacomponentei artizanale çi comerciale a cetåÆilor greceçti,în secolul al VI-lea, çi revoluÆiile intelectuale care dominåsfîrçitul epocii arhaice. De la inovaÆii socio-economice lainovaÆii ale gîndirii, drumul mai pare, uneori, gata trasat,çi imaginea unei Grecii „renascentiste“, al cårei demosurban, din ce în ce mai bogat, îçi exprimå maturitatea sapoliticå în viaÆa cetåÆilor çi disponibilitåÆile sale creatoareîntemeind çtiinÆele çi filozofia, poate încå så parå unoradestul de coerentå.

La o primå examinare, isomorfismul dintre diferiteledomenii ale reflecÆiei secolului al VI-lea în jurul temelor

94

ZOE PETRE

9. Cf. E. Lepore, „Problemi dell’organizzazione delle choracoloniale“, în Finley (ed.), Terre, pp. 15-47; vezi çi D.Asheri, op. cit., p. 41, nota 3; cf. p. 26, nota 5; E. Lepore,„La città e il suo territorio“, în Atti del VII Conv. di Studisulla M. Grecia, Napoli, 1968, pp. 67-158. Vezi, în acestvolum, pp. 52-61, „Structuri ale realului...“

10. Cf. J. Charboneaux, R. Martin, F. Villard, La Grècearchaique [L’Univers des Formes], Paris, 1969.

11. Vezi B. Snell, „Zur Geschichte vom Gastmahl der SiebenWeisen“, în Festschrift... Ida Kapp, München, 1954, p. 111çi urm.; J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque,Paris, 1962, p. 68 çi urm.; cf. çi G.B. Kerferd, „The FirstGreek Sophists“, CR 1950, p. 8 çi urm.

12. Hdt. 1, 170; cf. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène.13. Ar., Av. 1001-1009 cu comentariul din Levêque/Vi-

dal-Naquet, Clisthène, p. 130, nota 8.14. Procl., in Euc. 250, 20 = Vorsokr.7 11 A 20.15. Idem, ibidem, 299, 1 = Vorsokr.7 11 A 20.16. Idem, ibidem, 157, 10 = Vorsokr.7 11 A 20.17. Cf. M. Kline, Mathematical Thought from Ancient to Modern

Times, New York, 1972, p. 28; N. Bourbaki, Elémentsd’histoire des mathématiques, Paris, 1960, p. 10.

18. Toate geometriile teoretice – în sensul de demonstraÆie aunui sistem de teoreme coerente – au început subinfluenÆa explicitå a matematicilor greceçti (vezi e.g.M. Kline, op. cit., p. 22 çi urm.; A.P. Iuskevi (ed.), Istoriiamatematiki, 1, Moscova, 1927, p. 196 çi urm.). Aceastareduce problema la domeniul istoric al condiÆiilor generalenecesare pentru cristalizarea unei gîndiri matematiceautonome.

19. Despre relaÆia dintre demonstraÆia matematicå çidiscursul politic vezi excelenta paginå a lui N. Bourbaki,op. cit., p. 11; cf. çi A.P. Iuskevi, op. cit., p. 60, unde sesubliniazå relaÆia generalå dintre apariÆia unei gîndiriçtiinÆifice çi procesul de laicizare al gîndirii provocat dedezvoltarea democraÆiei. Pentru o analizå a fenomenuluigeneral vezi mai ales Detienne, Maîtres, pp. 105-143, de lacare împrumut çi expresia „cuvînt laicizat“.

20. Derkyllides 198, 14 = Vorsokr.7 11 A 17.21. Anaximand., = Vorsokr.7 12 B 1; B 5; cf. A 9; A 10; A 11;

vezi R. Mondolfo, Problemi del pensiero antico, Bologna,1935, p. 35; W. Jaeger, „The Praise of Law“, în Scripta

82

ZOE PETRE

reprezentårii, imaginii çi artificiului, pe care tocmai l-amamintit, poate så parå un argument care întåreçte acestpunct de vedere. Într-adevår, cum så nu ne gîndim ladezvoltarea economiei urbane atunci cînd constatåmvalorizarea capacitåÆilor pe care o asemenea economie lepune în joc – creaÆie artificialå, savoir-faire tehnic, pro-iecÆie çi model? ProducÆia meçteçugåreascå, prin esenÆaei chiar, se bucurå de o relativå independenÆå faÆå denaturå. InovaÆia çi artificiul nu-çi au locul în universulmental al cultivatorilor, pentru care, aça cum se întîmplåpentru Hesiod, munca este o ascezå ordonatå de ritual.Ele capåtå înså importanÆå în lumea meçteçugarilor,unde domneçte metis, abilitatea ingenioaså a meçteruluiprevåzåtor. Însuçi tipul de activitate practicat de cåtremeçteçugar permite çi un control aparte asupra timpuluireal, resimÆit ca succesiune ireversibilå çi ordonatå aunei serii cauzale care pleacå de la proiect çi ajunge laopera finitå, trecînd prin kairos, momentul favorabilce trebuie înhåÆat çi folosit cu abilitate: categorii aletimpului, ale cauzalitåÆii, relaÆii între finalitatea acÆiuniiçi mijloacele pe care ea le întrebuinÆeazå – experienÆaartizanalå este o componentå esenÆialå în percepereavalorilor creatoare ale fiinÆei umane.

Pe de altå parte, cum så nu apropiem dedublareaacestui simbolism deliberat al creaÆiilor arhaismuluitîrziu, de celebrul pasaj din Aristotel despre dubla naturåa obiectului creat artificial? Valoare dedublatå – unafamiliarå çi naturalå, oikeia, cealaltå, cea de schimb,metabletike, ce se regåseçte çi la originea chrematisticii,care nu este nici ea naturalå, ou physei, „ci mai degrabåîçi are originea într-o anume experienÆå (empeiria) çi într-un anume meçteçug (techne)“. Expresia privilegiatå aacestei valori artificiale este schimbul para physin, ne-natural, çi bogåÆia exprimatå prin monedå. Aceastå con-venÆie purå care e moneda – nomos pantapasi physeid’outhen, pe de-a-ntregul convenÆional çi deloc natural,este, la limitå, o formå absurdå de bogåÆie, atoponplouton45. Aceastå reflecÆie a Stagiritului asupra valoriicomerciale çi a monedei ca anti-naturå sugereazå atît o

95


Mergînd çi mai în profunzime, nu am putea înÆelegecreaÆia specificå a civilizaÆiei secolului al VI-lea în afaraunui cadru politic din ce în ce mai deschis inovaÆiilor,çi care conferå individului o nouå autonomie. Între valo-rizarea intelectualå a subiectului çi valorizarea sa poli-ticå existå o relaÆie indisolubilå14, tot aça cum existå, dealtfel, între exigenÆele normative ale unei epoci a refor-matorilor, cum era secolul al VI-lea, çi noua rigoare înconcepÆiile asupra arhitecturii çi artei din acea vreme15.

Existå deci omologii destul de evidente între creaÆiileartistice çi „creaÆia“ politicå a acestei epoci. Deoarece,chiar în momentul în care, aça cum am încercat så aråt,o conçtiinÆå mai clarå a relaÆiei dintre universul naturalçi reprezentårile sale se face simÆitå în sculpturå sau înarhitecturå, se pot descifra tendinÆe similare în domeniulpolitic: efortul de inovare integralå, valorizarea capacitå-Æilor proiective çi a modelului matematic, proclamate demulte reforme – nu are importanÆå dacå doar propusesau çi realizate – de la arbitrajul lui Demonax la consti-tuÆia clistenianå16, presupun în prealabil o percepÆie maiclarå a creativitåÆii çi autonomiei acestui subiect politiccolectiv care este cetatea în întregul ei. Între arhitectulcare calculeazå efectele unei curbåri deliberate a crepi-domei çi Thales sau Clistene, care imagineazå çi propunreelaborarea instituÆiilor civice pentru a le corecta defec-tele, existå o profundå afinitate de atitudine. Recom-punerea datului anatomic – în piatrå sau în bronz – dupåun ansamblu de norme çi de relaÆii formale, Æinînd seamade exigenÆele unei reprezentåri dinamice çi ale unuiunivers coerent çi autonom din punct de vedere estetic,utilizarea liberå a greutåÆii, a volumelor sau a perspec-tivelor, întemeierea, pornind de la o geometrie politicå, aunei cetåÆi mai conformå cu funcÆiile sale, ne readuc lafaptul cå raportul dintre subiectul care concepe modelulçi obiectul acÆiunii sale este de fiecare datå acelaçi.

Un domeniu esenÆial, care, de altfel, stå mårturiepentru aceleaçi inovaÆii, este cel al gîndirii juridice:drumul care merge de la ceea ce s-a numit pre-drept ladreptul propriu-zis – un parcurs admirabil reconstituit

88

ZOE PETRE

prin opera lui Louis Gernet – implicå, aça cum el însuçio remarca, o stilizare a cutumei, deci instaurarea uneinoi conçtiinÆe a formelor de drept. Comparînd eficacitateaesenÆialå a simbolurilor pre-dreptului cu acÆiunea legii,el scria: Le symbolisme reconnu comme tel, accepté commetel, est un symbolisme refléchi. L’esprit prend de la dis-tance17. Generalizarea dreptului, efectivå peste tot înGrecia în secolul al VI-lea, presupune un ansamblu deproceduri care mimeazå situaÆia prejuridicåçi instau-reazå ceea ce Gernet numeçte l’âge de la représenta-tion18, vremea reprezentårii.

Aceastå conçtiinÆå, aceastå cvasi-instrumentalizarea reprezentårii se regåseçte, cum bine se çtie, çi în de-mersurile intelectuale ale primilor filozofi. Thales stu-diazå aceste modele geometrice ale universului care sîntfigurile, çi procedeazå prin comparaÆie utilizînd noÆiunide similitudine19; interlocutorul såu din BanchetulluiPlutarh îi reaminteçte cum „dupå ce ai înfipt un toiag lacapåtul umbrei pe care o face piramida, ai demonstratcå în cele douå triunghiuri pe care le formeazå astfelraza de luminå, raportul dintre cele douå umbre esteacelaçi cu cel dintre piramidå çi toiag“20. Aceste umbre,care reprezintå lumea çi care permit o mai bunå cu-noaçtere a realului, se înrudesc cu dokos-ul lui Xenofan,imagine „asemenea adevårului“ – deci instrument eficacede cunoaçtere21. Poetul din Colofon transpune de faptadmiraÆia epocii sale pentru protoi heuretaiîn domeniulfilozofic, scriind cå oamenii epheuriskousin ameinon, des-coperå mai binele22. În acest univers uman în care pro-gresul este o descoperire, imaginea similarå23çi reprezen-tarea sînt instrumente indispensabile ale acestui progres.

Evident, nu intenÆionez så reiau aici în detaliu în-treaga problematicå, cu adevårat capitalå, a imaginii çi aunei teorii despre mimesisaflatå la începuturile sale24.Ceea ce mi se pare totuçi destul de concludent este faptulcå reflecÆia secolului al VI-lea asupra acestor problemeatestå, împreunå cu alte domenii ale civilizaÆiei, o nouåvalorizare a reprezentårii – çi, iniÆial, o percepÆie a însåçinaturii sale – care implicå o conçtiinÆå înnoitå a auto-

89


produs al unui meçteçug superior, çi nu de caracterulsåu sacru, simbolic sau preÆios – cît çi a creatorului såu,meçteçugarul, care iese acum din anonimat pentru aproclama victoria ingeniozitåÆii sale asupra materiei. OdedicaÆie din Milet, datatå în primul sfert al secolului alVI-lea, atestå inventarea unei formule ce poate påreabanalå, datoritå frecvenÆei sale ulterioare, dar care estede fapt foarte semnificativå: hoi Anaximandro paides toMand[romacho? topolloni | emeas ane]thesan. Epoiesede Terpsikles (Fiii lui Mandromachos au dedicat (aceaståstatuie) lui Apollon. Terpsikles a sculptat-o4). AceaståechivalenÆå dintre dedicant çi artist, ca çi distincÆia im-plicitå dintre opera de artå realizatå de acesta din urmå çiobiectul consacrat de dedicant, vådeçte într-adevår onouå percepÆie nu numai a statutului obiectului deartå, ci çi a statutului creatorului såu. InscripÆia de labaza templului lui Apollon de la Siracuza – Kleom[en]esepoiese topeloni | ho Knidieida Kepikles<s>tyl/Feia kalaFerga5 (Kleomenes a construit templul pentru Apollon,iar Epicles a înålÆat coloanele, lucrare prea frumoaså) –exprimå într-adevår rolul decisiv al reuçitei ingenioaseîn aceastå valorizare a meçterului superior pe care noi îlnumim artist. Victoria asupra materiei çi izbînda tehnicåa coloanelor, kala erga6, legitimeazå semnåtura celor doiarhitecÆi.

Polisemie a operei de artå, care nu mai este un obiectsimbolic univoc çi capåtå din ce în ce mai låmurit cali-tatea de imagine artificialå; techne valorizatå prin deså-vîrçirea rezultatelor a cåror realizare ea o permite çi, prinale sale kala erga, valorizarea maestrului înzestrat cu oexcepÆionalå iscusinÆå, çi care a creat (epoiese) opera –aceleaçi elemente distinctive se regåsesc la originea cåu-tårilor formale în sculptura aticå a secolului al VI-lea.Pentru cå problema esenÆialå a acestei efervescenÆe ar-tistice – unicå atît prin intensitatea, cît çi prin rezultatelesale – este, în ultimå instanÆå, cucerirea autonomieispaÆiale a sculpturii ca reprezentare7. Smulgîndu-se dinlinearitatea proprie arhaismului înfloritor, operele majoreale acestei çcoli – de la Kouros-ul de la Dipylon la sculp-

85


modelul universului construit de cåtre Anaximandru34;imitaÆia plasticå este solidarå, ca çi poezia, cu o menta-litate care recunoaçte valoarea tehnicilor imaginii – çicare, de altfel, inventå în aceeaçi epocå spectacolul pro-priu-zis, adicå teatrul.

Departe de mine ambiÆia zadarnicå de a relua pro-blema – enormå çi mereu spinoaså – a originilor drameiatice; dar mi se pare foarte evident cå apariÆia specta-colului este fenomenul caracteristic pentru o epocå caredescoperå valoarea – çi, aç spune, chiar legitimitatea –imitårii deliberate, a aparenÆei çi a spectaculosului. Dis-tanÆa dintre dramå çi mitul care se aflå la originile salestå mårturie pentru o libertate a invenÆiei çi a artificiuluicomparabilå cu cea care se afirmå în curbura unei cre-pidome; de la procedurile juridice, care, aça cum scria L.Gernet, mimeazå ritualul, la tragedie, care pune în scenåmitul, sau la reformatorii care propun proiectele uneicetåÆi noi, regåsim aceeaçi conçtiinÆå a imaginii, aceeaçivalorizare a capacitåÆilor proiective çi a artificiului35.

Într-adevår, domeniul politicului este departe de a fistråin de acest elan „mimetic“ al secolului. Deja Solon,reformator çi poet totodatå, oferea în elegii o imaginepoeticå a actelor sale politice, mimînd, la un alt nivel,propriul såu personaj – çi s-a putut scrie, pe bunå drep-tate, cå el a fost „primul personaj histrionic“ din istoriaAtenei36. Dar „spectacolul politic“ oferit de tiran, mimîndregalitatea çi uimind mulÆimile cu acea faÆadå fastuoasåcare imita cu iscusinÆå suveranitatea, este cu adevåratdemn de aceastå epocå a reprezentårii. Aristotel va scriecå tiranul care vrea într-adevår så-çi consolideze putereatrebuie så joace bine rolul unui rege, ten basileian hypo-krinoumenon kalos37; dacå hypokrinein trimite direct lalumea teatrului çi la tehnica unui hypokrites, actorul,ne putem gîndi, pe de altå parte, la kala erga ale luiCleomene çi Epicles de la Siracuza. Aceastå imaginea regalitåÆii artificiale care este tirania presupune,într-adevår, o tehnicå a puterii recunoscutå ca atare çio secularizare a suveranitåÆii prin imitare deliberatå,

92

ZOE PETRE

ficaÆia artei greceçti, aceasta nu are nimic în comun cuo ipoteticå fidelitate crescîndå faÆå de naturå – pentru cåreprezentarea formelor anatomice umane nu este nici-decum finalitatea acestei arte, ci doar unul din elemen-tele subtextului ei; construirea unui limbaj formalautonom aparÆine deci domeniului convenÆiei, al gene-ralizårii abstracte çi al artificiului – asemenea primelordoctrine ale „fizicienilor“, care sînt un model abstract,construit çi explicativ, al kosmos-ului.

Dacå în sculpturå aceastå percepÆie a problemelorabstracte ale ritmului çi volumelor poate fi uneori mas-catå de antropomorfism, dezvoltarea arhitecturii dinepoca arhaismului tîrziu dovedeçte în ce måsurå aceastaîçi datoreazå inovaÆiile (çi triumfurile) dezvoltårii proiec-tului, modelului matematic çi unei utilizåri din ce în cemai deliberate a unor soluÆii ingenioase çi a artificiului.Ca så nu dåm decît un exemplu, se çtie bine cå la Corint,arhitecÆii care au construit, pe la 540, templul lui Apollon,inventå çi aplicå una dintre cele mai cunoscute tehnicibazate pe iluzie opticå – curbura crepidomei13; aceastånaturå trucatå cu bunå çtiinÆå atestå astfel o nouålibertate faÆå de materie, o valorizare a proiectului, amodelului matematic çi a artificiului care permite deså-vîrçirea operei. Trebuie, într-adevår, så recunoaçtem cîtcuraj este necesar unei corecÆii „intelectuale“, ca så spunaça, a naturii çi a simÆului comun, probå a unei reflecÆiiconçtiente cu privire la problemele reprezentårii însensul cel mai complet al cuvîntului.

RelaÆiile care leagå aceastå îndråznealå novatoare aspiritului de lumea cetåÆii sînt foarte numeroase –începînd cu însuçi faptul cå marile lucråri care ateståprogresul acestei transformåri sînt, în secolul al VI-lea,monumentele cetåÆii. Chiar çi ofrandele private sîntexpuse în locuri publice; cît despre sanctuare sau dedi-caÆii colective, inserÆia lor în universul civic este evi-dentå. Ridicate de cetate, aceste monumente suscitå oopinie comunå çi se impun admiraÆiei colective ca semneale comunitåÆii civice, ale pietåÆii çi bogåÆiei ei, ale gus-tului pentru frumos çi ale puterii ei.

87


nomiei subiectului uman, creator al acestui model. Prin universul de semne proiectate de raÆiunea sa,

prin acest simbolism conçtient, omul îçi consolideazåînståpînirea intelectualå asupra lumii reale. Modelulnon-natural, artificiul, este „asemånåtor cu adevårul“ çi,într-un fel, încå çi mai adevårat, pentru cå el poate ficunoscut çi utilizat: nu este oare curbura crepidomei, înfelul såu, mai dreaptå decît linia dreaptå?

O fabulå din colecÆia esopicå – care poate foarte bineså dateze din secolul al VII-lea sau din cel de-al VI-lea –pune în scenå un dialog al cårui punct de plecare esteconstatarea cå lamentaÆiile bocitoarelor de profesie sîntmult mai emoÆionante decît cele ale rudelor, a cårordurere este cît se poate de adevåratå, dar care nu çtiu såplîngå. Poanta anecdotei scoate înså la ivealå reversulunei imitaÆii atît de perfecte: „Nu te mira, copilul meu,dacå aceste femei produc lamentaÆii care provoacå milaîn asemenea måsurå; ele o fac pentru bani, epi garargyrioi touto poiousin“25. PreÆul perfecÆiunii unui arti-ficiu este tocmai faptul cå el are un preÆ. Latura meçte-çugåreascå a reprezentårii – cea la care se referea de faptXenofan, care, în celebrul fragment 18 despre zei, repetåcu o frecvenÆå remarcabilå cuvintele cheirçi grapheinatunci cînd evocå modelarea manualå a imaginilordespre care vorbeçte26– nu se limiteazå la semaicon-crete çi palpabile, aça cum sînt cele modelate de cåtresculptori çi arhitecÆi. Laaceastå decantare a experienÆelorartificiului çi reprezentårii, arta cuvîntului – çi poetul,acest demiourgosaparte – contribuie din plin, cu toateconsecinÆele pe care aceastå participare le implicå pentrustatutul cuvîntului poetic.

Succesor al aedului homeric – meseriaç itinerant, darçi comesean al regelui – poetul se regåseçte din ce în ce maifrecvent chiar la hotarul unde adevåratul çi aparenÆa seating, unde artificiul çi creaÆia se confundå. Solon, carereprezintå tocmai aceastå duplicitate aparte a cuvîntuluipurtåtor de adevår çi a artificiului poetic care-l încarnea-zå, evocå meçteçugul poetului între cel al meçteçugaruluiçi cel al profetului (mantis) inspirat de zei27, atestînd astfel

90

ZOE PETRE

turile lui Antenor, Endoios çi Kritios8 – alcåtuiesc o seriecoerentå prin progresele sale în descoperirea unei noiviziuni a formelor, dominatå de problemele modelåriivolumelor çi ale clarobscurului, ale perspectivei çi aleraccourci-ului – deci de inventarea plinå de ingeniozitatea unor mijloace tehnice ale re-producerii artistice. Întreceea ce Bianchi Bandinelli numea „l’inessorabile unitàche fa sacre le statue del pieno arcaismo“9 çi ritmuldinamic al operelor stilului sever, se înscrie exploziaimaginii-simbol çi mutaÆia „idolului“ în eikon, imaginemimeticå. Printr-o serie de progrese în tehnica reprezen-tårii – colorismul sau raccourci-urile – arta arhaismuluitîrziu învaÆå så ståpîneascå formele çi, prin intermediullor, spaÆiul çi universul10.

Aceastå cucerire a unui limbaj artistic autonom, caredefineçte tranziÆia de la arta arhaicå spre „clasicismul“secolului al V-lea, se realizeazå deci prin techne çi prinartificiu, utilizate în mod deliberat. Un fragment dinCanonul lui Policlet – care sintetizeazå în multe privinÆeexperienÆa unui secol de cåutåri pe care opera sa îlîncununeazå – subliniazå limpede importanÆa decisivå adetaliului precis çi a unei tehnici fårå greç: to eu paramikron dia pollon arithmon ginetai11: frumosul se naçtedin detaliul obÆinut prin nenumårate calcule.

Pentru scriitorii antici – de la Xenocrate la Pliniu celBåtrîn çi de la Quintilian la Pausanias – care se ocupåde artå dintr-un punct de vedere cu totul literar, do-minat de o foarte caracteristicå modalitate descriptivå,precum çi de o mentalitate destul de puÆin conçtientåde distanÆele care-l separå pe artist de meçteçugar12,reuçita unei opere se måsoarå prin desåvîrçirea ei çi prinvirtuozitatea executantului. În ciuda calitåÆii lor deartiçti, uneori chiar de geniu, calitate evidentå pentrunoi, maeçtrii sculpturii atice din secolul al VI-lea nu seputeau îndepårta prea mult de aceastå valorizare apriceperii lor, techne, chiar dacå ei înçiçi o recunoçteauca pe un mijloc çi nu ca pe scopul suprem al operelor pecare le creau. Trebuie subliniat pe de altå parte cå, spredeosebire de aproximårile empirice cu privire la semni-

86

ZOE PETRE

existenÆa contiguitåÆii – çi a ambiguitåÆilor – unei condiÆiipe care el însuçi çi-o asumå. Çi Simonide, cel care face såînainteze atît de mult reflecÆia asupra problemelor imaginiiçi ale ståpînirii cuvîntului poetic, nu se sfieçte så clamezecå muza sa este ergastis, mercenarå, çi cå tehnica poe-tului – asemenea oricårei alteia – poate çi trebuie så pri-meascå un misthos28. Sofist avant la lettre, poetul din Keosasociazå deci temele artificiului, ale educaÆiei prin imagine29

çi ale valorii lor monetare, într-un unic efort de secula-rizare a cuvîntului poetic care se înrudeçte îndeaproape cucelelalte experienÆe intelectuale ale secolului såu.

Comentariul polemic – çi deformant – al lui Platonla versurile lui Simonide despre aparenÆå çi Aletheia(personificare a adevårului) evocå aceastå exuberanÆå aartificiului: „Fiindcå to dokein, aça cum demonstreazåînÆelepÆii, este mai puternic decît Aletheia, çi fiindcå eldecide asupra fericirii, trebuie så må întorc cu totul deaceastå parte. Voi trasa deci în jurul meu ca un fel defaÆadå (prothyra) çi de decor (schema), o imagine pictatå(skiagraphia) a virtuÆii, çi voi trage dupå mine vulpeaagerå çi ingenioaså a preaînÆeleptului Archiloc“30.Termenii tehnici utilizaÆi de Platon – prothyra (faÆada),schema (decorul de teatru), skiagraphia (desenul înperspectivå care creeazå iluzia profunzimii) – au o re-laÆie foarte preciså cu problemele dezvoltårii artei plas-tice, mai ales cu cea a picturii, în secolul al IV-lea31; daroriginile acestor probleme se plaseazå într-o perioadåmult anterioarå, care este tocmai aceea a lui Simonide.Experimentårile din arhaismul tîrziu asupra temelorreprezentårii: imitarea miçcårii çi instrumentalizareaclarobscurului, descoperirile tehnice care creeazå, cubunå çtiinÆå, iluzia plasticå, acel „symbolisme réfléchi“ alunei arte care aratå ceea ce nu existå, sînt într-adevårcuceriri contemporane cu to dokein al lui Simonide.Aceastå cåutare a unui dramatism vizualizat prin ima-gine, spectaculosul çi teatralismul sculpturii – vehementåîn lumea occidentalå a coloniilor siciliene, mai disciplinatåla Atena, dar persistentå peste tot32 – se înrudeçte atît cu„pictura care vorbeçte“ a poetului din Keos33, cît çi cu

91


Leipzig, 1923; J. Kube, TECHNE und ARETE. Sophistischesund platonisches Tugendwissen, Berlin, 1969, pp. 14, 30çi urm.; G. Cambiano, Platone ele tecniche, Torino, 1971,p. 26.

4.Lilian H. Jeffery, Local Scripts of Archaic Greece, Oxford,1961, Milet nr. 23, datatå în 600-575. Aceeaçi formulå, hodeina anetheke – ho deina epoiese, se regåseçte çi în altetrei inscripÆii din secolul al VI-lea: Lilian H. Jeffery, op. cit.,Locrida Opuntis nr. 8, Tarent nr. 4 çi Atica nr. 40; nu amutilizat textele ulterioare sfîrçitului acestui secol pentru arespecta principiul cronologic, deçi majoritatea sînt perti-nente pentru aceeaçi mentalitate, pe care tocmai am schi-Æat-o – cf. e.g. dedicaÆia Deinomenizilor, Lilian H. Jeffery,op. cit., Siracuza nr. 6 çi 9. Semnåturile fårå numelededicantului, anterioare secolului al V-lea, sînt evident mainumeroase (cf. Atica nr. 24, Eubeea nr. 10 çi 22, Argosnr.3, Corint nr. 15, Ithaca nr. 2, Naxos (în Sicilia) nr. 3,Siracuza nr. 3, Anaphe nr. 6, Milet nr. 27). Cf. çi Syll.4, 5,15, 8 etc. Pentru semnificaÆia generalå a fenomenului veziLilian H. Jeffery, op. cit., p. 62 çi urm.; R. Bianchi Ban-dinelli, „L’erma di Temistocle e l’invenzione del ritratto“, înidem, Storicità dell’arte classica2, Bari, 1973, p. 144 çi urm.;Detienne, Maîtres, p. 108.

5.Lilian H. Jeffery, op. cit., Siracuza nr. 3, cu bibliografie çidiscuÆie.

6.R. Martin, în J. Charbonneaux, R. Martin, F. Villard, LaGrèce archaïque, Paris, 1969, p. 15 çi urm.

7.Pentru problemele sculpturii atice am adoptat punctele devedere din remarcabilul studiu al lui R. Bianchi Bandinelli,Storicità dell’arte classica, reluat în volumul omonim acårui a doua ediÆie a apårut la Bari în 1972 (pp. 43-107).Cf. în acelaçi volum, çi studiul citat supra, nota 4, precumçi „Parrasio“, pp. 111-131.

8.Despre contribuÆia – destul de greu de reconstituit – a luiAntenor çi a lui Endoios, cf. R. Bianchi Bandinelli,„Storicita dell’arte classica“, în idem, Storicità dell’arteclassica, Bari, 1972, pp. 64, 76, 78. Pentru relaÆia operelorlui Antenor cu atmosfera intelectualå a Atenei clisteniene,vezi Leveque/Vidal-Naquet, Clisthène.

9.Op. cit., p. 88.10. Idem, ibidem.11.Polyclet., Vorsokr.7fr. B 2 citat çi comentat de cåtre

R.Bianchi-Bandinelli, op. cit., pp. 94, 101 çi urm.; cf. çiPlin., NH34, 59, despre diligentialui Pitagora în ceea cepriveçte detaliile.

100

ZOE PETRE

Este evident cå un råspuns la aceste întrebåri estecel puÆin dificil, çi sîntem mereu obligaÆi så råmînem îndomeniul probabilului. Existå totuçi cîteva elementecare ne permit, dacå nu så o rezolvåm, cel puÆin såpunem problema.

Studiul deja citat, scris de P. Levêque çi P. Vidal-Naquet,scoate în evidenÆå, pe de-o parte, numårul çi difuziunealuårilor de poziÆie teoretice cu privire la noua cetate îna doua jumåtate a secolului al VI-lea: o asemenea ati-tudine la Atena n-ar avea deci nimic insolit. Pe de altåparte, acelaçi studiu subliniazå, convingåtor, voinÆa deinovare conÆinutå în reformå, ceea ce înseamnå så negîndim la o acÆiune pe deplin deliberatå, cel puÆin în ceeace-l priveçte pe autorul ei. Dar ceilalÆi? S-ar putea spunefoarte bine cå nu tot ce gîndeau Clistene çi unii dintreprietenii såi Æinea de domeniul public. Dar, pe de altåparte, ne putem imagina foarte bine rapida convertirepoliticå a versatilului çef al Alcmeonizilor, devenit destulde brusc tou plethous proestekos8, puternica rezistenÆåa partizanilor lui Isagoras çi conflictul cu lacedemonienii,toate însoÆite de discursuri publice çi de aprige dezbateriîn agora, denunÆînd egoismul unora çi erezia celorlalÆi çiprovocînd solemne declaraÆii de principiu. Confruntat cufacÆiunea lui Isagoras, care incita hetairiile aristocra-tice9, Clistene ar fi izbutit, ne spune Herodot, så „alåturedemos-ul facÆiunii sale“, proshetairizetai ton demon10. Înaceastå întreprindere, simplul enunÆ al complicatuluisistem al constituÆiei clisteniene nu ar fi fost în måsuråså suscite, în sine çi fårå justificåri acceptate de majo-ritate11, o adeziune atît de rapidå çi de entuziastå încîtså poatå rezista, chiar în absenÆa conducåtorilor, la pre-siunea conjugatå a lacedemonienilor çi a partizanilor luiIsagoras12. Ideile esenÆiale ale reformei – mai ales ideilepolitice, pentru cå, chiar dacå un aspect economic,agrar, al reformei a putut exista13, el nu a fost reÆinut detradiÆie, ceea ce subliniazå dominanta ei politicå çi con-stituÆionalå – trebuie så fi fost explicitate, comentate,chiar reduse la cîteva lozinci – în orice caz înÆelese – ceeace då putere ipotezei unei miçcåri de idei çi unor con-

109


vårata valorizare a lui to dokein începe cu acel edoxe teipolei al decretelor ateniene, pentru a ajunge la teoria luiProtagoras despre doxa poleos. Dacå modelul fundamen-tal a ceea ce s-a numit atît de adecvat „l’éclatement de lapensée mythique“ este domeniul cetåÆii49, unde så plasåmpunctul de joncÆiune între inovarea categoriilor mentaleçi inovarea reprezentårilor çi a imaginarului politic? Fap-tul cå activitåÆile urbane – precum çi cei care le exercitåpentru a tråi de pe urma lor – råmîn de-a lungul întregiiAntichitåÆi la marginea cetåÆii50 se poate într-adevår sånu fi împiedicat difuziunea unui nou instrumentar men-tal, elaborat pornind de la experienÆele meçteçugurilor çicomerÆului; el se opune, totuçi – cel puÆin într-o anumitåmåsurå –, „politizårii“ acestui sistem de reprezentåri.

Pînå la urmå, domeniul politicului are, prin el însuçi,o anumitå prioritate în experimentarea artificiului çi amodelelor: întemeieri coloniale, împårÆiri de påmînturi,restructuråri urbane folosesc, fie çi numai implicit, încådin secolul al VIII-lea, o primå variantå a creativitåÆii poli-tice conçtiente de sine, çi o anumitå libertate de opÆiunecare oferå mijloace de control asupra viitorului. NoÆiuneaînsåçi de cetåÆean, aça cum se precizeazå ea din ce în cemai bine în epoca legislatorilor, este un model cotidian deabstracÆie çi de artificiu, care face dintr-un numår anumitde indivizi çi de existenÆe concrete o claså definitå maimult prin virtualitåÆile sale decît prin determinårile salereale. Alåturi de legislaÆie, çi chiar de acea „stilizare acutumei“ – ca så-l citåm din nou pe L. Gernet –, focali-zarea statutelor socio-politice instaureazå un sistemconstruit din definiÆii generale care este din ce în ce maiclar recunoscut ca atare: exemplul constituÆiilor timocra-tice este, cred, destul de elocvent în aceastå privinÆå.DisjuncÆia instituÆionalizatå dintre munca concretå aproducåtorului – asimilat, cel puÆin în imaginar, cusclavul – çi calitatea virtualå de proprietar care, singurå,defineçte cetåÆeanul, cuantificarea timocraticå, carerecunoaçte o omogenitate principialå – çi teoreticå – acorpului civic, folosind, de fapt, o primå logicå binarå,aceea a lui „a fi sau a nu fi cetåÆean“ – çi o „demateria-

97


multe privinÆe ispititoare – de a atribui acestei epoci oprimå versiune a dezbaterii dintre Otanes, Megabyzos çiDarius cu privire la cea mai bunå formå de guvernare22

prezintå anumite dificultåÆi, între care în special utiliza-rea, în însåçi contextura discursului, a unor noÆiuni fami-liare atenienilor din vremea lui Pericle, dar care nu erauîncå utilizate în vocabularul politic al contemporanilor luiAristagoras23.

Pe de altå parte, problema unei influenÆe decisiveexercitate de cåtre evoluÆia constituÆionalå a cetåÆilorioniene asupra dezvoltårii cetåÆilor din Grecia continen-talå çi în special asupra Atenei nu poate fi puså în ma-niera categoricå çi univocå pe care o mai putea adopta,de exemplu, un autor ca Wilamowitz24. Elaborarea poli-ticå – atît sub aspectul practic, cît çi sub acela al teore-tizårii – din cetåÆile asiatice, elaborare „sufocatå“ – dupåformularea lui S. Mazzarino – „de interpretarea orientalåa raportului constituÆional ca raport de vasalitate întreMarele Rege çi vicarul såu, tiranul din cetate“25, pare,dimpotrivå, så se afle cu un pas în urmå faÆå de Atena.De altfel, nu putem regåsi un sincronism perfect nici chiarîn evoluÆia cetåÆilor ioniene: dezvoltarea Miletului, deexemplu, pare så fi fost mai rapidå decît aceea a Efesuluiunde, tocmai în aceastå vreme, Heraclit se confrunta cuprobleme de tip „solonian“, ceea ce explicå contrastuldintre îndråzneala inovaÆiilor sale din filozofia naturii çiaparentul conservatorism al gîndirii sale politice26.

În aceastå diversitate de ritmuri çi de soluÆii, loculgîndirii politice ateniene în timpul primului deceniu alsecolului al V-lea se laså cu greu definit. Credem cå nueste vorba doar despre o absenÆå, de altfel incontesta-bilå, a izvoarelor, ci çi despre un moment de rågaz dupåexplozia reformelor clisteniene, despre o clipå de echili-bru în timpul cåreia structura politicå a cetåÆii permitematurizarea forÆelor çi temelor care, cîteva decenii maitîrziu, vor instaura la Atena democraÆia cea mai completåcunoscutå de Antichitate. Încå dominatå de puternicapersonalitate seniorialå a unora dintre cei mai stråluciÆireprezentanÆi ai familiilor aristocratice din Atena, aceastå

112

ZOE PETRE

pe care le ia ca model: ca çi Platon, care creeazå mitulDemiurgului izgonindu-i pe demiourgoila margineacetåÆii52, cetatea clasicå sfîrçeçte prin a proclama valoa-rea tehnicilor politice, ingeniozitatea eficace a discursuluiçi a acÆiunii, dar le separå cu vigoare de valorile absoluteale adevårului çi moralei, în vreme ce faptul însuçi de aaccepta ca legitimå priceperea, techne, politicå aruncå înafara experienÆelor intelectuale ale lui zoon politikontehnicile particulare ale existenÆei sale concrete. Gîn-direa clasicå exprimå clar, într-o ordonare dominatå devalorile politice, ceea ce implica reflecÆia arhaismuluitîrziu asupra problemelor reprezentårii. Dar, comparatåcu exuberanÆa secolului al VI-lea, ierarhia în care teh-nicile puterii politice sînt diferenÆiate calitativ çi, înultimå instanÆå, opuse tehnicilor cotidianului, a pierdutdin vivacitate ceea ce a cîçtigat în rigoare: politizareaartificiului înseamnå çi domesticirea sa. Aceastå tehnicåaparte care este ståpînirea universului politic respingeîndemînarea manualå într-o preistorie imaginarå acetåÆii53, çi ajunge så umbreascå orice înÆelegere – încåposibilå, poate, în secolul al VI-lea – a valorii experien-Æelor meçteçugåreçti çi a creativitåÆii lor. Printr-un fel deparadox, filozofia platonicianå este aceea care va recu-noaçte afinitatea de naturå çi de origine dintre tehnicileartizanale çi tehnica politicå – pentru a le exila îm-preunå în lumea înçelåtoare çi incoerentå a aparenÆelor.

Note1.Vezi J.-P. Vernant, „Catégories de l’agent et de l’action en

Grèce ancienne“, în Julia Kristeva et alii (ed.), Langue.Discours. Société. Pour Émile Benveniste, Paris, 1975,p.365 çi urm.; cf. çi idem, „Ébauches de la volonté dansla tragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe ettragédie, p. 41 çi urm. Despre implicaÆiile categoriilormentale ale tehnicului, vezi M. Detienne çi J.-P. Vernant,Lesruses de l’intelligence. La Métis des Grecs, Paris, 1974.

2.Cf. M.I. Finley, Les premiers temps de la Grèce, trad. fr.,Paris, p. 189 çi urm.

3.A. Kleingünther, Protos heuretes.Untersuchungen zurGeschichte einer Fragestellung[Philologus, Supplbd., 26],

99


fruntåri în dezbaterea publicå, însoÆind çi justificîndmåsurile iniÆiate de Clistene. Dacå Maiandrios argu-menta virtuÆile isegorieiîntr-un discurs public adresatsamienilor, de ce så nu-l imaginåm çi pe Clistene caautor de discursuri politice?

În versiunea lor „filozoficå“, la un nivel remarcabil deabstractizare, implicaÆiile reformei clisteniene au con-stituit obiectul excelentei analize întreprinse de cåtreP.Levêque çi P. Vidal-Naquet; în versiunea lor cea maisimplificatå – oricare ar fi fost formularea exactå a acesteivariante „populare“ – era vorba despre revendicarea egali-tåÆii politice a cetåÆenilor. Aceasta înseamnå cå deplasîn-du-se din domeniul nediferenÆiat al revendicårilor egali-tare de la începutul secolului14în sfera, acum definitå,a politicului, çi abandonînd astfel idealul – desigur, utopic– al unei egalitåÆi între toÆi cetåÆenii sub toate aspectele,inclusiv, çi mai ales, sub acela al proprietåÆii – ideologiademocratå atenianå se defineçte nu numai în ceea cepriveçte conÆinutul såu, ci çi prin apartenenÆa sa. Pentrucå demos-ul redus la såråcie din vremea lui Solon n-arfi putut niciodatå uita revendicårile economice, cerînd doaro egalitate politicå distinctå de raporturile de proprietate.Dimpotrivå, la finele veacului VI ne gîndim mai curîndla o maså importantå de cetåÆeni – vechi çi noi deopotrivå–a cåror independenÆå economicå cerea o expresie în viaÆacetåÆii – proprietari mici çi mijlocii salvaÆi de seisachteiasau care primiserå påmînturi în vremea tiranilor, darpoate încå de pe acum çi meçteçugari, navigatori, comer-cianÆi, a cåror activitate devenea din ce în ce mai impor-tantå pe temeiul acÆiunilor inaugurate de Solon15.

Demos-ul urban era de altfel, cel puÆin în principiu,cel mai în måsurå så fie interesat de o reformå care såelimine discriminårile arhaice, egalizînd astfel cetåÆeniiîn ceea ce priveçte drepturile lor active fårå a le cere såaibå „o parte egalå din påmîntul gras al patriei“, çi care,în acelaçi timp, favoriza în mod evident demele urbanefaÆå de celelalte zone ale Aticii16.

Anii dominaÆi de problematica reformelor clistenienesînt astfel un moment de prefacere çi de inovare dorit nu

110

ZOE PETRE

lizare“ a categoriilor socio-politice – par så fie într-adevåro cauzå necesarå, dacå nu çi suficientå, a reelaboråriicadrelor mentale ale cetåÆii.

Dacå trebuie så izolåm un factor care så fie deter-minant în aceastå revoluÆie intelectualå – din care nu amexplorat decît un singur aspect –, aç propune ca el så fiecåutat la acest nivel profund ale relaÆiilor socio-econo-mice constitutive ale cetåÆii çi în structurile dinamice aleunei societåÆi axate pe definirea politicå a unui anumitmod de deÆinere a påmîntului, mai curînd decît în dome-niul interstiÆial al economiei urbane. Cåci economia urbanåråmîne un domeniu interstiÆial çi, în fond, derivat elînsuçi din evoluÆia particularå a aceloraçi structuriagrare originare ale cetåÆii. Atît colonizarea, în secolul alVIII-lea, cît çi dezvoltarea unei producÆii de mårfuri însecolul al VI-lea, nu sînt decît soluÆii la problemele pro-prietåÆii civice çi ale statutului ei: Atena a ajuns sådezvolte o economie urbanå doar pentru cå a refuzat aser-virea generalizatå a Æåranilor çi pentru cå a instaurat unclivaj clar definit între cetåÆean, proprietar liber, çi sclav,producåtor dependent51. Sparta, care nu a încetat såpractice aservirea generalizatå, este marea absentå çi înmaterie de economie urbanå, çi în materie de concepte.

Aceastå comunitate de origine, mai curînd decît orelaÆie de la cauzå la efect, ar putea explica mai bine çireceptivitatea specialå a mentalitåÆii colective din cetåÆileGreciei în secolul al VI-lea faÆå de experienÆele intelec-tuale ale vieÆii urbane – precum çi ceea ce am numitpolitizarea acestor experienÆe.

Pe de altå parte, consecinÆele acestei valorizåri poli-tice a artificialului çi a construitului sînt destul de con-tradictorii. Integrarea categoriilor mentale ale reprezen-tårii în reflecÆia politicå este o componentå esenÆialå atîta reformelor cît çi a teoriilor despre polis în epoca cla-sicå, care nu ar fi avut nici o legitimitate fårå aceaståpresupoziÆie a unei acÆiuni posibile, raÆionale çi eficacea cetåÆenilor asupra instituÆiilor lor çi a „cåutårii maibinelui“ (epheuriskousin ameinon) politic. Dar aceaståabsorbÆie, la rîndul ei, nu legitimeazå experienÆele tehnice

98

ZOE PETRE

numai de cadrele politice ale cetåÆii, ci çi de cadrele saleimaginare. Afirmarea practicå a suveranitåÆii cetåÆenilorîn raport cu structura cetåÆii trebuie så fi fost însoÆitå deo teoretizare a acestei suveranitåÆi; poate acesta estecontextul în care se poate data decretul de la Salamina,al cårui preambul ar putea cåpåta astfel o semnificaÆiemajorå – edoxe toi demoi, poporul a gåsit cu cale17. Cutoate cå, asemenea democratizårii constituÆionale, ideo-logia democratå avea încå de parcurs un drum destul delung pînå la cristalizarea sa definitivå, argumentele ma-jore ale viitoarelor dezbateri se contureazå acum, în acestefervescent sfîrçit de secol a cårui mentalitate nouå çiîndråzneaÆå se aflå la originea gîndirii politice a secoluluiurmåtor.

Începutul acestui secol nu pare så continue cu ointensitate egalå, cel puÆin nu la Atena, elaborarea uneiideologii democrate. Desigur, aceastå epocå este martoraunor încercåri de rezolvare a unor probleme similare înalte pårÆi ale lumii greceçti. Este vorba în primul rînddespre cetåÆile ioniene, a cåror revoltå este determinatåmai ales de cauze politice18, pentru cå primul gest denesupunere al lui Aristagoras este de a råsturna tiraniace depindea de Marele Rege çi de a instaura isonomia19;mai mult, tirania nu va mai fi restauratå nici dupå eçeculrevoltei cetåÆilor ioniene20. Argumentele invocate în acestecircumstanÆe au fost, fårå îndoialå, cunoscute destul derepede la Atena, unde Aristagoras „s-a înfåÆiçat poporului“evocînd poate nu numai bogåÆia çi slåbiciunea militarå aAsiei21, ci çi spectrul tiraniei. Rostit în adunarea uneicetåÆi al cårei tiran, fugarul Hippias, tråia încå la curteaMarelui Rege, acest argument era mai degrabå elementarçi deloc lipsit de greutate. Totuçi, problema influenÆelorexercitate de cåtre curentele de idei din cetåÆile ionieneasupra gîndirii ateniene trebuie så fie examinatå cu multåprudenÆå, pe de-o parte din cauza izvoarelor lacunare –pentru cå Herodot, de data aceasta într-adevår „råutåcios“,ridiculizeazå çi minimalizeazå revolta cetåÆilor ioniene,ceea ce nu uçureazå cercetarea asupra faptelor, ca så numai vorbim despre aceea asupra ideilor. Încercarea – în

111


47.G. Thomson, Studies in Ancient Greek Society, 2, Londra,1962, p. 300, cf. pp. 297; 315.

48.Cf. mai ales consideraÆiile lui L. Gernet, „Droit et prédroiten Grèce ancienne“, în Gernet, Anthropologie, loc. cit.,precum çi cele din idem, „Note sur la notion de délit privéen droit grec“, în Mélanges offerts à M. Lévy-Bruhl, Paris,1959, p. 393-405.

49.J.-P. Vernant, Les origines de la pensée grecque, Paris,1962, pp. 118-139.

50.Între numeroasele studii despre statutul social çi moral almeçteçugarilor trebuie citate A. Aymard, „L’idee de travaildans la Grèce archaïque“, Journ. Psych.41, 1948, p. 29çi urm.; idem, „Hiérarchie du travail et autarcie traditio-nelle dans la Grèce archaïque“, în idem, Études d’histoireancienne, Paris, 1967, p. 316 çi urm.; Vernant, Mythe etpensée2, p. 316 çi urm.; M. Austin çi P. Vidal-Naquet,Économies et sociétés en Grèce ancienne, Paris, 1972, p. 22çi urm.; A. Burford, Craftsmen in Greek and RomanSociety, Londra, 1972; M.I. Finley, „Metals in the AncientWorld“, Journ. of the Royal Society of Arts118 (5170), 1970,pp. 597-607; idem, L’économie antique, trad. fr., Paris, 1975,pp. 165 çi urm.; cf. çi studiile lui B. Schweitzer çi R.Bianchi Bandinelli citate supra, nota 12.

51.Vezi Ed. Will, „La Grèce archaïque“, în Deuxième conférenceinternationale d’histoire économique, Aix-en Provence,1962, p. 75 çi urm. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, op. cit.,pp. 76 çi urm., 89-91, 109-111; cf. çi L. Gernet, „Horoihypothécaires“, în Gernet, Anthropologie, p. 360 çi urm.;M.I. Finley, „Between Slavery and Freedom“, CSSH6,1964, p. 233 çi urm.; idem, „La servitude pour dettes“, înRD1965, p. 159 çi urm.; P. Vidal-Naquet, „Économie etsociété en Grèce ancienne: l’oeuvre de M. I. Finley“,Archives européennes de sociologie1963, p. 23 çi urm.

52.Datorez conferinÆei lui P. Vidal-Naquet despre demiourgoiîn Legilelui Platon, prezentatå în septembrie 1975 laFacultatea de Istorie din Bucureçti, cîteva importantesugestii cu privire la ambiguitåÆile statutului platonicianal artizanilor; cf. çi G. Cambiano, loc. cit.– Despre cate-goriile mentale ale muncii meçteçugåreçti în polis, veziM.Detienne çi P. Vidal-Naquet, loc. cit., Françoise Frontisi-Ducroux, Dédale: le mythes de l’artisan, Paris, 1975; ZoePetre, „Trophonios ou l’architecte. À propos du statut destechniciens dans la cité grecque“, St.Cl.18, 1979, pp. 23-37.

53.Cf. mitul lui Prometeu la Eschil, ca çi în discursul luiProtagoras, Pl., Prt.316 b-328 d.

ZOE PETRE

104

CETATEA CLASICÅ

12. Despre condiÆia artistului în mentalitatea anticå, veziB. Schweizer, „Der bildende Künstler und der Begriffdes Künstlerischen in der Antike“, N. Heidelb. Jb., NF.,1925, p. 28 çi urm.; R. Bianchi Bandinelli, „L’artistanell’antichità classica“, în idem, Archeologia e cultura,Milano-Napoli, 1961, p. 46 çi urm.

13. R. Martin, op. cit., p. 175 çi urm.14. Cf. çi H. Fraenkel, Dichtung und Philosophie des frühen

Griechentums 2, München, 1962, p. 380; M.I. Finley,loc. cit.

15. J. Charbonneaux, în idem, R. Martin, F. Villard, op. cit.,p. 19.

16. Levêque/Vidal-Naquet, op. cit.; cf. çi J.-P. Vernant, Lesorigines de la pensée grecque, Paris, 1962, pp. 118-139;M. Detienne, „En Grèce archaïque: Géométrie, Politique etSociété, Annales (ESC), 1965, p. 425 çi urm.; Zoe Petre,„Politique et géométrie à la fin de l’âge archaïque grec“,Analele Univ. Buc. – Istorie 27, 1978, p. 3 çi urm.

17. L. Gernet, „Droit et prédroit en Grèce ancienne“, în Gernet,Anthropologie, p. 247; cf. pp. 241-248 çi passim; dar vezideja idem, Recherches sur le développement de la penséejuridique et morale en Grèce. Étude sémantique, Paris,1917, p. 432 çi urm.

18. Idem, „Droit et prédroit en Grèce ancienne“, în Gernet,Anthropologie, p. 247; am împrumutat titlul studiului meudin acest pasaj, încercînd så exprim, çi în acest fel, datoriaintelectualå pe care am contractat-o, deja de multå vreme,faÆå de opera de excepÆie a acestui mare maestru.

19. Thal., Vorsokr.7 fr. A 20; cf. çi A 17; am încercat så scot înevidenÆå implicaÆiile acestor fragmente în studiul citatsupra, nota 16.

20. Thal., Vorsokr.7 fr. A 21 = Plu., Symp. 2, 147 A; cf. Plin.,NH, 36, 82.

21. Xenoph., Vorsokr.7 fr. 34-35; cf. çi A. Rivier, „Sur lesfragments 34 et 35 de Xenophane“, RPh 30, 1956, p. 51çi urm.; H. Fraenkel, Wege und Formen frühgriechischenDenkens2, München, 1962, p. 338 çi urm.

22. Xenoph., Vorsokr. 7 fr. 18.23. Fr. 35.24. Despre relaÆia dintre imaginea artisticå, reflecÆia poeticå çi

mimesis vezi Max Treu, Von Homer zur Lyrik, München,1955, pp. 297-298; K. Kérényi, „AGALMA, EIKON,EIDOLON“, în Demitizzazione ed imagine, Archivio diFilosofia, Padova, 1962, p. 169 çi urm.; Detienne, Maîtres,p. 108 çi urm.

101


diferenÆå de profunzime între aceastå sancÆiune careaproba anumite aspecte ale reformei çi mentalitatea carese manifestase odinioarå, de exemplu, în Marea Rhetrå,care subordona întreaga organizare a cetåÆii spartiatevoinÆei Pithianului: så ne gîndim la o evoluÆie, sau maicurînd la o revoluÆie a gîndirii politice çi religioase?

Fårå îndoialå, nu este vorba încå de o polis definitåca o structurå exclusiv umanå, aça cum, mai tîrziu, o vaproclama Protagoras3; dar cetatea clistenianå nu se mailaså integratå în ierarhia religioaså tradiÆionalå, pe careSolon încå o mai identifica cu eunomia. Ea este mai curîndexpresia unei lumi concepute filozofic ca subordonatå întotalitatea sa unor legi generale4, çi în care nu cetateaeste subordonatå religiei, ci religia este aceea care slu-jeçte cetatea. Nåscutå dintr-o dublå evoluÆie, din aceeaa gîndirii greceçti vom Mythos zum Logos, pentru a reluatitlul unei sinteze care a devenit clasicå5, dar çi dinaceea a unui sistem de guvernare ce s-a desacralizattreptat6 – un dublu fenomen fåcut posibil de însåçi dez-voltarea societåÆii greceçti care face desuete atît relaÆiilesociale arhaice cît çi expresiile lor politice çi ideologice –aceastå laicizare a gîndirii çi a mentalitåÆii civice îm-bracå, în ultimii ani ai secolului al VI-lea, forma vizibilåa unei mutaÆii politico-ideologice. Reforma clistenianåapare nu numai ca un transfer de putere de la un grupsocial cåtre alte grupuri – transfer råmas de altfel in-complet7 –, ci çi ca o radicalå restructurare a valorilorideale – a cåror ierarhie este contestatå çi råsturnatå prinprefacerea instituÆiilor cetåÆii. Pentru studiul nostru,problema ar fi mai ales så çtim dacå a fost vorba despreo reformå constituÆionalå, ale cårei consecinÆe în planulideilor politice erau implicite, sau despre o dezbatereideologicå care a însoÆit o inovare conçtientå çi deplinasumatå a structurilor cetåÆii. În ipoteza unei asemeneaacceptåri explicite, explicitate chiar, a unui nou tip decetate, råmîne de discutat cît de profund a påtrunsaceastå voinÆå novatoare în conçtiinÆa atenienilor atuncicînd se pronunÆau împotriva lui Isagoras çi a oligarhilor,pentru Clistene çi reformele sale.

108

ZOE PETRE

35.InovaÆia de gîndire care întemeiazå teatrul este evocatåfoarte sugestiv în povestirea lui J.L. Borges, Cåutarea luiAverroes.

36.G.F. Else, The Origin and Early Form of Greek Tragedy,Cambridge, Mass., 1967, p. 57; pentru relaÆia dintre cetateademocraticå çi tragedie, vezi çi J.-P. Vernant, „Le momenthistorique de la tragédie“, în idem çi Vernant/ Vidal-Naquet,Mythe et tragédie, p. 13 çi urm.

37.Arist., Ath.1314 a 39 çi urm.38.Zoe Petre, „Le comportement tyrannique“, în Actes de la

XIIe Conférence internationale d’études classiques „Eirene“.Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972, Bucureçti-Amsterdam,1975, pp. 563-571.

39.Hdt. 1, 60; Arist., Ath.14, 4; Plu., de Her. malign.16;Polyaen. 1, 21, 2.

40.Thu. 1, 13, 1.41.Anecdota relatatå de cåtre Diogene LaerÆiu, 1, 60, propune

un alt sens pentru relaÆia dintre tragedie çi tiranie: la teatruar fi învåÆat Pisistrate så mimeze puterea; afinitateamimeticå subzistå în ciuda caracterului evident fantezist alremarcii lui Solon. Despre corespondenÆele care existå întreeroul transgresor çi tiran, vezi deja L. Gernet, „Marriages detyrans“, în Gernet, Anthropologie, p. 344 çi urm.; idem,Recherches sur le développement de la pensée juridique etmorale en Grèce. Étude sémantique, Paris, 1917, p. 402 çiurm., precum çi J.-P. Vernant, „Ambiguité et renversement.Sur la structure énigmatique d’OEdipe-Roi“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, p. 124 çi urm.

42.Alc. fr. 69 Page; cf. D. Page, Sappho and Alcaeus, Oxford,1955, p. 152 çi urm.; Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955,p.381 çi urm.; M. Detienne çi J.-P. Vernant, op. cit., p. 42çi urm.

43.Am împrumutat acest termen de la M.I. Finley, AncientSociety to the Arab Conquest, Londra, p. 51.

44.Cf. Ed. Will, op. cit., p. 613; idem, Le monde grec et l’Orient,1, Le Ve siècle, Paris, 1972, pp. 64 çi urm.; 422 çi urm.

45.Arist., Pol.1256 b 28 - 1258 a 14.46.De altfel nu må gîndesc, nici måcar pentru origineaacestor

mentalitåÆi, la o tradiÆie distinctå, aparÆinînd meçteçu-garilor, aça cum postula studiul, de altfel remarcabil, al luiH. Jeanmaire, „La naissance d’Athéna et la royauté ma-gique de Zeus“, RA48, 1956, p. 12 çi urm., ci la o tradiÆiedespremeçteçugari, care porneçte de la o înÆelegere decåtre întreaga societate a sensului experienÆelor tehniceatestate prin faptele de limbå çi prin constituirea noilorcategorii mentale.

103


25. Aesop., nr. 310 (Chambry); cf. çi sibaritul neîndemînaticevocat de cåtre Aristofan, Viespile, 1427-1431, a cåruimoralitate este asemånåtoare.

26. Xenoph., Vorsokr.7 fr. 15. Cf. çi Anaxag., Vorsokr.7 fr. A 102 –printre foarte numeroasele comentarii la acest text cele-bru, aç vrea så reamintesc consideraÆiile lui D.M. Pippidi,Formarea ideilor literare în antichitate2, Bucureçti, 1971, p.24 çi urm.

27. Sol. fr. 1 D, 49-54.28. Cf. Simon. fr. 146/651 Page; Pi., I. 2, 5 çi urm.; P.-M. Schuhl,

„Socrate et le travail rétribué“, în idem, Imaginer et réaliser,Paris, 1963, p. 37 çi urm.; în ceea ce priveçte semnificaÆiaoperei lui Simonide vezi Detienne, Maîtres, p. 105 çi urm.Niçte cuvinte ale lui Goethe dintr-o scrisoare cåtre Krafft,din 1779 – citatå în legåturå cu virtuozitatea artizanalåconfruntatå cu adevårata artå de cåtre R. Bianchi Ban-dinelli, „Parrasio“, în idem, Storicità dell’arte classica2, Bari,1973, p. 121 – reiau tema muzei venale: „Auch der Künstlerwird nie bezahlt, sondern der Handwerker.“

29. C.M. Bowra, „Simonide and Scopas“, CPh. 29, 1934, p. 230çi urm.; idem, Greek Lyric Poetry2, Londra, 1956, p. 326 çiurm.; G. Perotta çi B. Gentili, Polinnia. Poesia greca arcaica2,Messina-FlorenÆa, 1965, p. 307 çi urm.; Detienne, Maîtres,p. 117.

30. Pl., R. 36 B-C.31. Despre raporturile acestui pasaj cu problemele picturii în

secolul al IV-lea çi despre sensul termenilor tehniciutilizaÆi de Platon cf. P.-M. Schuhl, Platon et l’art de sontemps2, Paris, 1952, p. 9 çi urm. çi mai ales R. BianchiBandinelli, „Osservazioni storico-artistiche a un passo delSofista di Platone“, în idem, Archeologia e cultura, Milano-Napoli, 1962, p. 153 çi urm.; cf. idem, „Parrasio“, în idem,Storicità dell’arte classica2, Bari, 1973, p. 111 çi urm.

32. Cf. J. Charbonneaux, în idem, R. Martin, F. Villard, op. cit.,pp. 113-116; 151 çi urm.

33. C.M. Bowra, op. cit., p. 363; Detienne, Maîtres, p. 106.34. Anaximand., Vorsokr.7, fr. A 1 (= D.L. 2, 1-2); de altfel, cele

trei descoperiri ale lui Anaximandru citate aici de DiogeneLaerÆiu sînt opere de reprezentare – gnomon-ul (pe care defapt el nu le-a inventat, ci l-a reglat pentru Grecia) instru-mentalizeazå umbra, aça cum o fåcea toiagul lui Thales,citat supra; perimetron-ul påmîntului çi mårii pe care el le-a desenat (egrapsen), precum çi sfera celestå sînt imagini,bi- sau tridimensionale, ale unui univers reconstruitprin deducÆie raÆionalå. Despre sfera lui Anaximandru,cf. J.-P. Vernant, op. cit., p. 133; despre harta sa, Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, loc. cit.

102

ZOE PETRE

Despre elaborarea gîndiriidemocratice atenieneîntre 510 çi 460 î.e.n.

R EVOLUæIA constituÆionalå realizatå la sfîrçitulsecolului al VI-lea de cåtre gruparea conduså de Clistenea adus cu sine o restructurare ideologicå plinå de con-secinÆe pentru dezvoltarea ulterioarå a gîndirii politicegreceçti. Idealul democratic, ale cårui diferite tråsåturise schiÆaserå deja de multå vreme în meditaÆia politicåa gînditorilor, a legislatorilor sau a poeÆilor, chiar dacåråzleÆ çi fragmentar, pare acum så se degajeze într-unmod destul de exploziv ca o entitate coerentå, dacå nuchiar definitiv cristalizatå.

Profunzimea modificårilor din mentalitatea civicåatenianå în momentul reformei clisteniene nu poate fimåsuratå decît implicit, mai ales din cauza absenÆeidocumentelor contemporane. Totuçi – çi aceasta se poatedemonstra cu uçurinÆå confruntînd semnificaÆia tråsåtu-rilor caracteristice ale noii constituÆii cu ansamblul deconcepÆii arhaice asupra raportului dintre cetate çi uni-vers – inovaÆiile radicale aduse de ultimii ani ai secoluluial VI-lea se aflå nu numai la originea dezvoltårii consti-tuÆionale a cetåÆii democratice, ci çi la aceea a direcÆiilorspecifice ale gîndirii politice ateniene din secolul urmåtor.Delimitarea unui spaÆiu çi a unui timp „laicizate“1, sau,mai degrabå, constituirea, în aval de vechile relaÆii, con-sacrate çi resimÆite religios, ale consanguinitåÆii, a unuispaÆiu/timp exclusiv politic, însemna practic renunÆareala subordonarea directå a cetåÆii faÆå de lumea guvernatåde cåtre zei. Desigur, pentru toate acestea a fost asigu-ratå aprobarea zeului din Delfi2, dar existå o asemenea

107

terul anarhic sau contestatar. Vechile tradiÆii ale revendi-cårilor egalitare suferiserå aceeaçi soartå: în momentulreformelor clisteniene ele s-au regåsit „domesticite“ într-oanumitå måsurå de reducerea lor la egalitatea politicå.Controlate de stat, devenite instrumente de formare aconçtiinÆei de cetåÆean, aceste tradiÆii påstreazå un ecouprofund din cauza vechimii lor, dar îçi pierd virulenÆa,caracterul lor strict popular care era în sine çi implicit înopoziÆie faÆå de ordinea constituitå43.

Succesiunea evenimentelor din anii 489-483 exprimådeci, dupå pårerea mea, un progres al mentalitåÆii demo-cratice; un progres al unei mentalitåÆi, dar nu al unuiprogram politic, çi aceasta nu atît din cauza autoritåÆii,considerabilå fårå îndoialå, a oamenilor de stat aristo-craÆi. ExperienÆa lui Clistene demonstrase deja cå faptulde a avea o clientelå nu mai era suficient çi cå trebuiaton demon proshetairizetai. Absolutizarea rolului vechilorfamilii çi al reprezentanÆilor lor riscå deci så deformezeimaginea dinamicå a societåÆii ateniene în aceeaçi måsuråîn care ar face-o ignorarea lui. Dar demos-ul nu avea încåponderea, în primul rînd economicå çi socialå, apoi mili-tarå, care îi va permite dupå 478 så revendice radicali-zarea constituÆiei clisteniene.

Este deci nepotrivit så vorbim despre Temistocle cadespre un „çef de partid democrat“44, dar reducereasemnificaÆiei politicii sale la o opinie cu privire la cea maibunå strategie în conflictul cu perçii ar risca så simpli-fice prea mult lucrurile. Fårå a îndråzni så facem presu-puneri asupra opiniilor intime ale învingåtorului de laSalamina, trebuie så recunoaçtem cå politica sa, coerentåçi urmatå cu admirabilå tenacitate timp de mulÆi ani45,dovedeçte cel puÆin cå el era pe deplin conçtient decapacitåÆile demos-ului celui mai umil, çi cå nu ezita så-i încredinÆeze soarta cetåÆii într-un moment de a cåruigravitate extremå el era ultimul care så se îndoiascå.Poate cå, dacå adåugåm la aceste observaÆii faptul cåacÆiunile sale în Pelopones dupå råzboi au încercat såîncurajeze facÆiuni democratice, precum çi acela cå tra-diÆia literarå îçi va manifesta ostilitatea faÆå de Temis-tocle pretinzînd fårå nici un temei cå fiul lui Neocles ar

116

ZOE PETRE

din cei care i-au urmat, dupå ce a adoptat principalelereforme radicale – eliminarea Areopagului ca factor poli-tic çi extinderea suveranitåÆii demos-ului85, retribuireafuncÆiilor publice86, poate çi instituirea isegoriei87–, ceta-tea cunoaçte un moment de echilibru. Aceastå stabi-litate rezulta în mod obiectiv din adaptarea structuriipolitice a cetåÆii la raportul real de forÆe sociale, dar çidintr-o serie de elemente Æinînd de o politicå voluntaråçi conçtientå, care încerca så menÆinå un anumit echilibruîn repartizarea proprietåÆii, între interesele diferitelorgrupuri sociale. Acest ansamblu de factori determinå, înplanul ideologiei politice, crearea unei imagini ideale aunei cetåÆi situate deasupra conflictelor çi antagonis-melor, mediatoare suveranå simbolizatå prin atitudineaolimpianåa celui care va întruchipa pentru totdeaunaspiritul Atenei clasice. Prin vocea gînditorilor såi, a oame-nilor såi de acÆiune, a poeÆilor såi, cetatea va transmiteposteritåÆii aceastå imagine seninå, încercînd så uitelunga înçiruire de violenÆe çi de lupte sociale din care eas-a nåscut çi så ignore germenii în curs de maturare ainoilor antagonisme88.

Note

1.Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène.2.Arist., Ath.21, 6.3.IndependenÆa cetåÆii faÆå de zei în teoria dreptului,

exprimatå ca doxa poleos(Pl., Tht.167 b çi urm.), esteevidentå.

4.Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 91 çi urm., asuprarelaÆiilor dintre modelul reformei clisteniene cu teoriilefilozofice ce-i erau contemporane.

5.W. Nestle, Vom Mythos zum Logos, Stuttgart, 1940.6.N.D. Fustel de Coulanges, La cité antique, Paris 1888,

p.321 çi urm.7.Vezi, de exemplu, C. Hignett, A History of the Athenian

Constitution2, Oxford, 1960, pp. 156-158.8.Arist., Ath., 21, 1.9.Id., ibid.20, 1.

125


epocå de început a secolului clasic nu are nici motive noicare så impunå progrese notabile în democratizareagîndirii politice çi a instituÆiilor.

Dupå depåçirea momentului crizei clisteniene, Atenanu pare så se regåseascå divizatå în partide sau måcarîn grupåri politice stabile, în ciuda informaÆiilor luiAristotel27. Demos-ul, satisfåcut de posibilitåÆile pe carei le oferea reforma, nu era încå suficient de dezvoltatpentru a påstra unitatea de acÆiune çi de gîndire din aniiprecedenÆi. De altfel, aristocraÆia avea, virtual, mult maimulte çanse de a constitui o fermå opoziÆie politicå –amintirea unei dominaÆii aproape absolute, ideologie çimentalitate comune etc. Dar existau çi elemente careîmpiedicau constituirea unei unitåÆi politice eficace: luptafacÆiunilor nobiliare care fåcuse ravagii cel puÆin pînå lasfîrçitul secolului al VI-lea28 çi care marcase mentalitateacompetitorilor, o ideologie care se dezagrega deja în vremealui Theognis. În aceste condiÆii, aristocraÆii atenieni par såse fi acomodat cu noile cadre ale cetåÆii care, chiar dacånu mai recunoçteau dominaÆia lor ca grup, ofereau unteren mult mai vast pentru faptele çi ambiÆiile unei gloriiindividuale.

Cu toate acestea, nu pot adera cu totul la unele tezerecent formulate; nici la cea a lui R. Sealey, care nu vedenici o diferenÆå între lupta politicå din prima jumåtatea secolului al V-lea çi cea de la începutul celui de-alVI-lea29, nici la cea a lui C. Hignett, dupå care singuruldomeniu al confruntårilor politice la Atena între 500 çi480 era acela al raporturilor cu Imperiul Persan30. Credcå trebuie så fi existat, dincolo de orientårile contradic-torii din politica externå, confruntåri de politicå internå,çi cå, dupå Clistene, existå çi o autonomie în curs deformare a demos-ului ca entitate politicå care modificå dinpunct de vedere calitativ datele luptei dintre facÆiunilearistocratice. Fårå a exagera în nici un fel gradul dematurizare al demos-ului urban, trebuie totuçi så negîndim la faptul cå înaintarea perçilor în Egeea çi în Pontafecta mai ales aceastå parte a populaÆiei ateniene; pede altå parte, dominaÆia persanå dovedindu-se incom-

113


48. J. Labarbe, op. cit., pp. 85-88, despre opoziÆia faÆå deTemistocle.

49. Plu., Arist. 22, 1.50. Vezi U. von Wilamowitz-Moellendorf, Aristoteles und Athen,

1, p. 124, n. 4.51. Este vorba, dupå toate probabilitåÆile, despre o încercare

a istoricilor din secolul al IV-lea çi a succesorilor lor de a-lface pe Aristide så aparå ca çi cum ar fi fost un çefdemocrat; cf. çi Arist., Ath. 24, p. 1; Busolt-Swoboda, Gr.Staatskunde, p. 888, n. 6; Hignett, op. cit., p. 175.

52. Cf. gestul simbolic al lui Cimon, Plu., Cim. 5, 3.53. Plu., Cim. 16, 1, despre numele fiilor lui Cimon (cf. Them.

32, 2 – numele fiicelor lui Temistocle); existå aici unadevårat „råzboi al numelor“; ibid., 4, 5 – Stesimbrotos dinThasos ( = fr. 4) despre virtuÆile „peloponesiene“ ale luiCimon.

54. Theopomp. Hist., fr. 89, FGrH, 115 (FHG, 1, 94); Arist.,Ath. 27, 3; Plu., Cim. 10, Per. 9, 2; Schol. Ael. Arist. 46,Dindorf, 3, p. 446.

55. Plu., Cim. 8, 5-7; Thes. 36, 3; Paus. 1, 17, 2; Harp.s.v. Polygnotos ( = Suid. s.v.); Schol. Ar. Pl. 627.

56. Acum este momentul în care Critios çi Nesiotes înlocuiescopera distruså a lui Antenor – St. Brunnssäcker, TheTyrant-Slayers of Kritios and Nesiotes, Lund, 1955.

57. V. Ehrenberg, „Origins of Democracy“, Historia, 1, 1950,p. 531.

58. Suprapunerea temei lui Tezeu cu cea a tiranoctonilor pereprezentårile de pe vase ni se pare un indiciu în acest sens.Cf. Ch. Kardana, AJA, 1951, pp. 293-300 çi Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 119. E. Ruschenbusch, Historia7(4), 1958, pp. 408-418, nu dateazå apariÆia temei„democraÆiei“ lui Tezeu mai devreme de 421/420.

59. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, loc. cit.; meritå remar-catå observaÆia lui Plutarh (Thes. 36, 3) asupra amplasåriiTheseion-ului en mesei tei polei; dacå acceptåm demon-straÆia lui P. Levêque çi P. Vidal-Naquet cu privire lavaloarea „civicå“ a centrului cetåÆii (op. cit., p. 13 sq.), im-portanÆa politicå a noului sanctuar devine çi mai evidentå.

60. G. Thomson, Aeschylos und Athen, trad. germ., Berlin,1957, p. 246.

61. Plu., Cim. 10, 7: ho de ten men oikian tois politais pryta-neion apodeixas koinon. ComparaÆia între Cimon çi ate-nienii „de odinioarå“ pare så provinå dintr-un elogiucontemporan cu Lakiadul.

128

ZOE PETRE

În sfîrçit, existå în istoria constituÆionalå çi politicåa Atenei dintre cele douå råzboaie cîteva elemente caresugereazå o întårire a poziÆiei demos-ului, ce pot fiperfect incluse între consecinÆele unei victorii populare.Începînd chiar cu procesul lui Miltiade, continuînd cuaplicarea – dacå nu chiar cu iniÆiativa – legii ostracis-mului37, urmatå imediat de reforma arhontatului38, de-mocratizarea vieÆii politice ateniene parcurge cîteva etapedestul de importante. La aceastå suitå, încununatå deimplicaÆiile legii navale a lui Temistocle, am puteaadåuga çi ajutorul acordat unei reforme democrate laChalcis, databilå în aceçti ani39. Chiar dacå fiecaredintre aceste evenimente luat izolat poate fi interpretatîn diferite moduri – luptå între facÆiuni, consolidareapoziÆiei strategilor ca elemente mai eficace în comparaÆiecu polemarhul40–, faptul însuçi cå ele constituie o suitå,aproape neîntreruptå, nu se poate datora întîmplårii41.

Ni se pare greu de negat tendinÆa democraticå a unuideceniu care debuteazå încredinÆînd tragerii la sorÆifuncÆiile aristocratice prin excelenÆå de arhonte çi deareopagit. ImplicaÆiile religioase ale tragerii la sorÆi, puseîn luminå de cåtre G. Glotz42, sînt la fel de importante casemnificaÆia democraticå a alegerii prin klerosis; pentrucå aceasta nu este singura încercare de a reevalua – peun plan superior, în cadrele çi în interesul cetåÆii demo-crate – tradiÆii uneori foarte vechi, care precedå struc-tura politicå çi mentalå a cetåÆii aristocratice care lenega, çi care puteau astfel deveni elemente ale gîndiriidemocratice. Într-un alt plan, opera lui Eschil va încerca,mai tîrziu, så regîndeascå valori similare. Poate cå nueste inutil så menÆionåm cå, tocmai în epoca reformeiarhontatului, în 486, se reorganizau la Atena festivalurileDionysiilor, fåcîndu-se din choregia reprezentaÆiilor decomedii o liturgie; aceasta semnificå din nou încorpo-rarea unui element de culturå popularå în suprastruc-tura cetåÆii democratice pe cale de constituire. Existåaici mai mult decît un simplu transfer; prin însuçi faptulcå dobîndesc o valoare superioarå, civicå, aceste ele-mente de cult sau de culturå popularå îçi pierd carac-

115


10.Hdt. 5, 66 – essoumenos de ho Kleisthenes ton demonprosetairizetai.

11.Vezi în acest sens D.M. Lewis, Historia12 (1), p. 38.12.Hdt. 6, 72 çi urm.; Arist. Ath., 20, 2.13.Cf. D.M. Lewis, loc. cit., care reaminteçte acÆiunile ateniene

de la Salamina (Tod, GHI, nr. 11), Chalcis (Hdt. 5, 77, 2)çi Lemnos (Hdt. 6, 140, 2).

14.Ed. Will, „La Grèce archaïque“, în IIe Conférence Inter-nationale d’Histoire Économique, Aix-en-Provence, 1962,p.73; ideea unei revendicåri egalitare încå indistincte, eco-nomicå çi politicå în acelaçi timp, mi se pare cu deosebirecorectå çi operantå.

15.Sugestia lui Ed. Will, op. cit., p. 72, cu privire la importanÆape care seisachteiasolonianå a avut-o, pentru orientareacåtre activitatea meçteçugåreascå a unei pårÆi importantedin populaÆia Aticii, mi se pare extrem de interesantå.

16.D.M. Lewis, op. cit., p. 32 çi urm.17.Tod, GHI, nr. 11; cf. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène,

p.49.18.G. de Sanctis, „Aristagora di Mileto“, în Problemi di storia

antica, Bari, 1932; S. Mazzarino, Fra Oriente e Occidente,1946, p. 243 çi urm.

19.Hdt. 5, 37 çi urm.20.Hdt. 5, 42 çi urm.; K.J. Beloch, Griechische Geschichte2, 2,

1, Berlin-Leipzig, 1927, p. 18, n. 1.21.Hdt. 5, 97.22.Hdt. 3, 80-82.23.Cf. mai ales argumentul iresponsabilitåÆiitiranului

aneuthynos(3, 80, 10), ca çi concluzia discursului luiOtanes – to pollo eni ta panta(3, 80, 30) – care par prea„moderne“ pentru începutul secolului al V-lea (vezi çiPh.-E. Legrand, Notice, în Hérodote, Histoires, vol. 3,[CUF], p. 107). Faptul cå aceste douå idei apar tocmai îndiscursul lui Otanes face dificilå acceptarea ipotezeienunÆate de cåtre Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 28,dupå care discursul ar fi un ecou al dezbaterilor cu privirela tiranie, produs chiar în momentul în care aceasta era pecale så fie råsturnatå.

24.U. von Wilamowitz-Moellendorf, Abh. Preuss. Akad., 1909,p. 71; Der Glaube der Hellenen, 1, p. 85, n. 2.

25.S. Mazzarino, op. cit., p. 233.26.Din aceastå perspectivå, opera filozofului din Efes regå-

seçte o mai bunå unitate çi gîndirea sa nu mai apare ca

126

ZOE PETRE

patibilå cu democraÆia, era firesc ca cei care profitaseråde pe urma democratizårii clisteniene så fie adversariiconcesiilor fåcute Imperiului Persan31. În alte pårÆi decîtla Atena, filo-persanii se recrutau atît dintre nobilii dinThesalia, cît çi dintre opozanÆii oligarhi din Argos. Victoriade la Marathon çi circumstanÆele particulare în care ate-nienii au obÆinut-o demonstreazå, aça cum s-a observat32,existenÆa unui sentiment popular anti-persan.

Existå poate unele indicii cu privire la formularea înplanul ideilor a acestei suprapuneri între concepÆiademocraticå – sau cel puÆin anti-tiranicå – çi atitudineaopuså înaintårii perçilor. Expresia cea mai clarå a acesteiidentificåri – atribuitå de Herodot lui Megabyzos – Demoimen nyn, hoi Persesi kakon noeusi, houtoi chrasthon33

(poporul de rînd e cel ce duçmåneçte pe perçi, çi nu oame-nii cu stare) poate fi fructul unei lungi experienÆe, depå-çind chiar sfîrçitul råzboaielor medice. Dar existå douåinformaÆii care leagå cultul lui Zeus Eleutherios, devenit,dupå 480, simbolul însuçi al victoriei împotriva perçilor,de libertatea politicå çi de cåderea tiranilor. Cea maiimportantå dintre ele provine din relatarea lui Herodot cuprivire la încercarea – eçuatå de altfel – de a instauraisonomia la Samos dupå cåderea lui Policrate: Maiandriosîncepe prin consacrarea simbolicå a unui altar dedicat luiZeus Eleutherios çi cere sacerdoÆiul pe viaÆå al acestuia34.Aceastå informaÆie ar putea fi coroboratå de invocaÆiaadresatå de Pindar lui Tyche, fiica lui Zeus Eleutherios,la moartea tiranului Thrasydaios35. M. Pohlenz, carediscutå cele douå pasaje citate, crede cå aici a avut locun transfer tîrziu al noÆiunii de libertate din domeniulanti-persan la acela al cetåÆii36. Dar nu vedem de ce nune-am putea gîndi la o dublå miçcare a ideii de libertate,schiÆatå în domeniul revendicårilor isonomice – poatechiar radicalizatå la Atena, unde aceste revendicåri aufost duse mai departe çi mai profund decît în alte pårÆi –generalizatå apoi printr-o deplasare în domeniul rezis-tenÆei anti-persane, cu care, de altfel, idealului anti-tira-nic nu-i lipseau legåturile, pentru a redeveni, dupå 478,o temå a meditaÆiei asupra structurii interne a cetåÆii.

114

ZOE PETRE

oligarhicå (cf. de exemplu P. Bise, La politique d’Héraclited’Ephèse, Paris, 1925), ci mai curînd ca fåcînd partedintr-o etapå a reflecÆiei asupra problemelor cetåÆii dejadepåçitå la Atena, unde societatea – deci çi problemeleteoretice ale acesteia – au evoluat într-un ritm mai rapid.

27. Arist., Ath. 28, 2-3.28. R. Sealey, Historia 9, 1960, p. 135 çi urm.29. R. Sealey, loc. cit.; cf. observaÆiile fåcute de Claude Mossé,

(AC 33 2), 1964, p. 401 çi urm.30. C. Hignett, op. cit., p. 177 çi urm.31. Aceasta se poate presupune independent de atitudinea lui

Clistene însuçi, ceea ce slåbeçte argumentaÆia lui Hignett,op. cit., p. 178, întemeiatå în primul rînd pe interpretareaactelor politice ale Alcmeonidului dupå 508.

32. Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène, p. 113, n. 2.33. Hdt. 3, 82.34. Hdt. 3, 142.35. Pind., O. 12, 1 çi urm.; vezi U. von Wilamowitz-Moellendorf,

Pindaros, p. 305.36. M. Pohlenz, La liberté grecque, trad. fr., Paris, 1956, pp. 17

çi 23. 37. Nu voi relua îndelungata discuÆie asupra datei legii ostra-

cismului, discuÆie ilustratå prin autoritatea unor autori caBeloch, Seeck, Carcopino, Busolt etc. Må limitez la evo-carea argumentelor destul de solide ale lui Hignett (op. cit.,pp. 159-163, unde se aflå çi bibliografia problemei) înfavoarea unei datåri a legii în 488/7.

38. C. Hignett, op. cit., pp. 178-192.39. J. Labarbe, La loi navale de Thémistocle, Paris, 1957,

p. 178 çi urm.40. C. Hignett, loc. cit.41. G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 53, sublinia caracterul

sistematic al ostracizårilor între 488/7 çi 483/2.42. Id., La cité grecque, Paris, 1925, p. 249.43. Vezi în acest sens interesantele sugestii ale lui Ed. Will,

Korinthiaka, Paris, 1955, p. 219 çi urm.44. Arist., Ath. 28, 2.45. Probabil din 493/2; pentru arhontatul lui Temistocle vezi

V. Ehrenberg, Ost und West, Wien, 1935, pp. 114 çi urm.,223 çi urm.

46. Plu., Them. 1, 1. 47. C.A. Robinson Jr., AJPh. 66, 1945, p. 243 çi urm. çi 67,

1946, p. 325 çi urm.

127


chiar, a majoritåÆii istoricilor din secolul al IV-lea. Esteadevårat cå puÆinele informaÆii de care dispunem nu nepermit aproape nici o concluzie cu privire la aspectulteoretic al revendicårilor democrate. Abia dacå putemreconstitui imaginea unui tip nou de cetåÆean çi de ma-gistrat, incoruptibil çi responsabil în faÆa cetåÆii pentrutoate acÆiunile sale63. Dar, chiar dacå nu mai reuçim sådistingem vocile çi ideile partizanilor lui Efialte, existå celpuÆin unul dintre contemporanii lor al cårui cuvînt solemnpoate revela cîteva probleme fundamentale ale acesteigeneraÆii; cred cå putem identifica, în opera lui Eschil, celpuÆin ecoul dezbaterilor din vremea sa.

Întreprind aceastå investigaÆie cu conçtiinÆa deplinåa caracterului delicat al problemei çi a tuturor dificul-tåÆilor sale; pentru cå nu este vorba despre analizareaunor texte de propagandå, ci despre o creaÆie poeticåcare are propriul såu univers, propriile sale mijloace deinvestigare çi care depåçeçte detaliul într-un efort intensdramatic, menit så atingå însåçi esenÆa condiÆiei umane.Este deci evident cå interpretarea unui pasaj dintr-otragedie – din opera lui Eschil mai ales, care oferå omultitudine uneori derutantå de interpretåri posibile –presupune nu numai precauÆii elementare, ci çi efortulcontinuu de a nu mutila un univers poetic coerent igno-rînd autonomia sa çi trivializîndu-l. Fårå a avea nici oiluzie cu privire la propria mea competenÆå sau abilitate,am scris rîndurile precedente mai ales pentru a justificacaracterul ipotetic al încercårilor mele de analizå, apoipentru a sublinia adeziunea mea la o metodå de cer-cetare care pare uneori abandonatå. Må gîndesc, deexemplu, la exegezele lui J.A. Davison64 care, deçi pleacåde la o tezå foarte justå în sine – necesitatea de a consi-dera tragediile ca fiind opere angajate politic65–, ajungeså le reducå la statutul de manifeste politice ocazionale.Fårå îndoialå, ele sînt opere angajate; dar angajate nu înevenimentul imediat, ci într-un amplu proces de reela-borare a conçtiinÆei civice, care se produce într-un plande generalizare cu mult superior celui identificat în cer-cetårile la care må refer. Niciodatå aflat în afara cetåÆii,

120

ZOE PETRE

poetul nu poate fi coborît la rangul de simplu versificatoral unor idei primite de-a gata.

Aflatå în punctul maxim al generalizårii poetice, operalui Eschil este impregnatå de politic. Sensul universal alcåderii Perçilornu tinde doar så exalte o victorie la carepoetul însuçi, alåturi de concetåÆenii såi, çi-a adus contri-buÆia, ci çi så ofere o interpretare filozoficå a degradåriiimperiilor; poetul ajunge la o concepÆie superioarå a rela-Æiei dintre Asia çi Grecia, dintre perçi çi greci, concepÆiecare cîçtigå în semnificaÆie dacå o punem în legåturå cuideile politice ale lui Temistocle çi cu conflictele din era„cimonianå“66.

Cele douå drame din anii urmåtori care au ajunspînå la noi – Cei çapte contra Tebei(467) çi Rugåtoarele(464/3?)67– dezvoltå un conflict tragic axat pe problemaresponsabilitåÆii conducåtorului faÆå de cetate68. Tra-gedia tebanå conÆine unele detalii care stau mårturiepentru concepÆiile poetului cu privire la valoarea idealåa diferitelor grupuri sociale: atacul îndreptat împotrivaorgoliului råzboinic aristocratic – orgoliu în care poetulhoplit recunoçtea o formå particularå de hybris– nu estedesigur lipsit de semnificaÆie69.

O examinare rapidå consacratå de cåtre G. Thomsontrilogiei din care fåcea parte drama în discuÆie ajunge laconcluzia cå este vorba aici despre o schiÆå a conflictelortragice provocate de progresul realizat de la genosla statçi de la regalitate la polis, ciclul teban prefigurînd astfelproblematica Orestiei70. Nu se poate nega existenÆa unorasemenea conflicte; poate cå generaÆia lui Eschil çi elînsuçi erau încå sensibili la aceastå opoziÆie de menta-litåÆi, pentru cå distrugerea genos-ului abia fusese con-sacratå politic în vremea lui Clistene çi pentru cå poetulînsuçi a fåcut din ea, într-o anumitå måsurå cel puÆin,o problemå centralå a trilogiei Atrizilor. Dar în textul decare dispunem nu existå nici o dovadå formalå în spri-jinul unei asemenea interpretåri, iar Orestianu ne per-mite så facem inferenÆe asupra trilogiei tebane, mai alesdin cauza deznodåmîntului, diferit în cele douå cazuri.Pentru cå, dupå ipoteza lui Thomson, cetatea este

121


fi fost un homo novus46, accentuînd astfel latura „plebee“a politicii sale, în sfîrçit, dacå acceptåm ipoteza dupåcare reforma arhontatului s-ar fi datorat iniÆiativei sale47,am putea så reconstituim o carierå politicå dominatå nunumai de grija pentru creçterea puterii ateniene înexterior, ci çi de o constantå iniÆiativå în democratizareastructurilor politice ale cetåÆii.

Oricum ar sta lucrurile în privinÆa lui Temistocle,evenimentele din anii 483/2-478 au jucat un rol foarte im-portant în radicalizarea conçtiinÆei politice a demos-uluiatenian. Strålucita mårturie de superioritate oferitå deflotå afirma capacitatea civicå a unui grup nou, diferitdin punct de vedere social de hopliÆi, proprietari mijlociiinteresaÆi în påstrarea ca atare a constituÆiei clisteniene;în acelaçi timp, o puternicå unitate popularå trebuie såse fi reconstituit în jurul iniÆiativelor lui Temistocle, pecare le-a fåcut så triumfe mai întîi împotriva unei fermeopoziÆii interne48, apoi împotriva duçmanului persan. Însfîrçit, aceste evenimente nu puteau så nu producå ocrizå a conçtiinÆei civice, pentru atenuarea cåreia cîtevaoracole din Delfi nu erau suficiente. Aceasta pentru cåtactica navalå adoptatå de atenieni nega valori tradi-Æionale fundamentale – apårarea teritoriului cetåÆii, apåmîntului atic, a mormintelor stråmoçilor, a sanctua-relor – çi provoca o dezrådåcinare, dureroaså deçi tem-porarå, a întregii cetåÆi. Fårå a avea proporÆiile, durataçi gravele consecinÆe ale fenomenului similar din aniiråzboiului peloponesiac, rezistenÆa de la Salamina a pututavea çi semnificaÆia unei deplasåri de valori çi menta-litåÆi; consacratå în mod strålucit prin victoria obÆinutå,identitatea cetåÆii cu voinÆa cetåÆenilor – a tuturor cetå-Æenilor, chiar a celor mai umili – apårea triumfåtor dinruinele încå fumegînde ale Acropolei. Fårå a puteamåsura toate consecinÆele tacticii îndråzneÆe a luiTemistocle în planul spiritului, am convingerea cå ea apregåtit måcar terenul pentru transformåri ulterioare aleconceptului de polis.

Fårå îndoialå, nu este vorba aici så acceptåm caatare informaÆia lui Plutarh dupå care, încå în timpul

117


såi cei mai progresiçti. Pentru cå, fårå îndoialå, el credeaîn progres, cu credinÆa profundå doveditå în monologullui Prometeu, unde este recreat anevoiosul drum alomului cåtre civilizaÆie 81, sau chiar de sensul general altrilogiilor sale care se încheie cu instaurarea unui kosmosdrept çi raÆional. Acest drum dureros al oamenilor çi alcetåÆilor care se ridicå dintr-o lume a nedreptåÆii, sfîçiatåde antinomii tragice, haoticå çi sîngeroaså, spre ununivers de o luminoaså armonie, care ar putea conciliavechile cutume cu noile legi, este evident mai ales înampla dezvoltare a Orestiei82. Relativa ambiguitate agîndirii lui Eschil în comparaÆie cu radicalismul pe care-lputem decela la o parte dintre contemporanii såi esteperceptibilå în mod special în aceastå trilogie, evocînd, lamai puÆin de patru ani dupå reforma lui Efialte, înte-meierea miticå a unui Areopag cåruia însåçi Athena îiîncredinÆeazå rolul de apåråtor al cetåÆii sale. Çi totuçi,Orestia nu este o operå care så exalte trecutul. ReformaAreopagului – care, aça cum s-a remarcat83, påstrasefuncÆia (dar nu autoritatea) pe care i-o atribuia poetul –pare så fi fost mai curînd o temå de meditaÆie pentruEschil, a cårui concluzie nu se îndepårta prea mult desensul general al inovaÆiilor la care asistase. Este pro-babil cå, în cetatea idealå spre care încerca så îndrumegîndirea contemporanilor såi, el ar fi preferat armonizareaconflictelor çi concordia luptei, nu triumful absolut alunuia dintre adversari84; dar imaginea durabilå a unuikosmos politic întemeiat pe puterea legitimå a tuturorcetåÆenilor corespunde, cel puÆin în tråsåturile sale esen-Æiale, imaginii ideale de sine pe care cetatea democraticåva încerca så o impunå în cursul deceniilor urmåtoare.

Pentru cå ambiguitatea concepÆiilor lui Eschil reflectå,pînå la urmå, ambiguitatea fundamentalå a structuriiinterne a Atenei, contradicÆia insurmontabilå a deter-minårii sale esenÆiale: pentru cå Atena este o democraÆie –deci supuså unei transformåri aproape neîncetate – daro democraÆie întemeiatå pe sclavaj çi pe exploatare, deciaspirînd la stabilitate çi temîndu-se de miçcare. Dupå cea depåçit momentul conflictelor violente din anul 462 çi

124

ZOE PETRE

de a distinge cîteva teme: elogiul Spartei çi al virtuÆilorparticulare ale lacedemonienilor – încarnate çi în atitu-dinea lui Cimon53, în „nobleÆea“ çi „generozitatea“ Lakia-dului54, în restaurarea cultului lui Tezeu55, în grija dea-i onora pe tiranoctoni56. S-ar putea oare evidenÆia vreotråsåturå comunå a acestor acÆiuni diverse? Poate cåpatrios politeia, cea despre care se credea cå a fost insti-tuitå de Tezeu – o pseudo-democraÆie care rezerva Eupa-trizilor dominaÆia absolutå asupra cetåÆii – se identifica,în gîndirea cimonienilor, cu o isonomiacu sensul de„equality of peers“57, ai cårei eroi erau Harmodios çiAristogeiton58. Existå poate çi indicii cu privire la o pole-micå anti-clistenianå, pentru cå Tezeu era singurul eroual cårui nume lipsea din lista clistenianå de eponimi59;pe de altå parte, megalophrosyneatribuitå lui Cimon arputea fi interpretatå nu numai ca o demagogie, ci çi cao încercare de a face så renascå o munificenÆå tradiÆionalnobiliarå60çi de a face så parå „propria caså ca fiindpritaneul comun al cetåÆenilor“61. Aceastå deplasare acentrului public al cetåÆii sub autoritatea unuia singurdintre cetåÆenii såi pare så se opunå spiritului reformelorclisteniene çi så indice, încå o datå, o politicå oligarhicårealizatå çi cu mijloace ideologice.

Dar, în timpul acestor ani, complexul proces de dez-voltare a demos-ului – mai ales a demos-ului urban – estestimulat, în plan economic, de consecinÆele hegemonieimaritime ateniene, în plan politico-ideologic de conse-cinÆele inevitabile ale råzboiului62; el atinge deci un nivelsuperior, cåruia cadrele clisteniene ale cetåÆii nu-i maierau suficiente. Conflictele care însoÆesc aceastå nouårestructurare constituÆionalå sînt mai profunde din cauzåcå partidul oligarhic cimonian trebuie så înfrunte oopoziÆie cristalizatå, çi ea, într-un partid democrat, a cåruiactivitate politicå poate fi urmåritå, aproape fårå întreru-pere, pînå tîrziu în secolul al IV-lea. Istoria „pre-pericleeanå“a acestui partid poate fi reconstituitå într-o manierådestul de lacunarå, la care trebuie så fi contribuit atît urastîrnitå de Efialte çi de sfîrçitul såu tragic, cît çi prestigiulsuccesorului såu sau atitudinea moderatå, oligarhicå

119


întemeiatå pe distrugerea genos-ului; or, aproape pestetot, Eschil se aflå în cåutarea unei cåi de integrare çi desintezå. Oricum ar sta lucrurile, singura dramå de caremai dispunem – Cei çapte contra Tebei– este o dramå acetåÆii instaurate; existå aici nu atît un conflict, cît osituaÆie tragicå dominatå de tema guvernårii respon-sabile a cetåÆii. Destinul eroului nu este acela al unuisolitar, iar pasiunea distructivå care-l împinge pe Eteoclespre moarte este, faÆå de polis, un sacrificiu „constructiv“çi un sentiment al datoriei civice dus pînå la ultimelesale limite. Istoria sfîrçitului, voluntar aproape, al unuineam damnat çi înnobilat prin civismul eroului, alecårui decizii cruciale sînt punctate prin laitmotivul„bunului cîrmaci“, solidar cu – çi responsabil pentrudestinul cetåÆii-corabie71. Problema tragicå cu care esteconfruntat ultimul dintre Labdacizi capåtå astfel, prininserarea ei în problematica actualå a cetåÆii, o dimen-siune nouå.

Într-un foarte frumos studiu, pe care l-am citat deja,intitulat Origins of Democracy, V. Ehrenberg atrågeaatenÆia asupra unui pasaj din Rugåtoarele(603 çi urm.)interpretat ca fiind prima formulare, perifrasticå, aconceptului de democraÆie. Noua datare, impuså dedidascalia despre care am vorbit deja72, apropie sensibildata trilogiei Danaidelor de anii în care acÆiunea luiEfialte çi a partizanilor såi pregåtea reformele radicaledin 462, ceea ce adaugå conflictului tragic din Rugå-toareleo dimensiune nouå, extrem de actualå.

Nu este vorba, dupå pårerea mea, despre un interespolitic imediat73, ci despre probleme de concepere adramei; pentru cå pasajul invocat de Ehrenberg nu estenici izolat, nici accidental în ansamblul tragediei. Nucred cå putem afirma, împreunå cu G. Thomson, cå toatåtrilogia ar fi o reflectare a unui conflict între vechiul çinoul drept familial74. Dar situaÆia tragicå din Rugåtoa-rele– bine delimitatå – este agravatå de conflictul dintreo veche concepÆie asupra Statului, care este aceea aDanaidelor, çi noul ideal, încarnat de „constituÆia argie-nilor“ la care se referå regele din Argos. Contrar speran-

122

ZOE PETRE

råzboiului, Aristide (çi nu Temistocle, cum ar fi fost logic)ar fi propus un decret care så acorde tuturor cetåÆenilordreptul de a fi aleçi în orice funcÆie49; un asemenea radi-calism subit era deplasat atît în raport cu atitudinea çiafilierile conservatoare ale lui Aristide, cît çi cu atmo-sfera politicå a acelor ani50, iar pasajul citat nu poate fiutilizat decît pentru a aråta, încå o datå, cå în conçtiinÆaautorilor antici chiar exista o strînså legåturå între celde-al doilea råzboi medic çi democratizarea Atenei51.

Gravitatea restructurårilor interne de dupå råzboieste confirmatå în alt fel; ea devine perceptibilå, într-unmod aparent paradoxal, prin constituirea çi activitateaunei grupåri active de oligarhi, conduse çi încarnate deCimon, çi care face toate eforturile pentru a domina viaÆapoliticå la Atena. Cred cå începînd din acest moment,acÆiunea acestui grup politic este destul de consecventå,de organizatå çi de stabilå pentru ca så putem vorbidespre un partid (se înÆelege de la sine cå nu este vorbadespre înaltul grad de coeziune çi despre celelalte impli-caÆii ale cuvîntului în accepÆiunea sa modernå). Accep-tînd de timpuriu52 politica maritimå çi expansioniståcare rezulta din råzboi – mai mult, devenind promotoriiacesteia –, Cimon çi partizanii lui încearcå în acelaçitimp så modifice în favoarea grupårilor conservatoareraportul de forÆe generat de aceastå politicå. Utilizîndexpansiunea maritimå çi liga care, dincolo de prestigiu,le oferea çi mijloacele de a atenua fricÆiunile interne,pentru cå ele aduceau fonduri çi dådeau de lucru la obunå parte dintre theÆi, îndepårtîndu-i pe alÆii de Atena;utilizînd de asemenea Areopagul într-o manierå obscurå,dar care sufoca evoluÆia democraticå a cetåÆii, dacå e såo judecåm în funcÆie de evenimentele ulterioare, încer-cînd, în fine, så orienteze politica externå atenianå spreo alianÆå din ce în ce mai strînså cu Sparta, partidulcimonian a trebuit så se manifeste destul de activ peplanul propagandei politice.

Nu çtim practic nimic despre operele lui Melanthiosçi Archelaos, care ar fi putut cel puÆin sugera termino-logia propagandei cimoniene. Existå totuçi posibilitatea

118

ZOE PETRE

Æelor exprimate de cor, acesta nu poate så rezolve elînsuçi dilema tragicå creatå de Rugåtoare. Într-adevår,el le explicå: „Voi nu sînteÆi açezate la vatra mea; dacåpîngårirea este pentru Argos, pentru întreaga cetate, fieca poporul întreg så încerce så-i gåseascå leac. Cîtdespre mine, nu aç putea så-Æi promit ceva înainte de acomunica faptele tuturor argienilor.“75

Corul îi opune o definiÆie personalå a Statului: „Tueçti cetatea, tu eçti sfatul; çef unic, tu eçti ståpînul alta-rului, vatrå comunå a Æårii“76 – definiÆie respinså de rege:„Nu este uçor så iei hotårîri; nu te adresa mie pentru alua o hotårîre. æi-am spus-o deja: oricare ar fi putereamea, nu aç putea face nimic fårå popor“ (ouk aneudemou tade | praxaim’ an)77.

În sfîrçit, la un moment în care acÆiunea ajunge lao tensiune remarcabilå, corul, care a înÆeles de undetrebuie så vinå decizia, întreabå: „Spune-ne, la ce seopreçte decizia luatå, de ce parte mîna puternicå apoporului a înfåptuit majoritatea?“ (demou kratousacheir | hopos plethynetai)78.

Aceastå perifrazå pentru demokratia apare în voca-bularul tragic aproape în momentul în care Efialte luptapentru a impune reforme radicale în funcÆionarea insti-tuÆiilor Atenei. Acest fapt mi se pare chiar çi în sineelocvent, deopotrivå pentru atitudinea lui Eschil çipentru amploarea dezbaterii ateniene. Cred înså cåsensul acestei noi realitåÆi politice, puterea demos-ului,Æinteçte direct spre tema magistratului responsabil –tema crucialå în dezbaterea suscitatå de Efialte în aceçtiani premergåtori reformei Areopagului, temå crucialå çipentru meditaÆia politicå a poetului79. Poate cå el nutrebuie så fie identificat cu partizanii activi ai lui Efialte –deçi relatarea lui Plutarh despre concursul din 46880

påstreazå amintirea unei ostilitåÆi a lui Cimon faÆå de el,ostilitate politicå, çi nu stilisticå, de vreme ce nepotul luiCimon „Koalemos“ (prostånacul) era îndeobçte mîndruçi el de virtuoasa sa ignoranÆå.

Oricum ar sta lucrurile, Eschil pare så se apropie, înmulte privinÆe, de puncte de vedere ale contemporanilor

123


coordonatele, elementele distinctive çi personale aleacestei filozofii peri ten holen physinmi se pare foartegreu de çtiut; divizarea tripartitå a påmînturilor cetåÆii –påmînt sacru, public çi privat – ar putea sugera, dincolode obsesia cifrei trei, imaginea unui kosmosîntemeiat pearmonia divinului çi a individualului, obÆinutå prin inter-mediul cetåÆii, în timp ce teoria sa, tot triplå, asupra jude-cåÆii, pare så exploreze, între existent çi non-existent,domeniul posibilului çi al îndoielii.

Cum mi se pare imposibil så merg mai departe cuaceste presupuneri çi så reconstitui legåturile – caretrebuie totuçi så fi existat – între ansamblul filozofiei çiteoriile constituÆionale ale Milesianului, må voi limita lao reexaminare a ideilor sale politice. Textul rezumatuluilui Aristotel, bine cunoscut de altfel, menÆioneazå cîtevaidei fundamentale ale lui Hippodamos despre cetateaidealå, çi anume:

1. – Limitarea numårului cetåÆenilor la zece mii9.2. – ÎmpårÆirea cetåÆenilor în trei clase, în funcÆie de

ocupaÆiile lor (meçteçugari, agricultori çi råz-boinici).

3. – Divizarea tripartitå a teritoriului cetåÆii: påmîntsacru (hiera), påmînt public (demosia) çi påmîntprivat (idia)10.

4. – Guvernarea cetåÆii prin magistraÆi aleçi de cåtreo adunare cuprinzînd membrii celor trei clase.

5. – Divizarea tripartitå a speÆelor juridice (ultragiu,pågubire, omucidere).

6. – Crearea unui tribunal suprem al båtrînilor – treiposibilitåÆi de råspuns ale juriului (în proceselejudecate în primå instanÆå): vinovat, nevinovat,parÆial vinovat.

Aristotel gåseçte acest sistem criticabil aproape subtoate aspectele, dar obiecÆiile Stagiritului nu må intereseazåca atare pentru cå nu îmi propun deloc så demonstrezviabilitatea constituÆiei propuse de cåtre Hippodamos.Fårå îndoialå era o utopie, deçi ea împrumuta unele trå-såturi din realitatea politicå care îi era contemporanå;

132

ZOE PETRE

Aceste acte reflectå dublul statut, de antreprenor çide cetåÆean calificat, al arhitectului. Cel mai des citat estefaptul cå arhitectul este salariat. În epoca clasicå, salariulsåu nu-l depåçeçte pe acela al unui lucråtor calificat: în407/6, pentru executarea Erechteion-ului, arhitectulArchilocos primeçte o drahmå pe zi, asemenea unui dul-gher, în timp ce Pyrgion, hypogrammateusal çantierului,primeçte 5 oboli6.

Cu toate acestea, arhitectul nu are acelaçi statut cadulgherul: el este plåtit pe an çi nu la bucatå, aça cumse întîmplå çi cu grammateus7, iar salariul såu, ca çi celal lui Pyrgion, este menÆionat separat, înainte de kepha-laion misthou8. În sfîrçit, cuantumul acestui salariu nueste identic doar cu cel al unui lucråtor calificat, ci çi cuindemnizaÆia magistraÆilor cetåÆii: pritanii primesc, çi ei,o drahmå pe zi ca misthos9.

Dacå vrem så utilizåm cuantumul relativ al salariu-lui pentru a demonstra condiÆia inferioarå a arhitecÆilor,riscåm så uitåm de existenÆa, într-o cetate ca aceea aAtenei, a salariilor publice (misthoi) çi a cuantumurilorlor relative. În ultimå instanÆå, pentru ca arhitectul såprimeascå un salariu net superior celui dat lucråtorilor,competenÆa çi calificarea lui superioarå ar trebui så fierecunoscute ca putînd fi retribuite; ceea ce nu se în-tîmplå întotdeauna în secolul al V-lea, çi nici chiar maitîrziu. Ideea cå o muncå trebuie så fie retribuitå nu înraport cu efortul fizic depus, ci Æinînd seama de com-petenÆa celui care o executå, nu pare så transparå dinreflecÆiile råuvoitoare la adresa sofiçtilor, care sînt çi eitehnicieni cu înaltå calificare. Mult mai tîrziu, Pausaniasrelateazå de altfel cå regele Augias refuzase så-l plåteascåpe Heracle pentru curåÆarea faimoaselor grajduri „pentrucå munca fusese fåcutå fårå greutate çi mai curînd priningeniozitate“10. Deci faptul cå în secolul al V-lea, arhitec-tul primeçte un salariu egal cu cel al meçterilor pietrarinu pare så fie la fel de pertinent pentru statutul tehni-cienilor, cît este pentru mentalitåÆile referitoare la muncåîn general.

SituaÆia se schimbå în mod considerabil începînd dinsecolul al IV-lea çi mai ales în epoca elenisticå, atunci

141


62. Cf. Arist., Pol. 1304 a, 17.63. Despre såråcia çi corectitudinea lui Efialte – Arist., Ath. 25,

1 (dokon kai adorodoketos kai dikaios pros ten polin), precumçi Plu., Cim. 10, 8; Ael., VH 11, 9; 13, 39. Dokon din textullui Aristotel ar putea fi o aluzie la un efort de propagandåîn sensul noii mentalitåÆi civice. De comparat cu acuzaÆiileîndreptate împotriva AreopagiÆilor, Arist. Ath., loc. cit.

64. J.A. Davison, Ancient Societies and Institutions. Studiespresented to Victor Ehrenberg on his 75th birthday, Oxford,1966, p. 95 çi urm.

65. Ibidem, p. 96.66. Vezi G. de Sanctis, Storia dei Greci ..., 2, 5, 1960, cap. 3,

§ 4.67. Acceptåm datarea impuså de didascalia din POxy. 2256,

fr. 3, 1 (dupå 468, poate 464/3).68. Problema îl preocupa deja în vremea în care compunea

Perçii – cf. v. 213 – (Xerxes) – kakos de praxas ouchepeuthynos polei.

69. A., Th. 397-399; 519 çi urm.70. G. Thomson, op. cit., pp. 328-333.71. Metafora revine în versurile 62-64, 208-210, 652, 758-761,

795 çi urm.72. Vezi supra, p. 51, n. 67.73. Nu este vorba despre relaÆiile dintre Atena çi Argos – vezi

H.D.F. Kitto, Greek Tragedy3, 1961, p. 7.74. G. Thomson, op. cit., pp. 320-325.75. Supp. 365-369.76. Supp. 370-373. Meritå subliniatå insistenÆa cu care se

vorbeçte despre vatra comunå, deosebitå de vatra domes-ticå; cf. L. Gernet, Cahiers internationaux de sociologie,1951, pp. 21-43. Pasajul trebuie så fie apropiat deprytanis-ul din v. 371 çi de interpretarea citatå mai sus,p. 50, a pasajului din Plu., Cim. 10, 7.

77. Supp. 395-399. Un råspuns atît de apåsat – v. 395 – laakritos din v. 371 stå marturie pentru importanÆa pro-blemei (ouk eukriton to krima: me m’hairou kriten).

78. Supp. 603 çi urm.79. ApariÆia acestei teme nu este atestatå cronologic, dupå

çtiinÆa mea, înainte de Eschil; problema responsabilitåÆiimi se pare de altfel a fi una specificå a democraÆiei dejaconstituite, ea putîndu-se doar cu mare dificultate puneînainte de afirmarea plenarå a cetåÆii, faÆå de care eraresponsabil magistratul.

129


Cît de ambiguå este condiÆia acestor specialiçti în con-strucÆii, care adaugå la tensiunile originare dintre inge-niozitatea çi inteligenÆa artizanului çi finalitatea practicåa muncii sale, paradoxurile unei munci tehnice interesîndprin însåçi natura sa politicul? Arhitectul este, desigur,un meçteçugar, dar, spre deosebire de ceilalÆi tehnicieni,care nu sînt niciodatå recunoscuÆi ca atare în çi de cåtrecetate, arhitectul se bucurå de privilegiul neobiçnuit dea fi într-un fel apropiat çi asimilat politicului prin naturaînsåçi a calificårii sale tehnice. Spre deosebire de meçte-çugurile legate de ceramicå, de meçteçugul Æesåtorului saude cel al cizmarului, care sînt importante pentru cetåÆenica particulari, cunoaçterea practicå (techne) a arhitectuluieste importantå pentru polis, çi-l apropie în mod neaç-teptat pe arhitect de magistrat çi de funcÆionar; arhitectulnu este cetåÆean în calitatea sa de tehnician, dar ca teh-nician el se apropie de magistraÆi; statutul de arhitect,care reuneçte condiÆia aservitå çi inferioarå a salariatuluicu aceea, liberå prin excelenÆå, a cetåÆeanului care îçiexercitå competenÆa, exprimå mai clar decît orice altcevaambiguitåÆile statutului de meçteçugar, degradat demunca sa çi eroizat de ingeniozitatea sa. Erou al uneimetis cu o coloraturå politicå aparte, arhitectul este unuldintre rarii tehnicieni recunoscuÆi de cetate.

Pe bunå dreptate, pentru cå monumentele pe care leridicå sînt în acelaçi timp indispensabile cetåÆii çi sim-bolice pentru puterea acesteia. Valoarea de semne aleprestigiului politic pe care o au marile construcÆii dinepoca arhaicå çi din cea clasicå este recunoscutå deizvoare în mod explicit, fie cå este vorba despre mårturiicu privire la activitatea constructivå a tiranilor31, fiedespre monumente ale epocii de aur ateniene. „Ceea cea adus Atenei faimå çi frumuseÆe mai presus de toate,ceea ce a provocat cea mai mare surprindere stråinilor,ceea ce constituie unica mårturie pentru Grecia cåtradiÆionala ei putere çi antica sa prosperitate nu sîntminciuni, sînt monumentele ridicate de cåtre Pericle“,scria Plutarh32. Temple çi edificii publice, apeducte sauchiar ziduri de incintå, ale cåror funcÆii utilitare pot så

144

ZOE PETRE

Hippodamos din Miletçi problemele cetåÆii democratice

PERSONAJdintre cele mai interesante ale Ateneipericleene, Hippodamos din Milet a suscitat din plin atîtatenÆia autorilor antici, cît çi pe cea a cercetåtorilormoderni1. Deçi, ca urmare a afirmaÆiilor categorice ale luiAristotel, el trebuie så fie situat între teoreticienii politiciai secolului al V-lea ca un reprezentant tipic pentruAufklärungatenianå2, tezele sale fac de obicei obiectulunei examinåri mai degrabå rapide, iar renumele såu dearhitect çi de urbanist îl depåçeçte sensibil pe acela defilozof3. Çi totuçi astfel încerca el så se defineascå pe sine,pentru cå se voia logios...peri ten holen physin4. Problemanu este atît de a çti dacå el a trasat planul Pireului apli-cîndu-çi propriile teorii5, sau dacå experienÆa sa de arhitecteste cea care i-a sugerat proiectul de constituÆie idealå6, cimai curînd de a examina formarea gîndirii sale considerîndunitatea cetåÆii (polis) ca realitate materialå çi ca noÆiune7,fårå a opera distincÆii care nu par så fi fost prea clare înacea epocå8.

Este adevårat cå izvoarele, la originea cårora se gå-seçte pasajul deja citat din Politica, ne transmit o ima-gine foarte sumarå a excentricului çi frigurosului prietenal lui Pericle. Dar este adevårat çi cå, avînd în vederescopul lui Aristotel – de a-i trece în revistå pe înaintaçiisåi –, rezumatul teoriilor juridice çi constituÆionale aleMilesianului ne permite så încercåm o interpretare maiaprofundatå a gîndirii sale.

De la început este evident cå Hippodamos, ca çi pre-decesorii çi contemporanii såi, considera filozofia politicåca fiind corolarul unei teorii a naturii. Care puteau fi

131

cînd aspectele tehnice ale funcÆiilor cetåÆii sînt din ce înce mai importante, fie cå este vorba despre finanÆe, despreråzboi sau despre construcÆii: atît diferenÆierile dintresalariile lucråtorilor çi cele ale arhitecÆilor11, cît çi statu-tele, diferite pentru arhitecÆii oficiali çi salariaÆi faÆå demeçterii cårora li se încredinÆeazå, ocazional, executareaunui proiect mai ambiÆios12, dovedesc o evoluÆie percep-tibilå a mentalitåÆilor în ceea ce-i priveçte pe tehnicieni.Aceçtia nu mai sînt consideraÆi în bloc, doar ca lucråtorimai iscusiÆi, çi se recunosc spontan grade diferite decalificare, îndemînare çi talent celor mai înzestraÆi dintreconstructori.

Totuçi este vorba despre o evoluÆie într-un fel secun-darå, çi care, dupå pårerea mea, nu acÆioneazå în moddecisiv asupra statutului çi prestigiului arhitectului încetate. De-o parte existenÆa, pe care am semnalat-o deja,a similitudinilor dintre indemnizaÆia magistraÆilor çimisthos-ul arhitectului, de cealaltå frecvenÆa çi contexteleparticulare ale menÆiunilor cu privire la aceçti specialiçtiîn documente, dovedesc, cel puÆin începînd din secolul alV-lea, cå statutul moral al arhitectului era superior nunumai celui al lucråtorilor, ci çi, probabil, celui al celor-lalÆi artiçti – pictori, sculptori –, çi asta independent deorice ierarhie a retribuÆiilor13.

Arhitectul este deseori menÆionat în legåturå cuexecutarea operaÆiunilor celor mai delicate: turnareaplumbului, fixarea dalelor, egalizarea blocurilor14. Pe dealtå parte, obligativitatea executårii proiectului arhitec-tului este foarte des proclamatå, iar formulele de tipulkathoti an keleuei ho architektonsînt destul de desrepetate pentru ca så transmitå o impresie inevitabilå deautoritate specialå conferitå arhitecÆilor15.

Nimic mai adevårat, doar cå aceastå autoritate çiobligativitatea executårii fidele a proiectului nu dovedescneapårat recunoaçterea calitåÆilor intelectuale sau crea-toare ale muncii arhitecÆilor, a cåror syngrapheeste evo-catå mai ales ca documentaÆie strict tehnicå, referitoarela etapele precise ale construcÆiei16, sau ca deviz: frec-

142

ZOE PETREZOE PETRE

80. Plu., Cim. 8, 7-9; cf. Marm. Par. 56.81. A., Pr. 441-506.82. Armonia instauratå prin modul în care se încheie Eume-

nidele se opune clar haosului din primele douå tragediiunde dreptatea este dublå, deci nulå, unde valorile exis-tenÆei sînt întoarse pe dos – cf., de exemplu, virilitateaClitemnestrei: Ag. 360, 363, 1661; Ch. 668 çi urm., 888etc. çi comentariile lui G. Thomson, Comm. Oresteia, 1,p. 17 çi Vernant, Mythe et pensée, p. 128 çi urm.

83. G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 138; un raport direct întrefuncÆiile atribuite de Eschil Areopagului çi Arist., Ath. 25,2 – hapanta perieileto ta epitheta – e greu de stabilit cucertitudine.

84. Cf. consideraÆiile asupra råzboiului civil, Eu. 347-369.85. Arist., Pol. 1274 a, 7; Ath. 25; 27, 1; 35, 2; Plu., Cim. 10, 8;

15, 2-3; Per. 7, 8; 9, 3-5; D.S. 11, 77, 6; Philoch. fr. 64;Harp. s.v. ho katothen nomos; Paus. 1, 29, 5. Bibliografiela Hignett, op. cit., p. 197 çi urm.

86. G. Glotz, Histoire grecque, 2, p. 141; Hignett, loc. cit.Reforma este iniÆiatå de cåtre Pericle – Arist., Ath. 24; Plu.,Per. 9, 1-3. – dar ea a urmat probabil la puÆinå vreme dupåevenimentele din 462/1.

87. G.T. Griffith, în Ancient Society..., p. 115 çi urm.88. Într-o primå versiune, acest studiu a fost prezentat într-o

çedinÆå a membrilor catedrei de istorie veche çi arheologiea FacultåÆii de Istorie din Bucureçti; fie-mi îngåduit såmulÆumesc aici pentru sugestii tuturor profesorilor çicolegilor care au luat parte la ea. Înainte de toate vreauså-mi exprim gratitudinea profesorului D.M. Pippidi caremi-a acordat constant un ajutor mai mult decît preÆios,atît prin înalta sa competenÆå cît çi prin solicitudinea sabinevoitoare. Trebuie de asemenea så mulÆumesc profe-sorului I. Nestor, ale cårui sfaturi mi-au fost în mod specialutile, pentru atenÆia încurajatoare pe care a binevoit så oacorde modestelor mele cercetåri.

venÆa cu care aceastå syngraphe este menÆionatå înacelaçi context cu dispoziÆiile de platå17 este elocventå.

În sfîrçit, însuçi termenul care desemneazå proiectulsau acÆiunea de a-l realiza, syngraphe, syngrapho, nuevocå deloc o activitate creatoare. La o primå examinare,sensul general de „proiect“ poate orienta spre o interpre-tare care se apropie de semnificaÆia termenului în expre-siile moderne, mai ales pentru cå syngrapho este folosit çiîn legåturå cu proiectele de decrete çi de legi18. Dar cono-taÆiile dominante ale cuvîntului par så fie, pe de-o parte,ideea de descriere detaliatå çi exactå19 – de unde specia-lizarea cuvintelor syngrapho, syngraphe, syngrapheus,pentru scrierile în prozå, în contrast cu opera poeticå,creatoare prin excelenÆå20, în special pentru operaistoricului21, care e Æinut så descrie o realitate cît mai fidelposibil22. Pe de altå parte, cel puÆin la oratori23 çi îninscripÆiile çi papirii din epoca elenisticå24, syngraphedesemneazå foarte frecvent un contract scris.

Syngraphe a arhitectului nu este deci tocmai oprefigurare scriså a monumentului ca operå de artå, cimai curînd o descriere detaliatå a fazelor de execuÆie amonumentului çi a costului operaÆiunilor prevåzute, çitocmai de aceea ea trebuie så fie scrupulos respectatå.

ResponsabilitåÆile financiare ale arhitectului justi-ficå de altfel un numår important de referiri care-l pri-vesc; fie cå este vorba despre aprovizionarea cu mate-riale25, despre recrutarea sau plata lucråtorilor26, decre-tele sau dårile de seamå îl asociazå pe architekton cumagistraÆii cetåÆii, dovadå cå tehnicianul trebuia så fieprezent la toate operaÆiunile mai importante. Asociat cumagistraÆii aleçi la decizii cu privire la monumente27,sau pentru chestiuni atît de importante ca exproprie-rile28, arhitectul îçi asumå uneori chiar funcÆiile magis-traÆilor29 çi, alåturi de ei, ilustreazå cu numele såu çiråspunde de executarea unui monument sau a unuiedificiu; deconturile pentru construirea Erechteion-uluipurtau, în titlu, imediat dupå numele arhontelui, pe cel alarhitectului Archilocos – acelaçi arhitect care era plåtit, caun dulgher, cu o drahmå pe zi30.

143


funcÆiune. Pentru cå, dacå teoria hippodamianå nu voiaså instaureze monopolul hopliÆilor, çi dacå ea încerca såråstoarne unul dintre argumentele – la drept vorbinddintre cele mai eficace – ale adversarilor democraÆiei,rezultå în mod necesar cå Hippodamos era el însuçi undemocrat, çi cå participarea sa la edificarea noii Atene nus-a exercitat doar în planul concretului. În ciuda incon-secvenÆelor sale, imaginea idealå a cetåÆii hippodamienevoia så råspundå, prin toate tråsåturile sale, nevoilordemocraÆiei: filozoful, arhitectul colaborator al lui Temis-tocle, urbanistul de la Thourioi, prietenul lui Pericle, seregåsesc astfel pentru noi în imaginea unitarå a uneipersonalitåÆi coerente, interesantå în cel mai înalt gradpentru istoria ideologicå a pentekontaetiei. „Clasicå“ çiînfloritoare, aceastå etapå decisivå în evoluÆia gîndiriidemocratice din Grecia nu ne este, totuçi, cunoscutå întoate detaliile sale, astfel încît posibilitatea de a reconstituicel puÆin unul dintre aspectele dezbaterii teoretice cuprivire la democraÆia în acÆiune mi se pare demnå deatenÆia cercetåtorilor.

Note

1.Izvoarele în Vorsokr.71, 39 (27) (Arist., Pol.2, 7, 1266 a 36;1267 b 20; 1267 b 22; Str. 14, 654; D.S. 13, 75; Schol. ad.Ar., Eq.327). Bibliografie modernå la Fabricius, s. v.Hippodamos(3), RE, 8, col. 1731-1734 çi mai recent laR.Martin, Recherches sur l’Agora grecque, Paris, 1951 çimai ales L’Urbanisme dans le monde grec, Paris, 1956.

2.A. Lesky, Geschichte der griechischen Literatur2, 1963,p.488.

3.Vezi Fabricius, loc. cit.; cf. totuçi judicioasele observaÆii alelui P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène, p. 124.

4.Arist., Pol.2, 5, 1267 b 28 çi urm.5.F. Hirschfeld, Berichte des Sächs. Ges., 1878; K.

Milchhöfer, în Curtius çi Kaupert, Karten von Attica, 1,p.29.

6.Fabricius, loc. cit.7.Vezi P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, loc. laud.8.Thu. 1, 10, 1-2, insistå pentru a face distincÆia dintre

aspectul exterior al unei polisçi forÆa sa politicå realå;

136

ZOE PETRE

modul foarte apåsat în care subliniazå ideea sa ne face såcredem cå exprimå o opinie foarte personalå.

9.Arist., Pol.1267 b 31 çi urm. Vezi observaÆiile lui R.Martin,L’Urbanisme dans le monde grec, Paris, 1956, p. 121 çiurm., asupra aplicårii practice a acestei teze în traseulincintelor.

10.R. Martin, op. cit., p. 99 çi urm., subliniazå cå tråsåturaesenÆialå a acestei divizåri în plan urbanistic estepreponderenÆa absolutå a funcÆiilor publice ale cetåÆii înraport cu aspectele private ale vieÆii oraçelor.

11.Hippodamos mi se pare cå a fost, mai mult decît unii dintrecontemporanii såi, victima unei metode de gîndire, ce-idrept foarte råspînditå, care reduce atmosfera intelectualåçi dezbaterea politicå a unei epoci la o juxtapunere depuncte de vedere izolate çi neinterpretate; amintesc doar,ca exemplu, T.A. Sinclair, History of the Greek PoliticalThought, Routledge & Kegan, [1959], p. 63 çi urm. Or mi separe evident cå interesul unei cercetåri de acest fel se aflå,mai ales în aceastå etapå a cunoçtinÆelor noastre, nuîntr-un inventar de opinii, deja alcåtuit de mai multe ori, ciîntr-un efort de a circumscrie problematica unei epociistorice, ca çi atitudinile contemporanilor faÆå de ea.

12.L. Gernet, „Les dix archontes de 581“, RPh., 1938, p. 216çi urm.

13.Id., ibid., p. 226 çi urm. Gernet scrie (p. 226): „Este inutilså subliniem cå în aceastå concepÆie (aceea a lui Hippo-damos) existå o poziÆie reacÆionarå; dar politicul estereacÆionar prin vocaÆie.“

14.U. v. Wilamowitz-Moellendorf, Aristoteles und Athen, 2,p.217 çi urm.

15.L. Gernet, op. cit., p. 227.16.Mai ales în Critias (L. Gernet, op. cit., p. 226), ca çi în cea

de-a 4-a carte a Republicii(W. Nestle, Vom Mythos zumLogos, Stuttgart, 1940, p. 492).

17.Ni se pare cå trecerea de la rezumat la criticå este destul demarcatå în text: (Iatå care sînt majoritatea çi cele maidemne de atenÆie dintre opiniile lui Hippodamos. Dar avemîndoieli, în primul rînd în ceea ce priveçte divizarea maseide cetåÆeni. Pentru cå meçteçugarii... etc.)

18.Arist., loc. cit.(Ei participå cu toÆii la guvernare în mod egal,deçi agricultorii nu au arme, iar meçteçugarii nici påmînt,nici arme, ceea ce-i face aproape sclavii celor care au arme.Lor le este deci [în fapt] imposibil så participe la toate

137


singura problemå care se pune este de a çti care erasensul såu în raport cu acele realitåÆi, ce atitudine politicåse afla la originea proiectelor constituÆionale ale arhitec-tului milesian. Or, majoritatea autorilor moderni, deçisemnaleazå eventual ecourile posterioare ale gîndirii luiHippodamos, în fapt îl izoleazå de contemporanii såi; înafarå de cîteva constatåri de principiu asupra relaÆiilor luicu Pericle, gîndirea sa nu este aproape niciodatå integratåîn cea a epocii sale11.

Nu se întîmplå întotdeauna aça; må gîndesc în primulrînd la un studiu al lui L. Gernet12 care, încercînd så de-monstreze cå în capitolul ConstituÆiei ateniene cu privirela cei 10 arhonÆi din 581, se ascundea un proiect consti-tuÆional de la sfîrçitul secolului al V-lea sau de la începutulsecolului al IV-lea, interpolat în textul lui Aristotel, ajungeså discute sensul teoriilor lui Hippodamos, cel care – dupåpårerea sa – l-a inspirat pe autorul capitolului amintit.Concluziile sale asupra acestei probleme sînt categorice:teoria hippodamianå era conservatoare, reacÆionarå chiar,prefigurînd încercårile oligarhice de la sfîrçitul secoluluial V-lea care opuneau pe hopla parechomenoi celorlalÆicetåÆeni13.

Argumentele lui L. Gernet se sprijineau mai ales perolul atribuit hopliÆilor14, un fel de nouå aristocraÆie15,în proiectele constituÆionale ale oligarhilor de la sfîrçitulsecolului al V-lea, ca çi în opera lui Platon16; el deducede aici cå teoriile hippodamiene, punct de plecare alacestor teze asupra rolului „råzboinicilor“, erau la fel depuÆin democratice. Acest lucru nu are neapårat a fiadevårat în sine, pentru cå punctul de plecare al uneiteorii constituÆionale nu este în mod obligatoriu orientatîn aceeaçi direcÆie ca aceastå teorie, mai ales atunci cîndexistå o distanÆå de cel puÆin o generaÆie – çi un råzboi –între cele douå. Teza lui Gernet ar putea fi adevåratådacå în ambele cazuri ar fi vorba despre o revendicareidenticå în însåçi esenÆa sa çi formulatå în condiÆii ase-månåtoare; cu alte cuvinte, dacå Hippodamos ar fi cerut,drept condiÆie fundamentalå a proiectelor sale, ca mono-polul puterii politice så fie acordat exclusiv hopliÆilor, çi

133


cåror importanÆå practicå, statut çi prestigiu sînt departede a fi identice. Este evident, din start, cå dacå cizmarulçi sculptorul sînt amîndoi niçte demiourgoi, statutele lorsociale çi morale nu trebuie confundate.

Din acest punct de vedere, mi s-a pårut cå specia-liçtii calificaÆi în construcÆii pot oferi o posibilitate deverificare fructuoaså. Dispunem, într-adevår, de o do-cumentaÆie destul de amplå, mai ales epigraficå çiarheologicå, cu privire la tehnicile çi tehnicienii dinconstrucÆii, începînd din epoca clasicå4. Existå, pelîngå aceasta, un ansamblu de naraÆiuni folclorice saupseudo-istorice cu privire la arhitecÆi, care permiteverificåri mai detaliate ale concluziilor formulate plecîndde la mit. Existå, în sfîrçit, faptul evident cå arhitecÆii sesitueazå la limita superioarå a acestei lumi în acelaçitimp ingenioaså çi umilå, creatoare çi subordonatå, careeste aceea a meçteçugarilor. Sub acest ultim aspect,statutul arhitecÆilor poate fi considerat un caz limitå;atipic pînå la un anume punct, el se poate dovedi cu atîtmai semnificativ cu cît reia, chiar în aceste condiÆii,temele dominante ale mentalitåÆilor cu privire la înde-mînarea tehnicå çi la muncå în Antichitate.

Arhitectul este unul dintre tehnicienii cel mai desamintiÆi în izvoarele literare çi epigrafice, atît în textelecare menÆioneazå frecvent numele constructoruluiedificiilor pe care le descriu – çi, de la Herodot laPausanias, exemplele abundå –, cît çi în documentelepublice – decrete, inventare, dåri de seamå etc.5 Statulfiind singurul comanditar al marilor proiecte de con-strucÆii – cel puÆin pînå în epoca elenisticå –, puterea sade decizie çi de control are deseori ca obiect activitateaarhitecÆilor; atît persoana, cît çi proiectele lor sînt su-puse votului adunårii, care exercitå un control periodicasupra executårii lucrårilor çi gestionårii fondurilor. Înacelaçi timp arhitectul, salariat al cetåÆii çi delegat com-petent al acesteia, este frecvent desemnat, cu numeleçi titlul såu – sau, cel puÆin, cu calificarea sa – în actelecetåÆilor.

140

ZOE PETRE

principiile egalitåÆii politice între cetåÆeni, ci çi de la odiviziune pe meserii a acestora? Obsesia tripartitå a gîn-dirii hippodamiene så fie oare suficientå pentru a explicaaceastå încercare? Mi se pare greu de crezut. Dar dacåconsideråm ca problemå centralå a doctrinei hippoda-miene posibilitatea coexistenÆei unei diferenÆieri rezultatedin calificårile profesionale cu egalitatea politicå, sensulproiectului såu constituÆional se clarificå çi este mai binesituat în ansamblul dezbaterilor politice ale epocii sale.

Se pare, într-adevår, cå dupå instaurarea democraÆieicomplete, una dintre obiecÆiile teoretice cel mai des invo-cate împotriva „noului regim“ era absenÆa capacitåÆiloregale la cei pe care democraÆia îi fåcea egali din punct devedere politic. Egalitatea absolutå a cetåÆenilor în ceea cepriveçte drepturile lor politice era contrastatå cu inega-litatea capacitåÆilor lor individuale, mai ales plecîndu-sede la specializarea lor profesionalå din ce în ce mai mar-catå. Så ni-l reamintim pe Socrate, care întreba de ce doararta de a guverna cetatea nu recunoçtea existenÆa unuispecialist, çi de ce „arhitectul çi fierarul, cizmarul, negus-torul çi marinarul, bogat sau sårac, nobil sau om de rînd,...fårå a fi învåÆat nimic prin ei înçiçi, fårå så fi avutvreodatå un învåÆåtor, se amestecå totuçi în sfat“19. Çi mise pare cå meritå subliniat faptul cå tocmai Protagoraseste cel care, în dialogul platonician, este adversarulpunctului de vedere citat: Protagoras, contemporan al luiHippodamos. Sofistul råspundea la aceeaçi obiecÆie anti-democraticå, çi asta într-o manierå nu mult diferitå de ceaa lui Hippodamos: în timp ce acesta din urmå încerca såimagineze o democraÆie completå întemeiatåpe diversi-tatea calificårilor cetåÆenilor ei, Abderitul anula aceeaçicontradicÆie separînd în mod explicit planul capacitåÆilorindividuale – în mod necesar inegale – de cel al „senti-mentelor politice“, aidosçi dike, egal repartizate20çi per-fectibile prin educaÆie.

Printr-o astfel de înglobare în dezbaterea care îi eracontemporanå21, gîndirea Milesianului cîçtigå mai ales înceea ce priveçte înÆelegerea atitudinii sale faÆå de proble-mele politice cele mai actuale provocate de democraÆia în

135

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR ZOE PETRE

magistraturile... Dar, fårå så participe la guvernare, cum arputea ei så fie binevoitori faÆå de constituÆie? Este atuncinecesar ca cei care au arme så fie mai puternici decîtcelelalte clase. Acest lucru nu este deloc uçor dacå nu sîntnumeroçi. Dar dacå se întîmplå aça, de ce ar trebuiceilalÆi så participe la guvernare çi så aibå un controlsuveran asupra alegerii magistraÆilor?) P. Levêque çiP.Vidal-Naquet observå pe drept, dar fårå a argumentaprea mult, cå „nu reiese cå una dintre aceste clase s-arbucura de vreo preeminenÆå oarecare...“ (op. laud.,p.125). Vezi çi T.A.Sinclair, op. cit., p. 64. Într-un sensfoarte aproape de gîndul nostru J.P. Vernant, „Espace etorganisation politique en Grèce ancienne“, în Vernant,Mythe et pensée2, pp. 159-181, mai ales p. 177 çi urm. ÎimulÆumesc lui Pierre Vidal-Naquet pentru cå mi-asemnalat acest pasaj decisiv.

19.Pl., Prt.319 d; cf. X., Mem.3, 7, 5 çi urm.20.Pl., Prt.322 c-d.21.Dacå am accepta datarea timpurie pentru Dissoi logoi,

datare recent propuså de cåtre S. Mazzarino, Il pensierostorico classico, 1, Bari, 1966, pp. 288-294, s-ar puteaadåuga o a treia mårturie cu privire la aceeaçi manierå dea pune problemele, çi aproximativ pentru aceeaçi epocå.Într-adevår, autorul lui Dissoi logoidiscutå în aceiaçitermeni de specializare a meçteçugurilor problema trageriila sorÆi a magistraÆilor; deçi nu reia discuÆia la care par-ticipau Protagoras sau Hippodamos, el foloseçte acelaçi tipde argumente.

aceasta într-un cadru social care så-i fi opus pe hoplaparechomenoi celorlalÆi cetåÆeni. În ceea ce priveçte acestdin urmå aspect, nu cred cå, înainte de criza provocatåde råzboi, în timpul anilor politicii pericleene de echilibrusocial, ar fi existat la Atena vreo posibilitate, chiar vir-tualå, de a opune pe hopliÆi cetåÆenilor mai såraci.

În ceea ce priveçte proiectele hippodamiene, Gernetcrede totuçi cå aveau sensul unui monopol al dreptuluicomplet de cetåÆenie deÆinut de hopliÆi; el ajunge laaceastå concluzie pornind de la capitolele 5-8 (1268 a-b)din cartea a 2-a a Politicii. Numai cå aceste capitole nuconÆin continuarea expunerii teoriilor hippodamiene, cicritica lor: Aristotel este cel care deduce dificultåÆile,consecinÆele logice çi verosimile ale unei eventuale apli-cåri a proiectelor Milesianului, scoÆînd în evidenÆåcontradicÆiile lor17. Cea mai importantå dintre acesteaeste incompatibilitatea între egalitatea politicå ale celortrei clase hippodamiene çi diviziunea specializatå preco-nizatå de cåtre arhitect; Aristotel vrea så spunå cå, deçiconceputå în mod ideal ca o democraÆie, constituÆiahippodamianå ajungea în fapt la dominaÆia exercitatå dehopla parechontes. DemonstraÆia lui Aristotel are dreptpropoziÆie iniÆialå rezumatul doctrinei hippodamiene:„meçteçugarii, agricultorii çi råzboinicii participå cu toÆiila guvernare“ (hoi te gar technitai kai hoi georgoi kai hoi tahopla echontes koinonousi tes politeias pantes) çi au undrept suveran în numirea magistraÆilor (kyrious einai teston archonton katastaseos). Aristotel, nu Hippodamos,este acela care vede dificultåÆile pe care le-ar produceaceastå ipotezå în ceea ce priveçte participarea meçte-çugarilor çi agricultorilor la magistraturi sau chiar la con-trolul çi alegerea magistraÆilor18. Prin urmare, dupåpårerea mea, constituÆia hippodamianå, al cårei autor nusesizase nici una dintre dificultåÆile ridicate de Aristotel,voia så creeze o democraÆie completå respectînd înså çicodificînd specializarea celor care participå la guvernare.

Dar, dacå este aça, de ce så fi complicat lucrurile, dece så fi preconizat, chiar în momentul în care o demo-craÆie tot atît de completå se instaura la Atena çi în multecetåÆi greceçti, o constituÆie care nu numai så plece de la

134

ZOE PETRE

Trophonios sau arhitectul.Despre statutul tehnicienilorîn cetatea greacå

PARADOXURILE condiÆiei artizanale în cetateagreacå fac, mai ales în ultimii anii, obiectul unui numårcrescînd de studii care schiÆeazå, încå de pe acum, con-cluzii importante atît prin metodele de cercetare cît çiprin rezultatele lor. Desigur, se çtia de multå vreme cåmeçteçugarul, ca lucråtor manual, este autorul descon-siderat al unei opere admirate, çi cå el este cel multtolerat într-o cetate a cårei imagine este creatå în maremåsurå cu contribuÆia sa1. Cercetårile cele mai recentesînt consacrate mai ales relevårii ambiguitåÆilor statutuluipolitic çi moral al meçteçugarului; în primul rînd, dinperspectiva mitului, el se aratå a fi, în acelaçi timp, unumil lucråtor manual çi un rege al ingeniozitåÆii, meritîndså fie numit, aça cum s-a fåcut, cu o formulå remarcabilå,„eroul secret al istoriei greceçti“2. Aceastå ambiguitatefundamentalå a statutului imaginar al tehnicienilor, co-respunzînd unei structuri a realului în care nu existå locpentru un grup socio-politic al meçteçugarilor3, pare såfie o concluzie cîçtigatå a cercetårii.

Mai trebuie înså så vedem în ce condiÆii, çi între celimite, o mentalitate generalå astfel schiÆatå se manifeståîn viaÆa cetåÆilor, în ce måsurå este ea responsabilå nude statutul meçteçugarului în general, ci de acela al meç-teçugarilor care muncesc în beneficiul direct çi explicit alcetåÆii. Pentru cå existå, în mod evident, o categorie demeçteçugari çi un statut general al tehnicienilor în socie-tatea anticå; cu toate acestea, elemente particulare defi-nesc, în interiorul acestui grup, domenii specializate, ale

139

deraÆii generale, ar fi så çtim de ce un anumit tip detransgresiune – furtul çi fratricidul – este atribuit unuierou arhitect çi care este relaÆia dintre aceastå trans-gresiune çi calificarea oracularå a lui Trophonios celînghiÆit de påmînt.

Pentru aceasta, o analizå independentå a secven-Æelor mitului poate så ne aducå cîteva sugestii:

1. Genealogia çi naçterea eroului.Se pot realiza mai multe stemmataale eroului:

pentru a nu încårca prea mult textul, am preferat så leprezint într-o manierå schematicå, indicînd izvoarele.

Elementul pe care aceastå serie genealogicå îl aduceîn discuÆie se raporteazå la o polaritate a cuplului deeroi-arhitecÆi: asociat fie fratelui såu, fie soÆului mameisale, Trophonios se distinge în raport cu aceçtia ca des-cendent, mai mult sau mai puÆin direct, al lui Apollon;regåsim astfel un cuplu tipic legendar de eroi a cåruiafinitate de substanÆå se alåturå unei opoziÆii de carac-

148

ZOE PETRE

Pausanias43

ERGINOS ? APOLLONvar. ERSINOS44

AGAMEDES TROPHONIOS

Charax45

AGAMEDES EPICASTE ?

KERKYON TROPHONIOS

Cicero47

APOLLON CORONIS ISCHYSvar. VALENS

TROPHONIOS

Anonimi46

AGAMEDES EPICASTE APOLLONvar. IOCASTE var. ZEUS

KERKYON TROPHONIOS

29. Syll3, 725 a, din Rhodos; Syll3, 566, din Milet; Syll3, 483,din amficÆionia etolianå, îl fac pe arhitect responsabil,singur sau împreunå cu magistraÆi – teichopoioila Milet,grammateus ton hieromnemononîn alte pårÆi –, de execu-tarea inscripÆiilor care publicå actul; încå çi mai caracte-risticå, expresia din contractul pentru prostoon-ul de laEleusis, Syll3, 971, r. 26-28: kai apostesei to ae|i parontiton epistaton e to demosi|oi e toi architektoni.

30. IG12, 374, r. 1-4. Cf. çi IG22, 1666 A (lege pentru con-struirea Telesterion-ului de la Eleusis, din 356/3), undearhitectul Philargos este asociat cu epistataiai Eleusis-ului; Syll3, 969, r. 1 çi urm. – lege pentru construireaarsenalurilor Pireului din 347/6 – poate totuçi så fie oexcepÆie, datoratå celebritåÆii arhitectului, amintit denumeroçi autori: Cic., de orat.1, 14, 62; Val. Max. 8, 12,2; Str. 9, 395; Vitr. 7, 8; Plin., NH7, 125; Plu., Sull.14,cf.IG22, 463, r. 35.

31. Cf. deja Archil. fr. 15 Lassère-Bonnard; Hdt. 3, 39; 3, 60;Pi., P.12, 2; Th. 2, 15, 5; D.S. 9, 25, 1 çi urm.; 26, 7; 13,82, 1 çi urm.; Paus. 1, 14, 1. Vezi J. Labarbe, AC40, 1971,pp. 471-504; Zoe Petre, „Le comportement tyrannique“, înActes de la XIIe Conférence internationale d’étudesclassiques „Eirene“. Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972, Bucu-reçti-Amsterdam, 1975, p. 567 çi urm.

32. Plu., Per.12.33. Y. Garlan, Fortifications et histoire grecque, în Vernant (ed),

Guerre, pp. 245-260; Ed. Will, RH, 158 (3), 1975, p. 3 çiurm.

34. Plin., NH36, 4, 28.35. Luc., Hist. conscr.63. Cf. çi Jul.,Caes.20, în legåturå cu

construcÆiile finanÆate de cåtre cetate çi ridicate de lucråtoridoar pentru ca un magistrat så-çi înscrie pe ele numele.

36. Paus., 9, 37, 3 çi urm., çi menÆionårile mai sumare din 9,11, 1 çi 8, 10, 2.

37. Schol. in Ar.Nub.508, în Scholia Graeca in Aristophanem,ed. Fr. Dübner, Paris, 1883; vezi çi Suid., s.v. eis Tropho-niou memanteutai. Vezi G. Radke, s.v. Trophonios, RE8, 1,col. 678 çi urm.

38. Pi., fr. 26 Snell.39. Cic., nat. deor.3, 56; Tusc.1, 47.40. Plu., cons. ad Apoll.109 A. Cf. çi [Pl.], Ax.367 c.41. Pi., loc. cit., [Pl.], Ax.367 c; Cic., Tusc.1, 47; Plu., cons.

ad Apoll.loc. cit.Asemånarea cu povestea lui Cleobis çi

157


parå predominante – dar nu sînt întotdeauna33 – ex-primå solidaritatea cetåÆii, puterea sa suveranå, o con-cepÆie colectivå asupra spaÆiului çi o voinÆå de afirmareçi de autoritate la care priceperea (techne) arhitectuluiparticipå din plin.

Acestea fiind spuse, nu este mai puÆin adevårat cå,deçi toatå lumea, inclusiv Plutarh, çtia cå arhitecÆiiAcropolei fuseserå Ictinos çi Callicrates, Metagenes çiKoroibos, iniÆiativa operei ca monument emblematic alcetåÆii democratice a Atenei este atribuitå pe deplin cetåÆii,iar aceste monumente sînt cele „ridicate de Pericle“.Arhitectul este asociat operei, dar nu participå decîtindirect la valoarea ei superioarå de simbol al puterii.

Într-o manierå anecdoticå, douå „poveçti cu arhi-tecÆi“, a cåror veracitate nu are importanÆå, reiau çi dra-matizeazå aceastå atribuire contradictorie. Prima,relatatå de cåtre Pliniu în a sa Istorie naturalå, vorbeçtedespre arhitecÆii lacedemonieni pe nume Sauras (Çopîrlå)çi Batrakos (Broascå), constructori ai Porticului Octaviei;dupå ce au cerut så fie numiÆi în dedicaÆia monumen-tului, fårå a obÆine acest lucru, ei çi-au semnat totuçiopera sculptînd o çopîrlå çi o broascå pe baza coloa-nelor34. Çi iatå ce povesteçte Lucian din Samosata despreconstruirea farului din Alexandria35: „Dupå ce a construitfarul, arhitectul Sostratos a gravat numele såu adînc înpiatrå çi l-a acoperit cu un strat de ipsos pe care a scrisnumele regelui... Dupå cîÆiva ani, ipsosul a cåzut, culiterele pe care le purta, çi a fost descoperitå urmåtoareainscripÆie: «Sostratos din Cnidos, fiul lui Dexiphanes,Zeilor Salvatori, pentru cei care se aflå în voia valurilor».“

În cele douå anecdote, de fapt, arhitectul intrå încompetiÆie cu Puterea pentru paternitatea unui monu-ment; la sfîrçit, arhitectul este acela care cîçtigå çi regelecel care pierde. Dar, detaliu semnificativ, el reuçeçte såînscrie numele såu pe monument fie printr-o cripto-gramå, fie printr-un alt vicleçug. El reuçeçte så se aso-cieze puterii cåreia îi construieçte emblemele, numai cåaceasta se întîmplå doar pe calea întortocheatå çi indi-rectå a dolos-ului.

145


71. Paus. 9, 37, 5, reaminteçte cå Trophonios çi fratele såuerau deinous theois te hiera kataskeuasasthai kai basileiaanthropois.

72. Charax, ap. Schol. in Ar. Nub. 508, loc. cit.73. Paus. loc. cit.74. Hdt. 2, 126.75. h. Merc., 305 çi urm.76. Paus. 9, 37, 7; Charax, loc. cit.77. Plu., def. or. 417 E, descrie o statuie acefalå a eroului

Molos, care a fost gåsit fårå cap dupå ce a violat o femeie;Paus. 9, 20, 4, povesteçte istoria lui Triton, decapitat fiepentru un viol, fie pentru cå a furat turme çi coråbii.

78. Paus. 9, 39, 4, povesteçte cå sacrificiul decisiv oferitpentru valabilitatea consultårii oracolului este berbeculoferit lui Agamedes.

79. IG 7, 3090 – Hippon Epinikan Nikiao | Dii Trephonioi; 7,2098 – Dionysoi eustraphyloi | kata chresmon DiosTrophoniou; cf. 7, 3077, 3080, 3083.

80. G. Radke, s.v. Trophonios, RE 7, 1, col. 678.81. Numele însuçi al lui Trophonios se leagå de glia dåtåtoare

de hranå, cf. trophe, trepho; pe de altå parte, cei care consul-tau oracolul trebuiau så sacrifice çi Demetrei Europe,„doicå a lui Trophonios“ (Paus. 9, 39, 4), în timp ce interdic-Æiile alimentare care le sînt impuse amintesc de tabuurilede la Eleusis (A. Brelich, op. cit., p. 307); în sfîrçit, Kerkyon,fratele lui Trophonios, este un erou al cîmpiei eleusine.

82. Trophonios este pus în legåturå mai ales cu izvorulHerkyna. Cf. Paus., 9, 39, 2-3 pentru topografia çi sanctua-rele din zona Trophonieion-ului.

83. Pentru etimologia lui Hyrieus de la hyron, stup, cf. Fran-çoise Frontisi-Ducroux, op. cit., p. 188, n. 66. Amplasareaoracolului lui Trophonios a fost revelatå de un roi de albine(Paus. 9, 39 çi urm.), iar consultantul trebuia så-i ofereçarpelui care påzea oracolul pråjituri cu miere (Paus.,loc. cit.).

84. Paus. 9, 40, 1.85. Idem, ibidem, 39, 4.86. Aesop. 170 Chambry: cioara, invidiind corbul, încearcå så

treacå drept o pasåre profeticå, dar cålåtorii îçi våd de dru-mul lor (Korone gar esti etis kekragyia oinon ouk echei).

87. Aesop. 171 Chambry: aceeaçi pasåre sacrificå pentruAthena pentru ca ea så-i dea înapoi pistis, încrederea înprezicerile sale.

160

ZOE PETRE

monumente, între care templul lui Apollon din Delfi,Trophonios ajunge så construiascå tezaurul unui rege,Hyrieus sau Augias. Amenajînd o ieçire secretå, cei doifraÆi s-au apucat så fure, încetul cu încetul, aurul regelui,care pînå la urmå îçi då seama çi pune o capcanå. Fratelelui Trophonios cade în ea çi îi cere eroului så-i taie capulpentru ca så nu fie recunoscut. Ceea ce el çi face înaintede a fugi, dar la Lebadeia îçi gåseçte çi el sfîrçitul, pentrucå påmîntul îl înghite, çi devine un erou oracular.

Cum este uçor de observat, aceastå naraÆiune estealcåtuitå din patru secvenÆe principale: naçterea çigenealogia lui Trophonios, monumentele ridicate înaintede episodul tezaurului, anecdota tezaurului, sfîrçituleroului çi cultul såu. Fiecare dintre aceste episoade, însine, prezintå elemente interesante sau ciudate, darsemnificaÆia de ansamblu a legendei poate fi sugeratåmai ales de cåtre sintaxa ei ca întreg: aparent nu existånici un motiv pentru ca un meçter lithoxoosså fie înacelaçi timp hoÆ çi profet, dar, dacå respingem ideea cånaraÆiunile se aglutineazå fårå nici o justificare, la voiaunei fantezii gratuite a povestitorilor, trebuie så existe ologicå interioarå a aventurilor arhitectului, nu numai înpovestirea moralizatoare çi epuratå din „Tratatele desprelamentåri“, unde Trophonios este un erou al pietåÆiirecompensate de cåtre zeu, ci çi în folclorul meçterului-hoÆ devenit profet. Existå, evident, çi problema de a çticum s-a putut trece de la unul la celålalt, dar ea nu poatefi examinatå decît în funcÆie de interpretarea datå po-vestirii aça cum apare ea la Charax çi la Pausanias.

În mare, Trophonios este un erou calificat ca atarede o dublå transgresiune – furtul çi fratricidul; puså înaceçti termeni, problema nu are nimic surprinzåtor,pentru cå astfel Trophonios se integreazå în morfologiageneralå a categoriei eroului, definit prin caracterulexcesiv al capacitåÆilor sale care-l situeazå fie dincoace,fie dincolo de muritorii de rînd, çi care este calificat înegalå måsurå prin binefacerile sale ieçite din comun çiprin faptul cå transgreseazå legile pe care oameniiobiçnuiÆi se sfiesc så le încalce42. Ceea ce poate clarificaproblema care ne preocupå, dincolo de aceste consi-

147


Biton, cei doi fraÆi argieni despre care Solon îi vorbeçte luiCresus (Hdt. 1, 31), este evidentå, iar autorii antici au uti-lizat cele douå povestiri ca topoiîn consolationes; tema dindialogul pseudo-platonician, ca çi cele din Cicero çi dinPlutarh, care relateazå cele douå povestiri, pare så urce întimp cel puÆin pînå la tratatul Peri penthousal lui Crantor(J. Souilhé, „Introduction“ la Platon, OEuvres complètes, 13,3. Dialogues apocryphes[coll. Budé], Paris, 1930, p.130.

42. Gernet, Anthropologie, p. 354; A. Brelich, Gli eroi greci. Unproblema storico-religioso, Roma, 1958; P. Vidal-Naquet,s.v. Grèce, Encyclopaedia Universalis, loc. cit.; J.-P. Vernant,în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 101-131.

43. Paus., 9, 37, 3-5; cf. Schol. in Ar. Nu.508, ed. Dübner,p.105, r. 44.

44. Suid., s.v. Trophoniou kata ges paignia.45. Schol. in Ar. Nu.508, ed. Dübner, p. 105, r. 24 çi urm.46. I-am numit aça pe antigraphoiai scholiastului, loc. cit.,

r.41 çi urm.47. Cic., nat. deor., loc. cit.Aceastå identificare a lui

Trophonios cu Asclepios nu este izolatå çi se regåseçte maiales în topografia sanctuarului de la Lebadeia. Cf. Paus. 9,39, 2 çi urm. Paginile urmåtoare nu vor exploata aceaståapropiere, a cårei relaÆie cu tema constructorului – cuexcepÆia originii apolinice a celor douå tehnici – nu oîntrezåresc.

48. A. Brelich, op. cit., pp. 274-276, subliniazå polaritatea deatribute çi de calitåÆi ale acestor cupluri, în interiorulcårora limbajul mitic utilizeazå rudenia de sînge pentru aface manifestå „la loro sostanziale affinita“.

49. Paus. 1, 14, 3, citîndu-l pe Choirilos; cf. çi Schol. in Eur. Ph.150, sprijinindu-se pe Antimachos. Episodul dramatic încare Alope, fiica lui Kerkyon, este seduså de Poseidon (Ar.,Av.559 çi schol., Hellanikos çi Euripide ap. Harp., s.v. Alope)çi uciså de cåtre tatål ei (Hygin., fab., 187) invocå din nouraporturile lui Kerkyon cu Poseidon. Cf. totuçi Kerkyoneus– epiclezå a lui Apollon (Adler, s.v., RE11, col. 315).

50. Paus. 9, 36, 2, relateazå cå Klymenos, cåruia Erginos îi erafiu, a fost ucis în timpul sårbåtorilor dedicate lui PoseidonOnchestos.

51. Il.7, 452 çi urm.; vezi Wernicke, s.v. Apollon, RE2, col.26 çi urm., pentru celelalte izvoare.

52. Cf. Serv., Aen.1, 550; Hygin., fab.89; cf. Il.21, 435 çi urm.53. Tz., ad Lyc.34.

158

ZOE PETRE

Desigur, de la realitatea instituÆionalå la anecdote, çide la acestea la mit, aça cum vom vedea curînd, cores-pondenÆele nu sînt absolute çi nici perfect reductibile unala cealaltå; statutul arhitectului în cetate nu este deter-minat de statutul såu mitic, dupå cum nici acesta nureflectå, punct cu punct, datele realului. PrezenÆa constantåa unei relaÆii caracteristice çi singulare între techne aarhitectului çi autoritatea politicå nu poate totuçi så fieignoratå; ea ne permite så delimitåm mai precis statutulrecunoscut arhitecÆilor de cåtre mentalitatea anticå.

Eroul eponim al acestui studiu, Trophonios, poateconstitui, cred, un punct de plecare acceptabil pentru oîncercare de a reconstitui ceea ce la rigoare am puteanumi – nu fårå puÆinå exagerare – o mitologie a arhitec-tului. Aceasta în primul rînd pentru cå Trophonios nueste, ca Dedal, un polytechnos, un inventator de unelteçi tehnici, ingenios în toate meçteçugurile lemnului,metalului çi pietrei; înainte de a deveni un erou oracular,Trophonios nu este decît arhitect. Existå apoi, desigur,faptul însuçi al uimitoarei aventuri care face dintr-unconstructor iscusit o divinitate profeticå deloc obscurå.În sfîrçit, istoria lui Trophonios se înscrie într-o reÆea derelaÆii genealogice çi de paralele legendare care se orga-nizeazå într-un mod relativ coerent, ceea ce le face inter-pretabile, cel puÆin cu titlu de ipotezå.

Istoria lui Trophonios este mai puÆin cunoscutå decîtsanctuarul såu; cinci sau çase versiuni, transmise dePausanias36 çi de scholiastul lui Aristofan, care reia otradiÆie påstratå mai ales de cåtre Charax37, sînt com-pletate în mod fragmentar cu menÆionåri de importanÆåsecundarå ale altor autori antici, de la Pindar38, la Cicero39

çi la Plutarh40. Existå în aceste povestiri douå tradiÆiiprincipale: una, mai simplå, povesteçte cå Trophonios çiAgamedes, cei doi fraÆi arhitecÆi, dupå ce au construittemplul lui Apollon Pythianul la Delfi, au primit înschimb, din partea zeului, o moarte blîndå în timp cedormeau în sanctuar41. Cealaltå, destul de diferitå, celpuÆin în ceea ce priveçte sfîrçitul, face din Trophonios unpersonaj aproape anecdotic: dupå ce a ridicat, împreunåcu fratele såu (sau cu tatål çi fratele såu) numeroase

146

ZOE PETRE

54. E. fr. 182 N; cf. Ar. fr. 327 Kock; vezi Wernicke, s.v. Amphion,RE 3, col. 1 944 çi urm.

55. Paus. 2, 6, 4; 9, 5, 6 çi Hygin., fab. 9, care povestesc cåApollon însuçi i-a dat lira lui Amphion, în timp ce Pliniu,NH 7, 20, 11, îi atribuie inventarea instrumentului; cele-lalte izvoare vorbesc despre Hermes, dar aceasta numodificå în mod esenÆial datele legendei; pentru rolul luiHermes cf. infra. Episodul zidurilor construite prin magiainstrumentului este foarte råspîndit. Vezi Hes. fr. 60 Rz.;E. fr. 226 çi urm. N; Ph. 823 çi urm., cf. 144 çi urm.; Hor.,Ep. 2, 3, 394 çi urm.; Ov., Met. 6, 178. Vezi çi interesantainterpretare a lui L. Gerschel, „Sur un schème trifonc-tionnel dans une famille de légendes germaniques“,RHR 1, 1956, p. 89 çi passim.

56. E. fr. 178 çi urm. N; cf. Ath. 8, 351 b.57. A.R. 1, 738 çi urm.58. Paus. 6, 20, 18. Cf. Plin., loc. cit.; Paus. 9, 5, 6; Pi. fr. 42

Bgk. 59. E., Cyc. 239 çi urm. – apodosein tini | petrous mochleuein

e’s mylona katabalein.60. Cf. Françoise Frontisi-Ducroux, op. cit., p. 81 çi nota 84.61. Paus. 9, 37, 5; 10, 5, 5.62. Paus. 8, 10, 2.63. Paus. 8, 10, 3. Cf. G. Radke, s.v. Trophonios, RE 7, 1, col.

679. Pausanias, loc. cit., reaminteçte cå Hadrian, coman-dînd construirea unui nou sanctuar alåturi de cel atribuitlui Trophonios, a numit inspectori pentru a interzice accesulla ruinele vechiului templu; în acea epocå de erudiÆi, orestaurare a unor vechi interdicÆii rituale nu ar avea dece så surprindå.

64. Paus. 9, 20, 1.65. Plu., quaest. gr. 37, 299 C-D.66. J.-P. Vernant, „Métis et les mythes de souveraineté“, RHR,

1972, pp. 29-76.67. Adicå excluzînd, de exemplu, istoria copilåriilor lui Amphion

çi Zethos çi a conflictului lor cu Lynkeus, care aparÆinerepertoriului povestirilor despre uzurpare.

68. Op. cit., pp. 171-182. 69. L. Gernet, „La notion mythique de la valeur en Grèce“, în

Gernet, Anthropologie, pp. 92-137.70. Paus. 9, 11, 1.

159


nu pot fi desfåcute de mînå de om73. Versiunea egip-teanå (sau pseudo-egipteanå, nu are importanÆå) a luiHerodot nu este mai raÆionalå pentru cå ea se încheie,ca orice poveste adevåratå, prin cåsåtoria hoÆului cufiica regelui74.

Aceste nuanÆe folclorice, care fac din arhitect o fiinÆåcare poate intra într-un spaÆiu închis ermetic, aduc amintede personajul care trece înaintea tuturor prin zid, regeledivin al hoÆilor, Hermes însuçi care, pentru a-l înçela peApollon care-l urmårea, se strecoarå fårå zgomot înpalatul închis çi adormit75. „Trucul“ lui Trophonios esteun fel de dublu uman çi raÆionalizat al facultåÆilor unuizeu cu care va fi repede identificat.

Dar aventura se sfîrçeçte prost, dacå nu pentru Tro-phonios, cel puÆin pentru fratele såu Agamedes, pe carearhitectul l-a decapitat ca så nu fie recunoscut76. Acestdetaliu, pe cît de straniu, pe atît de constant în povestire,råmîne destul de inexplicabil, în ciuda interpretårilorantice cu privire la identificarea hoÆului, care au într-ade-vår aerul unei raÆionalizåri ulterioare a episodului.

Între pedepsele greceçti, decapitarea este – dacå numå înçel – foarte rarå; dimpotrivå, poveçti cu eroi deca-pitaÆi sau acefali s-au transmis, çi ele conÆin mereu orelaÆie, fie cu furtul, fie cu acea altå manierå de a furacare este violul77. Viclenia arhitectului nu este doaringeniozitate triumfåtoare: unui Dedal învingåtor i seopune un Agamedes decapitat. Ambiguitatea dolos-uluise alåturå ambiguitåÆii statutului moral al meçteçu-garului, precum çi duplicitåÆii cuplului de arhitecÆi, unuldecapitat, celålalt eroizat. Dacå este acceptatå interpre-tarea pe care am propus-o pentru originea apolinicå alui Trophonios în raport cu legåturile „poseidoniace“ alecolaboratorului såu, este semnificativ cå partenerulposeidoniac, cåråuçul de pietre, este cel pedepsit çi cåvenerarea lui Trophonios în Lebadeia nu påstreazå decîto amintire foarte discretå a fratelui lui78; fiul lui Apolloneste cel care culege întreaga glorie a ispråvilor cupluluide arhitecÆi; înghiÆit de påmînt, devine un erou çi unprofet, Zeus Trophonios79sau Hermes Katachtonios80.

152

ZOE PETRE

În grota unde a fost trimis de bunåvoinÆa lui Apollon,Trophonios se integreazå într-o reÆea de relaÆii care-lapropie, rînd pe rînd, de Demetra dåtåtoare de hranå81,de Kore çi de nimfele ei82, de albine çi stupul al cåruinume este poate prefigurat de Hyrieus83. Dar el råmîneun erou al lui Apollon, care-i acordå puterea profeticå çicare dezvåluie tebanilor amplasamentul oracolului såu84.Detaliu unic care-l reaminteçte pe arhitect în sanctuaruloracular, incinta subpåmînteanå a lui Trophonios nueste o „pråpastienaturalå, ci una construitå cu grijå, cuiscusinÆå çi cu simÆul arhitecturii“85. Aceastå abilitatede a ordona materia, capacitatea de prevedere a meçte-çugarului au devenit daruri profetice.

Nu existå oare o sugestie a celor douå grade de capa-citate predictivå în fabula unei påsåri care poartå tocmainumele celei care a fost, dupå Cicero, Coronis, mama luiTrophonios? În culegerea esopicå, cioara – coronis - esteun fals prezicåtor, care vrea så treacå drept o pasåreprevestitoare86çi care aspirå så fie aça ceva cu adevårat87.Fabula despre Coronis, cioara, mamå a lui Trophonios,mamå çi a lui Asclepios, celålalt tehnician care, dupåmoartea lui, a cîçtigat adevårata putere de a da sånåtate,poate dovedi, în aceastå manierå destul de îndepårtatå,trebuie så o spunem, existenÆa unei ierarhii a capacitå-Æilor de a prevedea pe care oamenii nu le posedå niciodatåpe deplin, çi pe care doar zeul le poate acorda.

Dar Trophonios se apropie mai ales, pe de-o parte, deHermes – de aceastå datå nu atît ca hoÆ çi tricksterprinexcelenÆå88, ci ca zeu psihopomp, divinitate a cåilor deacces cåtre lumea de dincolo89– çi pe de altå parte deZeus, divinitate a suveranitåÆii, al acelei basileiaîn apro-pierea cåreia se aflase în timpul vieÆii. Povestea luiTrophonios este, într-un fel, cea a lui Sostrates, cel carea participat la regalitate prin viclenie çi dupå moarte. Înce måsurå va fi participat imaginea acestor iscusite succe-danee de prezicåtori la tradiÆia care, dupå ce a fåcut dinchresmologi ca Amphylitos sau Onomakritos sfåtuitori aitiranilor, sau din profetul Damon prietenul lui Pericle,vorbeçte despre Hippodamos, auxiliar al lui Temistocle,

153


tere sau de modalitåÆi de acÆiune48. Trophonios se leagåcel mai des de Apollon, în timp ce partenerul såu pareså aparÆinå, mai mult sau mai puÆin direct, descendenÆeilui Poseidon. Într-adevår, çi alÆi mitografi decît Charaxfac din Kerkyon fiul acestui zeu49, care mai este men-Æionat, într-o manierå mai puÆin directå, în genealogialui Erginos, din care Pausanias, dupå alÆi autori, fåceatatål lui Agamedes50.

Ar fi deci de identificat, în spatele cuplului Trophonios –Agamedes, o dualitate Apollon – Poseidon, fiecare veghind,în manierå proprie, asupra activitåÆilor constructorilor.

Aceastå asociere este de altfel direct atestatå, începîndchiar cu Iliada, în legenda despre Laomedon çi zidurileTroiei51. AsociaÆi atît pentru a construi incinta, cît çipentru a-l pedepsi pe rege, cei doi zei le fac fiecare în felulsåu52, de vreme ce s-a putut povesti cå Laomedon a fostpedepsit pentru cå i-a adus sacrificii doar lui Apollon,neglijîndu-l pe Poseidon53. Cuplul divin Apollon – Poseidonse dovedeçte deci la fel de „polarizat“ ca echivalentul såu,cuplul fraÆilor constructori Trophonios çi Agamedes.

Mitul se referå deci la activitatea constructivå caavînd o dublå naturå; pe de-o parte ea se raporteazå laApollon, zeu normator çi geometru, cel care i-a dat unuialt constructor legendar, Amphion (pentru care însuçinumele sugereazå dualitatea54), instrumentul minunatcare-i permite så ridice, prin farmec, incinta Tebei55. Nuexistå un zeu simetric cu Apollon în legenda fiilorAntiopei, dar polaritatea Amphion–Zethos este percep-tibilå la Euripide, care îi opune lui Amphion, care erafilozof çi muzician, un Zethos vînåtor, violent çi opor-tunist56; dupå Apollonios din Rhodos, Amphion con-struise incinta tebanå prin magia lirei, în timp ce Zethosse spetea cårînd blocurile de piatrå57. Magicianuluimuzical58 i se opune deci lucråtorul manual grosolan;laturii intelectuale, teoretice çi armonizatoare a opereiarhitectului, care are darul de a asambla pietrele, de ale lega una de alta ca prin farmec, de a prevedea ceeace va fi monumentul, se opune efortului fizic copleçitor,forÆei concrete çi muncii epuizante a constructoruluicare deplaseazå masele uriaçe de stîncå, asemeneaCiclopilor care îngråmådiserå blocuri imense pentru a

149


lui W. Dittenberger ad loc.: arhitecÆii oficiali ai sanctua-rului primesc 60 de drahme pe lunå, iar sub-arhitecÆiidoar 20. Mai tîrziu, [Plat.], Anterast. 135, pretinde cå dacåun lucråtor (tekton) primeçte 5-600 de drahme pentru olucrare, arhitectul cere pentru acelaçi lucru 10 000; chiardacå diferenÆele sînt exagerate, ele sînt totuçi recunoscuteçi verosimile pentru acea vreme.

12. A. Orlandos, loc. cit.13. Aeschin., C. Ctesiph., 27 D 102, pare så implice cå arhi-

tectul, fiind ales de cåtre întreg poporul, este chiar supe-rior epistaÆilor, care sînt desemnaÆi de cåtre triburi.

14. IG 22, 1666 A, r. 21-23; cf. 1666 B, r. 66-68; 1678 a A 6;IG 7, 3073, r. 51-55; r. 159-162, cu o foarte preciså împår-Æire a sarcinilor. Cf. çi ibidem, r. 180 çi urm.

15. IG 7, 3075, r. 9 çi urm.16. IG 12, 24, r. 7 çi urm.: to hieron thyrosai kathoti an

Kallikrates chsyngraphsei. IG 12 , 81 = Syll3, 86, r. 14-17. IG7, 3073, r. 52 çi urm. Cf. Syll3, 969, r. 92-96.

17. IG 12, 24, r. 16 çi urm.; 44, r. 1 çi urm.; cf. 76 (= Syll3, 83),r. 10.

18. Cf. IG 12, 76, r. 3; r. 46 – tade hoi xyngraphes xynegraphan;Arist., Ath. 29, 2; 30, 1; X., HG, 1, 7, 12; Pl., Grg. 451 b.

19. Cf. Hdt., 3, 103: eidos hokoion ti echei kamelos ousyngrapho: cf. 6, 14; 10, 25; X., Cyr. 8, 4, 16.

20. Cf. X., Eq. 1, 1; Pl., Lg. 205 a; id., Phdr. 235 c, 278 e; Isoc.1, 3; 9, 8, 15, 25.; D.H., Comp. 1.

21. Th. 1, 1; cf. X., HG 7, 2, 1; D.H., Th. 5.22. Cf. pentru portretele pictate Luc., Herod. 4.23. D. 18, 182; 32, 1, 5; 34, 6; 35, 1; 35, 27; 56, 11; Lys. 30,

17; And. 4, 17.24. IG 12, (7), 67 B, r. 76; Inscr.Délos, 502 A, r. 15; SEG, 2, 294,

r. 6; cf. çi PCair.Zen. 265, 5; PEnteux., 54, 3 (ap. LSJs.v. syngraphe); POxy., 1034, 6.

25. IG 12, 77; Inscr. Délos, 461 A b, r. 52-54.26. IG 12, 336, r. 16 çi urm. – [perien? hier]opoiois | [kai

architekt]oni; IG 12, 88, r. 16-19. 27. IG 12, 76 = Syll3, 83, 10 çi urm. (vezi supra, n. 17) cf. Syll3,

91; IG 7, 373, r. 51-55; Syll3, 284, r. 11-15; 587.28. Syll3, 1185 îi asociazå într-un mod foarte semnificativ pe

arhitectul cetåÆii, pe polemarhi çi o comisie foarte impor-tantå, de vreme ce se stabileçte o limitå de vîrstå (r. 11 çiurm.).

156

ZOE PETRE

ritual; dar cel care a primit lovitura a fost Leucip, fiulregelui, care a murit pe loc65.

InterdicÆii regale çi arhitecÆi rebeli se regåsesc çi înepisodul final al povestirilor despre Trophonios; povesteatezaurului regal al lui Hyrieus (sau Augias) pune pro-blema raportului dintre constructor çi rege: care este,din punctul de vedere al legendei, statutul arhitectuluifaÆå de deÆinåtorii de suveranitate?

Privitå din aceastå perspectivå, legenda lui Tropho-nios se subsumeazå uneia dintre temele centrale dinciclul despre Metis66çi trebuie så fie legatå de tradiÆiilecare pun în scenå confruntarea între constructor – caatare67– çi rege. Problema a fost deja puså în discuÆie decåtre Françoise Frontisi-Ducroux68în legåturå cu Dedal;acceptînd ansamblul concluziilor ei, ar fi de subliniatcîteva nuanÆe particulare.

Constructor al unor fortificaÆii inexpugnabile çi altezaurului regal din palatul lui Kokalos, Dedal, sfetnicde tainå al regilor, se regåseçte, în fiecare etapå a aven-turilor sale, în raport cu tezaurul emblematic al regeluisau cu descendenÆa sa. Trophonios este, çi el, unconstructor de tezaure, iar raportul dintre aurul regeluiçi puterea regalå a fost îndeajuns pus în luminå de cåtreLouis Gernet69pentru ca episodul så fie semnificativ.Tezaurul este de altfel complementar în raport cu ca-mera de culcare, thalamos, al regelui din Teba, al cåruiarhitect este tot Trophonios70. Chiar dacå nu-i esteatribuitå nici o fortificaÆie – çi acest lucru ar putea så fiesemnificativ –, Trophonios este totuçi paznicul auruluiregelui, ca çi al descendenÆei sale71.

Dacå çiretlicurile Atenianului la curtea lui Minospun în pericol, ca så spunem aça, thalamos-ul regelui,Trophonios atacå tezaurul ca un hoÆ de rînd, dar çi caun „om care trece prin zid“ din poveste. Pentru cå, dîn-du-çi seama de diminuarea comorilor sale, regele nupoate ghici cauza fårå ajutorul unui alt maestru alînçelåtoriei – în acest caz Dedal însuçi72– sau cel puÆincu acela al unui laÆ sau al unei capcane, instrumentetipice pentru metisçi obiecte magice ele însele pentru cå

151


despre Deinocrates, colaborator apropiat al lui Alexandru,care-l apropie pe Apollodor de Traian sau îl opune luiHadrian? Sårmanul Vitruviu, care se adresa lui Augustuscitînd precedente atît de ilustre90çi care, evocînd uceniciaarhitectului perfect, o subordona cu totul artelor luiApollon91! Meditînd asupra gloriei artiçtilor, el scria cå dedeparte cei mai iluçtri dintre ei „au devenit celebri pentrucå au realizat lucråri pentru marile cetåÆi, pentru regi saupentru cetåÆeni de renume. Dar cei care, cu la fel de multåçtiinÆå çi geniu ca artiçtii celebri, au executat lucråri numai puÆin desåvîrçite, dar pentru cetåÆeni neînsemnaÆi,nu au cucerit titluri de glorie, nu pentru cå le-ar fi lipsittalentul, sau iscusinÆa..., ci doar norocul.“92

Un ecou surprinzåtor al acestui prestigiu condiÆio-nat se regåseçte foarte tîrziu, într-un text al lui Cassiodor,care, în numele lui Theodoric, îi scrie lui Aloisius dinRavenna93, exaltînd misiunea arhitectului care trebuie„så dea o existenÆå sensibilå“ proiectelor monarhului, çicare, asemeni unui general, conduce o armatå de tehni-cieni çi de lucråtori. El este apropiat în mod ostentativde regalitate: „Voi mergeÆi imediat înaintea persoaneinoastre... cu bagheta de aur în mînå, prerogativå care,apropiindu-vå atît de mult de noi, anunÆå cå vouå v-amîncredinÆat executarea palatului nostru.“

Reflex al gloriei imperiale, renumele arhitectului va finemuritor „dacå josnica låcomie nu vå va face vreodatåså-i lipsiÆi pe lucråtori de o parte din darurile noastre“.Tehnician cu calificare înaltå, consilier çi colaborator alregelui, hoÆ tradiÆional, arhitectul råmîne singurul meç-teçugar care se apropie atît de mult de o suveranitatela care totuçi nu poate participa pe de-a-ntregul. Zeusfusese în stare så o înghitå pe Metis; regele nu poatedecît så-l bånuiascå pe lithoxoos. Unic ståpîn al unei teh-nici indispensabile exercitårii puterii, dar pe care regelenu o poate nici controla, nici deÆineel însuçi; legat înacelaçi timp de munca manualå degradantå çi de o inge-niozitate neliniçtitoare ce nu poate fi nici måsuratå, nicianexatå, arhitectul råmîne auxiliarul ambiguu al uneiputeri mereu bånuitoare94.

154

ZOE PETRE

construi zidurile ce le erau atribuite; Ciclopilor, în staredoar så „mute pietrele sau så facå moara så se ro-teascå“59, li se atribuiau incintele60 rudimentare çiarhaice, prost cioplite, care contrastau prin masa lor cuingenioasele construcÆii defensive din epoca clasicå.Confruntat tocmai cu iscusinÆa (metis) lui Ulise, Polifemva fi învins prin vicleçug çi ingeniozitate.

Dar – dacå mai este nevoie så o reamintim – Ciclopiisînt fiii lui Poseidon Cutremuråtorul, suveran al forÆelorexcesive, ascunse çi de necontrolat din måruntaiele på-mîntului. Polaritatea Apollon – Poseidon, chiar Amphion –Zethos sau Trophonios – Agamedes este un mod de aexprima duplicitatea unei tehnici alcåtuite în acelaçitimp din efort brut çi din inteligenÆå prevåzåtoare.

Complementaritatea Apollon–Poseidon revine çi încariera de arhitect a celor doi eroi, Trophonios çi Aga-medes, cårora posteritatea le atribuia atît construireacelui de-al patrulea sanctuar al lui Apollon de la Delfi61,cît çi aceea a primului templu al lui Poseidon Hippios dela Mantineia62.

Acest episod conÆine çi un incident ale cårui paralelelegendare pot så fie sugestive: Pausanias povesteçte,într-adevår, cå cei doi arhitecÆi interziseserå accesul peçantier înconjurînd amplasamentul viitorului sanctuarcu un fir de lînå – incintå magicå, poate ritualå63. Or, s-aîntîmplat ca Aipytos, fiul lui Hippothous, transgresîndaceastå limitå, så fie pedepsit cu valuri de apå marinå,apårute în mod miraculos pentru a-l orbi.

Acest dispreÆ pentru limitele interzise ale unui spaÆiusacru se regåseçte în alte incidente similare, dintre carecel mai celebru råmîne cel legat de întemeierea Romei;dar existå çi altele, çi printre acestea, unul, cel puÆin,opune de asemenea un rege çi un arhitect, dar de aceastådatå arhitectul este transgresorul. Transmiså de cåtrePlutarh, povestirea relateazå cå, atunci cînd a fost con-struitå incinta regelui Poimandros64, arhitectul Polykrithos,båtîndu-çi joc de rege, a sårit peste zidul abia construit.Furios, Poimandros a vrut så-l ucidå aruncîndu-i în capcu o piatrå mare „ascunså ek palaiou“ çi consacratå

150

ZOE PETRE

Note

1. Vezi E. Caillemer, s.v. Artificium, DA, p. 441 çi urm.G. Glotz, Le travail dans la Grèce ancienne, Paris, 1920,Claude Mossé, Le travail en Grèce et à Rome, Paris, 1966.

2. P. Vidal-Naquet, s.v. Grèce, Encyclopaedia Universalis 7,p. 1 017. Pentru concluziile recente ale cercetårii vezi maiales M. Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence.La métis des Grecs, Paris, 1974; Françoise Frontisi-Du-croux, Dédale. Mythologie de l’artisan en Grèce ancienne,Paris, 1975.

3. M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Économies et sociétés enGrèce ancienne2, Paris, 1972, pp. 120-128; M. Finley, L’éco-nomie antique (trad. fr.), Paris, 1975, pp. 49-53; 94-108;P. Vidal-Naquet, Préface la F. Frontisi-Ducroux, op. cit.,pp. 9-15; A. Burford, Craftsmen in Greek and RomanSociety, Londra, 1972.

4. Bibliografia çi inventarul problemelor generale la A.Orlandos, Les matériaux de construction et la techniquearchitecturale des anciens Grecs, 2 vol., Paris, 1966.

5. Ch. Lucas, s.v. Architectus, DA p. 374 çi urm., citeazå,printre lucrårile çi culegerile interesante pentru acestsubiect, E. Fabricius, De architectura Graeca commen-tationes epigraphicae, 1881; A. Choisy, Etudes épigra-phiques sur l’architecture grecque, 1894; H. Lattermann,Griechische Bauinschriften, 1908. Pentru aspectele tehniceale izvoarelor istorice çi epigrafice, cartea lui A. Orlandoseste exhaustivå. Pentru publicarea monograficå a unuimonument çi a documentelor epigrafice legate de el,volumul consacrat Erechteion-ului (The Erechtheum,ed. J.M. Paton, 1927, cu inscripÆiile editate de cåtreL.D. Caskey, pp. 227-422) este cel mai complet.

6. IG 12, 374, r. 256 çi urm. – dar cf. ibidem, r. 121-123, undeun dulgher nu primeçte decît 5 oboli de zi. Vezi P. Foucart,BCH 8, 1884, p. 214; G. Glotz, La cité grecque, Paris, 1936,p. 217; A. Orlandos, op. cit., 1, p. 27.

7. G. Glotz, loc. cit., M. Austin çi P. Vidal-Naquet, op. cit.,p. 301.

8. IG 12, 374, r. 260.9. Arist., Ath. 62, 2; G. Glotz, op. cit., p. 199.

10. Paus. 5, 1, 10.11. P. Foucart, loc. cit.; G. Glotz, op. cit., p. 217 çi urm.;

cf. Pentru Delfi, Syll3, 214, 244, 245, 248 çi comentariul

155


adevårat, o structurå arhaicå patriarhalå), cît mai curîndpentru o ideologie, care este aceea a cetåÆii ateniene çi caredezvoltå în toate registrele contrastul dintre universulpublic al bårbatului çi cel, privat prin excelenÆå, alfemeilor. Pentru cå, pornind de la o aceeaçi mentalitatepatriarhalå, cetatea lacedemonianå construieçte un alttip de ceremonii de integrare, care oculteazå în întregime,sau aproape, tot ceea ce este privat într-o naçtere, pentrua nu povesti decît rolul comunitåÆii de hetairoiîn admi-terea tînårului spartiat în comunitatea civicå: acesta nuse naçte cu adevårat decît atunci cînd este acceptat decåtre båtrînii judecåtori8sau, mai tîrziu, de cåtre mem-brii sisitiei9. Însuçi faptul cå tot ceea ce are legåturå cunaçterea unui copil, ca eveniment privat, este obliterat,cel puÆin în texte – care, pe de altå parte, se complac îna relata detaliat etapele integrårii atît de anevoioase aacestui copil în comunitatea masculinå a spartiaÆilor –,corespunde în ultimå analizå faptului fundamental cå laSparta acest copil nu este un moçtenitor, de vreme cekleros-ul nu este transmisibil, çi corespunde deci ima-ginii pe care cetatea de homoioivrea så o aibå despre sinemai curînd decît unei mentalitåÆi cu privire la naçtere çila implicaÆiile sale10.

Nici måcar moartea nu este egalå, nici în timp, nici înspaÆiu. Chiar dacå ceea ce este mai important în credin-Æele çi mentalitåÆile eshatologice apare în Grecia cel maitîrziu începînd din ultimele secole ale epocii „obscure“,variaÆii importante nuanÆeazå acest fond tradiÆional înfuncÆie de progresele ideologiei cetåÆii: politizarea funcÆieiråzboinice – „revoluÆia hopliticå“ – duce la dispariÆia rapidåa mormintelor de råzboinici, iar armele nu-i mai însoÆescpe defuncÆi pentru cå ele nu mai sînt semnul unui pri-vilegiu11. LegislaÆiile sumptuare continuå, în secoleleurmåtoare, aceastå miçcare nivelatoare, limitînd cuseveritate fastul ceremoniilor funerare12.

Prin aceste practici se întrevede moartea interpretatåde cåtre cetate ca eveniment privat prin excelenÆå, pentrucå legile sumptuare se înverçuneazå mai ales împotrivaaspectului public al ceremoniilor – expunerea în aer liber,

164

ZOE PETRE

de l’oraison funèbre. Enjeu et signification du Ménexène“,AC63, 1974, pp. 172-211; „HEBE et ANDREIA. Deux ver-sions de la mort du combattant athénien“, AncSoc6, 1975,pp. 1-31; „La belle mort spartiate“, Ktéma2, 1977, pp. 105-120; „Mourir devant Troie, tomber pour Athènes. De lagloire du héros à l’idée de la cité“, Information sur lessciences sociale17(6), 1978, pp. 801-817; „L’autochtonie:une topique athénienne. Le mythe dans l’espace civique“,Annales (ESC), 1979, 1, pp. 3-26) sînt indispensabile stu-diului reprezentårilor funerare în Grecia anticå. Sînt întrutotul de acord cu Nicole Loraux atunci cînd ea subliniazåîn acelaçi timp continuitatea çi rupturile imaginaruluimorÆii „politice“ ateniene în raport cu idealul eroic (cf. maiales „Mourir devant Troie, tomber pour Athenes. De la gloiredu héros à l’idée de la cité“, Information sur les sciencessociales17(6), 1978, pp. 801-817); dacå am ales så subliniezîn primul rînd opoziÆia dintre ele, aceasta se întîmplå doarpentru cå argumentaÆia mea se situeazå într-un plan diferitde cel al analizelor ei.

16. Vezi infra, nota 24.17. Cf. Nicole Loraux, „Sur la race des femmes et quelques-

unes de ses tribus“, Arethusa11, 1978, pp. 1-2. 18. Vezi demonstraÆia aceleiaçi autoare, „Socrate contrepoison

de l’oraison funebre. Enjeu et signification du Ménexène“,AC63, 1974, pp. 172-211.

19. Eadem, „La belle mort spartiate“, Ktéma2, 1977, pp. 105-120.20. Vezi sinteza – comodå deçi destul de sumarå – scriså de

Donna C. Kurtz çi J. Boardman, Greek Burial Customs,Ithaca, N.Y., 1971, p. 181.

21. Plu., Lyc.27, 2.22. Idem, ibidem, 27, 3; contrastul în raport cu Atena este

subliniat de cåtre Nicole Loraux, „Mourir devant Troie,tomber pour Athenes. De la gloire du héros à l’idée de lacité“, Information sur les sciences sociales17(6), 1978,p.811 çi urm.

23. Vezi J.-P. Vernant, „Introduction“, în Vernant (ed.), Guerre,p. 15 (= Mythe et Société enGrèce ancienne, Paris, 1974,p.38); detaliile acestor corespondenÆe – çi asimetria lorcaracteristicå – au fost analizate într-un excelent studiu allui Pauline Schmitt („Athéna Apatouria: les aspects fémi-nins des Apatouries a Athènes“, Annales (ESC)1977, 6,pp.1059-1073).

173

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINARCETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

88. A. Brelich, op. cit., p. 357 çi urm.89. Cf. Paus. 9, 39, 4 – baia ritualå a consultantului se face cu

ajutorul unor tineri båieÆi din Lebadeia denumiÆi Hermeçii.90. Vitr. de Arch., 2, praef.91. Idem, ibidem, 1, 1, 20 çi urm.92. Idem, ibidem, 3, praef., 6.93. Cassiod., Var. 7, 5.94. O parte considerabilå a documentårii pentru cercetarea mea

a putut fi adunatå graÆie ospitalitåÆii FundaÆiei Hardt dinGeneva; acest studiu nu poate fi decît o modestå mårturie agratitudinii mele. Datorez de asemenea cele mai vii mulÆu-miri profesorului D.M. Pippidi, care a încurajat cu genero-zitate munca mea, precum çi lui Pierre Vidal-Naquet, alcårui ajutor amical mi-a fost, ca întotdeauna, preÆios.

ZOE PETRE

47. Cf. P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în Sophocle,Tragédies [coll. Folio], Paris, 1973, pp. 9-37.

48. Un model contrastiv se gåseçte la P. Vidal-Naquet înlucrårile citate supra, notele 10 çi 36; lor trebuie så leadåugåm „Application et limites du structuralisme enhistoire. Un cas, un exemple: la Sparte archaique etclassique“, în Structuralisme et Marxisme, Paris, 1970,pp. 176-183, çi „Les jeunes. Le cru, l’enfant grec et le cuit“,în J. Le Goff çi P. Nora (ed.), Faire de l’histoire, 3, Paris,1974, pp. 137-168.

49. Vezi G. Vallet, „Espace privé et espace public dans une citécoloniale d’Occident (Mégara Hyblaea)“, în Finley (ed.),Terre, pp. 83-95, precum çi ansamblul rapoartelorpublicate în Atti del VIImo Convegno di Studi sulla MagnaGraecia, Taranto, 1967, Napoli, 1968.

FaÆå de aceçti doi poli, unde så plasåm istoria ideolo-giilor– înÆelese ca sisteme imaginare ale unei societåÆi3?

Cred cå deosebirea este mai curînd de obiect çi demijloace decît de naturå: dacå atitudinile mentale cu-prind ansamblul „conÆinuturilor impersonale ale gîn-dirii“, ideologia – sau, mai bine, ansamblul ideologiiloreste sistemul de reprezentåri pe care o societate îl puneîn joc faÆå de sine. Caracterul impersonal çi „statistic“este, mai mult sau mai puÆin, acelaçi pentru ideologii çipentru mentalitåÆi – dar nu întotdeauna çi gradul lor deimplicit, pentru cå ideologia poate uneori så transgresezepragul conceptualului: de la comportamente çi atitudinila structurile recurente ale mitului, de la categoriilementale la noÆiuni çi la teorii, un acelaçi nod de coerenÆese laså descoperit în imaginea pe care o societate çi-oface despre sine çi care este ideologia sa. Dacå însåcîmpul mentalitåÆilor este mai vast decît cel al ideologiei,registrul de expresie al acesteia din urmå este maiamplu çi mai divers – de asemenea, ritmurile lor deevoluÆie sînt uneori diferite.

O asemenea distincÆie mi se pare cå se impune, celpuÆin pornind de la studiul civilizaÆiei greceçti antice,unde deseori ideologia modeleazå mentalitåÆile, çiaceasta pînå çi în domeniile pe care le-am putea credeinviolabile: naçterea çi moartea. Pentru cå, la Atena, depildå, existå pe de-o parte evenimentul, privat prin exce-lenÆå, al naçterii, cu cortegiul såu de ceremonii domes-tice çi lustrale de care se ocupå în primul rînd femeile4.De cealaltå parte existå înså publicitatea reiteratå anaçterii, care revine tatålui: el este cel care trebuie såanunÆe nu numai venirea pe lume a unui copil, ci çisexul lui, fixînd pe poarta casei o ramurå de måslin dacåeste un båiat, çuviÆe de lînå dacå este o fatå5; el este celcare îçi prezintå fiul sau fiica fratriei sale6, iar dacåcopilul este båiat, tot tatål îl va prezenta apoi membrilordemului, care vor face din el un cetåÆean recunoscîndu-ilegitimitatea7. Toate aceste ceremonii sînt ritmate, cumse poate vedea cu uçurinÆå, de o opoziÆie constitutivå, nuatît pentru mentalitåÆile greceçti (care moçtenesc, este

163


24. Pericle (Th. 2, 45, 2) adaugå chiar cå femeile, dacå ar aveao conduitå idealå, ar trebui så se facå uitate cu totul; veziN. Loraux, loc. cit.

25. D., in Macart.62.26. Amplasarea cartierului Kerameikos dincolo de porÆile

cetåÆii este pe cît de cunoscutå, pe atît de caracteristicå –cf. Paus. 1, 29, 2. De altfel, în secolul al V-lea, primele mo-numente funerare se ridicå dincolo de zidul lui Temistocle:vezi Donna C. Kurtz çi J. Boardman, op. cit., pp. 108 çiurm. çi 356. Despre opoziÆia complementarå polis-Kera-meikos vezi Nicole Loraux, loc. cit.

27. Cf., e.g., alternanÆa tesmoforiilor; mai trebuie oare såremarcåm cå aceasta este o sårbåtoare a femeilor?

28. Plb. 8, 30, 2.29. Cf., e.g., A., Pr.804; S., Ant.1200; E., Alc.360; HF808; Ar.,

Pl.727; Pl., Cra.403 A; Luc., Tim.21.30. F.G. Lo Porto, „Topografia antica di Taranto“, în Taranto

nella civiltà della Magna Grecia. Ati del X convegno di studisulla Magna Grecia. Taranto, 4-11 oct. 1970, Napoli, 1971,pp. 343-383 (pentru necropolå çi pentru „interpretarea“ savezi p. 379 çi urm., cu referinÆe la P. Wuilleumier, Tarentedes origines à la conqête romaine, Paris, 1939, p. 250;N.Degrassi, s.v., Enc. Arch. Ant.7, p. 608 çi urm.

31. Th. 3, 104.32. Plu., Lyc.27, 1. Meritå så remarcåm: 1. insistenÆa pe neoi:

„morÆii frumoçi“ spartiaÆi sînt – asemenea eroilor homerici–în mod invariabil tineri (cf. Nicole Loraux, „HEBE etANDREIA. Deux versions de la mort du combattant athé-nien“, AncSoc6, 1975, p. 14); 2. familiaritatea cu soma,care corespunde conservårii corpurilor, cel puÆin pentruregi (cf. infra, nota 39).

33. Hdt. 6, 58 çi urm.34. Pentru statutul particular pe care-l au hippeisla Sparta,

vezi dosarul alcåtuit de M. Detienne, op. cit., p. 134 çi urm. 35. Hdt. 6, 58; cf. Tyrt. fr. 5 (D), care marcheazå cu multå

putere ideea de supunere pe care o implicå aceaståîndatorire.

36. Hdt. loc. cit., summiga teisi gynaixi; menÆionarea spartiaÆiloraici este fårå îndoialå interpolatå. Despre „contiguitatea“femeilor cu hiloÆii la Sparta vezi P. Vidal-Naquet, „Esclavageet gynécocratie dans la tradition, le mythe, l’utopie“, înRecherches sur les structures sociales dans l’Antiquitéclassique, Paris, 1970, pp. 63-80; despre opoziÆia „normalå“

174

ZOE PETRE

MentalitåÆi, ideologii çi istoriesocialå: domeniul grec

I NCERTITUDINILOR trecåtoare proprii unui dome-niu nou al cercetårii, istoria atitudinilor mentale leadaugå, de bunå seamå, incertitudini constitutive: avînddrept vocaÆie studiul categoriilor vagi, privilegiind poli-semiile, fåcînd så vorbeascå tåcerile, acest „au-delà del’histoire“1 este cu atît mai mult obligat så-çi defineascåtermenii cu cît riscå, la fiecare cotiturå, så vadå lipsade definiÆie a obiectului såu molipsindu-i metodele.

O primå problemå este cea terminologicå: atitudinimentale, mentalitåÆi, ideologie – sînt oare aceste cuvinteechivalente, sau ideologia este faÆå de mentalitåÆi ceeace conceptul este faÆå de tråit? Trebuie oare så definimmentalitåÆile ca reziduuri de ideologie sau ca materia lorprimå? Iatå tot atîtea întrebåri liminare pe care nu leputem evita în acest stadiu; pentru a înainta spresoluÆionarea lor, dacå nu chiar pentru a ajunge la ea,domeniul Greciei antice poate oferi, cred, cîteva sugestii.

În studiul såu de sintezå despre mentalitåÆi ca nouobiect al istoriei, Jacques le Goff scria: „Nivelul istorieimentalitåÆilor este cel al cotidianului çi al automatului,este ceea ce scapå subiecÆilor individuali ai istorieifiindcå este revelator pentru conÆinutul gîndirii lor, esteceea ce Cezar çi ultimul soldat din legiunile lui, Ludoviccel Sfînt çi Æåranul de pe domeniile lui, Cristofor Columbçi marinarul de pe caravelele sale au în comun.“2 Açacum lesne ne putem da seama, aceastå definiÆie amentalitåÆilor le situeazå nu numai în altå parte, ci chiarîn opoziÆie cu „istoriile culturale“ tradiÆionale – acestederivate, aceste reflecÆii subiective ale istoriei adevårate.

162

bårbaÆi-femei în practicile religioase vezi L. Gernet çi A.Boulanger, Le génie grec dans la religion, Paris, 1936, pp.51-53. Cf. çi Plu., Sol. 6, interdicÆia atenianå asuprathrenos-ului prescris la Sparta.

37. Vezi Nicole Loraux, „Mourir devant Troie, tomber pourAthènes. De la gloire du héros à l’idée de la cité“, Infor-mation sur les sciences sociales 17(6), 1978, p. 811 çi urm.

38. Hdt. loc. cit.: ananke ex oikies hekastes eleutherous dyokatamiainesthai, andra te kai gynaika.

39. Idem, ibidem. Så remarcåm, împreunå cu Nicole Loraux,loc. cit., contrastul dintre moartea „spectacol“ de la Spartaçi moartea „idee“ de la Atena, reamintind cå aici, chiarpentru funeraliile private, expunerea publicå a defunctuluiera sever limitatå (cf. D., loc. cit.). OpoziÆia dintre eidolonca mascå çi ca obiect sacru çi imagine, în mod esenÆialartisticå, obiect de artå, este sugestivå çi pentru arhaismulspartan; istoria comparatå a „portretului“ în Grecia çi laRoma se leagå de altfel de ea, cel puÆin într-un anumit fel.

40. Donna Kurtz çi J. Boardman, op. cit., p. 189 çi urm.; pentrufuncÆia funerarå a mierii, vezi, e.g., Ar., Lys. 599 çi urm.,cu schol; una dintre cele mai impresionante mårturiiarheologice este heroon-ul cenotaf de la Paestum, cu alesale opt vase din bronz pline cu miere.

41. Vezi M. Detienne, „Orphée au miel“, în J. Le Goff çi P. Nora(ed.), Faire de l’histoire, 2, Paris, 1974.

42. Cf. K. Kérenyi, „AGALMA, EIKON, EIDOLON“, în Demi-tizzazione e imagine [Archivio di Filosofia], Padova, 1962,p. 169 çi urm.; Vernant, Mythe et pensée2, p. 128.

43. Amprenta politicului asupra prerogativelor regale poate firegåsitå, e.g., în obiceiul de a li se rezerva douå porÆii, egalecu celelalte, la masa comunå; cf. Hdt., loc. cit.

44. Cf. chiar titlul cårÆii lui Nicole Loraux, L’invention d’Athènes.Histoire de l’oraison funèbre dans la „cité classique“, Paris-Haga, 1976, care marcheazå, pe bunå dreptate cred, par-tea de construcÆie deliberatå din acest patrios nomos.

45. Il. 2, 514; Pi., P. 3, 34; S., Tr. 1219; Ar., Nu. 530. Cf. çiSuid., s.v.

46. Vezi S., Ant. 568-576; 891-928 etc. – pentru tema nunÆii prinmoarte; alternativa pietate familialå/generare reiese clar dinversurile 905-912. Cf. çi J.-P. Vernant, „Tensions et ambi-guïtés dans la tragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet,Mythe et tragédie, 1972, pp. 34-36.

175


deconcertau pe Herodot în asemenea måsurå încît isto-ricul ajunge så spunå cå „lacedemonienii au, pentru moar-tea regilor lor, aceleaçi obiceiuri cu barbarii din Asia“33.

Moarte publicå prin excelenÆå – este ceea ce exprimådoliul colectiv çi spectaculos anunÆat de galopul cava-lerilor (hippeis)34çi de fuga neînfrînatå çi zgomotoaså afemeilor, de lamentaÆiile miilor de supuçi despre carevorbeçte Herodot – moartea regilor Spartei evocå, prinritualul såu, „spectrul continuu“ de statute familiaristoricilor societåÆii spartiate. Fiecare oikoseste repre-zentat aici, spartiaÆii sînt separaÆi de ceilalÆi locuitori aiLaconiei, iar periecii çi hiloÆii participå çi ei35, dar laolaltåcu femeile çi cu cortegiul lor36. Trebuie oare så reamintimcå la Atena ceremoniile funerare separau clar bårbaÆiidefemei37, în timp ce la Sparta, cuplurilor – bårbat çifemeie– care reprezintå fiecare gospodårie le corespundeconfuzia dintre femei, perieci çi hiloÆi, asociaÆi în acelaçiritual funerar38?

Existå, pe de altå parte, çi insistenÆa cu totul aparteasupra conservårii corpului, sau cel puÆin a chipuluiregelui defunct: tot Herodot este cel care ne informeazåcå pentru regii morÆi în råzboi, pe patul funerar eraexpus cel puÆin un simulacru, un eidolon39, iar tradiÆiaatribuie un fel de mumificare miticå chiar çi regilor Age-silaos çi Agesipolis, corpurile lor fiind scufundate, unulîn miere, celålalt în cearå, asemenea copilului Glaucoscare devine nemuritor într-un vas cu miere40.

Sugestiile acestor anecdote sînt numeroase, trimiÆîndîn acelaçi timp înspre mitologia mierii, hranå ale cåreiafinitåÆi cu lumea subpåmînteanå sînt multiple41, spretema conservårii cadavrelor, care se alåturå complexuluihomeric exprimat prin prothesisçi prin „moartea fru-moaså“ a eroului, în sfîrçit, înspre imaginea simulacru,eidolon, çi conotaÆiile acesteia42.

Nu este vorba aici despre decodarea acestui complexîn ansamblul såu. Vreau doar så remarc cå el se situeazåla confluenÆa mai multor „cîmpuri“ mitice care evocå untrecut pre-politic. Fårå îndoialå, timeconferitå regilor

168

ZOE PETRE

spartani este anterioarå cetåÆii; nu este mai puÆin ade-vårat cå çi cetatea se acomodeazå cu ea, chiar dacåopereazå ajuståri parÆiale43, în timp ce la Atena politiculinoveazå deseori în mod deliberat çi reduce astfel impor-tanÆa enclavelor arhaice – pînå la a inventa, în sensuldeplin al cuvîntului, ceremonii funerare care exprimåimaginea pe care cetatea vrea så çi-o facå despre sine44.

Ideologia cetåÆii celor asemenea (homoioi) exaltåreziduurile arhaice, în timp ce ideologia democraticå sestråduieçte så le anuleze, înlocuind moartea singularå çieroizantå cu o eroizare „secundå“, civicå çi colectivå.LamentaÆiilor rituale ale femeilor spartiate le corespundediscursul politic – deci masculin prin definiÆie – al atenie-nilor. A muri la Sparta nu este acelaçi lucru cu a muri laAtena çi, în aceastå opoziÆie, mentalitåÆile se adapteazådeseori la ideologie.

Desigur, aceastå miçcare nu are niciodatå un sensunic, çi rezistenÆa mentalitåÆilor la ideologie este deseoriperceptibilå. Încålcåri frecvente ale legilor sumptuare,referirea la agraphos nomos, la cutuma familialå indife-rentå la exigenÆele politicului, care, în cazul Antigonei,genereazå conflictul tragic, mårturii ale acestei vîscozitåÆia mentalitåÆilor çi ale refuzului unei imagini integralpolitizate a morÆii nu lipsesc la Atena. Aça cum se cuvineîntr-o logicå a opoziÆiilor complementare pe care amregåsit-o peste tot în aceastå expunere, acest refuz devinedestinul unei femei, sau, mai exact, al unei parthenos, alunei femei care nu a nåscut niciodatå45çi duce în modfatal la o întrerupere brutalå a ciclului generaÆiilor: Anti-gona nu va naçte niciodatå, Creon nu va mai avea nici-odatå un moçtenitor46. Construit la interferenÆa tragicåa mentalitåÆilor tradiÆionale cu ideologia politiculuitriumfåtor47, universul lui Sofocle evidenÆiazå tensiunisublimate ale atitudinilor mentale ateniene din epocaclasicå.

Un inventar detaliat al faptelor care, la nivelul repre-zentårilor abia evocate, så reia date ale istoriei socialegreceçti ar fi, cred, excesiv aici. Constatåm cå polaritateareprezentårilor legate de naçtere çi de moarte la Sparta

169


cortegiul, bocitoarele profesioniste, monumentele çi sacri-ficiile funerare ieçite din comun. De asemenea, çi pentrucå, într-un mod foarte caracteristic, aceste måsuri „alu-necå“ fårå nici o dificultate de la regulamentele cu privirela morÆi la normele impuse conduitei feminine. Plutarhrelateazå în bloc restricÆiile cu privire la cålåtoria femeilorçi cele care se referå la funeralii – çi care, în cea mai mareparte, se adreseazå nu familiei, ci femeilor; defunctul nupoate lua în mormînt mai mult de trei chimatia, aseme-nea unei femei care pleacå într-o cålåtorie. Biografulgloseazå chiar, în legåturå cu obiceiuri care nu-i sîntfamiliare, çi care sînt în esenÆå similare, cå aceia care nule respectå sînt pedepsiÆi de cåtre gynaikonomoi, „supra-veghetorii de femei“, numiÆi aça pentru cå ar fi anandroi,lipsiÆi cu totul de virilitate, çi gynaikodai, efeminaÆi13.

Aceastå moarte privatå – aceastå moarte cu vocaÆiefemininå14 – îçi gåseçte totuçi replica, chiar la Atena, înfuneraliile publice care îi onoreazå pe cetåÆenii cåzuÆi înråzboi. Ceremonia pe care cetatea o inventeazå, în secolulal V-lea, pentru aceastå circumstanÆå este o ceremoniepoliticå prin excelenÆå: discursul funebru, care este piesacea mai importantå a ceremoniei, alunecå cu o rezervåfoarte caracteristicå peste faptul însuçi al morÆii comba-tanÆilor – aliniaÆi, ca pentru luptå, pe unitåÆi çi triburi –pentru a zåbovi îndelung asupra elogiului cetåÆii în an-samblul ei, colectivitate anonimå çi eroicå care trans-cende deliberat accidentul individual15. Ceremonie abårbaÆilor în cel mai înalt grad – pentru cå este în primulrînd politicå –, ea oculteazå prezenÆa femeilor, chiar dacånu o poate elimina complet16; în discursul funebru,aceastå ceremonie reia mitul autohtoniei, care povesteçtecum se poate întemeia cetatea imaginarå excluzîndfemeile17. Atunci cînd Platon vrea så demonteze aceaståformå particularå de mitologie care este discursul fune-bru18, el pune în scenå un epitaphios compus çi rostit decåtre Aspasia, dovedind astfel cå femininul nu este doarinversul vieÆii, ci çi al „morÆii politice“.

FaÆå de aceste opoziÆii tipic ateniene, imaginea mor-Æii spartiate se constituie într-o manierå divergentå. În

165


cåtre tatå çi cå mai tîrziu ea a devenit o ceremonie cudominantå femininå: ar trebui oare så identificåm aiciistoricizarea unei structuri sau urma unei istorii reale încare vatra comunå a cetåÆii s-ar fi impus, peste vetrele do-mestice, ca simbol al politicului dominant? Cf. çi L. Gernet,„Sur le symbolisme politique: le Foyer Commun“, în Gernet,Anthropologie, pp. 382-402.

5. Hsch., s.v. Stephanon ekpherein.6. Cf. Plu., Per. 37.7. Arist., Ath. 42, 1: aceastå inovaÆie clistenianå dezvoltå, în

sensul prevalenÆei politicului, opoziÆiile masculin-public/feminin-privat; spre deosebire de fratrie, cåreia tatål îçiprezenta toÆi copiii legitimi, båieÆi sau fete, demul nu ga-ranta decît legitimitatea viitorilor cetåÆeni, açadar a ur-maçilor de sex masculin.

8. Plu., Lyc. 16.9. Idem, ibidem, 12; cf. X., Lac. 3, 5. Meritå remarcat cå în

ciuda caracterului lor arhaic, sisitiile sînt la fel de inde-pendente faÆå de relaÆiile de rudenie (Ath. 4, 141 çi urm.)ca çi demele ateniene.

10. Aceeaçi devalorizare a vieÆii de familie se observå, de altfel,în sistemul de educaÆie, în cåsåtorie çi în viaÆa cuplului;vezi M. Austin çi P. Vidal-Naquet, Économies et sociétés enGrèce ancienne2, Paris, 1972, p. 98.

11. A.M. Snodgrass, „The Hoplite Reform and History“, JHS 85,1965, pp. 110-122; M.I. Finley, Early Greece: the Bronzeand Archaic Ages, Londra, 1972, p. 103; M. Detienne, „Laphalange: problèmes et controverses“, în Vernant (ed.),Guerre, pp. 119-142.

12. Pe lîngå informaÆiile despre legile sumptuare de la Sparta(Plu., Lyc. 27) çi de la Atena (Plu., Sol. 21-22), mårturiiasemånåtoare sînt aduse de inscripÆii – cu mult mai tîrzii,dar care, în epoca lor, nu par så inoveze: vezi Syll.3, 1218(Keos); Dareste-Haussoulier-Reinach, Rec. inscr. gr., 1, nr.2 (Gambreion) çi 2, nr. 1882 (Delfi). Cf. çi D., in Macart. 62;Cic. de Leg. 2, 26.

13. Plu., Sol. 21, 5; 21, 7.14. Vezi, în alt plan, çi imaginea morÆii feminine çi seducåtoare

evocatå de Nicole Loraux çi Laurence Kahn-Lyotard, s.v.Mythes grecs de la mort, Dictionnaire des mythologies,Paris, 1980.

15. Studiile lui Nicole Loraux („Marathon ou l’histoire idéo-logique“, REA 75 (1-2), 1973, pp. 13-42; „Socrate contrepoison

172

ZOE PETRE

au loc chiar în interiorul spaÆiului politic. ExplicaÆia an-ticå pentru aceastå ciudåÆenie – formulatå pentru cazulTarentului – era mai degrabå neutrå: într-adevår, sepovestea cå un oracol prezisese tarentinilor prosperi-tatea „dacå ei se hotårau så tråiascå împreunå cu ceimai numeroçi“28, implicînd astfel asocierile obiçnuitedintre bogåÆie çi lumea subteranå29. De altfel, explicaÆiamodernå este çi ea neutralizantå, pentru cå invocådezvoltarea topograficå a oraçului care çi-ar fi gåsit oexplicaÆie post factumîntr-o legendå30– uitîndu-se cå înalte pårÆi din Grecia aceeaçi situaÆie îçi putea gåsi soluÆiidiferite, mergînd de la uitarea, pur çi simplu, a faptuluicå o zonå ulterior construitå fusese iniÆial afectatå unuiscop funerar, pînå la ceremoniile de purificare: tocmaiatenienii sînt cei care au curåÆit çi „resacralizat“ spaÆiulfunerar al insulei Delos31.

La Sparta, motivaÆiile foarte elaborate pe care Plutarhle atribuie acestei prime legi a lui Licurg cu privire la morÆitrådeazå o perplexitate vizibilå tocmai în abundenÆa preci-zårilor pe care eruditul biograf le înregistreazå: legislatorular fi vrut så elimine orice teamå superstiÆioaså (deisidai-monia) de moarte çi de impuritatea (miasma) „care arurma dupå atingerea unui corp mort sau dupå trecereaprintre morminte“32, pentru a-i obiçnui pe tineri cu veci-nåtatea morÆii çi pentru a face syntrophoi, comeseni, dinmorÆi çi din vii. Aceastå familiaritate – în sensul propriual cuvîntului, sau aproape, çi care aminteçte prin etimolo-gia sa comensalitatea atît de tipicå la Sparta –, aceaståcontiguitate cu moartea pare så fie o moçtenire arhaicå(întemeierea Tarentului trebuie så fie consideratå unterminus ante quempentru aceste obiceiuri), dar o moç-tenire integratå sistemului de comportamente çi dereprezentåri proprii cetåÆii celor asemenea (homoioi). Nueste mai puÆin adevårat cå rezultatul acestei politizåria mentalitåÆilor de cåtre ideologie pune în joc un ima-ginar al morÆii care se opune, în multe privinÆe, atitu-dinilor mentale comune din Grecia.

Aceastå singularitate spartanå devine mai vizibilå caoricînd în ritualurile funerare ale regilor Spartei, care-l

167


faÆå de Atena traduce prin comportamente çi atitudini,prin ritualuri çi imagini, o opoziÆie realå între cele douåmodele divergente ale structurårii socio-economice acelor douå poleis; dacå Sparta reuneçte în obiceiurilefunerare ceea ce Atena separå – privatul çi publicul,bårbaÆii çi femeile, cetåÆenii çi cei ce nu aveau aceststatut –, aceasta se întîmplå, în ultimå instanÆå, pentrucå la Sparta definiÆia corpului civic nu a avut niciodatåclaritatea clivajelor sociale ateniene48. Fiindcå relaÆiaspartiaÆi-hiloÆi nu este comparabilå cu cea dintrecetåÆeni çi acei non-cetåÆeni în exces care sînt sclavii (înacelaçi registru cu faptele examinate anterior, se poatereaminti cå hilotismul aparÆine domeniului public, întimp ce sclavii sînt, prin excelenÆå, o proprietate privatå),ansamblul structurilor socio-politice este orientatdivergent.

Pe de altå parte – sau, dacå vrem, la un nivel încå çimai profund – reprezentårile legate de moarte graviteazåîn ambele cazuri în jurul opoziÆiei complementare dintredomeniul privat çi cel public, chiar dacå, plecînd de laaceastå definiÆie primarå, structurile lor se organizeazådiferit. Or, aceastå polaritate a imaginarului se regåseçte,peste tot în lumea greacå, nu numai în atitudinile men-tale, ci çi în faptele istoriei: se poate spune, ca så dåmnumai un exemplu, cå însåçi existenÆa cetåÆii esteatestatå arheologic prin definirea complementarå a spa-Æiului public çi a spaÆiului privat49. Mentalul regåseçteastfel esenÆa dintr-o structurå socialå determinatå derelaÆia dintre fundamentele çi garanÆiile publice ale drep-tului de proprietate asupra påmîntului, constitutiv pentrucetate, çi exercitarea, privatå în esenÆa sa, a acestui drept.CetåÆeni în calitatea lor de proprietari individuali de oikoi,dar çi proprietari în calitatea lor de cetåÆeni, grecii nu arfi putut så-çi gîndeascå universul independent de aceçtitermeni complementari çi de aceste tensiuni esenÆiale,între domeniul comun, public prin excelenÆå, çi individua-litatea lor socio-economicå – çi, prin urmare, spiritualå.

Pînå la urmå, dacå polaritatea masculin/femininpare constitutivå deja în arta paleoliticå; dacå, pe de altå

170

ZOE PETRE

primul rînd, aça cum a demonstrat-o strålucit NicoleLoraux, „la belle mort“ are, la Sparta, o semnificaÆie dedu-blatå: integratå – dar într-un mod ciudat de ezitant –ideologiei hoplitice, ea påstreazå totuçi urmele discor-dante ale unei tradiÆii eroice în care moartea apare casuprema faptå eroicå individualå19.

Dacå austeritatea legilor atribuite lui Licurg (confir-matå în fond de rezultatele cercetårilor arheologice20),care impun absenÆa oricårui inventar funerar – cu excep-Æia veçmîntului purpuriu çi a frunzelor de måslin, sim-boluri ale virtuÆii çi ale perenitåÆii21 –, pare så fie apogeulunei ideologii sumptuare comune pentru cetåÆile greceçtidin aceastå vreme, Sparta se distinge, totuçi, prinreprezentåri care îi sînt proprii.

SolidaritåÆii masculine çi colective a atenienilormorÆi pentru patrie – deci în råzboi – i se opune la Spartafaptul cå mormintele „de interes public“ – cele exceptatede la anonimat – sînt cele ale bårbaÆilor morÆi în råzboidar çi ale femeilor care au murit în timpul naçterii22.OpoziÆia masculin/feminin, precum çi complementari-tatea råzboi/naçtere sînt prezente atît la Sparta, cît çi înalte pårÆi23 – dar acÆioneazå diferit la Sparta, unde numai coincid cu cuplul public/privat, aça cum se întîmplåla Atena.

La Atena, într-adevår, femeile sînt menÆionate îndiscursurile funebre tocmai în calitatea lor de mame alebravilor cetåÆeni morÆi pentru patrie – dar atît de gråbitçi de sec încît aceasta echivaleazå aproape cu o tåcere24.Tot la Atena, de altfel, femeile aflate la vîrsta cînd potnaçte sînt în mod strict îndepårtate de doliile private: cuexcepÆia rudelor apropiate, femeile sub çaizeci de ani nuau dreptul de a participa la ceremoniile funerare25.

Aceastå opoziÆie puternic marcatå între naçtere çimoarte – între lumea vie çi cea a defuncÆilor – esteperceptibilå la Atena atît în sintaxa spaÆiului public, caresitueazå zonele funerare la marginea teritoriului locuit26,cît çi în sintaxa sårbåtorilor, care marcheazå limpedeaceeaçi rupturå27. La Sparta, dimpotrivå, aceste distincÆiidevin neclare, pentru cå doar aici çi la Tarent funeraliile

166

ZOE PETRE

parte, complementaritatea dintre spaÆiul exterior, cel alacÆiunilor colective çi publice, rezervate bårbaÆilor, çivocaÆia domesticå a spaÆiului feminin, trebuie så-çi aibåoriginile cu mult înainte de epoca cetåÆilor, corespon-denÆa sistematicå a celor douå serii, masculin-public çifeminin-privat, reprezintå o investire a acestor polaritåÆitradiÆionale ale mentalului colectiv de cåtre istorie.Fiindcå opoziÆia dintre cei doi termeni este clar marcatåîn mentalitåÆile greceçti, în timp ce complementaritatealor este mai degrabå ocultatå în favoarea unei valorizåriprivilegiate a polului politic, masculin çi public, al aces-tor categorii mentale çi a relaÆiilor dintre ele. Nu s-arputea oare spune, în sfîrçit, cå prin distanÆa dintre men-talitåÆi çi ideologii putem înÆelege cel mai bine impactulistoriei sociale asupra evoluÆiei atitudinilor mentale?

Note

1. Aceastå sintagmå – precum çi, de altfel, problema vocaÆieide ambiguitate a istoriei atitudinilor mentale – îi aparÆinelui Jacques Le Goff, „Les mentalités: une histoire ambigüe“,în J. Le Goff çi P. Nora (ed.), Faire de l’histoire, 3, Paris,1974, p. 76.

2. Idem, ibidem, p. 90.3. Cf. mai ales G. Duby, „Histoire sociale et idéologie des

sociétés“, ibidem, 1, pp. 147-168, citînd (p. 149) definiÆialui Louis Althusser, dupå care ideologia este „un sistem (culogicå çi rigoare proprii) de reprezentåri (imagini, mituri,idei sau concepte dupå caz) înzestrat cu o existenÆå çi unrol istoric în cadrul unei societåÆi date“. Acceptînd, înansamblul såu, o asemenea definiÆie, propun precizarea eiîn sensul unei reprezentåri a universului uman çi a rela-Æiilor sale cu natura.

4. Pentru ceremoniile lustrale legate de naçtere vezi Schol. adPl. Tht. 122 b, Harpocr. çi Suid. s.v. Amphidromia. Un aldoilea aspect al acestor ceremonii domestice este ritualulde circumambulare a vetrei. Cele mai multe dintre texte(Pl., Tht. 160 E çi schol.; Schol. ad. Ar., Lys. 757) leagå acestritual de femei, cu excepÆia lui Hesychios, s.v. Dromiam-phion hemar, care crede cå çtie despre prezentarea copiluluilîngå vatra domesticå, cum cå fusese altådatå fåcutå de

171


consacrå... silindu-i så tråiascå stînd jos çi la umbrå,uneori chiar så-çi petreacå întreaga zi lîngå foc. Corpu-rile devin astfel inerte, sufletele devin la rîndul lor maipuÆin robuste (Oec.4, 2 çi urm.).“ Este fårå îndoialå evi-dent, çi deseori textele o spun în mod explicit, cå aceaståinterzicere politicå a infirmitåÆii are ca punct de plecareimportanÆa funcÆiei råzboinice a cetåÆeanului çi persis-tenta ecuaÆie care face så decurgå capacitatea sa politicådin capacitatea sa hopliticå. Acest lucru este la fel deadevårat la Sparta, la Atena çi oriunde în altå parte, darnu este mai puÆin adevårat cå, pe aceastå cale, neliniç-tea originarå a oricårei colectivitåÆi arhaice cu privire lapropria-i supravieÆuire este nu numai întåritå, ci çipolitizatå; aça cum se întîmplå atunci cînd ne apropiemde orice fapt de civilizaÆie din Grecia, observåm cå el esteturnat în tiparul politicului.

Cetatea funcÆioneazå astfel ca un mecanism careeliminå lipsa de asemånare: dacå la Atena nou-nåscuÆiiinfirmi nu sînt aruncaÆi în mod colectiv çi oficial într-opråpastie – ceea ce înseamnå, de fapt, cå li se laså taÆilorlor grija de a face acest lucru –, existå totuçi un echiva-lent mai puÆin dramatic, dar care, în esenÆå, vorbeçtedespre aceeaçi înståpînire a politicului asupra corpurilor.E vorba de dokimasiaefebilor, examinarea corpuriloradolescente cu scopul de a asigura cetatea în ceea cepriveçte integritatea fizicå a noilor recruÆi çi a viitorilorcetåÆeni. Desigur, raÆiunile practice ale acestei examinårinu pot fi negate; orice recrutare este precedatå de uncontrol medical. Dar partea spectaculoaså çi colectivå adokimasieidepåçeçte orice funcÆionalitate a acestei expu-neri çi dezvåluie latura ei ceremonialå: expunerea publicåa nuditåÆii corpurilor adolescente, examinarea de cåtrebårbaÆii adulÆi ai cetåÆii, în colectiv, a integritåÆii lor cor-porale, inclusiv nuanÆa eroticå a comentariilor, accen-tueazå caracterul iniÆiatic al operaÆiei çi dovedeçte cå estevorba, de fapt, despre un mod politizat de înståpînireasupra corpurilor viitorilor cetåÆeni, asumatå de cetate înîntregul såu.11

180

ZOE PETRE

CETATEA TRAGICÅ

Imaginarul infirmitåÆiiîn cetatea greacå

ORICE societate tradiÆionalå percepe anomaliafizicå – infirmitate, mutilare, diformitate – fie ea dinnaçtere sau cåpåtatå, ca pe un semn. Deoarece purtå-torul ei este diferit, el este socotit ca fiind altfel, stråinçi/sau straniu. În imaginarul cetåÆii greceçti, aceaståtendinÆå universalå spre discriminare, ca så spunemaça, departe de a fi absentå sau ocultatå, este chiar maievidentå decît în alte pårÆi: atît tradiÆia foarte vie aierarhiilor råzboinice ale Greciei „epice“ çi din Dark Age1,cît çi definirea obsesivå a identitåÆii în imaginarul political epocii cetåÆilor au contribuit la afirmarea pregnantå aintegritåÆii – chiar a frumuseÆii fizice – ca semn çi ele-ment constitutiv al imaginii de sine a cetåÆeanului.

Trebuie, de altminteri, så facem distincÆia întrediform çi/sau infirm çi monstruos, pentru cå acesta dinurmå, populînd cu creaturi teriomorfe çi fantastice unspaÆiu imaginar, este prin excelenÆå marca unei alteritåÆiradicale, situatå prin definiÆie nu doar împotriva, ci çi cutotul în afara cetåÆii reale; dimpotrivå, diformitatea estecît se poate de realå, iar cetåÆilor reale le revine înfrun-tarea ei. Faptul cå ele se debaraseazå de ea proiectînd-o într-un fel în imaginar, investind-o cu valori negative,sau cel puÆin ambigue, cu o alteritate a interiorului, cudevianÆa aflatå la pîndå çi cu transgresiunea posibilå –iatå problema pe care textul meu ar vrea så o analizeze.

Aceastå delimitare situeazå de la început subiectulmeu într-o dublå subordonare: cea faÆå de tråit, deinstituÆiile atestate çi de faptele zise „istorice“, çi cea faÆåde imaginar, de anecdoticå, chiar de poveste sau de

177

persane pentru a transmite imaginea duçmanului învins,era, într-adevår, singura soluÆie. Dar, prin adoptareaacestei formule, Eschil a fåcut mai mult decît så rezolveo problemå tehnicå a dramei; el a reuçit så rezolve o pro-blemå de substanÆå. În tragedia lui Eschil, prezenÆacopleçitoare a perçilor råspunde unei absenÆe notabile agrecilor, care apar exclusiv în sinecdocå sau în efigie:antinomia ireductibilå dintre arcul persan çi lanceagreacå, opoziÆia absolutå din visul Atossei, dintre femeiapersanå, care acceptå jugul, çi femeia îmbråcatå în„peplos“ dorian, care-l sfårîmå, fac parte din modul aparteîn care sensurile dramei sînt exprimate prin contrast çiantinomie3. Înaintarea înceatå, somptuoaså, a perçilorspre catastrofå este opuså fulgurantei apariÆii a grecilorvictorioçi; îndelungata istorie a imperiului – reconstituitågradual de cor, de mesager, de fantoma lui Darius – esteopuså imaginii esenÆiale a unei Grecii imortalizate în clipade apogeu a victoriei. Aparenta asimetrie în prezentareacelor douå forÆe în conflict ascunde de fapt o simetriemajorå a contrariilor, care capåtå valoarea unei reflecÆiinu doar asupra cauzelor care i-au dus pe perçi la înfrîn-gere, ci çi asupra sensului adînc al victoriei grecilor.

Orice element care caracterizeazå una dintre forÆelecombatante îçi are, într-adevår, opusul complementar întabåra adverså: arcul persan nu este doar o armåiranianå par excellence, sau o armå diferitå de lance,pentru cå lancea este – cel puÆin pentru greci – un simbolal luptei civice deschise çi disciplinate4, întrupînd valoridiametral opuse råzboiului „efeminat“, în care arcul eperceput ca un instrument perfid, incompatibil cu ethos-ul råzboinicului „politic“5. BogåÆia perçilor (9-11; 21-64;168; 250 etc.) este contrastatå cu såråcia grecilor (cf. maiales 790-794)6; împotriva imperiului polyandros çi a uneiarmate de dimensiuni monstruoase (73-75), un dragoncu mii de braÆe, polycheir (82), stå o Grecie marcatå tocmaiprin lipsa de andropletheia (235 çi urm.). CondiÆiei dedependenÆå în care zac supuçii imperiali çi monarhici,poetul îi opune libertatea grecilor, a cårei expresie prinexcelenÆå este cetatea-stat.

192

ZOE PETRE

rilor çi a celor care le cultivå, asupra cåsåtoriei ca çiasupra educaÆiei copiilor5, asupra naçterii ca çi asupramorÆii6. Trebuie så ne întrebåm çi în ce måsurå aceaståînståpînire publicå asupra corpului a marcat, a modificatchiar, perceperea diferenÆei dintre corpul „normal“ çicorpul diminuat sau infirm. Este destul de evident cå, laSparta mai mult decît în restul Greciei chiar, grija de amodela cetåÆenii trece în primul rînd prin corp: nutrebuie decît så ne reamintim toatå literatura de elogiu(çi de blam) cu privire la exerciÆiile gimnice feminine de laSparta, a cåror mizå declaratå este corpul cetåÆenilor cese vor naçte în viitor7. Putem så mergem mai departe çiså construim un ansamblu de reprezentåri în care valoa-rea civicå a rånilor care marcheazå corpul råzboinicului8este consonantå cu destinul aparte al cetåÆeanului cåzutîn luptå, al cårui mormînt, asemenea unui heroon, esteplasat în centrul cetåÆii pe care corpul såu continuå såo apere chiar dupå moarte9, precum çi cu obiceiul carecere ca trupurile regilor defuncÆi ai Spartei så-çi påstrezechipul10, în contrast cu reprezentårile, curente în altepårÆi ale Greciei, care anuleazå cu insistenÆå tocmaicorporalitatea çi individualitatea singularå a råzboinicilor–çi, prin extensie, a tuturor cetåÆenilor. Înståpînirea cetåÆiilacedemoniene asupra corpului cetåÆenilor ei începe cumult înainte de naçtere çi merge dincolo de pragul morÆiilor; acesta este cadrul în care trebuie så situåm imagineainfirmitåÆilor interzise, çi se poate spune, la limitå, cå laSparta diformitatea este îngrijoråtoare çi subversivå într-o manierå mai pronunÆatå decît oriunde în altå parte.

Mai pronunÆatå, dar nu radical diferitå: atunci cîndSimonide proclamå cå „este greu så modelezi bårbatuladevåratei arete, clådit drept în braÆele, picioarele çi înspiritul såu“ (fr. 37 e 4 D), el nu face altceva decît såafirme valoarea civicå a corpului çi a integritåÆii sale.Subtextul acestei afirmaÆii devine explicit atunci cîndSocratele lui Xenofon justificå excluderea meçteçugarilorde la exercitarea drepturilor politice prin vicierea cor-purilor lor cocîrjate çi diforme: „meçteçugurile pe care lenumim banausikai... îi distrug fizic pe cei care li se

179


legendele despre „celålalt“, parcå pentru a exprima maibine inextricabila lor solidaritate: çchiopåtatul mamei luiCypselos, bîlbîiala lui Battos sînt ele oare fapte atestatesau atribute imaginare ale unui statut marginal? Dar çi:este oare aceastå alegere între faptul istoric palpabil çifaptul istoriei imaginare o opÆiune pertinentå pentrudemersul istoricului?

Så luåm ca exemplu cazul Labdei, mama lui Cypselos:tradiÆia anticå este unanimå în a explica numele ei,Çchioapa2 – çi prin aceasta chiar çi cåsåtoria sa în afarafamiliei Bacchiade, care practica exclusiv endogamia –printr-o infirmitate din naçtere. Existå trei ipoteze posi-bile cu privire la aceastå tradiÆie: fie ea este adevåratå,Labda era într-adevår çchioapå, çi deci greu de måritatdupå rînduielile familiei sale; fie infirmitatea sa a fostinventatå a posteriori, pentru a explica marginalitateabastardå a tiranului Corintului, fiu al unei Bacchiade çial unui bårbat stråin de genos; fie, în sfîrçit, cå unfragment indeterminabil de realitate – o mezalianÆå sauorice alt adevår parÆial – a fost absorbit çi reelaborat detradiÆia care povestea miraculoasa ascensiune socialå atiranului remodelînd, într-un amalgam inextricabil deadevår, de posibil çi de inventat, istoria lui Cypselos.Oricum ar sta lucrurile, istoricul trebuie så dea seama detoate aceste fapte, care, deçi riscå så fie imaginare, nusînt mai puÆin reale pentru analiza sa.

Existå totuçi fapte pe deplin confirmate çi de omaterialitate mai degrabå împovåråtoare – începînd cufaimosul obicei spartiat de a arunca într-o pråpastiecopiii nou-nåscuÆi consideraÆi infirmi sau debili3. Înlegåturå cu aceasta trebuie så relevåm mai multe seriide fapte care ridicå probleme. Pe de-o parte, este evident,çi acest lucru a fost subliniat adesea4, cå ne aflåm înfaÆa unei situaÆii – solidarå cu ansamblul instituÆiilorsociale de la Sparta – în care cetatea invadeazå un do-meniu care, în alte pårÆi, aparÆine familiei çi autoritåÆiiprivate: din acest punct de vedere, controlul exercitat degerousia asupra trupurilor viitorilor cetåÆeni råspundecontrolului instituÆiilor politice asupra folosirii påmîntu-

178

ZOE PETRE

Aurul în Perçii

CERCETAREA contemporanå a fost mult mai puÆininteresatå de cea mai veche dintre tragediile påstrate alelui Eschil decît de alte piese ale sale. Aceasta s-ar puteadatora presupunerii cå semnificaÆia unei lucråri come-morative este oricum un dat anterior çi inteligibil, çi cåsingura problemå realå este cum çi nu ce ne spune oasemenea operå. Spre deosebire de construcÆia sofis-ticatå din Orestia sau de interpretarea dificilå a tragedieitebane, exaltarea unei victorii atît de apropiate în timpar putea implica un anumit nivel de conformism, inversproporÆional cu interesul pe care drama l-ar suscitapentru o eventualå cercetare modernå.

Çi totuçi, Perçii nu este o tragedie atît de directå çide simplå pe cît genul istorico-patriotic ar putea-oreclama – deçi, în felul ei, ea aparÆine acestui gen. Într-oatmosferå saturatå de comemoråri, aça cum era aceadin vremea lui Cimon1, arhitectura complicatå a imagi-nilor din Perçii nu este doar o versiune înnobilatå amîndriei învingåtorului.

S-a scris cå aceastå tragedie vorbeçte foarte puÆindespre greci çi mult mai mult despre perçi çi despre zei2.Dar aceastå particularitate a intrigii nu trebuie så fieconsideratå la valoarea ei nominalå, pentru cå existå înopÆiunea lui Eschil mult mai mult decît o simplå medi-taÆie asupra nemåsurii, hybris, persane.

Este destul de evident cå reprezentarea victoriei eraîn sine incompatibilå cu însåçi esenÆa genului tragic.Expedientul ingenios al lui Phrynichos, care aduceaindirect în scenå evenimente care avuseserå loc în timpulråzboiului medic, înfåÆiçînd cîntul de jale al femeilor

191

Acestea fiind spuse, trebuie så observåm, împreunåcu Brelich, cå numårul de eroi care çchioapåtå este excep-Æional, çi cå acest defect fizic – atît de råspîndit încît sesubstituie chiar în vocabular altor infirmitåÆi ale mem-brelor pînå devine semnul categoriei generale a infir-mitåÆii – pare så joace çi în legendå un rol de echivalentgeneral46. Este ca çi cum infirmitatea picioarelor ar fisemnul prin excelenÆå al bizareriei constitutive a eroului:cålcîiul lui Ahile, aceastå diformitate aproape impercep-tibilå care îl separå pe fiul lui Peleu de muritorii de rînd,care-l separå de asemenea pe fiul lui Thetis de nemu-rirea pe care zeiÆa a încercat în zadar så i-o asigure...

Existå çi alte infirmitåÆi care pun în evidenÆå violenÆaçi excesul personajului eroic, înrudindu-l cu lumeasålbaticå a naturii: cei doi fraÆi duçmani din povesteaaticå, Lykos çi Aigeus (Lupul çi æapul)47, Arkas-ursul, fiulursoaicei Kallisto48, Tityos cel acoperit cu pår sau Aristo-mene cel cu inima acoperitå de blanå49exprimå, fiecareîn felul såu, legåturile lumii eroilor cu natura sålbaticå,pe care nu ar fi putut så o înfrunte fårå aceastå compli-citate neomeneascå50. Ca çi cum nimeni nu ar fi în stareså înlocuiascå forÆa haoticå a naturii cu ordinea cetåÆii cetocmai a fost întemeiatå fårå a participa el însuçi laambele în acelaçi timp: sfîçiat între aceste douå lumi, ceaa naturii neîmblînzite çi cea a vieÆii ordonate de normå,eroul fondator exprimå chiar prin corpul såu dubla saesenÆå, care-l situeazå deopotrivå în centrul çi în margi-nea cetåÆii. Nu este vorba despre o metaforå: heroase aflåcu adevårat fie în centrul cetåÆii, fie la porÆilesale51.

Ca o punte între lumea sålbaticå çi cetatea pe careo întemeiazå în drepturile sale, eroul-fondator este decifrecvent marcat chiar în corporalitatea sa de o anomalie,de o diformitate care semnificå în mod vizibil natura saaparte çi dubla sa apartenenÆå – la un timp primordialpe care-l distruge, ca çi la un prezent ale cårui limite, decåtre el însuçi impuse, nu înceteazå så le depåçeascå.Ceea ce înseamnå, pînå la urmå, cå infirmitatea erouluieste semnul mutaÆiei ontologice la care el participå, totaça cum în Banchetul, urîÆenia lui Socrate este legatå

184

ZOE PETRE

direct de doctrina pe care el o întemeiazå52.Acest statut paradoxal al diformitåÆii fizice într-o

civilizaÆie care respinge, deseori cu violenÆå, infirmitateaçi corpul „marcat“, pe cît de stråin pe atît de straniu, estepoate mai evident, mai uçor de decodat, atunci cînd estevorba despre infirmitåÆi ale vederii; înzestrat, în loc devedere, cu o viziune mai profundå, mai adevåratå decîtjocul vizibil al aparenÆelor, orbul – fie cå este vorba despreun poet ca Homer sau despre un profet ca Tiresias, fie cåeste orb din naçtere, fie cå a orbit pentru cå a våzut preamult – este creditat în mod explicit cu o capacitate de avedea esenÆele care lipseçte muritorilor de rînd53.

Faptul cå poeÆii çi prezicåtorii au acest semn comunal viziunilor lor devine astfel logic. Ce se întîmplå înså curegii? Dacå Filip al Macedoniei çi-a pierdut efectiv ochiulîn luptå, aça cum s-a întîmplat çi cu Antigonos Chiorul,poate cå nu este o simplå întîmplare cå porecla diado-hului a reÆinut tocmai acest accident pentru a-l desemna,dupå cum nu este întîmplåtor cå tradiÆia atribuie fiuluilui Filip cel Chior o privire în acelaçi timp celestå çinocturnå, care sugereazå cu certitudine douåperechi deochi, o dedublare a privirii care-i multiplicå forÆa54. Çi,dacå este aproape inevitabil så-i amintim, în legåturå cuaceçti regi cu un singur ochi, pe råzboinicii chiori dintradiÆiile indo-europene, Cocles sau Wotan, a cåror pri-vire fascinantå de ciclop era evocatå de Dumézil55, nutrebuie oare så regåsim, în spatele cuplului constituitdintr-un tatå chior çi un fiu cu ochi ce nu se aseamånå,çi vreo urmå a altor contraste, aça cum este, de exemplu,cel dintre vulnerabilitatea lui Ares çi invulnerabilitateaAthenei56? Pentru cå cea mai glorioaså dintre diformi-tåÆile fizice ale lui Alexandru, acea oblicitate a capului çia privirii, devenitå celebrå prin arta lui Lisip, exprimå înfelul såu complicitatea regelui cu o lume de sus, sprecare privirea sa råmîne mereu întoarså. Confruntareamonoftalmiei lui Filip cu privirea dublå çi atît de pateticåa fiului såu aratå cå trupul råzboinicului vorbeçte deopo-trivå despre învålmåçeala oarbå çi despre privirea vizio-narå a comandantului victorios, cå el exprimå în acelaçi

185


La modul ideal cel puÆin, aceastå luare în ståpînirea corporalitåÆii cetåÆeanului este gînditå în general calegitimå çi necesarå pentru binele comun. Så-l recitimpe Aristotel: „În måsura în care Æine de datoria legisla-torului så vegheze, de la începuturi, pentru ca trupurilecopiilor så devinå excelente, acesta trebuie så se preo-cupe în primul rînd de împreunåri çi så stabileascå cîndçi cum un cuplu trebuie så aibå raporturi conjugale...“(Pol. 1334 b 29-33). Chiar cenzurînd orice sentiment ana-cronic de repulsie pentru aceastå suveranå indiferenÆåfaÆå de sentimentul privat, trebuie så recunoaçtem exis-tenÆa unor limite foarte înguste pentru habeas corpus încetatea idealå; aceasta cu atît mai mult cu cît cel carevorbeçte este Aristotel, care are întotdeauna geniul de aspune mai bine ceea ce toatå lumea gîndeçte, mai curînddecît pe cel de a çoca prin singularitatea concepÆiilor sale.

Trebuie deci så ajungem la concluzia cå, pentru a-lparafraza pe Pierre Vidal-Naquet, cetatea este o maçi-nårie de eliminat diferenÆele12. Ea nu se recunoaçte decîtîn imaginea corpurilor „cu braÆe çi cu picioare drepte“çi respinge, deseori în sensul propriu al cuvîntului,dincolo de frontierele sale, orice diformitate corporalåvizibilå a membrelor (membrilor) sale/såi. Çchiopi saucocoçaÆi – fiinÆe al cåror corp strîmb indicå un spiritîntortocheat çi neliniçtitor –, trebuie så råmînå la mar-ginea corpului politic, aça cum se întîmplå cu Tersit înfaÆa Troiei sau cu Hefaistos în afara Olimpului13. Vråji-tori çi fierari, cîrcotaçi subversivi çi „tirani çchiopi“,pentru a relua titlul studiului strålucit al lui J.-P.Vernant14, ei sînt stråinii dinåuntru, çi dacå în legendåei au în acelaçi timp un rol negativ çi ingeniozitåÆi su-praomeneçti15, în viaÆa curentå pare cu totul normal såte fereçti sau, cel puÆin, så-Æi baÆi joc de ei. Agresivitateasarcasticå a mentalitåÆii colective a grecilor faÆå deinfirmi çocheazå atît prin vulgaritate, cît çi prin duritateaei nemiloaså16; totuçi, ea ne reaminteçte astfel anxieta-tea care adunå laolaltå temerile unei comunitåÆi såracepentru supravieÆuirea ei, neliniçtea surdå cu privire labunåvoinÆa zeilor – care pot oricînd så se hotårascå så-i

181

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINARZOE PETRE

33. Gerioneu: Hes., Th. 287 çi urm.; 34). Iphyklos: Pherecyd. fr. 33 Jac.; Apollod. 1, 101.35. A. Brelich, op. cit., p. 249.36. Heracle: Ion Trag. fr. 30, Nauck2, p. 732; Aristomene: Plin.,

HN 11, 185.37. D.S. 8, 17.38. Hdt. 4, 161.39. A. Brelich, op. cit., p. 240-242.40. Ibid.41. Vezi supra, n. 13.42. Gernet, Anthropologie, p. 321.43. M. Detienne çi J.-P. Vernant, loc. cit.44. Françoise Frontisi-Ducroux, Dédale: mythologie de l’ar-

tisan en Grèce ancienne, Paris, 1975.45. J.-P. Vernant, op. cit.46. LSJ, s.v.47. Suid. s.v. lykou dekas.48. Hes. fr. 181.49. Vezi supra, nota 36.50. Annie Schnapp-Gourbeillon, Lions, héros, masques, Paris,

1981.51. P. Vidal-Naquet, s.v. Grèce: Civilisation, în Encyclopaedia

Universalis.52. Pl., Smp. 215-222.53. Cf. Nicole Loraux, „Voir dans le noir“, Nouvelle revue de

Psychanalyse 25, 1987, pp. 219-230.54. [Callisthenes], Romanul lui Alexandru.55. G. Dumézil, Heur et malheur du guerrier, Paris, 1973.56. Cf. Nicole Loraux, Blessures de virilité. Les expériences de

Tirésias, Paris, 1989, pp. 108-123.57. Cf. J.-P. Vernant, op. cit.58. Hdt. 5, 92.

(pînå çi despre Heracle existå o asemenea tradiÆie28), darpentru a corobora acest personaj straniu al eroului-pri-chindel îi putem cita la fel de bine pe Tideu29, peMinyas30sau chiar pe Ulise31.

Eroi acefali32, eroi dubli sau „siamezi“33, eroi impo-tenÆi ori castraÆi34sau, dimpotrivå, atinçi de priapism35,eroi cu inima acoperitå cu blanå sau cu trei rînduri dedinÆi36; eroi cocoçaÆi precum Myskellos37, bîlbîiÆi caBattos38, androgini39, acoperiÆi cu pår40, çchiopi sauorbi – o adevåratå curte a miracolelor pare så sfidezeidealul exprimat de kalokagathiaprintr-o tradiÆie care sereferå tocmai la personajele despre care s-ar putea credecå-l reprezintå în cel mai înalt grad.

Pentru cå eroul nu este un zeu diminuat: Olimpienii–cu excepÆia lui Hefaistos, al cårui çchiopåtat este, dealtfel, semnificativ tocmai în acest context41– sînt cei ceîncarneazå într-o manierå superlativå perfecÆiuneacorporalå çi frumuseÆea absolutå; eroii, dimpotrivå, audrept calitate esenÆialå nu perfecÆiunea, ci transgre-siunea42. Diformitatea fiinÆei eroice nu este altceva decîtsemnul vizibil, uneori prevestitor, al acÆiunii sale caresfideazå, în bine sau în råu, limitele omenescului.

Existå oare un cod al acestor transgresiuni corpo-rale, o logicå a raportului dintre o anumitå infirmitateconcretå çi un anumit tip de acÆiune eroicå çi de hybris?Marcel Detienne a demonstrat cît de strîns este raportuldintre mersul circular al fiinÆelor întemeietoare ale me-talurgiei çi abilitatea lor artizanalå supraomeneascå43:pentru a supune materiae nevoie de iscusinÆå çi de cåiocolite, çi, de la mersul „de crab“ al Telchinilor la faux-pasai lui Dedal44, scurtåturile pe care umblå metispås-treazå urmele tuturor acestor paçi oblici. Analiza consa-cratå de Jean-Pierre Vernant infirmitåÆilor comunicåriia stabilit coerenÆa acestei categorii de diformitåÆi în careçchiopåtatul (comunicare viciatå în spaÆiu), bîlbîiala(comunicare verbalå defectuoaså) çi uzurparea (comu-nicare viciatå între generaÆii) se asociazå dupå o sintaxåcare poate fi descifratå45.

183


timp moartea violentå care-l pîndeçte în fiece clipå çinemurirea eroicå a triumfului råzboinic.

Încå cîteva cuvinte: legenda evocå deseori, aça cumam våzut, nu numai eroii solitari în singularitatea unuicorp marcat de o infirmitate semnificativå, ci çi – ci maiales? – neamuri de transgresori ale cåror diformitåÆi îçiråspund una alteia: Filip cel Chior çi Alexandru cel cuprivirea dublå, dar çi OEdip cel cu picioarele umflate, fiual lui Laios stîngaciul sau „deviantul“ çi nepot al luiLabdakos çchiopul57; infirmitåÆile Battiazilor, Cypselos,fiu al Bacchiadei çchioape çi întemeietor al unui neamcare se va stinge cu cei doi nepoÆi ai såi, dintre care unulnu are memorie în timp ce celålalt are prea multå58...InfirmitåÆilor vizibile le corespund întotdeauna singula-ritåÆi ascunse, dupå un cod pe care trebuie desigur så-l descifråm, dar care dovedeçte cå diferenÆa, alteritatea,devianÆa reprezintå întotdeauna un semnificant, aseme-nea chipului ascuns al unei civilizaÆii care stå mereu lapîndå – aproape, dar niciodatå dincolo de hotarul iden-titåÆii ei.

Note

1. Idealul perfecÆiunii fizice este prezent în nenumåratepasaje din epopei, gåsindu-çi expresia în epitetultheoeidos, asemenea zeilor; despre importanÆa corpului înimaginea eroului, vezi J.-P. Vernant, „Mortels et immortels:le corps divin“, Le Temps de la Reflexion7, 1986, pp. 19-45.Despre continuitatea unei anumite imagini a corporalitåÆiieroice, vezi Loraux, Invention, pp. 389-395.

2. Hdt. 5, 92.3. Plu., Lyc.16.4. H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, 17,

Paris, 1975, pp. 46-49; cf. Zoe Petre, „Mentalités, idéologieet historire sociale: le domaine grec“, RÉSEE18, 1980,pp.617-625.

5. P. Vidal-Naquet, Le chasseur noir2, Paris, 1983, p. 164.6. Nicole Loraux, „Le lit, la guerre“, L’Homme21 (1), 1980,

pp.37-67.7. Plu., Lyc.14.

186

ZOE PETRE

pedepseascå pe muritori prin naçteri monstruoase17 – çiprejudecata tenace dupå care o diformitate a corpuluieste semnul vizibil al unei diformitåÆi globale a fiinÆei18.

O întreagå literaturå plinå de ironie grea çi de sar-casme nemiloase atestå o ierarhie, în acelaçi timp poli-ticå çi esteticå, care porneçte de la marginalul pocit çiinfirm pentru a ajunge la kalos k’agathos, imagineaidealå a cetåÆeanului perfect. Existå, desigur, nuanÆe,înfruntåri chiar: de la råzboinicul curajos al lui Archiloccare nu aratå grozav, dar este cel mai bun dintre cetå-Æeni19, la hippeis atenieni din comedia omonimå a luiAristofan, care cer, drept råsplatå pentru curajul lor civic,îngåduinÆa concetåÆenilor faÆå de graÆia çi frumuseÆealor excesivå20. Este evident cå a existat întotdeauna unconflict între idealul aristocratic al frumuseÆii fizice çiimaginea cetåÆeanului de toatå nådejdea, brav çi viguros,dar nu neapårat frumos; este la fel de evident, totuçi, cåacest conflict este superficial, çi cå el nu angajeazå esen-Æialul imaginii de sine a cetåÆeanului, care se recunoaçtela fel de bine în corpurile armonioase ale Parthenon-ului,cît çi în frumuseÆea abstractå pe care discursul funebrunu înceteazå så o atribuie eroilor civici21.

Aceasta ne permite så înÆelegem mai bine impor-tanÆa a ceea ce Angelo Brelich semnala ca fiind para-doxul prin excelenÆå al condiÆiei eroice22: aceste fiinÆe,despre care Aristotel putea spune cå sînt superioaremuritorilor atît kata physin, cît çi kata psychen23, acestefiinÆe care, în iconografia tîrzie, elenisticå çi romanå, çimai mult încå în imaginarul ulterior, sînt asimilate idea-lului de frumuseÆe clasicå çi sublimului – aceste fiinÆesînt deseori prezentate de tradiÆia cea mai veche ca niçtemonçtri. Creaturi a cåror violenÆå excesivå este pe må-sura unor diformitåÆi fizice neliniçtitoare, chiar înspåi-mîntåtoare: gigantismul, pentru care exemplele abundå,de la Ahile24 çi de la Oreste25, la Pelops26 sau la Tezeu27,ca så nu le citåm decît pe cele mai celebre; dar çi opusulsåu complementar, nanismul, pentru cå nu numai cåexistå eroi pitici, dar se întîmplå chiar ca acelaçi per-sonaj så fie cînd gigantic, cînd de o talie anormal de micå

182

ZOE PETRE

8. Tyrt. fr. 9; despre corpul rånit, vezi Nicole Loraux,Blessures de virilité. Les expériences de Tirésias, Paris,1989, pp. 108-123.

9. Zoe Petre, op. cit.10. Ibid.11. J.J. Winkler, „Laying Down the Law: The Oversight of

Men’s Sexual Behaviour in Classical Athens“, în D.M.Halperin, J.J. Winkler çi Froma I. Zeitlin (ed.), BeforeSexuality. The Construction of Erotic Experience in theAncient Greek World, Princeton, 1990, pp. 171-210.

12. Cf. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le passé et le présent“, înJ.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédie en Grèceancienne, 2, Paris, 1986, p. 66.

13. Pentru infirmitatea lui Tersit, vezi M.I. Finley, Le monded’Ulysse (trad. fr.), Paris, 1965, p. 113; despre Hefaistos,idem, „Metals in the Ancient World“, Journal of the RoyalSociety for the Encouragement of Arts 98, nr. 5 170, sept.1970, pp. 597-606.

14. J.-P. Vernant, „Le tyran boiteux: d’OOEdipe à Périandre“,în idem çi P. Vidal Naquet, Mythe et tragédie en Grèceancienne, 2, Paris, 1986, pp. 45-69.

15. M. Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence. LaMétis des Grecs2, Paris, 1978, pp. 257-260 çi passim.

16. Vezi mai ales epigramele din Anthologia Graeca cu privirela infirmitåÆi.

17. Marie Delcourt, Stérilités mystérieuses et naissances malé-fiques dans l’Antiquité Classique, Paris, 1938.

18. Pl., R. 7, 535 d.19. Archil. fr. D.20. Ar., Eq. 565-581.21. Loraux, Invention. 22. A. Brelich, Gli eroi greci, Roma, 1958, p. 225 çi urm.23. Arist., Pol. 1332 b.24. Lyc. 860.25. Hdt. 1, 68.26. Paus. 5, 13, 5.27. Plu., Thes. 36, 2.28. Vezi convingåtoarea demonstraÆie a lui A. Brelich, op. cit.,

p. 235, interpretînd Paus. 8, 31, 3; 5, 7, 6 çi 5, 8, 3-4.29. Il. 5, 800; cf. Eust. 2, 511.30. Eust. loc. cit.31. Lyc. 1244, cu comentariul lui Tzetzes ad. loc.32. Molos: D.S. 5, 79; Apollod. 3, 17; cf. Plu., def. or. 417 e.

187


al vîrstelor, aurul reprezintå o epocå de regalitate dreaptå;oamenii såi se transformå în daimoni epichthonioi, påzi-tori ai dreptåÆii; aceastå epocå de aur este contrastatåcu vîrsta de argint a unei regalitåÆi excesive ai cåreidescendenÆi, demoni ai lumii subpåmîntene, vor pieri înneant13. O sugestie hypochtonianå este detectabilå însåçi în textul lui Eschil, atunci cînd evocå thesauros chthonosde argint çi localizeazå Atena la marginea Æinutului devest, acolo unde geografia miticå situeazå una dintreporÆile cåtre „lumea de dincolo“, cåtre lumea morÆilor.

Tragedia lui Eschil se dezvoltå, açadar, pornind dela schemå iniÆialå tradiÆionalå care opune aur – luminå –zi – påmîntesc – viaÆåunor antonime echivalente ca ar-gint – întuneric – lume subpåmînteanå – moarte; acesteaar corespunde aparent antitezei Persia-Atena. Dar,începînd de la acest punct, poetul realizeazå o inversarecompletå a atributelor, subliniind afinitatea dintre impe-riul polychrysos, moarte çi disoluÆia în neant. Luminazilei este fatalå pentru perçi çi doar întunericul mormîn-tului lui Dareios mai dåinuie din strålucirea ce se stingea regatului persan. Chiar în tirada reginei (176-214),ambivalenÆa luminå/întunericsugereazå întunecatelepremoniÆii ale sfîrçitului armatei persane; atît pasajuldespre chremata anandra,cît çi secvenÆa sacrificiuluineterminat nu sugereazå o opoziÆie între noapte çi zi;dimpotrivå, ele evocå un fel de afinitate nenorocitå çinenaturalå între ele. Visul, mult prea evident, enarges(179), leagå în mod paradoxal întunericul de luminå,evocînd ideea unei råsturnåri a valorilor naturale, a uneiviziuni mai reale decît aparenta realitate çi a unuiîntuneric mai „transparent“ decît lumina.

Aceastå råsturnare devine foarte evidentå în scenacentralå a piesei: cei „plecaÆi så devasteze Æinutul ionian“,Iaonon gen ichetai persai thelon(178), sînt acum „floareaperçilor doborîÆi çi nimiciÆi“, to Person d’anthos oichetaipeson(252)14. Chiar din primele versuri rostite de me-sager, nu råmîne nici o îndoialå cå alternativa fatalåpentru imperiu, exprimatå în ambiguitåÆile iniÆiale aleîntunericului çi luminii, apare ca victorioaså în pieså.

196

ZOE PETRE

lentul contemporan al ispråvilor eroice din trecutullegendar al Atenei.

Unanimitate, desigur – dar care nu este totuçi înso-Æitå de o interpretare unitarå a evenimentelor: råzboiulcomemorat nu are întotdeauna aceiaçi eroi çi nici ace-leaçi victorii. De fapt, datoråm interpretårii documen-telor epigrafice focalizarea atenÆiei asupra acestor varia-bile ale discursului istoric, precum çi punerea în relaÆiea acestor divergenÆe cu conflictele politice ale perioadeide dupå råzboi.

Într-adevår, în legåturå cu epigramele numite „de laMarathon“, Pierre Amandry a evocat, într-un articol dinanul 1960, propaganda cimonianå, care utiliza într-omanierå foarte caracteristicå amintirile despre victorie:aråtînd cå doar a doua epigramå, gravatå cam la cinci-sprezece ani dupå prima, çi într-un spirit de rivalitate cuaceasta, glorifica victoria de la Marathon, în timp ceprimul text, epigrama A, era dedicat celui de-al doilearåzboi medic, Pierre Amandry data înainte de 465începutul unei polemici care opunea Marathonul Sala-minei çi „lupta stråmoçeascå“ hopliticå råzboiului navalçi luptåtorilor såi3.

În secolul al IV-lea, Isocrate va låuda politeiastrå-moçilor care întemeia „hegemonia terestrå pe ordineaperfectå de luptå (eutaxia), pe sophrosyne çi pe disciplina(peitharchia)“ luptåtorilor, în timp ce puterea (dynamis) pemare, care „nu crede în aceste virtuÆi, ci doar în tehnicilede navigaÆie“, çi care este contrarå autarhiei, i se va påreamult inferioarå4; în ce-l priveçte pe Platon, acesta vadenunÆa „ruçinea Salaminei“ çi imoralitatea unui råzboinaval care te învaÆå „så fugi cu acele fugi despre care sepretinde cå sînt lipsite de dezonoare“5. Dincolo de acestdiscurs despre valoarea eticå a luptei, este destul de uçorså recunoaçtem ostilitatea faÆå de un råzboi „egalitar“, açacum este cel naval, instrument recunoscut çi raÆiune dea fi pentru puterea politicå pe care o are nautikos ochlosla Atena.

Or, epigrama B, dedicatå maratonomahilor, inaugu-reazå aceastå instrumentalizare a etosului hoplitic çi a

205


O examinare atentå a acestor antiteze epuizeazå înfapt cele trei funcÆii fundamentale din ideologia tradi-Æionalå a societåÆilor indo-europene, anume suvera-nitate, råzboi çi abundenÆå7; utilizarea acestei schemeantitetice sugereazå o opoziÆie constantå çi absolutåîntre greci çi perçi.

Pornind de aici, ne-am putea întreba dacå nu cumvafiecare dintre atributele perçilor nu este doar jumåtateaunui binom, în care grecilor så le revinå opusul comple-mentar al calitåÆii relevate în descripÆia adversarului.

O analizå statisticå a cuvintelor care desemneazåmetale preÆioase în tragediile lui Eschil aratå cå Perçiieste de departe pe primul loc8. Chiar de la începutul piesei,corul descrie palatele de aur, polychrysoi edranoi, aleregilor (3), alaiul polychrysos al prinÆilor persani (9),Sardes45 çi Babilon (53) – cetåÆile de aur; Xerxes însuçi,vlåstarul de aur, chrysogonos, descendent din Perseu,cel care se nåscuse din ploaia de aur a lui Zeus (79 çiurm.), este încarnarea divinå a acestui metal preÆios.

Aça cum bine se çtie, aurul persan este o temå careapare atît de frecvent în tradiÆia greacå încît ne simÆimaproape constrînçi så-l evocåm ca pe un simbol alputerii Marelui Rege. Dacå ne-am reaminti fie çi numaimunÆii de aur pe care Aristofan îi evocå atît de ireve-renÆios în Acharnienii såi9, am realiza cu uçurinÆå cåaurul persan a fost o temå folcloricå pentru multå vremeçi cå nu putea lipsi dintre atributele ahemenide10. Fåråa-çi pierde deloc valoarea simbolicå çi ornamentalå,epitetul polychrysos çi motivul aurului persan intråîntr-o serie complexå de imagini coerente, care-i evocåpe duçmanii grecilor.

Cel mai apropiat corelat al temei aurului este motivulmulÆimii monstruoase a imperiului: polychrysos çi polyan-dros (33, 73) aratå ca douå faÆete ale aceleiaçi abundenÆeexcesive. Armata persanå cu armura de aur, magnificåçi ameninÆåtoare, este un dragon polycheir (82). Însåçiputerea regalå este identificatå cu aurul: corul, ca çi Atossa,subliniazå legåtura reciprocå çi indestructibilå dintremetalul preÆios çi monarhia perseidå11. Apårînd în modrepetat ca un atribut distinct al fiecåreia dintre cele trei

193


despre solidaritate, fie cå este vorba despre ceremoniilecomemorative amintite deja, fie despre efigiile monetareale Atenei15, care evocå miturile måslinului sacru, mate-rializare a ceea ce Platon numea naçterea „egalå“ a cetå-Æenilor, råsåriÆi, precum arborele sacru al Athenei, dinînsuçi påmîntul cetåÆii lor; isogonoi, deci isonomoi, încheiepseudo-discursul patriotic din dialogul Menexenos16.Acelaçi måslin, renåscînd miraculos din cenuça Acro-polei în ziua imediat urmåtoare incendierii cetåÆii17,anunÆase, ca un simbol al vitalitåÆii unei cetåÆi solidare,victoria de la Salamina.

Epigrama A omagiazå acea arete råzboinicå a luptå-torilor de la Salamina evocînd imaginea unei victorii cu-cerite, printr-un efort unic, pe påmînt çi pe mare; astfelînfåÆiçatå, victoria de Salamina cere ca onoarea de a fisalvat Atena çi întreaga Grecie så aparÆinå atît coråbiilor,cît çi falangelor. Astfel, epigrama råspunde direct între-bårilor ridicate de dezvoltarea flotei. Pentru cå mi se pareevident cå extinderea privilegiului råzboinic la cetåÆeniicare nu au nici censul, nici statutul hoplitic, nu a pusnumai probleme politice – sau, mai curînd, cå proble-mele nu s-au pus imediat ca probleme pur politice.

A doua zi dupå Salamina, luptåtorii flotei, acumråzboinici în sensul deplin al cuvîntului, nu au reven-dicat direct o cotå mai bunå de participare la viaÆa poli-ticå, ci mai întîi recunoaçterea valorii lor råzboinice çicivice. Epigrama A le acordå din plin arete çi kleos, çise înscrie astfel într-o dezbatere al cårei rezultat va fi,pînå la urmå, politic, dar care angajeazå, într-o manieråde o complexitate diferitå, ansamblul reprezentårilorprivind cetatea.

Un izvor care susÆine, dupå pårerea mea, aceaståinterpretare a epigramei A este textul, practic contem-poran, al Perçilor lui Eschil.

S-a încercat så se punå tragedia lui Eschil în legåturåcu evenimentele politice ale Atenei victorioase, în specialcu conflictul dintre politica lui Temistocle çi agresivitatea„cimonienilor“; pornindu-se, mai ales, de la rolul çters alvictoriei de la Marathon în înlånÆuirea episoadelor dramei,

208

ZOE PETRE

roage pe Darius så aducå la lumina zilei –ges enerthen esphaos– doar evenimente favorabile, esthla,çi så le påstrezepe cele rele în întunericul lumii subpåmîntene, gaiai...skotoi(221-223).

O analizå a primelor 225 de versuri ale tragediei per-mite astfel identificarea a douå serii de noÆiuni care aparrepetat într-o opoziÆie complementarå: atribute ca aur –luminå – zi – evenimente la lumina zilei – viaÆåsînt con-fruntate cu întuneric – noapte – lume subpåmînteanå –moarte. Putem recunoaçte în aceastå structurå o schemåde corespondenÆe pe care mai multe studii, în special celeale lui Vernant çi Detienne, le-au aråtat a fi caracteristicepentru configuraÆia organizårii logice din miturilegreceçti12.

Este foarte semnificativ, dupå pårerea mea, cå tocmaiîn acest punct al discursului dramatic, stichomythiaîidesemneazå pentru prima oarå pe duçmanii imperiului, peatenieni (Eschil ne spune textual în acest pasaj cå scopulråzboiului era cucerirea Atenei, în timp ce imaginea „lånciidoriene“ de la Plateea este o evocare mult mai palidå decîtmenÆionarea recurentå a cetåÆii-stat protejate de Pallas).Din råspunsurile corului aflåm cå Atena se aflå într-un felde Far West, tele pros dysmais anaktos Heliou phthinas-mathon(232), tocmai acolo unde apune prinÆul Helios, çicå ea are o armatå puternicå – chiar dacå nu pletoricå –(235 çi urm.) în timp ce toatå bogåÆia sa constå dintr-unizvor de argint, argyron pegen, un thesauros chtonos(238).

Evident, menÆionarea argintului atenian era un toposimperativ, tot aça cum era evocarea aurului cînd eravorba de perçi; în plus, ea reamintea o realitate cu careatît Eschil cît çi auditoriul såu erau familiari, mai alesatunci cînd era vorba despre lauda unei victorii caredepinsese într-o måsurå covîrçitoare de argintul de laLaurion. Totuçi, nu trebuie så uitåm conotaÆiile tradi-Æionale ale perechii de metale preÆioase, aur çi argint; açacum am încercat så dovedesc pînå acum, aurul, simbo-lizînd imperiul, era circumscris unui sistem de asocieriçi antiteze comun pentru gîndirea miticå, în care opoziÆiacomplementarå aur-argintexistå efectiv. În mitul hesiodic

195


modelului såu, båtålia din 490; virtuÆile pe care ea leglorificå – inima neînduplecatå, coeziunea çi ordinea debåtaie impecabilå, apårarea eroicå a citadelei (astu) –sînt chiar cele care, de la Tirteu6la Isocrate sau laPlaton, contureazå imaginea idealå a unei polisasoldaÆilor-cetåÆeni çi a unui råzboi rezervat unei elite dehopliÆi-proprietari, al cåror privilegiu militar – çi, prinacesta, privilegiu politic – este justificat în ideologiacimonianå. Aceastå primå versiune, deja conservatoare,a idealului unei republici dominate de hopla parecho-menoi, dominå elogiile çi chiar relatårile istorice7alebåtåliei de la Marathon, çi face din ea, chiar din primiiani de dupå råzboi, o temå de propagandå politicå:exaltarea Marathon-ului în dauna Salaminei este înepoca lui Cimon, dupå cum va fi çi în vremea lui Platon,dacå nu un mod de a fi de-a dreptul anti-democrat, celpuÆin unul de a nu fi democrat, çi de a refuza egalitateadeplinå, politicå çi råzboinicå, a tuturor cetåÆenilor.Astfel trebuie înÆeles spiritul celei de-a doua epigrame dela Marathon – la fel, de altfel, ca çi cel al întreguluicapitol din istoria Atenei care ar putea foarte bine så fienumit „cimonian“.

Mai mult decît o revançå în numele lui Miltiade çidecît o modalitate de a adåuga la gloria învingåtorului dela Eurimedon pe aceea de a fi fiul eroului din 490,insistenÆa propagandei pe tema victoriei de la Marathontrebuie explicatå prin implicaÆiile politice ale acesteiteme. Comemorarea acestei båtålii hoplitice în starepurå8alcåtuieçte, într-o anumitå måsurå, un diptic cu„tezeomania“9anilor 470-460, dupå cum sugereazå felulîn care este decoratå Stoa Poikile10. Jocul paralel alidentificårilor reuneçte aceste teme fundamentale ale„mitologiei politice“ într-o aceeaçi miçcare în careimaginea stilizatå a unui Marathon exemplar suscitå atîtexaltarea virtuÆilor hoplitice cît çi idealul aristocratic alkouros-ului eroic çi eroizat, o patrios politeiaîntr-unciudat aliaj cu o ideologie paritarå çi cu cel mai purorgoliu nobiliar – çi care, oricum, se acomodeazå celmult cu o versiune foarte restrictivå a unei isonomiitradiÆionale.

206

ZOE PETRE

funcÆii fundamentale – suveranitate, råzboi çi bogåÆie –,aurul este esenÆa imperiului ahemenid, simbolul însuçi alputerii persane. Faptul cå la sfîrçitul piesei maiestuoasaumbrå a lui Dareios oferå ultima imagine a splendoriiimperiale a aurului strålucind în tiara regalå – basileiontieras phalaron piphauskon (661) este expresia exactå acatastrofalei înfrîngeri suferite de cåtre perçi.

Caracterul preponderent vizual al imaginilor evocateîn parodos (cf. 22, phoberoi men idein; 48, phoberanopsin) conferå în mod implicit epitetului polychrysos çitermenilor înrudiÆi cu el o valoare similarå: strålucirea çiluminozitatea metalului preÆios sînt cele mai frapanteelemente ale acestei descrieri. Dînd glas anxietåÆilor saleîntr-un discurs foarte elaborat, regina rezumå tema bogå-Æiei luminoase atunci cînd spune cå un om fårå avere nustråluceçte, lampein, niciodatå pe måsura puterii sale(165-169). Pe de altå parte, contrastul dintre armataînzåuatå în aur, palatele polychrysoi çi „gîndurile negre“,melagiton phren, care-i tulburå pe båtrînii phylakes (144çi urm.) accentueazå valoarea vizualå a epitetelor derivatedin chrysos.

Avem, astfel, o primå secvenÆå de opoziÆii comple-mentare dintre aur ca echivalent al luminii çi epitete caîntunecat, mohorît; intrarea reginei în scenå, întîmpinatåde cor cu cuvintele: „luminå asemenea celei care serevarså din ochii zeilor“ (150 çi urm.: theon ison ophtal-mois phaos), rezumå schema parodos-ului în termeniisåi complementari: corul începe prin a vorbi desprepalatele de aur çi prin a descrie zilele tulburi care autrecut de la începutul expediÆiei, în timp ce regina însåçireaminteçte chryseostolmoi domoi (159) povestind despretemerile ei nocturne din cursul aceluiaçi interval de timp –pollois men aiei nykterois oneirasin/xyneim’ (176-178).Prevestirile de råu augur ale visului ei nocturn çi alesacrificiului fårå succes fac corul så încerce parcå såcorecteze evenimente în curs de desfåçurare çi så deose-beascå ceea ce este diurn çi pozitiv de lumea nefastå aîntunericului çi a nopÆii. Corul o sfåtuieçte pe Atossa såapeleze mai întîi la zei, apoi la påmînt çi la morÆi, çi så-l

194

ZOE PETRE

Dar la ce anume este opus exemplul Marathonului?Victoriile din 480 çi din anii urmåtori au dus, în fapt, laîntîietatea råzboiului naval faÆå de lupta terestrå; amputea oare, totuçi, så ne gîndim cå acest primat a fostproclamat chiar în acea vreme, çi cå, înainte de ideali-zarea Marathonului, victoria de la Salamina a fost izolatåpentru a se face din ea o luptå navalå exemplarå? Dacåexaminåm îndeaproape epigrama A, nu s-ar spune; açacum bine au observat atît Amandry, cît çi Hammond çialÆii11, aceastå epigramå glorificå în bloc al doilea råzboimedic – „luptåtorii care, pe jos, dar çi pe coråbiile iuÆi,pezoi te kai okyporon epi neon, au împiedicat întreagaGrecie så vadå ziua servituÆii“12.

Aceastå unitate a luptei pe påmînt çi mare esteîntr-adevår un fapt real al råzboiului – dar este ea oarenumai atît? În ce må priveçte, cred cå spiritul în care afost compuså epigrama A nu este atît de neutru pe cîtpare, çi cå ea indicå tot o intenÆie polemicå: arete çi kleos,despre care vorbeçte primul vers al textului, sînt acor-date în mod egal tuturor råzboinicilor cetåÆii, atît hopli-Æilor care au luptat pezoi, cît çi luptåtorilor de pe corå-biile iuÆi. Cred cå acestei imagini a råzboiului solidar çia unei victorii care dovedeçte vitejia tuturor cetåÆenilor ise va opune, cîÆiva ani mai tîrziu, versiunea cimonianåçi restrictivå a unui råzboi – çi a unei cetåÆi – unde doaradevåraÆii cetåÆeni-soldaÆi, hopliÆii, deÆin în cel mai înaltgrad o arete råzboinicå çi civicå.

Tema cetåÆii ateniene solidare în faÆa råzboiului este,trebuie så o recunoaçtem, dominantå în mårturiile pri-vind conflictul din 480; unanimitåÆii legendare a refuzu-lui de a se supune – care ar fi dus, se spune, la lapidareacelui care propunea acceptarea dominaÆiei persane – îicorespunde rechemarea tuturor ostracizaÆilor în cetateaameninÆatå. Aceste mårturii de concordie în faÆa peri-colului cu care patria se confrunta – atît de frecventevocate, çi pe bunå dreptate, în secolul al IV-lea13 – secontureazå deja în relatarea preliminariilor råzboiului decåtre Herodot14.

De altfel, o parte foarte importantå din imageriacivicå folositå de cetate imediat dupå råzboi vorbeçte

207


generale ale universului politic al cetåÆii çi de elaborareaconceptelor fundamentale ale ideologiei politice atenieneîn decada care a urmat celui de-al doilea råzboi medic. Unprim element ce meritå så fie remarcat este, dupå pårereamea, explicarea politicåa victoriei atenienilor asupra per-çilor: cetatea liberå, isonomicå, s-a dovedit a fi depozitaradreptåÆii, deci a suveranitåÆii autentice çi triumfåtoare, întimp ce hybris, pedepsitå de zei, reprezenta dorinÆa luiXerxes de a „înjuga“ cetatea, prin definiÆie liberå; supu-nerea mårii cu un „jug de vase“ nu este altceva decît ima-ginea concretå, hiperbolicå, a jugului sclaviei cu careImperiul Persan îi ameninÆa pe greci22. Chiar termenii încare problema este puså de cåtre Eschil dovedesc rever-sibilitatea acestui raÆionament: dacå cetatea guvernatå însistemul bazat pe isonomiameritå victoria, victoria, larîndul ei, consacrå excelenÆa çi dreptatea în polis. Echi-valenÆa dike-poliseste ratificatå de cåtre zei prin supremasancÆiune, cea a råzboiului victorios. Identitatea acestorconcluzii cu judecata lui Herodot asupra relaÆiei dintreisegoriaçi victoriile militare ateniene23– çi prioritatea lor–mi se par foarte sugestive.

Un al doilea aspect ar fi calitåÆile distinctive ale cetåÆiivictorioase: aça cum sînt ele accentuate de cåtre Eschil,ele se înscriu perfect în dezbaterea politicå atenianå dinanii 478-46024; aça cum doulosyneeste o starecaracteristicå sub un monarh ouch hypeuthynos,eleutheriaîçi are corelatul politic obligatoriu în euthynia,responsabilitatea politicå. Euthyniaeste înså çi untermen-cheie în confruntarea dintre gruparea lui Efialteçi cimonieni25. Chiar çi alternativa glorie indivi-dualå–glorie colectivåare o rezonanÆå specificå aceleiepoci: tocmai în acei ani, se va povesti mai tîrziu, Cimonprimise dreptul de a comemora victoriile sale tracice, cucondiÆia, scrie Eschine, ca „el så nu graveze numele såusau cele ale altor strategi pe piatrå, ci så facå epigramaca çi cum ar fi aparÆinut întregului demos“26.

Punctul de plecare al imaginilor lui Eschil estesistemul tradiÆional de reprezentåri, comun în gîndireamiticå, çi poetul opereazå chiar cu instrumentelecaracteristice pentru logica arhaicå, anume inversarea

200

ZOE PETRE

valorilor în opusul lor complementar. Dar el reorganizeazåîntreaga ierarhie a noÆiunilor tradiÆionale, fåcînd astfel dincetatea isonomicå piatra unghiularå a întregului sistem27.Evident, nu aç merge atît de departe încît så spun cå el areconsiderat în mod deliberat un sistem de referinÆå, pecare poate cå nici nu l-ar fi putut percepe ca atare; darmecanismul pe care el efectiv îl foloseçte pentru a-çi con-strui tragedia, afinitåÆile çi contrastele pe care le utilizeazåpentru a exprima a sa Perserdämmerung, decåderea impe-riului de aur ahemenid înfrînt de fapta colectivå a cetåÆii,råmîn semnificative pentru modul în care percepea el uni-versul çi valorile politice. Eschil este un martor-cheiepentru dimensiunile pe care reevaluarea criticå a catego-riilor mentale arhaice confruntate cu gama inovatoare deprobleme puse de cetatea democraticå le atinge în çi printragedie.

Note

1. P. Amandry, „Sur les épigrammes de Marathon“, înFestschrift K. Schuchardt, Baden-Baden, 1960, p. 4 çiurm.; P. Vidal-Naquet, „Une énigme à Delphes. À proposde la base de Marathon (Pausanias X, 10, 1-2)“, RH287(4), 1967, p. 281 çi urm.; Nicole Loraux, „Marathon oul’histoire idéologique“, REA75 (1-2), 1973, p. 13 çi urm.

2. Jacqueline de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970,pp. 55-58. Ea scria: „Avec les Perseson aurait dû avoir,normalement, une pièce de circonstance ou, comme ondirait aujourd’hui, une pièce engagée. Or, ce que nousavons est tout le contraire“ (p. 55). Ideea centralå a stu-diului meu este cå în Perçii avem o „pièce engagée“ (chiardacå ea nu este o „pièce de circonstance“).

3.Cf. tratarea acestei probleme de cåtre O. Hiltbrunner,Wiederholungs-und Motivtechnik bei Aischylos, Berna,1950, pp. 41-49.

4.În Mahabharata, arcul este acela care semnificå kosmos-ul unei armate organizate: cf. G. Dumézil, Mythe et épopée,1, Paris, 1968, p. 64, cu comentariul scurt dar interesantal lui J. Le Goff çi P. Vidal-Naquet, „Lévi-Strauss enBrocéliande. Esquisse pour une analyse d’un romancourtois“, în R. Bellour çi Cathérine Clément (ed.), Claude

201


Aflînd de la mesager cå Xerxes este viu çi vede lu-mina, zei kai blepei phaos, regina exclamå: „ceea ce-mispui aduce o mare luminå, phaos mega, în casa mea, çiziua strålucitoare, leukon hemar, dupå o noapte întu-necoaså, nyktos melanchimou“ (299-301). Dar realizåmbrusc cå ziua çi lumina se dovediserå fatale pentru perçi:explozia de luminå atunci cînd soarele s-a urcat pe cer laSalamina15, telegarii luminoçi ai zilei, leukopolos hemera(386) çi discul sclipitor, lampros, al soarelui care aprindeapele Strymon-ului (504), contrasteazå cu întunecimea,aparent salutarå, a nopÆii, doar pentru a anunÆa defiecare datå înfrîngerea armatei sclipitoare çi a imperiuluisolar al aurului. Singura luminå care mai licåreçte esteaceea a trecutului çi a morÆii. La începutul tragediei corulo îndeamnå pe reginå så-i implore mai întîi pe zei, theousde prostropais hiknoumene, apoi så ofere libaÆii påmîn-tului çi morÆilor, choas gei kai phthitois (215-220). Dupåce a aflat proporÆiile catastrofei, regina nu-i mai invocåpe zei, ci cheamå din adîncuri, la luminå, enerthen...ekphos (630), spiritul lui Dareios: libaÆii de lapte alb, strålu-citor, leukon...gala (615), de miere, pamphaes, çi de vinscînteietor, ampelou...ganos (615)16 sînt asociate cu fan-toma marelui rege purtîndu-çi tiara de aur çi sandalelesale sclipitoare de çofran (658-662).

Catastrofa armatei persane este astfel redatå prininversarea imaginilor din seria aur-luminå-viaÆå în serialor opuså çi complementarå întuneric-noapte-moarte. Înmitul hesiodic al vîrstelor, persistenÆa luminoaså, epichto-nianå a dinastiei regale de aur reprezenta corolarul suve-ranitåÆii drepte; dimpotrivå, lipsa de dike çi excesele mo-narhiei Ahemenizilor au dus, dupå Eschil, la cådereaimperiului. Utilizarea specificå a schemelor tradiÆionale,mai exact re-elaborarea lor în tragedie, capåtå astfel valoa-rea unei reflecÆii cu privire la cauze. Asemenea regilor dinvîrsta de argint, Xerxes îçi exercitå puterea în mod ires-ponsabil, ouch hypeuthynos (213); Zeus Basileus, protec-torul suveranitåÆii, devine Zeus Barys Euthynos (827 çiurm.)17, çi la rîndul såu, aurul persan capåtå atributelenegative ale vîrstei de argint.

197


Eschil, Salamina çi epigramelede la Marathon*

DUPÅ cum se çtie de multå vreme, råzboaielemedice nu au fost niciodatå – sau au fost prea puÆin – înconçtiinÆa grecilor un simplu eveniment militar saupolitic; înfruntarea emblematicå dintre arcul persan çilancea elenå, victoria obÆinutå de polis în aceastå nouåAmazonomahie, çi triumful libertåÆii asupra sclaviei auconferit repede faptelor o aurå simbolicå; în egalåmåsurå, ordinea realului çi cea a imaginarului au fåcutdin aceste råzboaie atît un moment crucial al istorieigreceçti, cît çi cel mai durabil dintre miturile politice aleelenitåÆii.

Mai ales la Atena, çi din raÆiuni evidente, manifes-tårile acestei valorizåri ideale a victoriei se înmulÆesc:monumente, discursuri çi ceremonii, care comemoreazåfårå încetare istoria recentå a cetåÆii, sînt dovezi aleunanimitåÆii care amplificå prezentul la dimensiunileepopeii.

Instituirea funeraliilor publice pentru luptåtorii morÆipe cîmpul de luptå, imediat dupå sfîrçitul råzboaielormedice1, exemplificå în cel mai înalt grad aceastå trans-formare a victoriei în mit civic; reluînd pe seama cetåÆiitradiÆia eroizantå a jocurilor funerare, o ceremonie, epi-taphia, pune în joc toate simbolurile ateniene2. Discursulfunebru, punctul central al acestui patrios nomos inovatprin cuvîntul public, çi replica explicitå a gesticulaÆieifunebre din ceremoniile funerare private, se organizeazåîn jurul unei duble evocåri a virtuÆilor trecute çi prezenteale cetåÆenilor; a doua temå obligatorie, dupå miturilefondårii Atenei, este cea a råzboaielor medice, echiva-

204

are corespondent în tabåra greacå numai în nume de zei,de båtålii çi de cetåÆi; victoria grecilor este o realizareperfect anonimå çi colectivå. Enumerarea solemnå aprinÆilor persani nu este decît o listå de umbre, în timpce lauda poetului conferå nemurire realå Atenei, Sala-minei çi faptei comune a cetåÆenilor lor.

Astfel, din tragedie apare o imagine en creuxa cetåÆii-stat greceçti victorioase, înzestratå cu toate atributelepozitive care, aparent, ar putea aparÆine Imperiului Persan:adevåratå bogåÆie, eroism matur opus atît nemåsurii,hybris, infantile a lui Xerxes, cît çi decrepitudinii con-silierilor såi, autoritate çi eroism colectiv întemeiate peeuthyniaçi pe libertate. În contrast cu ireversibila curgerea timpului care copleçeçte înfrîngerea perçilor, faptaatenienilor existå doar într-un timp ideal çi incoruptibil,acea zi unicå, mia hemera(431), a victoriei. Formå nece-sarå a voinÆei lui Zeus Basileus, lipsitå de orice determinarecontingentå, victoria greacå apare ca o expresie esenÆialåcontrastatå cu imaginea multiformå çi perisabilå a puteriipersane. În opoziÆie cu armata aflatå în marçul ei înspåi-mîntåtor cåtre dezastru, fapta helenicå iese din domeniuldevenirii çi råmîne turnatå în tiparul etern al victoriei.

În ciuda tuturor aparenÆelor, cercetarea mea nu afost construitå ca o investigaÆie în istoria literarå, ci ca oreconstruire a unei imagini a cetåÆii çi a unei proto-reflecÆii politice, ca så spun aça, în teatrul lui Eschil.Cred cå aceastå abordare a fost impuså de naturaparticularå çi de limbajul specific al tragediei, a cårorsemnificaÆie pentru evoluÆia gîndirii asupra cetåÆii – çiasupra antonimelor sale – nu poate fi înÆeleaså din cîtevaaluzii trecåtoare çi îndoielnice la evenimentele politicecurente, ci doar din decodarea contribuÆiei lui Eschil larestructurarea universului mental tradiÆional în termeniiînçiçi ai experienÆei politice a Atenei secolului al V-lea.Generalizarea prin mit, aça cum este fåcutå de tragedie,impune în mod firesc decodarea structurilor mitice cu-prinse în text, çi aceasta este ceea ce am încercat så fac.

Încheind aceastå analizå, am så spun cîteva lucruridespre modul specific în care Perçiise leagå de problemele

199


Lévi-Strauss. Textes de et sur Claude Lévi-Strauss, Paris,1979, p. 275.

5. P. Vidal-Naquet, „Le chasseur noir et l’origine de l’éphébieathénienne“, Annales (ESC)23, 1968, p. 103 çi urm.; idem,„La tradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.),Guerre, pp. 164-166.

6. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 42 çi urm.7. Sper cå am argumentat acest punct de vedere într-o notå:

„Sur un schéma trifonctionnel dans les «Perses» d’Eschyle“,RRH18(2), 1979, pp. 353-358.

8. P.G. Maxwell-Stuart, „Gilded Euripides“, PP26, 1971, p. 5çi urm., care subliniazå „abuzul“ intenÆionat de referiri laaur în Perçii(p. 7).

9. Ar., Ach.81 çi urm.10. Cf. çi epigrama Diehl, 2, 88 a.11. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 43 çi urm.12. J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races. Essai

d’analyse structurale“, în Vernant, Mythe et pensée,pp.27-29; Detienne, Maîtres,pp. 21-27; 71-73; 134-135.Cf. çi L. Gernet, „La notion mythique de la valeur enGrèce“, în Gernet, Anthropologie, pp. 119-125 çi „La citéfuture et le pays des morts“, ibidem, pp. 139-152.

13. Hes., Op.118-123; cf. Pi., O.1, 1 çi urm.; Pl., R.413.14. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 49.15. Cf. çi argumentele mele din RRH17(2), 1978, p. 329 çi

urm.16. Pentru conotaÆiile strålucitoare ale lui ganosvezi E., Ba.

261; 283 çi H. Jeanmaire, Dionysos. Recherches sur le cultede Bacchos, Paris, 1950, p. 27 çi urm.

17. Vezi importantele concluzii ale articolului lui R.P.Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS93, 1973,pp. 210-219; argumentele autorului nu evidenÆiazå relaÆiadintre iresponsabilitatea monarhiei lui Xerxes çi epitetuleuthynosaplicat lui Zeus.

18. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 46, observå antiteza originarådintre tînårul Xerxes çi båtrînii consilieri înÆelepÆi, dar nuinversarea ei.

19. Hes., Op.130-133; cf. Th.234-236 despre båtrîneÆe fåråsophrosyne.

20. A.R. 4, 1306 – cf. 2, 829 çi urm.; vezi M. Detienne, op. cit.,p. 21.

202

ZOE PETRE

Pe de altå parte, refuzul de a te supune dominaÆieieste egal cu dike. Însuçi tipul de suveranitate fårå sclavie,care este esenÆa cetåÆii-stat, este sancÆionat de victorie,conferind argintului atenian virtuÆile perene çi pozitiveale aurului çi ale adevåratei basileia.

Conform aceleiaçi tradiÆii hesiodice, demonii epich-tonieni ai vîrstei de aur erau phylakes ai regalitåÆiidrepte. Båtrînii nobili persani, phylakes (1; 444) ai uneimonarhii abuzive çi ai unor palate fårå rege, se plîng cåau o viaÆå prea lungå, makrobiotos aion (263 çi urm.), devîrsta neputinÆei çi de lipsa de autoritate. Cei care, laînceputul piesei, påreau så fie båtrîni înÆelepÆi care mo-derau ardoarea juvenilå a lui Xerxes, devin acum, lasfîrçitul ei, båtrîni epuizaÆi care deplîng consecinÆelenesåbuirii copilåreçti a lui Xerxes18. Aceeaçi pereche:copilårie iresponsabilå/senilitate se gåseçte la Hesiod,care ne spune cum oamenii vîrstei de argint vegetautimp de un lung secol ca paides nepioi pentru a devenibrusc senili la pubertate (hebe), sortiÆi apoi så treacådirect în stadiul larvar de demoni hypochthonioi19. Astfeltransformarea inversatå a aurului în argint este completå:dacå aurul persan este înzestrat cu toate valorile negativeale vîrstei de argint, întreaga valoare a suveranitåÆii drepteeste implicit atribuitå argintului atenian.

O ultimå sugestie în aceastå direcÆie: în sistemultradiÆional de reprezentåri, antinomia viaÆå/moarte îçiare corespondentul în perechea amintire/uitare, în carememoria glorioaså este echivalentul nemuririi, constantasociatå cu temele aurului çi luminii, în timp ce uitareaapare sub forma anonimatului çi a dispariÆiei completeîn Æinuturile subpåmîntene ale morÆii. Gloria individualåa eroilor cîntaÆi de cåtre poet, ale cåror nume au parte deo nemurire veçnicå, este opuså uitårii anonime – argo-nauÆii lui Apollonios din Rhodos se tem så nu moarånonymoi, nenumiÆi çi necunoscuÆi de cåtre urmaçi20.

În Perçii, o lungå çi sonorå înçiruire de nume ale unoriluçtri çefi persani: Pharandakos çi Susas, Artembares çiHystaichmas, Pelagon, Agdabatas, Lilaios çi mulÆi alÆii,deschide çi închide tragedia21. Acest „catalog persan“ îçi

198

ZOE PETRE CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

21. Cf. E.B. Holtsmark, „Ring-composition and the Persae ofAeschylus“, SO 45, 1970, pp. 5-23 çi R.P. Winnington-Ingram, op. cit., p. 40.

22. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 44.23. Hdt. 5, 78.24. Vezi nota 1.25. Vezi Arist., Ath. 25; cf. Zoe Petre, „Quelques problèmes

concernant le développement de la pensée démocratique àAthènes“, St.Cl. 11, 1969, p. 41.

26. Aeschin. 3, 183-185; cf. Plu., Cim. 7, 4-7. Vezi A. W. Gomme,„The Eion Epigram“, CR 1948, pp. 5-7.

27. La aceeaçi concluzie a ajuns, pentru Orestia, Pierre Vidal-Naquet în al såu „Chasse et sacrifice dans l’Orestied’Eschyle“, acum în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tra-gédie, p. 135 çi urm.

soarelui, pe aripa dreaptå – aripa privilegiatå a lupteihopliÆilor40– nu surprinde duçmanul prin viclenie, ciprintr-o ordine perfectå la care acesta nu se açteptadeloc41. Peanul solemn care deschide lupta, paian...semnon(v. 394), anunÆå cå elenii se pregåtesc curajos,eupsychoi thrasei(v. 395), så angajeze o macheordonatåde un kosmosimpecabil42. Spiritul de disciplinå –peitharchoi phreni(v. 374) – în care grecii se pregåtesc deluptå, çi care face ca pînå çi noaptea care precede luptaså împrumute virtuÆile „diurne“ ale unui råzboi hoplitic43,ordonarea perfectå a unei flote unde „fiecare pluteçte înrîndul såu“, pleousi d’hos hekastos en tetagmenos(v.381),fårå a încerca nici un atac furiç, kryphaion ekploun, sîntcauza însåçi a strålucitei victorii a elenilor care, lalumina zilei, råspîndesc panica çi deruta în rîndurileperçilor, obligaÆi så fugå în dezordine44çi så piarå ruçi-nos de cea mai dezonorantå moarte45.

Valorile contrastante ale unei lupte hoplitice se re-cunosc cu uçurinÆå; de o parte disciplina, peitharchia,ordinea, kosmos, taxis, vitejia, eupsychia46, care obÆinvictoria çi care salveazå „patria, sanctuarele zeilor çimormintele stråmoçilor“47, fåcînd astfel manifestå rela-Æia privilegiatå care, chiar çi pe mare, îi uneçte aceçtiluptåtori cu påmîntul cetåÆii lor48; de cealaltå, phobos,panica49, fuga în dezordine, akosmos... phyge50, ruçi-nea çi dezonoarea51.

Este foarte adevårat cå la începuturile sale strategianavalå çi-ar fi putut împrumuta mijloacele – çi vocabu-larul – din fondul tradiÆional al luptei hoplitice. DarEschil nu se mårgineçte la detaliile tehnice çi la fapte; elconferå ethos-ul çi gloria luptei tradiÆionale unei victoriicare le egaleazå, în ochii såi, atît pe cea de la Marathon,cît çi pe cea de la Plateea. Coråbiile de la Salamina apåråpåmîntul Atenei cu acelaçi curaj cu care, zece ani maidevreme, o fåcuserå hopliÆii lui Miltiade. Este semni-ficativ cå, dacå în versurile epigramei B, consacratågloriei maratonomahilor, sînt subliniate virtuÆile celorcare, cu o inimå statornicå, au apårat porÆile cetåÆii –contrar luptei de la Salamina, care nu a putut cruÆa

212

ZOE PETRE

Principiul suveranitåÆii supreme încarnate de mo-narhii isotheoiai perçilor este o temå recurentå a tragediei:atît simbolurile regale – de la palatele de aur evocate înprimele versuri de cåtre båtrînii din cor3, la tiara luiDarius care se iveçte din întunericul mormîntului4– cîtçi puterea supraomeneascå a Marelui Rege, megasbasileus5, „asemenea zeilor“6, descendent al dinastiei di-vine a Perseizilor7, ale cårui fapte de seamå sînt reamin-tite solemn de umbra megauchesa Ahemenidului8,contureazå imaginea unei puteri imperiale nelimitatecare supune întreaga Asie jugului såu9çi în faÆa cåreiatoÆi se prosterneazå10. VeneraÆia impuså de aceaståsuveranitate absolutå, ouch hypeuthynos11, a unui regeståpîn al supuçilor/sclavilor såi este opuså în modexplicit principiilor suveranitåÆii greceçti, incompatibilåcu servitutea: fårå rege-påstor, poimanor12, fårå ståpîn,despotes, elenii nu sînt nici douloi, nici hypekooifaÆå denimeni13, iar visul Atossei, dominat de contrastul celordouå încarnåri ale Asiei çi Greciei14, subliniazå aceaståopoziÆie fundamentalå dintre cei doi adversari la nivelulimaginilor suveranitåÆii.

Råzboiul perçilor este, de asemenea, în contrast ab-solut cu råzboiul grecilor. Armata pedestraçilor persani15

se opune trierelor greceçti; marea este în asemenea må-surå domeniul elen prin excelenÆå, încît acelaçi jug cucare Xerxes vrea så înlånÆuie Grecia supune, într-o nele-giuitå orbire, strîmtoarea Helle16. Într-un mod încå çi maimetaforic, imaginilor somptuoase care evocå armata luiXerxes cu zale de aur li se opune abstracÆia unei forÆeelene care se înfåÆiçeazå doar prin acÆiunile çi prin victo-ria sa. Dar contrastul explicit çi constant care defineçtecele douå armate este cel dintre lance çi arc. La început,comandanÆii (tagoi) perçilor..., arcaçi triumfåtori – toxo-damantes17, çi prinÆii mysieni, „nicovale ale lancei“, carevor så încåtuçeze Grecia în jugul sclaviei18, sînt cei careevocå opoziÆia dintre arcul persan çi lancea hopliÆilor.Aceeaçi opoziÆie este clar exprimatå de cåtre cor, care-levocå, împotriva „eroilor iluçtri ai lancei“, pe Ares toxo-damnon19, întrebîndu-se cu îngrijorare dacå „arcul, arma

221


s-a încercat înÆelegerea ei ca un text ostil lui Cimon çifavorabil lui Temistocle18.

Fiind de acord, în principiu – dar din motive foartediferite de cele pe care le-am evocat –, cå Eschil repre-zintå un punct de vedere cu totul contrar celui al pro-pagandei cimoniene, mi se pare foarte evident cå, dacåcel ce va alege så se numeascå maratonomah19 nu maiinclude, în relatarea dezastrului de la Xerxes, înfrîngereasuferitå zece ani mai devreme de cåtre Datis çi Artaferne,aceasta se întîmplå nu pentru cå ar crede cå Marathonulnu a fost important – sau, çi mai råu, fiindcå vrea caauditoriul såu så creadå acest lucru. Printre detractoriigloriei Marathonului – puÆin numeroçi, ce-i drept, dar care,asemenea lui Teopomp20 recunoçteau cå sînt exasperaÆide elogierea neîncetatå a acestei victorii simbolice aAtenei – s-ar fi putut numåra, la limitå, Herodot21, darnu Eschil. Poetul nu opune Marathonului Salamina, ciînÆelepciunea Båtrînului Rege nebuniei tînårului Xerxes;înfruntarea dintre sophrosyne a lui Darius çi hybris afiului såu este un resort decisiv al dramei, çi din aceaståcauzå Eschil a ales så nu insiste asupra primului råzboimedic. Aceastå alegere nu se justificå printr-o preju-decatå partizanå, ci prin raÆiunile interne ale unei dramecare nu putea satisface în acelaçi timp exigenÆele istorieiçi cele ale unei viziuni tragice asupra problemelor puterii,regalitåÆii çi justiÆiei.

Pînå la urmå, dacå este adevårat cå båtålia de la Sala-mina este un moment culminant al tragediei, el nu estesingurul, deoarece aceastå primå catastrofå e urmatå,într-un crescendo tragic, atît de ciudatul episod în careStrymon-ul este îngheÆat de o iarnå aoron, în afara tim-pului22, cît çi de victoria hopliticå de la Plateea, solemnanunÆatå de umbra lui Darius23; coråbiile, lånciile çi zeiiparticipå astfel în egalå måsurå la dezastrul persan.

Un studiu sistematic al temelor recurente ale trage-diei scoate în evidenÆå, într-adevår, o structurå de an-samblu organizatå în jurul acestei triple înfrîngeri, çicare revelå, într-o înlånÆuire caracteristicå, implacabila

209


nea måsurå încît regina nu reuçeçte så înÆeleagå „cum arputea ei så reziste“ (v. 243) çi se gîndeçte cu nedumeritåneliniçte la teribila amintire a victoriilor lor (v. 245).

Sosirea mesagerului – care urmeazå imediat dupådialogul pe care l-am analizat – çi veçtile pe care el leaduce sînt replica exactå a stihomitiei. Primele salecuvinte anunÆå „Æinuturilor Persiei, adåpost de o bogåÆie(ploutos) infinitå (v. 250), dezastrul care a nimicit fericirea(olbos), care a doborît çi distrus floarea Persiei“ (v. 252)29:armata barbarå a pierit în întregime (v. 255). BogåÆiaexcesivå a imperiului s-a dovedit periculoaså, iar aurulsåu a împrumutat valorile negative ale neamului çi vîrsteide argint30. Cel de-al doilea stasimon este dominat detema sterilitåÆii: Æinut al femeilor fårå soÆ (monozygoi)31 çial båtrînilor neputincioçi, Asia este golitå de bårbaÆi(ekkenoumena) (v. 550), iar floarea sa (anthos, hebe)32,este nimicitå. Din toatå armata sa înzåuatå în aur,Xerxes nu aduce înapoi decît o tolbå, cîteva sågeÆi33 –precum çi litania prinÆilor cu nume somptuoase care aupierit în luptå.

Regele mai tråieçte, dar regalitatea a pierit: Xerxeseste un pais, un copil care bate cîmpii34; acest basileuscare nu trebuise niciodatå så dea seama pentru acÆiunilesale (ouk hypeuthynos) este de fapt un iresponsabil,pedepsit de Zeus Euthynos Barys, zeul SuveranitåÆii,care „obligå så i se dea seama în mod cumplit“ (v. 827çi urm.). Un rege tremurînd çi infantil, în zdrenÆe35, oreginå fårå suitå36, un cor de båtrîni nåuciÆi care se plîngcå au tråit prea mult37 – acest imperiu fårå bårbaÆi esteo regalitate neputincioaså: basileia | gar diololen ischys(v. 590). Doar în lumea de dincolo de mormînt, înco-ronînd umbra unei fantome, mai stråluceçte tiara regalåa Ahemenizilor (v. 661 çi urm.).

Aceastå descriere a unei înfrîngeri – totale, pentru cåea este manifestå la cele trei niveluri fundamentale alefuncÆiilor unei societåÆi – implicå un triumf la fel de totalal învingåtorilor. Ceea ce marcheazå caracterul absolutal victoriei elene este tocmai pråbuçirea principiului desuveranitate iresponsabilå confruntat cu cetatea çi cu

224

ZOE PETRE

despre coråbiile greceçti care ouk aphrasmonos| kykloiperix etheinon32, dar aici se opreçte orice sugerare aingeniozitåÆii în descrierea båtåliei. Orice s-ar spune,daimon-ul alastorcare i-a învins pe perçi nu este unTemistocle deghizat çi înçelåtor, ci o forÆå de dincolo caretulburå spiritul Regelui. Victoria nu este aduså atît destratagema evocatå în versul 355, cît de valorile opusedolos-ului, de virtuÆile proprii unei mache, lupta loialå çicurajoaså a hopliÆilor. În orice interpretare tradiÆionalå,opoziÆia celor douå domenii – cel al luptei faÆå în faÆå çicel al stratagemei – este un element constitutiv al ideo-logiei råzboinice, dupå cum se vede încå din povestealupului Dolon, replicå secretå, înçelåtoare – çi învinså –a vitejiei eroilor „din plinå zi“33, precum çi în antitezadintre vicleçugurile efebice çi lupta loialå a adultului,care reia pe seama cetåÆii çi a falangei polaritåÆile vechilorscenarii iniÆiatice34. De altfel, cele douå embleme care seînfruntå chiar în textul Perçilor; arcul iranian çi lanceaelenå35, nu sînt decît o versiune particularå a acesteiopoziÆii, fiindcå lancea este arma hopliticå prin exce-lenÆå36, în timp ce arcul este instrumentul unui råzboiînçelåtor çi efeminat37.

La Platon, ca çi la Isocrate, råzboiul maritim este otehnicå ce pune în valoare abilitatea ingenioaså (metis)a luptåtorului: acesta este de altfel argumentul principalal unei condamnåri morale care opune manevrelor corå-biilor – la periplousçi diekplousale unui råzboi care esteo artå savantå çi întortocheatå38, care evocå imaginileînspaÆiu ale unei circularitåÆi aparÆinînd vicleçugului,dolos39– frontalitatea çi puritatea linearå, ca så spunemaça, ale unei conduite hoplitice fåcute pe de-a-ntreguldin spirit de dreptate, din ordine, din disciplinå, çi carerealizeazå pe cîmpul de luptå un fel de aliniere stoichedoncare se regåseçte în toate reprezentårile arhaice alecetåÆii celor asemenea (homoioi).

Salamina, victoria-model a råzboiului naval, estetotuçi descriså de cåtre Eschil în termenii proprii uneimachehoplitice: aceastå luptå care începe, la råsåritul

211


care loveçte de la distanÆå, e cel care triumfå, sau forÆalancei este cea care a învins?“20.

Or, cum prea bine se çtie, în mentalitatea greacåarcaçul nu este doar un råzboinic diferit de hoplit a cåruilance, s-ar putea spune, este emblema sa: el este chiarantonimul pedestraçului grec, pentru cå ethos-ul såuråzboinic este diametral opus comportamentului hoplitic.Viclenia evazivå a arcaçului este contrarå luptei deschiseîn care se afirmå virtutea bårbatå (arete) a hoplitului,îndemînarea celui care mînuieçte arcul se opune erois-mului disciplinat çi deliberat al falangei. Råzboiul hopliticîntrupeazå virtuÆile virile ale cetåÆeanului, iar toxoda-mantesnu sînt decît råzboinici barbari sau efeminaÆi21:cum spunea atît de bine Aristotel, cele douå noÆiuni sînt–sau nu lipseçte mult pentru a fi – echivalente22, iar echiva-lentul mitologic al înfrîngerii perçilor în arta monumentalådin vremea lui Eschil este adesea Amazonomachia, victorialui Tezeu asupra fecioarelor råzboinice.

Cea de-a treia funcÆie – bogåÆia çi abundenÆa – apareîn forme la fel de contrastante la cei doi adversari. Impe-riul polychrysos, armata „înmuiatå în aur“23a perçilor,cu suveranul ei, nåscut din neamul de aur, chryso-gonou|geneas isotheos phos(v. 79 çi urm.), este unÆinut în care ploutosçi olbosse întîlnesc24. AbundenÆa debårbaÆi completeazå aceastå bogåÆie fårå måsurå:alternativ, armata persanå este numitå polychrysos(v. 9,45, 53) çi polyandros25, iar mulÆimea (plethos) råzboi-nicilor care se supun Marelui Rege face ca acesta så paråun dragon polycheirçi polynautas, cu mii de braÆe çi cumii de coråbii, påstor divin al unei monstruoase turmeumane26.

Existå un contrast absolut între acest Eldorado alabundenÆei çi påmîntul grecesc, atît de sårac încît nupoate hråni decît puÆini oameni (v. 790-797). Acestsistem de opoziÆii este oarecum recapitulat sintetic înstihomitia din versurile 235-245, unde succesiuneaîntrebårilor puse de reginå realizeazå un adevårat cres-cendotrifuncÆional, dacå pot spune aça: Atossa întreabåmai întîi dacå Atena dispune de o armatå „bogatå în

222

ZOE PETRE

succesiune de dezastre care, atît pe mare cît çi pe uscat,în prezent, precum çi în ordinea imuabilå a timpuluizeilor, face necesarå çi comprehensibilå victoria elenilorçi cåderea puterii iresponsabile a lui Xerxes; de trei orifatalå, aceeaçi luminå a „zilei unice“, mia hemera de laSalamina24, stråluceçte asupra victoriei de la Plateea25

çi aruncå imensa armatå în apele Strymon-ului26. Atîtcoråbiile cît çi lancea sînt instrumentele aceleiaçi înfrîn-geri, cea pe care Zeus Euthynos27 o impune ståpînuluiouch hypeuthynos28 al Imperiului.

Dar, recitind relatarea båtåliei de la Salamina, sîntemsurprinçi de faptul cå douå serii de imagini se suprapunpentru a descrie aceastå zi glorioaså pentru Elada.Fundalul, ca så spunem aça, este cel evocat de mare:repetarea fatidicå a cuvîntului naus, cu peste 30 deapariÆii ale cuvîntului propriu-zis çi ale derivatelor saleîn 170 de versuri (de la 302 la 472), precum çi numeleinsulei çi cel al lui Ajax, eroul acesteia29, se adaugåmetaforelor pescuitului maritim, culminînd cu celebraimagine a perçilor uciçi „ca tonii ... vårsaÆi din plaså,împreunå cu resturi de vîsle“30.

Pe fondul acestei orchestråri marine, ca så spunemaça, a episodului, se desprinde totuçi o altå temå domi-nantå: pentru cå relatarea mesagerului descrie båtåliapropriu-ziså în termenii tradiÆionali ai luptei hoplitice.Pentru Eschil, ca çi pentru Herodot, victoria a fost asi-guratå mai ales pentru cå perçii au fost surprinçi deatacul grecilor atunci cînd ei credeau cå nu aveau altcevade fåcut decît så urmåreascå o retragere dezordonatå aflotei aliate. În relatarea lui Herodot, dupå cum se çtie,duçmanul este înçelat de vicleçugurile ingenioase ale luiTemistocle: un trådåtor fals, manevre false, un întregarsenal de doloi sfîrçeçte prin a-l convinge pe Xerxes cåadversarul såu este gata så fugå, ceea ce, cu aceeaçiingeniozitate, obligå coråbiile din Peloponez så accepteofensiva31.

Or, este foarte semnificativ, cred, cå în interpretarealui Eschil, viclenia çi abilitatea înçelåtoare nu joacåaproape nici un rol: poetul vorbeçte, este adevårat,

210

ZOE PETRE

bårbaÆi“ – andropletheia stratou (v. 235); råspunsul co-rului este destul de ambiguu – „aça cum este ea, aceaståarmatå a fåcut mult råu mezilor“ – çi, refuzînd grecilornumårul, subliniazå calitatea lor. Cea de-a doua între-bare a reginei se referå la bogåÆia atenienilor – ploutosexarkes domois (v. 237); çi aici replica este negativå înraport cu perçii: corul spune cå „ei au un izvor deargint – argyrou pege, tezaur pe care li-l påstreazåpåmîntul“ (v. 238).

Un råspuns negativ, fårå îndoialå, pentru cå argintulreprezintå, în codul mitologic pentru care stå mårturiedeja Hesiod, o valoare opuså aurului regal cu care sîntîmpodobiÆi atît de abundent perçii27. De altfel, aceaståtemå a imperiului polychrysos confruntat cu Atena bo-gatå în argint capåtå în tragedie semnificaÆia autonomåa unui mitem constitutiv ale cårui recurenÆe permit odecodare coerentå a ansamblurilor de imagini. Pentrumoment, trebuie så reÆinem aceastå confruntare a abun-denÆelor care-i opune pe greci çi pe perçi la dublul nivelal celei de-a treia funcÆii.

Valorile opuse ale domeniului råzboiului sînt deasemenea clar exprimate: regina întreabå corul dacå sevede în mîinile atenienilor „sågeata care întinde arcul“(toxoulkas aichme), çi råspunsul este negativ: „oudamos(deloc), ci spade pentru lupta corp la corp çi scuturi“ (240);contrastul subliniazå nu atît realia militare (aici nu lanceaîi deosebeçte pe greci, ci spada), cît stilul çi etica celor douåmoduri de a purta råzboiul, unul direct çi faÆå în faÆå –mache, celålalt la distanÆå, folosind aceastå armå a laçilorcare este, pînå la urmå, arcul.

În sfîrçit, dialogul atinge „funcÆia de suveranitate“; laîntrebarea Atossei: „Cine le este poimanor, regele caredominå (epesti) çi care este ståpînul (kapidespozei)armatei?“ (v. 241), corul råspunde cu replica celebrå: „einu sînt sclavi (douloi), çi nici supuçi (hypekooi) faÆå denimeni“ (v. 242).

La toate nivelurile, armata atenianå – sinecdocå aEladei, aici ca çi în alte pårÆi ale tragediei, ceea ce nueste fårå urmåri pentru interpretarea pe care Eschil o dåråzboiului28 – reprezintå contrarul perçilor, într-o aseme-

223


Theseion-ul „a fost întemeiat dupå båtålia de la Marathon(sublinierea îmi aparÆine), atunci cînd Cimon, fiul luiMiltiade, a devastat Scyros“ (1, 17, 6; cf. D.S. 4, 62, 4;Harp. çi Suid, s.v. Polygnotos; Schol. Ar. Pl.627.

10. Paus. 1, 15, 1-3; Aeschin. 3, 186; Schol. in Ar.3, p. 566Dindorf; cf. H. Herter, „Theseus der Athener“, RhM88,1939, pp. 290-292 çi passim; L. Shoe Meritt, „The StoaPoikile“, Hesperia39, 1970, pp. 233-264.

11. P. Amandry, op. cit.; N.G.L. Hammond, op. cit., p. 23 çiurm.

12. Epigrama A.13. Cf. tema solidaritåÆii civice la Isocrate, Areopag.,passim;

reluatå çi de Aristotel, Ath. 23, 4.14. Hdt. 7, 79.15. Cf. G. Starr, Athenian Coinage 480-449 BC, Oxford, 1970.16. Pl., Mx. 239 a.17. Hdt. 8, 55. Pentru semnificaÆiile mitului vezi M. Detienne,

L’Olivier: un mythe politico-religieux, în Finley (ed.), Terre,pp. 293-306.

18. A.J. Podlecki, The Political Background of AeschyleanTragedy, Ann Arbor, 1966, pp. 9-25 (cf. p. 12: „Aeschylusis helping Themistocles in a contest of mythological pro-paganda“), reluînd concluziile lui R. Lattimore, „Aeschyluson the Defeat of Xerxes“, înStudies presented to W.A.Oldfather, Urbana, 1943, p. 79 çi urm. Aceastå opinie nueste ineditå – cf. M. Croiset, Eschyle. Études sur l’inventiondramatique dans son théâtre, Paris, 1928, p. 78 çi urm.;P.Mazon,„Notice“, în Eschyle,Tragédies [CUF], p. 55 çiurm.; G.J. de Vries, „Le thème des Perses“, Mnemosyne.ser. 3, 12 (2), 1944, p. 317 çi urm. – dar ea a fost destul dedes contestatå – cf. W. Jaeger, Paideia, 3, New York, 1944,p.239 çi urm.; H.D.F. Kitto, Greek Tragedy3, p. 36; Jacque-line de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970, p. 56.

19. Vita A.10 – alken d’eudokimon Marathonion alsos an eipoi| kai bathychaiteis Medos epistamenos.

20. Theopomp. Hist., FGrH, 115 F 153.21. Cf. Plu., De malign. Her.22. A., Pers. 495 çi urm.; cf. interpretarea lui H.D.F. Kitto,

op.cit., p. 40.23. Pers. 815-820, cf. 807 çi 818 çi urm.; pentru R.P.

Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS93, 1973,pp. 210-219, ca çi pentru R. Di Virgilio, Il vero volto dei

216

ZOE PETRE

Persiani di Eschilo, Roma, 1973, episodul de la Plateea estepunctul culminant al tragediei.

24. Pers. 429; opoziÆia luminå/tenebreçi zi/noaptejoacå unrol foarte important în sistemul de imagini al tragediei:lumina vesteçte, de fiecare datå, înfrîngerea perçilor –cf.pentru Salamina, 386 çi urm.

25. Cf. Pers. 805-820.26. Pers. 501-506.27. Pers. 827 çi urm. – Zeus toi kolastes ton hyperkompon

agan| phrouematon epestin, euthynos barys– VeziR.P.Winnington-Ingram, op. cit.

28. Pers. 212 çi urm. – praxas men eu thaumastos an genoit’aner,| kakos de praxas ouch hypeuthynos polei.

29. Pentru frecvenÆa cuvîntului nausçi a derivatelor sale cf. çiA.J. Podlecki, op. cit., p. 12 çi urm.; menÆionarea Salamineiçi a lui Ajax – cf. 284, 302 çi urm., 307, 368, 596 – estecu atît mai semnificativå cu cît la Delfi, baza dedicatåMarathonului îl omitea intenÆionat pe eroul de la Salaminadin lista cimonianå a eponimilor Atenei: vezi P. Vidal-Naquet,loc. cit.

30. Pers. 424-426; cf. 576-578.31. Hdt. 8, 75.32. Pers. 418 çi urm.33. Cf. Il. 10, 334; E., Rh.208 çi urm. çi strålucita demon-

straÆie a lui L. Gernet, „Dolon le loup“, în Gernet, Anthro-pologie, pp. 154-171; chiar dacå existenÆa realå a unorconfrerii de oameni-lupi greci ar fi contestabilå, temeleopuse ale luptei nocturne çi viclene çi ale eroului deluminå, precum çi valoarea de rit de trecere a înfruntåriilor, mi se par asigurate de aceastå interpretare.

34. Vezi mai ales P. Vidal-Naquet, „Le Chasseur Noir etl’éphébie“, Annales (ESC)23, 1968, p. 103 çi urm.; idem,în Structuralisme et marxisme, Paris, 1970, pp. 176-183.

35. Pers. 146-148 – poteron toxou| rhyma to nikon, edorykranou| lonches ischys kekrateken. Cf. 51, 816,1020-1022.

36. Pentru valoarea emblematicå a låncii, vezi mårturiile citatede cåtre J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, înVernant,Mythe et pensée, pp. 31-36.

37. Cf. e.g.E., HF153-164; comentariul lui R. Goosens,Euripide et Athènes, Bruxelles, 1956; P. Vidal-Naquet, „Latradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.), Guerre,p.164 çi urm.; cf. de asemenea, pentru mitologia arcului,

217


oraçul52 –, Eschil descrie, dimpotrivå, båtålia de la 480ca çi cum Atena n-ar fi fost niciodatå distruså: singuraaluzie la invazia Aticii este întrebarea puså de reginåmesagerului (v. 348): Atena este, açadar, neatinså, apo-rethetos polis?, la care acesta råspunde, într-o manieråcu adevårat „temistocleanå“, cetatea care îçi påstreazåoamenii are cel mai sigur zid de apårare (v. 349)53.

Salamina este o mache care se desfåçoarå pe cîmpiamarinå, pelagia hals, çi care pune în joc aceleaçi valori,aceleaçi virtuÆi råzboinice ca orice altå luptå hopliticå.Acest nautikos leos, aceçti naon anaktes, astfel înnobilaÆidintr-o datå prin formule ce îi asimileazå eroilor epici –çi este de ajuns så comparåm nautikos leos al lui Eschilcu nautikos ochlos al lui Aristofan pentru a înÆelegevaloarea acestor epitete –, aceçti luptåtori dintr-un råzboinaval sînt adevåraÆi hopliÆi, fiindcå au starea de spirit çiexcelenÆa, arete, specifice soldatului-cetåÆean.

ExcelenÆei (arete) çi gloriei recunoscute de epigramaA luptåtorilor pezoi te kai okyporon epi neon le cores-punde foarte exact elogiul fåcut de Eschil atît fiecåruimeçter al vîslei, cît çi fiecårui epistat al armelor54.Confruntate cu o propagandå politicå care opunea vir-tuÆile tradiÆionale ale hopliÆilor dezonoarei unui råzboinaval tehnic çi amoral, çi care vroia så-çi aroge exclusi-vitatea simbolurilor çi miturilor cetåÆii victorioase, celedouå texte, epigrama A çi tragedia lui Eschil, contureazåo aceeaçi imagine a råzboiului ca dovadå supremå a uneiegalitåÆi perfecte a cetåÆenilor în ceea ce priveçte erois-mul çi devotamentul civic.

Eschil va relua, de altfel, tema råzboiului naval po-zitiv çi civic, construind imaginea cetåÆii drepte din CeiÇapte contra Tebei în jurul motivului cetåÆii-corabie, careeste cheia de boltå, sau aproape, a întregii arhitecturi adramei, çi care marcheazå, într-o altå manierå, valori-zarea ethos-ului propriu navigaÆiei55. Çi aici, ca çi în Perçii,solidaritatea cetåÆenilor, sophrosyne çi disciplina sîntmanifestårile aceleiaçi conduite råzboinice çi civice, înte-meiatå pe devotamentul faÆå de patrie çi pe respectulvalorilor sale fundamentale; ele conferå atît pedestraçilor,

213


220

Despre o schemå trifuncÆionalå dinPerçii lui Eschil

Î N remarcabila sintezå pe care a consacrat-o trage-diei greceçti, Jacqueline de Romilly scria, constatînd cå,în Perçii lui Eschil, numele celor pe care ea îi numea„oamenii zilei“ la Atena sau în Grecia nu erau amintite:„Seuls remplissent la tragédie les Perses – ou plutôt lesPerses et les dieux“1.

Aceastå asimetrie nu este, cel puÆin pînå la un anumitpunct, contestabilå, pentru cå, aça cum bine çtim, cata-loagelor sonore de prinÆi iranieni nu le corespunde niciun nume grecesc; råmîne înså de demonstrat semnifi-caÆia profundå a acestei absenÆe, dincolo chiar de o con-venÆie dramaticå decurgînd din faptul destul de evidentcå o tragedie consacratå råzboiului nu putea så fiedominatå de triumful învingåtorilor çi trebuia – aça cumo aråtase deja Phrynichos – så punå în scenå soartaînvinçilor.

Pînå la urmå, este oare vorba aici despre o adevåratåabsenÆå? Într-un studiu sistematic al leitmotivelor dintragediile lui Eschil, Otto Hiltbrunner regåsea în Perçii oopoziÆie constantå între atributele imperiului lui Xerxesçi Grecia: Asia bogatå çi foarte populatå este învinså deGrecia cea såracå atît în bogåÆii, cît çi în oameni2. Defapt, acest contrast este cu atît mai sistematic cu cît else organizeazå în jurul a trei teme fundamentale, carenu sînt altceva decît cele trei funcÆii esenÆiale ale ideo-logiei tradiÆionale indo-europene – suveranitatea, råz-boiul çi abundenÆa. La toate aceste niveluri, antinomiaîntre perçi çi greci este absolutå çi reprezintå o moda-litate constantå de structurare, atît a imaginilor, cît çia acÆiunilor reprezentate.

„La tradition de l’hoplite athénien“, în Vernant (ed.),Guerre, p. 165 çi urm.; Nicole Loraux,„Marathon ou l’his-toire idéologique“, REA75 (1-2), 1973, pp. 13-42.

2. P. Vidal-Naquet, loc. cit.3. P. Amandry, „Sur les épigrammes de Marathon“, în

THEORIA, Festschrift... K. Schuchardt, Baden-Baden,1960, p. 4 çi urm.; vezi de asemenea P. Vidal-Naquet,op.cit.; idem, „Une énigme à Delphes. A propos de la basede Marathon (Pausanias X, 10, 1 - 2)“, RH287 (4), 1967,pp. 281-302; N.G.L. Hammond, „The Campaign and theBattle of Marathon“, JHS88, 1968, p. 27 çi urm. Textulrestituit al epigramelor a fost publicat de cåtre B.D. Meritt,„Epigrams from the Battle of Marathon“, în The Aegeanand the Near East, 1956, p. 273 çi urm.

4. Isoc. 12, 115-166.5. Pl., Lg. 706 b-707 b; cf. La. 190 e; Smp. 221 a-b. Vezi P.

Vidal-Naquet, „La tradition de l’hoplite athénien“, înVernant (ed.), Guerre, pp. 174-176.

6. Tyrt. fr. 9, 15 D; cf. B. Snell, „Zur Soziologie des archais-chen Griechentums“, Gymnasium65, 1958, pp. 48-58.

7. Deja la Herodot, contrastul implicit dintre cele douåråzboaie medice – 6, 101 çi urm.; 8, 41, 3; 8, 51-53 – çielogiul maratonomahilor, puÆin numeroçi, dar curajoçi,care au învins miriadele persane – Hdt. 6, 109; 112; cf. 6,95, 4 – atestå o primå reelaborare a faptelor istorice. Vezide asemenea concluziile lui P. Vidal-Naquet, op. cit., p. 168çi analiza fåcutå de Nicole Loraux, op. cit., „imaginarului“båtåliei de la Marathon.

8. P. Vidal-Naquet, op. cit., p. 169.9. Termenul îi aparÆine lui P. de la Coste-Messelière, Fouilles

de Delphes, 4, 4, p. 261, citat de P. Vidal-Naquet, „Uneénigme à Delphes. A propos de la base de Marathon(Pausanias X, 10, 1 - 2)“, RH287 (4), 1967, p. 284. Biblio-grafiei citate de P. Amandry, op. cit., çi de P. Vidal-Naquet,i se pot adåuga J.-P. Barron, „New Light on Old Walls: theMurals of the Theseion“, JHS92, 1972, pp. 20-45;S.Woodford, „More Light on Old Walls: the Theseus oftheCentauromachy in the Theseion“, JHS94, 1974,pp.158-164. RelaÆia constantå stabilitå de izvoarelenoastre între cultul lui Tezeu çi victoria de la Marathon nuse limiteazå la relatarea epifaniei eroului (Plu., Thes. 35,8; cf. Paus. 1, 15, 4), fiindcå Pausanias ne spune cå

215


idem, „Philoctète et l’éphébie“, în Vernant/Vidal-Naquet,Mythe et tragédie, p. 158 çi urm. Cf. çi G. Glotz, „Surl’interdiction des armes déloyales“, REG29, 1916, p. 109çi urm.

38. Cf. deja Th. 1, 71; 142; Pl., Lg707 a-b; cf. R.374 a-d.39. Pentru raportul dintre circularitate, cerc çi dolos, vezi M.

Detienne çi J.-P. Vernant, Les ruses de l’intelligence: Lamétis des Grecs, Paris, 1975, pp. 32-57; analiza lui Fran-çoise Frontisi-Ducroux, Dédale: mythologie de l’artisan enGrèceancienne, Paris, 1975, pp. 64-82, evidenÆiazå valorileopuse ale drepteiçi curbeiîn structurile arhaice alemiturilor meçteçugarului.

40. Vezi P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, „Epaminondaspythagoricien et le problème tactique de la droite et de lagauche“, Historia, 1960, pp. 294-308.

41. Pers. 374.42. Cf. la v. 422 çi 470 fuga akosmosa perçilor. Pentru

valoarea militarå çi eticå a cuvîntului, vezi B. Gladigow,Sophia und Kosmos[Spudasmata, 1], Hildesheim, 1966.Despre valoarea peanului care ritmeazå lupta, Plu., loc.cit., 22, 4-5, precum çi documentaÆia citatå de cåtreH.Lorimer, „The Hoplite Phalanx with Special Reference tothe Poems of Archilocus and Tyrtaeus“, ABSA42, 1947,p.81 çi urm.

43. Este semnificativ, dupå pårerea mea, cå, dacå la Herodot(8, 75 çi urm.) noaptea care precede Salamina este undomeniu al vicleniei, la Eschil, ea este imaginea fidelå aunei machedisciplinate care se pregåteçte; poetul mizeazåastfel pe contrastul dintre eleni, pentru care noaptea esteasemenea zilei, çi perçi, pentru care noaptea este timpulsperanÆelor deçarte (dar çi al viselor profetice, cf. 176-210,visul Atossei), în timp ce lumina strålucitoare a soarelui leaduce dezastrul, atît la Salamina, cît çi pe malurile Stry-mon-ului. Dacå ne gîndim cå Imperiul Perseizilor estepolychrysosçi, prin aceasta chiar, un påmînt de luminå çide aur strålucitor, inversarea sensurilor arhaice alecuplului zi/noaptedevine cu atît mai semnificativå.

44. Pers. 422 çi 470 akosmoi...phygei.45. tethnasin aischros dyskleestatoi moroi. 46. Asupra valorii pe care o au taxisçi disciplina, cf. Hdt. 1, 82;

6, 111 çi urm.; 7, 104; 9, 31; Th. 5, 65 çi urm.; 70; Plb. 18,31; cf. 3; Plu., Lyc. 22, 4-5; Paus. 3, 14, 10. Cf. din punct de

218

ZOE PETRE

cît çi navigatorilor aceeaçi arete civicå, egalizîndu-i într-oimagine unicå a cetåÆii solidare çi a råzboiului patriotic.

În jurul celor douå imagini ale råzboiului medic,Marathon çi Salamina, se înfruntå pentru prima oaråidealul conservator al unui råzboi – çi al unei cetåÆi – alecåror virtuÆi sînt exprimate numai de hopliÆi, cu valori-zarea egalitarå çi solidarizantå a unei cetåÆi – çi a unuiråzboi – ale întregului demos, care obÆine astfel arete çiglorie. Båtrînii din Viespile lui Aristofan, care îçi deapånåde-a valma amintirile din råzboi56, evocînd, în aceeaçisuflare, lupta xyn dori xyn aspidi a hopliÆilor de la Mara-thon, norul de sågeÆi de la Termopile, bufniÆa de laSalamina çi – citîndu-l aproape pe Eschil – pe perçiiuciçi, ca niçte toni, cu lovituri de vîslå – nu fac, pînå laurmå, decît så reia o versiune folcloricå – çi de un umorirezistibil – a acestei imagini globale a råzboiului civic caexpresie unitarå a virtuÆilor tuturor cetåÆenilor. „Marathonçi Salamina“ este råspunsul pentru „Marathon contraSalamina“, într-o dezbatere care opune, încå din epocalui Eschil çi a lui Cimon, elitei unui demos de hopliÆi-proprietari57, demos-ul çi cetatea tuturor cetåÆenilor.

Note

* O versiune rezumatå a acestui studiu a fåcut obiectul uneicomunicåri la Congresul InternaÆional de Epigrafie de laConstanÆa, în septembrie 1977; fie-mi permis så le mulÆu-mesc celor care au luat parte la ea, mai ales domnilor JeanPouilloux çi Anthony Podlecki, precum çi prietenei melePauline Schmitt, pentru preÆioasele lor sugestii.

1. D.S. 11, 33, 3; D.H. 5, 17, 4; Paus. 1, 29, 4; pentru datareaprimelor ceremonii funerare de acest fel vezi, mai recent,W. Kierdorf, Erlebniss und Darstellung der Perserkrieger,Göttingen, 1966; E. Vanderpool, „Three prize-vases“, AD24, 1969, pp. 1-5; P. Amandry, „Collection Paul Canello-poulos, I“, BCH 1971, pp. 602-605 (nr. 8). Pentru semni-ficaÆia pe care o au epitaphia vezi F. Jacoby, „PatriosNomos, State Burial in Athens and the Public Cemetery inthe Kerameikos“, JHS 64, 1944, pp. 37-66; P. Vidal-Naquet,

214


vedere tehnic, F. Lammert, s.v. Phalanx, RE, col. 162 çi urm.Despre valoarea comportamentului hoplitic, vezi A. Brelich,Guerre, agoni e culti nella Grecia arcaica, Bonn, 1966; M.Detienne, „La phalange: problèmes et controverses“, înVernant (ed.), Guerre, pp. 121-124.

47. Pers. 401 çi urm.48. Cf. M. Detienne, loc. cit.49. Cf. E. Bernert, s.v. Phobos, RE, col. 309 çi urm.; moçtenirea

manifestå a conduitelor terifiante, care merge de la råzboiulmitic la råzboiul hoplitic, este destul de evidentå, chiar çiîn relatarea råzboiului la Tucidide: vezi Jacqueline deRomilly, Histoire et raison chez Thucydide, Paris, 1956, 106çi urm., citatå de M. Detienne, op. cit., p. 125, nota 29; veziçi ibidem, pp. 124 çi urm.

50. Fuga în dezordine este semnul eminent al înfrîngerii înlupta hopliticå; cf. lupta mimatå a tinerilor spartiaÆi (Paus.3, 14, 10), obiceiul trofeului de råzboi, sau istoria råz-boiului pentru Thyreatida la Herodot, 1, 82, cu comenta-riile lui A. Brelich, op. cit. çi ale lui M. Detienne, op. cit.,pp. 124, 135 çi urm.

51. Cf. Tyrt. fr. 9 D, unde dezonoarea aparÆine fugarilor çisupravieÆuitorilor, sau povestea spartiatului care a scåpatdin lupta de la Termopile la Herodot.

52. Epigrama B, 1-3: en ara tois ada[mas] en stethesi thymos| hot’ aichmen stesam’ prosthe pylon an[tia myriasin];cf. Herodot, pasajele citate în nota 7.

53. Cf. Hdt. 8, 59-60.54. Pers. 379 çi urm.55. Vezi Zoe Petre, St.Cl., 13, 1971, pp. 15-28.56. Ar., V. 1087; cf. Pl., Mx. 240 b çi 241 b.57. Cf. sensul termenului demos la Aristotel, Pol. 4, 10, 1297

b 12 çi urm. çi interpretarea lui A. Andrewes, The GreekTyrants4, Londra, 1962, pp. 34-36.

20. 146-148. Dimpotrivå, în tradiÆia indo-iranianå arcaçuleste, în opoziÆie cu råzboinicul „gol“, simbolul unui råzboiorganizat; cf. G. Dumézil, Mythe et epopée, 1, Paris, 1968,p. 64.

21. ReferinÆe çi comentarii la P. Vidal-Naquet, „La tradition del’hoplite athénien“, în Vernant (ed.), Guerre, pp. 164-166.

22. Cf. Arist., Pol.1252 b 5-9.23. 9.24. Cf. 163 çi urm., 250-252, 755 çi urm.; vezi çi Hiltbrunner,

op. cit., p. 43.25. 33, 73; cf. 20, 40, 89, 244, 803, 899.26. 83, resp. 74 çi urm.27. Aurul este bogåÆia persanå prin excelenÆå; cf. e.g.epi-

grama funerarå 88 a, Diehl 22 – sau chiar utilizareaireverenÆioaså a acestui toposde cåtre Aristofan, Ach. 81çi urm. Despre valorile opuse ale aurului çi argintului, vezimai ales J.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, înVernant, Mythe et pensée, p. 28 çi urm.

28. Într-adevår, cred cå menÆionarea numai a atenienilor înacest moment crucial al tragediei indicå o alunecare vo-luntarå a imaginii victoriei de partea Atenei. Aceastå pre-supunere este, de altfel, susÆinutå çi de faptul cå atenieniisînt singurii menÆionaÆi direct, cu numele lor, cu numelecetåÆii lor çi cu cele ale divinitåÆilor lor protectoare; nici„femeia dorianå“ din visul Atossei, çi nici „lancea dorianå“de la Plateea nu au aceeaçi intensitate de evocare.

29. O. Hiltbrunner, op. cit., p. 49, remarca jocul de cuvintecare reflectå inversarea tragicå a destinului persan: pri-mului vers, tade men Person ton oichomenon... ktl., reluatîn versul 12 çi urm. çi mai ales în versul 178 – Iaonon genoichetai Persai thelon, îi råspunde exclamaÆia din versul252: to Person d’anthos oichetai peson.

30. Aurul, înscris în mod tradiÆional într-o echivalenÆå luminå-aur-memorie, devine pentru perçi, dupå înfrîngere, unsimbol al morÆii. Am încercat så demonstrez aceaståipotezå în studiul, „Gold in the Persae“, Analele Univ. Buc.–Istorie28, 1979, pp. 61-69= în prezentul volum.

31. 139: leipetai monozyx. Ar trebui oare så apropiem acestcuvînt de zygon, el fiind astfel oarecum reversul lui?

32. Cf. 60, 262, 512, 542 çi urm., 923, 925.33. 1020-1023.34. La versul 13, Xerxes este numit neos aner, dar deja în

versul 177 Atossa îl numeçte pais hemos, çi va fi numit

228

ZOE PETRE

tatea refuzatå çi sexualitatea anarhicå; reunind oikos-ulcu colectivitatea, atribuindu-le femeilor un loc apropriat,cetatea democraticå a pelasgilor, mediatoare prin exce-lenÆå a contradicÆiilor din universul tragic al lui Eschil63,triumfa, fårå doar çi poate, la sfîrçitul Danaidelor.

DanaidePolisAigyptiazi

Pietate „lacunarå“?Thesmoforii?Impietate

AutoritateAutoritateAnarhie/tiranie paternå/monarhiecolectivå/democraÆie

Statut de suplicantåAzil/tratateRefuzal ospitalitåÆii/råzboi

Castitate absolutåCåsåtorie legitimåSexualitatenereglementatå

FecioareCetåÆeniMasculi

Se credea cå fiicele lui Danaos au introdus în Greciasårbåtoarea Thesmoforiilor64, care consacra valoarea,civicå çi religioaså deopotrivå, a cåsåtoriei legitime65. Nune vom opri aici asupra paradoxului constitutiv al unuimit prin care semnificaÆiile cåsåtoriei sînt asumate deeroinele care la început au refuzat-o, iar apoi au însîn-gerat-o. Dar aceastå transformare a Danaidelor în soÆiithesmofore este foarte semnificativå pentru integrarea înuniversul cetåÆii a acestor fecioare pe care mitul le leagåde Æîçnirea proaspåtå çi dåtåtoare de viaÆå a izvoarelor.

Reluînd o ipotezå a lui D.S. Robertson, George Thomsons-a hazardat chiar så presupunå cå Eschil încheia tri-logia prin inaugurarea solemnå a sårbåtorii civice aThesmoforiilor – tot aça cum, la sfîrçitul Orestiei, fåcuseså stråluceascå în noapte torÆele procesiunii Eumeni-delor66. Fårå a-l urma atît de departe, se pot totuçi remarcaafinitåÆile dintre itinerariile lui Io çi ale descendentelorsale cu urcarea spre luminå, anodos, a Persephonei –Core; putem sugera o apropiere între castitatea sålbaticåa Danaidelor, „domesticitå“ în sfîrçit prin cåsåtorie, çiabstinenÆa ritualå a Thesmoforelor, preludiu la bucuriilelegitime oferite de Demeter Kalligeneia.

237


valorile exprimate de eleutheria, simbolizate, så nu uitåm,de Atena çi de faptul cå ea este cetatea care a refuzatsclavia. Corul proclamå: „gata cu supunerea faÆå deperçi, gata cu prosternårile în faÆa regelui lor“, pentru cå„jugul forÆei s-a desfåcut, eleuthe“ çi laos-ul vorbeçteliber (v. 585-596).

Superioritatea bogåÆiilor çi forÆelor imperiului s-adovedit inutilå, pentru cå dominaÆia absolutå exercitatåde monarhul såu era o formå excesivå de regalitate, carea provocat råzbunarea lui Zeus Basileus, zeul suverani-tåÆii38; Persia polychrysos çi polyandros s-a regåsit „fåråståpîn“, pentru cå hybris face din Xerxes un monarh înacelaçi timp nelegitim çi neputincios. Darius o spunelimpede: Zeus anax este cel care odinioarå a „acordatunui singur om privilegiul de a comanda întregii Asiihrånitoare de oi, avînd în mînå sceptrul care conduce“(v. 762-764). Lipsit de pietate pentru cå a vrut så depå-çeascå frontierele legitime ale monarhiei sale, Xerxesdistruge imperiul, bogåÆiile sale, armatele sale – çi chiarpropria sa regalitate. Dimpotrivå, dacå grecii au triumfatîn ciuda aparentei lor inferioritåÆi, aceasta s-a întîmplatdoar pentru cå ei erau liberi, supunîndu-se principiuluisuperior de suveranitate colectivå încarnat de polis.

Dincolo de mårturia – destul de limpede cred –asupra persistenÆei în Grecia a unui sistem de repre-zentåri tradiÆionale, care joacå aici un rol mai discretdecît în alte zone ale ariei indo-europene, dar care,totuçi, nu trebuie så fie ignorat, schema interpretativåpe care am propus-o mi se pare cå implicå çi concluziicu privire la Eschil çi la opera sa.

În primul rînd, în ceea ce priveçte întrebarea puså laînceputul acestui studiu: absenÆa elenilor, asimetriaunei drame centrate pe înfrîngere çi pe victime maicurînd decît pe victorie çi pe eroii såi, sînt ele reale saudoar aparente? Mi se pare cå analiza temelor consti-tutive ale dramei – între care schema trifuncÆionalå joacåun rol important, fårå a fi totuçi unicå – evidenÆiazå osimetrie profundå, care se întrevede dincolo de asimetria

225


„Le mythe prométhéen chez Hésiode“, ibidem, pp. 177-194;pentru Odiseea, vezi P. Vidal-Naquet, „Valeurs religieuseset mythiques de la terre et du sacrifice dans l’Odysée“, înFinley (ed.), Terre, pp. 269-292.

23. Cf. 30; 426; 818-820; cf. 950-953.24. 107; 228-229; 762-763; 820-821.25. Cf. nota lui P. Mazon la v. 228, în Eschyle, vol. 1, text

stabilit çi tradus de P. Mazon [CUF], Paris, 1931, p. 21.26. Vezi mai ales scena 836-953, care reprezintå într-o

manierå dramaticå dispreÆul faÆå de dreptul de azil çi decei care fac apel la el, manifestat de råzboinicii Aigyptia-zilor; pentru a måsura gravitatea unei asemenea conduitenelegiuite cf. consideraÆiile lui J.P. Gould, „Hiketeia“, JRS93, 1973, pp. 74-103, asupra mårturiilor despre obligaÆiasacrå de a respecta dreptul de azil.

27. Cf. Od. 9, 275-276 çi întregul episod al Ciclopului, omulsålbatic: vezi P. Vidal-Naquet, op. cit.; cf. çi G.S. Kirk, Myth,its Meaning and Functions in Ancient and Other Cultures,Cambridge-Berkeley-Los Angeles, 1970, pp. 162-171.

28. Cf. 925 (Ekousa toupos oudamos philoxenon) – çi 926 – (ougar xenoumai tous theon sylektoras).

29. Cf. mai ales 921 (Theoisin eipon tous theous ouden sebei)çi 922 (tous amphi Neilon daimonas sebizomai).

30. 934-937; cf. pe de o parte 739-740, unde neamul luiAigyptos este numit maches apleston, dar çi rugåminteaDanaidelor (stråinilor så li se ofere, înainte de a-l înarmape Ares... satisfacÆii „stabilite prin tratat“ – euxymbolous)atunci cînd „soluÆiile de arbitraj“ (935-936) au fost respinsede cåtre fiii lui Aigyptos.

31. 241-242 – Kladoige men de kata nomous aphiktoron /keintai; cf. 210-226; 630-709; 966-979; 1019-1034.

32. 12-14; 204-206; 971-974. De altfel, supunîndu-se lui Danaosfiicele sale îi vor ucide pe Aigyptiazi, iar Hipermnestra vafi judecatå pentru cå a încålcat voinÆa tatålui såu.

33. 197-206; 973-979; 1013 – to sophronein timosa tou bioupleon. Cf. Th. 2, 45, 2.

34. 12-14.35. Locul lui Zeus în drama Danaidelor este cu totul excep-

Æional; pronunÆat de mai mult de cincizeci de ori, numeletatålui Olimpienilor dominå incontestabil drama. Evident,nu este vorba aici despre o punere în discuÆie a „theodiceii“lui Zeus la Eschil, pentru cå este o problemå care depå-çeçte cu mult atît spaÆiul, cît çi scopul acestui articol.

240

ZOE PETRE

6. Calitatea divinå a dinaçtilor iranieni este iniÆial atribuitålui Xerxes (80), apoi reginei (157), çi în cele din urmå luiDarius, Person theos(157); aça cum remarca deja Hilt-brunner, op. cit., p. 43, doar fiinÆa divinå a regelui defuncta supravieÆuit dezastrului – cf. 620, 633, 642, 654, 711,856.

7. 80.8. 762-781.9. Tema jugului (zygon), introduså de cåtre cor (50), este

dezvoltatå în visul Atossei (181-199) çi reluatå de cor înmomentul în care el måsoarå consecinÆele dezastrului –594:hos elythe zygon alkas; cf. întreg pasajul 584-594.Jugul cu o mie de cuie (polygomphos), care înlånÆuieBosforul (71 çi urm.; cf. 722, 745 – doulon os desmo-masin|elpise schesen– nu este altceva decît forma palpa-bilå a acelui doulion zygonpe care Xerxes vrea så-l impunågrecilor (cf. çi Hiltbrunner, op. cit., p. 48). Så remarcåm întreacåt paralela polychrysos-polyandros-polygomphoscarecoroboreazå observaÆia pe care tocmai am reamintit-o,precum çi o serie de imagini contradictorii în jurul temeimårii – amachon kyma thalasses, valul marin nebiruit aloçtirii persane (90), cårora totuçi luptele pe mare le sîntinterzise (852-907), care au încercat så încåtuçeze marea,çi care, învinçi tot pe mare, au pierit ca niçte peçti uciçi cubîta în plaså (424-428; cf. çi 272-279; 476 çi urm. etc.).

10. prospitno– 152: es gan prospitnontes| arxontai– 588 çiurm.; cf. çi 694-696.

11. 213 – Atossa crede cå fiul ei nu are så dea seamå în faÆanimånui, chiar dacå eçueazå – ouch hypeuthynos polei– çicå el va råmîne ståpîn peste påmînturile sale; dezastrulînså îi va dezminÆi în întregime speranÆele.

12. 241. SemnificaÆiile regale ale acestei imagini de påstor alpopoarelorsînt limpede subliniate de cåtre E. Benveniste,Le vocabulaire des institutions indo-européennes, 1, Paris,1968.

13. 241-242.14. 181-199.15. 852-907.16. Cf. supra, nota 9.17. 21.18. 49-52.19. 85 çi urm.

227


Aceste isomorfisme schiÆeazå un scenariu de „non-co-municare“ anulat de o sårbåtoare de integrare carerecreeazå ordinea67çi o consacrå; ele nu pot fi atribuitefårå dovezi textului lui Eschil, dar ar putea totuçi puneîn luminå punctul de plecare al reflecÆiei sale – çi, dinaceastå perspectivå, ar sublinia atît afinitåÆile cît çidistanÆele care separå legenda de dramå çi mitul decetate. Pentru cå tocmai în cetate trebuie circumscrisstatutul eroinelor dramei. Într-o cetate imaginarå, fåråîndoialå, dar care nu ar putea exista decît într-un dialogniciodatå întrerupt cu cetatea istoricå, care, timp de maibine de un secol, a încercat så elaboreze un drept alfamiliei çi så gåseascå formele unei reglementåri politicea cåsåtoriei çi a raporturilor dintre oikosçi polis68; ocetate pentru care definiÆia din ce în ce mai exactå – dince în ce mai limitativå – a grupului civic privilegiat esteo componentå constitutivå çi cumva un corelat necesaral democratizårii sale69. Este atunci oare necesar såurmåm calea identificårii – atît de artificialå çi denesigurå – a aluziilor cu privire la soarta lui Temistoclefugar çi suplicant70pentru a înÆelege de ce Eschil înfåÆi-çeazå atenienilor mitul care evocå soarta fiicelor luiDanaos la Argos çi a femeilor în polis?

Note

1. V. Ehrenberg, „Origins“.2. Noua datare (464?), impuså de didascalia POxy.20,

Londra, 1952, 2256, 3, pentru Rugåtoarelenu modificåprioritatea textului lui Eschil faÆå de democraÆie – çi, cu atîtmai puÆin, semnificaÆia sa generalå; cf. V. Ehrenberg,Sophocles and Pericles, Oxford, 1954, p. 3, n. 3.

3. Vezi versurile citate de V. Ehrenberg, „Origins“, pp. 266-271; cf. mai ales v. 370-375, 397-399 çi întregul pasaj600-630 din Rugåtoarele.

4. Ehrenberg, „Origins“, p. 267.5. Acelaçi procedeu se regåseçte atît în Cei Çapte(cf., e.g.,

395; 574-575; 785-787 etc.), cît çi în Eumenidele(v. 443-449; 471-473; 509; 674-675 etc.); el se bazeazå pe con-trastul, foarte eschileean, între limbajul încårcat de

238

ZOE PETRE

aparentå, çi care confruntå nu imperiul cu destinul såu,ci douå principii antinomice ale suveranitåÆii.

Pe de altå parte, modul în care Eschil utilizeazåsistemele arhaice de reprezentare este, cred, pe cît decaracteristic, pe atît de semnificativ: schema trifuncÆio-nalå este un punct de plecare în construcÆia dramei, daracÆiunea acesteia o face så explodeze. Perçii deÆin osuperioritate la trei niveluri care le asigurå, la origine,olbos-ul çi dominarea necontestatå a Asiei – dar care nuvaloreazå nimic atunci cînd este confruntatå cu lumeacetåÆii, unde totul depinde de adevårata basileia a cetå-Æenilor liberi: dacå ierarhia trifuncÆionalå devine unelement de explicare cauzalå în universul lui Eschil,aceasta se întîmplå pentru cå ea devine relativå çi pentrucå este negatå în numele valorilor absolute ale cetåÆii39.DistanÆa care desparte schema arhaicå de depåçirea eiîn tragedie indicå atît dimensiunile cît çi cåile acesteirestructuråri profunde a categoriilor mentale tradiÆio-nale, o restructurare care constituie substanÆa însåçi adramei atice40.

Note

* Folosesc noÆiunea de schemå trifuncÆionalå în sensul pecare i-l dau cercetårile – fundamentale – ale lui GeorgesDumézil, începînd cu Mitra-Varuna çi Les dieux des Indo-Européens (Paris, 1951) çi pînå la Mythe et épopée (Paris,1968 çi urm.) çi Idées romaines (Paris, 1969).– Într-oscrisoare pe care Georges Dumézil a avut amabilitatea såmi-o trimitå ca råspuns la textul acestui mic studiu, elmi-a confirmat integral analiza.

1. Jacqueline de Romilly, La tragédie grecque, Paris, 1970,pp. 55-58; citatul este de la pagina 55.

2. O. Hiltbrunner, Wiederholungs-und Motivtechnik beiAischylos, Berna, 1950, pp. 41-49.

3. A., Pers. 3 çi urm.; cf. çi 159 çi urm.4. 661 çi urm. – basileiou tieras phalaron piphauskon.5. 24 çi urm. – tagoi Person, basiles basileos | hypochoi

megalon – cf. çi 5 – anax Xerxes basileus.

226

ZOE PETRE

imagini poetice al corurilor – uneori chiar al replicilor – çipåtrunderile masive ale unui vocabular politic modelat petiparele limbajului cotidian.

6. Despre problemele generale ale dedublårii discursuluitragic vezi J.-P. Vernant, „Tensions et ambiguités dans latragédie grecque“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe ettragédie, pp. 19-40; P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, înSophocle, Tragédies, prefaÆå de P. Vidal-Naquet, traducerede Paul Mazon, note de René Langumier, Paris, 1973,pp. 9-37; Nicole Loraux, „L’interfèrence tragique“, Critiquenr. 317, oct. 1973, pp. 908-925.

7. Cf. schiÆa rapidå, dar foarte sugestivå a lui M. Detienne,Dionysos mis à mort, Paris, 1977, p. 38 çi urm.

8. Aceastå abundenÆå a izvoarelor trebuie så fi fost evocatåmai ales de drama satiricå Amymone (F 130-133 Mette).Cf. çi Supp. 24; 1019.

9. Supp. 779-784 (începînd cu aceastå notå, cifrele fåråindicaÆie cu privire la tragedie vor desemna Rugåtoarele luiEschil).

10. 560 çi urm.; cf. 1019-1030.11. 553 çi urm.12. Cf. 546-555.13. 558-561.14. 584-591.15. 630-697.16. Cf. 128-129; 154-155; 234-241; 277-290.17. 284-285, resp. 287.18. Cf. 16-18; 41-56; 274-276 etc.19. 356: eie d’anaton pragma tout’astoxenon.20. Cf. LSJ, s.v. astoxenos.21. Cf. Lévi-Strauss, „La structure des mythes“, în idem, An-

thropologie structurale, Paris, 1958, p. 239, citat çi dezvoltatpentru miturile greceçti de cåtre Nicole Loraux, „Sur la racedes femmes et quelques-unes de ses tribus“, Arethusa 11(1-2), 1978, p. 52; vezi çi eadem, „L’autochtonie: une to-pique athénienne. Le mythe dans l’espace civique“, Annales(ESC) 1979, 1, pp. 3-26.

22. Vezi mai ales analizele miturilor hesiodice datorate luiJ.-P. Vernant, „Le mythe hésiodique des races“, în Vernant,Mythe et pensée2, 1, pp. 13-79; idem, „Prométhée et lafonction technique“, în Vernant, Mythe et pensée2, 2,pp. 5-15; idem, „Entre bêtes et dieux“, în idem, Mythe etsociété en Grèce ancienne, Paris, 1974, pp. 141-176; idem,

239


stråin de politic – çi de Grecia – decît aceste femei al cårorchip închis la culoare, limbaj straniu çi veçminte barbare16

evocå, pentru Pelasgos, Æinuturile exotice ale Libiei sauale Ciprului, indiencele nomade cålårind cåmile sauchiar neamul Amazoanelor, „fecioare hrånindu-se cucarne crudå“17. Femei barbare – femei sålbatice – Danai-dele sînt, aparent, imaginea însåçi a Celuilalt în raportcu lumea politizatå a cetåÆii Argos-ului. Dar prin obîrçialor, aceste descendente ale lui Io îçi proclamå deschisapartenenÆa la cetatea pelasgå18. Paradox viu, Danaidelesînt în acelaçi timp diferite çi apropiate, stråine çi conce-tåÆene: astoxenoicum spune Pelasgos19. Creat, dupå toateprobabilitåÆile, de cåtre Eschil20, acest cuvînt exprimåîntr-adevår, printr-un oxymoronunic, statutul ambiguual femeilor, în acelaçi timp dincolo çi în interiorul lumiipolitice. Versiune nouå a vechii probleme a identiculuicare se naçte din diferit21, aceastå marginalitate aparte a„neamului femeilor“, pe cît de indispensabil cetåÆii pe atîtde stråin acesteia, reia pe seama democraÆiei contradic-Æiile profunde ale statutului feminin în gîndirea greacå.

În gîndirea miticå, „fabricarea“ femeii çi cåsåtoriamarcau, împreunå cu instituirea sacrificiului çi muncapåmîntului, pragul care separå pentru totdeauna oameniiatît de animale, cît çi de zei22. Cum se organizeazå oare,în jurul dilemelor argiene, umanitatea evocatå de Eschil?

Opuçi Danaidelor fugare, cei ce le håituiesc: frecvenÆacu care fiii lui Aigyptos sînt numiÆi masculi, arsenoi23nueste un rezultat al întîmplårii, pentru cå, depåçind chiarcuplul antinomic bårbat/femeie, acest termen corespundeatitudinii urmåritorilor, pe care-i face mai apropiaÆi deanimale decît de andres, de bårbaÆii cetåÆii. Sexualitateaabuzivå care le este atribuitå24ar putea, la rigoare, såexprime o exagerare a Danaidelor25, înså dispreÆul faÆåde sanctuare, faÆå de ospitalitate çi de dreptul de azil26,reamintind excesele lui Polifem din Odiseea27, îi pla-seazå pe fiii lui Aigyptos dincoace de cetate, de partea sål-båticiei çi a fiarelor. Comportamentul lor atestå o starede anomie, în care legile ospitalitåÆii nu se pot aplica:xeniale este deci refuzatå de cåtre Pelasgos28, pentru cå

232

ZOE PETRE

aceçti stråini care nu acceptå så renunÆe la alteritatealor ostilå29poartå cu ei seminÆele råzboiului30.

Desigur, feminitatea Danaidelor se opune acestei„masculinitåÆi“ brutale, dar ele nu sînt definite de o simplåcorespondenÆå în doi termeni; pentru cå statutul lor seprecizeazå prin raportarea atît la agresorii lor, cît çi lacetatea care le primeçte. Fiicele lui Danaos sînt mult maiapropiate de cetate decît verii lor, çi este interesant såremarcåm cå în nici un moment fiii lui Aigyptos (de faptmesagerul lor) nu invocå legåturile ascendenÆei comunela care ar avea, în principiu, aceleaçi drepturi ca çiDanaidele. Acestea, în schimb, nu numai cå îçi proclamåconsanguinitatea cu cetåÆenii din Argos, ci recunoscatît legile sacre çi ritualul de suplicare31, cît çi obligaÆiilelor sociale: supunere faÆå de tatå32, modestie çi pudoareîn comportament33, respectarea convenÆiilor ospitalitåÆiioferite çi primite. IniÆiativa lor se limiteazå, în fapt, la aurma întocmai sfaturilor tatålui lor; relaÆiile dintrepietatea lor filialå çi domeniul autoritåÆii politice sîntevidente, atît pentru cå termenii pe care ele îi folosescpentru a-l desemna pe Danaos sînt termeni proprii lumiicetåÆii – boularchos/ kai stasiarchos34–, cît çi pentru cåele nu înceteazå så-l invoce pe Zeus Hykesios, zeulsuplicanÆilor, tatå al zeilor çi zeu al autoritåÆii politice35.

La drept vorbind, ca orice tinere fete, Danaidele nuparticipå la cetate decît prin intermediul neamului lor çiprin oikos-ului tatålui lor; din aceastå cauzå, imagineape care o au asupra cetåÆii este o imagine de regalitate.Su de polis, tu eçti cetatea, îi spun ele lui Pelasgos36;pentru a le explica care este diferenÆa dintre monarhia pecare o evocå çi democraÆia din Argos, regele (archegetes)care proclamå cå n-ar putea guverna aneu demou37

descrie instituÆii destul de apropiate de cele de la Atena.Afinitatea între autoritatea tatålui asupra descen-

denÆei sale çi cea a regelui asupra supuçilor såi esteexplicit afirmatå de cåtre Aristotel: „Autoritatea tatåluiasupra copiilor såi... este regalå (arche basilike); tatål îçiexercitå autoritatea întemeindu-se pe philiaçi pe supe-rioritatea sa în ceea ce priveçte vîrsta (presbeia) – ceea

233


astfel de încå 13 ori – 189, 197, 211, 476, 529, 739, 743,751, 773, 782, 834, 847, 850. La versurile 211-213, reginaasociazå acest nume cu calitatea – de råu augur de fapt –de ouch hypeuthynos.

35. Cf. 847 çi urm., 1030.36. Cf. 607 çi urm.37. 262-265. Reamintesc, de altfel, cå aceastå bruscå trecere

de la copilårie la senilitate este caracteristicå pentru vîrstade argint la Hesiod, cf. supra, notele 27 çi 30.

38. Cf. 532, Zeus basileus; 740, Zeus; 762, Zeus anax; 827 çiurm., Zeus toi kolastes ton hyperkompon agan | phro-nematon epestin euthynos barys. Sînt de acord cu conclu-ziile lui R.P. Winnington-Ingram, „Zeus in the Persae“, JHS93, 1973, p. 210 çi urm., care nu subliniazå înså relaÆia,dupå mine decisivå, între calitatea de ouch hypeuthynosatribuitå Marelui Rege çi acÆiunea lui Zeus Euthynos.

39. Concluzii foarte apropiate de cele pe care le-am enunÆataici au fost formulate de cåtre P. Vidal-Naquet, pornind dela analiza temelor din Orestia („Chasse et sacrifice dansl’Orestie d’Eschyle“, PP 129, 1969, p. 401 çi urm., reluatîn Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 135-138)care deschide perspective de o importanÆå remarcabilåpentru lectura istoricå a tragediei.

40. Cf. Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie.

„valorilor de cooperare“55, pe care vor sfîrçi prin a lerenega rugînd zeii så le acorde puterea – kratos56.

Ele vor învåÆa deci, pe propria lor cheltuialå, cå nuse poate în acelaçi timp så ceri azil lumii civilizate acetåÆii democratice çi så scurtcircuitezi aceastå instituÆiefundamentalå, atît publicå, cît çi privatå, care este cåså-toria, singura formå reglementatå politic de participarea femeilor la culturå. Deçi nu avem decît cîteva frag-mente din ultimele douå tragedii, în care nu se påstreazånici o urmå a rolului jucat de cetatea pelasgilor în finalultrilogiei, pare destul de legitim så ne gîndim cå dezno-dåmîntul dramei fåcea så intervinå autoritatea cetåÆii çiconsacra ordinea nu numai în interiorul oikoi-lor çifamiliilor, ci çi în aceastå sumå de gospodårii care estecetatea. De altfel, cele cîteva sugestii în acest sens seregåsesc încå din prima tragedie a ciclului: regele pelas-gilor schiÆeazå, în momentul crucial al reflecÆiei sale, deexemplu, o definiÆie „politicå“ a consanguinitåÆii grupuluicivic57, definiÆie care se opune sensului exclusiv familial,atribuit de Danaide cuvîntului homaimos58. Mai mult,urårile pe care le rostesc Danaidele pentru cetatea carele-a ajutat laså så se întrevadå o relaÆie semnificativåîntre fecunditatea pe care ele o cer zeilor çi „bunåstarea“politicå: bogatå în oameni tineri çi båtrîni, cetatea care-lvenereazå pe Zeus Xenios nu va mai cunoaçte råzboaiecivile59 çi va fi bine guvernatå60; pietatea çi abundenÆafecundå au ca replicå politicå stabilitatea instituÆiilor: todemion, poporul „care este suveran în polis“, îçi va påstratimai neatinse61. Raportul constant stabilit de gîndireaarhaicå între dreptatea politicå çi prosperitatea fertilå aunei cetåÆi este reluat aici într-un context marcat desuveranitatea poporului. Se poate într-adevår presu-pune cå finalul trilogiei relua aceastå echivalenÆå çipunea din nou în evidenÆå condiÆionarea reciprocådintre fecunditatea aduså Argos-ului de fecioarele careajung în sfîrçit så accepte cåsåtoria çi ordinea pe carecetatea o instituie62.

Pentru cå instituÆia cåsåtoriei se legitimeazå pedeplin în çi prin cetate, loc median plasat între sexuali-

236

ZOE PETRE

manierå proprie de dedublare a discursului tragic înpermanenta confruntare dintre mit çi cetate6.

Consideratå sub acest aspect, evocarea democraÆieimitice a pelasgilor în termenii proprii democraÆiei isto-rice a atenienilor nu este un accident pe drumul Danai-delor, ci o componentå a versiunii eschileene a istorieilor; oricare ar fi semnificaÆia pe care Eschil voia så oacorde råtåcirilor lor, ea este de la început confruntatåcu lumea foarte politizatå a instituÆiilor democratice.

Reelaboratå de cåtre Eschil, istoria fiicelor lui Danaospåstreazå, cel puÆin în filigran, complexitatea sa miticå7:Danaidele evocå deseori – chiar invocå uneori – creçtereaapelor subterane, izvoarele care Æîçnesc8, apele pure aleploii çi ale munÆilor înalÆi9, precum çi apele fecunde aleNilului10çi fluviile niciodatå secate ale Asiei11. Oroarealor faÆå de cåsåtorie are drept complement un leitmotival abundenÆei acvatice, care se alåturå în felul såudatelor originare ale mitului: fugind de cåsåtorie çi refu-zînd maternitatea, ele cîntå totuçi fårå încetare aventuralui Io, cea care traverseazå munÆii Asiei pentru a gåsi„Pamfilia cu fluvii nesecate...“, påmîntul månos al Afro-ditei12çi, în sfîrçit, „påmîntul sacru al lui Zeus unde senasc toate fructele, cîmpia cu rodul bogat adus de nin-sori... çi apele Nilului, niciodatå atinse de boalå“13, undese va naçte Epaphos, „izvor al vieÆii“ çi stråmoç al neamuluilor14. Castitatea sålbaticå çi fecunditatea atotputernicåmerg mînå în mînå, se pare, în istoria Danaidelor. Urårilelor pentru cetatea care le-a ocrotit sînt uråri de fertilitateçi de abundenÆå a generårii: la adåpost de incendiile luiAres çi de molime, påmîntul roditor al Argos-ului, cuturmele sale fecunde, va fi çi un påmînt bogat în oameni,un loc unde totul înfloreçte sub privirea binevoitoare azeilor çi unde noile naçteri, vegheate de Artemis-Hecate,sporesc neîncetat numårul „eforilor“15. Aceste fecioarepoartå deci, chiar împotriva voinÆei lor, promisiunile uneifecunditåÆi a påmînturilor çi a oamenilor fårå de carecetatea nu ar putea supravieÆui.

Cum se definesc deci aceste eroine contradictorii înraport cu lumea cetåÆii? La prima vedere, nimic mai

231


ce este tocmai forma proprie autoritåÆii regale“, va scrieStagiritul, citînd invocaÆia homericå cåtre Zeus – pårinteal oamenilor çi al zeilor38. Obiçnuite så se supunåtatålui lor, dominate oarecum de philiape care el le-oinspirå, Rugåtoarele au în mod firesc tendinÆa så iden-tifice orice formå de autoritate legitimå cu monarhia çinu pot sesiza dintr-o datå cum funcÆioneazå regalitateaouk aneu demoua lui Pelasgos.

Existå, pe de altå parte, relaÆii persistente în tradiÆiagreacå între elementul feminin çi autoritatea unui mo-narh akritos39, la limitå chiar tiranic; puterea femeilor–la care Danaidele vor ajunge så spere40– se înrudeçte cutirania çi, la rîndul ei, o autoritate iresponsabilå nu sepoate exercita asupra unor oameni adevåraÆi, ci maicurînd asupra unor femei sau asupra unor supuçiefeminaÆi. Egist, leu laç çi råzboinic de gineceu, este untiran care, dominat de masculina Clitemnestra, ilus-treazå cele douå componente ale acestei teme. Tot acestcomplex de reprezentåri låmureçte çi dilatå, în ultimåinstanÆå, dialogul politic din Rugåtoarele, care apare într-adevår ca un element constitutiv în structura dramei.

Philiasupraevaluatå çi fidelitatea faÆå de oikos-ulpatern se leagå, pe de altå parte, de tema virginitåÆiifeminine çi de refuzul cåsåtoriei. Ca så nu le mai rea-mintim pe cele douå „fiice ale lui Zeus“, Artemis, fecioaravînåtoare çi sålbaticå, çi Athena Parthenos, este sufi-cient så evocåm eroinele lui Sofocle – Antigona, încre-menitå în philiasa, Electra – ateknosçi anympheutos,„stearpå çi nenuntitå“41påzitoare fårå cusur a vetreiblestemate a Atrizilor. Ele atestå, cu siguranÆå, o con-çtientizare a tensiunilor care dominå statutul femeii,sfîçiatå – cel puÆin în tragedie – între datoria faÆå depropriul ei neam çi telos-ul cåsåtoriei care trebuie så ointegreze într-un oikosaltul decît al tatålui såu42. Nueste ea oare, într-un fel, o astoxenoschiar în propriulsåu cåmin, aceastå femeie care, dupå ce a fost un mem-bru provizoriu al oikos-ului tatålui ei, unde se naçtepentru a-l påråsi, devine soÆie, nici cu totul stråinå, nicicomplet integratå gospodåriei soÆului ei?

234

ZOE PETRE

230

Astoxenoi. Despre statutul femeilorîn cetatea lui Eschil

Î N studiul såu fundamental despre originile demo-craÆiei1, Victor Ehrenberg sublinia importanÆa apartepentru formularea conceptelor democraÆiei ateniene aunui pasaj din Rugåtoarele lui Eschil: aici era atestatåpentru prima oarå2 – cel puÆin luînd în considerare tex-tele de care dispunem azi – o formå perifrasticå a terme-nului demokratia, çi aceasta într-un context care aproapecå abuza de vocabularul politic atenian çi evoca cu pre-cizie elementele tehnice ale funcÆionårii instituÆiilor de-mocratice: votul majoritar, responsabilitatea magistra-Æilor çi chiar frazeologia proprie decretelor ateniene3.

Ar mai trebui så çtim dacå este vorba într-adevårdespre un anacronism autentic, çi dacå, pentru a evocaaventura Danaidelor, Eschil adoptå, cumva din neaten-Æie, limbajul contemporan çi familiar al instituÆiilorpublice ale cetåÆii sale. Victor Ehrenberg pare så creadåcå aça este; el ajunge la concluzia cå Eschil descriaArgos-ul pelasgilor în termeni care îi erau apropiaÆipentru cå: it would be only natural, or it might be ine-vitable, for poet and audience alike, to see mythicaldemocracy in the light of their own daily experience4.

Aceastå alunecare de la trecutul mitic la prezentulpolitic al cetåÆii mi se pare, totuçi, mai complicatå – çi,mai ales, mai deliberatå decît pare: utilizarea frecventåa unui vocabular politic (sau mai curînd „politicoid“,vreau så spun care urmeazå foarte îndeaproape frazeo-logia instituÆionalå atenianå, fårå înså a fi întru totulidentic cu ea) este un procedeu stilistic caracteristicpentru Eschil5, çi care marcheazå, în ultimå instanÆå, o

Nu este drept – aflåm dintr-un text pitagoreic – så-ÆipersecuÆi propria soÆie, „pentru cå ea este o suplicantå,hiketis; de aceea ea este conduså de lîngå vatrå, fiindluatå de mîna dreaptå“43. Danaidele, care påråsesc casatatålui lor fårå a accepta så tråiascå într-un alt oikos, seopresc oarecum la mijlocul drumului firesc. Ele råmînniçte hiketides, „açezate“, adicå prosternate, la altarulcomun al cetåÆii pelasgilor.

Cuvîntul-cheie al „contestårii“ Danaidelor este phyxa-noria, care pare så însemne „urå, refuz al autoritåÆii“ –restituitå de cåtre editori pornind de la un phylaxanora44

în manuscrisul din codicele Mediceus. Dar cum estevorba despre un hapax destul de obscur, inventat decåtre Eschil, este evident cå semnificaÆia atribuitå drameieste exact cea pe care o capåtå cuvîntul – çi viceversa.Oricum ar sta lucrurile, Rugåtoarele nu se supun uneimotivaÆii simple çi univoce: oroare de sexualitate45 çi deperpetuare46, supunere excesivå faÆå de un tatå careeste çi el excesiv47, ataçament faÆå de oikos çi de bunu-rile din gospodåria lor48, teamå de a fi aservite de un soÆtiranic49 – toate aceste nuanÆe ale aceleiaçi negåri astatutului conjugal se regåsesc în replicile corului. Deçi,asemenea unor porumbei speriaÆi50, Danaidele par såaparÆinå unei lumii non-violente, fåcutå din blîndeÆe çitimidå modestie, ele sînt, în ultimå instanÆå, destul deaproape de Amazoanele anandroi çi kreoboroi, fecioarelecare se hrånesc cu carne crudå. Nomade – asemeneaindienelor care cålåresc cåmile – pentru cå ele nu mai auoikos, Danaidele refuzå cåsåtoria care, la nivelul rela-Æiilor sociale, este telos-ul femeii çi semnul culturii çiumanitåÆii civilizate a muritorilor; ele sînt deci, pînå laurmå, niçte sålbatice51. DispreÆuitoare faÆå de putereaAfroditei, „aliata Herei“, faÆå de Pothos çi de Peitho52, elese îndepårteazå prin aceasta nu numai de forÆele natu-rale ale fecunditåÆii çi ale abundenÆei53, ci çi de lumeapoliticå a cetåÆii democratice, unde nu puterea, ci cuvîn-tul convingåtor al lui Pelasgos a cucerit pentru ele pro-tecÆia cetåÆenilor54. Rugåtoare, ele se adresaserå milei çi

235


ZOE PETRE

63. Cf. rolul instituÆiilor politice în deznodåmîntul trilogieiatride, dupå excelenta demonstraÆie a lui P. Vidal-Naquet,„Chasse et sacrifice dans l’«Orestie» d’Eschyle“, înVernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 133-158.

64. Call. Lav. Pall.47; Plin., NH4, 5; cf. çi Hdt. 2, 171; Str. 1,23; 7, 371; Plu., de Isid. et Os.367. Dupå Apollod. 2, 1, 3(cf. Hdt 2, 59; 156; D.S. 1, 13, 5; 25, 1; 95, 5), Io ar fidedicat o statuie a Demetrei; despre identificarea Io-Isis çiDemeter-Isis cf. Hdt. loc.cit.; D.S. loc.cit. çi 1, 24, 8; Luc.,DDeor. 3; Clem. Al., Strom. 1, 21; 106. Cf. çi Waser, s.v.Danaides, RE4, col. 2087-2091; idem, s.v. Danaos,ibidem, col. 2094-2098.

65. Despre semnificaÆia Thesmoforiilor (izvoare la E. Cahen,s.v. Thesmophoria, DA, p. 239 çi urm.) vezi mai ales ana-liza lui M. Detienne, Les Jardins d’Adonis. La mythologiedes aromates en Grèce, Paris, 1972, p. 152 çi urm. çipassim.

66. G. Thomson, Aischylos und Athen, Berlin, 1957, pp. 324-325.67. Pentru o interpretare a mitului Demetrei vezi interesantele

observaÆii ale lui Paolo Scarpi, Letture sulla religione classica.L’inno omerico a Demeter. Elementi per una tipologia delmito, FlorenÆa, 1976, pp. 151-159 çi passim, cu numeroasesugestii cu privire la sårbåtorile Demetrei, fie de la Eleusis,fie de la Atena.

68. Vezi Molly Broadbent, Studies in Greek Genealogy, Leida,1968, pp. 113-170.

69. Pentru relaÆia dintre democraÆie çi limitarea corpului civicvezi M.I. Finley, Les anciens Grecs, trad. fr., Paris, 1971,pp. 73-74; M. Austin çi P. Vidal Naquet, Economies et so-ciétés en Grèce ancienne2, Paris, 1973, pp. 76-77; 111-115.

70. Cf. W.G. Forrest, „Themistokles and Argos“, CQ, NS 10,1960, pp. 221-241; A. J. Podlecky, The Political Back-ground of Aeschylus, Ann Arbor, 1962, pp. 53-58; idem,„Politics in Aeschylus’ Supplices“, CF26, 1972, pp. 64-71.

6. IG12, 114, r. 17; cf. V. Ehrenberg, L’état grec(trad. fr.),Paris, 1976, p. 114; P.J. Rhodes, The Athenian Boule,Londra, 1972, pp. 196-197.

7. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 270, citînd IG12, 1 (=SEG10,1), r. 1 (vezi de asemenea infra, p. 29 çi nota 27); cf. H. FriisJohansen çi E.W. Whittle (ed.), Aeschylus, The Suppliants,Copenhaga, 1980, 2, comm. ad605. În recentul studiuconsacrat de Benedetto Bravo vocabularului referitor laconfiscåri çi represalii („Sulân, Represailles et justicecontre des étrangers dans les cités grecques“, ASNP, ser. aIII-a, 10(3), 1980, pp. 675-988), textul Rugåtoareloresteanalizat în mai multe rînduri (cf. infra, nota 8); punctul devedere al autorului pare, la prima impresie, întru totulcontrar celui exprimat de mine: „Limbajul acestor versuri–scrie el la pagina 748 a studiului såu – este foarte diferitde limbajul documentelor, cu toate cå face aluzie la acestadin urmå.“ De fapt, punctul de plecare al autorului, nuconcluzia sa, este invers faÆå de cel al studiului meu, çi aredreptate så considere cå textul lui Eschil n-ar puteamodifica interpretarea unui text oficial; dimpotrivå,demersul opus este legitim – çi legitimat destul de frecventîn chiar studiul lui B. Bravo.

8. Cele douåzeci de unitåÆi de sens din versurile 609-614 pot ficlasate dupå cum urmeazå: 1.instituÆionale(i.e. atestateîn vocabularul oficial de la Atena cu sensul pe care-l au întextul lui Eschil; cifrele trimit la inscripÆiile din IG12:deoarece nu este vorba decît despre lecÆiuni certe, nu amîncårcat referinÆele cu corespondenÆele cu SEGsau alte cuculegeri): metoikein tesde ges: 6, r. 37; arrysiastous: cf. B.Bravo, op. cit., p. 727 çi urm.; 792-808. xyn asyliai: 58, r.14 (asylei kai aspondei); dar cf. B. Bravo, op. cit., p. 748,807 çi passim; agein: 68.1 (pherousi kai agosi), 115, r. 37(pheronta e agonta); cf. B. Bravo, op. cit., pp. 792-808; eande: e.g.10, r. 5; 28a, r. 7 etc.; ton me boethesanta: e.g. 45,r. 14 (boethein); 86, r. 8 (boethein Argeious Athenaze),ibidem, r. 22 (eis ten polin ten epangeilesan boethein) etc.;atimon einai: 45, r. 23 (atimon einai); 22, r. 29 çi urm.; 39,r. 33; 63, r. 32 (atimos esto); xyn phygen: 10, r. 29; 39, r.7(phygei zemioso); 101, r. 7 (phygen); cf. And. 1, 68, Lys. 3,42 etc. 2. cvasi-instituÆionale: a) tonde gamoron:gamoroi-ii sînt bine cunoscuÆi în afara Atenei; geomoroi-iiatenieni sînt atestaÆi la Pl., Lg.737 çi Arist., Ath.fr. 2,într-un context aparÆinînd mai degrabå teoriei politice din

253


Trebuie totuçi så observåm cå, dacå Danaidele îl invocådestul de des ca stråmoç al neamului lor (cf. 162-163;167-175; 295; 300; 302; 312; 313; 524-537; 595-596), çi,bineînÆeles, ca Zeus al suplicanÆilor (Aphiktor – 1; Hikesios –346; 616; cf. 385; 479; 641; 653; xenios – 627; 670-671) –ruga lor alunecå cåtre atributele de suveranitate, de jus-tiÆie çi de atotputernicie ale zeului: cf. 306; 403; 437; 646;651. Acest Zeus pankrates (816) al puterii suverane çiinvincibile (cf. 647), anax (524), este cel care înfåptuieçte,teleiotatos – (519, cf. 19). Aceastå invocare are înså undublu tåiç, pentru cå telos gynaikon este cåsåtoria, gamos –cf. 1051-1052; cf. çi Eu. 835; Od. 20, 74; Thgn. 1289;1294; vezi E. Rohde, Psyche, 12, p. 327; M. Detienne, LesJardins d’Adonis. La mythologie des aromates en Grèce,Paris, 1972, pp. 218-219; idem, Dionysos mis à mort,Paris, 1977, pp. 84-85. Asemenea Atalantei care fugea decåsåtorie, Danaidele såvîrçesc fapte atelesta pentru carecer îndurarea lui Zeus Teleios. Deci exclamaÆia Rugåtoa-relor care aproape încheie tragedia – „Aç putea oare såpretind cå am contemplat gîndul lui Zeus (phrena Dian),abis pentru privirile mele (opsin abysson)“ – nu este doarmårturisirea unei veneraÆii profunde, ci un presentimental cåilor impervizibile ale dreptåÆii.

36. 370; cf. întreg dialogul 365-375 cu comentariile lui V.Ehrenberg, „Origins“.

37. 398.38. Arist., Pol. 1259 b 11-15; reamintesc funcÆia dominantå a

lui Zeus pater în invocaÆiile Danaidelor; cf. supra, nota 35.39. La v. 371, corul foloseçte oximoronul prytanis akritos, pritan

niciodatå judecat – cf. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 268.Pentru iresponsabilitatea monarhului cf. Pers. 211 çi ob-servaÆiile mele din „Sur un schéma trifonctionnel dans lesPerses d’Eschyle“, RRH 18 (2), 1979, pp. 353-358.

40. Cf. infra, nota 43.41. S., El. 164-165.42. Vezi comentariile lui J.-P. Vernant, „Hestia-Hermès. Sur

l’expression religieuse de l’espace et du mouvement chezle Grecs, în Vernant, Mythe et pensée2, 1, pp. 124-170;P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în Sophocle, Tragédies,Paris, 1973, p. 23. Zeus oikophylax pe care-l invocå Danai-dele (v. 27) atestå çi el acest ataçament, deçi, asemenea luiZeus teleios, çi el este, fårå ca ele så çtie, un justiÆiar alnemåsurii, hybris, a eroinelor: el protejeazå vetrele celor

241

CETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINARZOE PETRE

(ed. revåzutå de R. Meiggs çi A. Andrewes), Oxford, 1951,pp. 531-553. În ceea ce priveçte stabilizarea formulelor, celmai caracteristic exemplu råmîne cel al preambulului,care devine stereotip dupå circa 470; elementul decisiveste apariÆia formulei edochsen tei bolei kai toi demoi –primele exemple, citate de cåtre P.J. Rhodes, op. cit., p. 64,nota 6 sînt IG 12, 5, (475-450?); Meiggs/Lewis, nr. 31 (469-450) çi IG 12, 26 = SEG 10, 18 (anterior lui 445) – careînlocuieçte, tot la începutul decretului, vechiul edochse toidemoi, care putea så aparå fie la începutul textului (e.g.IG 12, 1 = SEG 10, 1, r. 1), fie la sfîrçitul acestuia (cf. IG 12,3+4 = SEG 10, 4, r. 26).

36. Vezi H.A. Thompson, The Pnyx in Models [Hesperia, Suppl.19], 1982, pp. 134-137 çi passim.

37. Aceste reflecÆii au ca punct de plecare pe cele ale luiP. Léveque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène l’Athénien,Besançon-Paris, 1973, p. 21 çi urm.

38. Vezi M.A. Hansen, op. cit., pp. 25-33.39. A., Supp. 607 çi urm.: eterul a fremåtat de braÆele între-

gului demos, ridicate într-un vot unanim.

54. Cf. 605-624 çi mai ales 623 çi urm. – Demagorousd’ekousen eipitheis strophas demos– poporul pelasgilor acedat în faÆa argumentelor convingåtoare ale unui discursiscusit.

55. Cf. interpretarea lui J.P. Gould, op.cit., pp. 94-100 asupravalorii comportamentelor legate de suplicare.

56. Aceastå temå apare mai întîi în termeni moderaÆi (cf. 645eris gynaikon), dar devine la sfîrçitul dramei rugåciunepentru puterea femeilor – 1069-1070 – kratos nemoigynaixin.

57. Chiar în momentul care urmeazå deciziei luate de el asu-pra acÆiunilor sale viitoare, Pelasgos måsoarå gravitateaalegerii pe care a fåcut-o, fårå så spere prea mult cå vaputea cruÆa sîngele concetåÆenilor såi, pe care-i numeçtehomaimoi.

58. Cf. 234 – echthron homaimon kai miainonon genos; cf. çi402.

59. Cf. 679-681.60. 670 – tos polis eu nemoito.61. 698-700 – phylassoi t’atremaia timas/ to damion, to ptolin

kratynei/ tromathis eukoinometis archa. Interpretareaacestui pasaj nu este dintre cele mai lesnicioase: cf.V.Ehrenberg, „Origins“, p. 271 çi nota 1 (çi deja U. vonWilamowitz-Moellendorf, Aischylos-Interpretationen, 1,Berlin, 1914, p. 39 çi urm.); sensul cuvîntului atremaia(asphaliacod.) este låmurit de cåtre scholiast, caregloseazå ametakinetoi eien autois hai timai– çi, chiar dacåaceste timainu au un sens foarte precis (prerogative,magistraturi, onoruri datorate atît oamenilor cît çi zeilor?),expresiato damion to ptolin kratyneiasigurå în modsuficient semnificaÆia de ansamblu a pasajului.

62. S-ar putea oare presupune o simetrie inverså (Anne Lebecka demonstrat-o pentru primul stasimondin Coeforele,comparat cu temele din Agamemnon– vezi „The FirstStasimon of Aeschylus’ Choephori: Myth and MirrorImage“, CPh. 57, 1967, pp. 182-185) care så lege Rugå-toarelede Danaide? În prima pieså, tinerele fete cereaupentru cetate fecunditatea din care va izvorî perenitateainstituÆiilor sale; în ultima, cetatea ar fi fost aceea care ainstituit ordinea civicå a cåsåtoriei legitime, care va ga-ranta „buna“ fecunditate a soÆiilor: acestea nu sînt,desigur, decît simple ipoteze.

243


secolul al IV-lea decît istoriei instituÆiilor, ceea ce ar puteareduce conotaÆiile tehnice ale cuvîntului la Eschil; b)cu-vinte compuseeschileene: demelato(cf. demelasia: A.,Supp.6, çi mai ales demos). 3. neutre: hemas, kai,met’enoikon, met’epelydon, tina, prostithei; 4. poetice:broton, to karteron. Slaba încårcåturå de cuvinte poeticecorespunde concentrårii de termeni instituÆionali, care,completaÆi de aproximaÆii cvasi-formulare, fac din acesttext o parafrazå a prozei oficiale. Cf. çi analiza lui M.Ostwald, Nomos and Beginnings of the Athenian Demo-cracy, Oxford, 1969, pp. 58-59, pentru v. 387-391 dinRugåtoarele, çi concluziile sale, pp. 121-130, cu privire larelaÆia acestei tragedii cu progresul instituÆiilor ateniene.

9 IG 12, 28a = SEG10, 23.10. În IG12, 27 = SEG10, 19, clauza privind protecÆia este

înscriså la sfîrçitul decretului (r. 10-17) pentru carerestituirea lui R. Meiggs,CR63, 1949, p. 11, mi se parecea mai conformå cu tradiÆia acestui tip de document: kaian t[is apokteinei t]in auton en[ton poleon hosonA]thenaio[ikratosin, timorian] enai[kathaper Athenaio apotha]no[ntos];cf çi IG12, 56; =SEG10, 55 (decret pentru Leonidas dinHalicarnas, circa 430 î.e.n.), r. 13-17: Leoniden| ean tisapoktenei en ton pol|eon hon Athenaioi kratosi, te|ntimorian enai kathaper ean| tis Athenaion apothanei.ProtecÆia bunurilor nu pare så fie frecventå în decreteleateniene din prima jumåtate a secolului al V-lea; analizaversurilor 609 çi urm. din Rugåtoarelefåcutå de B. Bravo(op. cit., pp. 722-733) mi se pare cå demonstreazå, totuçi,cå utilizarea curentå a unor termeni ca rhysiazoçi asyliaeste de presupus, cîtå vreme Eschil îi foloseçte maidegrabå la modul figurat.

11. Cf. A., Supp. 523, 941; cf. 1039-1043.12. Vezi 371; cf. V. Ehrenberg, „Origins“, p. 268.13. E., Supp. 349-351.14. A., Supp. 946-949: taut’ou pinaxin estin engegramena|

oud’en ptychais byblon katesphragismena| saphed’akoueis ex eleutherostomou| glosses. H. Friis Johansençi E. W. Whittle, op. cit., 3, comm. ad944-945, citeazåipoteza lui E.G. Turner, Athenian Books in the Fifth andFourth Centuries B.C., Londra, 1952, p. 9, cu privire lagomphos, care ar putea sugera un decret båtut în cuie peun zid, în sensul literal al cuvîntului; dar, menÆionînd cåuzanÆa atenianå obiçnuitå este inscripÆia pe o stelå, ei sînt

254

ZOE PETRE

care sînt hosioi andres, adicå familiilor; cf. çi Zeus ktesiosinvocat de autoritatea politicå a lui Pelasgos.

43. Vorsokr.7, 58 C 4; cf. ibid. C 5 (gynaika) hosper hiketin kaiaph’hestias agomenen hos hekista dein diokein.

44. LSJ, s.v. phyxanoria – Paul Mazon, loc. cit., traducecuvîntul prin „horreur de ...l’homme“. Se înÆelege de la sinecå în aventura danaidå nu se întrevede nici un „matriar-hat“. Despre semnificaÆia de ansamblu a acestei „contes-tåri“ feminine vezi P. Vidal-Naquet, „Esclavage et gynéco-cratie dans la tradition, le mythe, l’utopie“, în Recherchessur les structures sociales dans l’Antiquité classique, Paris,1970, pp. 63-80 (cu bibliografie çi discuÆie); pentrupartenogeneze vezi M. Detienne, „Potagéries de femmes oucomment engendrer seule“, Traverses 5-6, 1976, pp. 75-81.

45. Cf. 9; 38-40; 854-857 (unde sînt reluate, inversat, atîttema apelor fertilizante ale Nilului, cît çi cea a înfloririi,thallei); 1032-1033 – cårora trebuie så le adåugåm uimi-torul – çi admirabilul – cor (776-807) unde oroarea faÆå deunirea dintre sexe devine aspiraÆie cåtre disoluÆie çi moarte.Am putea crede cå-l auzim pe Hamlet, Oh, that this too, toosolid flesh/ would melt... Pasajul, remarcabil în multeprivinÆe, atinge paroxismul o datå cu evocarea morÆii fåråmormînt, limitå extremå a infamiei çi a nenorocirii, pe caretotuçi Danaidele le preferå cåsåtoriei, gamos.

46. 1032-1033.47. Vezi supra, nota 33. 48. Cf. 336-338.49. 334 – me genomai dmois Aigypton genei (cf. de altfel 836-842,

unde soarta pe care mesagerul o rezervå Danaidelor sea-månå pînå la confuzie cu cea a sclavelor fugite; 905-906).

50. 224.51. Cf. „bunii Ciclopi“ din Iliada 13, 5-6 çi din Prometeu eli-

berat al lui Eschil (fr. 329 Mette), care nu sînt mai puÆin„sålbatici“ sau, cel puÆin, nu mai puÆin inumani; aça cumscrie, atît de bine, P. Vidal-Naquet, a cårui demonstraÆieam urmat-o („Valeurs religieuses et mythiques de la terreet du sacrifice dans l’Odysée“, în Finley (ed.), Terre, p. 280),„le végétarien est aussi inhumain que le cannibale“. Totastfel, blîndele Danaide sînt la fel de departe de „le justemilieu“ civilizat al cetåÆii ca çi verii lor violenÆi çi nestå-pîniÆi.

52. Cf. thesmos-ul invocat la versurile 1035-1044.53. Cf. replica Afroditei în Danaidele, fr. 125 Mette.

242

ZOE PETRE

înclinaÆi så vadå în aceasta mai curînd o aluzie la fixitateainalterabilå a deciziei; pentru pasajul 946-949, ei subli-niazå, pe de o parte, claritatea mesajului oral în raport cucel scris, citînd celebrele cuvinte ale lui Socrate, Pl. Phdr.275 c-d, pe de altå parte, contrastul dintre cuvîntul publicçi scrisul secret, pe care l-am semnalat mai sus.

15. Cf. A., Supp. 954-955.16. A., Supp. 1038-1041. Versurile 1034-1042 sînt greu de

atribuit; cei mai mulÆi editori se gîndesc la un cor secun-dar de slujitoare (dupå ipoteza lui Kirchhoff, vezi de aseme-nea, e.g., P. Mazon în Collection des Universités de France),dar D. Page preferå så nu fie trançant; în ceea ce-i priveçtepe H. Friis Johansen çi E.W. Whittle, op. cit., 3, ad. loc.,ei le atribuie unor „Archive Guards“, care råspund „in anunexpected way to the Danaids’ invitation“ (1022-1023).

17. A., Supp. 1043-1044.18. Cf. v. 523: peitho d’epoito kai tyche prakterois.19. Cf. titlul – çi demersul – cårÆii lui A.J. Podlecki, The Political

Background of Aeschylean Tragedy, Ann Arbor, 1966.20. A., Supp. 380.21. Cf. J.-P. Vernant, „Ébauches de la volonté dans la tragédie

grecque“, în Vernant/ Vidal-Naquet, Mythe et tragédie,p. 45.

22. Cf. A., Eu. 885-887.23. OEdipe à Athènes, prefaÆå la Sophocle, Tragédies [coll.

Folio], Paris, 1973, p. 17.24. Vezi C. Hignett, A History of the Athenian Constitution2,

Oxford, 1960, p. 197 çi urm.; Ed. Will, Le monde grec etl’Orient, 1, Paris, 1972, pp. 145-147; P.J. Rhodes, op. cit.,pp. 201-223.

25. A., Supp. cf. IG 12, 114, r. 18; Meiggs/Lewis, nr. 52, r. 9-10:este vorba despre o serie de clauze ale juråmîntului buleu-Æilor, care limiteazå acÆiunea Consiliului celor 500, çi carese poate foarte bine så fi fost adoptate în epoca lui Efialte,cf. P.J. Rhodes, op. cit., pp. 194-199. Ar fi tentant så gåsimîn textul lui Eschil un ecou direct al acestei formule.

26. Arist., Ath. 25, 1-2; P.J. Rhodes, op. cit., p. 202, sugereazåfoarte plauzibil cå la originea acestui pasaj se aflå propa-ganda antiareopagiticå a lui Efialte.

27. Progresul cantitativ al textelor gravate în anii 460-450poate fi constatat prin simpla consultare a IG 12, 1-39,SEG 10, 1-35 çi a lucrårii lui G.F. Hill, Sources for GreekHistory between the Persian and the Peloponnesian War

255


çi public/scris ascuns(cf. katesphragismena), primul –inclusiv psephismacare este corolarul såu – aparÆinîndlumii politice çi ordonate a cetåÆii Argos, cel de-al doilea –legat de violenÆa çi excesul Aigyptiazilor.

Corul final din Rugåtoarelereia çi dintr-o altå pers-pectivå aceastå opoziÆie între cuvîntul convingåtor çiviolenÆå: refuzul darurilor Afroditei aruncå Danaideleîntr-un univers periculos, de care cetatea încearcå så seapere15, fiindcå Cypris este asistatå de DorinÆå çi dePeitho, „Persuasiunea încîntåtoare...; çi Armonia care îçiare çi ea partea“16, de forÆa blîndå a convingerii çi a armo-nizårii contrariilor. Or, în fuga lor de cåsåtorie, rugå-toarele declançeazå tocmai „crudele dureri çi råzboaielesîngeroase“, kaka t’alge| polemous th’aimatoentas17pecare ar fi vrut så le evite, dar care izbucnesc negreçitacolo unde persuasiunea eçueazå. La Atena, situat întreAcropolå çi Agora, sanctuarul Afroditei Pandemos çi allui Peitho reaminteçte funcÆia politicå a acestei forÆe decoeziune, întruchipatå de cuvîntul magic çi persuasiv.Peitho l-a asistat într-adevår pe Pelasgos, atunci cîndacesta s-a adresat poporului din cetatea sa18, dar, gonitåde lipsa de måsurå a Danaidelor, ea va ceda din noulocul såu violenÆei (bia).

Analiza pe care am întreprins-o mai sus circumscrie,vreau så cred, problema vocabularului instituÆional dinRugåtoarele, atît ca element de structurå a dramei, cît çica element component al infrastructurii acesteia.Atmosfera politicå a anilor 460 la Atena, efervescenÆa,violenÆa chiar a conflictelor pe care le putem måcar intui,dacå nu reconstitui în adevåratul sens al cuvîntului, nueste doar un simplu background19, un fundal pentruacÆiunea tragicå. Cetatea, confruntatå cu responsabili-tåÆile çi cu limitele ei, este însåçi substanÆa universuluitragic, iar Argos cetatea Rugåtoarelor, dar çi cetatea luiAgamemnon în altå trilogie, este un loc privilegiat pentruacest tip de reflecÆie în opera lui Eschil. Dilema regelui,drasai te me drasai te kai tychen helein20, care este di-lema tragicå prin excelenÆå21, se rezolvå provizoriu înacÆiunea politicå, adicå prin discursul persuasiv çi prin

248

ZOE PETRE

decizia majoritarå pe care o antreneazå, tot aça cum nodulsîngerînd al råzbunårilor atride se va rezolva durabil prininstaurarea instituÆiilor cetåÆii, vegheatå de Athena çi dePeitho22: cetatea, aceastå „maçinårie anti-tragicå“, dupåcum scria atît de bine Pierre Vidal-Naquet23, îçi recunoaçteaici virtuÆile çi limitele. Dar chiar acest tip de reflecÆiepoliticå are drept condiÆie necesarå însåçi afirmareacetåÆii democratice, dezbaterea asupra instituÆiilor aces-teia çi asupra funcÆionårii lor, care este esenÆa însåçi aceea ce aç numi vremea lui Efialte.

Ne putem oare hazarda dincolo de aceastå perspec-tivå destul de generalå asupra faptelor? Fårå a uitacaracterul în mod fatal ipotetic al oricårei presupuneri cuprivire la un episod care ne este cu adevårat cunoscutdoar în liniile sale generale, cred totuçi cå se pot avansacîteva sugestii, plecînd tocmai de la corespondenÆeledintre temele dramei eschileene çi epigrafia aticå dinprima jumåtate a secolului al V-lea. Putem så credem cå,în spatele problemei centrale a Areopagului, adevåratamizå a luptelor politice ale epocii este problema generalåa responsabilitåÆii conducåtorilor politici faÆå de cetate24,iar insistenÆa cu care Eschil opune oximoronului prytanisakritos, proclamat de Danaide, imaginea unui rege carenu poate decide aneu demou25çi votului individual,monopsepha neumata, votul adunårii, psephos poleos,råspunde exact acestei problematici a responsabilitåÆiipolitice a magistraÆilor faÆå de demosîn întregul såu.

Or, tocmai aceastå temå a responsabilitåÆii magis-traÆilor este dominatå, dar poate nu çi epuizatå dereforma lui Efialte care lipseçte Areopagul de atribuÆiilesale epitheta26– transferul de competenÆe, care esteesenÆa însåçi a acestor reforme, trebuind, la urma ur-melor, så ducå la o definire mai riguroaså a atribuÆiilorçi a funcÆionårii instituÆiilor democratice. Progresul can-titativ, çi mai ales calitativ, al textelor oficiale gravate çipublicate la Atena în anii 460-450 este notabil27, iarformalizarea din ce în ce mai strictå, stereotipia chiar,a documentelor epigrafice, aratå fårå îndoialå o familia-ritate crescutå cu redactarea acestor texte, un anume

249


Decretul din Rugåtoarelelui Eschil

Fie-mi îngåduit så dedic aceste paginiprofesorului meu, Dionisie M. Pippidi,care m-a învåÆat cå reflecÆia istoricu-lui trebuie så se situeze întotdeaunala confluenÆa izvoarelor.

A NALIZA unor pasaje din Rugåtoarele1, între-prinså acum mai bine de 30 de ani de cåtre VictorEhrenberg, regåsea aici ecourile vieÆii politice atenienede dupå reforma clistenianå2, çi, în primul rînd, primaatestare – ce-i drept, perifrasticå – a cuvîntului demokratia.Inventarul termenilor aparÆinînd vocabularului politicatenian în ansamblul dramei3 dovedea într-adevår cå nuera vorba despre un anacronism accidental, ci despre oimagine construitå deliberat de cåtre Eschil – aceea aunei democraÆii care se afirma într-o manierå explicitåchiar în momentul în care ea se confrunta cu dilematragicå provocatå de ruga fiicelor lui Danaos.

Am încercat în altå parte4 så sugerez care ar fi pututså fie funcÆia dramaticå – çi, prin urmare, ideologicå –a „regalitåÆii democratice“ a lui Pelasgos; fårå a aveadeloc pretenÆia cå am epuizat subiectul, nu voi reveniasupra lui în paginile ce urmeazå, care n-au decît unscop foarte limitat, acela de a confrunta relatarea luiDanaos, din versurile 600-624 ale dramei, relatare careare ca subiect adunarea din Argos, cu documentelereferitoare la funcÆionarea adunårii ateniene în epoca luiEschil, pentru a discerne mai bine mecanismele consti-tutive çi semnificaÆia discursului tragic în raport cucetatea çi cu instituÆiile sale.

245

secolului al V-lea, çi tragedia, ea însåçi la limita dintreoral çi scris35, trebuie incluså în corpus-ul documentelorpornind de la care va trebui så precizåm într-o zi ce sescria, cum çi de ce se scria în cetatea democraticå.

Între discurs çi decret existå, pînå la urmå, „braÆulputernic al demos-ului“. Aproape în aceeaçi perioadå încare Eschil punea în scenå Danaidele, la Atena se ame-naja acel loc privilegiat al democraÆiei în acÆiune, Pnyx36,un spaÆiu de deliberare în afara influenÆei pe care ar maifi putut-o exercita asupra cetåÆii colina lui Ares, a cåreimaså domina în mod simbolic vechea agora37. Aceastånouå construcÆie, conceputå deliberat în funcÆie de unquorum legal de 6 000 de cetåÆeni çi de estimarea voturilorexprimate prin cheirotoniai38, este în directå legåturå cuperfecÆionarea instituÆiilor democratice. Pandemiai garchersi dexionymous | ephrizen aither39: unanimitateacetåÆenilor din Argos poate într-adevår avea în Pnyx uncadru ideal.

Note

1. Studiul lui Ehrenberg este „The Origins of Democracy“, înidem, Polis und Imperium, Zurich-Stuttgart, 1965, pp. 264-297.

2. Publicarea didascaliei Rugåtoarelor, POxy. 20, Londra,1952, nr. 2256.3, este posterioarå studiului lui V.Ehrenberg, care lega drama de consecinÆele directe alereformelor lui Clistene (cf. idem, Sophokles und Perikles,trad. germ., München, 1956, p. 4 nota 2); în ce måpriveçte, må gîndesc, aça cum face acum toatå lumea, laepoca lui Efialte.

3. A., Supp. 7, 366, 369, 398, 419, 491; cf. V. Ehrenberg,„Origins“, pp. 267 - 271.

4. Zoe Petre, „Quelques problèmes concernant l’élaborationde la pensée démocratique athénienne entre 510 et 460 av.n. è.“, St.Cl. 11, 1969, pp. 39 - 55; eadem, „Astoxenoi. Àpropos du statut des femmes dans la cité d’Eschyle“, RRH19 (2-3), 1980, pp. 173-181.

5. V. Ehrenberg, loc. cit.; M.A. Hansen, The Athenian Ecclesia,Copenhaga, 1983, pp. 104-107.

252

ZOE PETRE

ligii serveçte fårå îndoialå drept model pentru Eschil înelaborarea clauzei din „decretul Argienilor“ care acordåDanaidelor protecÆia cetåÆii; este evident cå „dreptul derezidenÆå“ pe care Eschil îl inventeazå pentru a legalizastatutul fiicelor lui Danaos îçi påstreazå legåturile cupractica instituÆionalå a cetåÆii.

Dacå prima parte a tiradei lui Danaos are ca referenttextuldecretelor ateniene, cea de-a doua parte este cen-tratå pe discursulpolitic: imaginile impresionante pe carele suscitå Pelasgos – dublul stigmat, monstrul atotpu-ternic al mîniei divine – sînt identificate într-o manieråexplicitå ca fiind tot atîtea iscusite figuri de stil ale uneiarte a persuasiunii care biruie voinÆa comunå a adu-nårii: demegorous d’ekousen eupeithes strophas| demosPelasgon(v. 623-624). Aceastå referire explicitå la artaoratoricå meritå într-adevår evidenÆiatå, cu atît mai multcu cît ea råspunde temei persuasiunii, reluatå în maimulte rînduri de cåtre Pelasgos11. În structura de ansam-blu a dramei, aceastå temå se opune atît forÆei brutalea bårbaÆilor Aigyptiazi, cît çi imaginii monarhice a prita-nului akritos, care nu poate fi tras la råspundere12, ima-gine pe care o invocå Danaidele.

Un alt rege democratic al cetåÆii tragice, Tezeu dinRugåtoarelelui Euripide, va explica cu un fel de cinismnobil acea funcÆie pe care peithoo are în polis, aceea dea suscita, pe lîngå obedienÆå, entuziasmul13. În Rugå-toarelelui Eschil, elocvenÆa publicå nu este atît de candiddemagogicå, iar logos-ul se opune forÆei, bia, aça cumordinea se opune violenÆei. Este totuçi interesant de ob-servat în aceastå privinÆå cå, într-o replicå a lui Pelasgosadresatå mesagerului Aigyptiazilor, opoziÆia discurs/textscriscapåtå o dimensiune politicå, deoarece regele spune:„Nu este deloc vorba despre ce este scris pe tåbliÆe sausigilat în rulourile de papirus: tu auzi aici vorbirea lim-pede a unei guri libere“14. Ansamblul imaginilor legate denormele votate de cetate este integrat în spaÆiul pozitiv çiliber al oralitåÆii: textul nu pune în discuÆie opoziÆia normåscriså/normåagraphos, atît de obiçnuitå la Sofocle sau laEuripide, ci se organizeazå în jurul polaritåÆii discurs liber

247


profesionalism, precum çi o mai mare exigenÆå în ceeace priveçte înregistrarea circumstanÆelor, a respon-sabilitåÆilor çi a consecinÆelor unei decizii colective ademos-ului atenian. Aceastå maturitate politicå a insti-tuÆiilor çi a expresiei scrise a acÆiunii acestora nu poatefi separatå de reformele lui Efialte: într-o epocå în carea da seamåde acÆiunile publice în faÆa demos-ului esteun slogan politic înainte de a deveni o obligaÆie impe-rativå a magistraÆilor, rigoarea crescutå în înregistrarearesponsabilitåÆilor, precum çi cristalizarea unui voca-bular çi a unei frazeologii oficiale, au o semnificaÆie cedepåçeçte simpla difuziune a cîtorva stereotipuri.

Çtiu foarte bine, de exemplu, cå pentru introducereaprocedurii de graphe paranomonnu dispunem decît deun terminus ante quemîn 41528; aç fi totuçi tentatå såaccept datarea sa în vremea reformelor lui Efialte sau înimediata lor succesiune29, nu numai pentru cå ea lecorespunde prin spiritul såu, ci çi pentru cå dreptul desupraveghere a legalitåÆii deciziilor, exercitat de cåtrecetåÆeni, drept instaurat de aceastå normå, poate foartebine så fi avut drept consecinÆå logicå publicarea maifrecventå, mai bine redactatå çi mai riguroaså a decre-telor adunårii poporului, astfel încît fiecare cetåÆean så-çi dea seama pe cont propriu de legalitatea acestora.Caracterul cvasi-tehnic al vocabularului folosit de Eschilpentru aceste instituÆii „argiene“ din drama Rugåtoarelese potriveçte bine cu o astfel de atmosferå.

Existå, pe de altå parte, o altå apropiere ce poate fipropuså din perspectiva tipului de decizie ce trebuie luatåîn tragedie. În scena care-l opune corului Danaidelor,Pelasgos, ezitînd asupra conduitei pe care trebuie så oadopte, îçi exprimå astfel temerile: „fie ca niciodatå po-porul så nu-mi spunå, dacå o asemenea nenorocire s-arivi, «Pentru a onora niçte stråini, Æi-ai dus cetatea lapieire»“30. Am citat mai sus, ca paralelå epigraficå la decre-tul argienilor reprodus de cåtre Danaos, cîteva decretepentru proxeni atenieni din anii 460-450; or, este destulde interesant cå tocmai în aceastå serie de documenteapar, în aceeaçi epocå, motivaÆiile, elogiile çi privilegiile

250

ZOE PETRE

246

ZOE PETRE

Primul element care se impune este concentrarea determeni tehnici – sau cvasi-tehnici – în aceste cîtevaversuri; dacå astfel de termeni reprezintå o reÆea desemnificaÆii recurente pe tot parcursul textului, aglo-merarea lor în tirada lui Danaos face din ea un noddecisiv al dramei, care duce pînå la capåt confruntareadintre descendenÆå çi cetate, dînd acelor astoxenoi careerau Danaidele, un statut „normalizat“, acela de meteci.

Începînd cu versul 601, demou dedoktai panteleipsephismata, formulele folosite de Eschil aduc foarte bineaminte de proza decretelor ateniene. Perifraza cuvîntuluidemokratia în versul 604, demou kratousa cheir hopeiplethynetai, trimite foarte precis la mecanismele reale deadoptare a unui decret, atît prin aluzia la votul prinridicarea mîinilor, care este procedura normalå pentruadoptarea oricårui act normativ5, cît çi prin verbulplethynomai, care se referå la adunarea legal constituitå6.Versul urmåtor (605) începe cu cuvintele edoxen Argeiois,care reiau formula introductivå a oricårui decret atenian,edoxe toi demoi7, iar versurile 609-614 sînt compuseefectiv ca un decret care conferå Danaidelor dreptul demetec çi protecÆia cetåÆii Argos. Dintre cele douåzeci deunitåÆi semantice din versurile 609-614, aproape jumå-tate sînt în relaÆie directå cu vocabularul instituÆionalatenian al secolului al V-lea8.

Mai mult, sintaxa acestui pasaj este calchiatå peformularul decretelor contemporane, avînd la începutdefiniÆia generalå a calitåÆii acordate, urmatå de o adoua frazå, introduså prin ean de, care precizeazå obli-gaÆiile pe care cetatea e dispuså så çi le asume çi pedep-sele pentru orice infracÆiune, atimon einai din versul614, care are o rezonanÆå riguros tehnicå. Pentru a neconvinge, nu trebuie decît så recitim, de exemplu, decre-tul în onoarea lui Acheloios9, anterior anului 445, care-iconferå acestui personaj calitatea – evident, nu de metec,fiindcå aceasta se obÆine prin înscriere çi nu prin decret,ci de proxen çi everget, cåruia i se asigurå protecÆia,printr-o clauzå specialå, în cetåÆile dominate de Atena10.Aceastå protecÆie a persoanei beneficiarului în cetåÆile

acordate unor stråini de cåtre cetatea Atenei31, çi cåaceastå motivaÆie este caracteristicå numai decreteloronorifice, cel puÆin în cursul secolului al V-lea. Aceeaçineîncredere faÆå de drepturile acordate de cåtre comuni-tatea civicå unor indivizi, aceeaçi distincÆie, din ce în cemai clarå, între cetåÆeni çi stråini32, care se aflå printreantecedentele legii din 451/0 privind cåsåtoria legitimå –recunoscutå doar dacå un cetåÆean atenian se cåsåtoreçtecu fiica unui atenian – leagå atmosfera din Rugåtoarele de„spiritul legilor“ sugerat în decretele de proxenie. Rugå-toarele fac din cåsåtorie ca instituÆie çi din definirea stråi-nului o problemå centralå a dezbaterii tragice, fapt ce lepune în legåturå cu acest aspect constitutiv al evoluÆieiinstituÆionale care va duce la legea lui Pericle.

La urma urmelor, decretul „argienilor“ nu conÆine omotivaÆie; a-l transcrie în proza oficialå a Atenei ar fi unexerciÆiu facil, în ambele sensuri ale cuvîntului, dar nicio frazå introduså prin epeide nu çi-ar gåsi locul aici.Discursul regelui este cel care îçi asumå expunerea mo-tivelor, çi aceasta într-un limbaj foarte bogat în imagini,care contrasteazå puternic cu tehnicitatea seacå adeciziei propriu-zise. Acest contrast poate servi dreptcadru pentru o reflecÆie asupra raportului între oral çiscris în viaÆa publicå atenianå, unde, între enunÆulepurat al textelor publicate çi „iscusitele figuri de stil“ alediscursurilor publice, råmîne o distanÆå pe care nu esteinutil så o evaluåm; aceasta cu atît mai mult cu cît ea seregåseçte, la un alt nivel, atît în proza istoricå a unuiTucidide, cît çi în proza oratoricå a unui Demostene.Tensiunile dintre oral çi scris în ceea ce a fost numit, atîtde bine, le face-à-face al democraÆiei ateniene33 nuputeau ignora aceastå distanÆå; desigur, sîntem încådeparte de „cetatea grefierilor“ a lui Aristofan34 çi dedemocraÆia restauratå care, din primii ani ai secolului alIV-lea, se va sprijini pe texte, producîndu-le în acelaçitimp ea însåçi din abundenÆå, fåcînd så înfloreascå, pelîngå reeditåri, falsul epigrafic çi citarea, tot atîteamårturii pentru prestigiul scrisului. Dar existå anumitetendinÆe care se schiÆeazå cu mult înainte de sfîrçitul

251


o figurå mutå çi fårå viaÆå, ca un desen (hos en graphaisprosenneipein thelousa18), revine pentru a marca cores-pondenÆa dintre cele douå tinere sortite morÆii: Ifigeniavrea så vorbeascå çi nu poate, Casandra nu vrea såvorbeascå, dar delirul profetic pune ståpînire pe ea.

Pe de altå parte, Casandra personificå, prin mutis-mul såu, însuçi refuzul faÆå de minciunå çi de o Peithocoruptå pe care Clitemnestra vroia så i-o impunå. Casan-dra tace, sau cîntå threnos-ul, invocå, Æipå, delireazå,geme ca o privighetoare – sau, cum va spune mai tîrziuregina, ca o lebådå, acea pasåre a lui Apolo, zeul cåruiaCasandra îi era, din nefericire pentru ea, consacratå.Asemenea zeului, Casandra nu spune: ea semnificå.Dincolo de discursurile corupte çi mincinoase, strigåtulCasandrei dezvåluie adevårul: „acum oracolul nu se vamai aråta printr-un vål, ca o tînårå mireaså. Strålu-citor, el va trimite suflul såu cåtre soarele ce se ridicåçi va face så se rostogoleascå spre lumina acestuiavalul unei nenorociri încå çi mai teribile. Atunci am såvå învåÆ fårå enigme, ouket’ ex ainigmaton“19. Printr-oråsturnare izbitoare, prorociÆa cåreia îi era interziså oricecapacitate de convingere, çi care refuza ea însåçi seduc-Æia discursului, sfîrçeçte prin a convinge. Fiindcå spu-sele sale sinistre, thespesiai kakorrhemonai, ecou alcîntecului Eriniilor ce vesteçte nenorocirea, al acestuicor discordant cu care au în comun o sinistrå clari-tate20, sînt una dintre înfåÆiçårile acelei talaina Peitho,ale acelei retorici a distrugerii care dominå universulcuvîntului corupt çi interzis.

Aceastå lume va fi purificatå, la finalul trilogiei,prindiscursul liber çi argumentativ al procesului exemplarpus în scenå de Athena. Cuvîntul trebuie înså så înceapåa se insinua în aceastå lume coruptå a tiranilor, împru-mutînd mai întîi de la ea tertipurile çi vicleçugurilepetru a o putea învinge mai bine în materialitatea eibrutalå. Înaintea oricårei izbåviri judiciare, este nece-sar ca esenÆa råului çi a violenÆei så fie abolitå prinmoarte çi prin violenÆå. Pentru a învinge, tînårul erou,Oreste, începe prin a-çi deghiza vocea: în asemeneamåsurå, încît anunÆå corul cå va imita un grai stråin.„Amîndoi – este vorba despre el însuçi çi despre Pilade,

260

ZOE PETRE

pentru a fi descris çi, totodatå, batjocorit: acÆiunea drameise dedubleazå26, asemenea dublei naturi a protagonis-tului, fiu al lui Zeus çi victimå a uzurpårii27, asemeneaçi imnului-threnospe care corul i-l dedicå28. „Apelecurate ale rîului Dirce vor fi påtate de sînge“29, dar nude sîngele duçman, iar ororii crimei anunÆate îi rås-punde masacrul copiilor nevinovaÆi, vizibil çi povestit înacelaçi timp. EkkyklemaînfåÆiçeazå violenÆa eroului careîçi sfîrtecå propriii copii,çi tocmai aici apar, en phanero,rånile oribile çi sîngele vårsat, nu numai vizibile pescenå, ci çi povestite în detaliu, aråtate cu o ostentaÆienemiloaså30. Crezîndu-çi copiii în pragul morÆii ca ur-mare a hotårîrii tiranului, Megara a schiÆat un bocetfunebru care folosea teme pe care le regåsim pînå lasaÆietate în poezia funerarå a anticilor: contrastul întrenunta açteptatå çi „cåsåtoria cu moartea“, în care Keressînt viitoarele mirese, aberaÆia morÆii premature careface fårå rost durerile unei mame, suferinÆa insupor-tabilå a adulÆilor în faÆa unui destin curmat prematur31.Dar adevårata moarte a copiilor, uciçi de tatål lor în delir,suscitå cuvinte cu totul diferite, brutale çi sålbatice,unde nimic stereotip – deci securizant – nu mai subzistå.Textul spune, iar punerea în scenå înfåÆiçeazå cadavrelesîngerînde ale copiilor, obligînd la milå çi groazå, alåturide tatål lor doborît de delir.

Expunerea trupurilor însîngerate concentreazå într-osingurå imagine oroarea crimei deja înfåptuite çi rås-punde astfel, în registrul vizibil, desfåçurårii textului caredetaliazå, care acumuleazå episoadele succesive ale crimei,comentate imagine cu imagine. În frazele care spun moar-tea, vocabularul sacrificial çi scenariul crimei imaginateca un anti-sacrificiu32constituie codul dominant, careface så treacå din subtext în text o formidabilå încår-cåturå de violenÆå, în acelaçi timp mediatå çi imediatperceptibilå. Actioçi narratio se întîlnesc pentru a danaçtere imaginii globale a morÆii reprezentate.

Desigur, Euripide este cel mai puÆin „clasic“ dintrecei trei clasici ai genului, çi ne-am putea foarte binegîndi cå faptul de a fi explorat aproape în întregimeregistrul pathos-ului – de la furia sålbaticå çi demonicå

269


„The Rest is Silence“. Discursul çifuncÆia sa în Orestia

C hiar la sfîrçitul lui Agamemnon, atunci cînd corulmai tremurå încå dupå ce a auzit strigåtul de agonie alregelui, înainte chiar de a se putea hotårî dacå trebuieså acÆioneze sau så delibereze1, båtrînii aflå cå nu maiau de ales. Egist le impune tåcerea: „Tu eçti – întreabåuzurpatorul – cel care, din ultimul rînd de vîslaçi, îndråz-neçti så-Æi ridici astfel glasul?“2 Tiranul proaspåt pro-movat ameninÆå cu jugul nesupunerea corului3 pe careîl insultå: „Glasul tåu – spune el – este opusul vocii luiOrfeu: el, prin accentele sale, înlånÆuia natura fermecatå;tu, pentru cå ne-ai provocat prin urlete nearticulate, ne-piois hylagmasin, vei fi înlånÆuit çi forÆa te va domestici“4.

Aceste strigåte nearticulate, nepioi, aruncå dintr-odatå corul în infantilism çi animalitate; deoarece opoziÆiadintre cuvînt çi strigåt, dintre cuvînt çi sunetul nearticu-lat al animalului, trimite la un ansamblu de reprezen-tåri privind funcÆia cuvîntului în viaÆa oamenilor5. Acestansamblu joacå un rol subiacent, dar nu mai puÆin im-portant, în organizarea tematicå de ansamblu a Ores-tiei. Chiar de la începutul prologului din Agamemnon,tensiunea dramaticå se instaleazå, de fapt, prin dez-våluirea unei lumi în care nu cuvîntul liber, ci zvonul,aluzia çi semnele sînt cele care vorbesc pentru a marcao anomalie incipientå çi latentå. Straja care açteaptåîntoarcerea oçtirii de la Troia urmåreçte un semn, tosymbolon, al fåcliei lucind în zare care va aduce vestea,phatis, çi cuvîntul victoriei6. Aceastå capacitate emfat-icå a obiectelor, în opoziÆie cu tåcerea oamenilor care setem så vorbeascå, semnaleazå o disfuncÆie izbitoare avieÆii publice: så ne gîndim la expresia celebrå a strajei,ta d’alla sigo, „voi tåcea, fiindcå un bou imens s-a

257

funebru este rezervat bårbaÆilor; schema funeraliilor açacum erau ele practicate sau descrise în Grecia, cel puÆinîncepînd cu epopeea, pune în joc o distincÆie între bårbatçi femeie care se laså uçor cititå pornind de la categoriilepoliticului43. Pe de altå parte, aceastå schemå împarte ac-tele pozitive çi evocarea excelenÆei de partea elogiului, sufe-rinÆa çi lamentaÆiile de partea femeilor çi a threnos-ului.

Cu toate acestea, în ambele registre moartea estemai curînd o proiecÆie decît o realitate palpabilå, fie cåeste vorba despre gloria defunctului sau despre înfåÆi-çarea sa, pe care orice prothesis tinde så o înfrumuseÆezemascînd cît de bine posibil oroarea çi pîngårirea. Or, întextul Celor Çapte, aceste distincÆii sînt anulate iaraceastå anti-prothesis care este expunerea cadavrelorsîngerînde, pe care nimeni nu le-a spålat çi care nu sîntînfrumuseÆate de nici o podoabå, råspunde punct cupunct cîntecului corului. Acesta amestecå incantaÆiile çigesturile violente ale threnos-ului cu un simulacru deelogiu funebru, dublare derizorie, pentru cå inverseazåformulele normale ale elogiului adåugîndu-le aluzii laincest, ca çi pentru cå acest elogiu funebru corupt esteintonat de femei ca parte a unui bocet44. Threnos-ul dinCei Çapte devine astfel semnificativ chiar prin distanÆa pecare o instituie faÆå de abstracÆia morÆii glorioase a cetå-Æeanului45, tema centralå a unui elogiu funebru normal,precum çi printr-o prothesis pervertitå de inversarea ope-ratå pornind de la imaginile „frumoasei morÆi“ eroice46:în epopee, expunerea, prothesis, este cea care face vizibilåfrumuseÆea eroicå a defunctului, în vreme ce tragediaexpune faÆa hidoaså çi sîngerîndå a morÆii. Bocetul coru-lui din Cei Çapte se deosebeçte astfel çi de lamentaÆiatradiÆionalå, care e prin excelenÆå privatå çi care exaltåvirtuÆile defunctului, cum se îndepårteazå çi de imagineapublicå a morÆii civice, care interzice orice exces patetic.Acest threnos inventå o categorie pe care cred cå amputea-o denumi lamentaÆia m o r Æ i i t r a g i c e , la interfe-renÆa celorlalte configuraÆii ale morÆii în cetate çi punîndîn scenå tocmai disoluÆia lor în universul tragic.

272

ZOE PETRE

În aceastå cetate unde, în cele din urmå, biciul va fisingurul care va vorbi pentru a convinge, adevåratul çifalsul, aparenÆa çi realitatea îçi inverseazå rolurile. Acolounde bårbaÆii nu mai au dreptul de a vorbi, femeilor lerevine cuvîntul: Clitemnestra îl convinge pe rege så meargåspre propria-i pieire, Casandra dezvåluie cu o claritatesinistrå destinul oribil al casei Atrizilor.

Sinistra puterea de convingere a reginei, talainaPeitho, aceastå umbrå distructivå pe care corul a evo-cat-o încå de la primul stasimonreferindu-se la Elena,domneçte în duelul verbal dintre Clitemnestra çi soÆulsåu destinat morÆii. Primele cuvinte ale lui Agamemnoncåtre soÆia sa sînt Ledas genethlon, „fiicå a Ledei“; eleaduc brusc în luminå apartenenÆa reginei la acelaçi neamde femei înzestrate cu o seducÆie ucigåtoare (helenas,helandros, heleptolisspusese deja corul jucîndu-se cunumele celeilalte fiice a Ledei, Elena15). æesåtura de min-ciuni prin care aceastå femeie iubitoare, cum pretindeClitemnestra cå este, îl convinge pe rege så calce peÆesåtura purpurie ce îl va conduce cåtre moarte – cap-tiv în plasa fatalå care-l va da pe mîna asasinilor såi –marcheazå triumful minciunii asupra adevårului çi alcuvintelor femeii asupra luptåtorului çi asupra bårbat-ului; marcheazå deci instalarea unei lumi de haos çidezordine, care îçi va gåsi expresia deplinå în tiranie.

În aceastå lume întunecatå de folosirea negativå acuvîntului, delirul Casandrei îçi gåseçte un loc special.De cinci ori Casandrei îi este adresat acelaçi îndemn –laså-te convinså!16; la care ea råspunde printr-o tåcereîncårcatå de tensiune. Aceastå tåcere este mai întîi atri-buitå ignoranÆei: prizoniera nu vorbeçte decît ca rîndu-nelele, chelidonos diken, o limbå de neînÆeles çi asemeniciripitului påsårilor, agnota phonen barbaron17. Aceaståprimå ipotezå, ezitînd încå între om çi animal, este ur-matå de o alta, care afirmå clar: Casandra nu aparÆineumanitåÆii, „asemenea unui animal sålbatic ce tocmai afost prins, ea este incapabilå så vorbeascå„; ea nu poateråspunde nici måcar cu un gest barbar, karbano cheri,acest substitut minor al vorbirii. Ea delireazå, mainetai,crede Clitemnestra, fiindcå nu este în stare så suportezåbala, chalinon. Aceeaçi zåbalå care fåcuse din Ifigenia

259


a unei Medee ucigîndu-çi, nu fårå tandreÆe, fiii33, labucuria senzualå a Agavei, mîngîind buclele moi alefiului ei, Penteu, pe care ea însåçi l-a sfîçiat în bucåÆi, dela violenÆa dezlånÆuitå a Hecubei la violenÆa fantasma-ticå çi jocul mortal din Elena34– cå, açadar, aceaståneobositå explorare a pathos-ului ar putea så Æinå maicurînd de personalitatea lui Euripide çi de încercarea saneîncetatå de a inova, decît de tråsåturile comune în-tregii drame atice. Acestei obiecÆii i se poate råspundedintr-un punct de vedere teoretic, adicå reamintind cånu existå gen tragic constituit în afara tragediilor, inclusivcele ale lui Euripide, care ajunge, de altfel, så-i dilatezenorma implicitå, dar nu så o facå så explodeze; se poateråspunde çi – este ceea ce am så încerc pe scurt så fac–verificînd dacå punerea în scenå similarå a morÆii vio-lente se regåseçte la predecesorii såi, çi dacå, în aceaståeventualitate, ea poate fi interpretatå în acelaçi fel.

Desigur, nu este vorba aici despre o analizå completåa ceea ce s-ar putea constitui ca un corpusal „morÆiitragice“: moartea reciprocå a lui Eteocle çi Polinice în Ceiçapte, uciderea lui Agamemnon, a Clitemnestrei çi a luiEgist, nu numai în Orestia, ci çi în Electralui Sofocle çiîn cea a lui Euripide; moartea „ascunså“ a Antigonei çimoartea expuså a lui Haemon35; disoluÆia trupului înmorÆile misterioase: cea a lui OEdip36, dar çi, în alt fel, ceaa lui Heracle – aceasta din urmå, asemånåtoare cu, çidiferitå de hidoasa topire descriså pe îndelete de cåtremesagerul Medeii, care povesteçte moartea lui Iolke, ceacu carnea albå devoratå de otravå – morÆi reale sau legen-dare, imaginate sau dorite, ameninÆåtoare sau benefice.Constituirea unui asemenea corpus, analiza structurilorçi tipologiei sale, a mijloacelor de expresie çi a recuren-Æelor, a raporturilor cu ansamblul domeniului tragic pede-o parte, cu ansamblul imaginarului morÆii pe de alta–toate acestea depåçesc cu mult spaÆiul acestui studiu,care este, într-un fel, liminar37.

În acest cadru limitat în mod deliberat, så reluåmpentru moment problema raportului dintre ceea ce esteînfåÆiçat vederii çi ceea ce se face auzit în secvenÆele cu

270

ZOE PETRE

açezat pe limba mea“. Dimpotrivå, dacå zidurile palatu-lui ar putea vorbi, ele ar spune totul în modul cel maiferm, saphestat’ an lexeien7. Omul se teme så vor-beascå, çi ar vrea så audå cuvîntul obiectelor mute.

Cîteva versuri mai departe, în parodos, corul reiaaceleaçi motive: elogiul råzboinicului mort în faÆa Troieitrebuie sä fie un discurs secret, un strigåt înåbuçit8.Pentru cå „apåsåtoare este faima, bareia... phatis, careîÆi atrage mînia unei Æåri întregi, iar datoria faÆå deblestemul poporului trebuie plåtitå“9.

Cel puÆin în aparenÆå, acest univers al discursuluidenaturat, unde „a tåcea este singurul leac sigur“ (tosigon... pharmakon blabes) prefaÆeazå tirania uzurpa-torului care, dupå moartea lui Agamemnon, va impune cuvoce tare tåcerea despoticå. Cu toate acestea, povesteaeste de fapt mult mai complicatå, fiindcå Agamemnonînsuçi este un agent al acestei opresiuni: imagineafecioarei sacrificate, Ifigenia, cåreia i s-a pus cåluç dinporunca tatålui såu, pentru ca ea så nu-l poatå bles-tema cu aceeaçi gurå cu care înainte intona cînteculvictoriei, peanul lui Agamemnon10, este o mårturie izbi-toare a acestei complicitåÆi a regelui cu tåcerea silnicå.„Brutalitatea mutå a cåluçului“, biai chalinon t’anaudoi,este cea dintîi ipostazå a aceastei tåceri.

De altfel, regele evocå, cu o complezenÆå detestabilå,imaginea complementarå a unui alt discurs interzis: pen-tru a descrie nimicirea nemiloaså a Troiei, el spune „zeiinu au permis pledarea cauzei„, dikos ouk apo glossestheoi11. Între acest proces mut çi discursul Athenei dinEumenidele, unde zeiÆa stabileçte ca principiu esenÆialal justiÆiei ascultarea ambelor pårÆi într-un proces12, olume întreagå råmîne de construit.

Agamemnon este açadar complicele acestui universal cuvîntului interzis. El vorbeçte, este adevårat, despreconvocarea adunårii cetåÆenilor çi despre dezbatereaaici a tot ceea ce este important cu privire la cetate çi lazei13, dupå cum declarå çi cå se teme de „marea puterea vocii poporului“14. Dar el are partea sa de respons-abilitate în aceastå teamå de cuvîntul adevårat care,insinuîndu-se încetul cu încetul în cetate, va izbucni lasfîrçitul dramei, o datå cu întronarea tiranului Egist.

258

ZOE PETRE

privire la moartea eroilor tragici. În cele trei drame alelui Eschil care pun în scenå moartea eroilor, distribuireade seen and unseen, ca så reluåm termenii lui A.M. Dale,diferå într-o manierå semnificativå de la o tragedie laalta. În Cei çapte contra Tebei, ceea ce frapeazå de laînceput este faptul cå moartea reciprocå a celor doi fraÆieste, cel puÆin iniÆial, în întregime de partea naraÆiei; dela stasimon-ul care rememoreazå funesta tradiÆie lab-dacidå, textul trece direct la anunÆul mesagerului, careproclamå moartea celor doi fraÆi fårå a o descrie cuadevårat38.

Este foarte posibil ca Eschil så nu fi inventat decîtmai tîrziu – poate o datå cu Orestia? – procedeul dramaticatît de eficace, care laså moartea så se ghiceascå înaintede a fi expuså pe deplin. Dacå acordåm totuçi cevaîncredere unei tradiÆii dupå care Eschil ar fi evitat såînfåÆiçeze privirii momentul însuçi în care cineva esteucis39, aceastå absenÆå ar putea cåpåta o semnificaÆiemai preciså, çi aceasta cu atît mai mult cu cît lamentaÆiafinalå reia tema morÆii reciproce detaliind întreaga oroarematerialå a sîngelui fratern40: cele douå imagini, celedouå nume care erau Eteocle çi Polinice înainte dedeznodåmîntul conflictului sînt confundate într-o unicåçi însîngeratå corporalitate, într-o moarte care nu mai arenimic abstract çi teoretic, iar cadavrele lor mînjite desînge, spre care aratå corul, oferå din plin privirii „trofeulzeiÆei Ate“, Blestemul råzbunåtor.

Astfel împårÆite între mesagerul care anunÆå înnumele cetåÆii faptul însuçi al morÆii „politice“ a celor doifraÆi – abstracÆie pe care finalul tragediei, autentic saunu, o reia pe seama lui Eteocle – çi femeile care aratå,care spun, care cîntå carnea mutilatå çi sîngerîndå agenos-ului stins pentru totdeauna, cele douå imagini alemorÆii råspund jocului dublelor determinåri tragice careconstituie substanÆa însåçi a trilogiei tebane41. În inte-riorul polaritåÆilor cetate/familie, masculin/feminin – çi îninterferenÆele lor – threnos-ul ocupå o poziÆie cu totulcaracteristicå. Orice lamentaÆie funebrå este dinprincipiu rezervatå femeilor42, dupå cum orice elogiu

271


ZOE PETRE

13. Ag.844-850.14. Ag.938.15. Ag.914 - cf. 689 çi urm.16. Ag.1935 çi urm.17. Ag.1050 çi urm.18. Ag.238.19. Ag.1179-1183.20. Ag.1186 çi urm.21. Ch. 563-56422. P. Vidal-Naquet, „Les flambeaux des Eumnides“, în Vernant/

Vidal-Naquet, Mythe et tragdie, p. 199.23. Ibid.24. Ch. 1061.25. Eu. 675.26. Ag.815.27. Ag.941, cf. 942.28. Eu. 972-975.

Reprezentarea morÆiiîn tragedia greacå

1.Ne pueros coram populo Medea trucidet(Hor., AP185)

Oexaminare oricît de rapidå a corpus-ului trage-diilor atice påstrate nu ar putea pune sub semnulîndoielii faptul – ridicat la rangul de principiu deHoraÆiu, pe urmele unui predecesor care ar fi putut såfie Neoptolem sau un altul – cå, în afara cîtorva excepÆii,spectatorii atenieni din secolul al V-lea nu erau puçi însituaÆia de a asista la momentul precis al morÆii unuipersonaj tragic. Aiax, este adevårat, se arunca în spadasa în faÆa publicului, dupå cum çi Evadne se arunca dinînaltul unei stînci1; dar Agamemnon sau Egist mureauîn culise, Heracle în delir îçi ucidea copiii în interiorulpalatului, Iocasta, Deianira sau Fedra se sinucideaudeparte de public; în fine, moartea protagoniçtilor sauaceea a personajelor secundare, cea a eroilor murind defierul råzbunåtor sau cea a femeilor care-çi pun capåtzilelor, aceea a criminalilor odioçi sau aceea a copiilorinocenÆi face de obicei obiectul unei relatåri: narretfacundia praesens.

De ce aceastå opÆiune? De ce Eschil, care nu aveatotuçi obiceiul de a menaja sensibilitatea unui public pecare, dimpotrivå, îl înspåimînta fårå nici o ezitare,fåcîndu-l så vadå fantoma regelui persan çi haita sînge-roaså a Eriniilor2, ar fi avut asemenea pudori subite çiar fi alungat3spectacolul însuçi al morÆii în culiselespectacolului tragic? De ce, pe o scenå pe care, la dreptvorbind, cadavrele abundå, aceastå absenÆå a momen-tului, a gestului care ucide?

265

dar cuvîntul ampho sugereazå la fel de bine duplici-tatea eroului – amîndoi, vom folosi limba din Parnas,imitînd chiar vorbirea din Focida“21. Acestor viclenii alediscursului le corespunde condiÆia însåçi a eroului:Oreste este efebul care poate çi trebuie så foloseascåçiretlicuri pentru a-çi atinge scopul22. Oreste este, pre-cum Neoptolem în Filoctet al lui Sofocle23, un personajcare evolueazå; dar în vreme ce eroul lui Sofocle setransformå, ca så spunem aça, sub ochii noçtri, Oresteeste evocat într-o biografie care parcurge toate treptelevorbirii, de la Æipetele bebeluçului, nepios, pe care lereaminteçte doica, trecînd prin discursul viclean çiînçelåtor din Choephorele, pînå la cuvîntul clar de adultcare råsunå în procesul din Eumenidele. Între aceaståcucerire a cuvîntului – care foloseçte viclenia çi graiuldialectal – çi mutismul Casandrei, nearticulatå ca unanimal sau ca un barbar, apoi delirantå – se stabilescraporturi, dar çi grade çi opoziÆii. În Choephorele, dealtfel, Oreste va fi çi el copleçit de viziune çi delir24; spredeosebire de Casandra, totuçi, el va ieçi din aceaståstare pentru a cuceri ordinea clarå a cuvîntului liber:emphanes logos.

Aceastå izbåvire a discursului are drept condiÆienecesarå instaurarea justiÆiei. În ceea ce are ea maispecific, aceastå justiÆie aparÆine, de fapt, discursului.La tekmeria oribil de concrete ale Eriniilor, Oreste opuneordinea abstractå a cuvîntului. Cuvînt oracular, dar çiexplicaÆie, motivaÆie a acÆiunii. Eriniile aratå o realitatebrutalå çi mutå sau nearticulatå – sîngele vårsat, ma-ternitatea biologicå; Oreste le opune semnificaÆia expli-citatå, noÆiunea abstractå de paternitate, finalitåÆileacÆiunii. Martorii såi spun, nu aratå. JustiÆia nu se in-staleazå printr-un horkos, printr-o formulå magicå çisumarå, ci prin cuvînt – çi, aça cum este prescris decåtre Athena, se instaureazå dreptul ambelor pårÆi dea-çi pleda fiecare cauza, iar votul nu va fi dat decît atun-ci cînd cele douå pårÆi au terminat de vorbit25. Cum sånu confruntåm acest proces cu procesul viciat çi nedreptdin Agamemnon, unde acuzatul nu avea dreptul lacuvînt, ouk epi glosses? Unde, de altfel, acestei inter-ziceri a dialogului îi corespundea, în urna sîngerîndå,

261


Heracle, anunÆatå de cåtre Lykos6, deplînså de cor çi decåtre ai såi7, doritå chiar de cåtre erou8, dar çi aceea afiilor såi, pe care podoabele funebre, la început invocate9,apoi vizibile10, par mai întîi så o confirme – o moarteanulatå de întoarcerea regelui, dar numai pentru unmoment11, pentru ca mai tîrziu aceleaçi podoabe såconfere o prea oribilå realitate uciderii copiilor de cåtrechiar pårintele lor; sau Lyssa, delirul care cuprindetrupul înainte de a cuprinde sufletul eroului, descriså çivizibilå în acelaçi timp12, declarîndu-çi ea însåçi forÆa sadestructivå13, pentru ca apoi så o manifeste fåcînd så sepråbuçeascå palatul14, çi ale cårei efecte devastatoaresînt povestite, vizualizate çi în sfîrçit înÆelese de cåtre erouînsuçi. Scena culminantå a dramei pare så multiplicecomponentele schemei pe care am propus-o deja: crimaeste la început preziså de Lyssa15, apoi presimÆitå de cåtrecor16 çi confirmatå de strigåtele lui Amphitryon caremarcheazå momentul precis al morÆii copiilor17; mesa-gerul o povesteçte în detaliu18 înainte ca ea så devinå pedeplin vizibilå prin prezentarea ekkyklemei purtînd corpuldoborît al eroului adormit çi cadavrele fiilor pe care elînsuçi i-a ucis19; Amphitryon çi corul deplîng crima întoatå grozåvia sa sîngeroaså20, iar publicul revede teri-bilele ei efecte a doua oarå prin privirea lui Heracle careîçi recîçtigå, încetul cu încetul, conçtiinÆa realului21, însfîrçit, a treia oarå, prin privirea lui Tezeu22. Reluatå fåråîncetare din registrul imediat a ceea ce este înfåÆiçat ve-derii în cel al discursului mediator, din zona vizibilului încea a faptei imaginate çi descrise, crima eroului în delirpare så se repete la infinit, iar oroarea, sîngele çi moarteainvadeazå scena cu o violenÆå fårå rågaz.

Aceastå arie de bravurå a operei euripidiene nu este,pe de altå parte, decît reluarea multiplicatå a asasinårii„nucleare“ a lui Lykos. Ea începea, aça cum se cuvine,prin anunÆarea morÆii23, urmatå de strigåtul de agoniecare låsa så se ghiceascå împlinirea råzbunårii24; Am-phitryon intrase în interiorul palatului pentru a savuraacest spectacol25, dar aici firul se rupe, iar cadavrul duç-manului nu va mai reapårea, aça cum era de açteptat,

268

ZOE PETRE

sau femeie, exprimå cel mai bine aceastå eriscare esteordinea în cetate.

*

La capåtul acestei schiÆe de analizå, istoricul mai areîncå datoria så-çi punå întrebåri. Întrebåri care poatenu-çi vor gåsi råspunsul: cum a putut acest atenian,care a tråit explozia democraÆiei, så treacå prin expe-rienÆa, cel puÆin imaginarå, a efectelor corupte ale cuvîn-tului înlånÆuit? Întrebåri, de asemenea, care îçi gåsescpoate råspunsul în ele însele: care este raportul întreexperienÆa acestui cetåÆean al Atenei, care a våzut isego-ria instaurîndu-se, martor al actelor politice care fun-damentau responsabilitatea conducåtorilor faÆå de ceipe care îi conduceau – martor totodatå al crimei politicecare avea så sancÆioneze acest progres, asasinarea luiEfialte – cum açadar acest atenian care era Eschil judecacetatea sa, cetatea, justiÆia çi violenÆa, crima çi discursul?Aceste întrebåri sînt poate banale, dar cred cå ele trebuiepuse pornind de la un text atît de bogat ca acela al Ores-tiei. Pentru cå, dacå la sfîrçitul unei alte drame, dintr-oaltå vreme, ni se spune cå restul este tåcere, trilogia luiEschil pare så spunå, dimpotrivå, cå restul este logos.

Note

1. Ag. 1353, 1359.2. Ag.1621-16243. Ag.1639 çi urm.4.Ag.1629-1632.5. Vezi Detienne, Maîtres, p. 40.6. Ag.8-10.7. Ag.36-38.8. Ag.445.9. Ag.456 çi urm.

10. Ag.224-247.11. Ag.813.12. Eu. 428-433.

263


266

ZOE PETRE

Nici o legåturå, må tem, cu dignitasa lui HoraÆiu. Unteatru care inventeazå ekkyklema4pentru a face vizibilecadavrele sîngerînde nu ar trebui så fie judecat înfuncÆie de criteriile unui public rafinat de intelectuali detradiÆie alexandrinå (ceea ce, de altfel, poetul latin çtiael însuçi), criterii prea puÆin adecvate pentru a explicaacea explozie de violenÆå ucigaçå, în act ca çi în verb,care era tragedia aticå.

La fel de puÆin adecvatå, pe de altå parte, ideeaverosimilitåÆii, în numele cåreia „Cadmos nu ar putea såse transforme în çarpe“, acolo unde Oceanidele puteaufoarte bine så zboare în voie. Fårå îndoialå, iluzia teatralåa morÆii neaçteptate nu este uçor de creat; dar îmi estegreu så cred cå ceea ce era posibil nu numai pentruShakespeare, ci çi pentru mulÆi predecesori minori aiacestuia, ar fi depåçit mijloacele acelor extraordinarioameni de teatru care au fost cei Trei Mari. Eschil ainventat, de fapt, spectacolul, pariind în mii de feluri pereacÆia publicului såu, pe capacitatea teatrului de asuscita, dincolo de ceea ce se vedea, o abundenÆå deimagini alcåtuite din frînturi care erau aråtate çi dinnenumårate elemente sugerate: de ce aceastå elipså acorpului care cade, a spadei care stråpunge, a måciuciicare loveçte?

Nu este vorba oare mai curînd despre o relaÆie diferitåîntre act çi cuvînt decît cea care dominå, så spunem,teatrul „modern“? Întrebare retoricå, fårå îndoialå, darviolenÆa tragicå este mediatå, nu exsangvå. Echilibrul,care se reface în fiecare moment çi care råmîne mereu derefåcut, între act çi pathos, între opsisçi relatare, nuexclude deloc, çi Aristotel o çtia bine5, vederea sîngelui çia suferinÆelor, a rånilor çi a cadavrelor; de ce exclude însåatît de frecvent gestul care aduce moartea? Scurtcircuitaten phanero, acest gest se råsfrînge asupra discursului pecare-l investeçte cu greutatea enormå a violenÆei, dar aspune cå arta tragicå este o formå privilegiatå de medi-taÆie nu rezolvå toate problemele.

un vot unanim26, în vreme ce cuvîntului egal împårÆitdin procesul lui Oreste îi corespunde votul divizat al tri-bunalului exemplar.

Libertatea cuvîntului, libertatea judecåÆii care dis-cerne, discurs clar ce nu mai laså loc pentru rumoareçi nearticulare: în aceastå justiÆie îçi gåseçte adevåratasubstanÆå acea Peitho a Athenei. Trebuie totuçi obser-vat cå în scena procesului nu existå nici un cuvînt dinsfera lui peithomai; acest argument valoreazå atît cîtvaloreazå orice argument ex silentio, dar este ca çi cumseducÆiile cuvîntului nu-çi aveau locul în acest procesîntemeietor. Dupå, da; elocvenÆa pledoariei Athenei ialocul argumentului riguros, çi såvîrçeçte miracolul pecare justiÆia nu l-a putut îndeplini singurå. AceaståPeitho fårå atribut pe care o invocå Athena – noÆiuneaabsolutå a persuasiunii – este o incantaÆie beneficå dacåserveçte justiÆia, çi dacå desåvîrçeçte ceea ce justiÆia ainstaurat.

Instrument al solidaritåÆii, ea reaminteçte totuçipericolele dezastrului; armonizeazå, fårå a anula însåierarhiile cuvîntului public. Peitho este de partea Atheneimasculine, çi nu afecteazå opoziÆia dintre cel care con-vinge çi cel care se laså convins. Acest spectrum al comu-nicårii, care merge de la semnul mut, trece prin strigåtulnearticulat çi prin gest, çi ajunge la cuvîntul luminos çiconvingåtor ce aparÆine omului, animalului politic (estede altfel ceea ce va spune Aristotel), aceastå ierarhieconÆine în ea însåçi propria sa scarå de valori, dar çiriscurile unei regresiuni. ForÆa brutalå este dominatåde discurs, dar acesta foloseçte atît seducÆiile, cît çiviolenÆa: ouden pros bian, desigur – dar Peitho trebuieså se distanÆeze corect nu numai faÆå de despotism, ciçi faÆå de anarhie. Fiindcå, så nu uitåm, dacå la sfîrçitulcapodoperei sale de persuasiune funestå, Clitemnestraîi cere lui Agamemnon så se recunoascå învins27 –Athena proclamå, omagiindu-i pe Peitho çi pe ZeusAgoraios: „a învins pentru eternitate, violenÆa mea be-neficå“ – agathon eris28. În orice justiÆie, dreptul de avorbi sau de a tåcea, cum va spune Tezeu în Rugå-toarele lui Euripide, dreptul de a convinge çi de a telåsa convins, de a fi om politic sau mut, sau barbar,

262

ZOE PETRE

2. Aut agitur res in scaenis aut acta refertur(Hor., AP 179)

Så låsåm deoparte pentru moment atît pe Aiax, cîtçi pe OEdip la Colonos – atît situaÆiile în care moarteaeste aråtatå în spectacol, cît çi cele în care moartea esteo dispariÆie misterioaså. Dacå examinåm scenele încare violenÆa tragicå atinge paroxismul – moartea luiAgamemnon sau cea a copiilor lui Heracle, duelulLabdacizilor sau triumful delirant al Agavei –, ne dåmseama de faptul cå momentul însuçi al catastrofei esteepicentrul unei structuri care face så alterneze acÆiuneaçi naraÆiunea, tiradele çi cîntecele corale, ceea ce estevizibil, ceea ce se laså ghicit, ceea ce se explicå – çi undeabsenÆa care semnificå en creux gestul morÆii Æîçneçte înnenumårate substitute care acumuleazå tensiuniaproape intolerabile, focalizînd în jurul acestei eclipsetoate componentele spectacolului tragic.

Pattern-ul acestor secvenÆe comportå trei elemente:temerea cu privire la soarta eroului, în acelaçi timp spec-tacol, prin agitaÆia corului, çi discurs sau cîntec; mo-mentul însuçi al morÆii, care de obicei nu se vede, darcare se ghiceçte în alternanÆa strigåtelor de agonie veninddin culise çi a comentariilor îngrozite ale corului; spec-tacolul morÆii såvîrçite, vizibilå prin expunerea cadavrelorsîngerînde purtate pe ekkyklema, dar çi comentatåprintr-o naraÆiune çi prin lamentårile corului, care fac såsune limpede cuvintele care aratå cåtre oroarea expuså.Este vorba, fårå îndoialå, despre o schemå mai curîndteoreticå, çi care nu se regåseçte în detaliu în toate tra-gediile, dar care poate fi cel puÆin postulatå ca gradmaxim al unei asemenea structuri, pentru a-i verifica înacelaçi timp recurenÆa çi abaterile.

Så luåm, ca exemplu, Heracle al lui Euripide, o tra-gedie dintre cele mai complicate din punctul de vedereal construcÆiei, mai ales din acela al alternanÆei întreactio çi narratio, pentru a relua termenii din Scrisoareacåtre Pisoni. Nu este vorba despre analizarea întregiistructuri: ne va fi suficient aici så reamintim savantasimetrie dintre aparenÆa çi realitatea morÆii: moartea lui

267


unui univers „out of joint“. MeditaÆia tragicå este astfelde sens contrar faÆå de cea operatå de reprezentårilefunerare – epigrame, stele, discursuri; coerenÆa lumiitragice ca model al haosului ameninÆåtor la porÆilecetåÆii nu este niciodatå mai evidentå. În RugåtoareleluiEuripide, aça cum bine observa Nicole Loraux64, Tezeuface så înceteze threnos-ul corului, instituind în loculsåu elogiul funebru: gest ordonator, care integreazå înlumea acestei cetåÆi ideale care este Atena miticå omoarte purificatå çi care, cåpåtînd sens pentru polis,devine beneficå çi tolerabilå chiar çi pentru genos.

Singularitatea imaginii tragice a morÆii în ansamblulreprezentårilor ateniene din epoca clasicå apare çi maievidentå dacå o comparåm cu iconografia vaselor aticedespre care se crede cå „ilustreazå“ scene de tragedie65.Or, este frapant så vedem cå tocmai aceste vase nu ilus-treazå nici textul, nici spectacolul tragic, ci, situîndu-sedincolo de registrul teatral, aratå ceea ce tragedia doarsugereazå. Dacå grupul, foarte bine reprezentat, de ima-gini care trateazå teatrul ca artificiu– actori în timp cese costumeazå sau privindu-çi masca66– demonteazåiluzia scenicå, înfåÆiçînd cealaltå faÆå a teatrului, spec-tacolul ca reprezentare, dacå utilizeazå astfel categoriiledublului, ale travestiului çi ale måçtii67, seria opuså, devase cu subiect dramatic, asumå integral iluzia teatralå:nu se våd niciodatå actori în timp ce îçi joacå rolurile,ci Io transformatå în vacå68, Tecmessa acoperind cada-vrul lui Aiax69, Iason pe jumåtate înghiÆit de monstru70.Costumul personajelor sugereazå teatrul, elemente dearhitecturå sugereazå decorul, dar niciodatå nu apareo mascå tragicå pentru a trimite la mitul reprezentat:iconografia traverseazå spectacolul pentru a regåsisensul însuçi al tragediei.

În aceastå serie se gåsesc scene pictate pe vase careînfåÆiçeazå tocmai ceea ce spectacolul nu pune aproapeniciodatå în scenå: momentul însuçi în care eroul ucidesau este ucis. Reluînd o tradiÆie arhaicå foarte binereprezentatå, atît în ceramicå çi în micile bronzuri, cît çiîn sculptura monumentalå71, pictorii atici stilizeazå,

276

ZOE PETRE

audibil. Cf. J. Denniston, Euripides. Electra. Edited with anIntroduction and Commentary, Oxford, 1939 (1979) ad 747,çi Lupaç-Petre, Comm., pp. 41-42.

48. Ag.1343.49. Cf. 1353 çi întreg pasajul 1348-1371.50. Vezi supra, nota 4, despre data posibilå a primelor utilizåri

ale ekkyklemei; convingerea mea este, mårturisesc, cåEschil va fi inventat aceastå maçinårie scenicå, chiar dacåea nu a existat înainte de 458, pentru reprezentarea Ores-tiei, care este greu de imaginat fårå spectacolul foarte vizibilale celor douå crime duble care îi scandeazå progresia.

51. Exemplu perfect de sacrificiu corupt, cf. supra, nota 32.52. Ag. 1384-139253. Ch.869 çi 877.54. 883-884.55. 896-898.56. 1048-1050 çi 1057-1058.57. Fr. Hölderlin, „Anmerkungen zur Antigone“, în Sämtliche

Werke und Briefe, 4, Berlin-Weimar, 1970, 4, pp. 453-454;cf. P. Friedländer, Die griechische Tragödie und dasTragische. Studien zur antiken Literatur und Kunst, Berlin,1969, p. 118 çi urm. Datorez prieteniei lui Petru CreÆiafaptul cå am aflat despre eseul lui Friedländer; astfel amputut så ajung pînå la categoriile utilizate de Hölderlin.

58. Plutarh, într-una dintre quaestiones(Q. Conu.5, 1, 2, textpe care Manuela Tecuçan a avut amabilitatea så mi-lsemnaleze), instituie, dimpotrivå, opoziÆia dintre spectacolca realitate çi arta figuratå ca mimesis, pentru a ajunge laconcluzia cå spectacolul morÆii este hidos, în timp ce „unFiloctet desenat sau o Iocastå sculptatå... ne plac çi neîncîntå“.

59. Gisela M.A. Richter, The Archaic Gravestones of Attica,Londra, 1961, pp. 52-55 çi passim.

60. K. Friis Johansen, The Attic Grave-Reliefs of the ClassicalPeriod: an Essay in Interpretation, Londra, 1961; cf. çiRichter, loc. cit.

61. Loraux, Invention, loc. cit.; eadem, „Mourir devant Troie,tomber pour Athènes. De la gloire du héros à l’idée de lacité“, Information sur les sciences sociales17(6), 1978,pp.801-817.

62. În afarå de studiile lui J.-P. Vernant citate supra, nota 46,vezi Ch. P. Segal, The Theme of the Mutilation of the Corpsein the Illiad, Leida, 1971; Nicole Loraux, „Blessures de

285


În Agamemnon, moartea regelui çi cea a Casandrei,îndelung pregåtite prin crescendo-ul din ce în ce maineliniçtitor al enigmelor proferate de prinÆesa captivå,capåtå o realitate bruscå çi înspåimîntåtoare atunci cîndråsunå strigåtul lui Agamemnon lovit de moarte47, careface så aparå crima instantanee, brutalitatea imediatå,concretå, a rånii care sfîçie carnea regelui: Omoi, pepleg-mai kairian plegen eso strigå Atridul48. Contrastulviolent care opune acest horcåit cuvintelor zadarnice aleunui cor care ezitå între acÆiune çi deliberare prudentå49

pregåteçte apariÆia în scenå a Clitemnestrei50 triumfå-toare, în picioare, lîngå cele douå cadavre a cåror glorieteribilå o revendicå pe de-a-ntregul. Unic martor al fapteisale, ea însåçi o povesteçte în toatå oroarea ei: „Çi lovesc –de douå ori – çi fårå nici un gest, cu douå gemete, el îçilaså braÆele så cadå; çi, cînd este jos, îi dau a treia lovi-turå, ofrandå votivå pentru Zeus Mîntuitor al morÆilor,care domneçte sub påmînt51. Zåcînd, el îçi scuipåsufletul, iar sîngele pe care-l aruncå cu violenÆå sub fierulcare l-a stråpuns må inundå cu stropii såi negri, la fel dedulci pentru inima mea ca roua cea bunå a lui Zeuspentru såmînÆa din mugur“52.

Dacå, în Coeforele, asasinarea lui Egist se înfåptu-ieçte într-o stråfulgerare – un otototoi al tiranului çi, açacum va spune imediat slujitorul, Aigysthos ouket’estin,„Egist nu mai existå“53; dacå, dupå stihomitia care oopune lui Oreste, Clitemnestra moare fårå ca lamentaÆiasa så fie auzitå, acestea se întîmplå pentru cå, dincolode cadavrele expuse, textul – gest çi cuvînt în acelaçitimp – nu focalizeazå tensiunea dramaticå în jurul crimeiprezente, ci înspre originile sale, cu mårturia våluluiînsîngerat care, odinioarå, îl prinsese pe Agamemnonîntr-o capcanå mortalå. Corporalitatea Clitemnestrei, atîtde invadatoare înainte de moartea sa – anticipatå într-omanierå brutal carnalå: „cu gîtul pe tåiçul såbiei, lovitå pedrept, se va pråbuçi la rîndul ei la påmînt“54 – aceaståcorporalitate care încarcå aluziile la adulter cu o precizieçocantå, çi pe care regina însåçi încearcå så o instru-

273


77. Cf., e.g., Med. 1167-1121 (Iolke çi tatål såu descompuçi deotravå); El. 839-843 (moartea lui Egist); Ba. 1122-1147(sparagmos al lui Penteu).

78. Vezi amfora citatå çi reproduså de cåtre J.-L. Durand,op. cit., p. 138 çi fig. 3 (=Brommer, op. cit., 413/1).

79. Cf., e.g., neck-amphora de la Cumae (pictorul lui Ixion).80. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le passé et le présent“, în

Eschyle, Tragédies [Folio], Paris, 1982, p. 27.81. E., Heracl. 551.82. Cf. 558-559: me treseis miasmatos/ toumou metaschein,

all’eleutheros thano.83. Cf. 474-534, 562.84. J.-L. Durand, loc. cit., cf. G. Steiner, „Silence and the Poet“,

în idem, Languages & Silence. Essays, 1958-1966, Londra,1967, pp. 55-74.

85. AP 7, 255.86. AP 7, 443 (cf. A., Ag. 1390, 1543); atribuirea acestui text

lui Simonide era deja contestatå de cåtre M. Boas, Deepigrammatis Simonideis, Groningen, 1905, p. 213, carevorbea despre un exerciÆiu imitativ al unui erudit, poateMnasalkas; vezi mai ales H.T. Wade-Gery, „ClassicalEpigrams and Epitaphs. A Study of the Kimonian Age“,JHS 53, 1933, p. 81 cu notele aferente.

87. Peek, Griechische Grabinschriften, nr. 10, 1, 1. Cf., pentruansamblul acestui text, çi C.M. Bowra, „The Epigram of theFallen of Coroneea“, CQ 1938, pp. 80-88.

88. Th. 1, 113; cf. Paus. 1, 29, 14.89. Cf. epigramele AP 7, 426; 430-432; 435-437 (çi ansamblul

epitafurilor pentru råzboinici – e.g. 226-234; 242-259) cu433 (a lui Tymnes) çi 531 (a lui Antipater din Tesalonic) –sau cele douå epigrame, deja puse în relaÆie de cåtreautorii colecÆiei, 433, pe care tocmai am amintit-o, çi 434(a lui Dioscoride), despre curajul unei mame de erou, undenumele cetåÆii îndepårteazå tot ceea ce ar putea fi personalîn moarte, chiar çi lacrimile.

90. E., Tr. 1188-1191.91. Cele douå epigrame ale lui Crinagoras, AP 7, 380 çi 401,

erau incluse în Coroana lui Filip din Tesalonic, care scrieel însuçi o a treia, în acelaçi stil „decadent“, pentru unanonim (AP 7, 383). Ar trebui oare så adåugåm la ele AP 7,208, a lui Anytes, pentru un cal de råzboi cåruia ea îievocå sîngele negru çi pieptul însîngerat? Dubla naturå acalului çi, mai exact, a calului încålecat de un råzboinic,

288

ZOE PETRE

frontonului sculptat este secundå, ca så spunem aça, faÆåde reprezentarea statuarå a luptei, tot aça cum threnos-ul tragic este, în raport cu threnos-ul funerar, ceea ceacesta din urmå este, la rîndul såu, faÆå de goos, faÆå delamentaÆia ritualå funebrå58.

Nu-i mai puÆin adevårat, totuçi, cå printr-o astfel deetalare a rånilor, a sîngelui vårsat çi a oribilei profanåria trupurilor pe care moartea violentå o provoacå, moar-tea tragicå se poate într-adevår situa la aceeaçi distanÆåfaÆå de real ca çi marea sculpturå, fårå a spune acelaçilucru. Ceea ce Æine de violenÆa morÆii nu este reprezentatdecît în tragedie, sau prin ceea ce este înrudit cu ea.

Dacå, într-adevår, mesajul implicit al ceremoniilorfunerare private la Atena – aça reprimat cum este el delegile sumptuare ale cetåÆii – tinde så reducå moartea lao separare, desigur dureroaså, dar care impune o mode-raÆie sfîrçind prin a stiliza orice suferinÆå (existå într-ade-vår o rupturå între imaginile strålucitoare de Kouroiînfloritori sau de sirene seducåtoare de pe monumentelefunerare ale aristocraÆiei în epoca arhaicå59çi calmulsenin sau melancolic al stelelor funerare clasice60, daraceastå rupturå nu conduce în sensul unei mai pro-funde aprehendåri a violenÆei; mai degrabå dimpotrivå);dacå, pe de altå parte, imaginea morÆii cetåÆeanului, açacum este ea cultivatå de discursul funebru61, tinde spreabstracÆiune çi alunecå fårå emoÆie peste momentulmorÆii, care, desubstanÆiatå, devine încercarea supremåa excelenÆei, cum så le comparåm cu moartea tragicå?La drept vorbind, doar epopeea ar putea oferi un an-samblu comparabil; dar aici, ideologia „morÆii frumoase“face pereche în discurs cu vulnerabilitatea sfîçietoare aeroului62, tot aça cum, în ritual, prothesiscapåtå ofuncÆie purificatoare çi compensatorie faÆå de realitateabrutalå a morÆii. Pe de altå parte, chiar în text, eroulmuribund este dedublat çi parcå absolvit de moarte prinimaginea copacului care cade, a florii smulse din rådå-cini sau a fînului cosit63. Dimpotrivå, moartea tragicåface så explodeze acest imaginar neutralizant çi înfå-Æiçeazå un chip teribil al morÆii ca element component al

275


virilité“, Le genre humain10, 1984, pp. 39-56. Din påcatenu am putut consulta cartea lui Emily Vermeule, Aspectsof Death in Early Greek Art and Poetry, Berkeley-LosAngeles-Londra, 1979.

63. Cf. P. CreÆia, „ComparaÆiile Iliadei“, în idem, Epos çi logos,Bucureçti, 1981, pp. 7-16.

64. Loraux, Invention, pp. 47-48, comentînd E., Supp.838-917; cf. çi C. Collard, „The Funeral Oration in Euripides’«Supplices »“, BICS19, 1972, pp. 39-53. Cf. çi, în Feni-cienele, 1583-1584, intervenÆia lui Creon care se instituieca autoritate politicå çi care face så înceteze orice lamen-taÆie chiar în numele acestei autoritåÆi.

65. Vezi deja S. Reinach, Répertoire des vases peints, Paris,1903; L. Séchan, Étude sur la tragédie grecque dans sesrapports avec la céramique, Paris, 1926; o examinaredestul de detaliatå la Margarete Bieber, The History of theGreek and Roman Theatre, Princeton, 1961; catalogul luiT. B.L. Webster, op. cit., are ca obiect mai ales documen-taÆia asupra spectacolului; cf. çi idem, Greek Theatre Pro-duction2, Londra, 1970; pentru subiectele eroice, veziF.Brommer, Vasenlisten zur griechischen Heldensage3,München, 1977.

66. Întreaga iconografie la Emily Vermeule, „The BostonOresteia Krater“, AJA70 (1), 1966, pp. 1-22 çi pl. 1-8; cf.M.I. Davies, „The Oresteia before Aeschylus“, BCH93 (1),1969, pp. 214-260.

67. Aceastå iconografie apare de la începutul secolului al V-lea(T.B.L. Webster, op. cit.– AV 6 çi 7 = Pickard-Cambridge,Dithyramb2, nr. 90-91 – choreuÆi travestiÆi în satiri). AV 8–o pelikea „pictorului lui Pan“ de la muzeul din München(470-460), avîndu-l drept subiect pe Perseu cu mascaGorgonei, se poate situa la limita dintre cele douå serii, darAV 10-11, 14-15, 17-18 (470-450), cu corurile costumate,cu choreuÆi travestiÆi în femei sau în menade etc.,marcheazå bine aceastå imagerie „a culiselor“. Fragmen-tele atice înregistrate în catalogul lui Webster la nr. 25-29(cea de-a doua jumåtate a secolului al V-lea) îmi par cu atîtmai semnificative cu cît ele reprezintå choreuÆi mascaÆi alcåror nume este scris în cîmp: Eunikos, Charias, Euagon,Callias etc. – ceea ce aratå mai bine decît orice alt detaliudubla naturå a personajelor reprezentate. Aceeaçi con-çtientizare a spectacolului ca artificiu este perceptibilå încîteva epigrame funerare, e.g.AP 7, 37, pentru Sofocle

286

ZOE PETRE

mentalizeze, expunînd cu un gest emfatic nuditatea samaternå55, pare så disparå sau, mai curînd, så se fi trans-ferat – mai întîi asupra plasei omorului, pe care Oreste oaratå ostentativ, apoi asupra Eriniilor care, deçi vizibiledoar pentru Oreste, capåtå o realitate oribilå prin interme-diul cuvintelor pe care el le foloseçte pentru a le descrie56.

De o parte çi de alta a matricidului a cårui oroarenici un cuvînt, nici un gest nu o poate descrie, obiectelecare se våd çi daimonii care se ghicesc delimiteazåcîmpul acÆiunii reciproce a vizibilului çi a invizibilului, atåcerii çi a strigåtului, a faptei çi a discursului. Elipseletextului tragic sînt tot atît de gråitoare ca çi cuvintelecare îl animå, iar absenÆa gestului însuçi care ucidedevine amprenta în negativ a violenÆei çi a morÆii.

3. Segnius inritant animos demissa per aurem(Hor., AP 180)

Dacå analizele pe care le-am prezentat au cevasubstanÆå, nu tragediei i se poate aplica aceastå normåmai degrabå elementarå. Pentru cå meditaÆia tragicå, lainterferenÆa dintre gest çi cuvînt, instituie un limbajmultiplu care spune oroarea morÆii în acelaçi timp prinpovestire, prin acÆiune çi prin spectacol. ÎncårcåturaexcepÆionalå pe care o capåtå discursul tragediei prinsuscitarea acestor confluenÆe nu s-ar putea traduce întermenii retoricii alexandrine, ci mai curînd în aceia aiesteticii romantice de la începuturile sale, atunci cîndHölderlin scria: „Das griechischtragische Wort ist tödlich-faktisch, weil der Leib, den es ergreifet, wirklich tötet“57.

Dar este vorba într-adevår doar despre esteticå? Acestcuvînt care ucide punînd ståpînire pe corp, das wirklicheMord aus Worten despre care vorbea Hölderlin, cores-punde fårå îndoialå çi altor reprezentåri ale violenÆei dinepoca clasicå. Frontonul vestic de la Olimpia, de exemplu,poate într-adevår så fie citit la interferenÆa corpului cuimaginea sa, a morÆii cu expresiile sale stilizate, în cîmpulunei medieri apropiate de cea pe care o instituie tragedia.Dublå mediere, la drept vorbind, deoarece compoziÆia

274

ZOE PETRE

(unde se pot decela grade multiple ale reprezentårii:satirul – sau mai curînd statuia sa – care vorbeçte; poetulcare este elogiat; masca femininå care evocå personajeledramelor; epigrama ca text). Pentru cealaltå faÆå, la limitadintre tragedie çi sacru, dintre jocul de måçti çi travestiuri,ar trebui så trimitem la fiecare episod din Bacchantele:citez doar v. 848-861, unde Dionysos interpreteazå tra-vestiul lui Penteu în acelaçi timp ca nebunie dulce pe careel însuçi a suscitat-o çi ca împodobire funebrå çi sacri-ficialå. Despre Dionysos asociat cu måçti în reprezentårilede pe ceramica aticå vezi La cité des images. Religion etsociété en Grèce ancienne, Lausanne-Paris, 1983.

68. Webster, op. cit., AV 12 – pelike aticå, anii 460-450.69. Cf. M.I. Davies, „Ajax and Tekmessa. A Cup by the Brygos-

Painter in the Bareiss Collection“, AJA 77, 1973, p. 211.70. Cupå a lui Douris: M. Bieber, op. cit., p. 14, fig. 40.71. DiscuÆia lui M.I. Davies, „The Oresteia before Aeschylus“,

BCH 93(1), 1969, pp. 214-260, reia reprezentårile ante-rioare anilor 460-450 care au ca subiect moartea lui „Egist“(identificare mai degrabå dificilå pentru imaginile creto-miceniene). Studiul lui Emily Vermeule, „The Boston OresteiaKrater“, AJA 70(1), 1966, pp. 1-22, pl. 1-8, se referå nunumai la monumentele figurate ale cåror subiecte se leagåde moartea lui Egist, ci çi la ansamblul iconografic al temeimomentului morÆii.

72. Emily Vermeule, op. cit.; oricare ar fi datarea sa (puÆindupå 458, dupå E.V., ale cårei argumente mi se parconvingåtoare, mai timpurie cam cu douåzeci de ani dupåM.I. Davies, op. cit.), craterul din Muzeul din Boston pareså fie prima imagine a morÆii lui Agamemnon.

73. Cf. observaÆiile fåcute de François Lissarague çi de AlainSchnapp, „Imagerie des Grecs ou Grece des imagiers“, Letemps de la réflexion 2, 1981, pp. 286-288, asupra serieidestul de apropiate de imagini care înfåÆiçeazå un råz-boinic mort pe care unul dintre tovaråçii såi îl aduce dinbåtålie.

74. Bieber, op. cit., p. 34, fig. 120.75. Eadem, ibidem, p. 34 çi urm., fig. 121-122 a-c.76. J.-L. Durand, „Bêtes grecques. Propositions pour une

topologique des corps à manger“, în M. Detienne çiJ.-P. Vernant (ed.), La cuisine du sacrifice en pays grec,Paris, 1979, pp. 136-139.

287


al vocabularului specific al tragediei pe care l-am pututrepera în epigramele secolului al V-lea – fiind stabilit cåpsakasa lui Pseudo-Simonide nu este decît un citatalexandrin86– este cuvîntul tlemonesdin primul rînd alepitafului colectiv pentru atenienii cåzuÆi la Coroneea87;or, este vorba tocmai despre un episod „tragic“ în sensultehnic al cuvîntului, aç spune, pentru cå textul însuçi nearatå cå aceçti nefericiÆi luptåtori nu au fost victimelebravilor lor adversari – aça cum se întîmplå în råzboi –,ci ale unui zeu – aça cum se întîmplå la teatru. În sfîrçit,dacå este vorba într-adevår despre båtålia din anul 445,Tucidide reaminteçte un oracol care ar fi prezis dezas-trul88, ceea ce situeazå în mod decisiv episodul de parteatragediei.

În mod similar, dintre epigramele care-i elogiazå pemorÆii eroici ai Spartei, çi care utilizeazå topoice neu-tralizeazå çi exaltå totodatå moartea glorioaså, doardouå se detaçeazå prin violenÆa lor: este vorba despredouå epigrame care evocå moartea ruçinoaså a unuisingur spartiat – Demetrios –, cel pe care propria sa mamåîl omorîse „scrîçnind din dinÆi çi ridicînd ameninÆåtorfierul plin de sînge, ca o lupoaicå“89. Între moartea seninådin epigramå çi violenÆa morÆii tragice nici o relaÆie nu esteposibilå. Hecuba o çtie bine: ea se întreabå, lîngå trupulînsîngerat al lui Astyanax, ti kai pote/ grapseien an semousopoios en taphoi; „ce ar putea grava un fåcåtor deversuri pe mormîntul lui? Este un copil pe care grecii l-auucis pentru cå se temeau de el? Ce ruçine pentru Greciaar fi o asemenea inscripÆie!“90

Çi dacå din corpus-ul Antologieise detaçeazå – printr-oinversiune sistematicå a temelor funerare, prin insolita lorcomplacenÆå cu putridul morÆii – douå epigrame ale luiCrinagoras, este oare o simplå întîmplare cå amîndouåaceste texte se referå la moartea unui tiran91?

Pe craterul „pictorului Dokimasiei“, Oreste reface, dealtfel, gestul tiranoctonilor; în mod ideal, violenÆa seconcentreazå la marginea cetåÆii, çi Herodot nu ne spunealtceva atunci cînd evocå succesiv abstracÆiunea glo-rioaså a morÆii pe cîmpul de onoare, dar çi sfîrçitul princrucificare al lui Policrate92. Tiran exilat çi paricid

280

ZOE PETRE

blestemat, OEdip, cel care fusese alungat din Teba, poartåîn carnea sa stigmatele sîngeroase ale destinului såutragic; moartea sa, care-l integreazå în cetate, este odematerializare plinå de mister. Dimpotrivå, atunci cîndcetatea regåseçte, pentru a ostraciza un tiran virtual,modelul stilizat al expulzårilor rituale çi încårcåturasacralizantå a absenÆei discursului chiar în interioruldomeniului privilegiat al cuvîntului politic93, sau chiaratunci cînd, pentru a descuraja orice stasis, ea anuleazåprintr-un decret orice miasmaa tiranoctonului – hosiosesto94–, avem într-adevår impresia cå spaÆiul politic sedeschide pentru o clipå cåtre teritoriul periculos çiviolent al morÆii tragice.

Note

1. Vezi observaÆiile succinte ale lui R.G. Tebstall, „Violence onthe Greek Stage“, Euphrosyne1, 1957, pp. 213-216.

2. Vit. Aesch.3. Philostr., VA6, 11, 9 (Eschil): to hypo skenes apothneskein

epenoesen hos me en phaneroi sphattoi.4. Data la care a fost inventatå ekkyklema, ca çi precizarea

modului în care funcÆiona au fåcut obiectul unor nume-roase discuÆii: vezi deja U. von Wilamowitz-Moellendorf,Aischylos. Interpretationen, Berlin, 1914, p. 175 çi rezu-matul lor la A. Lesky, Die tragische Dichtung der Hellenen3,Göttingen, 1972, p. 117 çi H.C. Baldry, Le théâtre tragiquedes Grecs(trad. fr.), Paris, 1975, pp. 68-73 (excelentåvedere de ansamblu asupra problemei iluziei scenice).Dacå vasul „pictorului de la Leningrad“ (A.J. Beazley, „TheLeningrad Painter“, Hesperia24, 1955, p. 305, pl. 45) seleagå de reprezentarea Perçilorlui Eschil (cf. T.B.L.Webster, Monuments Illustrating Tragedy and Satyr Play,Londra, 1962, p. 3 çi catalog AV 13), inventarea ekkykle-meiar fi contemporanå cu dezvoltarea teatrului lui Eschil,ceea ce pare de altfel foarte probabil. Vezi çi A.M. Dale,„Seen und Unseen on the Greek Stage“, WS69(Festschrift... Lesky), 1956, pp. 96-106.

5. Arist., Pol.11, 1452 b 10-13; cf. çi 14, 1453 b 1 çi urm., cucomentariile lui A. Rostagni çi Rh., 2, 8, 1386 a 29 - b 4.În articolul pe care l-a consacrat acestor probleme, R. SriPathamantan („Death in Greek Tragedy“, G & R, seria a

281


într-un fel de balet grafic care rupe subtil simetria, gestullui Oreste care-l stråpunge cu spada pe Egist, cel alClitemnestrei ucigîndu-l pe Agamemnon captiv în plasafunestå72.

RelaÆia acestei imagerii cu teatrul tragic este maicomplexå decît pare. Nu atît deoarece caligrafia pictorilors-ar opune brutalitåÆii textului tragic, pentru cå, pînå laurmå, distanÆa dintre ambele coduri çi planul „realului“este perfect comparabilå, iar eleganÆa imaginii nu estedecît un mijloc propriu pictorului de a conferi o valoareexemplarå crimei reprezentate73, ceea ce tragedia reali-zeazå în alt mod. Ci mai curînd pentru cå alegerea fåcutå,pe de-o parte de tragedie, de cealaltå de iconografia aticå,pare în acelaçi timp opuså çi complementarå: desenulconcentreazå imaginaÆia direct asupra momentului morÆii,în timp ce tragedia face så se îndrepte spre aceastå elipsåatît ceea ce precedå çi anunÆå criza, cît çi ceea ce-iurmeazå. Doar în secolul al IV-lea, mai ales în ceramicaitaliotå, se regåsesc scene a cåror sintaxå o aminteçte pecea a tragediilor, imagini cu mai multe personaje, carereunesc, în ceea ce am fi tentaÆi så numim o hypothesis,un rezumat al acÆiunii, componentele scenariului tragic:astfel, pe un crater de la Polazzuolo, e reprezentatå moar-tea Dircei cålcatå de taur, în timp ce alåturi, Amphion çiZethos se pregåtesc så-l ucidå pe Kykos îngenuncheat74.Sau, pe un alt vas din sudul Italiei, ce se aflå aståzi laMünchen, o Medee – diferitå, dar apropiatå de cea a luiEuripide – unde se våd în acelaçi timp regina ucigîndu-çi unul dintre fii, în timp ce celålalt fuge, cadavreleexpuse ale lui Iason çi alor såi, Egeu care se apropiepentru a o salva pe eroinå75. Spre deosebire de aceaståpicturå care relateazå, cu destulå naivitate, trebuie spus,intriga tragediilor, concentratul epurat çi esenÆial careeste, pe vasele din secolul al V-lea, reprezentarea gestuluiaducåtor de moarte se insereazå în punctul precis în carediscursul tragic pare så se întrerupå.

S-ar putea sugera o apropiere între aceastå comple-mentaritate a absenÆelor çi ceea ce ne aratå o altå serieiconograficå, cea a scenelor de sacrificiu, unde, aça cum

277


consacrat cîteva studii morÆii feminine. Vezi Nicole Loraux,Les mères en deuil, Paris, 1990, çi eadem, La voixendeuillée, Paris, 1999.

38. A., Th. 720-791 çi 792-821.39. Vezi supra, nota 3.40. Cf. Th. 887, 895, 911, 938-940 çi Lupaç-Petre, Comm., ad

loc.41. Cf. mai ales P. Vidal-Naquet, „Les boucliers des héros“,

Annali del Seminario di Studi del Mondo Classico 1, 1979,pp. 95-118. çi Froma I. Zeitlin, Under the Sign of the Shield.Semiotics and Aeschylus’ „Seven against Thebes“, Roma,1982.

42. E. Reiner, Die rituelle Totenklage der Griechen [TübingerBeiträge zur Altertumswissenschaft 30], Stuttgart-Berlin,1938.

43. Nicole Loraux, „Mourir devant Troie, tomber pour Athènes.De la gloire du héros à l’idée de la cité“, Information sur lessciences sociales 17(6), 1978, pp. 801-817; eadem, „Le lit,la guerre“, L’Homme 21, 1981, pp. 37-57; despre relaÆiaglobalå dintre imaginarul morÆii çi structurile cetåÆii, veziçi Zoe Petre, „Mentalités, idéologie et histoire sociale: ledomaine grec“, RÉSÉE 18 (4), 1980, pp. 617-630 (despreconfuzia masculin/feminin în funeraliile regilor Spartei,p. 623).

44. A., Th. 922-931 çi Pers. 236; Hdt. 7, 5, 2.45. Loraux, Invention, pp. 44-50.46. Mai multe articole ale lui J.-P. Vernant despre moartea

eroicå sînt esenÆiale: „Panta kala, d’Homère à Simonide“,ANSP, ser. 3, 9, 1979, pp. 1 365-1 374; „La belle mort etle cadavre outragé“, Journal Psychol., 1980, pp. 209-241;„Der griechische Tod. Tod mit zwei Gesichtern“, Hephais-tos3, 1981, pp. 16-22; „Death with Two Faces“, în Sally C.Humphreys çi Helen King (ed.), Mortality and Immortality.The Anthropology and Archaeology of Death, Londra, 1981,pp. 285-291. Pentru relaÆia moarte eroicå/ moarte civicå,vezi Nicole Loraux, „Hebe et andreia“, AncSoc 6, 1975,pp. 1-31; eadem, „La belle mort spartiate“, Ktéma 2, 1977,pp. 105-120.

47. A., Th. 89-103; 151-165; Eschil folosise deja spaima pe careo produce un zgomot a cårui cauzå efectivå nu se vede, dara cårui ameninÆare se poate ghici cu uçurinÆå; se poatepresupune cå publicul çi auzea zgomotele pe care le descriecorul, în timp ce strigåtul lui Agamemnon era, evident,

284

ZOE PETRE

drama aticå, çi care, dupå pårerea mea, departe de aneutraliza, dimpotrivå, då strålucire culorilor violente alemorÆii reprezentate, alegerea fåcutå de teatrul clasicajunge la constituirea unei categorii a morÆii tragice încare tensiunea dintre discurs çi tåcere depåçeçte orizon-tul mediator al artei çi deschide spre semnificat. Pentrucå, spre deosebire de orice reprezentare funerarå, al cåreiscop esenÆial este de a normaliza moartea, discursul tragicpune în joc aberaÆia çi rupturile unui univers în caremoartea nu este decît un semnificant subordonat. Pro-iecÆie çi act în acelaçi timp, moartea tragicå se situeazåîn punctul extrem al traiectoriei unei lumi ambivalente,çi îi poartå, s-ar putea spune, stigmatele în ceea ce are eaîn mod esenÆial dedublat – violenÆa, dar violenÆå repre-zentatå, cod în acelaçi timp apropiat çi diametral opuscelor care spun moartea în alt fel – çi în acea tåcere careeste totodatå un strigåt de agonie çi un mister.

Elipsa aleaså de tragedie pentru a exprima moarteanu este o lacunå, ea este un mijloc privilegiat – singurulpoate – pentru a spune transcendentul. AbsenÆa gestului,absenÆa cuvîntului, deschizînd spre delir, ca în Coe-forele, spre haos çi spre moarte, spre vid, ca în Antigona,uneori spre iluminare, aça cum se întîmplå în OEdip laColonos, nu este altceva decît acea armå a sirenelor –despre care vorbea Kafka –, o armå mai fatalå decîtcîntecul lor: tåcerea lor. Vom spune oare, aça cum s-afåcut pentru sacrificiu, çi cå momentul teribil în careomorul are loc în secret aparÆine în tragedie zeului, celpuÆin în aceeaçi måsurå, dacå nu çi mai mult decîtoamenilor?84

Så revenim pentru încå un moment la imaginarul„normal“ al morÆii. Din toatå cartea a VII-a a AntologieiPalatine, violenÆa morÆii este, aça cum observam mai sus,aproape cu totul absentå; dacå putem avea încredere înatribuirile tradiÆionale, Eschil însuçi, cel care çtia totuçiatît de bine så condenseze în cîteva cuvinte forÆele teribileale sîngelui vårsat, ar fi ales tonul solemn al elogiuluieroizator pentru a spune moartea luptåtorilor tesalieni85–sau chiar pe aceea a maratonomahului care era el însuçi:nu se moare la fel în råzboi çi în tragedii. Singurul ecoul

279


doua, 12 (1), 1965, pp. 2-14) pleacå tocmai de la acestetexte ale lui Aristotel pentru a demonstra cå moarteaputea foarte bine så fie reprezentatå, cå ea a fost de faptreprezentatå în unele dintre dramele aståzi pierdute çi cå,de altfel, absenÆa spectacolului morÆii din dramele påstratenu are o singurå cauzå, ci se justificå de fiecare datå prinalte considerente care Æin de logica proprie intrigii piesei.Punctul de vedere din paginile care urmeazå inverseazåaceçti termeni, pornind de la ideea cå, de fiecare datå cîndmoartea este aråtatå, este vorba despre un caz particularcare se poate justifica prin raÆiuni interne, aparÆinînddramei în chestiune, codul tragediei presupunînd înså, înprincipiu, o reprezentare mediatå a morÆii al cårei senstrebuie circumscris.

6. E., HF140-150.7. 348-358.8. 1301-1310.9. 329-330; 333-335 (Megara cere favoarea de a-çi împodobi

copiii pentru moarte çi Lykos i-o acordå).10. 443-445: corul vedetousde phthimenon | endyt’echontas;

cf. 525-526, Heracle îçi vede fiii, stolmoisi nekron kratasexestemmena.

11. 562-563.12. 815-821.13. 859-874.14. 905-909: corul anunÆå dezastrul, dar ne putem întreba

dacå el era realizat în spectacol çi printr-o modificare apanoului pictat care reprezenta faÆada palatului.

15. 859-866.16. 875-889.17. 889, 890, 900 – råspunzînd strigåtului de agonie al lui

Lykos, 749-756: boai | phonou phroimion stenazon anax(753) cînta corul atunci.

18. 922-1002.19. 1030-1033.20. 1030-1088.21. 1110-1145.22. 1163 çi urm.23. 565-573.24. 749-756.25. 731-734.26. Monika Schwinge, Die Funktion der zweiteilige Komposition

im „Herakles“des Euripides, Diss., Tübingen, 1972, subli-niazå unitatea simetricå a celor douå episoade ale dramei

282

ZOE PETRE

a dovedit-o J.-L. Durand76, momentul însuçi în carevictima este uciså este eludat în mod sistematic. Repre-zentarea pregåtirilor pentru sacrificiu alcåtuieçte undipitic cu cea a împårÆirii cårnii, iar violenÆa lor, departede a fi absentå, se exprimå, dimpotrivå, printr-un gra-fism minuÆios care nu este departe de a reaminti anumitedescrieri quasi-medicale ale lui Euripide77, dar mo-mentul însuçi al morÆii råmîne întotdeauna o elipså.

Sîngele Polixenei78 sau cel al copiilor Medeii79, pe caretragedia nu-l aratå decît închegat, poate så Æîçneascå pevase, dar nu sîngele boului de jug. Spre deosebire dereprezentårile în contrapunct ale legendei, în carecodurile picturii çi ale spectacolului sînt complementare,iconografia sacrificiului se organizeazå într-o succesiuneîn trei timpi (1/0/1), similarå cu cea care structureazådrama.

Ce se poate spune despre aceste polifonii? Practicilesacrificiale au influenÆat, fårå îndoialå, tragedia, dar nuexistå nici un exemplu de sacrificiu normal în universultragic, unde acest act esenÆial este întotdeauna corupt80.Çi cum så nu observåm cå, în Heraclizii de exemplu,sacrificiul acceptat de cåtre o victimå hekousa81, caremoare în mod liber, nu este aducåtor de miasma82 çi cå,în acest caz, fårå a travesti violenÆa unui act care seexprimå în vocabularul tehnic al sacrificiului sîngeros83,tragedia nu duce la expunerea unui trup ale cårui råniså fie descrise, ci la povestirea miracolului care-l face peIolaos så renascå? Nu înseamnå oare aceasta, pînå laurmå, cå discursul tragic, înfåÆiçînd un univers situat înpunctul de joncÆiune çi de rupturå dintre lumea cetåÆii,întemeiatå de sacrificiu, çi spaÆiul sålbatic çi haoticexprimat de omor, face så interfereze codurile pentru adezvålui ambivalenÆa esenÆialå a reprezentårilor pe carele pune în scenå?

Se pare cå la sfîrçitul investigaÆiei mele nu existå unråspuns simplu la întrebarea care a constituit punctul eide plecare, anume de ce spectacolul tragic nu aratå directgestul care aduce moartea. Dincolo de eficacitatea dra-maticå sigurå a soluÆiei „în contrapunct“ adoptatå de

278

ZOE PETRE

(cf. la origine, Wilamowitz, Heracles Furens), dar, dincolode aspectul formal, nu-i cautå sensul.

27. Despre o „revoluÆie“ la Teba çi despre conotaÆiile saleateniene, vezi R. Goosens, Euripide et Athènes, Bruxelles,1972, pp. 345-375; trebuie observat cå, muritor sau doarpresupus ca atare, victimå a uzurpårii din Teba, tocmaiHeracle va fi anexat de Atena ca erou civilizator.

28. 348-358; cf. mai ales 353-355, paid’eite Dios nin eipo/eit’Amphitryonos inin hymnesai...

29. 572-573.30. Cf. mai ales 1031-1034; 1053-1054; 1173-1176.31. Cf. mai ales tirada Megarei, 451-495 çi, e.g., Peek,

Griechische Grabinschriften, nr. 80, 85; AP 7, 182-186; 188(Hymen = Hades); 187; 261; 361 (pårinÆi care-çi îngroapåcopiii); 466-468 (mamå în doliu çi contrast naçtere/moarteetc. Vezi çi R. Lattimore, Themes in Greek and LatinEpitaphs, Urbana, pp. 180-194.

32. Vezi analizele decisive fåcute de Froma I. Zeitlin, „The Motifof the Corrupted Sacrifice in Aeschylus’s Oresteia“, TAPhA96, 1965, pp. 463-508, çi de P. Vidal-Naquet, „Chasse etsacrifice dans l’Orestie“, în Vernant/Vidal-Naquet, Mytheet tragédie, pp. 133-158; cf. P. Vidal-Naquet, „Eschyle, lepassé et le présent“, în Eschyle, Tragédies [Folio], Paris,1982, p. 27.

33. Vezi mai ales A. Rivier, „L’élément démonique chez Euri-pide jusqu’en 428“, în Euripide. [Entretiens... Hardt 6],1958, pp. 43-72, çi Anne Burnett, „Medea and the Tragedyof Revenge“, CPh. 58, 1973, pp. 1-24.

34. Cf. Ch. Segal, „Les deux mondes de l’Hélène“, REG 85,1972, pp. 293-311; Nicole Loraux, „Le fantme de lasexualité“, Nouv. Rev. Psychan. 1984, 1, pp. 11-31.

35. Moartea frumoaså la care aspirå Antigona (S., Ant. 97)sfîrçeçte prin a deveni o catabasis, o coborîre fårå speranÆåde întoarcere în moarte, iar absenÆa oricårei expuneri,eroicå sau tragicå, a trupului ei este într-un acord perfectcu statutul såu de Persefonå tragicå (pentru care vezianaliza lui Ch. Segal, Tragedy and Civilization. An Inter-pretation of Sophocles, Cambridge, Mass.- Londra, 1981,pp. 179-188).

36. U. Albini, „L’ultimo atto dell’OEdipo a Colonno“, PP 29,1974, pp. 225-231.

37. În continuarea „morÆii politice“, care face obiectul cårÆiisale L’Invention d’Athènes, Paris, 1981, Nicole Loraux a

283


10. Cf. demonstraÆia lui J.V. Andreiev, „Volk und Adel beiHomer“, Klio57, 1975, pp. 281-291.

11. Vezi mai ales concluziile lui J.-P. Vernant, Les origines dela pensée grecque, Paris, 1961, asupra miçcårii de divul-gare în cetatea pe cale de a se forma, çi idem, „La guerre descités“, acum în idem, Mythe et société en Grèce ancienne,Paris, 1974, pp. 31-56, despre politizarea råzboiului.

12. Cf. F. Bourriot, Recherches sur l’origine et le developpmentdes „genè“ athéniennes, Paris-Lille, 1979.

13. Cf. Cl. Bérard, Eretria3, Berna, 1970 (totuçi cu obser-vaÆiile lui Cl. Rolley, RA1974, 2, pp. 307-311 çi Cahiers duCentre J. Bérard2, Napoli, 1975), çi comentariul luiM.Austin çi P. Vidal-Naquet, Economic and Social Historyof Ancient Greece: An Introduction, London, 1977, p. 71.

14. Cf. M. Detienne, op. cit.çi idem, „Les loups au festin ou laCité impossible“, QS9, 1979, pp. 3-31; am încercat odemonstrare mai amplå a acestui punct în studiul meu„Structures du réel et structures de l’imaginaire à l’époquedes premières colonies grecques“, RRH20 (4), 1981,pp.599-604.

15. J.-P. Vernant, „Le mariage“, în idem, Mythe et société enGrèce ancienne, Paris, 1974, pp. 57-81.

16. Vezi O. Murray, op. cit.17. Este ceea ce pare så sugereze un månunchi de indicii

destul de mårunte ca atare, dar care s-ar putea sprijinireciproc: cf. e.g.tradiÆia despre meçteçugarii mitici aimetalului studiaÆi de cåtre M. Detienne, „Le phoque, lecrabe et le forgeron“, în Hommages à Marie Delcourt,Bruxelles, 1970, pp. 219-233 çi Denise Fourgous, „L’inven-tion des armes en Grèce ancienne“, ASNP, ser. 3, 6(4),1976, pp. 1123-1164.

18. Må gîndesc mai ales la implicaÆiile textului lui Hesiod; cf.M. Detienne, Crise agraire et attitude religieuse chezHésiode, Bruxelles, 1963.

19. Vezi L. Gernet, „Fêtes de paysans“, în L. Gernet çiA.Boulanger, Le génie grec dans la religion, Paris, 1970[1932], pp. 35-67.

20. Gernet, Anthropologie, pp. 63-90; J.-P. Vernant, Mytheetsociété en Grèce ancienne, Paris, 1974, pp. 103-120;P.Vidal-Naquet, „Introduction“, în J. Chadwick, Le déchi-ffrement du linéaire B, trad. fr., Paris, 1976, p. 33. Pentruo demonstrare complexå a acestei complementaritåÆi struc-turale, trebuie bineînÆeles så ne referim la M. Detienne,

301


este dincolo de orice îndoialå, çi putem compara cu acesteversuri graÆioasele epitafuri pentru påsårele sau greiericare abundå în Antologia Palatinå.

92. Hdt. 3, 124; prevestiri de moarte çi vise; 125 – moartea luiPolicrate, pe care Oroites îl omoarå într-un mod ouk axiosapegesios çi apoi îl crucificå; vezi çi observaÆia lui NicoleLoraux, „Blessures de virilité“, Le genre humain 10, 1984,p. 42, despre opoziÆia dintre gloria luptei çi oroarea careeste stasis la Herodot.

93. Pentru paralela pharmakos – ostracism, vezi L. Gernet,Recherches sur la pensée juridique et morale en Grèce.Étude sémantique, Paris, 1917, pp. 402-416; J.-P. Vernanta dezvoltat un raport cu trei termeni – pharmakos/ostracizat/erou tragic – pentru care vezi „Ambiguité etrenversement. Sur la structure énigmatique d’OEdipe-Roi“,în Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie. Despreapropierile dintre tiran çi eroul tragic, vezi D. Lanza, Iltiranno ed il suo pubblico, Torino, 1977. Despre margi-nalitatea tiranului, vezi Pauline Schmitt-Pantel, „Histoiredu tyran ou comment la cité grecque construit ses marges“,în Les marginaux et les exclus dans l’histoire, Paris, 1979,pp. 217-231, çi J.-P. Vernant, „Le tyran boiteux“, Le tempsde la réflexion 2, 1981, pp. 235-256.

94. Decret-lege al lui Eucrates, Atena, 337/6, B.D. Meritt,Hesperia 21, 1952, p. 355, nr. 5, r. 11.

cografii bizantini3. Pausanias Perieghetul ne face så oregåsim la Teba – unde, spune el, trei xoana sculptatechiar în lemnul coråbiei lui Cadmos fuseserå consacratede regina Harmonia pe acropola cetåÆii, întruchipînd treiimagini ale Afroditei – Ourania, zeiÆå a iubirii elevate çipure, Pandemos, protectoare a iubirii carnale, çi Apos-trophia, cea care-i face pe muritori så se întoarcå de pedrumul dezastruos al pasiunilor excesive, asemenea, depildå, celei a Fedrei pentru Hippolit4.

Dincolo de alunecarea facilå prin care perieghetulatribuie zeiÆei defectele pe care omonimul såu din dia-logul lui Platon le atribuia acelui Eros care se nåscusedin ea, trebuie så remarcåm de la bun început dificul-tatea de a concepe cele trei palladia ale Cadmeion-ului întermeni care nu ar avea nimic de-a face cu un cult poliad.

De altfel, acelaçi Pausanias atribuie zeiÆei Pandemosateniene o semnificaÆie de aceastå datå strict politicå:atunci cînd descrie vechea agora a Atenei, el menÆioneazåtemplul Afroditei Pandemos çi al lui Peitho al cåror cultar fi fost întemeiat de Tezeu „atunci cînd acesta a adunatatenienii din toate demele într-o singurå cetate“5, eis mianegagen apo ton demon polin. În acelaçi sens, în tratatulsåu Peri Theon, Apollodor din Atena explica cultul zeiÆeiPandemos din apropiere de agora dia to entautha pantonton demon synagesthai to palaion en tais ekklesiais,„pentru cå acolo era locul în care, odinioarå, tot poporulse reunea la adunare“6.

Harpocration, care citeazå acest pasaj din Apollodor,trage de aici urmåtoarea concluzie: esti de to pandemonpankoinon, „pandemon semnificå comunitatea în între-gul såu“7. El adaugå totuçi la acest pasaj un altul, citatdin opera lui Nicandru din Colofon, care nu numai cå îiatribuie lui Solon întemeierea cultului Afroditei Pan-demos, ci çi precizeazå cå acest cult a fost instituit cubanii bordelurilor întemeiate de acelaçi Solon.

Iatå deci, sudate în aceeaçi frazå, elementele consti-tutive ale aporiei pe care studiul meu ar vrea så o sem-naleze, dacå nu chiar så o rezolve: existå, pe de-o parte,textul lui Platon çi încå cîteva, care, într-un fel sau altul,

304

ZOE PETRE

TRAGEDIILE CETÅæII

ZOE PETRE

Dionysos mis à mort, Paris, 1977; vezi çi idem, s.v.Dionysos, Dictionnaire des Mythologies, Paris, 1981.

21. Cultul dionisiac este fårå îndoialå mai vechi decît Dark Age(cf. J. Chadwick, op. cit., p. 243), dar pare totuçi så treacåprintr-o perioadå de latenÆå pînå la înscrierea sa, învremea tiranilor, în cadrele cetåÆii; acest fapt se alåturå, înviaÆa religioaså a Greciei arhaice, opoziÆiei structuralemanifestate de dionisism faÆå de cultele poliade.

22. Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, pp. 218-219.23. Vezi mai ales R. Bianchi Bandinelli, Archeologia e cultura,

Milano-Napoli, 1961, pp. 234-258, 360-444; idem, „Arteplebea“, DArch1 (1), 1967, pp. 7-19; cf. çi Studi Miscellanei[Seminario di Archeologia e Storia dell’Arte Greca eRomana, Univ. Roma, 10], Roma, 1980.

24. Gernet, Anthropologie, pp. 333-343; cf. ansamblul con-cluziilor lui Nicole Loraux, L’invention d’Athènes, Paris-Haga, 1980.

25. Am schiÆat o dezvoltare a acestui punct de vedere înstudiul meu „Un âge de la representation. Artifice et imagedans la pensée grecque du VIesiècle av. n. è.“, RRH18(2),1979, pp. 245-257.

26. Cf. J. Peirka, „The Crisis of the Athenian Polis in the IVth

Century B.C.“, Eirene10, 1967, pp. 21-41.

Aphrodite Pandemos*

INVESTIGAæIA mea pleacå de la cel mai celebrupasaj din Banchetul lui Platon, acela în care Pausaniasîntemeiazå elogiul iubirii pederastice pe distincÆia întredouå forme de Eros, una elevatå çi cealaltå vulgarå, pecare le face så derive de la douå Afrodite diferite, opusechiar, çi incompatibile: „Una este mai veche çi nu aremamå, fiind fiica Cerului; pe ea o numim Celesta, Ourania;cealaltå, mai tînårå, este fiica lui Zeus çi a Dionei, çi estecea pe care o numim Pandemos“; Eros-ul care se naçtedin ea „este el însuçi cu adevårat vulgar, alethos pan-demos esti, çi are loc la întîmplare; acesta este Eros-ul pecare-l plac oamenii de rînd, hoi phauloi. Iubirea acestorfiinÆe nu se îndreaptå mai puÆin cåtre femei decît cåtrebåieÆi, çi ei iubesc mai mult corpul decît sufletul, dupåcum îi iubesc pe cei mai proçti pe care-i pot gåsi,anoetaton, pentru cå nu le paså decît de actul în sine,fårå så se îngrijeascå de stilul lui, amelountes de tou kalose me... Aceastå dragoste vine de la zeiÆa care fiind multmai tînårå decît cealaltå, participå, prin originea sa, atîtla partea femininå cît çi la cea masculinå.“1

Pornind de la acest text, o parte considerabilå dinliteratura, atît anticå cît çi modernå, considerå Pan-demos ca fiind epicleza unei Afrodite a iubirilor vulgare,mercenare chiar, al cårei cult ar fi fost opus celui alAfroditei Celeste, Ourania, care ar fi fost cel al iubirilorsuperioare. Posterior sau nu Banchetului lui Platon,dialogul omonim al lui Xenofon reia aceeaçi opoziÆie2, iardubla Afroditå circulå apoi în toatå tradiÆia literarå aAntichitåÆii, de la Teocrit la Antologia Palatinå çi de laEtiopicele lui Heliodor la Enneadele lui Plotin çi la lexi-

303

unui fascicul de presiuni sociale, de violenÆe çi defracturi care recuzå orice teleologie, fie ea socio-politicåsau culturalå.

Iatå, de pildå, cazul a ceea ce se numeçte, pe bunådreptate, „revoluÆia hopliticå“, aceastå inovaÆie tehnicåcare, în secolul al VII-lea, modificå nu numai realitåÆileçi reprezentårile råzboinice ale cetåÆii arhaice, ci çi an-samblul raporturilor politice çi interumane din colecti-vitåÆile acestei epoci. Desigur, este vorba despre un faptde civilizaÆie, pentru cå el angajeazå în acelaçi timp onouå culturå a trupului, o nouå formå a obiectelor, unansamblu de norme etico-politice çi de mentalitåÆi civicecårora nu li se poate nega statutul cultural.

Cercetårile asupra originii falangei hoplitice audemonstrat cu claritate cå în esenÆå este vorba despre odivulgare a practicilor çi comportamentelor råzboinice aleunei elite – cei 300 de hippeisde la Sparta nu sînt decîtun exemplu7– care asociazå masa viitorilor hopliÆiacestor noi tehnici ale råzboiului. Prin antrenamenteintense, elita råzboinicå tradiÆionalå transformå o masåde Æårani într-o castå militarå capabilå de acÆiuni con-certate çi de o eficacitate fårå egal. Desigur, este vorbadespre instruirea într-un anumit mod de a lupta, darcare este însoÆit de o educare integralå a luptåtorului:ceea ce este în mod deliberat didactic în reforma spar-tiatå, de la agogela elegiile lui Tirteu, provine, de bunåseamå, din aceastå acÆiune de modelare fizicå çi eticå apedestraçilor greu înarmaÆi, care devin dintr-o masåhaoticå o elitå råzboinicå, politicå çi, în felul ei, culturalå.Pentru cå agogeeste, în esenÆa ei, o divulgare politizatåa ritualurilor de iniÆiere a tinerilor råzboinici8– çi dacå is-a putut da lui Tirteu o lecturå homericå9, este pentrucå el spune din nou pentru toÆi, çi pentru cetate în an-samblul ei, ceea ce sugera descrierea acelui Volksadel10,laos-ul din epopee.

Divulgare çi politizare11: aceste douå componenteconstitutive ale episodului hoplitic se regåsesc în an-samblul procesului care duce de la „Lumea lui Odiseu“

296

ZOE PETRE

la cetate. Divulgare a practicilor rituale çi trecere de lacultul familiilor aristocratice (gene)12la cultul eroic çipoliad – deci politic – al cetåÆilor arhaice13; generalizarea atitudinilor paritare, altådatå rezervate elitelor de råz-boinici profesioniçti14. Aceastå vastå miçcare care då unsens politic çi o dimensiune comunitarå instituÆiilorprecivice – practici legate de cåsåtorie15, forme arhaicede solidaritate nobiliarå, triburi sau gene, fratrii sauMännerbunde16, confrerii religioase sau tehnice, alemeçterilor fåurari sau ale meçterilor în ale råzboiului17–aceastå miçcare care înseamnå, în ultimå instanÆå, chiarinventarea cetåÆii, constå într-o integrare a practicilor, aatitudinilor çi a normelor aristocratice într-o realitatecare le depåçeçte. Pentru cå, dincolo de divulgare çi devoinÆa de a instrui, se întrevede deseori presiunea so-cialå a demos-ului care suscitå çi impune lårgirea ca-drelor comunitare. Pînå çi miçcarea colonizatoare, careeste în asemenea måsurå coextensivå çi solidarå cuapariÆia cetåÆilor încît pare din ce în ce mai consub-stanÆialå cu ea, poate fi descifratå în acelaçi timp caîntreprindere nobiliarå ce Æine de oikistaiçi ca råspunsla exigenÆele unui demosameninÆat în statutul såu deproprietar-cetåÆean pe cale de a fi dobîndit – poate chiarcucerit în cetåÆile pe cale de a se cristaliza18.

Corelatul acestei integråri a reprezentårilor aristo-cratice în universul mental al cetåÆii este politizareaformelor de culturå popularå, de la eranos19la fabulå,la serbare, la komos. Desigur, fenomenele legate, de pildå,de religia dionisiacå sînt, din punctul de vedere al struc-turii antropologiei religioase a Greciei, complementarefaÆå de religia poliadå20; de cînd descifrarea tabletelormiceniene a dovedit cå Dionysos figureazå în panteonulcivilizaÆiei aheene, nu se mai poate susÆine cå acest zeuar fi fost împrumutat din orizonturi stråine Greciei abiaîn secolele VII çi VI. Ceva se întîmplå totuçi în aceaståepocå, prin ceea ce aç numi resurgenÆa dionisismului,care devine o componentå vizibilå çi importantå a religio-zitåÆii cetåÆilor, pe care o relativizeazå printr-un ansamblu

297


Polarizare socialå çi integrarepoliticå în cultura greacå

C YRNOS, acest oraç mai este încå un oraç, darlocuitorii såi s-au schimbat – scria Theognis, acelapåråtor îndîrjit al vechilor virtuÆi nobiliare, tînåruluisåu discipol çi iubit1. Cei care altå datå nu cunoçteau nicidrept, nici lege, numai buni så se îmbrace cu piei de capråçi så pascå în afara zidurilor ca niçte cerbi, ei sînt acumoamenii de seamå; oamenii de bine de altådatå audevenit oameni de nimic.

Acest bine cunoscut pasaj din Elegiile poetului dinMegara poate så introducå la fel de bine, dacå nu maibine decît un altul, o reflecÆie cu privire la fenomenele depolarizare socialå în dezvoltarea culturii greceçti. Esteevident cå o asemenea reflecÆie nu ar putea ocoli provo-carea implicitå ce vine din partea progreselor analizeistructurale în acest domeniu: jocul recurent al raportu-rilor care organizeazå categoriile mentale esenÆiale aledialogului cultural – grec sau nu, dar aici despre cel greceste vorba – întemeiazå o unitate a acestui discurs carepare så interzicå orice abordare a dinamicilor socialedintr-o perspectivå de antropologie culturalå: dacå, dela Hesiod la Hyginus, aceleaçi opoziÆii complementarestructureazå çi unificå gîndirea anticå, unde så inseråm,çi cum, instrumentele unei analize diferenÆiale?

Or, textul pe care l-am citat råspunde – în felul såu,care este atît de simplu încît poate så parå elementar –la acest gen de întrebåri. Într-adevår, aici se poatedistinge imediat trama categoriilor mentale care-l orga-nizeazå, çi care regåsesc foarte firesc reÆeaua de opoziÆiiçi de complementaritåÆi care dau identitate discursului

293

4. ImportanÆa banchetelor în viaÆa cotidianå çi în ideologiaaristocraÆilor, subliniatå de cåtre L. Gernet, „Frairiesantiques“, în Gernet, Anthropologie, pp. 21-62, a fost dinnou evidenÆiatå, cu multå pregnanÆå, atît din perspectivaiconografiei, cåreia îi este consacratå teza lui J.M. Dentzer,Le motif du banquet couché dans le Proche-Orient et lemonde grec, du VIIe au IVe s., Roma, 1982, cît çi din punc-tul de vedere sociologic çi istoric exprimat de cåtre O. Murray,„The Symposion as social organisation“, în R. Hägg (ed.),The Greek Renaissance of the Eighth Century B.C.:Tradition and Innovation, Stockholm, 1983, pp. 195-200.

5. DiscuÆia asupra acestui subiect, inauguratå de cåtreS. Mazzarino, Fra Oriente e Occidente, FlorenÆa, 1946, çidezvoltatå de Ed. Will, Korinthiaka, Paris, 1955, p. 285 çiurm. råmîne decisivå.

6. Cf. observaÆiile lui P. Vidal-Naquet, „Les esclaves grecsétaient-ils une classe?“, în idem, Le chasseur noir. Formesde pensée et formes de société en Grèce ancienne2, Paris,1984, pp. 284-294, çi D. Whitehead, The Ideology of theAthenian Metic, Cambridge, 1977. Eforturile considerabileîntreprinse de cåtre G.E.M. de Sainte-Croix, Class Strugglein the Ancient Greek World, Londra, 1981, pentru a restituiun orizont autonom de acÆiune çi de gîndire al categoriilorsociale exploatate în Antichitate este departe de a fi negli-jabil, dar cere o discuÆie metodologicå care aici nu çi-aravea locul.

7. DemonstraÆia a fost fåcutå de cåtre M. Detienne, „Laphalange: problèmes et controverses“, în Vernant (ed.),Guerre, pp. 119-142.

8. Pentru criptie, dupå studiile fundamentale ale lui H.Jeanmaire, „La Cryptie“, REG 26, 1913, pp. 121-150, çiCouroi et Courètes, Paris-Lille, 1939, trebuie så reamintimmai ales concluziile cu privire la agoge ale lui M.I. Finley,„Ancient Sparta“, în Vernant (ed.), Guerre, reluate în Useand Abuse of History, Londra, 1975, pp. 161-177, precumçi cele ale lui P. Vidal-Naquet, „Le chasseur noir et l’originede l’éphebie athénienne“ çi „Le cru, l’enfant grec et le cuit“,în idem, Le chasseur noir. Formes de pensée et formes desociété en Grèce ancienne2, Paris, 1984, pp. 161-163 çi201-206.

9. Cf. J. Latacz, Kampfparänese, Kampfdarstellung undKampfwirklichkeit in der Ilias, bei Kallinos und Tyrtaios,München, 1977.

300

ZOE PETRE

oare oamenii din eschatieo alta? Desigur, modul lor deviaÆå, mentalitatea lor, portul lor chiar3nu sînt cele aleunor nobili; cultura nobilå a banchetelor, symposia4, aconcursurilor sportive, rafinamentul nobil, habrosyne, sîntenergic çi explicit contestate chiar de cåtre miçcarea careechivaleazå cu criza arhaismului, iar exigenÆa normativå acetåÆii isonomice, ale cårei legi sumptuare nu sînt decît ocomponentå printre atîtea altele, traduce o ostilitate evi-dentå faÆå de comportamentul aristocratic tradiÆional5.

Existå totuçi un punct cu totul esenÆial în care acestedouå universuri se întîlnesc: este cel al dominantei celordouå ierarhii, care este politicå. Cetatea çi valorile sale –dreptul, legile – sînt revendicate atît de cåtre Theognis,cît çi de cåtre cei pe care acesta îi dispreÆuieçte, çi acestfapt esenÆial restabileçte, dincolo de orice opoziÆie întrearistoiçi demos, între mentalitåÆile, stilurile çi mani-festårile lor culturale, o unitate care nu mai este aceeaa codului, ci, în felul såu, aceea a mesajului.

Este evident cå acest tip de polaritate culturalå co-respunde unei polaritåÆi sociale caracteristice pentrusocietåÆile greceçti, în care diversitatea concretå a dis-tribuÆiei concomitente a bogåÆiei çi a puterii îçi gåseçteprincipiul såu unificator în însåçi esenÆa statutului deproprietar funciar, care întemeiazå similitudinea obiec-tivå a diverselor categorii ce alcåtuiesc corpul civic –adicå, în fond, cei ce ståpînesc ogoarele; se poate chiarspune cå aceastå unitate, oarecum abstractå, dar chiarprin aceasta fundamentalå, are ca efect o pulverizaresocialå çi ideologicå a categoriilor extra-politice (stråini,sclavi6) cårora nu le îngåduie nici o umbrå de auto-nomie, nici în planul realului, nici în cel al imaginarului– dar aceastå problemå cere o discuÆie aparte, pe caresper så o pot întreprinde altå datå. Pe de altå parte, estela fel de evident çi cå aceastå unitate fundamentalå, fiela nivelul existenÆei, fie la cel al conçtiinÆei, nu aparedecît în evoluÆia diacronicå a lumii cetåÆilor, în ceea cese considerå a fi progresul cetåÆii antice. Or, acestprogres nu este rezultatul unei evoluÆii graduale çi linea realului – sau måcar a imaginarului –, ci rezultanta

295


de reprezentåri a cåror naturå este fundamental contes-tatarå21. Or, aceastå redimensionare a cultelor civice,prin care, alåturi de structurile de ordonare pe care reli-gia olimpianå le întrupeazå, este absorbit în imaginarulpolitic çi cultul neliniçtitor al nebuniei dionisiace,råspunde pe plan religios unei dilatåri a spectrului socialpe care cetatea îl absoarbe în aceastå epocå. Pe de altåparte, politizarea extazului este, aça cum remarca cuatîta dreptate Ed. Will22, çi un mod de a-l domestici. UnuiDionysos-efeb, neliniçtitor çi ciudat, i se opune unDionysos cu barbå, replicå a acelui zeu al universuluiordonat çi adult al cetåÆii care este Zeus, çi iconografiaceramicii atice nu face altceva decît så traducå în imaginiaceastå anexare politicå a alteritåÆii care este cultul civical lui Dionysos.

Aceastå opoziÆie nu traduce, de altfel, un clivaj ex-clusiv social; este neîndoios înså cå ea implicå çi un atareclivaj, pentru cå, în alte contexte, refuzul lui Penteu dinBacchantele lui Euripide va lua forma unui senatus con-sultum de Bacchanalibus. Dar tocmai la Roma, polaritateaculturalå este diferitå; ea nu are a fi deduså, ci poate firegåsitå explicit în fapte istorice – în narativitatea aceleiarte plebeape care a interpretat-o magistral R. BianchiBandinelli23sau, dimpotrivå, în elenizarea profundå aelitei politice romane – çi aceasta pentru cå elementulintegrator al politicului nu mai joacå acelaçi rol pe careîl avea în lumea greacå. Fårå îndoialå, cetatea nu aintegrat niciodatå totul, çi, dacå formele particulare aleunei culturi aristocratice stricto sensu– de la habrosynevåditå de arta orientalizantå pînå la versurile lui Theognissau ale lui Pindar – sînt mai uçor sesizabile decît mani-festårile unei culturi populare într-un sens tot atît derestrîns, aceasta Æine în parte de existenÆa unor legiproprii de latenÆå ale culturii populare. Dar çi – în ceeace cred cå este esenÆial – de faptul cå structurile cetåÆiiau unificat cultura greacå clasicå pornind de la modelularistocratic pe care cetatea în întregul ei çi-l însuçeçte24.Fårå îndoialå, aceastå apropriere este prin ea însåçi o

298

ZOE PETRE

cultural grec în ansamblul såu. Pornind de la opoziÆiainterior/exterior, care traduce contrastul fundamentalnaturå/culturå, textul proiecteazå o imagine a unei lumiråsturnate, în care sålbaticii au invadat spaÆiul civilizatal cetåÆii. În raport cu progresia, implicitå în orice reflec-Æie antropologicå, care merge de la natura sålbaticå laviaÆa pastoralå, çi de aici la umanitatea civilizatå çi lacetate, miçcarea textului este inverså: altådatå distincÆiadintre oamenii de bine çi marginalii îmbråcaÆi în piei decaprå, sålbåticiÆi pînå la a fi ei înçiçi animale, elaphoi,întemeia un univers ordonat; acum, nyn, aceste animalede la margini sînt esthloi, aflîndu-se în centrul spaÆiuluicivilizat. De altfel, la aceastå catastrofå nu se poate rås-punde – este ceea ce spun versurile ce urmeazå2 – decîtprin viclenie, singura care poate desface încîlcealaacestor aparenÆe înçelåtoare. Vicleçugul, calea prin caretînårul Cyrnos poate så ajungå la statutul de adult, estecomportamentul efebic prin excelenÆå, la fel de potrivitåpentru statutul juvenil al lui Cyrnos ca çi pentru cir-cumstanÆele concrete în care el îçi desåvîrçeçte ucenicia.

Aceastå lecturå structuralistå a textului lui Theogniseste la fel de elementarå çi, de bunå seamå, la fel de legi-timå ca lectura sociologicå pe care textul însuçi o impune.InterferenÆa acestor douå analize pune în evidenÆå com-plementaritatea lor; ceea ce este caracteristic pentrudiscursul lui Theognis – ura sa împotriva celor care auuzurpat privilegiile tradiÆionale, violenÆa reacÆiei sale faÆåde lårgirea cadrului civic, la care råspunde printr-unelogiu, în acelaçi timp activ çi îngust, al valorilor tradiÆio-nale – nu devine pe deplin inteligibil decît pornind de lastructurile de ansamblu ale categoriilor discursului. Codulimaginilor pe care le utilizeazå Theognis este acela aloricårui text grecesc, de la Homer la Pseudo-Apollodor;mesajul este cel al unui aristocrat frustrat çi ostil faÆå deceea ce el percepe çi descrie ca fiind o catastrofå socialåce anuleazå orice progres anterior al fracÆiunii de uma-nitate în numele cåreia vrea el så vorbeascå.

Acestea fiind spuse, existå oare douå universuri cultu-rale autonome çi antinomice în cetatea lui Theognis?ConfruntaÆi cu ierarhia de valori a celor esthloi, au propus

294

ZOE PETRE

modificare a modelului originar, pe care-l regåsim restruc-turat çi utilizat la un cu totul alt nivel – mai general, maiabstract çi mai deliberat25. Dar ceea ce trebuie så reÆinåaici atenÆia noastrå, dincolo de decalaje, este unitateafundamentalå çi efectul unificator al acestei dinamicisocio-culturale. Departe de a fi receptacolul „temelor deli-cate“ ale culturii aristocratice, cultura popularå a cetåÆiiconferå o vitalitate, un sens mai general formelor decivilizaÆie aristocraticå pe care le reia pe cont propriu.

Acest dialog înceteazå atunci cînd cetatea nu maitrebuie så se inventeze, ca så spun aça. La Atena, înce-pînd de la sfîrçitul secolului al V-lea, fapte din ce în ce maipuÆin izolate, care merg de la suspiciunea faÆå de sofiçti lascandalul Hermocopizilor sau la condamnarea lui Socrate,marcheazå progresele acestei miçcåri de polarizare cultu-ralå, isomorfå cu polarizarea socialå care începe så mo-difice paritatea corpului civic substituindu-i ierarhii dince în ce mai explicite26. Se deschide astfel un drum nou,pe care cetatea elenisticå va deveni în întregul ei mani-festarea prin excelenÆå a unei culturi a elitelor elenofone,în contrast cu tradiÆiile locale ale universului cucerit deAlexandru; va deveni deopotrivå çi un loc al culturilorcontrastante, de la savanta culturå aulicå a marilor capi-tale la folclorul urban al spectacolelor de mimå sau alprocesiunilor închinate unor zei tot mai puÆin olimpieni.Solidaritatea culturalå fundamentalå a cetåÆii la originilesale se dizolvå astfel într-o polarizare socialå, dar çi într-opolaritate a formelor de civilizaÆie, în care codul culturalcomun ajunge så exprime mesaje tot mai puÆin convergente.

Note

1. Thgn. 1, 53.2. Idem, 58-68.3. Cf. observaÆiile, citate de cåtre J. Carrère, ad loc., cu

privire la îmbråcåmintea hiloÆilor (Ath. 271 d çi 657 d) sauiritarea „Båtrînului Oligarh“ ([X.], Ath. 1, 10-12) stîrnitå deinsolenÆa sclavilor atenieni ale cåror veçminte nu sedeosebesc de cele ale oamenilor liberi.

299


Bucurîndu-se de un asemenea prestigiu intelectual, acestsens deturnat este, el singur, la originea interpretårilor,atît antice cît çi moderne, care marcheazå opoziÆia dintrecultul solemn al Afroditei Ourania, forÆå cosmicå çiprimordialå, çi un cult public al iubirilor vulgare carear fi cel al zeiÆei Pandemos. Epicleza Pandemosnu aredecît un singur înÆeles real, cel de pankoinos, aça cumçtia Harpocration, çi desemneazå o ipostazå a Afroditeica zeiÆå a solidaritåÆii demos-ului. Sensul de „vulgarå“este o invenÆie polemicå, fårå nici un efect pentru cultulreal al Afroditei la Atena sau în altå parte. Aceaståinterpretatio Platonicanu are altå realitate decît cea adiscursului lui Platon.

Cel puÆin într-un caz, putem reconstitui jocul deprestigii culturale çi de erudiÆie care a întemeiat iluziaunei valori documentare a „mårturiei“ lui Pausanias dinBanchetul. Lexicul celor zece oratorial lui Harpocrationutiliza, aça cum am våzut, douå izvoare discordante:tratatul lui Apollodor Despre zei, care dådea înÆelesul realepiclezei, çi un text al lui Nicandru din Colofon, rezumatla Harpocration, care-i atribuia lui Solon întemeiereacultului la Atena, dar care adåuga informaÆia despreveniturile bordelurilor, aceastå altå „întemeiere“ atribuitålui Solon. Textul lui Nicandru este evocat de cåtre Athe-naios în cartea a XV-a din Deipnosophistaiîmpreunå cupropriul såu izvor, un fragment din comedia Adelphoialui Philemon, autor atenian contemporan cu Platon25.Philemon îl invoca aici pe Solon, tatål întemeietor alcetåÆii: „Tu, Solon, eçti acela care ai descoperit totul înbeneficiul oamenilor, tu, se spune, eçti cel care ai våzutprimul acest lucru – cît de democratic, o Zeus, çi cît desalvator! Nu este decît foarte potrivit ca så-Æi spun, Solon:våzînd cetatea plinå de tineri, våzînd çi cå, posedaÆi denecesitatea pe care o impune natura, ei råtåceau pecåråri nepotrivite, tu ai stabilit femei cumpårate de tineîn locuri diferite, femei comune pentru toÆi, koinas hapasi,çi gata så-i serveascå...“ Textul continuå cu o dokimasiaparodicå a prostituatelor, reamintind cå despre Solon secredea cå a instituit dokimasiaefebilor, çi cu o dezvoltare

308

ZOE PETRECETATEA GREACÅ – ÎNTRE REAL ÇI IMAGINAR

41. Ar., Eq.732, cf. 733-735; 1341-1342.42. Th. 2, 43; cf. J. Taillardat, Les images d’Aristophane, Paris,

1956, p. 401.43. Ar., Ach.144.44. IG13, 37, r. 46-48, cu comentariul lui R. Meiggs în Meiggs-

Lewis, app. 16, 5.45. J. Harrison, The Maculated Muse, Londra, 1968.

atribuie un sens peiorativ sau måcar uçuratic epiclezeiçi cultului Afroditei Pandemos; de cealaltå parte, existåalte texte çi indicii în favoarea interpretårii dupå care,atît la Atena cît çi în alte pårÆi, acest cult avea un con-Æinut nu numai respectabil, ci çi politic, celebrînd soli-daritatea cetåÆenilor.

Putem oare accepta în acelaçi timp ambele inter-pretåri? Mi se pare cå nu, çi cå a clasifica, aça cum o faceRealencyklopädie8, o Afroditå a prostituatelor çi o altapoliticå sub aceeaçi epiclezå, dar cu un cult cu totuldistinct, dacå nu chiar opus, este de negîndit. Dupå cumçi ideea de a introduce o evoluÆie – care ar fi de fapt oinvoluÆie – a cultului zeiÆei Pandemos, aça cum o faceWalter Burkert9, nu pare nici foarte logic, nici cu adevåratproductiv. Iatå ce scrie el: „În secolul al IV-lea întîlnim oAfroditå scindatå: una este Afrodita Ourania, zeiÆa iubi-rilor superioare çi celeste; cealaltå este Afrodita Pande-mos, cea a întregului popor, cåreia îi corespunde viaÆasexualå de nivel inferior çi mai ales prostituÆia. Cele douåepicleze sînt vechi epitete de cult care, la origine, aveauo cu totul altå semnificaÆie: zeiÆa celestå era regina feni-cianå a cerurilor, în timp ce Pandemos era zeiÆa careunifica întreg poporul, semn al simpatiei fårå de care niciun stat nu ar putea supravieÆui.“ Aceastå interpretare pru-dentå aduce aminte de prudenÆa curtezanelor lui Luciancare, pentru a se asigura împotriva imprevizibilului, sacri-ficau atît pentru Pandemos, cît çi pentru Ourania10.

Trebuie spus totuçi cå Walter Burkert se aflå printrepuÆinii savanÆi care recunosc însåçi existenÆa problemei:de cele mai multe ori, comentatorii lui Platon citeazådoar textele „platonizante“ despre Pandemos cea vulgarå,în timp ce arheologii se limiteazå la evocarea textelorcare ne asigurå cu privire la conÆinutul politic al cul-tului. Or, dacå aceste douå atitudini dovedesc într-adevår cå cele douå tradiÆii sînt ireconciliabile, ele nu facnimic pentru a încerca så explice aceastå situaÆie.

Så revenim pentru o clipå la textul din Banchetul. S-afåcut pe bunå dreptate observaÆia cå discursul lui Pau-sanias este o pastiçå dupå declamaÆiile sofiçtilor11. Platon

305


instaureze tirania la Atena çi fuseserå învinçi, apoi uciçide Alcmeonizi – incompatibilitatea între necesarå vio-lenÆå politicå menitå så punå capåt tiraniei çi scopul ei,reinstaurarea ordinii în polis, este dramatizatå cu oremarcabilå pregnanÆå. Într-adevår, o tradiÆie persis-tentå susÆine cå, dupå uciderea partizanilor lui Cylon,viaÆa cetåÆii nu a reintrat decît aparent în normal, fiindminatå în adîncul ei de crima nepedepsitå a Alcmeo-nizilor. InfecÆia devine evidentå cînd izbucneçte o molimå,çi gestul reparator care inaugureazå restaurarea påciisociale este condamnarea la exil a întregului neam tira-nocton al descendenÆilor lui Megacles. Abia pe temeliileastfel înnoite de Epimenide, purificatorul, se poate edificao cetate mai dreaptå prin opera politicå a lui Solon9.

La prima vedere, cultul tiranoctonilor, instaurat totla Atena un secol mai tîrziu, dupå alungarea ultimuluiPisistratid, pare a ignora aceastå aporie: obiect al vene-raÆiei cetåÆii, Harmodios çi Aristogeiton oferå atenienilorparadigma violenÆei civice legitimate prin sacrificiul desine. OnoraÆi cu forme prin excelenÆå civice de come-morare, de la statuia care le perpetueazå efigia în Agoraçi de la cultul prezidat de polemarhul cetåÆii pînå la co-mensalitatea în Pritaneu10 oferitå perpetuu descenden-Æilor lor, tiranoctonii par a fi martorii faptului cå asasi-narea tiranului poate deveni actul fondator al ordinii încetate, isonomia11.

Lucrurile nu sînt, totuçi, atît de simple pe cît par. Unprim element care atrage atenÆia asupra ambiguitåÆiiesenÆiale a cultului civic al tiranicidului este faptul cå,dintre toÆi magistraÆii atenieni, tocmai polemarhul estecel care prezideazå comemorarea publicå a celor doi eroi.Or, acest fapt indicå o alunecare deliberatå din sferaråzboiului civil, cåreia tiranicidul îi aparÆine prin defi-niÆie, spre domeniul råzboiului propriu-zis çi spre glorialui lipsitå de orice ambiguitate. Fapta lui Harmodios çia lui Aristogeiton este, astfel, asimilatå unei excelenÆeråzboinice, ca çi cînd tiranoctonii ar fi cåzut eroic pecîmpul de luptå, înfruntînd un duçman stråin de cetate,polemarhul prezidînd comemorarea lor tot aça cum

320

ZOE PETRE

Francis Croissant çi François Salviat17. AfinitåÆile sale cuAfrodita Timouchos din Cizic, din Delos sau din Paros18,sau cu Afrodita Synarchis din Samos19par a se impune.O dedicaÆie de la Callatis20, în care apare o asociere întreThemis Agoraia, Afrodita Agoraia çi Hermes Agoraiossugereazå o conjuncÆie a forÆelor tutelare din viaÆa publicåîn care justiÆia lui Themis, afecÆiunea reciprocå suscitatåde Afrodita çi buna „comunicare“ pentru care respon-sabilul este Hermes se alåturå în centrul însuçi al cetåÆiipentru a o proteja. Aça cum scria Louis Robert21, „cesdédicaces a une Aphrodite civique...s’expliquent par le faitqu’Aphrodite est la déesse de la concorde et de la bonneentente“.

Så adåugåm çi cå iconografia zeiÆei Pandemos – carenu este dintre cele mai bogate – nu oferå nici o sugestiecare så susÆinå interpretarea platonicianå a epiclezei22. LaElis, Afrodita Pandemos este asociatå cu Afrodita Ourania;totuçi nu existå nici o opoziÆie în iconografia celor douåipostaze. Dimpotrivå, imaginea zeiÆei Pandemos sculptatåde Scopas este dintre cele mai severe. Aceeaçi observaÆieeste valabilå pentru iconografia monetarå, unde, deja înjurul anului 500, Erika Simon ne propune så recunoaçtemun cap dublu feminin asociat cu Athena, zeiÆele AfroditaPandemos çi Peitho, al cåror cult ar fi de atribuit luiClistene23. În iconografia vaselor atice Pandemos nu estereprezentatå. Existå totuçi o asociere frecventå a Afroditeicu imagini ale virtuÆilor politice – Eunomia, Themis etc. –çi cu Peitho, ceea ce corespunde destul de exact AfroditeiPandemos, divinitate a solidaritåÆii cetåÆenilor Atenei24.

Mi se pare deci foarte evident cå adevårata naturåa Afroditei Pandemos este civicå, çi cå aceastå ipostazåa zeiÆei se înscrie în seria de Afrodite „politice“: Acestease regåsesc în majoritatea cetåÆilor ca o componentåprofund ancoratå în imaginarul comunitåÆii civice, acårei solidaritate este întåritå printr-un întreg sistem demetafore ale concordiei çi afecÆiunii reciproce. Dupå cumla fel de evident mi se pare cå discursul lui Pausaniasdin Banchetul inverseazå sensul real al epiclezei, atri-buindu-i un înÆeles peiorativ inventat în întregime.

307


Tiranoctonii: istorie,tragedie çi mit

TIRANIAca experienÆå politicå a avut un ecouaparte în imaginarul antic: concentrînd temele haosuluiçi violenÆei care pîndesc fragilul echilibru instaurat depolis, figura tiranului a devenit esenÆialå pentru a defini,a contrario, figura idealå a cetåÆii înseçi. Pînå la apariÆiatiraniei, cetatea era perceputå mai degrabå pozitiv, caformå privilegiatå de solidaritate çi de ordine; criza uni-versului politic al lumii arhaice se manifestå înså printr-oparadoxalå îngemånare între exigenÆa instaurårii unornorme civice explicite çi explozia celor mai diverse formede contestare a ordinii existente – de la refuzul orfic saudionisiac al sacrificiului ordonator la tirania prin careanomia devine generatoare de egalitate1.

Efectul aproape imediat al acestor reprezentåri anto-nimice ale cetåÆii este o remarcabilå absorbire a realuluide cåtre imaginarul politic: tiranii înçiçi – ca så nu maivorbim de tradiÆia despre tirani2– adoptå, mai mult saumai puÆin deliberat, atitudini çi comportamente caretrimit la legendå, måcar pentru faptul cå o mimeazå3.

Sfîrçitul tiraniei dominate de hybriseste, fireçte,tratat çi el ca o paradigmå. Acest sfîrçit este condiÆionat,aproape de fiecare datå, de sfîrçitul violent al tiranuluiînsuçi, ilustrînd iminenÆa unei justiÆii retributive la fel dearhaice ca çi modelul de haos pe care tirania îl suscitådrept referent. Ciclul anomiei se încheie prin punerea înscenå, compensatorie, a unei morÆi violente: moarteatiranului, a celui care declançase sau perpetuase violenÆaçi transgresiunea4.

Aceaståhomeopatie a nemåsurii pare så fie singuracale cåtre reinstaurarea ordinii: un tiran care moare în

318

semnaleazå aceastå laturå parodicå a textului printr-uncalambur, pausamenos de Pausanias, „fåcînd o pauzå,Pausanias – pentru cå aça ne-au învåÆat oamenii pricepuÆi,hoi sophoi, så vorbim...“12. Alertat de acest semn, care –fiindcå este vorba despre Platon – n-ar putea så fie gratuit,cititorul va observa cå însåçi premisa encomion-uluipronunÆat de cåtre Pausanias este mai curînd fragilå, çicå el construieçte cuplul antitetic de divinitåÆi care-i oferåmiezul argumentaÆiei sale cu preÆul unui fals silogism.Ceea ce înseamnå cå trebuie så renunÆåm la orice lecturånaivå a discursului lui Pausanias care, cu siguranÆå, sejoacå cu cuvintele; çi de ce nu s-ar juca cu termenulpandemos, atribuindu-i în båtaie de joc un sens care defapt nu-i era propriu?

Aceasta cu atît mai mult cu cît utilizarea epigraficåa epiclezei confirmå în mod sistematic sensul civic çinobil al cuvîntului çi, totodatå, al cultului. Så admitemchiar cå mårturiile despre un cult public nu ar puteadovedi prin ele însele cå acest cult nu s-ar adresa uneizeiÆe a iubirilor mercenare, deçi nici decretul de laErythrai, recent descoperit, care atestå construirea unuitemplu al Afroditei Pandemos la sfîrçitul secolului alV-lea sau la sfîrçitul celui de-al IV-lea13, çi nici regula-mentul de cult atenian din secolul al IV-lea14 nu conÆinnici cea mai micå sugestie în acest sens. Dimpotrivå, elefolosesc vocabularul obiçnuit pentru manifeståri dereverenÆå publicå, fårå nici o conotaÆie specialå. Dar,dacå citim o dedicaÆie atenianå care invocå protecÆiacelei care este numitå megale semne Pandemos15, neeste greu så ne gîndim la aceastå mare çi venerabilåzeiÆå ca la o protectoare a prostituatelor. Atunci cînd, însecolul al II-lea al erei noastre, împåratul Hadrian îi maiinvocå încå pe Zeus Pandemos, Zeus Panionios çi ZeusPanhellenios16, convergenÆa sensului epiclezelor ne ga-ranteazå, dimpotrivå, cå toate trei continuå så aparÆinåaceluiaçi orizont semantic al solidaritåÆii politice çi cultuale.

Pare deci o certitudine faptul cå aceastå zeiÆå seînscrie, în aceeaçi måsurå cu Afrodita Agoraia sau Afro-dita Hegemone, în seria „Afroditelor politice“ studiate de

306

ZOE PETRE

plinå glorie nu izbåveçte cetatea de råul pe care instau-rarea tiraniei îl instalase; el laså doar tirania moçtenireunui succesor, adesea încå çi mai abuziv decît prede-cesorul såu. Tiranul exemplar nu moare de moarte bunå,cum nu poate nici muri, eroic, într-un råzboi legitim çiexpiator purtat în numele cetåÆii: o asemenea moartepoate fi regalå5, ea nu este niciodatå tiranicå. O sumaråtipologie a morÆii tiranilor dovedeçte cå, måcar la nivelulparadigmei, aceçtia pier prin însuçi efectul nelegiuirii çinemåsurii, hybris, pe care au generat-o6, fiindcå insultå-toarea çi agresiva lor trufie suscitå riposta de aceeaçinaturå a tiranicizilor.

Acest ciclu retributiv revine sistematic în istoriiletiranilor: de la ultimii Cypselizi uciçi de corintieni laPolicrate din Samos – ucis prin procurå de perçii care îlsusÆinuserå –, el este congruent cu alte mecanisme pre-juridice ale societåÆilor arhaice: talionul, vendetta, sau,pe plan simbolic, alungarea ritualå de pharmakoi.Maturizarea structurilor specifice de polis, contempo-ranå çi complementarå cu instituirea regimurilor tira-nice în sec. VII-VI, are înså drept element esenÆial tocmaidepåçirea acestor echivalenÆe concrete ale pre-dreptuluiçi o anume „de-substanÆiere“ a sistemului de penalitåÆipe care cetatea çi le asumå în procesul prin care devineunicå surså çi executant al justiÆiei7.

Aceste mutaÆii suscitå o problemå insolubilå caatare: cum se poate instaura ordinea prin contrariul ei,prin crimå çi vårsare de sînge? Theognis evoca imagineaunei polis grele de conflicte çi gata så dea naçtere unuiprunc monstruos, tirania8; parturiÆia inverså, a cetåÆiilegitime care så se nascå din oroarea uciderii tiranului,este mai greu de imaginat. CondiÆie necesarå pentrureinstaurarea ordinii în polis, tiranicidul nu poate fi,tocmai de aceea, çi condiÆia suficientå a ieçirii din haos.

Cel puÆin la Atena, tiranicidul devine, tocmai înaceastå erå a legislatorilor, un act problematic. Încå dinrelatårile, arhaice în esenÆå, dacå nu în detaliile lor,despre întîrziata concluzie a uciderii Cylonienilor ate-nieni – cei care încercaserå, cîndva spre anul 620, så

319


a democraÆiei, o criticå mai curînd insinuatå decît decla-ratå deschis34. Nu vreau så susÆin cå Platon sau Isocratepublicau în samizdat, ci cå existå în discursul lor oezitare, un joc de aluzii çi de alunecåri mai mult sau maipuÆin transparente, pe care pamfletul Båtrînului Oligarh,cu critica sa deschiså çi brutalå a democraÆiei, fåråîndoialå cå nu le atestå; s-a presupus, este adevårat, cåacest text ar fi fost publicat în exil35. Dupå cum existåexilul lui Xenofon, îndepårtarea lui Platon – o întreagåserie de simptome ale unei atmosfere încordate çi puÆinfavorabile unei dezbateri deschise; pînå la urmå, noiçtim cå procesul lui Socrate a råmas unicul de acest fel,dar apropiaÆii såi nu puteau så aibå aceastå certitudine,ceea ce ar putea explica alcåtuirea în întregime dinsubînÆelesuri a multor critici ale democraÆiei contem-porane. O asemenea perspectivå adaugå savuroaselorglume politice ale lui Pausanias sau ale lui Philemon ungust amar de cucutå.

Înainte de a încheia aceastå investigaÆie, så reluåmpentru un moment textul lui Philemon: torentul de epi-tete care pregåteçte apogeul pasajului mizeazå pe carac-terul foarte democratic al bordelurilor, reluînd într-unregistru paralel ironia discursului lui Pausanias desprepromiscuitatea zeiÆei Pandemos. Tema dezordinii demo-cratice, prezentå, de pildå, la Pseudo-Xenofon, ca denun-Æare a confuziei dintre cetåÆeni çi sclavi, capåtå în celedouå texte pe care tocmai le-am citat forma echivalentåa dezordinii sexuale, care apare astfel ca reversul çicaricatura oricårei politici de înÆelegere cordialå întremembrii aceluiaçi corp civic. Nu este pentru ultima oaråcînd democraÆia este comparatå cu un bordel, departede aça ceva; este poate prima, deçi, în Bacchantele, çiPenteu pare så imagineze desfrîul ca fiind unicå alter-nativå la ordinea rigidå pe care voia så o întruchipeze.Este înså tot atît de adevårat çi cå, în termenii såi pozitivi,discursul cetåÆii despre armonia civicå este formulat înacelaçi cod marcat de vocabularul erotic. Atunci cîndAfrodita – Pandemos sau Agoraia, sau Timouchos, nu areimportanÆå – este convocatå pentru a garanta solida-

312

ZOE PETRE

ritatea civicå, atunci cînd asociata sa,Peitho, asiguråvictoria unei constrîngeri fårå violenÆå efectivå, asemeneacelei a amantului convingåtor asupra iubitei (iubitului)care se laså convins/å36, discursul politic foloseçte elînsuçi o imagine de întrecere amoroaså ca sublimare aviolenÆei efective a confruntårilor politice, ai cåror termenisînt departe de a fi aceia ai unei vagi simpatii universale.Dimpotrivå, este vorba despre o traducere termen cutermen asupra cåreia ironia criticilor aruncå lumina ceamai crudå, fårå a-i modifica cu adevårat sensul çi codul.

Or, aceasta ne face så vedem mai bine cum imagi-narul politic al cetåÆii clasice se mai organizeazå încåîntr-o logicå a complementaritåÆii; pentru cå, aça cumimaginile unei fraternitåÆisimbolice a cetåÆenilorexprimå în acelaçi timp solidaritatea civicå çi virtua-litåÆile sale fratricide37, echivalenÆa dintre înfruntårilepolitice çi jocurile amoroase ne face så descoperim opercepÆie foarte netå a caracterului relativ çi precar alînÆelegerii dintre cetåÆeni. Examinînd ce ne spun texteledespre relaÆiile amoroase, devine imediat evident cåimaginarul grec le percepea ca raporturi de forÆe çi cåla orizontul oricårui act sexual existå un viol sublimat.Departe de a fi un adåpost pacific, cetatea armonizatå deAfrodita seamånå cu un cîmp de båtaie, desigur nuînsîngerat, dar unde nu se poate decît så învingi sau såfii învins: un joc perpetuu cu sumå nulå îi face såalterneze pe cei care cîçtigå çi pe cei care pierd. Ca çicum starea originarå de stasisnu ar fi decît întreruptådin cînd în cînd prin armistiÆii. O înfrîngere råmîne oînfrîngere, chiar dacå ea nu este sîngeroaså çi dacåPeitho este cea care aduce victoria: ...ekratese Zeusagoraios, | nika d’agathon| eris hemetera dia pantos(abiruit Zeus Agoraios, çi îndîrjirea mea beneficå a învinspe veci!) exclamå Athena din Eumenidele38.

Umilirea învinçilor se traduce într-o violenÆå obscenåa vocabularului; într-o revançå pur verbalå, acesta îiaplicå învingåtorului penalitåÆi simbolice care aparÆinaceluiaçi arsenal cu ajutorul cåruia acesta triumfase.Orice cititor al lui Aristofan çtie cå existå în comediile sale

313


comicå a principiilor stabilirii tarifelor, aluzie, desigur,la misthos-ul cetåÆii democratice. Alunecarea din sferasemanticå a virtuÆilor civice, cu koinonie, harmozein,demotikos, hapantes, cåtre domeniul amorurilor accesi-bile tuturor, çi de la remunerarea funcÆiilor publice cåtretariful prostituatelor, se bazeazå pe acelaçi mecanism cucel folosit de Pausanias al lui Platon, çi urmåreçte acelaçiscop cu cel al discursului lui.

Într-adevår, cele douå texte îçi exercitå ironiaîmpotriva discursului oficial, politic çi religios totodatå,al democraÆiei ateniene restaurate. Elogiul obsesiv alconcordiei civice, semnalatå nu numai prin conceptecum sînt koinonia çi homonoia26, ci çi prin inventareaunui trecut exemplar pentru Atena originilor, prin inven-tarea unei patrios politeia çi a pårinÆilor ei fondatori,Tezeu sau Solon, este Æinta acestei ironii parodice, atît înfragmentul lui Philemon, cît çi în discursul lui Pausa-nias. Platon poate så-i fi atribuit acestuia un calambur,mai degrabå crud, despre un cult a cårui importanÆå înrestaurarea democraticå din 403 este evidentå, fie pentrucå el era într-adevår autorul lui, fie pentru cå aveanevoie în economia Banchetului de o primå dedublare aIubirii pentru a prefigura conceptualizarea pe care Dio-tima o va propune mai tîrziu: Jean-Pierre Vernant aevidenÆiat admirabil funcÆia euristicå a dublului înorganizarea discursului despre Eros çi despre domeniulsåu27. Dar dialogul susÆine în acelaçi timp contrariulelogiului solidaritåÆii democratice implicate de cultulzeiÆei Pandemos, insinuînd cå uniunea idealå a compo-nentelor cetåÆii egalitare nu este o formå de ordine civicåçi de alcåtuire politicå, ci o stare de promiscuitate çi dedezordine, un amestec vulgar çi obscen.

Pe de altå parte este interesant så reamintim cå dataatribuitå de cåtre Platon acÆiunii din Banchetul såu estenoaptea care urmeazå primei victorii a lui Agathon la unconcurs de tragedie28. Scholiaçtii ne spun cå debutul luiAgathon dateazå de la Leneenele din 41629; ne-am afladeci în ajunul enormului scandal al Hermocopizilor, careva incrimina tineri aristocraÆi trufaçi çi banchetele lor, çi

309


pp. 15-18. Trebuie så-i mulÆumesc lui Marcel Detiennepentru cå mi-a atras atenÆia asupra acestei inscripÆii.

14. IG 22, 659.15. IG 2, 1531 b.16. IG 2, 12, 1075.17. F. Croissant çi F. Salviat, „Aphrodite gardienne des magis-

trats: gynéconomes de Thasos et polémarques de Thèbes“,BCH 90, 1966, pp. 460-471.

18. IG 11, 4, 1146; 12, 5, 222; vezi Jeanne çi L. Robert, „Bull.“1959, nr. 325, çi 1964, nr. 82.

19. Jeanne çi L. Robert, „Bull.“ 1961, nr. 487.20. D.M. Pippidi, „Inscription oraculaire de Callatis“, BCH

1962, pp. 517-523; vezi çi Jeanne çi L. Robert, „Bull.“1964, nr. 288.

21. Jeanne çi L. Robert, „Bull.“ 1959, nr. 325.22. A. Delivorrias, s.v. Aphrodite, LIMC, 2.23. Eadem, „Aphrodite Pandemos auf attischen Münzen“, SNR

2, 1970, pp. 5-19.24. Vezi e.g. Beazley, ARV 1324, 41 bis; 1328, 99.25. Ath. 15, 569 d-e.26. Philem. v. 4; 5 Kock.27. J.-P. Vernant, „Un, deux, trois: Eros“, în idem, L’individu,

la mort, l’amour. Soi-même et l’autre en Grèce ancienne,Paris, 1989, pp. 153-172.

28. Pl., Smp. 178 c.29. Schol. ad loc.30. Isoc., Areopag.; cf. G. Mathieu, Les idées politiques d’Iso-

crate, Paris, 1925; Arist., Ath. 23, 1-2.31. Jeanne çi L. Robert, „Bull.“, 1961, nr. 320; 1962, nr. 135-143.32. B.D. Meritt, „Greek Inscriptions“, Hesperia 21, 1952,

pp. 355-359.33. Cf. M.I. Finley, L’Invention de la Politique (trad. fr.), Paris,

1985.34. Cf. çi Loraux, Invention.35. Vezi Ed. Will, „Bulletin d’histoire grecque“, RH 1965, p. 321.36. R. Buxton, Persuasion in Greek Tragedy. A Study of Peitho,

Cambridge, 1982.37. Nicole Loraux, „La politique des frères“, în Aux sources de

la puissance: sociabilité et parenté (Actes du Colloque deRouen, 12-13 nov. 1987), Rouen, 1989, pp. 21-36.

38. A., Eu. 973-975. 39. Ar., Nu. 1023; V. 687; Th. 200; Lys. 776 etc.40. Ar., Ach. 716; Nu. 1090.

316

ZOE PETRE

cetåÆii çi la gloria ei31. FicÆiuni, proiecte – dacå nu ino-cente, cel puÆin inofensive – ale cîtorva intelectuali carecriticau în mod abstract democraÆia secolului lor. Çitotuçi, a doua zi dupå înfrîngerea de la Cheroneea, undecret al adunårii poporului – de data aceasta autentic–încerca cu disperare så evite råsturnarea constituÆieidemocratice a cetåÆii învinse condamnînd cu aceeaçiseveritate pe orice aspirant la tiranie çi pe orice membrual Areopagului care ar fi încercat så reuneascå acestconsiliu32. Îmi este greu så cred cå acest decret poateanula sentimentul general al istoricilor moderni caresînt convinçi cå, cel puÆin dupå reforma lui Efialte,Areopagul nu mai era decît o relicvå; îmi pare totuçidestul de evident cå propaganda lui Isocrate îi resus-citase într-adevår umbra, çi cå proclamînd cå Areopagulasigurase cea mai bunå constituÆie cetåÆii, el a reuçit såconvingå nu numai o mînå de partizani, ci çi o bunåparte a oamenilor politici activi din partida adverså.

Prin urmare, cuvintele care au ajuns pînå la noi nuerau, în epoca lor, lipsite de eficacitate. Repercusiunilelor într-o comunitate ochi în ochi, aça cum era Atena33,nu erau atît de insubzistente pe cît am fi tentaÆi så pre-supunem, iar riscurile pe care aceste discursuri le com-portau erau cu atît mai palpabile cu cît atmosfera politicåera departe de a fi seninå çi armonioaså, mai ales însecolul al IV-lea, dupå experienÆele traumatizante aleînfrîngerii, ale terorii oligarhice çi ale råzboiului civil. Mise pare deci cå efectul unui calambur sau influenÆa uneiparodii îndråzneÆe din punct de vedere politic trebuie såcapete adevårata lor rezonanÆå. Chiar dacå Atena nueste, la începutul secolului al IV-lea, o cetate represivådin punct de vedere instituÆional, existå totuçi o stare deneliniçte latentå, datoritå mai ales unei opinii publicebånuitoare çi intolerante faÆå de orice atitudine criticå.

Aceastå atmosferå destul de înåbuçitoare este per-ceptibilå mai ales în textele care par så o contrazicå: înelogiul aproape obsesiv al constituÆiei democratice res-taurate, adesea invalidat de modalitåÆile indirecte princare acest elogiu este deturnat cåtre o criticå de subtext

311


o permanentå încårcåturå de obscenitåÆi politice, çitrebuie remarcat cå acestea sînt caracteristice mai alespentru comediile din vremea råzboiului peloponesiac,atunci cînd autorul are o relaÆie violentå cu politica cetåÆii.Aceste violenÆe de limbaj spun într-o mie de feluri acelaçilucru: ne-au påcålit, ne-au avut39. Începînd curefrenul euryproktor40pe care nu înceteazå så-l arunce încapul, dacå se poate spune aça, spectatorilor, çi al cåruicorolar se gåseçte în Cavalerii, unde stihomitia centralådezvoltå într-o manierå foarte comicå tema, de trei orirepetatå ca un leitmotival discursului demagogic:philo’s’, o Dem’ erastes t’eimi sos„te iubesc – o Demos! –sînt iubitul (erastes) tåu“41. Aceastå linguçire insolentå îçipoate foarte bine gåsi originea într-o expresie îndråzneaÆåa lui Pericle, care, aça cum spune Tucidide42, îi îndemnape atenieni så poarte o dragoste activå cetåÆii lor, erastasgignomenous autes(sc. tes poleos). Aristofan evocåreversul comic al acestei metafore, aça cum face Sitalkesîn Acharnienii43, care-çi trece timpul bînd fårå måsurå çiscriind pe zidurile palatului såu Athenaioi kaloi – invocaÆiatipicå pentru relaÆia de iubire dominatoare a erastului faÆåde tînårul eromen – nu numai pentru cå îi iubeçte pestemåsurå pe noii såi aliaÆi, ci çi pentru a sugera virtualitåÆileumilitoare ale acestei relaÆii în care o Atenå efebicå çieromenesuportå dominaÆia unui erastesbarbar.

Robert Meiggs cita acest pasaj în comentariul unuilot de inscripÆii care, cåtre mijlocul secolului al V-lea,sancÆionau înfrîngerea cetåÆilor rebele dupå eçeculîncercårii de a påråsi liga, çi care acum trebuiau så jurenu numai så se supunå atenienilor, ci çi så iubeascåpoporul atenian44, peisomai kai phileso ton demon tonAthenaion. Este evident cå aici Afrodita çi Peitho sîntimplicate, dar limbajul pe care îl vorbesc zeiÆele nu esteacela al reciprocitåÆii; este cel al înfrîngerii çi al supunerii.Atunci cînd, dupå ce au jurat så se supunå poporuluiatenian çi så-l iubeascå, colofonienii graveazå pe propriacheltuialå cele douå exemplare ale inscripÆiei care pu-blicå juråmîntul lor, propriul lor exemplar, dar çi cel caretrebuia så fie afiçat pe acropola Atenei, asimetria relaÆiilor

314

ZOE PETRE

care va dezvålui profundul lor dispreÆ pentru cultelecetåÆii çi deriziunea lor profanatoare. Parodierea ritua-lurilor de la Eleusis, în care ar fi fost implicat însuçiAlcibiade, este într-un fel apogeul acestei deriziuniamintite çi de calamburul lui Pausanias, care aparÆineaceleiaçi atmosfere de batjocorire cinicå a lucrurilorsacre ale cetåÆii; pentru cå joaca cu sensul unui epitetde cult al zeiÆei protectoare a concordiei civice, intimlegatå de soarta democraÆiei, pentru a face din ea odivinitate a populaÆiei vulgare din Pireu, exprimå oatitudine comparabilå, prin violenÆa inversårii neaçtep-tate care este operatå, cu parodierea ritualurilor defertilitate de la Eleusis sau cu mutilarea, fårå îndoialå çicu subînÆeles sexual, a bornelor protectoare ale terito-riului civic. Desigur, nu din grija pentru precizia recon-stituirii unei atmosfere de epocå introduce Platon întextul såu aceastå satirå politicå çi religioaså; råmînetotuçi adevårat cå ea evocå o vreme a deriziunii çi adispreÆului, în acelaçi timp intelectualist çi aristocratic,faÆå de vechile ritualuri, ca çi faÆå de cetatea pe care sepresupunea cå acestea o protejeazå.

Încå un argument, çi pe care se cuvine så-l asum casubiectiv, pentru cå atunci cînd recitim textele atenieneale democraÆiei restaurate, cu condamnarea lui Socratela orizont, ne dåm seama cå o lecturå prea obiectivå aretendinÆa de a le aplatiza. Exemplul meu preferat în acestsens este acela al ficÆiunii areopagitice: dupå cum foartebine se çtie, intelectualii atenieni din cercul lui Isocrateau elaborat – în curentul de gîndire axat pe patriospoliteia – o imagine idealå, çi falså, a constituÆiei post-clisteniene, în care venerabilul Areopag ar fi jucat un rolesenÆial ca moderator al demos-ului30. A fost chiarfabricat un fals decret în sprijinul acestei constituÆii-model: este vorba despre faimosul decret zis „al luiTemistocle“, care a fåcut så curgå multå cernealå dupådescoperirea sa, acum mai bine de treizeci de ani. Estevorba, de fapt, de un fals de la începutul secolului alIV-lea, imaginînd o participare decisivå a Areopagului larezistenÆa atenienilor din anul 480, çi deci la victoria

310

ZOE PETRE

de care se îngrijesc cele douå zeiÆe apare limpede çi neface så observåm subtextul conflictual çi frustrant alacestei violenÆe sublimate a persuasiunii. „Muza macu-latå“45 a lui Aristofan, precum çi vorbele îndråzneÆe aleunui Pausanias sau ale prietenilor såi par så fie într-adevår replica exactå, punct cu punct, la discursul publicasupra iubirii politice generate de cetate.

Note

* SubstanÆa acestui text a fåcut obiectul mai multor con-ferinÆe succesive, în faÆa SocietåÆii de Studii Clasice dinBucureçti (1990), în cadrul cursului lui Pierre Vidal-Naquetla Çcoala de Înalte Studii în ÇtiinÆele Sociale de la Paris, încadrul aceluia Æinut de Juliette de La Geniere la Facultateade Litere a UniversitåÆii „Charles de Gaulle“ din Lille, çi înacela al lui Georges Nachtergael, la Facultatea de Litere aUniversitåÆii Libere din Bruxelles (1991). La mulÆumirile pecare le datorez organizatorilor pentru ospitalitatea loramicalå, trebuie så adaug recunoçtinÆa mea pentru preÆioa-sele sugestii ce mi-au fost fåcute, în special de cåtre StellaGeorgoudi, Nicole Loraux, Marcel Detienne, Jean-PierreVernant çi Pierre Vidal-Naquet.

1. Pl., Smp. 180 d-181 c.2. X., Smp. 8, 9.3. Theoc., Ep. 13, 1; AP 5, 44; 9, 415, 2; 12, 161, 2; Hld. 1, 19;

Plot. 3, 5, 8; Phot., Bibl. 372 b; Lyd., Mens. 4, p. 116 W.4. Paus. 9, 16, 3.5. Idem, 1, 22, 3.6. Harp., s.v.7. Ibid.8. H. Kruse, s.v. Pandemos; cf. çi F. Dümmler, s.v. Aphrodite,

RE.9. W. Burkert, Die griechische archaische und klassische

Religion, Zürich, 1977, p. 211.10. Luc., DMeretr. 7, 1.11. L. Robin, ad loc.12. Pl., Smp. 185 c.13. R. Merkelbach, „Volksbeschluss aus Erythrai über den

Bau eines Tempels der Aphrodite Pandemos“, EA 1986,

315


gedia pune în scenå tirania ca pe o gravå regresie înhaosul pre-politic; de aceea, tiranul pe care tragedia îlelaboreazå, çi care este tiranul paradigmatic, nu poate fidefinitiv învins decît pe propriul lui teren – cel al con-duitelor deviante sau pre-civice: iscusinÆa, metis, înçe-låciunea, dolos, violenÆa vårsårii de sînge însoÆesc într-oprocesiune recurentå destinul tragic al eroilor care sesucced pe scena aticå.

Orestialui Eschil cuprinde un repertoriu aproapecomplet al actelor de tiranicid. Clitemnestra, întruchi-pare a femeii perfide, îl induce în eroare pe Agamemnonprinzîndu-l mai întîi în plasa vorbelor ei meçteçugite,apoi în plasa mortiferå cu care îl vîneazå ca pe o fiarå.Marginalitatea deviantå a tiranului îçi gåseçte adeseasfîrçitul prin marginalitatea congenitalå a femeilor, la felde apte ca çi tiranul pe care vor så-l distrugå pentru afolosi înçelåciunea, complotul tainic çi loviturile pieziçe.Desigur, Agamemnon nu este doar un tatå care çi-a ucisfiica; el e çi un rege legitim, çi un råzboinic, ceea ce faceca actul Clitemnestrei så fie mai degrabå o crimå decîtun tiranicid. Dar punerea în scenå a crimei ca pretinstiranicid este cu atît mai semnificativå pentru ambi-valenÆa, pentru caracterul problematic al întregii situaÆii.

LanÆul de sacrificii corupte25, de tiranicide ambigue,mult prea aproape de råzbunare pentru a fi legitimate,aparÆine substanÆei înseçi a interogaÆiei tragice.Oresteeste, în Choefore, un efeb – încå marginal, deci, ca çitiranul26pe care îl vîneazå. Ca çi tiranul exemplar, eleste deopotrivå stråin de valorile cetåÆii çi parte aacesteia; el råspunde çireteniei tiranului çi puterii luiînçelåtoare cu instrumentele unei vînåtori tot atît deçirete, de iscusite çi de înçelåtoare. El învinge tocmaifiindcå marginalitatea efebului nu este constitutivå, camarginalitatea tiranului, ci temporarå çi asumatå, avînddrept teloscontrariul înçelåciunii çi al uciderii solitare–adicå statutul civic al oçteanului adult27. În acest fel,disocierile råmîn posibile, çi sensul actelor lui se revelåîn timp, putînd avea, în mod obiectiv, rezultate beneficepentru cetate; el însuçi, vînåtor al tiranului, este înså

324

ZOE PETRE

mitate cu care „cei Treizeci“ ar fi fost magistraÆi ordinariai cetåÆii, actele lor înscriindu-se într-o legalitate pe carerestauraÆia lui Archinos refuza så o conteste ca atare.PreÆul acestei continuitåÆi juridice nu se limiteazå însåla obliterarea råzboiului civil din memoria oficialå acetåÆii; ea genereazå douå ficÆiuni care se exclud reciprocsub aspect logic, dar care coexistå efectiv în interiorulistoriei oficiale a Atenei: pe de-o parte, nimeninu aexercitat tirania, pe de alta – toÆiatenienii s-au opuseroic tiranilor.

Desigur, orice act de justiÆie alege, din noianulambiguu de fapte, o soluÆie lipsitå de echivoc: despreaceastå alegere era vorba în procesul din Eumenidele. Înacelaçi mod, clarificarea conceptelor sacrificå o parte adiversitåÆii realului în favoarea unei definiri generale çilipsite de contradicÆii interne. Din aceastå lungå istoriea conceptelor în relaÆia lor cu experienÆa imediatå, så neamintim cå, în termenii lui Protagoras, adevårul eracoextensiv cu doxa tes poleos39.

Expansiunea acestui adevår care rezultå din votasupra tuturor domeniilor cunoaçterii – asupra istoriei,în mod special – este recuzatå de Tucidide prin întreagalui operå, care nu ar avea nici un sens dacå adevårul arputea fi definit ca expresie a opiniei colective a cetåÆii;polemica lui cu miturile istorice are exact semnificaÆiarefuzului de a considera doxa tes poleos ca surså aadevårului.

În cazul dat, al tiranoctonilor, istoricul demoleazåversiunea pe care o atribuie “majoritåÆii atenienilor“, toplethos: så nu uitåm cå termenul are – ca çi alte cuvintedin vocabularul atenian al secolului, începînd cu hodemos– o dublå semnificaÆie: cea curentå, de „mulÆime“,çi cea instituÆionalå, de „majoritate“ în sensul tehnic alcuvîntului, aparÆinînd terminologiei adunårilor popo-rului. Textul lui Tucidide se instaleazå deliberat în acestechivoc, fåcînd så alunece sensul între posibilele luiconotaÆii, de la „succesiune de fapte acceptatå/votatå demajoritate, versiune oficialå“ la „poveste (lipsitå de temei)pe care doar mulÆimea, vulgul, o vehiculeazå“. Ideea cå

333


prezideazå funeraliile publice pentru oçtenii atenienimorÆi într-o campanie militarå obiçnuitå12. Mårturie aunei deformåri deliberate, organizarea cultului tiranoc-tonilor are drept condiÆie necesarå, açadar, transferulintegral al tiranicidului din zona îndoielnicå a asasi-natului politic în cea unanim glorificatå a eroismuluihoplitic. Ea confundå cu bunå çtiinÆå douå categoriimentale sistematic opuse într-o ireconciliabilå confrun-tare de întreg imaginarul antic – råzboiul, polemos, çiråzboiul civil, stasis, emphylios polemos13 çi doar cupreÆul acestei distorsii izbuteçte så transforme tirani-cidul într-o faptå eroicå – subliniind, fie çi indirect,aporiile tiranicidului ca act de civism.

Data exactå çi semnificaÆia instaurårii cultului pentruHarmodios çi Aristogeiton au fåcut, pe de altå parte,obiectul a numeroase discuÆii în literatura de specialitate,çi demonstraÆia lui Felix Jacoby, dupå care cultul s-ardatora cercurilor nobiliare ostile lui Clistene çi isonomieipe care acesta o propunea se bucurå încå de o solidåautoritate14. O surså tîrzie – Plinius cel Båtrîn – atribuieefigiei publice pe care cetatea o consacrå celor doi eroi,grupul statuar sculptat de Antenor, aceeaçi datå cu ceaa instaurårii Republicii romane, 50915: dacå este vorbadespre o datå realå, çi nu despre una simbolicå (ceea ceeste, ce-i drept, mai plauzibil), disocierea reformatoruluiAlcmeonid de cultul tiranoctonilor ar deveni necesarå,fiindcå, în 509, Clistene era încå marele dezamågit alalungårii Pisistratizilor, çi concurentul såu, „reacÆionarul“Isagoras, era ales arhonte.

Pe de altå parte, afinitåÆile viziunii acestui mare artistcare a fost Antenor cu imaginarul politic clistenian aufost de multå vreme semnalate16. Sigur, faptul cå An-tenor sculpteazå frontonul de la Delfi dupå un programclistenian nu interzice presupunerea cå acelaçi sculptorar fi executat, cîÆiva ani mai devreme, pentru alÆi coman-ditari çi cu un program politic diferit, o operå al cåreiprogram estetic putea fi similar sau apropiat celui ima-ginat pentru sanctuarul apolinic înålÆat sub autoritatealui Clistene la Delfi17.

321


intensitatea çi coerenÆa, el devine o formidabilå pro-vocare intelectualå faÆå de abstractizårile lenifiante pecare le practicå Atena în crizå – çi pe care încerca så seaçeze restauraÆia lui Archinos. Abia examinat în con-textul såu concret, ca replicå faÆå de orice adevår decisprin vot majoritar, împotriva uitårii legiferate, împotrivainstrumentalizårii trecutului într-o mitologie politicåidentitarå çi compensatorie, acest monument al memo-riei lucide îçi dobîndeçte adevårata sa grandoare.

ExperienÆa lui Tucidide este înså, så nu uitåm, expe-rienÆa unui Socrate abia întors din exil. Asemeni luiSocrate, el nu poate accepta nici unul dintre nenu-måratele moduri în care atenienii se minÆeau pe ei înçiçi.În mai mare måsurå chiar decît Socrate, istoriculaparÆinea – prin tradiÆie de familie, formaÆie intelectualåçi simpatii politice – acelor cercuri aristocratice råspun-zåtoare de råsturnarea regimului democratic. Pe de altåparte, ca çi Socrate, iaråçi, Tucidide, care nu avea cumfi de partea democraÆilor, nu putea totuçi accepta arbi-trariul tiraniei celor Treizeci ca singurå alternativå la unregim democratic cåruia îi vedea mai degrabå defecteledecît calitåÆile.

Aceste aporii se vor fi adåugat imensei frustråri sus-citate de o carierå publicå frîntå, experienÆei ireductibilea exilului çi ratårii, furiei neputincioase a unei inteli-genÆe cu totul superioare care îçi vede, pas cu pas,cetatea instalîndu-se într-o înlånÆuire de erori pe careo considerå fatalå, çi asupra cåreia nu are cum inter-veni. Sublimatå într-o operå fårå egal, mînia lui Tucidideråmîne primejdioaså în atmosfera anti-aristocraticå çivindicativå în care Socrate avea så fie condamnat lamoarte. De aceea, autorul evitå så contrazicå directopinia atenienilor cu privire la evenimentele recente, darrelativizeazå ceea ce pårea a fi un adevår unanimacceptat – versiunea majoritåÆii, to plethos, despre tira-nicidul exemplar. Acest eveniment îi permite så punå laîndoialå çi echivalenÆa între doxa çi adevårul faptelor,cum îi permite çi så polemizeze „la surså“ cu furiatiranicidå a democraÆilor radicali, demonstrînd fragili-tatea oricårei legitimåri a violenÆei politice. „Dosarul“

336

ZOE PETRE

nide ar fi înålÆat statui pentru Hybris çi Anaideia. Dupåalungarea Pisistratizilor, imediat dupå ce instituÆiileclisteniene devin efective, cetatea atenianå pune înscenå mari spectacole ale cåror eroi sînt mînaÆi de hybrisçi de anaideiacåtre un sfîrçit tragic – un sfîrçit careuneori aduce mîntuire, alteori doar distrugere, cetåÆii îninima cåreia se petrece22.

Cultul tiranoctonilor afirma exemplaritatea actuluisåvîrçit de Harmodios çi Aristogeiton ca act eroic; tra-gedia avea så expliciteze contradicÆiile pe care le conÆineînsåçi condiÆia eroului, implicînd ideea cå, de vreme ceråspunde unei hybriscu altå hybris, uciderea tiranuluinu reprezintå, în sine, redempÆiunea. Tiranicidul nu estelegitim ca atare, el poate deveni legitim doar în måsuraîn care este recuperat post factum, la limitå absorbitchiar, de instituÆiile cetåÆii.

Atena clistenianå ar putea astfel reprezenta în act oviziune politicå în care tragedia ca spectacol al aporiilorcetåÆii så corecteze, cu interogaÆiile ei, certitudinile pecare cultul politic al tiranoctonilor eroizaÆi putea påreacå le oferå necondiÆionat. Dupå secole de subtilå exegezåfilologicå çi filozoficå asupra originilor tragediei atice,poate pårea naivå, cel puÆin prin simplificare, ipoteza cåaporia sfîrçitului însîngerat al tiraniei ca haos a suscitattipul anume de aporie în jurul cåruia se organizeazåtragedia însåçi, tema recurentå a eroului tragic – ab-sorbit de propriul såu gest necesar, dar ambivalent.Desigur, nu existå explicaÆie univocå a unui fenomen dedimensiunea çi complexitatea tragediei. Dar, dintreinterogaÆiile în jurul cårora se construieçte universultragic, pe care tragedia le pune în scenå çi le sublimeazå,cele ale cetåÆii confruntate cu tirania reprezintå o expe-rienÆå capitalå23. Tragedia pune în scenå, iaråçi çi iaråçi,un triunghi de forÆe contrare: tiranul çi ucigaçul såu,confruntaÆi, fiecare în felul lui, cu cetatea; ea face så sesucceadå douå etape distincte, era anomicå a violenÆeiçi era restauratoare a ordinii civice. Preluînd temele çisensurile tradiÆiei despre tiranie ca deviere de la normelefundamentale care guverneazå universul social24, tra-

323


un adevår istoric poate rezulta dintr-un vot majoritar esteastfel compromiså prin însåçi formularea ei.

Pe de altå parte, Tucidide demonstreazå, în cazulprecis al tiranoctonilor, cå percepÆia pe baza cåreia toplethosdecide adevårul ultim este inevitabil pårtinitoareçi generatoare de fals: voinÆa de a demonstra cå atenieniisinguri, fårå ajutorul Spartei, au råsturnat tirania – çinu voinÆa de a afla adevårul – determinå o lecturå ero-natå a faptelor çi glorificå o crimå privatå, atribuindu-iun sens politic pe care nu îl avea în realitate. Ierarhi-zarea sensurilor este inevitabilå; acolo înså unde toplethosvehiculeazå doar poveçti irelevante, analiza„expertului“, a istoricului, este singura susceptibilå de adesluçi esenÆa, he alethestate prophasis. În faÆa uneificÆiuni care proclamå o îndoielnicå univocitate a actuluipentru a-l putea insera în istoria oficialå, pariul luiTucidide este infinit mai ambiÆios; el vrea så restituierealului opacitatea tragicå a ambiguitåÆii – nu înså întermenii mitului, cum se întîmpla în tragedie, ci întermenii unei logici a terÆiului exclus. „Cazul“ Harmo-dios-Aristogeiton este de aceea o pieså esenÆialå înconstructul såu, cåci evenimentul reuneçte împrejuråriçi conotaÆii a cåror corectå interpretare este çi metodo-logic, çi politic esenÆialå: vehemenÆa polemicii råspundeçi importanÆei principiale, çi dramaticei actualitåÆi atemei.

Dar incifrarea? Tucidide pune explicit în legåturå douåepisoade ale istoriei ateniene: alungarea Pisistratizilor çiconspiraÆia din 416/5, låsîndu-ne så ne întrebåm de ce nuia în discuÆie altele douå, aparÆinînd aceleiaçi serii: lovituraoligarhicå din 411 çi tirania „celor Treizeci“, cu atît maimult cu cît implicaÆiile pe care le putea avea polemica înjurul tiranicidului asupra evaluårii crizei instituÆiilordemocratice ateniene sînt, am våzut, cît se poate depertinente. ExplicaÆia acestei parÆiale lacune poate fisimplificatå invocînd faptul cå istoricul nu apucase såinsereze într-o istorie îndelung elaboratå faptele cele mairecente. Acest tip de judecatå porneçte de la o premisåasupra cåreia trebuie så zåbovim o clipå.

334

ZOE PETRE

Existå înså cel puÆin un indiciu referitor la viziunealui Antenor asupra tiranicidului: pe o cupå aticå cufiguri roçii, datînd din anii 460/450 çi numitå „cupa luiEgist“, fiindcå înfåÆiçeazå scena uciderii lui Egist decåtre Oreste, gestul ucigaç copiazå, se presupune, gestulatribuit de Antenor tiranoctonilor18.

Tema uciderii lui Egist trimite, evident, la reprezen-tarea trilogiei lui Eschil: Orestia, puså în scenå în 458,poate fi cititå çi ca o meditaÆie asupra asasinatuluipolitic, cu referire la recenta ucidere a lui Efialte. Indi-ferent cine ar fi fost autorul acestei crime politice, eaputea încerca så treacå drept un tiranicid – çi så suscitemeditaÆia eschileanå despre complicatele cåi de instau-rare a ordinii în polis. Oricum, dacå statuia lui Antenorpunea în scenå actul însuçi al tiranicidului ca pe otransgresiune, fie ea çi necesarå – çi nu, ca grupul ulte-rior al lui Critios çi Nesiotes, triumful ideal (çi postum) alcelor doi conjuraÆi19, dacå viziunea lui asupra tirani-cidului putea fi evocatå în relaÆie cu tragedia lui Eschil,înseamnå cå, încå de la origine, efigia tiranoctonilor pro-punea atenienilor o imagine ambivalentå a gestuluiucigaçilor lui Hipparchos. CorespondenÆa dintre viziunealui Antenor çi dezbaterea tragicå referitoare la tiranicid,atît de evidentå încît så fie preluatå çi de repertoriulceramiçtilor atenieni, trimite, açadar, la un cîmp seman-tic comun, în care categoriile mentale ale tiranului çitiranoctonului sînt examinate în substanÆa lor aporeticåçi generatoare de tragedie, nu acceptate necondiÆionatçi glorificate ca atare.

RelaÆia între tiranicidul efectiv împotriva Pisistra-tizilor, inventarea tiranicidului simbolic al ostracizårii, çiinstituÆionalizarea spectacolelor publice de tragedie nupoate fi, în aceastå ipotezå, ignoratå20. Nåscutå în vremealui Pisistrate sub impactul „histrionismului politic“ pecare tirania îl exaltå21, tragedia devine o instituÆie a cetåÆiiîn plinå epocå de reforme clisteniene, tocmai fiindcå esteo înscenare apotropaicå a forÆelor disruptive care îiameninÆå legitimitatea çi ordinea. Se spune cå, pentru aîncheia sinistrul episod al uciderii Cylonienilor, Epime-

322

ZOE PETRE

Transformarea operei lui Tucidide în paradigma ab-solutå a scrierii istoriei a avut drept preÆ nu doar oblite-rarea specificitåÆii demersului intelectual cu totul singularpe care Istoria råzboiului peloponesiac îl materializase, ciçi o radicalå epurare a personalitåÆii fiului lui Oloros,redus – purå abstracÆie impasibilå – la a reprezenta efigiaobiectivitåÆii olimpiene a Istoricului. Aceastå operaÆiune –care-l priveçte, de fapt, mai puÆin pe Tucidide însuçi, çimai ales revendicarea unei identitåÆi anume a scrieriiistoriei – s-a întemeiat pe o necondiÆionatå creditare aformulårilor explicite ale operei, care se pretinde, de laprimul la ultimul ei rînd, indiferentå la conjuncturå çiindependentå de orice altå experienÆå a autorului ei cuexcepÆia celui mai pur logos.

Or, faptul cå, printr-un complex de mijloace stilisticeçi de operaÆii intelectuale, cea mai singularå voce aucto-rialå a prozei secolului al V-lea izbuteçte så se înfåÆiçeze pesine ca emiÆåtor impersonal de adevåruri obiective çiindiscutabile este în sine un eveniment – nu doar al istorieiintelectuale a Atenei, ci çi al istoriei politice a cetåÆii.Aceastå måiastrå elusivitate este comparabilå doar cuabsenÆa lui Platon din textul explicit al Dialogurilor, çiaparÆine aceleiaçi neliniçtite lumi.

Dintre argumentele referitoare la exemplara distanÆåpe care ar påstra-o istoricul faÆå de istoria pe care oreconstituie, acelea care Æin de data çi compoziÆia opereisînt, poate, cele mai eficace: întemeindu-se deopotrivåpe declaraÆiile din prooimion çi pe analiza stratificårilorîn timp ale textului, imaginea unui Tucidide elaborînddecenii de-a rîndul o operå tot mai echidistantå a intratde prea multå vreme în conçtiinÆa comunå a antichi-zanÆilor. Foarte recent, s-a propus înså o ipotezå cu totuldiferitå40, potrivit cåreia – de bunå seamå pe temeiulunei informaÆii strînse sistematic în cei douåzeci de anide exil tracic – Tucidide ar fi luat hotårîrea efectivå de ascrie çi de a publica Istoria råzboiului peloponesiac abiadupå întoarcerea lui la Atena, în 404.

Or, dacå acceptåm aceastå ipotezå çi recitim textullui Tucidide ca pe o operå care se cere a fi descifratå,regåsind sentimentul urgenÆei çi fervoarea care îi explicå

335


asasinarea lui Hipparchos a fost o crimå privatå, çi nu untiranicid. Privitå din perspectiva tiranicidului tragic,insistenÆa cu care Tucidide inverseazå numele celor maifaimoçi dintre tiranoctoni, vorbind cu obstinaÆie de faptalui „Aristogeiton çi Harmodios“, acolo unde toatå lumea sereferea la efebul Harmodios ca la cel dintîi dintre fåptaçi,nu este o simplå divergenÆåde detaliu între Tucidide çiopinia comunå a Atenei; este o modalitate de råsturnarea sensului însuçi al tiranicidului, cum o subliniazå NicoleLoraux33. Într-adevår, cîtå vreme iniÆiativa çi întîietateaaparÆineau efebului Harmodios, cu Aristogeiton ca erastadult, devenit pårtaç la complot doar ca så nu-çi aban-doneze prietenul tînår, fapta putea intra în seria ispråviloriniÆiatice ale efebilor care, ca Orestele lui Eschil, asumauvårsarea de sînge ca pe un mijloc, nu ca pe un scop. Inver-sînd rolurile, Tucidide închide orice cale de redempÆiunepentru aceastå crimå devenitå adultå.

În fine, trebuie så observåm cå, susÆinînd cå Aristo-geiton çi Harmodios voiau, de fapt, så se råzbune pefratele tiranului, çi nu au plånuit uciderea acestuia decîtsperînd cå vor scåpa nepedepsiÆi pentru omorul såvîrçit,Tucidide condamnå definitiv actul celor doi. Într-adevår,o tradiÆie veche de cel puÆin un veac dezbåtea în cemåsurå tiranicidul îçi poate gåsi redempÆiunea – darsitua oricum aceastå posibilå recuperare în afara fapteipropriu-zise, în finalitatea ei ultimå, de necesarå violenÆåpentru curmarea violenÆei în cetate, asimilînd-o, lalimitå, cu moartea eroizantå în råzboi. Or, tiranoctoniilui Tucidide inverseazå termenii acestui raport, fåcînddin tiranicidul propriu-zis o condiÆie a izbînzii unei crimeprivate34, ceea ce descalificå în însåçi esenÆa ei fapta luiAristogeiton çi a lui Harmodios. În måsura în care uci-derea lui Hipparchos este un act adult, complet în sine çiresponsabil, în vreme ce eçuata asasinare a adevåratuluitiran este doar un auxiliar, judecata asupra acestei faptenu mai poate comporta nici o redempÆiune: ea este un actcondamnabil de råzbunare privatå, o pulsiune pasionalåçi o råtåcire – o crimå, nu un act politic.

328

ZOE PETRE

Tucidide refuzå astfel tocmai ceea ce „mulÆimea“atenienilor, to plethos, exalta prin cultul democraticînchinat lui Harmodios çi Aristogeiton: ideea cå oconjuraÆie sediÆioaså çi un asasinatpot fonda ordinealegitimå a cetåÆii. El resistematizeazå, prin aceastå recu-zare a opiniei comune cu privire la uciderea tiranului,elementele unei aporii originare pe care nici o comemorarenu o poate anula cu totul, adåugîndu-i o dimensiunealeatorie çi întru cîtva iresponsabilå prin insistenÆaasupra erorilor çi eçecurilor actului din 514.

Or, Tucidide nu este singurul autor atenian careredeschide dezbaterea despre legitimitatea sau ilegi-timitatea – despre echivocul inerent al tiranicidului. Înultimii ani ai råzboiului, Euripide pune în scenå tragediaOreste, în care protagonistul este înfåÆiçat ca un criminalçovåielnic çi infantil a cårui faptå nu-çi aflå iertare nicimåcar în propria-i conçtiinÆå. În punctul culminant aldramei, mulÆimeaîl ameninÆå pe Oreste cu lapidarea35,care este forma cea mai frecventå de intervenÆie colectivåîmpotriva tiranului. Într-adevår, de cîte ori tiranul pierenu printr-o conjuraÆie tainicå a unui singur tiranoctonsau a cîtorva, ci printr-un act de mînie colectivå, aceastaîmbracå forma arhaicå a uciderii cu pietre: dezlånÆuireconfuzå çi devålmaçå de patimi, folosind cea mai pri-mitivå dintre arme, piatra gåsitå în drum, lapidarea tira-nuluireia scenariul lapidårii unui pharmakosçi aparÆinecomportamentelor rituale pre-politice – altfel, dar înaceeaçi måsurå cu çiretlicul efebului sau al femeii uci-gaçe. Prin aceasta, afinitatea de naturåa tiranoctonuluiOreste çi a victimelor sale, confuzia între tiran çi tira-nocton, între victimå çi cålåu, se revelå ca temå esenÆialåa dramei.

Alternativa polemicå propuså de Euripide împotrivaunei tradiÆii unanim eroizante seamånå îndeajuns cudezbaterea suscitatå de Tucidide, çi are drept temå tot untiranicid, pe care poetul îl despoaie de orice motivaÆieredemptoare. Ca çi Tucidide, Euripide dramatizeazånatura paradoxalå a tiranicidului, cåruia çi poetul îi con-testå caracterul univoc pe care i-l atribuia simplificarea

329


håituit, ca un vînat, de Erinii, çi nu se poate reintegrauniversului politic decît dupå ce se supune regulilorcetåÆii, acceptînd un proces care îl exonereazå doar înultimå instanÆå çi aproape prin miracol. Procesul luiOreste din Eumenidele lui Eschil, cu disocierile pe carele opereazå – între puritatea religioaså çi inocenÆa sauvinovåÆia celui care a ucis, între crima justificatå çi actullegitim, între judecata oamenilor çi cea a zeilor –, puneîn discuÆie dimensiunea politicå a tiranicidului çi îiatestå ireductibila ambiguitate28.

A contrario, personajul lui Eteocle din Cei Çapteîmpotriva Tebei, cu aparenÆa lui de civism exemplar çinatura lui secretå çi distructivå de Labdacid blestemat,nu poate fi nici el disociat de aceastå continuå çi obse-sivå dezbatere atenianå în jurul problemelor violenÆei,discordiei çi legitimitåÆii politice a actului individual. CåciOreste – ca çi Filoctetul lui Sofocle – era încå efeb, çiputuse, deci, asuma duplicitatea çi violenÆa ca pe unparcurs temporar de iniÆiere. Dimpotrivå, Eteocle este unråzboinic adult care se revendicå încå din primele sceneale tragediei de la statutul exemplar al hoplitului, çi carepretinde despre sine cå ar reprezenta întruparea însåçi aråzboinicului – cetåÆean, matur çi responsabil. Tragediase naçte tocmai din faptul cå pretenÆia lui de maturitatecivicå se dovedeçte a fi o iluzie, eroul pråbuçindu-se într-o regresie infantilå çi sfîrçind absorbit cu totul defantasmele „pruncului lui OEdip“29, fiindcå sub discursulcivic deturnat de la adevåratul lui sens se ascundepatima lui çi blestemul unui neam însetat de putere.

În celebra anecdotå despre victoria lui Solon asupratiranului Pittakos, atenianul – chiar dacå adult – învingefiindcå adoptå, ca un efeb, cu bunå çtiinÆå çi temporar,în folosul cetåÆii sale, o identitate contrarå adevåratei salenaturi justiÆiare; naturå pe care o regåseçte înså deîndatå ce victoria obÆinutå prin dolos îi aparÆine. Dupli-citatea inconçtientå a råzboinicului adult, care e Eteocle,este de semn contrar faÆå de cea atribuitå lui Solon înanecdota cu Pittakos: Solon dominå cu deplinå ståpînirea situaÆiei alternanÆa dintre råzboiul drept, hoplitic, çi

325


ale cetåÆii ateniene – çi, înainte de toate, în decretul deamnistie al lui Archinos. Prescriind responsabilitateaindividualå çi limitatå „a celor Treizeci çi a celor Unspre-zece din Pireu“ în conformitate cu regulile uzuale princare magistraÆii ordinari dådeau seamå de mandatul lor,amnistia instituie ca unicå realitate legalå o ficÆiunejuridicå, prin care anomia tiraniei celor Treizeci este purçi simplu eliminatå din istoria oficialå a cetåÆii. Laoriginea guvernårii lui Critias se afla, ce-i drept, deciziaadunårii poporului de a încredinÆa „celor Treizeci“ unmandat provizoriu de guvernare pînå ce operaÆiunea derevizuire a legilor avea så fie încheiatå38. Numai cåambivalenÆa constitutivå a acestui provizorat îçi dovedisefoarte repede natura distructivå, „cei Treizeci“ uitînd cutotul de faptul cå puterea lor fusese iniÆial definitå catranzitorie. Or, amnistia lui Archinos conferea realitatetocmai acestei ficÆiuni a unui colegiu de magistraÆi aleçiîn mod legal, eliminînd orice urmå a echivocului fatalcare îngåduise anomiei çi råzboiului civil så se înståpî-neascå asupra cetåÆii. Ca çi decretul lui Demophantos –dar cu semn inversat – amnistia înlocuia realitateaambiguå çi conflictualå a terorii cu o realitate secundå,cu o ficÆiune juridicå univocå, instituitå prin vot ca unicårealitate acceptatå de memoria oficialå a cetåÆii.

Desigur, amnistia lui Archinos råspunde, pe un altplan çi cu alte mijloace, refuzului pe care Tucidide îlopune tiranicidului ca eveniment generator de ordine înpolis. Acolo înså unde Tucidide recuza tiranicidul, am-nistia neagå însåçi istoricitatea tiraniei. Decretînd inter-dicÆia rememorårii „celor rele“ – me mnesikakein –,amnistia instituie, deasupra experienÆei de o cumplitåconcreteÆe a violenÆei tiranilor çi a uciderii lor, o memorieoficialå a cetåÆii care scurtcircuiteazå realitatea çi recu-noaçte actelor normative capacitatea de a genera o ver-siune „revåzutå çi îmbunåtåÆitå“, conceptualizatå, afaptelor; ca çi decretul adunårii poporului, care decideacå ucigaçul unui tiran nu este un ucigaç, çi este hosios,pur sub aspect ritual, amnistia pretinde cå actul nor-mativ este unica surså a unui adevår univoc, în confor-

332

ZOE PETRE

poate cel mai important cruciat al unei confruntåri întreraÆionalitatea cercetårii istorice çi tradiÆia oralå, pe carecu dispreÆ istoricul o boteazå to mythodes– „le mytheux“cum traduce Detienne: anecdoticul, zvonul, povestea ano-nimå, scåpatå de sub controlul argumentaÆiei riguroase.În aceastå enormå operaÆiune intelectualå care då sensreflecÆiei lui Tucidide, mitul Tiranoctonilor este un terenprivilegiat de confruntare.

Ipoteza pe care vreau s-o propun este cå – dincolo de,çi deopotrivå cu problemele majore de construcÆie a uneimetodologii critice a istoriei – dezbaterea în jurul tirani-cidului nu este, în vremea redactårii Istorieilui Tucidide,o dezbatere exclusiv academicå, ci una politicå foarte strin-gentå – atît de stringentå încît a determinat çi vehemenÆa,dar çi o încifrare anume a textului la care må refer.

Mai întîi vehemenÆa. TradiÆia reprezentatå de skoliaînchinate tiranoctonilor, çi pe care Tucidide se strå-duieçte så o demonteze, scurt-circuita scenariul ieçiriicetåÆii din haos în douå sensuri: pretinzînd cå tiranoc-tonii ar fi instaurat prin însåçi fapta lor isonomia, çisusÆinînd, ipso facto, cåAtena singurå, çi nu ajutorulmilitar al Spartei, mîntuise cetatea. Problema raporturilorcu Sparta, explicit enunÆatå de Tucidide în polemica saîmpotriva mitului politic al Tiranoctonilor, este problemaprin excelenÆå a råzboiului peloponesiac çi a multiplelorçi înçelåtoarelor lui sfîrçituri: în 421, prin Pacea lui Nicias,dar çi în 411, dupå dezastrul din Sicilia, precum çi în 404çi în anii imediat urmåtori. Afirmînd cå Sparta, çi nuHarmodios çi Aristogeiton, instaurase isonomiala Atenaprin alungarea lui Hippias, Tucidide afirma implicit cåsoluÆia råzboiului peloponesiac s-ar fi putut afla într-oînÆelegere – durabilå, posibilå încå în 415 – între Atena çiSparta. O afirmaÆie încå acceptabilå în anii la care sereferå; o afirmaÆie primejdioaså în anii redactårii pasa-jului, dupå capitularea dramaticå din 404, cu toate con-secinÆele ei.

Dincolo înså de acest aspect al polemicii, care o facedintru început mai puÆin teoreticå decît se crede în-deobçte, textul insistå, cum am våzut, în a demonstra cå

327


popularå çi comemorativå; tiranicidul pus în scenå deEuripide redevine un act problematic, ambiguu, supusunei interpretåri care laså loc tuturor disjuncÆiilor întremotivaÆie, consecinÆe çi percepÆia posteritåÆii cu privirela semnificaÆiile acestui act.

Evocarea reverenÆioaså a tiranoctonilor la Aristofan36,în aceeaçi vreme în care Orestelelui Euripide era repre-zentat, nu se reduce, cred, la o simplå fredonare nostalgicåa cîntecelor de pahar vechi de un veac; ea atestå faptul cåtema tiranicidului fondator fåcea obiectul unei polemici–parte critice, parte recuperatorii – care då relief acesteiteme în atmosfera politicå încårcatå a anilor råzboiuluipeloponesiac. Glorificat de to plethosca leac suveranîmpotriva duçmanilor isonomiei, revendicat ca merit istoricde aristocraÆia atenianå, cultul civic al tiranoctonilor îçipierdea tot mai mult necesara ambiguitate, asupra cåreiainsistå çi Euripide, çi Tucidide.

Aceastå disputå în jurul tradiÆiei tiranicidului redem-ptor are loc, så nu uitåm, în perioada febrilå a gravelorråsturnåri politice care au urmat dezastrului sicilian;nu-i vorba, açadar, de o disputå academicå, ci de spaimapalpabilå în faÆa iminenÆei unei tiranii ostile democraÆieiateniene, de conjuraÆii aristocratice care nu ezitå în faÆasacrilegiilor çi a asasinatului politic, de succesive încer-cåri de loviturå de stat – çi, pînå la sfîrçit, de instaurareaefectivå a unei dictaturi oligarhice çi violente, imediatnumite de contemporani „tirania celor Treizeci“. Råzboiulcivil çi restauraÆia, deloc idilicå, care încheie acest ciclucatastrofal în istoria Atenei clasice vådesc îndeajuns cåtirania nu era doar o figurå de stil – çi cå disputa asupralegitimitåÆii ori echivocurilor tiranicidului, chiar dacå sepurta pe terenul istoriei sau al mitului, era departe dea se limita la trecutul cetåÆii, purtînd, de fapt, asupracelei mai fierbinÆi actualitåÆi.

Dovada cea mai clarå a acestei inserÆii într-o pole-micå politicå efectivå este faptul cå disputele la care mårefer au drept corolar însåçi legiferarea tiranicidului: în411/0, decretul lui Demophantos asigura anticipatimpunitatea çi puritatea ritualå a oricårui virtual

330

ZOE PETRE

prefåcåtoria stratagemelor; Eteocle pretinde cå este uncetåÆean exemplar çi un hoplit care se måsoarå în luptådreaptå cu un tiran, ignorînd motivaÆiile ascunse care îldominå, practicînd inconçtient o duplicitate auto-distruc-tivå, çi de aceea cade el însuçi, de-a valma cu Polinice, înabisul Eriniei-stasis; nici måcar moartea eroului nupoate schimba violenÆa çi oroarea fratricidului în gloriecivicå postumå.

Se pare, totuçi, cel puÆin de la o vreme, cå opiniapublicå atenianå simplificå eroizînd tiranicidul çi pe ceicare çi-l asumå. Un martor capital al acestei disjuncÆii esteTucidide. El se stråduieçte – chiar în douå pasaje30 – så-iconvingå pe atenieni cå este o eroare så atribuie lui Har-modios çi Aristogeiton merite politice pentru un act deråzbunare personalå. Analiza pasajelor referitoare latiranie çi tiranoctoni din Istoria råzboiului Peloponesiac pecare a propus-o Nicole Loraux are dreptate så criticelectura nivelatoare a istoriografiei moderne, care ames-tecå argumentele tradiÆiei pe care Tucidide vrea så odistrugå cu argumentele înseçi ale polemicii îndreptatede istoricul atenian contra tradiÆiei comune31; cum aredreptate så atragå atenÆia asupra a ceea ce este insolitçi deliberat ofensiv în insistenÆa cu care se opune Tuci-dide mitului politic al tiranoctonilor. El acumuleazå argu-mentele çi indiciile, tekmeria, în acest adevårat procesintentat tradiÆiei ateniene despre cuplul asasinilor luiHipparchos: aceçtia nu l-au ucis pe tiran, ci doar pefratele tiranului, çi n-au fåcut-o din civism, ci din patimicontrariate, ducînd nu la sfîrçitul tiraniei, ci la agravareaacesteia.

Întrebarea pe care acest demers al istoricului o sus-citå este dublå: de ce insistå el atît asupra acestui mitpolitic, çi de ce concluzia sa asupra aporiilor tiraniciduluieste specificå çi întru cîtva limitatå la cazul Tiranoctoniloratenieni – cînd implicaÆiile acestei necruÆåtoare demitizåridepåçesc, måcar în subtext, cazul în speÆå.

La prima parte a acestei întrebåri, un råspuns ge-neric poate fi cel propus de Marcel Detienne în remar-cabila sa Inventare a mitului32. Tucidide este primul çi

326

ZOE PETRE

tiranocton37, scurt-circuitînd, ca çi mitul politic al lui Har-modios çi Aristogeiton cu care se råzboieçte Tucidide,natura transgresivå a actului, çi expunînd cetatea lariscurile unei reacÆii în lanÆ care putea så devinå oricîndincontrolabilå.

Aceastå iniÆiativå trebuie så fi pårut extrem de peri-culoaså celor care, ca Tucidide çi Euripide, citeau încheie tragicå mecanismul complex al confruntårii cetåÆiicu haosul. Cetatea instauratå de reforma clistenianågenerase, cum am våzut, un mecanism simbolic com-plex, în care spectacolul tiranicidului punea în evidenÆåcaracterul problematic çi ambivalent al acestui act. Cere-monia publicå a concursului de tragedie se întîlnea cureprezentarea monumentalå a actului, ca çi cu psiho-drama ostracizårii – tiranicid în efigie care acumula totfelul de precaute piedici chiar în calea unui exil revocabil.Or, constatåm cå, la finele veacului, tocmai în vremea încare tiranicidul istoric redevenea un act politic exemplar,glorificat ca tradiÆie fondatoare atenianå, tiranicidulefectiv, crima din raÆiune de stat devine, pentru primadatå, prin decret al adunårii poporului, un act univoc çilegitimat ca atare.

Dincolo chiar de primejdioasa impunitate asiguratåucigaçilor unui posibil tiran, prin acest decret legeadobîndeçte o forÆå generatoare de realitate, de vreme ceprevederile ei suspendå, prin voinÆa demos-ului carelegifereazå, nu numai consecinÆele legale ale unui omor,ci çi pe cele rituale: hotårînd cå tiranicidul este hosios,cruÆat de orice miasma – adicå de impuritatea care, înuniversul mental cåruia tragedia îi aparÆine, reprezentaefectul obiectiv al oricårei vårsåri de sînge, decreteleanti-tiranice instituie prin vot o realitate „legalå“, altadecît cea palpabilå a asasinatului. Acolo unde jude-cåtorii lui Oreste ezitaserå så se pronunÆe, dînd o soluÆieechivocå pe care doar zeiÆa Athena a avut puterea så oîncline spre iertare, decretele anti-tiranice trançeazå fårånici un recurs transcendent.

Aceastå capacitate de a genera fårå ezitåri o realitatesecundå a legii o vom regåsi curînd în alte acte normative

331


ZOE PETRE

29. Liana Lupaç çi Zoe Petre, Commentaire aux „Sept contreThèbes“ d’Eschyle, Paris-Bucureçti, 1981; Froma I. Zeitlin,Under the Sign of the Shield, Roma, 1982.

30. Th. 1, 20 çi 6, 54-59.31. Nicole Loraux, „Enquête sur la construction d’un meurtre

en histoire“, L’écrit du temps10, 1985, p. 17 çi passim.32. M. Detienne, L’ Invention de la Mythologie, Paris, 1981.33. Nicole Loraux, op. cit., p.14.34. Th. 6, 54, 1; 54, 3; 56, 2.35. E., Or.36. Ar., Lys. 632 çi urm., cf.Ach.980, 1093; vezi çi V.

Ehrenberg, „Das Harmodioslied“, WS49, 1956, pp. 59-60.37.Cf. decretul lui Eucratess, B.D. Meritt, Hesperia21, 1952,

p. 355, nr. 5.38. Arist., Ath. 34, 3.39. Protag.fr., Vorsokr.740. Datorez aceastå sugestie comentariului pe care Paul

Cartledge l-a prezentat la raportul meu despre stasisîncolocviul de la Cambridge, menÆionat supra, la nota 20.

pare de epitetul obiçnuit al råzboiului civil: emphyliospolemos22. Aça cum scrie Aristotel, Clistene a vrut såamestece, anameixai boulomenos, corpul civic, så creezeo nouå fraternitate politicå a cetåÆenilor, hopos metas-chosi pleious tas politeias23. ÎmpårÆirea prin tragere lasorÆi a tritiilor în cele zece noi triburi era poate nu doarun plan ingenios pentru viitor, ci çi un mod explicit de apune capåt discordiei civice, alåturînd vechilor duçmaniçi o componentå neutrå, de echilibru.

În recentele lor contribuÆii, atît Nicole Loraux cît çiPierre Vidal-Naquet au deschis dosarul aritmeticii cetåÆiidemocratice24. Aç vrea så adaug doar cîteva remarci cuprivire la cifrele clisteniene. Regula majoritåÆii existå cusiguranÆå pentru a proclama cå un vot divizat poate çiva fi convertit într-o nouå unanimitate a cetåÆii, chiardacå acest joc are, ca într-un råzboi civil sublimat, învin-gåtori çi victime. Totuçi, convertirea a douå categoriiîntr-o entitate este, aça cum au subliniat-o pe dreptlucrårile lui Nicole Loraux, un lucru problematic. Atîtstasiscît çi politica sînt dominate de o logicå binarå a luidaçi nu, iar practica çi vocabularul cetåÆii vorbesc fiedespre o polisunanimå, fie despre una dublå, dichorrho-pos, deci divizatå çi fragilå.

Astfel, politica participå la o tendinÆå generalå a cul-turii greceçti, aça cum cartea lui Geoffrey Lloyd desprePolaritate çi Analogie25a demonstrat-o cu multå vremeîn urmå. Iar practica instituÆiilor politice, de a acordavoturi çi de a alege între douå propuneri, în adunare caçi în tribunale, întåreçte o divizare a corpului civic încare doar facÆiunile active care se confruntå sînt recu-noscute çi luate în seamå.

Aceastå divizare binaråeste problematicå chiar întimpuri normale, atît pentru cå este fictivå – ideologiatuturor celor care iau parte la treburile publice existåpentru a masca masa de cetåÆeni pasivi, indiferenÆi,chiar dacå loiali26– cît çi din cauza antinomiilor sale.Din douå jumåtåÆi ideale opuse nu poÆi decît så reduciuna la tåcere în favoarea celeilalte; sau, aça cum seîntîmplå în Eumenidelelui Eschil, så laçi zeii så aibå

349


tiranoctonilor reprezintå o demonstraÆie practicå despreinanitatea çi falsul inerent oricårei manipulåri politicea trecutului: dacå, la o analizå riguroaså, ceea ce eraconsiderat a fi un eveniment fondator al ordinii politiceateniene se dovedeçte a fi o crimå, presupoziÆiile impli-cite în orice comemorare, în orice instrumentalizarepoliticå a tradiÆiei transformate în memorie oficialå seîncarcå de interogaÆii çi devin caduce.

Încå neterminatå, poate, în acea sinistrå primåvaråa lui 399 în care Socrate pierea ca victimå expiatorie –nu atît a unui råzboi civil a cårui råspundere nu-i apar-Æinuse niciodatå, cît a unui refuz al mitologiilor colectiveprin care atenienii încercau så-çi vindece identitatea çiså-çi absolve culpabilitåÆile – opera lui Tucidide nu puteafi explicitå. Oricine putea atunci så se teamå cå va cådeavictimå aceleiaçi pulsiuni vindicative a unui demos încåprea traumatizat ca så suporte demitizårile çi discursulcritic – çi care se refugia în cultul trecutului glorios alcetåÆii pentru a compensa umilinÆa înfrîngerii çi cum-plitele neliniçti ale unui prezent dramatic çi incert. Socratefusese condamnat fiindcå le vorbea liber çi deschis ate-nienilor despre iluziile lor; Tucidide construieçte o scriereistoricå a cårei complexitate era menitå så dovedeascåcît este de greu så identifici, chiar în trecutul cu care eçticontemporan, he alethestate prophasis, adevårul desprecele petrecute, çi cît sînt de înçelåtoare poveçtile çi tra-diÆiile orale atunci cînd vrei så clådeçti pentru veçnicie,eis aei, memoria adevåratå, nu oficialå çi apologeticå,a cetåÆii. Nici unul dintre ei nu a izbutit så convingå pecei cårora li se adresa; faptul cå au convins, uneori cuasuprå de måsurå, o bimilenarå posteritate comportå oironie pe care, în sens cît se poate de tehnic, trebuie såo calificåm drept tragicå.

Note

1. S. Mazzarino, Tra Oriente e Occidente, FlorenÆa, 1947;Ed. Will, Korinthiaka. Recherches sur l’histoire et la civi-lisation de Corinthe, des origines aux guerres médiques,Paris, 1955.

337


agresivitatea comunå faÆå de aceia, relativ puÆini, care,asemenea lui Socrate, nu au acceptat convenÆia leni-fiantå a discursului lipsit de accente critice. Desigur,Socrate a avut cîÆiva discipoli foarte compromiÆåtori. Darchiar çi Lysias, care era de cealaltå parte, de parteademos-ului biruitor, trebuia så fie foarte atent la modulîn care se adresa auditoriului, pe care îl flateazå cu oscrupuloaså political correctness. Bånuiala mea este cådiferenÆa de tratament dintre Lysias çi Socrate veneamai puÆin din afilierile politice ale filozofului cu cerculoligarhilor (spre deosebire de cele ale lui Lysias, parti-cipant direct la alungarea acestora), cît din refuzul såude a fi politically correct çi de a participa la o mitologiepoliticå ipocritå çi emolientå.

La prima vedere, leitmotivul discursurilor lui Lysias,democraÆia voastrå, prea cinstiÆi atenieni32, aratå ca ocaptatio adresatå de cåtre un democrat cåtre un audi-toriu alcåtuit din adevåraÆi democraÆi ei înçiçi, cu toÆiimîndri de opÆiunile çi de victoria lor politicå în råzboiulcivil. Dar redundanÆa retoricå a acestei formule nu areprea multå autenticitate, çi Nicole Loraux avea dreptatecînd o numea o ideologie democraticå „îmbålsåmatå“33.Cînd se referå la acelaçi subiect, Isocrate este remarcabilde prudent, iar Aristofan devine din ce în ce mai evaziv.Socrate a fost condamnat, iar discipolii såi au fostdispersaÆi cel puÆin pentru cîÆiva ani: este limpede cå unvorbitor risca multå ostilitate publicå, dacå nu mai råu,dacå ar fi îndråznit så nu vorbeascå mieros atenienilordespre democraÆia lor. Acest gen de agresivitate demo-craticå indicå nu atît o opinie publicå triumfåtoare, cîtuna nesigurå. Ar putea sugera – în orice caz, mie îmisugereazå – un auditoriu care trebuia, iar çi iar, så fieasigurat cå se afla de partea cea bunå, în mod colectiv çifårå greç.

Pe de altå parte, disperarea exasperatå a cuiva caLysias, care chiar fusese persecutat çi condamnat, çicare se opusese activ Tiranilor, cînd vede cå nimeni nunumai cå nu era dispus så-i recunoascå meritele, dar nici

352

ZOE PETRE

Pentru mentalitatea romanå vezi monografia lui P. Jal, Laguerre civile à Rome, Paris, 1974.

14. F. Jacoby, Atthis, Oxford, 1948.15. Plin., NH34, 16.16. Vezi P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène l’Athénien2,

Paris-BesanØon, 1984, p. 84.17. Cu privire la semnificaÆiile programului delfic al lui

Antenor, vezi ibidem, pp. 85-89.18. Emily V. Vermeule, „The Boston Oresteia Krater“, AJA70,

1966, pp. 1-22.19. Vezi St. Brunnsaker, The Tyrant-Slayers of Kritios and

Nesiotes, Lund, 1958.20. Am dezvoltat analiza acestor practici simbolice în raportul

prezentat la colocviul Democracy, Ancient and Modern,Cambridge, 1992 (Zoe Petre, „The End of Stasis: Ancient andModern“, în Nouvelles études d’histoire, 9. Publiées à l’occa-sion du XVIIIeCongrès International des Sciences Histo-riques. Montréal 1995, Bucureçti, 1995, pp. 7-24).

21. Vezi mai pe larg discuÆia la Zoe Petre, „Un âge de lareprésentation. Artifice et image dans la pensée grecquedu VI-e siècle av. n. è.“, RRH18, 1979, pp. 245-257.

22. J.-P.Vernant, „Le moment historique de la tragédie enGrèce: quelques conditions sociales et psychologiques“, înVernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie.

23. D. Lanza, Il Tiranno ed il suo pubblico, Torino 1977. 24. Vezi J.-P. Vernant, „Le Tyran boiteux“, Le Temps de la

Reflexion2, 1981, pp. 235-255 (= idem çiPierre Vidal-Naquet,Mythe et tragèdie 2, Paris, 1986, pp. 45-78).

25. Froma I. Zeitlin, „The Motif of the Corrupted Sacrifice inAeschylus’ Orestia“,TAPhA96, 1965, pp. 463-508; eadem,„Postscript to Sacrificial Imagery in the Oresteia (Ag. 1235-37)“, ibidem, 97, 1966, pp. 645-653.

26. Vezi Pauline Schmitt-Pantel, „Histoire de tyran ou commentla cité grecque construit ses marges“,în Les marginaux etles exclus dans l’histoire[Cahiers Jussieu nr. 5], Paris,1979, pp. 217-231.

27. Vezi P. Vidal-Naquet, op. cit.28. Så amintim cå votul final este un balotaj, çi cå doar votul

zeiÆei îl absolvå pe Oreste; Atena calificå drept un miracoldatorat zeiÆei Peitho faptul cå Eriniile au consimÆit såaccepte aceastå decizie.

339


grijå de reunirea celor douå într-una singurå. Dar stasisdramatizeazå nu numai divizarea, ci çi abÆinerea. Cîndse spune cå Solon a legiferat atimiapentru cei care aurefuzat så se pronunÆe pentru una din facÆiuni într-unråzboi civil, existå aici un indiciu asupra disconfortuluigenerat de divizarea în trei facÆiuni – douå care seînfruntå, una care råmîne în expectativå – în raport custasis, care este expresia prin excelenÆå a doar douåfacÆiuni aflate în conflict.

Ceea ce Solon a încercat så rezolve într-o manierånegativå, a fost probabil folosit într-o manierå pozitivåde cåtre nakonieni, poate çi de cåtre Clistene. În loculurii reciproce a celor douå staseisireconciliabile, mo-delul tripartit existå nu numai pentru a exprima o divi-ziune realå a cetåÆii, ci çi pentru a o media într-o nouåsolidaritate. Poate cå nu ar trebui så sårim direct de lamesotes a lui Solon tocmai la clasa de mijloc a lui Aris-totel çi la antecedentele sale imediate.

La aceastå dimensiune simbolicå a reformei cliste-niene, nu numai în înÆelesul såu general, ci çi ca acÆiunepracticå imediatå, reprezentînd sfîrçitul stårii de stasis,ar trebui så adåugåm mitologia civicå a Tiranoctonilor,numårul impresionant de juråminte pe care toatå lumeatrebuie så le presteze, precum çi instituÆionalizareaagon-ului tragic ca leitourgiaçi ca ceremonie civicå orga-nizatå de cåtre cetate pe cheltuialå publicå.

Faptul cå tragedia este complementarå faÆå de ordi-nea civicå, punînd în scenå haosul çi eventual sfîrçitulsåu pentru a purifica pasiunile, nu cred cå mai are nevoiede demonstraÆie, mai ales dupå dezbaterile din ultimeledouå decenii, în care contribuÆiile lui J.-P. Vernant çiP.Vidal-Naquet au stimulat un întreg curent novator decercetare27. Singurul lucru pe care aç dori så-l evidenÆiezaici este cå mijloacele apotropaice care erau esenÆiale înpurificarea lui Epimenide çi-au schimbat registrul odatåcu Clistene. Ceea ce fusese în mod esenÆial un ritualdevine acum o operaÆiune intelectualå çi simbolicå mul-tiplå çi complexå. Ostracismul pune în scenå alungarea

350

ZOE PETRE

2. Ed. Will, op. cit., vorbeçte de un adevårat „portret-robot altiranului“; vezi çi Pauline Schmitt-Pantel, „Histoire detyran ou comment la cité grecque construit ses marges“,în Les marginaux et les exclus dans l’histoire [CahiersJussieu nr. 5], Paris 1979, pp. 217-231; J.-P. Vernant, „LeTyran boiteux“, Le Temps de la Reflexion 2, 1981, pp. 235-255 (= idem çi Pierre Vidal-Naquet, Mythe et tragèdie 2,Paris, 1986, pp. 45-78)

3. L. Gernet, „Mariages de tyrans“, în Gernet, Anthropologie,pp. 344-360; Zoe Petre, „Le comportement tyrannique“, înActes de la XIIe Conférence internationale d’études classi-ques „Eirene“. Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972, Bucureçti-Amsterdam, 1975, pp. 563-571.

4. „Fericit tiranul care moare de moarte bunå“, scrie DiogeneLaerÆiu, 1, 73; vezi Stefano Jedrkiewicz, „Il tirannicidionella cultura classica“, (comunicare la Colocviul Da Romaalla Terza Roma, Roma, aprilie 1993); autoarea mulÆu-meçte pentru promptitudinea cu care Stefano Jedrkiewiczi-a comunicat acest text încå înaintea apariÆiei lui învolum, adåugînd astfel încå o dovadå de prietenie celor,nenumårate, pe care îmi face plåcere så le amintesc çi aici.

5. Cf. Françoise Ruzé, „Basileis, tyrans et magistrats“, Métis4(2), 1989, pp. 211-231.

6. St. Jedrkiewicz, op. cit., p. 6 çi urm.7. L. Gernet, „Droit et prédroit“, în Gernet, Anthropologie,

pp. 175-221.8. Thgn. fr. (Diehl).9. Principalele surse antice referitoare la celebrul episod

cylonian sînt Plu, Sol. 11 çi urm.; Arist., Ath. 1; D.L. 1,110.

10. C.W. Fornara, „The Cult of Harmodius and Aristogeiton“,Philologus 114, pp. 155-180; cu privire la semnificaÆiacomensalitåÆii la vatra comunå a cetåÆii vezi L. Gernet,„Sur le symbolisme politique: le Foyer Commun“, înGernet, Anthropologie, pp. 382-402.

11. Skolia tiranoctonilor: Diehl 2, 10-12 (893-896 Page).12. Th. 2, 46; N.G. Hammond, Studies in Greek History,

Oxford, 1973, pp. 346-394.13. Pentru opoziÆia dintre råzboi çi råzboi civil, textul cel mai

elocvent – dar departe de a fi singular – råmîne Eschil, Eu.866, cf. 859-860; 940-941, cu comentariul lui P. Vidal-Naquet, „Chasse et sacrifice dans l’Orestie d’Eschyle“, înVernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie, pp. 135-158.

338

ZOE PETRE

ritualå, iar tragedia pune în scenå ostracismul. Calitateadramaturgicå a acÆiunii politice clisteneine çi a rezulta-tului såu este, într-adevår, corolarul a aproape un secolîn care unitatea globalå a gîndirii mitice s-a scindat, çi încare componentele ei au cîçtigat autonomie devenind spec-taculoase – prin percepÆia colectivå a naturii lor artificiale –çi imaginare – prin afirmarea explicitå a faptului cå eleparticipå la o realitate secundå, autonomå în raport culumea.

Trecerea de la themis la nomos, analizatå în cartealui Martin Ostwald28, este rezultatul unei conceptuali-zåri flagrante în domeniul legislativ. Chiar dacå accep-tåm ipoteza propuså de Erika Simon, dupå care Clisteneera fondatorul unui nou cult civic al Afroditei Pande-mos29, natura compozitå a unui astfel de cult, aflat lajumåtate de drum între religie çi abstracÆiile civice, nucontrazice, ci mai degrabå confirmå, ascensiunea unuiunivers proiectiv, coerent çi autonom, în care raÆiona-litatea politicå, spectacolul de teatru, imaginile sculp-turale çi arhitectonice, conceptele filozofice, chiar cultelecivice, existå pentru a fi våzute çi admirate ca artefacteumane, råspunzînd în termeni omeneçti oricårei pro-vocåri transcendentale30. CircumstanÆele dramatice alerefacerii solidaritåÆii civice trebuie så utilizeze aceastådimensiune mimeticå a cetåÆii, pentru cå rånile corpuluipolitic pot fi vindecate doar metaforic. Prin aceste mij-loace, sfîrçitul stårii de stasis precipitå „instituirea ima-ginarå a societåÆii“31, concentrînd curentele anteriorrisipite ale imaginarului politic, çi adåugînd la acestecurente cîteva mijloace decisive. Sfîrçitul råzboiului civileste un produs cu un înalt grad de creativitate çi unremarcabil producåtor de abstracÆiuni.

*

Ceea ce a urmat dupå råsturnarea celor Treizeci laAtena mi se pare mai puÆin triumfal çi mai conflictualdecît este perceput de obicei. Dovada acestei calitåÆidramatice este prezentå peste tot, nu în ultimul rînd în

351


Aça cum se poate observa cu uçurinÆå, multe lucrurisînt duble în aceastå istorie; nu în ultimul rînd istoriaînsåçi, pînå într-atît încît mulÆi au fost tentaÆi såconsidere ritualurile lui Epimenide doar o mascå pentrureformele politice înfåptuite de cåtre Solon. Dupå påre-rea mea, pare mult mai interesant så observåm cå toatemijloacele politice evocate în aceastå situaÆie au în faptcorespondentul lor ritual – judecata çi exilul alternîndcu sacrificiul uman, simbolul måslinului cu tratatul dephiliaçi symmachiadintre Atena çi Cnossos (sauPhaistos, pentru cå pînå çi originea lui Epimenide estedublå). Este limpede cå în versiunea „raÆionalå“ putemciti o variantå modernizatå a tradiÆiei despre Epimenide,dar aceasta nu face altceva decît så accentueze omologiadintre justiÆie çi ritual9. Asocierea celor douå în Retoricalui Aristotel este foarte expresivå: el scrie cå orice curtede justiÆie trebuie så se uite la trecut, „aça cum a spusçi Epimenide din Creta, cel care, într-adevår, nu fåceaprofeÆii despre ceea ce va fi, ci despre ceea ce s-a întîm-plat în trecut çi råmåsese încå obscur“10.

ReÆeta pentru a pune capåt unei stasispare så fieo operaÆiune simbolicå în doi timpi, în care aproape totulse întîmplå în perechi: Epimenide çi Solon, cei doi Æapiispåçitori, cele douå culori ale oilor, polisçi agros, spaÆiulpastoral pe care îl parcurg turmele fondatoare, Eriniilecare au devenit Eumenide. Este vorba despre timp –trecutul çi prezentul apar ca ritual çi ca justiÆie, cauzåçi efect – çi este vorba despre vindecare: într-o altålegendå, veçmîntul Eriniilor acuzatoare era negru, çidevine brusc alb atunci cînd Oreste a fost achitat. Dareste vorba çi despre cetatea divizatå, despre cele douåfacÆiuni opuse, çi despre necesara distincÆie între vino-vaÆi çi inocenÆi.

Pe de altå parte, chiar dacå un dublu tratament este,într-adevår, posibil pentru preliminariile ritualurilor depurificare, acestea din urmå nu mai pot fi traduse întermeni laicizaÆi: ritualul este singurul instrument derestabilire efectivå a concordiei civice. Nu existå echi-valent politic al ritualului; dimpotrivå, ritualul are loc

344

ZOE PETRE

într-un fel de epochepoliticå, ca çi cum cetatea ar fidispårut pentru un timp, pentru a renaçte printr-un noupact solemn Un ritm în trei timpi, ca într-un rit deiniÆiere – la început o polisbolnavå, apoi dispariÆia aces-teia, çi la sfîrçit o polisvindecatå care redevine capabilåså dureze în timp. Acest ritm ternar marcheazå secvenÆaca pe un întreg, legînd sfîrçitul stårii de stasisde un felde speranÆå milenaristå într-o vîrstå de aur plasatå înviitor. Întreaga operaÆiune nu trebuie så restaureze doartrecutul, ci o versiune revizuitå, mai bunå a acestuia. Întimpul intermediar dintre moarte çi renaçtere, singureritualurile par så supravieÆuiascå, marcînd astfel oregresie voluntarå çi controlatå cåtre primele timpuri aleunei umanitåÆi pastorale, încå inocentå politic11.

Orice mutaÆie ontologicå trebuie så treacå prin moartepentru a descoperi o nouå speranÆå, iar sfîrçitul råzboiu-lui civil nu poate veni decît printr-o dispariÆie temporaråa cetåÆii însåçi. Dacå stasisînseamnå coruperea uneicetåÆi, atunci aceastå cetate trebuie så treacå printr-operioadå de latenÆå completå pentru a putea renaçte,aça cum se întîmplå cu tinerii înainte de a intra în viaÆaadultå. Oile negre ale lui Epimenide reamintesc astfel nunumai veçmîntul negru al Eriniilor care-l vîneazå peOreste, ci çi „Vînåtorul Negru“, efebul, care ar putea fiînsuçi Oreste12.

În sfîrçit, dar nu mai puÆin important: monumenteleatribuite lui Epimenide în cetatea Atenei nu sînt o repre-zentare simbolicå a sfîrçitului råzboiului civil, ci a însåçistårii de stasis. Diogene LaerÆiu, citîndu-l pe Lobon, îiatribuie prezicåtorului întemeierea altarului Eriniilor/Eumenide13, dar un alt autor, poate Poseidonios, îi maiatribuie alte douå altare, unul pentru Hybris çi altulpentru Anaideia14. Protagoras considera cå politicul seîntemeiazå pe douå virtuÆi fondatoare: dike, sentimentuldreptei måsuri, contrarul nemåsurii, hybris, çi aidos,instinctul social comun asupra a ceea ce se cuvine,sîntem datori så facem – contrarul exact al pornirii careface så izbucneascå råzboiul civil, anaideia.

345


Strategii de ieçire din stasis

C ERCETAREA de faÆå are douå puncte de plecare.Unul dintre ele este obsesia savantå, pe care o împår-tåçesc de multå vreme cu prietena mea Nicole Loraux,cu privire la violenÆå în politica anticå. În ciuda nenumå-ratelor episoade de violenÆå pe care izvoarele le amintescnu numai pentru vremuri îndepårtate çi arhaice, ci çipentru veacurile clasice, viziunea istoriografiei modernedespre Grecia în genere çi despre Atena în special pås-treazå multe din stereotipele winckelmaniene despre oEladå seninå çi armonioaså, ocultînd sau måcar mini-malizînd aspra realitate a unei vieÆi politice oricînd pri-mejduite de duhul lui Theognis din Megara, care visa såbea sîngele adversarilor såi politici. Figurå de stil? Dela asasinarea lui Efialte la tratamentul aplicat prizo-nierilor atenieni din Råzboiul din Sicilia, prima atestareeuropeanå a lagårului de exterminare, Atena, cetatealuminilor, e departe de a fi fost nu doar cruÆatå, ci çiinocentå. Crîncena confruntare despre care vorbesc maipe larg în paginile de mai jos, aça-numita „loviturå destat oligarhicå“ din 404/403, este, într-un fel, un episodculminant al acestei crude realitåÆi, dar nu este, oricîtam vrea, un fapt singular çi insolit. Cînd Tucididedescrie ororile råzboiului civil la Corcyra, cînd Eschilpune în scenå crimele atride sau lupta fratricidå aLabdacizilor tebani, ei nu se adreseazå nici tebanilor, nicicorcyreenilor: atenienii sînt cei care, copleçiÆi de milå çigroazå, ar trebui så se fereascå de primejdia de a vårsasînge fratern.

Cît despre cel de-al doilea punct de pornire, el estelegat de experienÆe recente: nu pot, çi nici nu vreau, de

341

foarte bine så însemne cå doar fundamentele rituale aleordinii politice au fost låsate så funcÆioneze pentru untimp. Totuçi, în codul antropologic implicit al acestorrenaçteri ale unei polis, lumea clistenianå de gene çi defratrii temporar izolate este cu un pas înainte faÆå delumea pastoralå de tranziÆie a purificårii fåcute deEpimenide.

Apoi, cetatea cea nouå: triburi noi, o adunare acetåÆenilor renåscutå, o nouå distribuire a drepturilorpolitice, çi chiar a spaÆiului çi timpului civic: acestea sîntechivalentele politice – clisteniene – ale ritualului luiEpimenide. Regresia cåtre agros din operaÆia lui Epime-nide a deschis drumul cåtre o întemeiere ritualå a spa-Æiului civic; Clistene a mers înapoi cåtre o comunitatereligioaså, începînd de la care a construit o ordinepoliticå reînnoitå.

Se cuvine så examinåm încå douå aspecte. În primulrînd, noua distribuÆie a demelor: pe drept cuvînt, aceastaa fost adesea comentatå ca proiect de viitor, menit såofere o soluÆie politicå pe termen lung împotriva tendin-Æelor centrifuge din Atica. InscripÆia de curînd desco-peritå la Nakone21, în Sicilia, chiar dacå este cu treisecole mai recentå, sugereazå totuçi çi un impact imediatal redistribuirii cetåÆenilor în noi entitåÆi politico-admi-nistrative: în cetatea sicilianå, s-a încercat så se punåcapåt situaÆiei de diaphora, de divizare violentå a cetåÆii,prin crearea unor fråÆii simbolice alcåtuite din cîte cincicetåÆeni fiecare, traçi la sorÆi, cîte unul din fiecare dintrecele douå facÆiuni care se ciocniserå în råzboiul civil, çidin alÆi trei, aleçi dintre cetåÆenii care råmåseserå neutri.Aceastå tragere la sorÆi tripartitå poate arunca o luminåasupra creårii noilor triburi clisteniene, constituiteprintr-o grupare aleatorie a cîte trei tritii fiecare: aicitritiile de pe coastå çi cele din interior au fost poate celece se duçmåneau reciproc, în timp ce cele din centrulurban au putut juca rolul elementului neutru.

Sloganul me phylokrinein ar putea trimite la aceastånouå grupare civicå, nu numai administrativå, de demoi.Må întreb dacå acest slogan este atît de departe pe cît

348

ZOE PETRE

de-al doilea este mai ales ritualistic çi, prin urmare, esteatribuit doar lui Epimenide, fie singur, fie ca interpret alvoinÆei lui Apollon2; primul, pe de altå parte, este relatatca rezultat fie al intuiÆiei sale divine, exprimatå într-o„profeÆie despre trecut“ prin care Cretanul a identificatoriginea råului3, fie al unei acÆiuni judiciare normale,desfåçuratå în faÆa unui tribunal special alcåtuit din 300de aristocraÆi atenieni, în care acuzatorul, care iniÆiazå,dupå toate regulile procesului, acÆiunea judiciarå, ar fifost Myron din Phlya4.

Çi profeÆia, çi dezbaterea judiciarå i-au indicat peAlcmeonizi çi evenimentele violente care s-au încheiat cusacrilegiul uciderii Cylonienilor ca fiind cauza disen-siunii civice çi a calamitåÆii. Tribunalul – sau Epimenide– a prescris atunci expulzarea vinovaÆilor, Alcmeoniziienageis kai aliterioi. Existå înså çi autori antici carevorbesc despre sacrificarea a doi pharmakoi, Cratinos çiCtesibios5, un sacrificiu uman expiatoriu.

Aceasta nu a fost îndeajuns, pentru cå impuritatea seîntinsese asupra întregii cetåÆi, çi un al doilea act trebuiaså urmeze. Epimenide prescrie ca toate instituÆiile cetåÆiiså-çi suspende funcÆionarea pînå dupå såvîrçirea unuisacrificiu cu totul aparte: o turmå de oi, în numår egalalbe çi negre, este låsatå så råtåceascå prin Atica, pentruca, acolo unde fiecare dintre animale se opreçte, så fiesacrificat çi întemeiat un altar. În fine, la poalele Acropoleise întemeiazå un sanctuar al Eumenidelor, ipostazabinefåcåtoare a Eriniilor råzbunåtoare ale sîngelui vårsat.E vorba, în fapt, de o adevåratå „a doua întemeiere“ acetåÆii, care mobilizeazå forÆele discordante ale stårii destasis, prezente simbolic în opoziÆia dintre culorile alb çinegru ale oilor – de asemenea în aceea dintre Eriniile/Eu-menidele albe çi negre6– çi pune themeliapentru ounitate reînnoitå. La sfîrçitul misiunii lui Epimenide,Atena este din nou o polis; se spune cå drept råsplatåpentru sfatul cel bun, Cretanul a cîçtigat printr-un vot alAdunårii fie o ramurå din måslinul sacru7, simbolul perenal ZeiÆei cetåÆii, fie un tratat de prietenie çi alianÆå pentrucetatea sa de baçtinå8.

343


Ceremoniile cathartice atribuite lui Epimenide por-neau chiar din locul în care fusese såvîrçitå sacrificareacoruptå a Cylonienilor, Areopagul çi altarul pentru Semnai,zeiÆele venerabile (adicåEriniile)15, care devine o ipostazåapotropaicå împotriva violenÆei – un sanctuar al Eume-nidelor; apoi el integreazå în spaÆiul civic un punctprecis în care forÆele periculoase ale oricårei stasispot fiadorate çi îmbunate, pentru a le fixa într-o efigie ino-fensivå. Chiar dacå toate acestea sînt doar o ficÆiune,cred cå o asemenea profilaxie simbolicå meritå toatåatenÆia noastrå.

*

Cel de-al doilea eveniment pe care aç vrea så-l supunprezentei analize este råsturnarea tiraniei lui Hippias çireforma lui Clistene. Ar putea pårea o banalitate subli-nierea faptului cå, chiar dacå noile instituÆii de la Atenaau avut un impact enorm asupra istoriei viitoare acetåÆii, nu trebuie så uitåm cå primul çi cel mai impor-tant obiectiv al reformei a fost restaurarea imediatå aordinii politice dupå anomia conducerii tiranice çi rås-turnarea ei. De fapt, dacå izbutim så evitåm o perspec-tivå prea predictivå asupra evenimentelor, unele detaliipot apårea mai limpede.

ExperienÆele prezentului tind så dovedeascå cå, deçiretorica despre restaurare pare inevitabilå, nici orestaurare efectivå a trecutului nu beneficiazå de vreunsprijin popular masiv. Clistene a reuçit så cîçtige în råz-boiul lui deschis cu Isagoras pentru cå acesta din urmåcerea pur çi simplu revenirea la trecutul solonian alAtenei. În schimb, Clistene a reuçit så atragå demos-ul„în hetairia sa“ printr-o reformå radicalå çi curajoaså îninovaÆiile ei de perspectivå, dar destul de moderatå înconsecinÆele sale imediate. Tema noilor cetåÆeni ai luiClistene – un punct care îi pare lui Aristotel piatra detemelie a reformei16– ar putea sugera cå, în timp ce înte-meia, cu statui çi onoruri civice, cultul tiranicizilor, Alcmeo-nidul recunoçtea, de fapt, în mod realist cå, dupå ce fusesevreme de douå generaÆii guvernatå de tirani, Atena nu maiputea redeveni pur çi simplu cetatea lui Solon.

346

ZOE PETRE

fapt, så scriu despre Zidurile Lungi ca çi cum ZidulBerlinului nu ar fi existat. Cu speranÆa cå acest lucru nuva provoca un exces de anacronisme, le voi confruntadeschis pe amîndouå. S-ar putea så fie greçit din punctde vedere metodologic så citim discursurile lui Andocideca pe ziarul de ieri; este, totuçi, foarte interesant såfacem aceastå experienÆå. Çi, atunci cînd eçti confruntatcu un sentiment crescînd de déjà vu, nu poÆi decît så tegîndeçti cå råspunsurile posibile la provocårile puteriisînt în mod iremediabil finite.

Çtim despre existenÆa a cel puÆin trei momente dinistoria atenianå, cînd cetatea a inventat cu succes soluÆiipolitice pentru a pune capåt unor ståri efective de stasis(cuvîntul stasis desemneazå divizarea corpului civic – înprincipiu solidar çi unit; aceastå divizare fiind de celemai multe ori generatoare de violenÆå, stasis înseamnåde cele mai multe ori råzboi civil, confruntarea dintrecetåÆenii aceleiaçi polis, atrocitate care este deseori ase-muitå paricidului sau incestului; în tragedie, ceea ceeste Erinia pentru familie e stasis pentru colectivitate):cîndva la sfîrçitul secolului al VII-lea, atunci cînd ate-nienii au cerut ajutorul lui Epimenide, dupå råsturnarealui Hippias la sfîrçitul secolului al VI-lea çi în 403, dupåråsturnarea celor Treizeci de Tirani. La prima vedere,mijloacele çi contextele acestor trei momente sînt destulde divergente. Dar substanÆa lor, problema lor princi-palå, era aceeaçi: cum så vindeci o societate sfîçiatå deråzboi civil, çi cum så refaci o unitate funcÆionalå, cît dedeparte posibil de acutele conflicte anterioare.

Într-un fel, purificarea fåcutå de Epimenide pareparadigmaticå, mai ales dupå remarcabila operaÆiune dedecodare la care a fost ea supuså de cåtre Jean-LouisDurand1. Iatå cîteva fapte pe scurt. La sfîrçitul secoluluial VII-lea, Atena era într-un pericol de moarte, din cauzaunei epidemii, loimos; cetatea a fost salvatå prin douåacÆiuni corelate: în primul rînd, identificarea originii çinaturii miasmei care provocase criza; apoi, un ritual depurificare, care a restaurat armonia çi ordinea civicå.Cele douå episoade sînt corelate, dar nu echivalente: cel

342

ZOE PETRE

Chiar çi ostracismul a putut servi unor scopurisimilare, deoarece låsa så se înÆeleagå cå toÆi cei vinovaÆide tirania pisistratidå erau fie morÆi17, fie fugari, çi cåprimejdia unei conspiraÆii tiranice trebuia evitatå doarpentru viitor. Tråsåturile simbolice çi arhaizante aleostracismului aminteau îndeajuns de izgonirea ritualå aÆapului ispåçitor pentru a fi impresionante, çi, în måsuraîn care procedura punea în joc çi noÆiunea clar cuanti-ficatå de unanimitate a cetåÆii (era nevoie de 6 000 devoturi – adicå, simbolic, de acordul întregului corp civic –pentru a ostraciza pe cineva), ea era deopotrivå unexcelent instrument al prezentului clistenian çi capabilåsimbolic så consolideze solidaritatea nou-nåscutå acetåÆii. Fårå a mai Æine seama de faptul cå, dacå o vedemdoar ca pe un instrument pragmatic de eliminare a ad-versarilor incomozi, çi nu ca pe un act simbolic menit såpunå capåt stårii de stasis çi trecutului tiranic al cetåÆii,faptul cå nu a fost puså în aplicare multå vreme dupådata reformelor lui Clistene då naçtere paradoxuluiadesea denunÆat de istoricii moderni.

Interesant este cå Isagoras çi Cleomene au încercat,efectiv, så punå din nou în scenå chiar termenii soluÆieilui Epimenide: consiliul de 300 al lui Cleomene, ca çielaunein to agos18, aratå ca niçte citate din tradiÆia desprepurificarea anti-alcmeonidå atribuitå Cretanului. Ritualullor repetitiv nu a reuçit totuçi så cîçtige vreun sprijinpopular, iar stilizarea politizatå a riturilor de purificare pecare o propune Clistene a cîçtigat competiÆia. Apoi, dupåce în fapt a inversat termenii expulzårii, cu tovaråçii luiIsagoras condamnaÆi la moarte, Clistene începe cel de-aldoilea act.

În cartea lor despre reformele clisteniene, acum olucrare clasicå, Pierre Lévêque çi Pierre Vidal-Naquet auevidenÆiat într-o manierå foarte convingåtoare rolul defondator al lui Clistene19. Aceastå întemeiere simbolicåa cetåÆii izvoråçte dintr-o suprimare temporarå ainstituÆiilor politice: „Cît despre familii, fratrii çi preoÆii,el le-a låsat pe fiecare så-çi påstreze privilegiile tradiÆio-nale (kata ta patria)“, scrie Aristotel20; ceea ce poate

347


çi adesea ironic, la aceastå plicticoaså supraproducÆiede argumente istorice çi de retoricå49.

Atunci cînd am învåÆat primele noÆiuni de epigrafiegreacå, am aflat cu uimire cå aproape primul lucru pecare l-au fåcut atenienii dupå victoria democraÆilor din403 a fost reformarea alfabetului monumental50. Acestfapt pårea cît se poate de incongruu: în cadrul uneiistorii a scrisului atît de evident spontanå, survine oreformå atît de precis instituitå în acest context parti-cular. Mai mult, aceastå reformå s-a instituit printr-undecret propus de cåtre însuçi Archinos, omul care aconceput mijloacele de reconciliere publicå dupå råstur-narea celor Treizeci de Tirani, ca çi cum soarta democra-Æiei ar fi depins de modul în care erau transcriçi diftongii.

Acest fapt pare a sugera cå, în felul lui, decretul luiArchinos cu privire la scrierea monumentalå aticå eracomplementar faÆå de decretul såu de amnistie. Calita-tea simbolicå a reformei ortografice ateniene poate så fifost aceea de nou început în scrierea publicå, aça cums-a presupus de multå vreme51. Sau va fi oferit pretextulunui elan de retoricå despre presbytate ge Iaonias,pentru a vorbi în termeni solonieni52. Desigur, reformaar putea fi våzutå pur çi simplu ca un expedient practicpentru a stabili o distincÆie clarå între vechile inscripÆiiçi „versiunea autorizatå“ a legilor care urma så fiepublicatå de cåtre nomothetai. Dar chiar cu acest înÆelesrestrîns, faptul mi se pare frapant, pentru cå însåçi ideeaunei versiuni „autorizate“ a celor mai importante legiindicå un gen cu totul inedit de formalism.

Autoritatea crescîndå a textului scris la sfîrçitulsecolului al V-lea a fost deseori evidenÆiatå, în ultimavreme de unele cercetåri importante cu privire la relaÆiadintre cultura oralå çi cea scriså în civilizaÆia greacåanticå53. Aç vrea så reamintesc aici concluziile foarteinteresante ale lui Jesper Svenbro cu privire la aceaståproblemå54. El a demonstrat convingåtor impactul citi-tului în gînd la sfîrçitul secolului al V-lea asupra dife-ritelor aspecte ale vieÆii curente çi culturale, precum çi

356

ZOE PETRE

rile în oameni ale reconcilierii. În acelaçi timp, amnistiaa fost doar un succes formal, un fapt care tinde så aratecå violenÆa nu poate fi expulzatå doar cu mijloacealegorice. Aça încît, cînd våd cå se açteaptå de la sfîrçitulregimurilor comuniste din Europa de Est så se limitezela dårîmarea statuilor, sînt foarte scepticå în ce priveçteposibilitatea unui consens cu costuri atît de scåzute.

Ca urmare, atenienii din anul 403 nu au fost sufi-cient de îndråzneÆi, çi le-a fost probabil teamå så inven-teze propriile lor mijloace apotropaice împotriva stårii destasis. Teatrul exista încå, dar mai ales cu remakes, çichiar numele coråbiilor evocå doar gloriile trecute aleteatrului din secolul al V-lea. Este ca çi cum cetatea çi-ar fi pus în scenå propriul trecut. În locul tragediei, carepunea la îndoialå ordinea politicå, acum este privilegiatåretorica laudei de sine, alegoria patrioticå çi propagandapoliticå. Rezultatul principal al acestui narcisism colectivau fost poate dialogurile lui Platon, cu geniul lor mimeticstrålucitor çi subtil, care neagå sistematic tot ceea ceAtena încerca så afirme.

Trebuie så mårturisesc: chiar în cele mai rele zile dinultimele decenii, am fost tentatå så våd în descrierearece çi clinicå fåcutå de Tucidide decåderii instantaneea cetåÆii în drama råzboiului civil mai mult un constructintelectual decît o relatare a unor procese reale. Reali-tatea s-a dovedit înså mai tragicå stilistic decît amîndråznit eu så må gîndesc, în sensul precis çi de locpatetic cå faptele reale påreau citate din Eschil. Aceastaa conferit experienÆelor mele recente o uluitoare calitatepost-modernistå asupra cåreia nu este nici timpul, nicilocul så må opresc aici. Mi se pare totuçi corect, chiardacå poate inadecvat, så închei acest studiu afirmînd cånu trebuie så mergem prea departe cu tratarea textelorantice despre violenÆå çi oroare în discordia civilå casimple metafore. Pentru cå ele au o calitate diagnosticåce se dovedeçte mult prea substanÆialå, cel puÆin cainstrument euristic, dacå nu ca unul profilactic.

365


måcar så pedepseascå un delator notoriu, mi se pare camprea familiarå. Dacå adåugåm la aceste tensiuni afirma-Æia directå a lui Aristotel despre faptul cå mulÆi cetåÆenierau în realitate speriaÆi de moarte34 – çi acesta este unsentiment cåruia nu este uçor så-i faci faÆå –, pare foarteprobabil cå restabilirea koinoniei çi a unui corp politicunit constituiau o sarcinå la fel de dificilå la Atena cît esteçi aståzi. Traumele imaginare çi epidemia de complicitatecu teroarea sînt cu mult mai greu de vindecat decîtdisfuncÆiile instituÆionale în sine.

Lysias ne spune cå cei Treizeci au moçtenit de laHermocopizi expedientul, dezguståtor dar practic, de aasigura solidaritatea complice a majoritåÆii prin impli-carea a cît mai mulÆi cetåÆeni posibil în crimele lor35.Acesta pare så fie efectiv un topos în textele vremii36,ceea ce nu înseamnå cå faptul nu a existat în realitate,ci doar cå perceperea lui era råspînditå çi suficient delimpede. MulÆi atenieni au trebuit så se desprindå dinniçte complicitåÆi urîte, çi a fost necesarå o întreagågeneraÆie pentru a se pune capåt acestei anxietåÆi surde.Printre altele, aceasta dovedeçte çi cå efectul atomizatoral violenÆei nu este decît o componentå a destructuråriipe care violenÆa o induce, deoarece corpul social råspundeaproape instantaneu la atomizare creînd solidaritåÆi noiçi perverse de tip tentacular. Descrierea dramaticå adiscordiei civile din Corcyra37, ca çi faptul cå loimos, epi-demia, este un echivalent pentru stasis, sînt percepÆiiremarcabile ale acestei generalizåri rapide, în contextede teroare, a unei ordini sociale corupte. Succinta intuiÆiea lui Finley despre corupÆia de la Sparta38 sugereazå relaÆiisociale similar pervertite, încå çi mai insidioase de fapt.

Amnistia39 nu este un leac eficient pentru acestetraume, dar spune mult despre nevoia atenienilor de auita. Uitarea civicå, mînå-n mînå cu comemorårile civice:pentru o cetate care vrea så uite, Atena pretinde så-çiaducå aminte cam multe. Aceasta fårå a mai menÆionaefectul pervers al unei reconcilieri artificiale, care este,må tem, cå toatå lumea uitå çi nimenea nu iartå.

353


32. Lys. 10, 27; 12, 87; 13, 1; 13, 9; 13, 16 – hymeteronplethos; 13, 20 – hymeteros demos; cf. 11, 9; 12, 4; 6, 29;7, 27; 10, 4; 10, 28; 13, 4.

33. Nicole Loraux, op. cit., p. 11.34. Arist., Ath. 40, 1.35. Lys. 12, 93; cf. 12, 31. And. 1, 61-64.36. X., HG 2, 4, 9; Pl., Ap. 32 c. Cele douå discursuri ale lui

Lysias, Contra lui Eratostene çi Contra lui Agoratos, sîntsevere cu privire la pasivitatea atenienilor: vezi 12, 76; 92;13, 15. Cît despre tensiunea care a supravieÆuit amnistiei,cele douå discursuri, ca çi Misterele lui Andocide împreunåcu replica lui [Lysias] ar trebui citate de la început pînåla sfîrçit.

37. Th. 3, 73-73.38. M.I. Finely, „Sparta“, în Vernant (ed.), Guerre, pp. 143-160.39. Arist., Ath. 39, 6. Comentariile lui Nicole Loraux din

„L’oubli dans la cité“, Le temps de la reflexion 1, 1980,pp. 213-242, sînt esenÆiale.

40. M.I. Finley, „The Ancestral Constitution“ (1971), în Fr.Hartog (ed.), M.I. Finley, Mythe, mémoire, histoire, Paris,1981, pp. 219-252.

41. Il pensiero storico classico, 1, Bari, 1966, pp. 29-36. 42. Hdt. 5, 72, 1; cf. 73, 1; Arist., Ath. 20, 3.43. P. Vidal-Naquet, „La tradition du hoplite athénien“, în

idem, Le Chasseur Noir. Formes de pensée et formes desociété dans le monde grec2, Paris, 1984, pp. 140-141;Nicole Loraux, „Marathon ou l’histoire idéologique“, REA75, 1973, pp. 13-42; Loraux, Invention.

44. F. Jacoby, Atthis, Oxford, 1949; E. Ruschenbusch, „Patriospoliteia. Theseus, Dracon, Solon und Kleisthenes imPublizistik und Geschichtsschreibung des 5 u. 4 Jhd.“,Historia 9, 1958, pp. 398-424; M.I. Finley, op. cit.

45. F. Jacoby, op. cit.46. L. Gernet, „Les dix archontes de 581“, RPh 64, 1938,

pp. 216-227.47. Jeanne çi Louis Robert, „Bull.“ 1961, 320; 1965, 135-143. 48. B.D. Meritt, „Greek Inscriptions“, Hesperia 21, 1952,

pp. 355-359. 49. Loraux, Invention, pp. 462-472.50. Theopomp. Hist., ap. Phot., Bibl. 176; Plu., Arist. 1; Suid.

s.v. Samion ho demos; schol. ad E. Ph. 682, 709; cf. AB 2,783.

368

ZOE PETRE

fost o operaÆiune splendidå, dar în nici un caz nu unaistoricå.

În anul 403, analiza criticå a trecutului nu mai erala apogeul såu. Dimpotrivå, interesul pentru patriospoliteiaa fost instrumental în crearea unei noi mitologiipolitice a cetåÆii democratice çi a tradiÆiei ei. Çtiu foartebine cå aceastå tendinÆå a început de fapt mai aproapede începutul secolului, cu valorile imaginare ale båtålieide la Marathon çi cu începutul organizårii ceremoniilorfunerare oficiale43. Dar sfîrçitul råzboiului peloponesiacçi schimbårile rapide çi brutale pe care el le-a generatla Atena se aflå la originea unei retorici omniprezente deun tip nou çi sistematic. Cåutarea de modele este pre-zentå peste tot, cu efecte perverse care în anumiteprivinÆe sînt mai semnificative decît cele pozitive.

Niciodatå nu a fost un mediu cultural atît de activangajat în producerea de false tradiÆii, de false docu-mente çi de paradigme istorice false: personalitåÆile poli-tice inventate ale lui Tezeu çi Solon44, constituÆia luiDracon45, guvernarea reprezentativå a celor zece arhonÆidin 58146, pseudo-tradiÆiile areopagitice, cu cel puÆin oinscripÆie falså, faimosul decret al lui Temistocle47, çi unîntreg pamflet al lui Isocrate. Trebuie så adaug cå acestconstruct intelectual era luat mult mai în serios decît amputea bånui, dacå judecåm dupå severele prevederiîmpotriva areopagiÆilor din decretul lui Eucratess48din337/6; pericolele de subversiune erau reale, sau måcarconsiderate astfel, çi nu ca ficÆiuni inocue ale unei utopiiintelectualiste, cum le considerå o bunå parte din sa-vanÆii moderni. Toatå aceastå producÆie de mituri retro-spective invadeazå brusc oratoria publicå, pamfletelepolitice, Atthides – istoriile locale ale Aticii – producîndscrieri, inscripÆii chiar, çi convingînd un om foarte raÆio-nal, aça cum era Aristotel, cå politica tradiÆionalå ate-nianå rezolvase în mod fericit, cu multå vreme în urmå,toate dificultåÆile cu care cetatea se confrunta în vremealui. Miturile istorice ale lui Platon pot fi foarte binevåzute ca un råspuns strålucit, chiar dacå foarte ofensiv

355


Note

* Aceastå lucrare a fost prezentatå pentru prima oarå laColocviul „Democracy, Ancient and Modern“, Cambridge,mai 1992. Trebuie så-mi exprim aici gratitudinea faÆå detoÆi prietenii cu care am discutat-o çi, mai presus de toate,cåtre Paul Cartledge pentru contribuÆia sa la îmbunå-tåÆirea acestui text.

1. J.-L. Durand, „Formules attiques du fonder“, în M. Detienne(ed.), Tracés de fondation, Paris, 1988, pp. 271-287.

2. Cf. Plu., Sol.12, 9 çi D.L. 1, 110.3. Arist., Rh.1, 1418 a 21.4. Plu., Sol.12, 3; Arist., Ath.1.5. D.L. 1, 110 ap. Neanthes din Cizic (FGrH84, F 16) cu

comentariul lui A.R. Burn, The Lyric Age of Greece2,Londra, 1967, p. 287 pentru pharmakoi.

6. Paus. 8, 34, 3; D.L. 1, 110 cu comentariile lui A. Brelich,Introduzione alla storia delle religioni, Roma, 1966, p. 207çi J.-L. Durand, op. cit., pentru ritualul oilor.

7. Plu., Sol.12, 12. Pentru sensul civic al ramurii de måslinla Atena, cf. Hdt. 8, 55; Call., Iamb.F 194, 66-68 Pfeiffer;cf. Paus. 1, 27, 2.

8. Plu., Mor.820 D; D.L. 1, 111; cf. J.-L. Durand, op. cit.,p.282 çi urm.

9. Omologie nu identitate; modul în care Burn, loc. cit.,trateazå numele celor doi Æapi ispåçitori menÆionaÆi decåtre Diogene LaerÆiu este foarte elocvent pentru o dorinÆåde perfectå corelaÆie între vinå çi pedeapså: el scrie, într-unsplendid innuendo„Two young men, Kratinos and Ktesi-bios (we are not told they were Alkmeonids) were put todeath“ (loc. cit.).

10. Arist., Rh.loc. cit.11. J.-L. Durand, op. cit.12. Oreste ca efeb tragic: P. Vidal-Naquet, „Eschyle, le passé et

le présent“, în J.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe ettragédie en Grèce ancienne, 2, Paris, 1986, p. 109.

13. D.L. 1, 112 ap. Lobon din Argos, F. 16 Cronaert.14. Epimenid. F 457 T 4e FGrH.= Vorsokr.6, 3 A 7.15. Cf. J.-L. Durand, op. cit.16. Arist., Ath. 21, 2.

366

ZOE PETRE

Totuçi, amnistia çi comemorarea merg împreunå.Acest paradox este doar aparent, pentru cå nu adevåruldespre ei înçiçi sau måcar despre trecutul foarte recenteste ceea ce toÆi acei oameni cer: ei vor un adevår diluatcare så le poatå vindeca imaginea de sine çi så-iconfirme fiecåruia convingerea secretå cå cel puÆin elpersonal avea dreptate çi era nevinovat în mijloculnedreptåÆii çi erorii celorlalÆi. Ei nu au nevoie de istorie,ci de mituri. Çi primesc mituri, ad nauseam.

Ca de obicei, regretatul Sir Moses Finley avea drep-tate atunci cînd semnala cå sloganul patrios politeia dela sfîrçitul råzboiului peloponesiac nu era atît efectulunui curent istoricizant în cultura atenianå, cît unråspuns la o severå crizå de identitate40. Dupå o traumåcolectivå, devine esenÆialå crearea iluziei unei memoriirecuperate çi complete a trecutului, exact atunci cîndaceastå memorie este drastic revizuitå.

Aceasta må face så må întorc pentru un moment lapurificarea lui Epimenide. Într-o analizå foarte personalåa istoriografiei antice, Santo Mazzarino41 a susÆinut cåprofeÆia despre trecut a lui Epimenide a fost într-un felactul de naçtere al istoriografiei greceçti. Dimpotrivå,pentru mine ea este semnul primei manipulåri politiceimportante a istoriei despre care avem cunoçtinÆå. Pentrucå Epimenide a trebuit så identifice partea vinovatåîntr-o stasis atît de acutå încît devenise coextensivå cumetafora sa, loimos. Expunîndu-i pe Alcmeonizi uriiatenienilor, el a izolat un fel de pharmakos, simboliceficace dar exact numai pe jumåtate, în cel mai bun caz.Raportatå la cristalizarea ulterioarå a reflecÆiei istoricecritice, aceastå profeÆie pare så nu fi avut urmåri. Eaeste înså, dimpotrivå, foarte eficace în politicå. Atuncicînd Clistene a trebuit så fugå de frica lui Isagoras çi aspartanilor, ni se spune cå 700 de partizani ai såi aumers cu el în exil42. SoluÆia lui Epimenide pare mult maieconomicå, implicînd o mînå de aristocraÆi vii din familiiînrudite, enageis kai aliterioi, çi cîteva oase moarte. A

354

ZOE PETRE

17. Hdt. 5, 66-73; versiunea expurgatå a lui Aristotel din Ath.20, 3 este fårå îndoialå influenÆatå de decretul de amnistiedat cu un secol mai tîrziu.

18. Hdt. 5, 72; Arist., Ath. 20, 1.19. Clisthène l’Athénien. Essai sur la représentation de l’espace

et du temps dans la pensée politique grecque, Paris, 1964.20. Arist., Ath. 21, 6.21. D. Asheri, „Osservazioni storiche sull’decreto di Nakone“,

ASNP 12, 1982, pp. 1 033-1 053; idem, „Formes et pro-cedures de réconciliation dans les cités grecques: le décretde Nakone“, în Symposion 1982 Santander, Valencia,1985, pp. 135-145. Nicole Loraux, „La politique des frères“,în Aux sources de la Puissance: sociabilité et parenté. Actesdu Colloque de Rouen, 12-13 nov. 1987, Rouen, 1989,pp. 21-36.

22. Arist., Ath. 21, 2; cf. Nicole Loraux, „L’oubli dans la cité“,Le temps de la réflexion 1, 1980, p. 238.

23. Arist., Ath. 21, 2.24. Nicole Loraux, „Aux origines de la démocratie. Sur la trans-

parence démocratique“, Raison présente 49, 1979, pp. 3-13;eadem, „La majorité, le tout et la moitié. Sur l’arithmétiqueathénienne du vote“, Le genre humain 22, 1990, pp. 89-110;P. Vidal-Naquet, „Une invention: la démocratie“, QS 35 (1),1992, pp. 5-28 (mai ales 18-22).

25. G.E.R. Lloyd, Polarity and Analogy. Two Types ofArgumentation in Early Greek Thought, Cambridge, 1966.

26. Nicole Loraux, „Aux origines de la démocratie. Sur latransparence démocratique“, Raison présente 49, 1979,p. 5 çi urm.

27. J.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédie en Grèceancienne, 1, Paris, 1972; 2, Paris, 1986; pentru discipoliilor vezi 2, p. 10.

28. M. Ostwald, Nomos and the Beginning of the AthenianDemocracy, Oxford, 1969.

29. Erika Simon, „Aphrodite Pandemos auf attischenMünzen“, SNR 40, 1970, pp. 5-19.

30. Zoe Petre, „Un âge de la représentation. Artifice et imagedans la pensée grecque du VIe s.“, RRH 18, 1979, pp. 245-257 (v. supra, p.).

31. Citez liber titlul lui C. Castoriadis, L’institution imaginairede la société, Paris, 1975.

367


mai democratice, sau måcar cå se bucurå de participareamai multor cetåÆeni decît cele pericleene. Unul dintreargumentele sale principale provine din datele arheologicecu privire la capacitatea Pnyx-ului, din care reiese clar cåreconstrucÆiile din secolul al IV-lea indicå o creçtere ma-jorå a auditoriului. Aceasta ar putea pårea så contrazicåtot ceea ce am spus pînå acum. Dar dacå acceptåmambele feÆe ale medaliei, o miçcare cåtre o participareindirectå, cumva mediatå çi „prin procurå“, la treburilepublice, concomitentå çi consonantå cu creçterea pre-zenÆei numerice çi fizice a cetåÆenilor într-o adunare încare ei sînt deseori plåtiÆi ca så vinå, ca într-un teatru,putem, cred, så realizåm în ce sens restaurarea din 403 afost punctul de plecare pentru aceastå democraÆie caredevine mai degrabå un joc secund.

Restabilirea concordiei civice în 403 ar putea fi pejumåtate artificialå çi la mîna a doua din cauza tendinÆeigenerale cåtre instanÆe mediate çi reflexive în instru-mentele çi mijloacele intelectuale ale vremii. Dar ea çitrebuia så fie pe jumåtate artificialå, pentru cå era doaro operaÆie politicå atenuatå çi incompletå, care depindeaprea mult de mecanisme intelectuale. Accentul pus peamnistie era admirabil în felul såu, dar implica o restau-rare de douå ori sublimatå, mai mult formalå decît poli-ticå. Rådåcinile istorice ale legilor ancestrale ale luiDracon çi Solon – patrios politeia67– erau un substitutintelectual pentru ta patriareligioase care, în zilele luiClistene, marcau punctul de regresie al lumii pre-politice,ele însele un substitut pentru rådåcinile rituale ale cetåÆiipurificate cîndva de cåtre Epimenide. Pare firesc så negîndim cå tipul de comemorare civicå care ia forma de cultal unei abstracÆiuni divine, aça cum este Demokratia, cusacrificii publice pe care strategii trebuie så le såvîrçeascåîn fiecare an pe 12 Boedromion68nu sînt de acelaçi fel cuBouzygialui Epimenide.

Astfel, întreaga operaÆie devenea mai degrabå for-malå decît imaginarå într-un sens larg, implicînd nunumai o calitate intelectualå superioarå a mijloacelor

360

ZOE PETRE

politice, atît din punct de vedere tehnic cît çi etic, ci çio senzaÆie foarte bine definitå de ineficacitate, de pasiuniinsuficient ventilate çi de astenie dezamågitå. Dacå potspune aça, unei astfel de „restauråri de hîrtie“, un „Æapispåçitor de hîrtie“ ca Socrate îi era chiar potrivit.

Una dintre cele mai izbitoare consecinÆe ale acesteirestauråri este alunecarea de la ideologie la propagandåçi sloganuri politice. Împreunå cu prietena mea LianaLupaç, am analizat acum cîtåva vreme, într-un studiucare nu a mai fost publicat, numele coråbiilor atenienedin secolul al IV-lea. Am så las acum deoparte problemelemai generale ale subiectului, pentru a reaminti pentruo clipå punctul în care investigaÆia noastrå se întîlneçtecu subiectul de faÆå.

Listele de contribuÆii pentru întreÆinerea flotei ate-niene, publicate pentru prima oarå de cåtre AugustusBoeckh69, oferå un corpuscare poate fi utilizat, împreunåcu cîteva alte informaÆii, nu numai pentru o cercetaretehnicå, în care contribuÆiile lui Miltner70çi Casson71 sîntesenÆiale, ci çi pentru un studiu semantic al numelorfolosite în flota atenianå. Alphonse Cartault72a fostprimul care le-a oferit o interpretare, într-o direcÆiefermecåtoare çi foarte „marinåreascå“. Dar nimeni nu aanalizat de fapt înÆelesul lor politic.

Printre cele 275 de nume de nave pe care le putemciti în inscripÆii, se aflå – alåturi de multe nume fasci-nante sau amuzante de Nereide, curtezane çi cåÆele devînåtoare – cîteva zeci de nume de coråbii care oferå oparalelå imediatå cu temele din discursurile funebre, fiespre lauda virtuÆilor competitive çi aristocratice pe carecetatea democraticå le-a anexat discursului såu, fie prinexaltarea directå a abstracÆiunilor civice ale imaginiioficiale çi idealizate a Atenei.

Nu avem nici o informaÆie directå nici asupracircumstanÆelor în care o corabie primea un nume çi nicidespre cine îl propunea sau lua decizia. Totuçi, pentru cåçtim cu siguranÆå cå orice construcÆie a unei trireme era

361


noul gen de impersonalitate pe care legea scriså îl capåtåîn asemenea circumstanÆe. Textul scris devine un interme-diar esenÆial în acÆiunea judiciarå çi politicå, iar menta-litatea curentå a fost profund modificatå de aceastå nouåsemnificaÆie a textului. Textul scris devine un spectacolsui generis, iar comedia lui Callias în care cele 24 de litereale alfabetului ionian sînt dramatis personae55 exprimåaceastå inovaÆie într-un mod foarte pregnant.

Dupå pårerea mea, chiar ideea citårii exacte a unuitext în altul este o parte componentå dintr-o revoluÆieintelectualå care a devenit esenÆialå dupå sfîrçitulregimului oligarhic. Lysias este, în fapt, primul orator alecårui discursuri scrise ni s-au påstrat, çi este greu såfim siguri cå modul în care el citeazå cu multå grijå texteexacte din legi çi decrete pe care le foloseçte în argu-mentaÆia sa este ceva cu totul nou. Cu toate acestea,este impresionant så auzim îndemnurile sale repetate dea citi forma oficialå a unei legi pe care el însuçi o puteareproduce cu uçurinÆå56. Andocide, contemporanul çiadversarul såu, citeazå deseori legi çi decrete, cu oexactitudine nouå çi pedantå care ne impresioneazå57.Tucidide i-a precedat poate pe amîndoi atunci cînd acitat, ca un argument pentru tirania unicå a lui Hippias,o dedicaÆie din partea fiului cel mare al tiranului, Pei-sistratos Hippiou58 – care, de fapt, nu dovedeçte nimic însprijinul tezei sale. Descifratå de pe piatrå, ca un semnal acurateÆii cercetårii, ea dovedeçte doar cå istoriculvrea çi el så fie la modå. Pare logic så presupunem cåaceastå dovadå de erudiÆie nu se afla printre docu-mentele pe care Tucidide le-a luat cu el în 424, atuncicînd a fost exilat. Astfel, avem toatå libertatea så negîndim cå ea aparÆine unui text la care lucra dupåîntoarcerea sa din exil la Atena.

În orice caz, forma scriså a discursurilor în care, caîntr-o dramå teatralå publicatå, autorul pune în scenådiferite personaje çi voci diferite, çi unde el scrie „citeçtecu voce tare“ çi apoi eventual transcrie textul pe carecititorul public urma så-l declame, mi se pare elocventå,

357


såi termeni intelectuali, dar sistemul existå çi codulesenÆial este acelaçi. Fiecare caz gåseçte, în felul såu,acelaçi tipar antropologic çi istoric. Ca çi cum singurulrezultat al acestui progres trebuie så fie o cetate bineordonatå; scutitå de anxietate cu privire la produsul final.

Pe de altå parte, fiecare restaurare porneçte de laetapa precedentå faÆå de cetatea devastatå de råzboiulcivil: Epimenide s-a întors la o umanitate pastoralå,Clistene la o lume de gene çi de fratrii, iar pentru cei careau fåcut restauraÆia din 403, originile spre care se întorcsînt originile politice ale Atenei înseçi, în fapt, epoca luiEpimenide. Nici o imitare directå: contemporanii luiClistene resping propunerea lui Isagoras de a fi repetategesturile lui Epimenide, çi aleg o versiune stilizatå aritualului în termeni politici. Cît despre restaurarea din403, aceasta publicå propria ediÆie expurgatå a tradiÆieipolitice ateniene. Fiecare dintre cele trei instanÆe oferå,cu un pas în plus în politizarea scopurilor sale, un noumode d’emploi, superior prin mijloacele sale intelectuale.

Explicit sau nu, cele trei etape descoperå o nouårelaÆie cu trecutul, un instrument esenÆial pentru întreagaoperaÆie, dar nu beneficiarul, sau preocuparea ei realå; s-ar putea spune dimpotrivå. Sfîrçitul stårii de stasisrecurge la trecut nu pentru a-l cunoaçte, ci pentru cåtrebuie så-i manipuleze simbolurile çi memoriile ca såpoatå confirma çi corobora imaginea de sine a cetåÆenilorçi a cetåÆii ca întreg. Desigur, capodopera acestui jocmemorial este decretul de amnistie al lui Archinos çijuråmîntul solemn de a nu mnesikakein – de a nu invocamemoria crimelor trecute – niciodatå. Un juråmînt care,de fapt, înseamnå cå rememorarea trecutului oficial,acum scris în alfabet oficial, al cetåÆii, este singuramemorie licitå, în vreme ce memoriile nescrise, divergenteçi individuale sînt evacuate prin decret.

ExperienÆele succesive care au deschis calea amnis-tiei lui Archinos atestå un remarcabil progres în concep-Æiile despre responsabilitatea individualå, dar çi în mij-loacele politice çi imaginare capabile så limiteze costu-

364

ZOE PETRE

însåçi condiÆiile suficiente pentru råspîndirea viitoare aacestei miçcåri. Fårå accentul pus pe legile revizuite,expuse succesiv în formele lor intermediare chiar încentrul politic al cetåÆii, la statuile Eponimilor63; fåråexpunerea publicå de citate corecte, de noi inscripÆiiscrise, contrastate cu cele vechi, explozia de abordåriteoretice ale tuturor activitåÆilor omeneçti, de la politicåla conducerea treburilor personale çi de la esteticå çicreçterea cailor la epistemologie, nu ar fi fost posibilå,sau, cel puÆin, ar fi cåpåtat o formå çi un ritm foartediferite. Începînd cu politica însåçi, secolul al IV-lea înîntregul såu a devenit un metatext al celui de-al V-lea.

Jack Goody are dreptate atunci cînd subliniazå cåcititul este o relaÆie de putere; acest lucru devine dedouå ori mai adevårat atunci cînd atît subiectul, cît çiobiectul cititului participå la relaÆia explicitå de putere apoliticului. Miçcarea alternativå de la democraÆie laoligarhie çi înapoi avea nevoie de o autoritate compen-satorie, abstractå çi impersonalå, care så susÆinå ordi-nea restauratå. Este adevårat cå, dupå evenimenteleviolente din 404, o nouå conçtiinÆå a suveranitåÆii legilorasupra voinÆei schimbåtoare a adunårii marcheazå, açacum cartea lui Martin Ostwald argumenteazå atît delimpede64, un progres esenÆial al statului de drept, çi nuîndråznesc så contest optimismul concluziilor sale. Darsînt sigurå cå nici el nu ar contesta sentimentul per-sistent de artificialitate, de indirect çi, pentru a citacuvîntul lui Nicole Loraux, de formalism „mumificat“65–ceea ce înseamnå sistematic, stereotip, imaginar çitotuçi cu totul lipsit de imaginaÆie – pe care aceaståversiune reprezentativå a democraÆiei ateniene mi-linspirå. Nominalismul avant la lettreal operaÆiunilor derevizuire a legilor, ca çi construcÆia sistematicå a cultelorde stat, a mitologiei de stat, a abstracÆiilor civice, råmîndefinitorii pentru viaÆa politicå çi intelectualå în secolulal IV-lea.

Cercetårile lui Mogen Hansen66au demonstrat cåinstituÆiile ateniene din secolul al IV-lea sînt, în felul lor,

359


deciså çi votatå printr-un decret special al ecclesiei73,putem presupune cå adunarea decidea atunci çi asupranumelui. Nume ca Andragathia, Andreia, Arete, Gnome,Eudoxia, Eukleia, Mneme, Rome, Sophia, Pheme sauPhilotimia74sînt exemplare pentru termenii care fon-deazå discursul auto-encomiastic atenian, sugerînd cåeforturile oratorilor de a recîçtiga, pentru cetatea lor,autoritatea unei antice çi respectabile comunitåÆi aristo-cratice, în care toÆi cetåÆenii erau egali nu numai îndrepturi, ci çi în virtute75, gåseau un ecou dincolo deorice açteptare. O corabie numitå Demokratia este înre-gistratå pentru prima oarå în 37476, dar este limpede cåea trebuie legatå de prima menÆionare epigraficå asubstantivului comun în decretul lui Theozotides77çi decultul civic pentru Demokratia din cetatea restauratå înanul 403.

Din acelaçi set de concepte çi alegorii pe jumåtatereligioase, pe jumåtate politice, nume ca Eleutheria78,legat direct de sfîrçitul tiraniei, Parrhesia79, dreptul esen-Æial çi virtutea cetåÆeanului liber, legatå de Peitho80, odivinitate care tinde så devinå o abstracÆie în vocabularulde la Atena, dovedesc o instrumentalizare a discursuluipolitic care este specificå pentru democraÆia mediatå a luiArchinos çi Trasibul. Împreunå cu Homonoia81çiEunomia82la care trebuie så le adåugåm mai tîrziu peEirene çi pe Hellas83, toate temele politice ale democraÆieirestaurate sînt prezente.

Avem cîteva motive, cred, så tratåm aceste nume maicurînd ca sloganuri decît ca simple abstracÆiuni carerepetå discursul oficial; faptul cå o corabie numitå Syn-taxis apare în relaÆie directå cu cea de-a doua Ligå Ate-nianå84, caracterizatå prin utilizarea fertilå a sinonimelor,în care termenul onorabil de „contribuÆie“, syntaxis,înlocuieçte în mod spectaculos detestatul tribut, phoros,indicå o evidentå deliberare. Cu Symmachia, Hegemonia,Hegesipolis çi Hegeso85, la care trebuie så adåugåm toatenumele legate de zeiÆa Athena86, coråbiile ateniene se

362

ZOE PETRE

ca så spun aça, pentru jocul imaginar intertextual pecare sfîrçitul de secol îl compune din ce în ce mai atent.La aceasta ar trebui så-l adåugåm, desigur, pe Aristofançi parodiile sale. Universul mimetic al Broaçtelor, carecreeazå un tip special de construcÆie printr-o adevåratåfuite en abîme, este un metatext genial atît al comediei,cît çi al tragediei59. Aceastå capacitate de a se juca cuformalismul çi cu intersecÆiile registrelor nu este numaiun produs al unui geniu singular. Aristofan îçi com-punea comediile în vederea unei reprezentaÆii de succes;subtilitatea acestora atestå astfel çi subtilitatea audi-toriului atenian, sau cel puÆin a pårÆii sale instruite,îndeajuns de sofisticat pentru a sesiza ingeniozitatejocului intertextual.

Restaurarea legii çi ordinii dupå cele douå lovituri destat oligarhice din 411 çi 404 participå, cred, la acesteinovaÆii, nu numai ca rezultat al unei experienÆe intelec-tuale anterioare, ci çi ca un stimul esenÆial pentruråspîndirea ei. Noul tip de publicitate prevåzut pentrulegile revizuite, cu un proiect în cernealå expus în Stoaçi o ediÆie ne varietur dupå adoptarea lor60, mi se pareo expresie perfectå a distanÆei specifice dintre propunereçi adoptarea ei efectivå. Aceastå realitate mediatoare çimediatå are o afinitate specificå cu textul oficial çi cucititorul lui, precum çi cu multiplicatele comisii deexperÆi çi de nomothetai61, care sînt, fårå îndoialå, aleseîn mod democratic62, dar care sînt diferite chiar în esenÆalor de consultarea directå çi de votul popular propriiinstituÆiilor anterioare råzboiului la Atena. Acest sistemde instanÆe intermediare izvoråçte din aceleaçi rådåcinica parodiile aristofanice çi jocul meta- sau intertextualcu tragedia, ca çi din jocurile sofistice experte cu sino-nimele çi cuvintele. Întreaga producÆie intelectualå asecolului al V-lea tîrziu converge spre aceastå construiredeliberatå de obiecte imaginare, care depinde în maremåsurå de textul scris, dar bånuiala mea este cå restau-rarea politicå din 404, participînd la aceastå tendinÆågeneralå care era condiÆia sa necesarå, creeazå prin ea

358

ZOE PETRE

dovedesc a fi çi vehicule eficiente ale unei strategii pro-pagandistice, ele exprimînd într-un mod aparte nomi-nalismul de la începutul secolului al IV-lea. Cred cå artrebui så adaug la acestea importantul set de numelegate de lumea teatrului, între care figureazå Komodia çiTragoidia, însoÆite de nume ale unor personaje drama-tice, ca Atlante, Auge, Danae sau Makaria87, care amin-tesc de marile succese ale teatrului din secolul al V-lea.

Faptul cå un întreg set de imagini alegorice începeprin a fi reprezentat în iconografia oficialå – adicå înmonumente comandate de cetate sau pe matriÆele mone-tare – eventual extinzîndu-se la ceramicå çi la alte con-texte informale, este dupå pårerea mea un argumentputernic care indicå aceeaçi sublimare generalå, de graduldoi, proprie unei întregi serii de fenomene intelectuale çipolitice. Startul a fost impresionant, cu monumentulfunerar al lui Critias care punea efectiv în scenå råzboiulcivil, pentru cå eidolon-ul care figura Oligarchia erareprezentat dînd foc celeilalte statui, Demokratia88. Daraceastå expoziÆie de tableaux vivants continuå cuimagini alegorice ale tuturor virtuÆilor politice revendi-cate de discursul oficial: Eirene çi Peitho, Demos çiDemokratia89 çi aça mai departe.

În concluzie, sfîrçitul stårii de stasis pare întot-deauna så stimuleze forÆele intelectuale çi imaginativecolective, nu atît ca o revigorare efectivå a consensuluipierdut, ci mai ales pentru cå orice restaurare trebuie sågåseascå råspunsuri imaginare la o violenÆå çi la o con-tradicÆie prea evidente. El trebuie så identifice originearåului, sau mai curînd så o inventeze, atît în sens eti-mologic, cît çi în sensul curent al cuvîntului; så punåîn scenå disoluÆia completå a lumii politice corupte,printr-o regresie deliberatå, çi så creeze o imagine subli-matå a anticelor Furii pentru a controla mai bine puterealor în viitor.

Fiecare dintre cele trei cazuri succesive pe care le-amanalizat a pus în scenå etapele restaurårii ca o mimesisa morÆii çi a renaçterii cetåÆii. Fiecare a fåcut-o în propriii

363


372

Teatrul çi restauraÆia democraticådin 403 î.e.n.

PENTRUa respecta titlul acestui studiu, s-arcuveni så regåsesc urmele violentei tiranii a celor„treizeci“ çi ale restauraÆiei care i-a pus capåt în textuldramelor contemporane sau puÆin posterioare acestorevenimente care au marcat sfîrçitul veacului al V-leaatenian. Un examen al textelor sub acest aspect nu dåînså nici un rezultat notabil, cel puÆin în sensul unorecouri explicite ale evenimentelor din anul „arhontatuluilui Eucleides“. Cu excepÆia cîtorva versuri ale lui Aris-tofan, asupra cårora voi reveni, nu putem regåsi ecourisemnificative ale acestor convulsii nici în puÆinele piesepåstrate sau în fragmente, çi nici în argumentul celordin care doar titlurile ni s-au påstrat. Demersul pe careîl propun aici porneçte în sensul complementar, acela allecturii evenimentelor prin prisma teatrului; cåci existåo componentå tragicå în violenÆa tiranilor din 404/3 çi,dacå Pierre Vidal-Naquet putea descrie, acum mai binede 20 de ani, „råzboiul tragic“1, pe urmele lui Tucidide,nu våd de ce nu am putea vorbi de „tirania tragicå“ –ceea ce e, de altfel, aproape un pleonasm.

Teatrul civic devenise, datoritå locului însuçi pe careconcursurile teatrale îl ocupau în viaÆa comunitåÆii, cîtçi tensiunii intelectuale çi afactive a ceremonialuluiteatral, experienÆa formativå capitalå a oricårui atenian.Coeficientul acesta în modelarea imaginarului colectiv alcetåÆii nu e, de obicei, luat în seamå decît, cel mult, caelement structurant al viziunii autorilor a cåror operå neinformeazå despre evenimentele secolului, cazul cel maispectaculos fiind cel al lui Tucidide mythistoricus evocat

contradictorii çi grandioase, în vreme ce comedia puneaîn scenå cotidianul politic pe care îl de-crispa prin rîs:teatrul prelua astfel violenÆa politicå çi o stiliza înspectacol, oferind un spaÆiu de descårcare catarcticå atensiunilor. O datå cu ritualizarea concordiei çi cuinstituÆionalizarea comemorårilor civice, raportul seinverseazå: ceremoniile civice devin depozitare ale ima-ginii ideale a concordiei, în vreme ce instituÆiile preiau çispectacolul, cum preiau, în subtext, çi violenÆa altådatåreprezentatå de dramå.

În 500 î.e.n., çapte ani dupå reforma iniÆiatå deClistene, concursurile de tragedie devin o instituÆie acetåÆii. În 386, çapte ani dupå înfrîngerea celor treizecide tirani çi dupå restauraÆia democraticå, un decret aladunårii poporului instituie obligativitatea reluårii, îndeschiderea concursurilor tragice, a operelor celebre dinsecolul trecut, de parcå cetatea ar råspunde cåutårilorlui Aristofan din Broaçtele, oferindu-çi privilegiul de arevedea marile creaÆii ale teatrului atic la apogeu.

Så fie acesta un semn? Încå din antichitate, secolulal V-lea atenian trece drept unicul producåtor de tragedieçi oficializarea reluårilor operei celor „trei mari“ tragici vafi contribuit, fårå îndoialå, la accentuarea acestei per-cepÆii. Nu am intenÆia de a må revolta împotriva acestuitopos, cum o face cu energie Oliver Taplin în recenta sacarte, Comic Angels10– ci doar, eventual, pe aceea de a-isublinia relativitatea: chiar dacå didascaliile ateståcontinuitatea concursurilor de tragedie ineditå pînå tîrziula Atena; chiar dacå, aça cum o dovedeçte Taplin înte-meindu-se pe studiul figuraÆiei de pe vase, teatrul aticcapåtå o a doua viaÆå prin reprezentåri în afara metro-polei, nu e mai puÆin adevårat cå, aça cum scria încåacum 30 de ani Jean-Pierre Vernant11, tragedia sfîrçeçteîn mod „natural“ – moare de moarte bunå – atunci cîndambiguitatea metaforicå a limbajului este înlocuitå cuclaritatea univocå a conceptelor – ceea ce face ca tragedia

381


51. F. Lenormant, s.v. Alphabetum, D.A., p. 205.52. Sol. fr. 4 D, 3.53. M. Detienne (ed.), Les savoirs de l’écriture en Grèce

ancienne, Lille, 1988.54. J. Svenbro, Phrasikleia. Anthropologie de la lecture en

Grèce ancienne, Paris, 1988, pp. 178-205 çi passim.55. Call. Com. fr 31 Edmonds = Ath. 7, 276 a; 10, 448 b; 453-

454 a; cf. F.D. Harvey, „Literacy in the Athenian Demo-cracy“, REG 79, 1966, pp. 585-635.

56. Lys. 1, 28; 30; 31; 9, 8; 14; 15; 16 etc. Se poate adåugaçi marea dezbatere asupra sinonimelor din 10, 6-21, çi maiales discuÆia asupra termenilor juridici arhaici din 16-20.

57. And. 1, 77; 83; 85; 87; 96; cf. D. 20, 159 etc.58. Th. 6, 54 çi urm.59. Cf. 23 çi urm: kai nun delon estin amydrois grammasi legon

tade.60. And. 1, 184 cu literatura çi comentariile lui M. Ostwald,

From Popular Sovereignty to the Sovereignty of Law. Law,Society and Politics in the Fifth Century Athens, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1986, p. 518 çi urm.

61. And. 1, 82; D.M. MacDowell, „Law-making at Athens in theFourth Century“, JHS 95, 1975, pp. 62-74; idem,Andokides: On the Mysteries, Oxford, 1962; M. Ostwald,op. cit., p. 515 çi urm.

62. M. Ostwald, ibid.63. Pentru semnificaÆia Eponimilor, vezi P. Vidal-Naquet, „Une

énigme a Delphes“, în idem, Le Chasseur Noir. Formes depensée et formes de société dans le monde grec2, Paris,1984, pp. 381-407.

64. M. Ostwald, op. cit., p. 497 çi passim.65. Loraux, Invention, p. 326.66. M.H. Hansen, The Athenian Ecclesia, Copenhaga, 1983.67. And. 1, 81-82.68. X., HG 2, 4, 39; cf. Plu., Mor. 349 f; IG 22, 1496 cu

comentariile lui E. Schweigert, „Greek Inscriptions“,Hesperia 9, 1940, pp. 338-340.

69. A. Boeckh, Urkunden über das Seewesen des AthenischenStaates, Berlin, 1840.

70. F. Miltner, s.v. Seewesen, RE Suppl. 5, 1931, col. 906-962.71. L. Casson, Ships and Seamanship in Ancient World,

Princeton, 1971.

369


în competiÆie – obligå la o constantå confruntare desAnciens et des Modernes pe care unii dintre poeÆii mainoi o resimt ca pe o frustrare.

Aceste probleme de intertextualitate – cvasi-inso-lubile, desigur – se insereazå într-un context nu doarcultural, ci çi politic aparte. Cåci, între dramele re-jucateçi democraÆia re-stauratå existå o similitudine care nupoate fi ingnoratå: re-citirea, „corectatå çi adåugitå“, fieprin repunerea în scenå, fie prin variante ale marilorteme tragice, a dramelor din secolul al V-lea în secolulurmåtor este, în planul teatrului, ceea ce restauraÆiademocraÆiei în 403 este în planul instituÆiilor.

Un element care joacå, în acest proces complex derecuperare, un rol esenÆial, este acela al unei raportåriinedite la textul scris. Aristofan ironizeazå aceastå defe-renÆå sistematicå faÆå de text numind Atena „o cetate degrefieri“ çi insistenÆa cu care restauraÆia din 403 privile-giazå scrisul în raport cu vorba tinde, inevitabil, så-i deadreptate. Una dintre primele legi propuse de Archinosdupå cea de amnistie este cea care instituie alfabetuloficial atenian, de parcå destinul democraÆiei reinstau-rate ar fi depins de notarea graficå a diftongilor çi a voca-lelor lungi. E drept cå aceastå måsurå unifica raÆionalgrafia documentelor emanînd de la instituÆiile cetåÆii, cåalfabetul ionian pe care îl prescrie era deja în uz, chiardacå nesistematic, çi îndeajuns de popular încît Calliasså fi pus în scenå o comedie al cårei cor era format dincele 24 de litere „ioniene“. Nu råmîne mai puÆin adevåratcå aceastå reformå trebuie så fi avut un sens prioritarpolitic.

Scrisul public este efectiv o formå de putere, çi felulîn care se scrie aparÆine sferei politicului. Reforma luiArchinos inoveazå nu numai grafia, ci çi statutul textu-lui public. Încå de la origine, scrisul a fost în Grecia uninstrument de divulgare çi o modalitate de comunicareîn interiorul comunitåÆii civice. Aceastå determinarefundamentalå este confirmatå o datå cu reforma orto-

384

ZOE PETRE

87. IG221607, 27 (Komoidia); 1604, 32; 1613, 28 (Tragoidia);1612, 103 (Atalante); 1632, 149 (Auge); 1607, 10; 1611,194; 206; 226; 1619, 27 (Makaria).

88. Schol. Aeschin.1, 39 = Vorsokr.688, Critias A 13. A.E.Raubitschek, „Demokratia“, Hesperia31, 1962, pp. 238-243; Olga Alexandri-Tzahou, s.v. Demokratia, LIMC.

89. LIMC, ss. vv.


så fie coextensivå cu procesul de cristalizare, în cursulsecolului al V-lea, a cetåÆii democratice, çi så-çi încheiepractic existenÆa ca atare în clipa în care instituÆiileacesteia se stabilizeazå pînå-ntr-atît încît se reproducdeliberat pe ele însele într-o restaurare.

Se cuvine înså så ne întrebåm ce putea însemna oreluare a dramei secolului al V-lea în veacul urmåtor. Încartea sa despre Ambiguitate în tragedia greacå12,W.Stanford atrågea atenÆia asupra unui fapt îndeajunsde evident pentru a fi trecut cu vederea: dacå punemfaÆå în faÆå observaÆiile lui Aristotel din Poetica, parodiileeschileene din Broaçteleçi textele lui Eschil, ne dåmrepede seama cå, încå de la sfîrçitul secolului al V-lea,cel puÆin pentru opinia comunå a atenienilor, percepÆiatragediilor lui Eschil era blocatå de prejudecåÆi çi cå, lafinele veacului urmåtor, cel mai teatral çi mai novatordintre tragici împårtåçea soarta autorilor clasici dintot-deauna: era respectat mai mult decît cunoscut, sau,oricum, mult mai mult decît înÆeles. Ca çi Shakespeare,observa Stanford, Eschil se bucurå de o posteritate ime-diatå prea puÆin favorabilå çi face obiectul unei redesco-periri mult mai tîrzii; în mod paradoxal, aceastå perce-pere lacunarå provine din chiar progresele enorme pecare însuçi dramaturgul le provocase în arta teatrului:råsfåÆaÆi de subtile nuanÆåri, contemporanii lui Euripidesunt dispuçi så reducå textul eschilean la o venerabilåînlånÆuire de vorbe måreÆe çi de måreÆe tåceri, pe care lesuportå cu un pios plictis. Poeticalui Aristotel datoreazåmult mai mult decît se crede îndeobçte dramaturgilorcontemporani cu autorul çi ecranelor pe care operaacestora le instituie în perceperea tragediilor fondatoareale lui Eschil sau chiar Sofocle. În fapt, dacå Dionysosdin Broaçtelecoboarå în Infern dintr-o pasiune pentruEuripide „ca pentru terciul de mazåre“, el se întoarce laluminå însoÆit de Eschil mai degrabå din spirit de res-ponsabilitate civicå decît din hedonism literar. Desigur,destinul lui Sofocle e destul de diferit, dar, chiar çi în cazul

382

ZOE PETRE

370

ZOE PETRE

72. A. Cartault, Les tirères atheniennes, Paris, 1880.73. Arist., Ath. 46, 1.74. IG 22 1604, 37 (Andragathia); 1628, 440; 1629, 961

(Andreia); 1607, 114; 1611, 85; 153 (Arete); 1611, 93; 156;181; 1627, 249; 1628, 466; 1629, 730; 1631, 105 (Gnome);1612, 183; 1629, 764; 822; 1631, 128; 157; 182 (Dika-iosyne); 1609, 96 (Eudoxia); 1612, 151; 249 (Eukleia);1608, 54 (Mneme); 1604, 10; 1607, 62; 1611, 72 (Rome);1604, 62 (Sophia); 1611, 303 (Pheme); 1611, 242; 1631,484; 1632, 267 (Philotimia).

75. Cf. e.g. Isoc. (Nicocl.) 3, 43; (Phil.) 5, 10; 5, 134; (De pace)8, 63; (Euag.) 9, 22-3; (Hel.) 10, 1; (Panath.) 12, 138; 174;228. Este adevårat cå unele dintre aceste nume sîntatestate çi ca noms de guerre ale hetairelor (Eukleia, Gorg.ap. Ath. 13, 583, sau Gnome, Ath. 6, 245 d) sau caepicleseis divine (Artemis Eukleia la Athena, Plateea çiTeba, Paus. 1, 1, 45), dar bånuiala mea este cå hetairelesînt cele care urmau propaganda çi nu invers.

76. IG 22 1604, 24; 1606, 59; 1629, 764; 822; 1631, 128; 157;182.

77. R. Stroud, „Theozotides and the Athenian Orphans“,Hesperia 40, 1971, pp. 280-301.

78. IG 22 1604, 49; 1607, 85; 1611, 87; 154; 1627, 202; 1631,488 (?).

79. IG 22 1624, 81.80. IG 22 1611, 397; 1612, 344.81. IG 22 1629, 65; 1632, 36. Cf. Lys. 2, 18; And. 1, 106; 108;

Isoc. 15, 59; 18, 379 cu comentariile lui Nicole Loraux,Invention, p. 198 çi urm.

82. IG 22 1612, 44.83. IG 22 1604, 43; 1607, 4; 1601, 66; 149 (Eirene); 1631, 471;

593; 678 (Hellas).84. IG 22 1613, 171; 1621, 107.85. IG 22 1623, 82; 1629, 498; 835; 1631, 190 (Symmachia);

1609, 94(?); 1618, 110; 1628, 81 (Hegemonia); 1629, 758;857; 1631, 125; 161; 209 (Hegesipolis); 1611, 290; 435;1622, 335 (Hegeso).

86. IG 22 1631, 475 (Pallenis); 1621, 67 (Parthenos); 1611, 148(Polias); 1622, 189 (Tritogenes).

lui, Aristotel pare mai sensibil la armonia interioarå atextelor decît la devastatoarea lor limpiditate. Aça cå neputem întreba ce însemna o reluare a tragediilor primilormari dramaturgi într-o atmosferå culturalå atît de per-meatå de retorica tragicå a lui Euripide.

Dacå e så judecåm dupå felul în care ceramiçtiitraduc în imagini ecourile dramelor celebre, e limpede cåilustraÆia de pe vase se situeazå între tot felul de malen-tendu-uri – de pildå cel al naraÆiunii sintagmatice, aproapede romanesc, a peripeÆiilor, în locul integrårii paradig-matice practicate de tragedie – çi o tendinÆå generalå dea sublinia teatralitatea çi artificiul prin diferite mårcisemantice ale spectacolului: coturni, mascå, vestimen-taÆie scenicå stereotipå etc. Toate acestea accentueazåcalitatea de „reprezentare a reprezentårii“ pe care oasumå deliberat çi explicit pictorii de vase din secolul alIV-lea atunci cînd trimit la tragedie.

E cu atît mai interesant de reflectat la înÆelesul real alacestor reluåri, cu cît teatrul din secolul al IV-lea e înmare måsurå dominat de o întreagå generaÆie de neoi – fii,uneori nepoÆi omonimi ai marilor autori din secolulprecedent: Euripide, nepot sau fiu al poetului Bachan-telor, Sofocle cel tînår, diferiÆi nepoÆi ai lui Eschil. În cefel se va fi tradus în spectacol tradiÆia moçtenitå, cîtåcontinuitate çi cîtå trådare se va fi legitimat în acest fel?

Din puÆinul pe care îl çtim despre tragediile acestorsuccesori çi ale colegilor lor de breaslå, secolul al IV-leapropune sistematic o lecturå criticå a dramelor secoluluiprecedent. Aceastå constantå lecturå criticå trebuie såfi fost favorizatå, de bunå seamå, çi de noua economiea spectacolului pe care o instituie decretul din 386:într-adevår, faptul cå dramele „clasice“ se prezintå acumîn afara concursului – ca entitate de referinÆå, situatå înafara çi deasupra prezentului –, precum çi acela cå oricespectacol de concurs este precedat de punerea în scenåa unei piese din secolul al V-lea, dupå care abia urmeazåcele trei (mai tîrziu douå) drame ale fiecåruia din autorii

383


un teatralism aparte, o dedublare care prelungeçte, defapt, atmosfera sufocantå a tiraniei, în chiar gesturilerestauratoare ale regimului democratic.

Fårå îndoialå, aceastå lecturå înfruntå numeroaseprejudecåÆi, de la tradiÆionala idealizare neoclasicistå aunei Atene armonioase, protectoare a artelor çi filozofårii,la cea dupå care ideea unei cenzuri antice prin rumoarepublicå ar fi o extrapolare çi un anacronism. În afarå chiarde faptul cå anacronismul asumat e probabil singuraatitudine onestå din partea istoricului, obligat så-çi con-troleze subiectivitatea de vreme ce oricum nu o poatesuspenda, må gråbesc så adaug cå ideea unei cenzuriantice, fie ea instituÆionalå – de care s-a ocupat într-unstudiu de referinÆå regretatul Sir Moses Finley6, fie impli-citå çi datoratå opiniei publice, nu e stråinå istoriculuilumii greceçti. Prezentå cu o forÆå redutabilå la Sparta,unde cultul public consacrat zeiÆei Momo a oprobriuluicolectiv se integreazå unui ansamblu de reprezentåripolitice çi de comportamente care fac så depindå adeseachiar çi viaÆa, oricum destinul de cetåÆean al multora, derumoarea publicå, aceastå presiune a opiniei publice eefectivå în toate cetåÆile Greciei în forme mai mult sau maipuÆin evidente pentru posteritate.

Aça cum am încercat så propun eu însåmi în altåparte7presiunea opiniei publice într-o democraÆie faceto facecum era cea atenianå, deloc neglijabilå în an-samblul vieÆii publice, s-a agravat brutal dupå restauraÆiadin 403, din cauza sentimentului pervers de culpabi-litate difuzå pe care amnistia lui Archinos l-a dezvoltato datå cu scurtcircuitarea episodului celor treizeci detirani çi cu ocultarea conflictelor interne, de fapt foarteacute, dar îngropate sub artificiile consensului. Aceastaîn condiÆiile în care, pe de altå parte, omogeneitateaculturalå destul de pregnantå a societåÆii ateniene dinsecolul precedent fåcea tot mai mult loc unor clivajeîntre cultura scriså de vîrf çi purtåtorii ei, intelectualiprofesioniçti, am spune – sofiçti, retori, poeÆi çi filozofi–çi cultura „de maså“ a atenianului de rînd a lui Aristofan,

376

ZOE PETRE

crescut în ideea cå orice formå de creaÆie culturalå îi eaccesibilå de la sine çi vexat atunci cînd nu se întîmplåchiar aça8.

Tocmai fiindcå Atena stå sub semnul unei oralitåÆisecunde, adicå tråitoare laolaltå cu scrisul, çi de multeori derivînd chiar din scris, relaÆia între acest tip de ora-litate çi cenzurå: a scrierilor? a ceea ce se aude desprescrieri? a doctrinei orale çi a rumorilor despre diferiteînvåÆåturi, mai mult sau mai puÆin esoterice – ar meritao atenÆie de sine ståtåtoare. Fiindcå, în justiÆia atenianåde dupå 404, apare o interdicÆie explicitå a referirii laagraphoi nomoi, corelativå unei excepÆionale valorizåria scrisului, a citatului exact, a ediÆiilor oficiale – de legi,dar çi de tragedii – care situeazå, cred, încå çi mai precisîn timpul istoric çi tema generalå a conflictului întretextul scris çi rumorile care îl însoÆesc çi îl deformeazå,çi problema preciså a raportårii lui Platon la oralitateçi scris.

Neîndoielnic, nici o restauraÆie nu e atît de sårbå-toreascå pe cît vrea så parå, çi chiar experienÆele arhaicede ieçire din stasis, cum e cea legatå de tradiÆia despreEpimenide sau Solon, reprezintå un ritual al restauråriicetåÆii solidare, cu tot ce comportå ca artificiu çispectacol noÆiunea de ritual. Dar restauraÆia la care mårefer, cea din 403, are ceva iremediabil fictiv çi dedublat,decurgînd, probabil, din conjuncÆia între atmosferaculturalå proprie Atenei la sfîrçitul secolului al V-lea çisoluÆia, cu totul originalå, prin care reformatorii careiniÆiazå çi dau formå restauraÆiei, în frunte cu Archinos,încearcå så refacå unitatea sfîçiatå a cetåÆii.

Într-adevår, oamenii politici atenieni care au realizatefectiv restauraÆia din 403 pun în joc (poate çi dinpricina dificilelor negocieri cu spartanii, a cåror garni-zoanå se aflå încå la Atena) nu atît o regresie controlatåa instituÆiilor pînå la temelia necoruptå a solidaritåÆiicivice, cum se întîmplase în trecut, cît o ficÆiune care emenitå så oblitereze experienÆele violente ale tiraniei.

377


de F.M. Cornford2, demonstrînd în ce måsurå copleçi-toare Istoria Råzboiului peloponesiac este construitå ca otragedie. Dar faptul cå actorii, fie ei anonimi sau iluçtri,ai acestor evenimente, erau condiÆionaÆi de experienÆaglobalå a participårii, an de an, la zguduitoarea cere-monie civicå a spectacolului tragic, cu tot ce presupuneea ca exaltare colectivå, provocînd mila çi groaza, nuintrå îndeobçte în calculele istoricilor acestei perioade,în pofida faptului cå toatå lumea e de acord asupraprofunzimii çi sensurilor majore pe care le poartå cu sinedrama anticå.

Din douå, una: fie spectacolele de dramå sunt, înAtena secolului al V-lea, ceea ce toatå lumea e de acordså creadå – o experienÆå colectivå fundamentalå, de ofacturå cu totul excepÆionalå, religioaså, psihologicå çiintelectualå, esenÆial legatå de reflecÆia colectivå asuprauniversului cetåÆii – çi atunci nu putem så nu încercåmmåcar så desluçim în ce fel vor fi marcat ele reprezentårileatenienilor în legåturå cu evenimentele violente prin careînsumarea propriilor lor hotårîri individuale le declan-çeazå çi le instituie; fie, dimpotrivå, faptul cå, an dupå an,fiecare atenian participa la punerea în scenå a violenÆei çia limitelor tragice – sau comice – cu care se confruntafiinÆa politicå nu poartå în nici un fel asupra imaginaruluiindividual çi colectiv – çi atunci spectacolul de dramåråmîne, dincolo de orice consideraÆii moderne despresensul çi profunzimea sa, un ornament facultativ alistoriei clasice.

Or, pînå çi experienÆa noastrå directå din ultimii anine obligå så luåm în seamå prima alternativå. Poate cårutina cotidianului nu poartå semnul vizibil al marilorexperienÆe culturale çi nu ne ducem neapårat la piaÆå petemeiul marilor clasici. Dar, confruntaÆi cu mari sfîçieribrutale ale banalitåÆii cotidiene, cu explozii de violenÆåmajorå çi cu råsturnåri capitale, le descifråm negreçit înfuncÆie de acele experienÆe stocate de memoria colectivåla care propria noastrå formaÆie ne då acces. Faptul cåreacÆiile individuale sau colective la violenÆå çi la ruptu-rile brutale cårora le suntem actori çi spectatori deopo-

373


måsurå, råspunzåtoare de instaurarea unui ansamblude gesturi politice spectaculoase çi fictive ele însele, caremerg de la culte civice ale unor abstracÆii ca Demokratiasau Homonoia la transformarea discursului despretrecutul cetåÆii în apologie a unei Atene „imaginare“.

Or, tragedia funcÆionase, între altele, în tot cursulsecolului al V-lea, ca o reflecÆie criticå permanentåasupra trecutului paradigmatic al cetåÆii. Mecanismelementale ale comemorårii sunt anti-tragice în egalå må-surå cu cele ale amnistiei: acolo unde tragedia confrunta,comemorarea unificå; acolo unde tragedia instituie ordi-nea, punînd în scenå haosul, mimeazå destructurareauniversului politic pentru a-i asigura structurile a con-trario, amnistia pretinde cå aceste confruntåri nici nu auexistat vreodatå, nici nu ar putea exista. În continuareadirectå a acestei ficÆiuni, discursul oficial preia temeleistoriei atice çi le transformå într-o istorie edificatoare,care çterge çi ascunde sistematic urmele confruntårilor,nu o datå violente, ale trecutului çi exaltå o Atenå ima-ginarå, mereu egalå sieçi, mereu exemplarå: discursu-rile funebre, epitaphioi logoi, cultivå cu precådere acestgen de mitologie istoricå, împotriva cåruia se va exercita,necruÆåtoare, ironia lui Platon în Menexenos9.

Pe bunå dreptate, analiza acestui gen oratoric puneîn luminå apropierile dintre Atena idealå din epitaphioiçi Atena idealå din tragedii – de pildå, din Rugåtoarele luiEuripide; deosebirea esenÆialå este aceea cå, în tragedie,aceste valori ideale reprezintå doar una dintre alter-native çi rezultå dintr-o opÆiune clarå, adesea scumpplåtitå, a eroilor, în vreme ce discursul comemorativreduce totul la o determinare imuabilå çi originarå deexcelenÆå pe care, orice ar fi, cetatea o manifestå de-alungul unei istorii care se dizolvå în redundanÆå. Înperioada de akme a dramei, aceasta înfåÆiça cetåÆii pri-mejdiile çi sfîçierile pe care instituÆiile civice aveauvocaÆia de a le ståvili, çi chiar istoria recentå a Atenei eraproiectatå, ca în Perçii, într-un cîmp de forÆe esenÆiale,

380

ZOE PETRE

în lumea realå a tiranilor din epoca arhaicå, aceçtia folo-sesc serviciile unor gårzi care nu sunt formate din cetå-Æeni – hopliÆi, çi al cåror nume chiar denotå acest statutnon-hoplitic, accentuînd caracterul non-convenÆional alarmelor lor – måciuci, de pildå, ca în cazul korynepho-rilor lui Cypselos din Corint sau al lui Pisistrate3.

Întreaga atmosferå apåsåtoare a unei cetåÆi cuprinsede un delir al delaÆiunii çi al violenÆei, o teamå colectivåasemeni celei de la începutul Orestiei, Æesutå din çoapteçi din complicitåÆi silnice, crescendo-ul represiunii – dela o autoritate dictatorialå çi ostilå democraÆiei, desigur,dar legitimatå måcar formal de votul ecclesiei, la cei1500 de cetåÆeni uciçi dupå o judecatå precarå sauinexistentå4în decursul cîtorva luni doar, çi dintr-uncorp civic care nu numåra mai mult de 30 000 (ceea cerevine la o medie de 300/500 de morÆi pe lunå, mai råudecît într-o epidemie): o lecturå „tragicå“ a mårturiilordespre lunile în care Critias çi acoliÆii lui au dominatAtena e cel puÆin la fel de legitimå ca çi lectura tragicåpe care Tucidide o propune pentru råzboiul civil dinCorcyra.

Xenofon påstreazå, de altminteri, urma acestei tea-tralitåÆi a protagoniçtilor çi a acÆiunilor lor, atunci cîndevocå, în Helenicele, conflictul dintre Critias çi Therame-nes – poreclit de adversari „coturnul“ din cauza dupli-citåÆii sale (coturnul se putea încålÆa la fel de bine pepiciorul drept ori stîng). Textul foloseçte un vocabularpropriu spectacolului pentru a pune în scenå, ca un felde stichomythia, dialogul dintre cei doi actori politici,condamnarea çi moartea lui Theramenes5.

Dupå asemenea experienÆe, faptul cå restaurareademocraÆiei în 403 are ea însåçi ceva dintr-un spectacolnu ne surprinde prea mult: între planul vizibil aldiscursului oficial, al versiunii edificatoare desprerestauraÆie çi despre concordia civicå çi subtextul –perceptibil la cei mai diferiÆi autori, de la Lysias laApologia lui Platon – de culpabilitate colectivå çi difuzå,de råzbunare refulatå çi de suspiciune reciprocå, deviolenÆå latentå, conferå evenimentelor o duplicitate çi

375


Cheia de boltå a acestor gesturi reparatorii este, într-adevår, amnistia, adicå legiferarea unei uitåri colective,menite så anuleze pur çi simplu episodul råzboiului civil.

De la Xenofon încoace, amnistia din 403 nu a încetatså facå obiectul a nenumårate elogii din partea anticilorçi a modernilor deopotrivå, çi pe bunå dreptate: esteprimul caz în istoria greacå – çi în istorie, pur çi simplu– cînd principiul dreptului retributiv – så faci bineprietenilor çi råu duçmanilor – sålbatic aplicat de obiceiîn cazul råsturnårilor de regim politic, nu este pus înpracticå çi este refuzat chiar çi în discurs. Vendettapublicå nu mai e doar sublimatå printr-un ritual de tipulcelui al „Æapului ispåçitor“, ca în episodul epimenideansau în legea ostracismului iniÆiatå de Clistene; nu e nicimåcar transferatå în seama justiÆiei, ci pur çi simpluinterziså în însuçi temeiul ei printr-o operaÆie de ampu-tare a memoriei asupra faptelor care ar fi putut incriminape unii çi justifica mînia justiÆiarå a altora. Episodultiranic este scurtcircuitat, lovit de nulitate oficialå çi „ceitreizeci“ care supravieÆuiserå råzboiului – cîÆi nu se vorfi refugiat la Eleusis – sunt asimilaÆi unor magistraÆiobiçnuiÆi ai cetåÆii, datori så se supunå procedurii deeuthyniaprin care orice magistrat dådea seamå de felulîn care îçi îndeplinise mandatul; dacå aceastå proceduråi-ar fi gåsit inocenÆi, ei urmau så fie, ca niçte banalimagistraÆi, exoneraÆi de orice råspundere.

E, desigur, un triumf al justiÆiei, acesta – dar untriumf întemeiat pe un cumul de ficÆiuni çi de artificiicare depåçeçte limitele în cadrul cårora justiÆia obiçnuitåutilizeazå substituÆiile çi reprezentarea în locul actuluiefectiv; cåci amnistia pretinde cå însuçi mersul justiÆieifuncÆionase neturburat çi neîntrerupt, impunînd caviolenÆa råzboiului civil så fie pur çi simplu çtearså dinmemoria colectivå çi din istoria cetåÆii.

Amnistia din 403 deriva, desigur, dintr-o percepÆielatentå a statului ca structurå de continuitate abstractåçi ca principiu superior de legitimare a actelor colec-

378

ZOE PETRE

trivå propun fårå ezitare, aproape din instinct, grile dedecodare care trimit la experienÆe culturale esenÆiale,chiar într-o civilizaÆie în care atare experienÆe sunt prinexcelenÆå individuale çi livreçti – faptul cå SoljeniÆîninvoca infernul lui Dante, Jan Kott – contemporaneitatealui Shakespeare, Liiceanu – pe Platon çi mitul cavernei;faptul cå aproape orice român cu carte tråieçte eveni-mentele ultimilor ani în umbra lui Caragiale – ca çi, înalte registre, frecvenÆa recursului la proverbele cele maidiverse, de la „capul plecat sabia nu-l taie“ la „lupulpåru-çi schimbå, dar nåravul, ba“ – råspunde unei per-cepÆii spontane a marilor opere ca operatori culturali.Depozitare de paradigme, condensare a tuturor expe-rienÆelor posibile, grilå de inteligibilitate a evenimentelor,diferitele forme ale memoriei colective pe care le invocåmîn faÆa exploziilor individuale sau sociale ne normali-zeazå destinul çi poartå efectiv asupra integrårii noastreîn çuvoiul prezentului. ConfruntaÆi cu experienÆa ime-diatå a sfîçierii Æesutului cotidian, descifråm evenimen-tele în funcÆie de experienÆele culturale, adicå mediate,ale fiecåruia dintre noi, recurgînd la paradigme funda-mentale, acelea cårora marile opere ale culturii univer-sale îçi datoreazå rangul. Çi atunci, cum am putea credecå atenienii veacului al V-lea, care dispuneau de cîtevamari paradigme culturale comune, de o forÆå de mode-lare a cugetului çi a imaginaÆiei cu totul excepÆionalå, nuvor fi integrat måcar în aceeaçi måsurå experienÆa ima-ginarå a teatrului experienÆelor violente çi disruptive cucare propria lor existenÆå îi confruntå?

Atît actorii, cît çi martorii evenimentelor din 404/3erau hråniÆi cu asemenea spectacole; mai mult, Critiaseste el însuçi autor de tragedii – ca çi Meletos, acuzatorullui Socrate, de altminteri. Participarea colectivå la ase-menea experienÆe culturale conferå evenimentelor vio-lente de la sfîrçitul secolului al V-lea o complicitate cuteatrul care nu poate fi neglijatå. În Eumenidele, Eschilfolosea un cuvînt probabil inventat de el (cum adesea seîntîmplå), mastigophoros, „purtåtor de bici“, pentru adenumi funcÆia represivå a Erinyilor. Mai pretutindeni

374

ZOE PETRE

tivitåÆii de cetåÆeni. Aceastå percepÆie, care se va afirmatot mai vizibil în organizarea instituÆionalå a Atenei dinsecolul al IV-lea çi, mai departe, în elaborarea concep-telor teoriei politice, depinde, måcar într-o måsurå, depolaritatea tragedie-polis, în care cetatea este, cum scriaodatå Pierre Vidal-Naquet, „mecanismul prin excelenÆåanti-tragic“ çi în care, deci, ficÆiunea continuitåÆii insti-tuÆionale exorcizeazå tragedia råzboiului civil. Suntemîn faÆa unei adevårate mutaÆii prin care, dincolo devoinÆa colectivitåÆii civice hic et nunc – care era, la ori-gine, coextensivå cu categoria mentalå de polis – se schi-Æeazå o paradigmå a cetåÆii în continuitatea ei esenÆialå.Aceastå mutaÆie devine perceptibilå în ficÆiunea amnis-tiei, aça cum se incarneazå çi în prosopopeea Legilorcare determinå civismul lui Socrate condamnat, ori îndiferitele paradigme istorice ale Atenei, de la Erechteusçi Tezeu la Solon çi Pericle, tot mai frecvent evocaÆi deo mitologie istoricå asupra cåreia voi reveni. Ea presupuneo referire deliberatå la planul paradigmatic al politiculuipe care tragedia a cultivat-o intens de-a lungul între-gului secol al V-lea, aça cum a cultivat çi imaginea insti-tuÆiilor cetåÆii ca singura barierå posibilå în caleahaosului çi a violenÆei destructive. Modul în care trage-dia pune în scenå experimente de ieçire din haos par-ticipå, fårå îndoialå, la decizia prin care amnistia afirmacapacitatea politicului abstractizat de a anula violenÆaprin însåçi funcÆionarea sa „normalå“, chiar çi atuncicînd normalitatea este strict imaginarå.

Aceastå ficÆiune – pe care grupul politic din jurul luiArchinos çi Archinos însuçi o susÆin cu måsuri energicemergînd pînå la pedeapsa capitalå pentru nerespectarealegii – are înså çi ea un preÆ. Acesta, reacÆie colectivå lapretinsa solidaritate civicå neturburatå, constå într-unsentiment confuz çi difuz de culpabilitate indistinctå çiîntr-o agresivitate colectivå al cårei exemplu izbitoreste – aça cum am încercat så o sugerez – procesul çicondamnarea lui Socrate. Aceeaçi ficÆiune este, în bunå

379


în fapt, concursurile de tragedie (pe care Atena continuåde altfel så le organizeze pînå cåtre anul 100 e.n.) la funcÆiitot mai formale, la un spectacol al spectacolului tragic,care se potriveçte de minune cu imagistica pe careceramiçtii o creeazå în jurul acestor spectacole çi care–cum aråtam çi mai sus – oscileazå între subliniereaemfaticå a elementelor de teatralitate çi reducÆia la anec-doticå çi patetic. Eroul cultural creat de Platon mani-festå un refuz de a scrie definitoriu, care îl situeazå îndescendenÆa unor maeçtri ai exploatårii ambiguitåÆilorlimbajului, ca Esop16. Paradoxul prin care filozoful îlface tocmai pe Socrate så alunge din cetatea perfectåorice ambiguitate poeticå nu e singurul paradox al plato-nismului, dar devine poate mai inteligibil în contextulacestei polarizåri tot mai explicite între un logospolitic,transcris çi fixat eis aieiîn univocitatea lui, çi un logospoetic a cårui fluidå oralitate e perceputå ca marcå aambiguitåÆii: pe bunå dreptate, Jean-Pierre Vernantscria cå tragedia sfîrçeçte atunci cînd o frazå ca aceeaa lui Heraclit, theos anthropoi daimon, nu mai poate ficititå decît într-un singur sens.

De bunå seamå, Socrate a fost condamnat din raÆiu-nile politice bine cunoscute çi pe care am încercat så lereexaminez în contextul specific al ieçirii din stasis. Nu emai puÆin adevårat, totuçi, cå, vrînd så exprime pe scurtaceste raÆiuni, Eschine va scrie, douåzeci çi mai bine de anidupå evenimente: „Astfel, cetåÆeni ai Atenei, l-aÆi con-damnat pe Socrate sofistul fiindcå se çtia cå a fost dascålullui Critias, unul dintre cei treizeci de tirani...“ „Fiindcå seçtia...“: ce minunatå dovadå a efectelor rumorii asupraunui destin! Trebuie totuçi så recunoaçtem, pe de altåparte, un fapt: confuzia generalizatå între Socrate çi duç-manii såi sofiçti, evidentå în Noriilui Aristofan, nu e doar oformå de ignoranÆå a mulÆimii; ea råspunde çi unei per-cepÆii difuze a înrudirii între critica sofistå a tradiÆiei çiparadoxurile socratice, între raportarea la discurs a uneiîntregi generaÆii, care porneçte de la experimentele de

388

ZOE PETRE

397


la o experienÆå imediatå, pe care nu o numeçte pentrucå este evidentå, çi promite duçmanilor tiranilor cå, dacås-ar întîmpla cumva så-çi piardå viaÆa încercînd så-llichideze pe tiran, descendenÆii lor s-ar bucura de sta-tutul de care descendenÆii Tiranoctonilor se bucurauefectiv în chiar în momentul redactårii decretului. Trecu-tul astfel evocat în subtext nu este cel al tiraniei, ci celal bunei continuitåÆi: efigia cetåÆii care çtie întotdeaunaså-çi onoreze cetåÆenii fideli, omniprezentå în decreteleonorifice. Dimpotrivå, decretul lui Eucrates atestå unstatut cu totul diferit pentru trecutul cetåÆii: confruntatcu prezentul, cu instituÆiile çi cu democraÆia sa. Risculmajor pe care decretul vrea så-l previnå nu este acelaal unei simple disoluÆii, katalysis, a instituÆiilor demo-cratice, ci acela al unui proiect politic precis, care ar fiurmårit înlocuirea democraÆiei prin reeditarea, în formebine stabilite çi prin mijloace previzibile, a unei lovituride stat bine definite, pentru cå era deja familiarå dinexperienÆa trecutå a cetåÆii ateniene.

Am scris despre o loviturå de stat: de fapt este vorbadespre douå, çi care nu sînt cu totul identice. ÎnfrînÆi,aça cum se întîmplase în anul 404, atenienii se tem, pede-o parte cå Filip, asemenea unui nou Lysandros, vaîncuraja o reeditare a „tiraniei“ oligarhice, instaurate decåtre o elitå care så profite de victoria macedonienilorpentru a-i zdrobi pe democraÆi sub povara responsa-bilitåÆii pentru un råzboi inutil çi dezastruos: referentulTiraniei celor Treizeci – a cårei amintire pare cu atît maivie cu cît ea fusese interziså – se impunea. Dar bånu-ielile se referå în aceeaçi måsurå la o reeditare a supre-maÆiei Areopagului, acest model imaginar al unei epocide måreÆie apuså a Atenei.

Pentru un istoric modern este destul de surprinzåtorså-i vadå pe atenieni amestecînd în aceeaçi teamå trecu-tul lor real çi trecutul lor fictiv. Dar este foarte evident cåambele trecuturi sînt la fel de vii, de veridice çi de pri-mejdioase pentru oamenii politici atenieni din 337/6. Înciuda oricårei retorici care pretinde så descopere epocaAreopagului la capåtul unei cåutåri a „adevåratei demo-

grafiei din anul arhontatului lui Eucleides – 404/3. Ease regåseçte înså într-un registru nou, acela al grafieioficiale çi al textului definitiv, care traseazå o linie precisåde demarcaÆie între textele publice çi cele private (måcartendenÆial, fiindcå textele private vor prelua fårå ezitaregrafia oficialå), ca çi între textele anterioare restauraÆieidin 403 çi cele publicate începînd cu 403.

Aceastå separaÆie a textelor este esenÆialå în cadruloperaÆiei complexe çi delicate a restauraÆiei, în caregrupul lui Archinos trebuia så utilizeze energia colectivåsuscitatå de råzboiul civil pentru o ediÆie epuratå ademocraÆiei secolului al V-lea. Într-adevår, indiferent dediscursul restaurator, care pretinde cå repune în funcÆie,pur çi simplu, ta patria, instituÆiile democratice aça cumfuncÆionaserå ele pînå la lovitura de stat a lui Critias,realitatea politicå este mult mai novatoare. OperaÆiaesenÆialå este aceea a revizuirii – çi, în consecinÆå, areeditårii legilor, propuså, så nu uitåm, çi de oligarhii din411, çi de cei din 404 – care echivaleazå cu o refacereselectivå a sistemului legislativ. Transcrise pe table delemn într-o primå variantå provizorie, supuså consultåriipublice çi discuÆiei, legile urmeazå apoi så fie gravateîntr-o ediÆie ne varietur çi afiçate în Stoa spre cunoçtinÆatuturor. Prin adoptarea grafiei ioniene, textele deveneauçi mai uçor de citit, çi imposibil de confundat cu celearhaice.

Se cuvine så subliniem cå toatå aceastå operaÆiunede reeditare se integreazå perfect unei reevaluåri globalea scrisului ca vector privilegiat al politicului în ce are elesenÆial çi durabil. Faptul cå, o datå cu revizuirea legilor,se interzice în mod expres orice referire la legea nescriså,agraphos nomos, adicå la tradiÆia fluidå a cutumei – deparcå, în sfîrçit, Antigona ar fi fost învinså çi Creon arfi triumfat – reprezintå, în fapt, o înståpînire a politiculuipe memoria colectivå, perfect comparabilå cu interdicÆiarememorårii, me mnesikakein, instituitå de amnistie.LecÆia tragediei – de la Antigona la scrisoarea Fedrei lui

385


tivå“, situatå într-un prezent continuu din care lipseçteorice precizare cronologicå10. Între reconstruirea sintag-maticå a trecutului, aproape obsedatå de grija pentrucronologie, çi analiza paradigmei instituÆionale a lui tonyn al Atenei, unde totul este dat în momentul imobil,contrastul este unul dintre cele mai frapante.

Desigur, aceastå particularitate poate pårea consti-tutivå pentru logica însåçi a unui text construit în douåsecÆiuni, cea a antecedentelor çi cea a descrierii staticea sistemului instituÆiilor ateniene. Nu este totuçi inutilså remarcåm cå aceastå sintaxå în doi timpi nu curge dela sine, ci este rezultatul unei serii de alegeri deliberateale autorului.

Într-adevår, o primå alegere este aceea care face cadescrierea instituÆiilor contemporane så fie precedatå deo istorie a råsturnårilor constituÆionale succesive, dupåcum este o alegere çi oprirea acestei istorii la „revoluÆiacare a fost a unsprezecea la numår“ (en de ton metabolonhendekate ton arithmon haute), cu alte cuvinte la restau-raÆia „din anul în care Pythodoros era arhonte“11; însfîrçit, este o alegere a autorului, çi una dintre cele maiimportante, aceea de a încheia partea istoricå a textuluisåu printr-o recapitulare a celor unsprezece metastaseiscare, de la Ion la cea „care a urmat dupå întoarcereaoamenilor din Phyle çi din Pireu“, au determinat soartaconstituÆiei democratice, descriså în a doua secÆiune.Dacå în aceastå a doua parte cronologia aproape cå numai existå, aceasta se întîmplå pentru cå starea pre-zentå a lucrurilor, to nyn, nu mai oferå nici un controlasupra timpului: comprimat între trecutul råsturnårilorçi un viitor nesigur, to nyn al instituÆiilor care constituieobiectul descrierii nu este miçcare, ci o fragilå çi trecå-toare stare tranzitorie12. AparenÆa „unidimensionalå“ asecÆiunii descriptive din ConstituÆie se justificå astfel nuatît ca paradigmå de stabilitate çi garanÆie de perma-nenÆå, ci dimpotrivå, ca metaxy, ca interval între douåschimbåri mereu posibile.

400

ZOE PETRE

cripÆia clinicå; pe de-altå parte, textul såu susÆine princitate în sensul strict al cuvîntului aceastå rigoare, depildå într-un pasaj celebru prin utilizarea unei inscripÆiipe care o transcrie exact – dedicaÆia lui PeisistratosHippiou, nepotul tiranului çi fiul lui Hippias –, pasaj carefigureazå în orice tratat de epigrafie ca paradigmå autilizårii surselor epigrafice în argumentaÆia istoricå14.Tucidide împinge acribia pînå la a-çi avertiza cititorul cåliterele de pe piatrå sunt destul de çterse çi greu de citit.În realitate, inscripÆia citatå nu are înså nici un fel devaloare probatorie pentru ceea ce istoricul vrea så demon-streze – anume cå Hippias era singurul tiran al Ateneiatunci cînd tiranoctonii l-au ucis pe Hipparchos; citatulse aflå totuçi acolo, pentru a conferi credibilitateautorului într-o disputå capitalå pentru efortul lui de adevaloriza tradiÆia oralå, to mythodes, în favoarea deduc-Æiei istorice pe care scriitura sa istoricå o propune15.Modul în care istoricul concepe relaÆia între scris çimemoria colectivå este acelaçi cu cel al contemporanilorsåi, çi interdicÆia de a utiliza to mythodes, „poveçtile“,tradiÆiile orale, pentru studiul istoriei seamånå destul debine cu interdicÆia de a invoca „legea nescriså“ în justiÆiacetåÆii. Scrisul devine depozitarul autorizat al unei me-morii colective publice çi controlate, oralul råmînînd înzona insubzistentului, a particularului, a non-politicului.Pentru prima datå în mod explicit, scrisul se instituie caparte a sferei politicului çi ca instrument autorizat alputerii, a cårei relaÆie cu memoria colectivå este afirmatåråspicat çi durabil.

Acest refuz al ambiguitåÆii cuvîntului, în vreme cescrisul devine marca sensului univoc çi conceptual,intersecteazå opoziÆia poezie/prozå fårå a i se suprapuneçi råspunde çi el delimitårii sferei politicului ca domeniuprin excelenÆå al anti-tragicului. Precedentul pe carecetatea însåçi îl creeazå astfel implicit pentru exilul lacare Platon condamna poezia, situînd-o în zona verna-cularå, femininå – çi deci prin definiÆie privatå – reduce,

387


craÆii“4, Eucrates, çi împreunå cu el toÆi cei care au votatîn favoarea decretului såu, înÆelesese foarte bine cå eravorba despre resuscitarea unui colegiu anti-democratic,periculos deci atît prin prestigiul såu care venea dintrecut, cît çi prin ceea ce putea el reprezenta în imediatulunei cetåÆi învinse. Pornind de la aceastå convingere,punînd în joc o vizualizare preciså a topografiei çi asemanticii unei lovituri de stat virtuale, decretul des-compune gesturile constitutive ale funcÆionårii Areopa-gului – urcarea pe colina lui Ares, participarea la çedinÆå,deliberarea – într-un crescendoal subversiunii în carefiecare secvenÆå, condamnabilå în sine çi condamnatå,este un pas în plus. Este ca çi cum cetatea ar fi tråitdeja, în trecutul såu istoric, un eveniment similar, alecårui semne ar fi devenit astfel lizibile5. Trecutul råmîne,fårå îndoialå, o surså de învåÆåminte, dar mai curînd însensul prooimion-ului lui Tucidide çi al repetabilitåÆiiprimejdiilor istoriei; aceastå colecÆie de exemple nu este,pentru Eucrates, paradigma virtuÆilor constante alecetåÆii, una çi indivizibilå, ci o istorie cumulativå a sub-versiunii çi a rupturilor de care democraÆia trebuie så seteamå çi împotriva cårora ea trebuie så se pregåteascå.

Decretul se situeazå astfel în opoziÆie faÆå de ceea ceistoriografia modernå a reÆinut ca demers al memorieicolective în secolul al IV-lea. Fiindcå discursul comemo-rativ despre trecut çi despre patrios politeia6, despre carese crede cå domina la Atena, rezerva invariabil vremu-rilor de altådatå atributele unei paradigme a excelenÆei;„trecutul îmbålsåmat“ al discursului funebru7, precumçi diferitele trecuturi idealizate de propuneri de întoar-cere la originile democraÆiei ateniene, se întîlneau pentrua face din istorie depozitara esenÆei însåçi a cetåÆii çi avirtuÆilor sale perene. Reeditate în gloria prezentului çi afaptelor de seamå ale cetåÆenilor cåzuÆi pentru patriesau, dimpotrivå, subvertite de un prezent corupt çinedemn de stråmoçii întemeietori ai cetåÆii, aceste virtuÆisînt marca distinctivå a unui trecut care devine de faptindiscutabil. Dacå existå discordie, ea este întotdeaunarezervatå prezentului.

398

ZOE PETRE

Euripide – pare a fi cu totul uitatå, dacå nu cumva chiarnegatå deliberat. De îndatå ce e vorba de politic, deprecizie çi legalitate, oratorii citeazå textele legilor – sau,mai exact, cer grefierului så dea citire textului de lege,pe care abia dupå aceea îl comenteazå. Toatå aceaståmise en scène a citatului, a documentelor inserate, co-piate, comentate, aceastå emfazå a textului definitiv încontrast cu discursul fluid çi efemer – acea emfazå anumeîmpotriva cåreia se va råscula Socrate în Phaidros –solemnitatea pe care scrisul o dobîndeçte în detrimentuloralului, pune în joc un ansamblu de reprezentåri – deficÆiuni chiar – în acelaçi timp deliberate çi recuperatorii.Faptul cå Lycourgos va iniÆia, peste cîteva decenii doar,alcåtuirea unei ediÆii oficiale a tragediilor clasice se aflåîn prelungirea directå a acestei noi ierarhii de valori, încare doar textul scris conferå cuvîntului duratå, forÆå çiprestigiu. Decretele ecclesiei, al cåror formular de pro-ces-verbal devine acum pe de-a-ntregul stereotip, reflectåperfect aceastå mutaÆie, cîtå vreme înscriu în piatrå nudoar decizia, ci çi principalele argumente, motivaÆiahotårîrii, fixînd în scris ceea ce Æinea prin excelenÆå delogos: confruntînd, altå datå, decretele ateniene dinsecolul al V-lea cu „decretul“ din Rugåtoarele lui Eschil,observam cå, în ambele cazuri, textul normativ laså de-oparte discursul care argumentase, în adunare, în favoareadeciziei; textul dramei lui Eschil instituie de altminteriun contrast deliberat între uscåciunea „decretului“aproape citat çi retorica sonorå a argumentårii care îlsusÆine13. Dimpotrivå, acum ambele componente aledecretului, motivaÆia çi hotårîrea, sunt transcrise pelespedea de piatrå, în acelaçi stil simplificat, destul destereotip çi de plat pentru a se potrivi unui act careconsemneazå, nu unei retorici care seduce.

Examinatå sub aspectul relaÆiei între scris çi oral,opera lui Tucidide devine extrem de revelatoare. Istoriculsacrificå în mod deliberat culoarea çi pitorescul sedu-cåtor al Istoriilor lui Herodot unui stil aproape de des-

386

ZOE PETRE

Or, existå cel puÆin un text istoric major care refuzåaceastå idealizare a trecutului cetåÆii: este vorba despreConstituÆia atenienilor8. Într-adevår, o lecturå atentå arelaÆiei trecut-prezent pe care acest text o pune în jocobservå repede un contrast între secÆiunea „istoricå“, careeste, dupå însåçi definiÆia autorului, istoria a unsprezeceråsturnåri succesive ale regimului constituÆional atenian,çi paradigma trecutului idealizat din scrierile care I-auservit fårå îndoialå drept surse. Desigur, de la „constituÆialui Dracon“ la regimul ideal al Areopagului, ConstituÆia îçiînsuçeçte bucåÆi întregi din discursul despre patriospoliteia exemplarå, dar aceste evenimente nu-çi maigåsesc coerenÆa într-un trecut de excelenÆå çi de virtuÆiale cetåÆii, ci într-o serie de råsturnåri violente ale puteriipolitice instituÆionalizate.

Traducînd, aça cum se face de obicei, aceste meta-bolai sau metastaseis prin „reforme“ – acest cuvînt paçniccare, pentru noi, contrasteazå cu „revoluÆie“ –, am ajunsså le anulåm specificitatea. Fiindcå, între starea de stasis,care divizeazå cetatea çi face så se confrunte facÆiunilerivale, çi meta-stasis, care råstoarnå radical ordinea sta-bilitå, existå o înrudire declaratå, mai apropiatå de råz-boiul civil çi de revoluÆie decît de ajustårile consensualeale instituÆiilor, care, pentru textul nostru, se plaseazåsub semnul creçterii çi progresului gradual în interiorulaceloraçi definiÆii. „Cea de-a unsprezecea (sc. metastasis)a urmat dupå întoarcerea oamenilor din Phyle çi dinPireu; çi pornind de la ea s-a ajuns la regimul prezent,acumulîndu-se din ce în ce mai multå putere în beneficiulmajoritåÆii“ (aph’es diagegenetai mechri tes nyn, aeiprosepilambanousa toi plethei ten exousian)9; miçcareaprogresivå a reformelor în interiorul unui stadiu inau-gurat prin metastasis este foarte evidentå. Fie cå sîntsîngeroase sau „de catifea“, despre revoluÆii vorbeçte Con-stituÆia atenienilor, pe care am putea-o citi ca pe o istoriea loviturilor de stat din trecutul cetåÆii Atenei.

În aceastå perspectivå, trebuie remarcat contrastulîntre partea istoricå din Athenaion politeia, presåratåabundent cu precizåri cronologice, çi partea „descrip-

399


i pre-istorie, în timpul ideal al întemeierii. Amnistia din403 nu oferå înså nici o compensaÆie simbolicå, nuînsceneazå moartea çi reînvierea cetåÆii, ci çterge doar dinmemoria colectivå episodul sîngeros al tiraniei. Aceaståamputare formalå a trecutului apropiat laså conçtiinÆacolectivå încårcatå de miasma, de o impuritate indelebilå,çi care se traduce în conformism, în crispare çi în agre-sivitate, cåutîndu-çi refugiul într-o epurare a întreguluitrecut de tot ce ar fi putut reprezenta contradicÆie: deunde çi obsesia unei istorii aproape oficiale çi apologetice,frecvenÆa referirilor la patrios politeia– proiecÆie paseiståa unei alcåtuiri ideale a cetåÆii – ca çi recursul la utopie,fie ea comicå, la Aristofan, sau filozoficå, la Platon.

Regresia pe care restauraÆia o refuza se proiecteazåîn imaginarul colectiv, çi Adunarea femeilor, de pildå,pune în scenå „singurul regim politic încå neexperi-mentat de atenieni“, puterea femeilor. Aceastå farsåpoate fi cititå çi ca o inversie iniÆiaticå de roluri, ca oîntoarcere la valorile originare, cu conotaÆii feminine, alesolidaritåÆii unei communitascare evacueazå politicul:cetatea imaginarå pe care femeile o voteazå este solidaråfiindcå toÆi cetåÆenii sunt egali çi se aflå în subzistenÆåcomunå, primind de la colectivitate tot ce le trebuie, caîntr-un soi de pays de Cocagne, într-o polismaternå çialimentarå care proiecteazå în utopie restauraÆia egali-tåÆii politice çi premerge, în registru comic, utopiileplatonice çi elenistice.

Så ne amintim cå, în mitul de fondare a cetåÆii Atena,atunci cînd locuitorii Aticii sunt puçi în faÆa opÆiuniiîntre darul lui Poseidon çi cel al zeiÆei eponime, prefe-rinÆa pentru måslinul hrånitor al Atenei este hotårîtå defemei, împotriva bårbaÆilor care ar fi preferat armåsarulfurtunos al lui Poseidon. Aça încît primul gest al cetåÆiicare çi-a cåpåtat identitatea este excluderea femeilor, cupacifismul lor cu tot, din corpul civic. Comedia lui Aris-tofan råstoarnå în joacå aceastå primå definire exclusivmasculinå, ca un substitut de regresie în lumea pre-

392

ZOE PETRE

politicå a oikos-ului. Dar, spre deosebire de ipoteticapurificare dictatå de Epimenide, întoarcerea la originipropuså de Aristofan este doar o glumå, nu un ritualcomun al cetåÆii, çi forÆa ei catarcticå e pe cît de imi-tativå, pe atît de limitatå.

Comedia evoca în subtext perioada violentå a råz-boiului civil, timp în care Praxagora pretinde cå ar filocuit chiar pe Pnyx, dobîndind astfel iscusinÆa politicåpe care o aplicå apoi în conducerea Atenei feminine.Decåderea spaÆiului politic prin excelenÆå al cetåÆii demo-cratice, anulat, în vremea tiranilor, pînå la a putea servidrept spaÆiu de locuire familialå, trimite la prevalenÆavalorilor private încarnate de oikosasupra celor publice,proprii universului masculin çi ierarhic al cetåÆii.

Råmîne totuçi de remarcat extrema discreÆie a alu-ziilor çi respectul neobiçnuit al lui Aristofan faÆå deobligaÆiile ce decurg din amnistie. Evaziunea în utopiemårturiseçte, desigur, çi descurajarea poetului în faÆadezastrelor la care a asistat; ea nu e mai puÆin çi odovadå de prudenÆå din partea autorului, care nu seîncumetå så-i irite pe atenieni în atmosfera mai degrabåîncordatå çi ostilå din primii ani de dupå restauraÆie. Laurma urmei, cine putea çti atunci cå procesul luiSocrate avea så fie ultimul dintre procesele de opinie aleepocii? Dacå çi Lysias, a cårui fidelitate faÆå de demo-craÆie fusese probatå de atîtea primejdii çi sacrificii,simÆea nevoia så adreseze cît putea de frecvent elogii nuo datå excesive democraÆilor „pur-sînge“, se vede treabacå predispoziÆia atenienilor de a suporta ironia çi criticilenu era prea evidentå pentru nimeni, çi cå Aristofanparticipa, de fapt, la prudenÆa tuturor celor a cårorsoartå depindea de audienÆå, fie ei oratori, oameni poli-tici sau autori de teatru.

Cum va fi sunat oare Oidipodialui Meletos, repre-zentatå în primåvara lui 399, cu puÆin timp înainte caautorul acestei trilogii så devinå personajul unei dramecu mult mai celebre – condamnarea çi moartea lui

393


limbaj ale tragediei în materie de amfibologie pentru aråsturna sensul comun al cuvintelor çi al ideilor.

Teatrul nu încetase så punå în scenå, de-a lungulîntregului secol al V-lea, deconstrucÆia vocii auctorialeîn meandre çi relativizåri care traduc în limbaj insesi-zabilul pe care Dionysos îl semnificå în imaginarul reli-gios. Sofistica transferå în discurs çi oferå o primåconceptualizare a acestei analize critice, Euripide „sofis-tul“ fiind sinteza acestor demersuri, la capåtul cåroravocea criticå a individului rostind „discursuri duble“,dissoi logoi, çi argumente „care dårîmå“, kataballontes, caîn titlul operei lui Protagoras, clatinå toate adevårurilemoçtenite ale tradiÆiei. În felul lui, Socrate nu pune maipuÆin sub semnul întrebårii întreg sistemul de reprezen-tåri pe care se întemeia conçtiinÆa colectivå a atenienilor.Anamneza socraticå este condamnatå în numele „uitårii“colective çi al comemorårii oficiale, care instituie primatulvocii auctoriale a cetåÆii, emitent de certitudini, asupravocilor individuale, cu atît mai inconfortabile cu cît punîn joc rupturile çi echivocul unui joc cu cuvintele.

Sfîrçitul veacului, cu convulsiile sale dramatice,ajunge la o explicitå identificare a acestui proces des-tructurant, perceput ca o subversie a valorilor tradi-Æionale çi a conçtiinÆei civice, drept cauzå a crizei Atenei.Aceastå percepÆie se grefeazå pe un proces convergentde valorizare a scrisului faÆå de oral, a cårui formåspecificå este o nouå raportare la textul scris çi, maiales, la cel gravat în piatrå: aça cum a aråtat-o cerce-tarea recentå a lui Jesper Svenbro17, trecerea generalizatåde la cititul cu voce tare la cititul în gînd al textelor seînsoÆeçte de o mutaÆie semioticå, în care formulareainscripÆiilor devine impersonalå chiar în cazul celorprivate; or, inscripÆiile publice çi mai cu seamå decreteleadunårii poporului, aveau dintru început aceastå cali-tate – de unde çi saltul în evaluarea acestora, invocatetot mai frecvent tocmai ca depozitare ale unei vociauctoriale lipsite de echivoc, obiective çi imperative prin

389


Memoria dezbinatå:versiuni çi utilizåri ale trecutului înepoca atidografilor

A doua zi dupå înfrîngerea de la Cheroneea,poporul atenian, temîndu-se pentru soarta sa, vota, lapropunerea lui Eucrates, un decret-lege care lua måsu-rile cele mai urgente pentru apårarea democraÆiei. Iatåtextul acestui document celebru1: „Fie prielnicå soartapoporului atenian; nomoteÆii så gåseascå cu cale ca, dacåcineva se revoltå împotriva poporului pentru (a instaura)tirania, dacå e pårtaç (la instaurarea) tiraniei, dacå di-zolvå adunarea poporului2 atenianå sau democraÆia dela Atena, cel care-l va ucide pe acela care va acÆiona astfelnu va fi impur; pe de altå parte, så nu fie permis niciunuia dintre membrii consiliului Areopagului, în cazul încare demos-ul atenian sau democraÆia la Atena ar fidizolvate, så urce pe Areopag, så participe la întrunireaconsiliului sau så delibereze, fie çi numai asupra uneisingure chestiuni; dacå vreunul dintre membrii Areopa-gului, dupå dizolvarea demos-ului atenian sau a demo-craÆiei la Atena, urcå pe Areopag sau participå la întru-nirea acestui consiliu sau delibereazå asupra oricåreichestiuni, så fie lovit de atimie, el çi urmaçii såi, averea sava fi confiscatå iar a zecea parte (va aparÆine) zeiÆei...“

Acest text a fost, pe bunå dreptate, pus în legåturåcu decretul lui Demophantos3, care, imediat dupåînfrîngerea oligarhilor din anul 411, trågînd concluziileasupra riscurilor de subversie, legaliza asasinarea oricåruitiran potenÆial. Dar, dacå comparåm decretul lui Eucra-tes cu cel din 410, putem vedea bine cå ele nu au exactacelaçi referent. Decretul lui Demophantos se raporteazå

396

atotputernic, rîsul, Æîçnind, irepresibil, din absenÆa uneivoci auctoriale clar identificabile çi din construcÆiasavantå a unui ameÆitor vîrtej al sensurilor, dintr-un felde fuite en abîmea måçtilor, parodiilor çi deghizårilorsuccesive: Dionysos deghizat în Heracles, dar prefåcîn-du-se a fi propriul såu sclav, çi låsîndu-ne så înÆelegemcå e de fapt un actor, adicå însuçi autorul piesei, careînså çi-a prezentat sub pseudonim comedia (aça neinformeazå erudiÆii antici) çi, oricum, vorbeçte, rînd perînd sau deodatå, cînd ca Eschil, cînd ca Euripide.

Încå în Oresteleacestuia din urmå, incertitudiniledramatice asupra identitåÆii eroului çi a sensului trage-diei reprezentau chiar mecanismul interior al piesei.Oreste råtåceçte într-un univers lipsit de autoritateunivocå, sfîçiat între comandamente contradictorii çiincompatibile, fårå a putea alege în vreun fel între aces-tea, çi împrumutînd, labil çi haotic, måçti succesive, unamai nepotrivitå çi mai factice decît cealaltå. Incerti-tudinile tragice devin înså, la Aristofan, substanÆå acomediei, dar capåtå dimensiunea unei traume colectiveîn contextul råsturnårilor violente de valori, de instituÆiiçi de certitudini de la sfîrçitul secolului al V-lea, cînd sesucced, în råstimpul unui an doar, distrugerea floteiateniene, asediul cetåÆii çi capitularea prin înfometare,ocupaÆia spartanå çi asasinatele „celor treizeci“, råzboiulcivil çi restauraÆia. O comunitate adînc rånitå, nåucitå detorentul de nenorociri decurgînd una din cealaltå, zdrun-cinatå în chiar temelia identitåÆii sale, nu mai suportå„aerul tare“ al teatrului civic, aça cum îl cunoscuse epocaanterioarå, refugiindu-se deopotrivå în uitarea amnistieiçi în comemorarea anesteziantå a auto-glorificårii.

Orice restauraÆie este, prin definiÆie chiar, o instru-mentalizare a memoriei colective çi un spectacol, maimult sau mai puÆin controlat, al regresiei în trecut.Riturile de „reîntemeiere“ pe care tradiÆia le atribuia luiEpimenide puneau în scenå, aça cum am încercat sådemonstrez în altå parte, o întoarcere a cetåÆii în propria-

391


394

ZOE PETRE

Socrate? Paradoxul prin care restauraÆia democraticå seîntemeia pe condamnarea liberei exprimåri a opinieiråmîne un subiect etern de meditaÆie pentru orice demo-craÆie. Pentru Herodot, cum çtim cu toÆii, isegoria, dreptulabsolut al cetåÆeanului de a-çi spune pårerea, era însåçiesenÆa democraÆiei. RestauraÆia este aduså så cauteinstituirea unei voci unice a cetåÆii de împrejurårile careexacerbaserå conflictul între majoritate çi diferite mino-ritåÆi: tirani, sofiçti, democraÆi activi, autori de dramesau filozofi. Condamnarea lui Socrate reediteazå, în regis-tru instituÆionalizat, lapidarea lui Esop: vocea criticåindividualå, constitutivå pentru însåçi civilizaÆia care ointerzice, este reduså la tåcere în numele unei vocicolective omogene çi al unui consens a cårui confortabilåaparenÆå genereazå formalism, surde nemulÆumiri çimediocritate unanim consimÆitå. Nici o mårturie nu nespune ceva despre calitatea tragediilor lui Meletos, açaîncît nimic nu ne poate împiedica så le bånuim de con-formism, de banalitate – çi de un enorm plictis.

Note

1. P. Vidal-Naquet, La guerre tragique, dans Athènes, autemps de Périclès, Paris, 1961.

2. F.M. Cornford, Thucydides Mythistoricus, Oxford, 1938. 3. A., Eum., v. 723, cf. Arist., Ath., 35, 1.4. Cf. Isocrate, Contra lui Lochites.5. Xen., Hell. 2, 3, 19.6. M.I. Finley.7. Zoe Petre, „The End of Stasis: Ancient and Modern“, în

Nouvelles études d’histoire, 9. Publiées à l’occasion duXVIIIeCongrès International des Sciences Historiques.Montréal 1995, Bucureçti, 1995, pp. 7-24.

8. Zoe Petre, Polarisation sociale et intégration politiquedans la culture grecque, „Annales de l’Université deBucarest“, Série Histioire, 34, 1985, 15-20.

9. Nicole Loraux, L’Invention d’Athènes, Histoire de l’oraisonfunèbre dans la cité classique, Paris – La Haye, 1981.

10. Oliver Taplin, Comic Angels, Oxford, 1992.

impersonalitatea pe care, în sensul cel mai propriu altermenului, aceste texte o afiçeazå.

Cetatea îçi arogå astfel un limbaj oficial, cåruia îiråspunde o scriere oficialå çi oficializatå. Teatrul nu maieste, în aceste condiÆii, vectorul unei dezbateri esenÆialepentru polis. Discursul subtil al tragediilor lui Euripidee transferat integral în zona oblicitåÆii, a iscusinÆei înçe-låtoare çi ludice, Eschil e simplificat ca autor al unorvorbe masive çi stranii, Sofocle e evacuat prin idealizare:ambiguitatea tragicå face loc unei pretenÆii de claritateriguroaså pe care scrisul o materializeazå pentru a dura.Concursurile de tragedie continuå, dar sensul lor nu maie acelaçi, iar reluarea obligatorie a dramelor din secolulprecedent se apropie mai mult de comemorare decît dedimensiunea originarå a spectacolului tragic. Între de-mersul lui Platon, care exileazå discursul poetic fiindcåîi percepe încå substanÆa subversivå, çi cel aristotelic,care normalizeazå entuziasmul în metatext, opoziÆia edeparte de a fi absolutå.

Mårturia Broaçtelor lui Aristofan18 este, cred, capi-talå pentru a înÆelege distanÆarea generaÆiei care a tråitsfîrçitul råzboiului peloponesiac de drama aticå a seco-lului al V-lea. Dincolo de extraordinara capacitate ludicåa acestui metatext de geniu al întregului teatru care îlprecede, tragic çi comic deopotrivå, douå componenteesenÆiale ale subtextului comediei mi se par deosebit derelevante în discuÆia de faÆå. Mai întîi, faptul cå joculparodic este împins pînå la ultima lui limitå, care puneîn scenå însåçi evacuarea de sens a tragediei, reduså lao purå sonoritate parodicå atunci cînd Euripide emiteonomatopee „eschileene“, ori cînd Eschil scoate suneteÆiuitoare çi fårå sens pentru a-l imita pe mai tînårul såurival. Dezghiocatå, tehnica de compunere a versuluitragic devine un vehicul gol de sens, un mecanism auto-suficient çi ridicol. Acesta este modul esenÆial în careAristofan pune în scenå fårîmiÆarea semnificaÆiilor çividul de autoritate în interiorul cåruia se instaleazå,

390


11. Les origines de la tragédie (1962), reluat în J.-P. Vernant çiPierre Vidal-Naquet, Mythe et tragédie en Grèce Ancienne,Paris, 1974, p. 23-30.

12 W. Stanford, Ambiguity in Greek Tragedy, Oxford, 1951.13. Zoe Petre, Le décret des Suppliantes d’Eschyle, „Studii

Clasice“ 24, 1986, 25-32.14. Th. 6.15. Marcel Detienne, L’Invention de la mythologie, Paris, 1986.16. Stefano Jedrkiewicz, Sapere e paradosso nell’Antichità.

Esopo e la favola, Roma, 1989, 108-156.17. Jesper Svenbro, Phrasikleia. Anthropologie de la lecture en

Grèce ancienne, Paris, 1988.18. Despre Broaçtele lui Aristofan çi sfîrçitul tragediei v. Zoe

Petre, „Le haut, le bas et la cité comique. La katabase desGrenouilles“. PALLAS 38, 1992, 278-285.

instaurarea regimului oligarhic din 41125, çi care mar-cheazå astfel curgerea timpului politic începînd de la cifradiscordiei.

Aceastå alegere dominå concepÆia de ansamblu a tex-tului, poate çi pe cea a seriei din care ConstituÆia ate-nienilorfåcea parte, çi unde paradigma stårii prezente ainstituÆiilor çi a legilor era gînditå în densitatea råstur-nårilor succesive care, în timp, s-au apropiat sau, dim-potrivå, au trådat esenÆa lor: prin urmare, evenimenteleacestei istorii precise çi nu toatå istoria cetåÆii trebuieancorate într-un timp måsurat cu precizie, malista. Rezul-tatul acestor opÆiuni este totuçi o naraÆiune în care timpulnu este, de fapt, decît un timp al înfruntårilor, al dezor-dinii çi al stårii de stasis. În aceastå înlånÆuire, cu cît neapropiem de episoadele violente, cu atît creçte grija pentruprecizia cronologicå: „Consiliul din anul lui Callias (411) afost dizolvat înainte de expirarea mandatului såu, pe 14Thargelion, çi cei Patru Sute au intrat în funcÆie pe 22,deçi Consiliul desemnat prin tragere la sorÆi ar fi trebuitså intre în funcÆie în ziua de 14 Skirophorion“26. Alter-nanÆa, chiar contrastul, între epocile de calm, måsuratedoar ca duratå – intervaluri, perioade de rågaz între douåpuncte de rupturå – çi datele precise: an, anotimp, lunå,uneori chiar zi, care fac evenimentele så se succeadå rapidîn timpul revoluÆiilor (metastaseis), conferå råsturnårilorsuccesive un caracter dramatic care nu este un simpluartificiu stilistic, ci çi, çi mai ales, dovada cå trama diacro-nicå a textului nu este mai puÆin construitå decît para-digma cu care este ea contrastatå.

ConstituÆia atenieniloreste fårå îndoialå moçteni-toarea atidografilor çi a tradiÆiei care-i precedå direct:dar acest lucru este adevårat, aça cum am våzut deja,mai curînd la nivelul informaÆiei decît la acela a gîndiriide ansamblu. Fiindcå, chiar dacå seria de metabolaienumerate în secÆiunea „istoricå“ conÆine argumente,deseori chiar pseudo-constituÆii inventate de polemicapoliticå a secolului al IV-lea, utilizårile trecutului în

404

ZOE PETRE

starea de stasisîntr-o serie riguros måsuratå – aplati-zînd-o oarecum, pentru cå aceastå „a patra dimensiune“a faptelor se substituie densitåÆii lor çi eclipseazåviolenÆa lor indicibilå.

Înserierea cronologicå a loviturilor de stat din trecuteste echivalentul succesiunii temporale a confruntårilorviitoare pe care rotaÆia sarcinilor o impune diferitelorfacÆiuni din cetate, çi permite gestionarea conceptualå aconflictelor, dupå cum seria temporalå a magistraturilor,måsurå çi numår pentru timpul cetåÆii, îi permiteaacesteia så administreze natura conflictualå a politiculuiînscriindu-l într-un timp riguros måsurat: diviziuniletimpului îçi asumå astfel diviziunile cetåÆii înseçi.

S-a scris deseori, çi cu dreptate, cå civilizaÆia greacåare aceastå particularitate de a aråta tot ceea ce într-osocietate constituie o problemå, çi de aceea probabilgrecii au inventat atît teatrul, cît çi democraÆia çi dialec-tica. Aceastå virtute – cu care discursul grec el însuçi semîndreçte atît de des – de a aråta la lumina zilei ceea cealÆii ascund în secretul palatelor – se regåseçte în istoriafracturilor din trecutul cetåÆii, acest joc de abstracÆiunicare preia çtafeta çi se substituie spectacolului Eriniilor.A spune – sau, mai curînd, a scrie, a descrie – timpulrupturilor: etalîndu-çi epifaniile în succesiunea sintag-maticå a istoriei, råzboiul civil, înscris în timpul cetåÆii,devine în sfîrçit un concept.

Note

1. Textul a fost publicat de cåtre B.D. Meritt,„Law againstTyranny“, Hesperia21, 1952, 355-359.

2. ton demon... katalysei: poate avea çi sensul de dizolvarea puterii poporului, dar cred cå semnificaÆia e mai tehnicå,de dizolvare a (adunårii) poporului: demosare, în toateinscripÆiile ateniene, sensul de „adunare a tuturor cetåÆe-nilor“, faÆå de ecclesia, care înseamnå întrunire a adunåriipoporului; cf. edoxe tei boulei kai toi demoi.

413


Aceste alegeri succesive sînt cele care instaureazå ocezurå între prezentul atemporal al descrierii çi timpultrecutului. Nici acest timp nu este uniform. Partea isto-ricå din ConstituÆia atenienilor nu este o istorie crono-logicå a cetåÆii ateniene, iar cronologia nu reprezintåtrama ei continuå, ci serveçte doar la måsurarea strictåa råsturnårilor. Nu existå decît douå evenimente non-instituÆionale a cåror datå arhonticå så fie precizatå înConstituÆie: anul båtåliei de la Marathon13 çi acela alînceputului råzboiului peloponesiac, care, indirect, oferåçi data båtåliei de la Salamina14. Båtålia de la insuleleArginuse, precum çi înfrîngerea finalå de la Aigos Pota-mos15 nu intrå în aceeaçi categorie, pentru cå ele seînscriu în seria de preliminarii ale tiraniei celor Treizeci,çi deci în suita de råsturnåri constituÆionale care facobiectul acestei secÆiuni a tratatului. Aceste råsturnårisînt, în schimb, evenimentele care participå la timpulcomensurabil: „(Solon) a plecat atunci cînd tulburårilepolitice mai durau încå; apoi partidele au råmas liniçtitetimp de patru ani; în cel de-al cincilea an care a urmatdupå arhontatul lui Solon, nu a mai fost numit unarhonte din cauza råzboiului civil; çi din nou, dupå încåcinci ani, din acelaçi motiv. Apoi, dupå acelaçi interval,Damasias, ales arhonte, a råmas în funcÆie timp de doiani çi douå luni...“16. „Pisistratizii... çi-au luat bunurileîn cinci zile çi au redat Acropola atenienilor sub arhon-tatul lui Harpaktides. Ei exercitaserå tirania timp deexact çaptesprezece ani dupå moartea tatålui lor, deci întotal patruzeci çi nouå de ani, numårîndu-i çi pe aceiaîn care tatål lor exercitase puterea.“17

Chiar faÆå de referentul aparent cel mai neutru –calendarul oficial al cetåÆii, pe care ConstituÆia îl utili-zeazå ori de cîte ori poate så atribuie o datå arhonticåpreciså evenimentelor – fidelitatea textului nu este decîtaparentå. Prin alunecåri succesive, data arhonticå îçipierde calitatea sa de måsurå a timpului pentru a devenisemn al schimbårii: aça se întîmplå pentru arhontatul

401


416

ZOE PETRE

28. Nicole Loraux, Invention, loc. cit.; eadem, Les enfantsd’Athéna. Idées athéniennes sur la citoyenneté et la divisiondes sexes, Paris, 1981.

29. Froma I. Zeitlin, Thebes: Theater of Self and Society inAthenian Drama, în J.J. Winkler çi Froma I. Zeitlin (ed.),Nothing to do with Dionysos? Athenian drama in its socialcontext, Princeton, 1990, pp. 130-167.

30. Cf. Zoe Petre, „Polarisation sociale et intégration politiquedans la culture grecque“, Analele Univ. Buc. – Istorie 34,1985, pp. 15-20.

31. „Scandalul lui Hippolit“ a fost studiat în detaliu de cåtreR. Goosens, Euripide et Athènes, Bruxelles 1962, pp. 133-188, cu ansamblul izvoarelor çi bibliografia.

32. Cf. Sen., ep. 115, 5.33. Cf. argumentul celei de-a doua tragedii Hippolit: „repre-

zentatå în anul lui Epaimenides (428); Euripide a fostprimul, Iophon al doilea çi Ion al treilea.“

34. Zoe Petre, „The End of Stasis: Ancient and Modern“, înNouvelles études d’histoire, 9. Publiées à l’occasion duXVIIIe Congrès International des Sciences Historiques.Montréal 1995, Bucureçti, 1995, pp. 13-24; vezi çi eadem,Teatru çi restauraÆie, în acest volum.

35. Vorsokr.7, fr. 1.36. Cf. Plu., Phoc. 27, 3.37. Cf. M.I. Finley, op. cit.38. Studiul lui Nicole Loraux, „L’oubli dans la cité“, Le temps

de la réflexion 1, 1980, pp. 213-242, råmîne capital pentruaceastå problemå.

39. Vezi çi Zoe Petre, „The End of Stasis: Ancient and Modern“,în Nouvelles études d’histoire, 9. Publiées à l’occasion duXVIIIe Congrès International des Sciences Historiques.Montréal, 1995, Bucureçti, 1995, pp. 13-24.

40. Vezi çi observaÆiile lui P.J. Rhodes, op. cit., ad loc. çi ale luiP. Krentz, The Thirty at Athens, Ithaca-Londra, 1982; cf. çiA. Natalicchio, Atene e la crisi della democrazia, Bari, 1996.

41. Vezi Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène; J.L. Durand, „For-mules attiques du fonder“, în M. Detienne (ed.), Tracés defondation, Paris, 1988, pp. 271-287; cf. comentariile mele,op. cit.

42. Vezi Nicole Loraux, „La majorité, le tout et la moitié. Surl’arithmetique athénienne du vote“, Le genre humain 22,

trezesc din somn oamenii care, cum spune povestea, auadormit la Sardes alåturi de eroi: ei leagå într-adevårmomentul de dinainte cu cel de dupå çi fac din ele unulsingur, çtergînd intervalul (metaxy) pentru cå el este lipsitde senzaÆie“22. „Este evident cå timpul este numår al miç-cårii în funcÆie de anterior-posterior, çi este continuu,pentru cå aparÆine unui continuum.“23

Aceastå percepÆie divergentå era, de altfel, o compo-nentå implicitå a tragediei, cu catastrofele sale bruçte,care înfåÆiçau cum timpul zeilor çi timpul oamenilor, laînceput separate, se reunesc24; dupå cum ea era çi unelement esenÆial în limbajul vizual al artei greceçti, înfå-Æiçînd nu o înlånÆuire narativå çi continuå, ci momentulcrucial, deseori numai momentul înfruntårii, decupat,izolat de fluxul sintagmatic; acest mod particular de a nuprezenta niciodatå ceea ce este înainte çi ceea ce estedupå nodul dramatic al acÆiunii, acest decupaj puternicçi savant conferå esteticii epocii clasice extraordinara sadensitate. În aceçti termeni ne-am putea reprezenta textulConstituÆiei atenienilorca pe o succesiune de metope careconduc cititorul spre frontonul din partea a doua.

Desigur, istoria çi-a luat mereu punctul de plecaremai curînd din discontinuitate decît din calmul plat alcotidianului, dar discontinuitatea care punea problemeera în primul rînd cea a råzboiului. Vremea råzboaielormedice, cu precedentele sale uneori foarte îndepårtate,este aceea care devine, pentru Herodot, timp al istoriei;înfruntarea dintre Atena çi Sparta este cea care decu-peazå timpul lui Tucidide çi doar în urmele låsate deacest råzboi se dezvåluie conflictele interne ale cetåÆii.Dimpotrivå, autonomia înfruntårilor dintr-o cetate divi-zatå scandeazå timpul ConstituÆiei atenienilor, çi aceastådivizare devine obiect al istoriei çi substanÆå comen-surabilå. Chiar pentecontaetia lui Tucidide, acea epocåde dezvoltare a Atenei de dinaintea confruntårii cu rivalasa, dispare, fiind înlocuitå cu cei exact, malista,o sutå deani care separå råsturnarea tiraniei Pisistratizilor de

403


3. And. 1, 96-98; pentru compararea celor douå texte, veziM.T. Ostwald, „The Athenian Legislation against Tyrannyand Subversion“, TAPhA 86, 1955, p. 86; Claude Mossé,„À propos de la loi d’Eucrates sur la tyrannie, Eirene7,1970, p. 71 çi urm.

4. Cf. Isoc., Areop.7, 10 çi urm. çi passim.5. Ath.23, 1 çi urm., pretinde, ca çi Isocrate, cå atenienii

acceptaserå de bunå voie autoritatea incontestabilå aAreopagului; Politicalui Aristotel (1304 a 20 çi urm.) estemai ambiguå, mai ales în contextul celorlalte metabolai,uneori violente, evocate în aceeaçi serie.

6. Dintr-o bibliografie abundentå citåm, în afarå de carteafundamentalå a lui F. Jacoby,Atthis, Oxford 1949, mo-nografia lui A. Fuks, The Ancestral Constitution, Londra,1953; S. Cecchini, Patrios politeia: un tentativo propagan-distico durante la guerra del Peloponneso, Torino, 1969,precum çi studiile lui E. Ruschenbusch, „Patrios politeia:Theseus, Drakon, Solon und Kleisthenes im Publizistikund Geschichtsschreibung des 5. und 4. Jhdt. v. Chr.“,Historia7, 1958, pp. 398-424, çi, mai ales, M.I. Finley,„The Ancestral Constitution“(1971), în idem, The Use andAbuse of History, Londra, 1975, pp. 34-59.

7. Loraux, Invention, p. 326; cf. çi Zoe Petre, „The End ofStasis: Ancient and Modern“, în Nouvelles études d’his-toire, 9. Publiées à l’occasion du XVIIIeCongrès Interna-tional des Sciences Historiques. Montréal 1995, Bucureçti,1995, pp. 13-24.

8. În ce må priveçte, nu sînt convinså cå nu este vorbadespre o operå a Stagiritului. Totuçi, cum problema pater-nitåÆii tratatului nu afecteazå în nici un fel argumentelecare vor urma, am considerat inutil så må pronunÆ într-unfel sau altul çi am citat peste tot ConstituÆiafårå numeleautorului.

9. Ath.41, 2.10. Acest contrast nu cred totuçi cå justificå ipoteza radicalå

a lui D. Whitehead, 1-41, 42-69: a Tale of Two Politeiai, înM. Piérart (ed.), Aristote et Athènes, Paris, 1993, pp. 25-38,care se gîndeçte la doi autori diferiÆi.

11. Ath. 41, 1.

414

ZOE PETRE

lui Damasias, la începutul epocii tiranilor; la fel, chiardacå într-o manierå implicitå, pentru anul celor Treizeciçi al restauraÆiei care i-a urmat, pentru cå aceste reformesînt datate nu cu anul arhontatului lui Euclid, aça cumne-am fi açteptat, ci într-un „an al lui Pythodoros“prelungit nepermis de mult18. Trama cronologicå deansamblu utilizatå de Athenaion politeia devine astfelasemenea unui revers al calendarului politic al Atenei:de o parte, succesiunea constantå a arhonÆilor çi prita-nilor, care måsura timpul uniform al continuitåÆii çi albunei funcÆionåri a cetåÆii, de cealaltå, un timp al fractu-rilor, pe care çi-l asumå reconstituirea celor unsprezecemetastaseis din ConstituÆia atenienilor.

Textul ConstituÆiei se înscrie – cum prea bine se çtieîncepînd cu Atthis a lui Jacoby – într-o polemicå între hoton demotikon logon çi altå (sau alte)19 construcÆie atrecutului Atenei. Dar faptul esenÆial, de a situa para-digma în prezent, în contrast cu metastaseis din trecut,este un mod de a intra într-o altå polemicå, mai profundå,cu utilizårile istoriei în discursul politic al timpului såu.Deja la Herodot, timpul riguros måsurat al preoÆiloregipteni era o armå polemicå împotriva lui Hecateu çi agenealogiilor sale20; aceastå lecÆie a fost asimilatå çi,pornind de aici, amplificatå la ansamblul istoriei ateniene,unde un timp riguros înscris în intervaluri comensurabileçi måsurate cum se cuvine – çaptesprezece ani, patruzeciçi nouå, exact o sutå de ani, malista21 – Æese o tramåcronologicå discontinuå care nu-çi însuçeçte decît golurileçi fracturile trecutului.

Så fie vorba oare doar despre un efect natural alpercepÆiei umane asupra timpului în aceastå distribuÆieasimetricå între duratå çi eveniment? Este ceea ce spuncapitolele din Fizica lui Aristotel al cåror obiect estetimpul: „Timpul nu existå totuçi fårå schimbare (meta-bole); într-adevår, atunci cînd nu apar schimbåri îngîndirea (dianoia) noastrå, nu ni se pare cå timpul atrecut; este aceeaçi senzaÆie pe care o au atunci cînd se

402

ZOE PETRE

12. Vezi definiÆiile momentului çi ale timpului în miçcare încartea a 4-a din Fizica lui Aristotel (4, 10, 218 a-220 a);cf. infra, p. çi nota 22.

13. Ath. 22, 3 – „sub arhontatul lui Phainippos“.14. Ibid. 27, 2 – „în cel de-al patruzeci çi nouålea an care a

urmat dupå båtålia de la Salamina, sub arhontatul luiPythodoros“.

15. Ibid., 34, 1 et 2.16. Ibid., 13, 1 et 2.17. Ibid., 19, 6.18. Cf. ibid., 39, 1: „înÆelegerea s-a fåcut sub arhontatul lui

Euclid“ çi 41, 1: „atunci, sub arhontatul lui Pythodoros,poporul devenit ståpîn peste treburile publice, a instauratconstituÆia care existå çi acum...“; lunga discuÆie tehnicåde la P.J. Rhodes, A Commentary of the Athenaion Politeia2,1993, ad loc., nu rezolvå cu adevårat aceastå problemåcare trebuie så fi provenit din amnistie çi din utilizarea detopoi proprii discursului asupra continuitåÆii; cf. 38, 4:„Rhinon çi colegii såi au primit elogiul pentru devota-mentul lor faÆå de democraÆie; çi, deçi intraserå în funcÆiisub oligarhie, au dat seama de activitatea lor în demo-craÆie.“

19. Ibid., 6, 3; cf. 9, 2; 18, 5; etc.20. P. Vidal-Naquet, „Temps des dieux et temps des hommes“

(1960), în idem, Le chasseur noir. Formes de pensée etformes de société en Grèce ancienne2, Paris, 1983, pp. 69-94.

21. malista: Ath. 19, 2; 19, 4; 25, 1. 22. Arist., Ph. 4, 11, 218 b 21-26. 23. Ibid., 220 a 24-26.(24. P. Vidal-Naquet, „OEdipe à Athènes“, în Sophocle, Tra-

gédies [Coll. Folio], Paris, 1973, p. 17.25. Ath. 32, 2.26. Ibid., 32, 1.27. La studiile citate supra, nota 1, trebuie adåugate K. Jost,

Das Beispiel und Vorbild der Vorfahren bei den attischenRedner und Geschichtsschreibern bis Demosthenes, Pader-born 1936, çi L. Pearson, „Historical Allusions in the AtticOrators“, CPh. 36, 1941, pp. 209-229; pentru „compro-misul din 581“ vezi L. Gernet, „Les dix archontes de 581“,RPh. 64, 1938, pp. 216-227.

415


la autoritatea diferitelor voci care vorbesc despre trecut,despre îndatoriri sau despre moralå. Din ce în ce maimult, vechile tradiÆii sînt golite de sensul ce le fusese datdintotdeauna; absenÆa unei voci auctoriale care, încurgerea dramei, så-çi poatå dovedi infailibilitatearåspunde unei anxietåÆi a spectatorilor pe care tragediao prelungeçte, într-o cåutare febrilå çi de cele mai multeori zadarnicå a unui adevår incontestabil care så poatåvindeca de îndoialå34.

Versiunile contradictorii ale trecutului cetåÆii seconfruntau totuçi, cu din ce în ce mai multå ardoare, înafara teatrului, în avanscena politicå. În 411 ca çi în 404,instaurarea regimurilor oligarhice se identificase cu o„întoarcere la originile“ constituÆiei Atenei. Aceastå explo-rare a trecutului din perspectiva råsturnårilor insti-tuÆionale echivala cu o expropriere a memoriei colectivede cåtre staseisaflate în conflict: unei patrios politeia„alcårei sens este înÆeles de toatå lumea“ a lui Trasyma-chos35, i se opune deja o patrios politeiaa discipoluluisåu Cleitophon, care crede cå o poate regåsi în vremea luiClistene, dar çi o altå tradiÆie, divergentå, cea a constitu-Æiilor cenzitare care, de la Oligarhii din 411 la Demetriosdin Phaleron36, trecînd prin încercårile de redefinirerestrictivå a cetåÆeniei din 404/3, fac din aceastå temåcenzitarå un instrument esenÆial pentru råsturnareademocraÆiei.

Tirania celor Treizeci çi restauraÆia democraticå din„anul lui Euclid“ sînt, în aceastå memorie explodatå, unpunct crucial: întreaga istorie a Atenei este de acumînainte gînditå în termenii unui „înainte“ çi ai unui„dupå“, çi orice explorare a trecutului recunoaçte aici orupturå esenÆialå37. Dar, dincolo chiar de aceastå ima-gine, împårtåçitå de toÆi atenienii, a unei istorii frînte îndouå, trebuie så imaginåm versiuni multiple çi diver-gente, chiar ireconciliabile, ale aceloraçi evenimente:într-adevår, putea oare så fie conciliatå interpretarea pecare „cei din Pireu“ o dådeau faptelor cu aceea a ate-

408

ZOE PETRE

nienilor care råmåseserå pe loc çi, mai departe, cu aceeaa exilaÆilor de la Eleusis? Putea oare versiunea Thera-menienilor så coincidå cu cea a partizanilor lui Trasibul,refuzînd uitarea pe care Archinos çi ai såi voiau så oimpunå? Amnistia, aceastå expresie legiferatå a voinÆeide a uita a atenienilor din anul 40338nu a reuçit, pînåla urmå, decît så învenineze aceste råni: Lysias nu tråise–nu putuse så tråiascå – aceeaçi istorie ca Agoratos sauca Eratostene39, iar trecutul lui Socrate era fårå îndoialåla fel de diferit de cel al lui Anytos, pe cît erau zeii såide cei ai tradiÆiei comune. Dacå regimul celor Treizeciçi restauraÆia care a urmat dupå înfrîngerea lui sînt atîtde bogate în versiuni ale aceloraçi evenimente în diferitetexte istorice40, aceasta se întîmplå tocmai pentru cåfiecare voia så dea propria versiune, propria cronologiechiar, så-l convingå pe cititor de faptul cå doar propriasa interpretare era conformå cu adevårul.

Or, de aici porneçte o crizå identitarå profundå, fiindcåpe ce cale se poate realiza o definiÆie colectivå a prezen-tului în afara oricårui trecut comun? Cetatea îçi gåsiseîntotdeauna coerenÆa într-un trecut împårtåçit: cum såvindeci rånile profunde ale înfrîngerii çi ale råzboiuluifratricid într-o cetate care nu mai are memorie? Atenieniimultiplicå, este adevårat, împrejurårile comemorative çibeÆia conformistå a unei idealizåri a trecutului, denunÆatede dialogul Menexenos, dar faliile din istoria lor explodatånu sînt astfel reparate, çi, dincolo de gestualitatea vidåçi de ritualurile acestei memorii oficiale, identitatea lorråmîne mai degrabå agresivå – mai degrabå anxioasådeci– decît reconfortatå.

Or, ConstituÆia atenienilorråspunde acestui conflictde identitåÆi istorice prin înserierea de metastaseissuccesive ale regimului politic atenian – adicå depåçind,prin intermediul timpului comensurabil çi al succe-siunii, aporiile unei memorii explodate. Aceastå serie seopreçte la restauraÆia lui Archinos çi, pentru a marcalimpede cå este vorba despre un sfîrçit, recapitularea

409


Athenaion politeia nu continuå aceastå tradiÆie. Textulreia dosarele într-o altå perspectivå, încercînd så dea, înfelul såu, un råspuns la problemele pe care le ridicaaceastå tradiÆie.

Pentru cå, dincolo de toate incertitudinile care sub-zistå în legåturå cu scrierile fragmentare, deseori chiaripotetice, din Atthides, totuçi måcar o certitudine sepoate desprinde: este vorba de cele mai multe ori despretexte aflate în polemicå unul faÆå de celålalt, fiecare invo-cînd trecuturi diferite în sprijinul tezelor lor, al identitåÆiilor proprii în raport cu predecesorii sau cu contempo-ranii care scriau despre acelaçi subiect, acela al anticeicetåÆi a Atenei. Pentru unii, Solon era acela care a înte-meiat adevårata democraÆie, pentru alÆii acesta eraDracon; vremea Areopagului çi a atotputerniciei sale arfi fost patrios politeia idealå pentru Isocrate, în timp ce altpublicist, råmas pentru totdeauna anonim, îçi îndreaptåîntreaga admiraÆie cåtre compromisul din 581, cuimaginarul såu decemvirat reprezentativ27.

Controverse între erudiÆi? S-ar fi putut poate credeaça ceva înainte de descoperirea decretului lui Eucratespe care l-am citat la începutul acestui studiu. În aceastådezbatere care angajeazå deplin oameni politici çi pu-bliciçti, ideologi çi oratori, istorici çi filozofi, nu este vorbaatît despre trecutul cetåÆii, cît despre trecuturi diver-gente, despre care se crede cå-çi aduc fiecare mesajul înprezentul Atenei. Or, aceste controverse nu se referå ladetalii, ci chiar la tradiÆia identitarå a Atenei çi la ceea cefusese odinioarå interpretarea comunå a trecutului cetåÆii,cu tot ceea ce aceastå interpretare putea så aducå pentrusolidaritatea çi coeziunea atenienilor.

Atunci cînd, în 446, atenienii aplaudau la lecturaInvestigaÆiilor lui Herodot çi îi ofereau, pentru a-çi mate-rializa admiraÆia, un premiu mai degrabå important çionoruri publice, ceea ce încoronau ei era de fapt proprialor versiune comunå a trecutului cetåÆii. Aceastå memorieîmpårtåçitå, ale cårei teme sînt extrase din relatarea lui

405


puterea çi i se supune: aceastå alternanÆå este valabilåatît pentru indivizi, cît çi pentru facÆiuni, care au mereusperanÆa de a cîçtiga mîine ceea ce au pierdut aståzi, dea exercita anul urmåtor o magistraturå care le-a scåpatanul acesta. De aceea, perturbarea acestor ritmuri devine,pentru ConstituÆia atenienilor, semnul cel mai clar alrupturii çi al înfruntårii, într-un timp care nu mai esteadministrat de cetate, ci de stasis – în acelaçi timp çifacÆiune, çi råzboi între facÆiuni.

Acest timp al rupturilor råmîne måsura anomiei:inserat într-o succesiune de evenimente asemånåtoare –prin esenÆa lor, care este aceea a mutaÆiei violente, dacånu prin sensul lor, care poate fi demotikoteros sau, dimpo-trivå, restrictiv în ceea ce priveçte democraÆia – timpulînfruntårilor, måsurat cum se cuvine, scapå totuçi condi-Æiei sale originare de haos, de plagå larg deschiså çi informåîn Æesåtura istoriei, çi devine în sfîrçit accesibilå gîndirii.

Trebuie så måsuråm, cred, tot ceea ce este extraor-dinar în aceastå anamnezå. Desigur, aceastå istorie aloviturilor de stat la Atena laså în afara textului o marecantitate de ne-spus, începînd cu delirul: acolo underåzboiul fratricid concentra – pentru Herodot ca çi pentrutragici, dar çi pentru imaginarul funerar al epigramelor44 –temele morÆii sîngeroase çi ale corpurilor mutilate, alesfidårii oricårei legi çi ale oricårei forme de pietate,descrierea clinicå çi rece din ConstituÆia atenienilor insta-ureazå ca efigie abstractå metastasis, aceastå mecanicåinstituÆionalå care face så se uite ceea ce era ireductibilîn violenÆa „împårÆirii urii, unde, în påmîntul udat dinplin de sîngele lor fratern“, combatanÆii råzboiuluiemphylios îçi dovedeau într-adevår calitatea lor dehomaimoi45. Cu acest preÆ, totuçi, istoria celor unspre-zece metastaseis pe care le suportase Atena în trecutulsåu exprimå deschis divizarea çi då råzboiului civil unstatut istoric çi epistemologic care-l îmblînzeçte, desigur,dar îl îmblînzeçte înfruntîndu-l, nu trecîndu-l subtåcere. Textul då seamå de timpul conflictelor nu scurt-circuitînd memoria colectivå, ci, dimpotrivå, înscriind

412

ZOE PETRE

neala transgresoare a unor tineri privilegiaÆi çi dispreÆullor faÆå de ceea ce este comun întregii cetåÆi sfideazåritualurile ancestrale, aceastå falie, în acelaçi timpculturalå çi politicå30, traverseazå, de altfel, linia careseparå din ce în ce mai mult civilizaÆia în mod tradiÆionaloralå cåreia, în generaÆiile precedente, îi aparÆinuserå,mai mult sau mai puÆin, toÆi atenienii, çi creçtereaprestigiului textului scris: imaginea aristofanescå a luiEuripide, vlåstar al sofiçtilor, petrecîndu-çi zilele çinopÆile ca un bolnav la umbra cårÆilor sale, este primulsemn, dar nu ultimul, al acestei ostilitåÆi a publiculuiatenian faÆå de o gîndire diferitå de cea care-i era proprie.

Faptul cå aceastå ostilitate avea o legåturå cu viziu-nea trecutului comun al cetåÆii ne este dovedit de istoriascandaloaså a tragediei Hippolitosa lui Euripide31. Nueste lipsit de importanÆå, cred, nici cå Sofocle nu a gåsitnecesar så suscite o polemicå directå pe tema iubirilorFedrei, çi nici cå Euripide însuçi, care sfida fårå ezitareopinia comunå32, s-a resemnat, tocmai în aceastå piesåcare punea sub semnul întrebårii o tradiÆie direct legatåde trecutul Atenei, så compunå, singura datå în carierasa, o a doua versiune mai puÆin scandaloaså decît prima.De bunå seamå, soÆia lui Tezeu trebuia så påstreze maimultå cuviinÆå în elanurile sale amoroase decît mamasa, îndepårtata Pasiphae. Bucuroçi de acest act decåinÆå, atenienii s-au gråbit så încununeze Hippolitulpurtåtor de cununi33. Circa zece ani mai tîrziu, în seriade drame patriotice ale lui Euripide, cetatea Atenei îçiregåseçte întreaga sa strålucire de loc exemplar, depatrie a unei democraÆii senine çi generoase, al cåreipårinte fondator, Tezeu, nu mai are nimic în comun cunefericitul tatå al lui Hippolit.

În ciuda acestei angajåri, pînå la urmå destul deconformiste, în curentul de gîndire care exalta fårårezerve trecutul Atenei, poate çi pentru a compensa unprezent incert, ceea ce teatrul lui Euripide ne face totuçiså simÆim din plin este o îndoialå neliniçtitoare cu privire

407


ciclului celor unsprezece råzboaie civile o separå departea descriptivå. Sintaxa ansamblului istoric construitde ConstituÆia atenienilordovedeçte, dupå pårerea mea,cå enumerarea celor unsprezece råsturnåri s-a fåcutinvers, çi cå aceastå serie de metabolaiprovine, mai multdecît din originile sale îndepårtate, din corolarul såu –vremea violenÆei celor Treizeci çi råsturnarea regimuluioligarhic, care continua så fie, în memoria atenienilor,paradigma neliniçtitoare a råzboiului civil în acÆiune.

Dacå aceastå operaÆiune face så alunece trecutul dela mit la raÆiune çi la istorie paradigmaticå, fåcînd såexplodeze, cu råcealå, vaga continuitate idealizatå avremurilor de odinioarå într-o succesiune de rupturi,aceasta se întîmplå pentru a regåsi, dincolo de acestefalii, identitatea conceptualå a unei cetåÆi care traver-seazå aceste conflicte. Asemenea acelui Corsicos care, înciuda sofiçtilor, råmîne el însuçi în esenÆa sa, chiar dacåmerge de la Liceu la Agora, cetatea aflatå în miçcareîntre cele unsprezece metastaseiscare-i scandeazå isto-ria este aceeaçi „ca subiect“, chiar dacå ea este diferitå„ca definiÆie“.

Starea de stasisa avut mereu relaÆii complexe cutimpul. Pentru a-i înÆelege violenÆa, trebuia întotdeaunaurcat în trecut, trebuia så adulmeci, aça cum o fåcuseCassandra la porÆile palatului Atrizilor, mirosul ståtut alsîngelui crimelor de altådatå. Aceastå boalå fatalå acetåÆii avea nevoie de o anamnezå pentru a putea fidiagnosticatå, çi Zeul din Delfi sau vreun purtåtor decuvînt muritor, vindecåtor sau profet, aveau grijå såcheme mereu o çtiinÆå infailibilå a trecutului çi a viito-rului pentru a-i exorciza demonii. Cei care, asemenea luiClistene – asemenea chiar lui Epimenide, cel puÆin înrelatarea edificatoare a posteritåÆii – voiau så sece izvorulnenorocirilor interne, trebuiau så procedeze la overitabilå re-întemeiere a cetåÆii, fåcînd-o så urce în timppentru a-çi regåsi originile, încå ferite de orice pîngårireprin conflicte fratricide41.

410

ZOE PETRE

Herodot, din Perçii lui Eschil sau din vreo altå tradiÆievenerabilå, funcÆioneazå ca punct de sprijin pentru iden-titatea lor colectivå: ploaia de sågeÆi de la Marathon,spada lui Aristogeiton ascunså într-un månunchi demirt, ispråvile lui Tezeu sau çiretlicurile lui Temistocle facparte din acest repertoriu constitutiv al unei viziunicomune asupra trecutului cetåÆii, din care fiecare cu-noaçte mai multe sau mai puÆine detalii, dar al cåruisens de ansamblu nu ridicå probleme. Corolarul acestuitrecut instituÆionalizat este, fårå îndoialå, instituireadiscursului funebru, cu practicile sale de discurs careevocå grandoarea – trecutå, prezentå, viitoare – a cetåÆiiexemplare. Aça cum Nicole Loraux a aråtat atît de bine,în aceastå viziune comunå a trecutului îçi ancoreazåatenienii identitatea çi unanimitatea la care viseazå28.

Chiar teatrul tragic, cu întrebårile sale neîncetatedespre mit, nu a pus cu adevårat sub semnul întrebåriiconvergenÆa acestui discurs despre trecut. Aceastapentru cå tragedia situa confruntarea çi violenÆa nunumai illo tempore, în timpul de odinioarå al miturilor,ci çi în spaÆiul unui în altå parte care le îndepårteazå înaceeaçi måsurå: în Argos fusese, odinioarå, asasinatAgamemnon, la Teba se cåsåtorise, odinioarå, OEdip cupropria sa mamå, la Troia fusese sacrificatå Polyxene.La Atena, dimpotrivå, Oreste este iertat çi OEdip îçigåseçte în sfîrçit mîntuirea29. Desigur, aceastå delo-calizare a Eriniilor obliga la o reflecÆie asupra cetåÆii carele punea în scenå, dar cîÆi dintre cei 17 000 de spectatoriai unei trilogii se gîndeau cå acest în altå parte nu eradecît un simbol al propriei lor istorii, încît så fie profundtulburaÆi în conçtiinÆa identitåÆii lor?

O datå cu generaÆia råzboiului peloponesiac, aceaståsolidaritate a memoriei comune explodeazå brusc înversiuni contradictorii, opunînd într-o polemicå violentåasupra trecutului proiecte divergente asupra viitoruluiimediat al cetåÆii. Deja vizibilå, çi aceasta într-un modplin de cruzime, în afacerea Hermocopizilor, unde îndråz-

406

ZOE PETRE

Moçteneçte oare dimensiunea istoricå a ConstituÆieiatenienilor vechile ritualuri purificatoare? Desigur, memo-ria invocatå de aceastå scriere nu este cea a profeÆiloriluminaÆi de o cunoaçtere divinå, ci, în raÆionalitatea sadatoratå unei culturi a cuvîntului scris, care se substi-tuia peste tot anticelor divinitåÆi ale memoriei infailibile,obiectul såu propriu, punerea în scenå a stårii de stasis,råspunde în felul såu aceloraçi imperative, chiar dacåo face cu alte mijloace.

Confruntat cu to archaion, cu to palaion, vagi çi cali-tative, ConstituÆia atenienilor înscrie trecutul comensu-rabil al istoriei loviturilor de stat într-un timp care este„numår al miçcårii“. Or, cantitativul este, cel puÆin laAtena, politic prin excelenÆå42, çi existå fårå îndoialå orelaÆie reciprocå între gîndirea ordonatoare care måsoaråriguros intervalurile çi experienÆa cetåÆii în care,începînd cu timesis a lui Solon, calendarul pritanic çicheirotonia, numårul este chemat, chiar în inima decizieipolitice, så-i arate cea mai bunå cale: edoxe toi demoi.

Timpul måsurat al cetåÆii – rotaÆia sarcinilor, anua-litatea magistraturilor – era, în felul såu, çi o transcriereîn timp a confruntårilor çi a stårii de stasis: etalate,distribuite de-a lungul unui parcurs temporal previzibil,gestionarea lor devenea posibilå, pentru cå succesiunealor reglementatå într-un timp comensurabil çi måsuratdådea fiecåruia – fiecårui protagonist politic, fiecåreifacÆiuni sau familii – çansa çi speranÆele lor. Dacå oricesupunere la vot presupune o victorie çi învinçi, nu existåînfrîngere fårå speranÆå, çi, în rotaÆia sarcinilor publice,ca çi în dezbaterea çi acÆiunea care decurg de aici, existåîntotdeauna un viitor previzibil. Este cu totul remarcabilfaptul cå, prin hazardul descoperirilor, fårå îndoialå, darprintr-un hazard care are partea sa de semnificaÆie,primul act normativ al unei cetåÆi greceçti care a ajunspînå la noi ca atare este un decret – faimosul decret dinDreros43 – care enunÆå explicit regulile rotaÆiei sarcinilorexercitate în cetate. Fiecare la rîndul såu exercitå

411


SUMAR

Cuvînt înainte............................................................................5În loc de introducere: Spectacolul cetåÆii.................................7

Cetatea arhaicåPremise ale formårii conceptului de polis...............................23Homer arhaizant, Homer arhaic.............................................38Structuri ale realului çi structuri ale imaginarului

în epoca primelor colonii greceçti........................................52Comportamentul tiranic........................................................62Politicå çi geometrie la sfîrçitul epocii arhaice........................75Vremea reprezentårii. Artificiu çi imagine

în gîndirea greacå din secolul al VI-lea î.e.n........................84

Cetatea clasicåDespre elaborarea gîndirii democratice ateniene

între 510 çi 460 î.e.n........................................................107Hippodamos din Milet çi problemele cetåÆii democratice......131Trophonios sau arhitectul. Despre statutul tehnicienilor

în cetatea greacå...............................................................139MentalitåÆi, ideologii çi istorie socialå: domeniul grec...........162Imaginarul infirmitåÆii în cetatea greacå..............................177

Cetatea tragicåAurul în Perçii......................................................................191Eschil, Salamina çi epigramele de la Marathon....................204Despre o schemå trifuncÆionalå în Perçiilui Eschil..............220Astoxenoi. Despre statutul femeilor în cetatea lui Eschil......230The Rest is Silence.Discursul çi funcÆia lui în Orestia..........245Decretul din Rugåtoarele lui Eschil......................................257Reprezentarea morÆii în tragedia greacå...............................265

429


1990, pp. 89-110; P. Vidal-Naquet, Une invention: ladémocratie, QS 35 (1), 1992, pp. 5-28.

43. V. Ehrenberg, „An Early Source of Polis-constitution“,CQ 37, 1943, pp. 14 çi urm.

44. Zoe Petre, „La représentation de la mort dans la tragédiegrecque“, St.Cl. 23, 1985, pp. 21-35.

45. A., Th. 937-940.

Editor: VALENTIN NICOLAURedactor: CRISTIAN PREDA

Tehnoredactare computerizatå: CLARA ARUÇTEI

Apårut 2000, BucureçtiTimbrul literar se varså în contul Uniunii Scriitorilor

nr. 45.10.10.32, BCR sector 1, Bucureçti

ANEXE

Tragediile cetåÆiiPolarizare socialå çi integrare politicå în cultura greacå.......293Aphrodite Pandemos............................................................303Tiranoctonii: istorie, tragedie çi mit.....................................318Strategii de ieçire din stasis.................................................341Teatrul çi restauraÆia democraticå din 403 î.e.n...................372Memoria dezbinatå: versiuni çi utilizåri ale trecutului

în epoca antidografilor......................................................396

AnexeLista articolelor cuprinse în volum.......................................421Lista abrevierilor..................................................................425

În curând, în colecÆia TOTEM:

Moshe IdelCABALA

Traducere din limba italianå de CLAUDIA DUMITRIU

Vladimir JankelevitchPUR ÇI IMPUR

Traducere din limba francezå de ELENA-BRÂNDUÇA STEICIUC

Marcel GranetCIVILIZAæIA CHINEZÅ

Traducere din limba francezå de DANIELA ZAHARIA

Lista abrevierilor

Detienne, Maîtres

M. Detienne, Les maîtres de vérité en Grèce archaïque,Paris, 1967.

Ehrenberg, „Origins“

„The Origins of Democracy“, în idem, Polis und Imperium,Zürich-Stuttgart, 1965, pp.264-297 (publicat pentru primaoarå în Historia 1, 1950, pp. 515-548).

Finley (ed.), Terre

M.I. Finley, ed., Problèmes de la terre en Grèce ancienne,Paris-Haga, 1973

Gernet, Anthropologie

L. Gernet, Anthropologie de la Grèce antique, Paris, 1968.

Levêque/Vidal-Naquet, Clisthène

P. Levêque çi P. Vidal-Naquet, Clisthène l’Athénien, Paris,1964.

Loraux, Invention

Nicole Loraux, L’invention d’Athènes. Histoire de l’oraisonfunèbre dans la cité classique, Paris-Haga-New York, 1981.

Vernant, Mythe et pensée

J.-P. Vernant, Mythe et pensée chez les Grecs, Paris, 1965.

Vernant, Mythe et pensée2.

J.-P. Vernant, Mythe et pensée chez les Grecs2, Paris, 1969.

Vernant (ed.), Guerre

J.-P. Vernant (ed.), Problèmes de la guerre en Grèceancienne, Paris-Haga, 1968.

Vernant/Vidal-Naquet, Mythe et tragédie

425421

Lista articolelor cuprinse în volum

1. În loc de introducere: Spectacolul cetåÆii = „Lespectacle de la cité“, Analele Univ. Buc. – Istorie, 44,pp. 3-11.

2. Premise ale formårii conceptului de polis = Premiseale formårii conceptului de polis, St.Cl. 17, 1977,pp. 7-15.

3. Homer arhaizant, Homer arhaic = „Homère archaïsant –Homère archaïque“, St.Cl. 21, 1985, pp. 7-14.

4. Structuri ale realului çi structuri ale imaginarului înepoca primelor colonii greceçti = „Structures du réelet structures de l’imaginaire à l’époque despremières colonies grecques“, RRH 20 (4), 1981,pp. 599-604.

5. Comportamentul tiranic = „Le comportementtyrannique“, în Actes de la XIIe Conférence inter-nationale d’études classiques „Eirene“. Cluj-Napoca,2-7 octobre 1972, Bucureçti-Amsterdam, 1975,pp. 563-571.

6. Politicå çi geometrie la sfîrçitul epocii arhaice =„Politique et géométrie à la fin de l’âge archaïquegrec“, Analele Univ. Bucureçti – Istorie 27, 1978,pp. 3-8.

7. Vremea reprezentårii. Artificiu çi imagine în gîndireagreacå a secolului al VI-lea î.e.n. = „Un âge de lareprésentation – artifice et image dans la penséegrecque du VIe siècle av. n. é.“, RRH 18(2), 1979,pp. 245-257.


dans l’Orestie“, Analele Univ. Bucureçti – Istorie39,1990 [1991], pp. 45-49.

19.Reprezentarea morÆii în tragedia greacå = „La repré-sentation de la mort dans la tragédie grecque“,St.Cl.23, 1985, pp. 21-35.

20.Polarizare socialå çi integrare politicå în culturagreacå = „Polarisation sociale et intégration politiquedans la culture grecque“, Analele Univ. Bucureçti –Istorie, 34, 1985, 15-20.

21.Aphrodite Pandemos = „Aphrodite Pandemos“, St.Cl.28 -30, 1992-1994 [1997], pp. 5-14.

22.Tiranoctonii: istorie, tragedie çi mit = „Tiranoctonii:istorie, tragedie çi mit“, în Zoe Petre çi S. Brezeanu(ed.), Miscellanea in honorem Radu Manolescuemerito, Bucureçti, 1996, pp. 53-67.

23.Strategii de ieçire din stasis= „The End of Stasis:Ancient and Modern“, în Nouvelles études d’histoire,9. Publiées à l’occasion du XVIIIeCongrès Inter-national des Sciences Historiques. Montréal 1995,Bucureçti, 1995, pp. 7-24.

24.Teatrul çi restauraÆia democraticå din 403 î.e.n.

25.Memoria dezbinatå: versiuni çi utilizåri ale trecu-tului în epoca atidografilor = „La mémoire eclatée:versions et usages du passé à l’âge des attido-graphes“, în Gh. V. Nistor çi Daniela Zaharia, ed.,Timp çi istorie, Bucureçti, 1998, p. 12-26.

J.-P. Vernant çi P. Vidal-Naquet, Mythe et tragédie en Grèceancienne, Paris, 1972.

Vorsokr.7

H. Diels, W. Kranz, Fragmente der Vorsokratiker7, Berlin,1954.

Beazley, ARV

J.D. Beazley,Attic Red-figure Vase-painters, Oxford, 1956.

DA

Ch. Daremberg çi E. Saglio, Dictionnaire des antiquitésgrecques et romaines, Paris, 1877-

FGrH

F. Jacoby, Fragmente der griechischen Historiker, Berlin,1923-.

FHG

C. Müller, Fragmenta Historicorum Graecorum, Paris, 1841-1870.

IG Inscriptiones Grecae

LSJ

H. G. Liddel, R. Scott, H. S. Jones, Greek-English Lexikon9,Oxford, 1940.

LIMC

Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae, Zürich,München.

Marm. Par.

Marmor Parium(IG12, 5, 444); ed. F. Jacoby, Das MarmorParium, Berlin, 1904 çi FGrH2, p. 992.

Meiggs/Lewis

R. Meiggs, D. M. Lewis, A Selection of Greek HistoricalInscriptions to the End of the 5th century B.C., Oxford, 1969.

POxy.

Oxyrhynchus Papyri, ed. B. P. Grenfell çi A.S. Hunt,Londra, 1898-.

426

ZOE PETRE

422

ZOE PETRE

8. Despre elaborarea gîndirii democratice atenieneîntre 510 çi 460 î.e.n. = „Quelques problèmes con-cernant l’élaboration de la pensée démocratiqueathénienne entre 510 et 460 av. n. è.“, St.Cl. 11,1969, pp. 39-55.

9. Hippodamos din Milet çi problemele cetåÆii demo-cratice = „Hippodamos de Milet et les problèmes dela cité démocratique“, St.Cl. 12, 1970, p. 33-38.

10. Trophonios sau arhitectul. Despre statutul tehni-cienilor în cetatea greacå = „Trophonios ou l’archi-tecte. À propos du statut des techniciens dans la citégrecque“, St.Cl. 18, 1979, pp. 23-37.

11. MentalitåÆi, ideologii çi istorie socialå: domeniulgrec = „Mentalités, idéologies et histoire sociale: ledomaine grec“, RESE 18(4), 1980, pp. 617-625.

12. Imaginarul infirmitåÆii în cetatea greacå = „Images etimaginaire de l’infirmité dans la cité grecque“,Analele Univ. Buc. – Istorie 41, 1992, pp. 23-29.

13. Aurul în Perçii = „Gold in the Persae“, Analele Univ.Buc. – Istorie 28, 1979, pp. 61-69.

14. Eschil, Salamina çi epigramele de la Marathon =„Eschyle, Salamine et les épigrammes de Marathon“,RRH 17(2), 1978, pp. 327-336.

15. Despre o schemå trifuncÆionalå în Perçii lui Eschil =„Sur un schéma trifonctionnel dans les Persesd’Eschyle“, RRH 18(2), 1979, pp. 353-358.

16. Astoxenoi. Despre statutul femeilor în cetatea lui Es-chil = „Astoxenoi. À propos du statut des femmes dansla cité d’Eschyle“, RRH 19 (2-3), 1980, pp. 173-181.

17. Decretul din Rugåtoarele lui Eschil = „Le Décret desSuppliantes d’Eschyle“, St.Cl. 24, 1986, pp. 25-32.

18. The Rest is Silence. Discursul çi funcÆia lui în Orestia= „The Rest is Silence. Le Discours et sa fonction


RE

Realencyclopädie der Classischen Altertumswissenchaft,sub. red. A. Pauly, G. Wissowa, W. Kroll, K. Ziegler,Stuttgart, 1893 -.

SEG

Supplementum Epigraphicum Graecum, ed. J.J.E. Hondius,Leida, 1923 -.

Syll3

Sylloge Inscriptionum Graecarum, ed. W. Dittenberger,ediÆia a treia, Leipzig, 1913-1924.

185210896 Cetatea Greaca 432 Zoe Petre

Documents

Transcript of 185210896 Cetatea Greaca 432 Zoe Petre