APENDICITA ACUTĂ

1. Semnul Coher – durerile la început apar în regiunea epigastrică, apoi peste cîteva ore se localizează în fosa iliacă dreaptă.

2. Manevra Voskresenski – la alunecarea mâinii pe peretele abdominal din epigastru spre fosa iliacă dreaptă, bolnavul simte durere în fosa iliacă dreaptă.

3. Semnul Sitkovski – cînd bolnavul se găseşte în decubit lateral stâng, apar dureri în regiunea iliacă dreaptă (din cauza extinderii mezoului şi deplasării apendicelui spre peretele abdominal anterior).

4. Manevra Bartomie-Mihelson – palparea regiunii iliace drepte, cînd bolnavul se găseşte în decubit lateral stîng este dureroasă.

5. Semnul Ott – în poziţie de decubit lateral stîng bolnavul simte dureri cu caracter de tracţiune în regiunea iliacă dreaptă.

6. Manevra Blumberg – apăsarea lentă a peretelui fosei iliace drepte, urmată de decomprimarea bruscă, duce la apariţia unei dureri vii, cu iradiere în epigastru. Este un semn net de iritaţie peritoneală.

7. Manevra Rowsing – comprimarea retrogradă a colonului (de la stînga la dreaptă), duce la distensia cecului şi apendicelui, însoţită de durere în fosa iliacă dreaptă.

8. Manevra Razdolski – percuţia abdomenului produce în fosa iliacă dreaptă o durere vie, însoţită de contractura musculară şi chiar flectarea coapsei pe bazin la bolnavi mai sensibili, mai labili neurovegetativ (semnul „cloppoţelului”).

9. Semnul Cuşnirenco (semnul tusei) – accentuarea durerii în fosa iliacă dreaptă la tuse datorită creşterii presiunii intraabdominale (98%).

10. Triada Dieulafoy – hiperestezie cutanată în triunghiul Iacubovici + durere + defans muscular.

11. Manevra Porges – percuţia fosei iliace drepte se va începe întotdeauna din fosa iliacă stîngă.

12. Manevra Krîmov – apariţia durerii în fosa iliacă dreaptă la introducerea indicelui în canalul inghinal (la bărbaţi).

13. Manevra Bastedo – la introducerea aerului în rect apare durere şi balonare în fosa iliacă dreaptă.

14. Punctul dureros Mc Burney – pe linia spinoombilicală la limita dintre treimea externă şi cea mijlocie.

15. Punctul dureros Morris – pe linia spinoombilicală la limita dintre treimea medie şi cea internă.

16. Punctul dureros Lanz – pe linia bispinoasă la limita dintre treimea dreaptă şi cea mijlocie. Semnele m. psoas:

17. Semnul Iaworski – acutizarea durerii în regiunea fosei iliace drepte la ridicarea piciorului drept din cauza extinderii m. psoas.

18. Manevra Obrazţov (Cope I) – la palparea regiunii iliace drepte durerile se acutizează cînd bolnavul ridică piciorul drept în poziţie dreaptă.

19. Manevra Cope II – la palparea regiunii iliace drepte durerile se acutizează la rotaţia piciorului în poziţie flexată (mai ales la bătrîni).

ULCERUL GASTRO-DUADENAL Perforaţia ulcerului

1. Semnul Blumberg – la perforaţia ulcerului decompresia bruscă a peretelui abdominal după apăsarea progresivă a acestuia declanşează o durere vie.

2. Semnul Clarke – la percuţie nu se apreciază matitatea ficatului din cauza formării pneumoperitoneului.

3. Semnul Mendel – prin percuţie se evidenţiază sensibilitatea dureroasă a abdomenului. 4. Semnul Kerven – depistarea unei matităţi deplasabile în fosa iliacă dreaptă, în care

bolnavul simte durere acută. 5. S. Kulenkampf-Grassman – la tuşeul rectal se constată o bombare dureroasă la palpare

(„tip Douglasului”). 6. Semnul Eleker – iradierea durerii din regiunea epigastrică sau hipocondrul drept în

clavicula, omoplatul drept. 7. Triada Mondor – durere + contractură musculară însoţită de hiperestezie cutanată +

antecedente ulceroase. 8. Semnul Ratner-Vikker – în caz de perforaţia acoperită a ulcerului – după debut acut are

loc ameliorarea stării bolnavului – e caracteristică contractura musculară în pătratul superior pe dreapta pe fonul ameliorării stării generale.

9. Semnul Vighiatto – în caz de perforaţia ulcerului duodenal posterior în spaţiul retroperitoneal poate fi depistat emfizem în jurul ombilicului – ca consecinţă a răspîndirii aerului prin lig. rotund.

10. Semnul Podlah – în caz de perforarea ulcerului cardial posterior se depistează emfizem în regiunea supraclaviculară stîngă.

Deasemenea pot fi pozitive s. Mendel-Razdolski („clopoţelului”), s. Cuşnirenco („tusei”), s. frenicus

11. Reacţia Adler (Gregersen) pozitivă – semn de hemoragie acută (microscopică). 12. Sindromul Mallory-Wiess – fisuri ale mucoasei cardio-eso-tuberozitare. 13. Semnul Kussmaul – în stenoza ulceroasă punga gastrică se reliefează uneori sub

peretele abdominal şi prezintă contracţii vii peristaltice (datorită stării de denutriţie şi deshidratare pronunţată).

14. Sindromul Zollinger-Ellison – existenţa unei tumori pancretice ulcerogene(adenom pancretic) care condiţionează recidive ulceroase.

15. Semnul Troiser – în cancer gastric în regiunea supraclaviculară stîngă se palpează ganglionii limfatici măriţi.

16. Semnul Krukenberg – tuşeul vaginal combinat cu palparea foselor iliace şi hipogastrului evidenţiind uneori tumori ovariene metastatice.

COLECISTITĂ ACUTĂ. LITIAZĂ BILIARĂ

1. Semnul Kehr – apariţia durerilor la inspir în timpul palpaţiei în regiunea hipocondrului drept.

2. Semnul Murphy – apăsînd cu policele în regiunea hipoconndrului drept bolnavului i se propune să facă o inspiraţie profundă – în momentul înspiraţiei apare o durere vie în hipocondrului drept.

3. Semnul Mussy (s. frenicus) – apariţia durerilor la palparea între picioruşele muşchiului sternocleidomastoidian drept.

4. Semnul Ortner-Grecov – efectuarea loviturilor consecutive cu marginea palmei pe rebordul costal drept provoacă dureri în hipocondrul drept.

5. Semnul Riesman – bolnavul face un inspir profund şi opreşte respiraţia, medicul loveşte cu marginea palmei pe rebordul costal drept – provoacă apariţia durerii în hipocondrul drept.

6. Triada Şofar-Villard-Şarco – în colangită (angiocolită) durere în triunghiul Şofar + febră + icter.

OCLUZIA INTESTINALĂ

Inspecţia

1. Semnul Buveret – asimetria abdomenului pe dreapta cu balonare în regiunea cecului. 2. Semnul Konig – aprecierea la distanţă a hiperperistaltismului intestinal la inspecţia

bolnavului (mai ales bolnavii caşexiaţi). 3. Semnul Bayer – asimetria abdomenului cu balonarea lui, care începe din fosa iliacă

stîngă spre hipocondrul drept – se întîlneşte în torsiunea sigmoidului. Percuţia:

4. Semnul Celaditi – dispariţia matităţii hepatice din cauza balonării colonului. 5. Semnul Sclerov – provocarea clopotajului (se recomandă de făcut dimineaţa – pînă la

masă). 6. Semnul Walle – timpanism prounţat în regiunea proieminentă a porţiunii distale a

intestinului din cauza meteorismului pronunţat. 7. Semnul Kivulea – la percuţia ansei balonate se apreciază un sunet timpanic cu nuanţă

metalică. Auscultaţia:

8. Semnul Shlanghe – prezenţa hiperperistaltismului care se apreciază la distanţă. 9. Semnul Mondor (semn al parezei intestinale) – la auscultaţia abdomenului se

apreciază o linişte completă (silentium abdominalis) – caracteristic pentru ileus. 10. Semnul Spasocucoţki (s. „picăturii căzînde”) – se întîlneşte în fazele avansate cînd

dispare peristaltismul şi lichidul acumulat care de pe pereţii intestinali în picături. 11. Semnul Hogvac-Grekov – la efectuarea tuşeului rectal se apreciază ampula rectală goală

şi distinsă – în caz de torsiune a sigmoidului.

PANCREATITA ACUTĂ 1. Semnul Voskresenski – dispariţia pulsaţiei aortei abdominale în regiunea epigastrică.

2. Semnul Korte – prezenţa rezistenţei peretelui abdominal în formă de centură, care corespunde localizării topografice a pancreasului. Rareori persistă o rezistenţă musculară generalizată a peretelui abdominal, cu excepţia cazuriloe de peritonită fermentativă precoce.

3. Semnul Mayo-Robson – durere cu iradiere în unghiul costo-vertebral stîng. 4. Semnul Berezneagovski – durere cu iradiere în omoplatul şi umărul stîng. 5. Semnul Grey-Turner – culoarea vînătă-verzuie a tegumentelor pe părţile laterale ale

abdomenului 6. Semnul Cullen – culoarea vînătă-verzuie a tegumentelor din jurul ombilicului. 7. Semnul Mondor – cianoza tegumentelor feţei şi gîtului. 8. Semnul Mallet-Guy – îm pancreatită cronică – bolnavul se aşează în decubit lateral

drept cu membrul inferior stîng flectat. Se palpează profund în hipocondrul stîng în timpul unei inspiraţii profunde. În cazul pancreatitei cronice caudale – această manevră declanşează o durere vie şi chiar o contractură musculară locală a peretelui abdominal.

9. Semul Gobief – la percuţie se relevă o zonă de sonoritate transversală în etajul superior al abdomenului – condiţionată de extensia colonului transvers, cauzată de pătrunderea enzimelor pancreatice extravazate între foiţele mezocolonului.

PATOLOGIA VENELOR (VARICELE) Explorarea sistemului venos superficial:

1. Proba Sikard – bolnavul se află în decubit dorsal şi i se propune să tuşească. La tuse apare brusc o bombare a crosei venei safene interne, care se propagă pe traiectul venei spre genunchi ca o undă.

2. Proba Shwartz – palma stîngă a examinatorului este aplicată transversal pe faţa antero-internă a coapsei, sub vărful triunghiului Scarpa. Cu degetele mâini drepte mâinii drepte examinatorului percută brusc trunchiul venei safene interne, imediat sub crosă. În caz de insufienţă venoasă a venei safene interne percuţia provoacă o undă pulsatilă care se propagă retrograd şi este sesizzată de palma stîngă.

3. Proba Trendelenburg-Troianov – bolnavul este în decubit dorsal cu membrul inferior situat vertical poziţie în care varicele se golesc de sînge. Se aplică un garou care comprimă crosa safenei interne sau se comprimă simplu cu degetu. Menţinind compresiunea crosei safenei interne, bonavului i se propune să treacă în ortostatism. Varicele rămîn goale ca n poziţia precedentă, ceea ce denotă absenţa şuntului din profunzime spre suprafaţă. Suprimarea bruscă a compresiunii în ortostatism este imediat urmată de umplerea retrogradă a varicelor.

4. Proba Pertes – bolnavului aflat în decubit dorsal, cu membrul inferior situat vertical i se aplică o compresiune elastică de la haluce şi pînă sun triunghiul Scarpa, strînsă în aşa mod încît sa nu jeneze circulaţia din axul venos femuro-popliteu. Pacientul este rugat să meargă în ritm obişnuit timp de 30 min. Dacă mersul devine dureros înseamnă că varicele sunt secundare, posttrombotice, existînd o obliterare a sistemului venos profund. Dacă bolnavul tolerează mersul, proba reflectă fie un sistem venos profund indemn (varice primare), fie repermeabilizat.

5. Proba Delbet – bolnavul se află în ortostatism. Se aplică imediat deasupra genunchiului, în aşa mod încît să nu jeneze circulaţia în axul venos profund. Se urmăresc eventualele modificări ale varicelor în timpul mersului (10 min.). Dacă varicele se micşorează – insuficienţa venelor superficiale. Persistenţa varicelor fără modificări în volum – insuficienţa venelor superficiale şi comunicante. Dacă varicele se măresc în volum şi mersul devine dureros – insufienţa venoasă cronică profundă cu reflux patologic spre venele superficiale.

6. Proba Delbet-Pertes – bolnavul se află în ortostatism. I se aplică un garou în treimea medie a femurului, fără să se jeneze circulaţia în axul venos profund. I se propune să meargă în ritm obişnuit timp de 3-5 min. Dacă venele superficiale se golesc – sistemul venos profund este permeabil.

7. Proba Baurus-Coupers (pr. cu trei garouri) – bolnavul se găseşte în decubit dorsal. După golirea venelor superficiale se aplică trei garouri: în treimea superioară a femurului, în treimea medie şi mai jos de articulaţia genunchiului. Umplerea rapidă a venelor situate între garouri indică prezenţa în această regiune a venelor comunicante cu valvule afectate.

PATOLOGIA ARTERELOR 1. Proba Oppel – piciorul cu patologia obliterantă a vaselor fiind ridicat la 40-50 cm mai

sus de nivelul patului repede devine palid, iar dacă se coboară mai jos de nivelul patului devine cianotic.

2. Proba Şamov – dacă timp de 5 min. aplicăm o compresie la nivelul femurului cu o manjetă pneumatică. În normă după înlăturarea manjetei culoarea roză a pielii revine peste 20-30 sec. Dacă este o patologie vasculară obliterantă culoarea roză a pielii revine doar peste cîteva minute.

3. Proba Samuels – bolnavul se găseşte în decubit dorsal, ridică ambele picioare, puţin le flexează în articulaţia genunchiului şi după comandă începe sa le mişte în articulaţia talocrurală. Suprafaţa plantară a piciorului afectat de patologie vasculară obliterantă devine palidă peste 5-10 sec.

4. Semnul Goldflam – la îndeplinirea probei Samuels piciorul afectat de patologie vasculară oboseşte mai repede.

5. Legea celor 5 „P” – expresia anglo-saxonă: „pain” – durere; „palor” – paloare; „puls lees” – absenţa pulsului distal, parestezie şi paralezie.

6. Sindromul Leriche – obliterarea porţiunii inferioare a aortei abdominale. 7. Sindromul Raynaud – este o tulburare vaso-spastică, caracterizată prin crize

intermitente ale extremităţilor declanşate de frig sau emoţii, fără ocluzia organică a lumenului vaselor.

8. Trombangiita Buerger – este o boală vasculară inflamatorie întîlnită mult mai des la sexul masculin, la vîrsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani cu hiperadrenalism cronic constituţional („teren diatezic”).

PATOLOGIA GLANDEI TIROIDE

1. Semnul Bram – în timpul rîsului ochii rămîn larg deschişi. 2. Semnul Kocher – pleoapa superioară se ridică mai repede decît globul ocular. 3. Semnul Marie – tremorul corpului şi membrelor. 4. Semnul Claude-Bernnard-Horner – mioză + enoftalmie + ptoza pleoapei superioare. 5. Semnul Dalrimmple – lărgirea fantei palpebrale prin retracţia pleoapelor. 6. Semnul Rosenbach – tremorul genelor la închiderea pleoapelor; clipiri frecvente, uneori

realizînd tremor fibrilar al pleoapelor superioare, ajungînd uneori pînă la blefarospasm. 7. Semnul Stellwag I – bolnavul nu închide pleoapele nici în somn. 8. Semnul Stellwag II – clipire rară şi privire fixă („ochi de lup”). 9. Semnul Moebius – lipsa convergenţei globilor oculari la privirea unui obiect apropiat. 10. Semnul Graefe – cînd bolnavul priveşte în jos, la un moment dat pleoapa superioară nu

mai urmează mişcările de coborîre ale globului ocular.

PERITONITA 1. Semnul Blumberg – decomprimarea bruscă a peretelui abdominal după apăsarea

progresivă a acestuia declanşează o durere vie. 2. Semnul Dieulafoy – hiperstezia cutanată. 3. Semnul Mendel-Razdolski (s. „clopoţelului”) – prin percuţie se evidenţiază

sensibilitatea dureroasă a abdomenului. 4. Semnul Grassman („ţipatul Douglas-ului”) – tuşeu rectal sau vaginal provoacă dureri

la nivelul fundului de sac Douglas, care se bombează în cazul colecţiilor pelviene. 5. Semnul Krasnobaev – încordarea muşchilor drepţi ai abdomenului. 6. Triada Mondor – contractura abdominală („abdomen de lemn”) + durere + antecedente

ulceroase. 7. Semnul Delbet – imobilitatea peretelui abdominal la început este localizată, marcînd

punctul de plecare al infecţiei, după care se generalizează odată cu durerea şi contractura musculară.

8. Semnul Porges – percuţia peretelui abdominal este intens dureroasă la nivelul focarului inflamator. Percuţia se începe din fosa iliacă stîngă, se continuă în direcţia epigastrului şi apoi spre fosa iliacă dreaptă.