154819212-144685518-lucrare-atasament

8/20/2019 154819212-144685518-lucrare-atasament

1/130

Influenţa stilurilor parentale şi a

stilurilor de ataşament asupra socializării

la adolescenţi

1


2/130

CUPRINSArgument.................................................................................................................pg.3

Capitolul I Adolescenţa.........................................................................................pg.

!.! Delimitări conceptuale............................................................................pg."

!.# Profilul psihologic al adolescenţei..........................................................pg.$

!.3 Criza –problema cea mai controversată a adolescenţei.........................pg.!%

Capitolul II Contri&uţia familiei 'n socializarea adolescentului.....................pg.!3

#.! Familia .Definire şi caracteristici..........................................................pg.!(

#.# tiluri educative parentale.....................................................................pg.!

#.3 ocializarea !delimitări conceptuale.....................................................pg.#3

#.( Procesul "nvaţării sociale.......................................................................pg.#

#. #genţii şi instanţe socializante..............................................................pg.#)

Capitolul III Ataşamentul...................................................................................pg.3(

3.! #taşamentul.Delimitări conceptuale.$ipuri.Caracteristici...................pg.3

3.# $eorii ale ataşamentului.......................................................................pg.3$

3.3 Dezvoltarea ataşamentului "n cadrul interacţiunii mamă!copil............pg.(3

Capitolul I* +emers in,esti,igati,....................................................................pg.%

(.! %biectivele cercetării.............................................................................pg.!

(.# &potezele cercetării...............................................................................pg.!

(.3 'etodologia de cercetare......................................................................pg.

(.3.!%peraţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de lucru..pg.

(.3.# ubiecţii cercetării..............................................................................pg.-(.3.3 (ariabilele cercetării..........................................................................pg.$

(.3.( Procedura si design!ul e)perimental..................................................pg.)

(.3. *ezultate şi interpretări......................................................................pg."%

Concluzii.................................................................................................................pg.)"

i&liografie.............................................................................................................pg.)$

Ane/e....................................................................................................................pg.!%%

+


3/130

Argument

#dolescenţa aduce cu ea acea dorinţă a individului de a!şi depăşi propriacopilărie , de a nu mai fi dependent de părinţi şi de a!şi răspunde la "ntrebări legate de

viitoarea viaţă de adult .

#dolescenţa este privită ca o perioadă "n care dezvoltarea atinge punctul ei critic ,

c-nd nivelul e)pectaţiilor sociale , a diversităţii cerinţelor pentru relaţiile interpersonale

sunt mult mai intense dec-t celelalte v-rste . #dolescenţa este o perioadă de transformări

pe plan social, fizic şi psihic. $ransformările fizice care "ncep la pubertate sunt adesea

foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o mare metamorfoză . #ceste transformări pot determina sentimente de enă, timiditate, refuzul comunicării etc. /moţiile se

manifestă "n această perioadă cu un mare dinamism, av-nd loc treceri bruşte de la stări de

fericire la stări de descuraare sau deprimare, de la sentimentul de putere la cel de "ndoială

şi de scădere a stimei faţă de sine. Perioada adolescenţei este o perioadă de restructurare

afectivă şi intelectuală a personalităţii.

#dolescenţa este un c-mp e)trem de dinamic, este o perioadă contradictorie "n care

poate să "nceapă să se manifeste sentimentul de durere, de tristeţe a depăşirii copilăriei,

este o perioadă suprasolicitantă pentru toţi adolescenţii, cu at-t mai mult pentru cei care

au anumite predispoziţii sau cauze "nsoţite de condiţii spre devianţă şi delincvenţă.

Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioadă de tensiune , ce se manifestă

"ntre sentimentul de dependenţă faţă de trecut şi cel faţă de viitor , "ntre dorinţele unui

individ ce se află "ntr!un cerc al influenţelor şi cel care "ncearcă să!şi conştientizeze

propriul sine , acestă cercetare porneşte de la "ntrebarea 0

!#ceastă perioadă considerată dificilă "n dezvoltarea individului , are "n spate o

serie de factori care contribuie mai mult sau mai puţin la dezvoltarea sociabilităţii

adolescentului

Pentru a putea răspunde la această "ntrebare s!a ţinut cont de o serie de factori

educaţionali 0 stilul educativ al părinţilor , care conform literaturii de specialitate are o

mare influenţă "n dezvoltarea individului , dar şi o serie de factori personali şi

interpersonali 0 tipul de ataşament , gradul de sociabilitate .

Familia este micromediul social "n care "ncepe socializarea individului , este

principala sursă , care oferă individului cele mai generale modele de comportament

2


4/130

social . Familia dispune de un ansamblu de condiţii propice educaţiei , pe care nici un alt

factor nu le are , acel climat spiritual bazat pe afectivitatea absolut necesară dezvoltării

omului "n prima etapă a vieţii sale .

#v-nd "n vedere faptul că maturizarea socială a individului suferă influenţa

directă , nemilocită a relaţiilor interpersonale şi a climatului socio!afectiv e)istent "n

microgrupurile "n care trăieşte şi se dezvoltă , cauzele insuficienţei maturizări sociale a

unor indivizi trebuie căutate "n perturbarea acestor relaţii şi "n carenţele educative şi

socio!afective din grupurile respective .

*eferindu!ne la tipul de ataşament , se poate spune că adolescenţii care au

dezvoltat un ataşament sigur faţă de părinţii lor sau faţă de persoana "n gria căruia sunt ,

reuşesc uşor să relaţioneze social , g-ndesc "n general pozitiv despre ei "nşişi şi nu cunosc

sentimentul de an)ietate , depresie sau stres emoţional .

tudiul a urmărit interrelaţionarea factorilor enumeraţi mai sus,dar cu predilecţie

s!a pus accentul pe o anumită caracteristică a personalităţii adolescentului , care cunoaşte

o dezvoltare semnificativă "n această perioadă 0 sociabilitatea .

&n primul capitol , lucrarea abordează conceptul de adolescenţă cu tot cea ce

implică el , delimitări conceptuale , caracteristici , funcţii .

3n cel de al doilea capitol se tratează caracteristicile procesului educativ şi factorii

care influenţează acest proces , "n special stiluri parentale.$ot aici este definită şi

"ncadrată şi noţiunea de socializare , sunt prezentate căile prin care se dezvoltă la copii

tendinţa de sociabilitate şi sunt descrise cele mai importante instanţe socializante 0 familia

, grupul de similaritate , şcoala , mass media .

&n capitolul trei se prezintă conceptul de ataşament , care are o influenţă

semnificativă asupra gradului de socializare al individului .

Capitolul patru , conţine studiul practic realizat , pentru care s!a folosit un lot de

145 de subiecţi , din clasele a 6&!a şi a 6&&!a , de la 7rup 8colar 9'ihail adoveanu:!;orca .

Concluzion-nd , putem spune că acest studiu "şi propune să găsească anumite

relaţii "ntre factorii de natură educativă şi cei de natură personală psihologică , "n vederea

clarificării unor anumite comportamente care cunoc o ascensiune "n perioada

adolescenţei. .


5/130

Capitolul I Adolescenţa

!.! +elimitări conceptuale

!.# Profilul psi0ologic al adolescenţei

!.3 Criza pro&lema cea mai contro,ersată a adolescenţei

4


6/130

Capitolul I Adolescenţa

Motto: "Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vietii , ci şi singura perioada când putemvorbi despre viaţa in sensul complet al cuvântului" .

Michel Houellebecq

!.! +elimitări conceptuale

#dolescenţa este subiectul privilegiat şi controversat al psihopedagogilor ,

generator de opinii şi discuţii contradictorii. =nii o consideră >v-rstă ingrată:, alţii,

dimpotrivă , >v-rsta de aur:? pentru unii ea este >v-rsta crizelor , an)ietăţii, nesiguranţei ,

insatisfacţiei:, "n timp ce pentru alţii este >v-rsta marilor elanuri: ? este >v-rsta

contestaţiei , marginalităţii şi subculturii:, dar şi >v-rsta integrării sociale ? este >v-rsta

dramei , cu tot ce are ea ca strălucire , dar şi ca artificiu: – decretează unii, ba nu,

ripostează alţii, este >v-rsta participării la progresul social:? cei mai mulţi o consideră ca

fiind "n totalitate o >problemă moral!psihologică:, dar sunt şi unii care cred că este

aproape "n e)clusivitate o >problemă socială:. Cuv-ntul 9adolescenţă: provine din limba

latină de la 9adolesco!ere: care "nseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza.

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenţă derivă din comple)itatea "n sine a

acestei etape din viaţa omului, cu o dinamică e)cepţională "n timp, cu multideterminări şi

multicondiţionări , dar şi din poziţia oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul "n

sistemul perioadelor evolutive ale vieţii . @ocul lui "n sistemul relaţiilor sociale este mai

bine conturat şi precizat dec-t cel al puberului . $otuşi adolescentul oscilează din punct de

vedere al comportamentului "ntre copilărie şi maturitate , fiind "nsă "ntors mai mult cu faţa

spre adult . @a ieşirea din copilărie şi "nceputul adolescenţei , ca şi "n tot decursul acestei

perioade , avem "n faţa noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalităţi cu trăsături "n

plină formare .

#dolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane , perioadă de

numeroase şi profunde schimbări biologice , fizice , psihice , morale 1 etc, perioadă a

dezvoltării , "n care dispar trăsăturile copilăriei , ced-nd locul unor particularităţi

comple)e şi foarte bogate , unor manifestări psihice individuale specifice . Pe planul

dezvoltării biologice , adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii

apropiată de cea a adultului ? "n schimb , "n plan psihologic, transformările sunt e)trem de

rapide , spectaculoase şi de ma)imă comple)itate cu salturi la nivelul unor funcţii , cu

evoluţii mai lente la nivelul altora . Diversitatea dezvoltării psihice generează noi

A


7/130

conduite şi noi modalităţi de relaţionare cu cei din ur , forme originale de "nţelegere şi

adaptare . $raversarea acestei perioade nu se face "n mod lent , dimpotrivă , tensionat ,

adeseori cu e)istenţa unor conflicte şi trăiri dramatice , cu frăm-ntări interne pentru

găsirea surselor de satisfacere a elanurilor , a aspiraţiilor şi cu tendinţa de a evita teama

faţă de piedicile ce se pot ivi "n realizarea proiectelor sale de viitor . #dolescentul este un

nonconformist şi un luptător activ pentru "ndeplinirea dorinţelor sale 1 un original "n

adaptarea soluţiilor urmărite , "n modul de a privi şi de a se adapta la lumea

"nconurătoare .

După dicţionarul de psihologie adolescenţa poate fi definita ca 9perioada de

dezvoltarea a organismului uman care urmează pulbertatea şi precede starea de adult . :

B.B.*ousseau a considerat că 9adolescenţa este etapa unei a doua naşteri a omului .: 3n

perioada adolescenţei se dezvoltă conştiinţa de sine , capacitaţiile de integrare "n

competiţii loiale , capacitatea de a "nvaţa e)ercitarea de rol si de statute speciale "n cadrul

grupurilor de clase şcolare ,apoi "n viaţa socială , sportivă , culturală .

#dolescenţa se situează dupa debutul pulbertaţii 1< ani şi sf-rşitul are loc spre

1!+5 ani cu tendinţe de prelungire care "ncep stadiile tinereţii adulte . @imitele sunt

precise pentru ca debutul şi durata adolescenţei variază relativ , "n condiţii geografice de

mediu socio!cultural , dar mai ales socio!educativ:. =rsula 8chiopu dicţionar de

PsihologieE . #dolescenţa este considerata totodată ca o perioadă "n care se manifestă

fenomene de revoltă , adolescentul av-nd un caracter nonconformist . Faţă de normele

sociale adolescentul poate avea o identitate negativă sau pozitivă şi acest lucru poate

creea senzaţia unei instabilităţi a personalităţii sale =rsula 8chiopu Dictionar de

PsihologieE .

Perspectivele teoretice asupra dezvolării personalitaţii adolescentului aduc "n

prim plan teoriile lui Freud , lui /rison , a lui 'arcia .

$eoria lui Freud vorbeşte despre instalarea stadiului genial , al patrulea şi ultimulstadiu psihosezual "n adolescenţă . Pulssiuniile se)uale adormite pe durata perioadei de

latenţă se trezesc sub efectul schimbărilor fiziologice , iar pulsiunile vor fi orientate către

partenerii de se) opus . Principalul scop psihose)ual al acestui stadiu corespunde

deschiderii către se)ualitatea adultă .

3n deschiderea pe care o face referitor la dilema adolescentului "n identitate şi

difuziunea rolului , /rison subliniază că pentru a aunge la maturitatea identităţii

se)uale şi profesionale fiecare adolescent trebuie să!şi ree)amineze identitatea şi rolurile pe care trebuie să le asume .

G


8/130

/l trebuie să dob-ndească o percepţie de sine integrată "n ceea ce este şi ce doreşte

să fie şi a rolului se)ual corespunzător .

#proape toate cercetările actuale privind formarea identităţii adolescentului se

bazează pe descrierea stadiilor de identitate propuse de Bames 'arcia .Căutarea lui ,

căutarea identităţii "n adolescenţă se "mparte "n două componente 0

!autochestionarea ?

!angaarea ?

#utochestionarea este o perioadă de luare a deciziilor "n care vechile valori şi

alegerile anterioare sunt puse "n discuţie . *ezultatul procesului de chestionare constă

"ntr!o formă de angaare către un rol sau o ideologie specifică

#dolescenţa este etapa "n viaţa umană care face trecerea de la copilărie la etapele

adulte . #ceastă etapă este "ncărcată "n transformări biosomatice şi mai ales psihologice ,

"n această perioadă fiinţa umană "ncerc-nd un efort de adaptare comple) la diversitatea

structurii vieţii sociale , profesionale , politice , culturale , ideologice şi economice .

:Dat fiind faptul că adolescenţa reprezintă o perioada de tensiuni ce se

manifestă "ntre sentimentele de dependenţă faţă de trecut şi cel de independenţă faţă de

viitor , "ntre dorinţele unui individ ce se află "ntr!un cerc al influenţelor şi cel care

"ncearcă să!şi conştientizeze propriul sine apare fireasca nevoie de identitate . Din punct

de vedere psihologic , adolescentul cunoaşte destul de bine motivaţia activităţilor sale

dar nu poate folosi rezultatele acestora ce!i sunt necesare c-ştigării unui sens matur al

propriului sine:(alerică 'ihăilă –&dentitate şi adolescenţă pagina


9/130

vadă de propriile vieţi . #cesta ar putea fi un timp liberator de "mplinire , dar ar putea fi

şi criza de la milocul vieţiiHicholas,1JAE . Părinţii trebuie nu numai să rezolve

schimbările din viaţa copiilor ci şi din propriile lor vieţi , schimbările lor "n relaţie cu

proprii lor părinţi care "mbatr-nesc , sau nu mai vor cu nici un preţ să acţioneze niciodată

ca părinţi .

Ca perioadă de tranzacţie "ntre copilărie şi maturitate , adolescenţa se

caracterizează printr!o serie de măsuri generale şi specifice care condiţionează şi

determină procesul de cristalizare a personalităţii t-nărului . Fiind o perioadă dependentă

economic şi afectiv , care se opune participării afective cu drepturi depline la activităţile

sociale , adolescenţa reflectă at-t particularităţile climatului familial si educaţional , c-t

şi transformările comple)e ale mediului social .

3n această perioadă adolescentul se confruntă cu o serie de probleme sociale ,

cărora le sunt asociate structuri mentale şi atitudini specifice , deosebite de cele ale

adultului. 9 Pe plan psihologic , adolescenţa este marcată de activarea şi "nflorirea

instinctului se)ual , de conturarea intereselor profesionale şi sociale , a dorinţei de

libertate şi de autonomie , de amplificare "n viaţa afectivă . &nteligenţa se diversifică ,

puterea de abstractizare a g-ndirii creşte , aptitudinile particulare se precizează .

Funcţia adolescenţei este de a recunoaşte , "n toată paleta de virtualităţi e)istente

posibilităţile fiecăruia care le vor permite indivizilor să "şi aleagă o cale , să se angaeze

"n viaţa adultă . Dar este şi aceea de a descoperi mai "ndeaproape fiinţele umane , pe sine

"nsuşi şi pe ceilalţi şi de a stabili noi raporturi cu anturaul 0 distanţarea faţă de părinţi ,

apropiere , dragoste cu cei de o seamă . #dolescenţii constitue un ansamblu social

deosebit de bogat "n virtualităţi şi de dinamic .

e dezvoltă limbaul , imaginaţia , creeativitatea , ceea ce aceentuează şi mai mult

dinamismul , sensibilitatea , entuziasmul şi deschiderea spre valori şi idealuri sociale

specifice v-rstei . 3n ceea ce priveşte relaţiile cu părinţii , adolescenţii au "n faţă douăsarcini aparent opuse0

!dob-ndirea autonomiei?

!păstrarea legăturii de ataşament .

#ceste două procese pot fi observate "n cursul relaţiei adolescent!părinţi .

#chiziţionarea autonomiei se manifestă printr!o creştere a conflictelor "ntre părinţi şi

adolescenţi . 'enţinerea legăturii se traduce prin continuitatea ataşamentului faţă de

părinţi .

J


10/130

!.3 Criza2 pro&lema cea mai contro,ersată a adolescenţei

Fiind situată "ntre perioada copilăriei şi cea adultă , adolescenţa oferă un profil

psihologic şi comportamental dimensionat , "n principal ,de contradicţia dintre faptul că

adolescentul tinde la statutul de adult şi faptul că adultul "ncearcă să!i menţină "n

continoare statutul de copil . Pornind de aici unii autori au semnalt aşa zisul fenomen de

criză a personalităţii adolescentului sau criză de originalitate a acestuia .

tenleK Lall considera adolescenţa ca 9 o perioadă de criză puternică , care prin

ruptura cu v-rsta copilăriei , produce tulburări fiziologice , dezechilibrate şi situaţii de

inadaptare socială , adolescentul refuz-nd să mai fie guvernat şi solicit-nd propriaautonomie . Constituită din multiple anomalii afective şi deviaţii comportamentale , criza

adolescenţei se referă la negarea de către t-năr a identitătii , care să!l plaseze in lumea

adultului .:

(ariind "n funcţie de mediul social şi de condiţiile de viaţă ale adolescentului şi

reflect-nd tensiunile adaptării sale la un nou statut social , criza adolescenţei apare

deseori pe fondul unei instabilităţi a personalităţii şi a identificării negative a

adolescentului cu normele şi valorile etice . *evolt-ndu!se contra tabuurilor şiinterdicţiilor care i s!au impus "n perioada copilăriei , viitorul adult "şi formează o

constiinţă normativă şi motivaţională orientată către negarea şi respingerea modelelor

adultului şi implicit căutarea şi afirmarea de modele proprii .

% astfel de criză este pe departe de a fi patologică şi nu este comună tuturor

adolescenţilor , ci se manifestă "n raport cu o serie de condiţii socio!culturale de la

individ la individ .

9Cuv-ntul criză care i se aplică de obicei v-rstei pubertare nu este totdeauna

ustificat , dar este suficient să lucrezi "ntr!un centru psihopedagogic pentru a vedea şi a

ţine seama de frecvenţa şi varietatea dificultaţiilor de adaptare , obsesiile consecutive ale

tulburărilor de creştere , fi)area activităţii la stadiul infantil ,agresivitatea , fuga , visul ,

reacţiile de eşec , ,,comportamentul antisocial , merg-nd p-nă la delicvenţă , nu sunt dec-t

c-teva din manifestările posibile ale tulburărilor puberale:.'aurice Debesse!9@a

psKcologie de l:adolescence:!pag


11/130

9Dezechilibrului: i s!au atribuit "n timp şi spaţiu conţinuturi variate , cel mai

stiinţific răm-ne cel de 9allometru:de modificare profundă a vitezei şi ritmului evoluţiei

diferitelor constituante ale personalităţii , de decala "n dezvoltarea principalelor laturi ale

personalităţii 0 biologică , psihologică , sociologică.#ceastă criză este specifică stadiului

adolescenţei , ea nu apare "n orice trecere de la un stadiu la altul .

Cauzalitatea socială a crizei adolescenţei e)primată prin nonconformist cunoaşte

"n hebeologia contemporană două formulări dominante0

!societatea tehnicizată de astăzi intensifică agresivitatea adolescenţilor ?

!specificul luptei adolescenţilor pentru un nou rol şi statut "n societatea contemporană dă

naştere la numeroase conflicte "ntre adolescenţi şi adulti , aliment-nd criza .

Dacă ne referim la a doua variantă putem să spunem că nerecunoaşterea de către

adulţi a noului statut!rol revendicat de adolescenţi , generează fenomenul de

9marginalitate: care la r-ndul său crează situaţia de criză . 3n acest conte)t adolescentul

respinge nu numai limitele societăţii "n care trăieşte , ci are o atitudine negativă de

respingere a "ntregii societăţi .

Conflictele , "ntre adulţi şi adolescenţi pot genera familia sub două aspecte./ste vorba

de disocierea familială care dă naştere unui adolescent depresiv aflat in continuă căutare

de afectare , de "nţelegere din partea celor din ur , de greşelile educative ale unor părinţi

cum sunt hiperprotectivismul , slăbiciunea , incapacitatea de a iubi .

9Criza de originalitate a adolescentului se referă la ansamblul conduitelor

adolescentului prin care el caută să armonizeze aspiraţiile , atitudinile , conştiinţa de sine .

Ca atare această criză se referă la ceeea ce "i este specific adolescentului , la modul "n

care evoluează dezvoltarea personalităţii sale.: =rsula chiopu!Criza de originalitate la

adolescenţi –pagina 1+E

#cestă criză de originalitate este concepută ca o spargere a admosferei calme ,a

familiei şi a dependenţei adolescentului faţă de adulţii din anturaul său.Conduitaopozantă a adolescentutlui este de cele mai multe ori absurdă şi disproporţionată faţă de

coordonatele situaţiei "n care se e)primă . 3nsă treptat acest caracter se v!a atenua , "n

special datorită faptului că i se recunoaşte un nou statut "n familie , acela de adult "n

devenire şi "i este acceptată o mai largă manifestare a independenţei .

9 =nii autori vorbesc despre transformări profunde , care se produc "n spiritul

adolescentului , de sentimentul de revoltă , tendinţele de introspecţie , de singurătate şi de

confuzie , de e)altare . #dolescenţii!&on Dumitrescu!pag


12/130

$oate aceste puncte de vedere e)primă o poziţie "n problema pe care o

analizăm , sensul cauzalităţii sociale al crizei.#ceastă opoziţie o putem sistematiza astfel 0

ne aflăm "n faţa unui fenomen natural al personalităţii adolescentului ? caracterul lui ?

conţinutul şi forma de e)primare , ca şi frecvenţa depind de atitudinea adulţilor faţă de

adolescent .

1+


13/130

Capitolul II Contri&uţia familiei 'n socializarea adolescentului

#.! Familia .Definire şi caracteristici

#.# tiluri educative parentale

#.3 ocializarea delimitări conceptuale

#.( Procesul "nvaţării sociale

#. #genţii şi instanţe socializante

12


14/130

Capitolul II Contri&uţia familiei 'n socializarea adolescentului

#.! Familia.Definire şi caracteristici

Primi "n ordinea cronologică care au menirea de a socializa individul sunt

părinţii , iar instituţia ca atare este familia . Familia este o unitatea socială , un sistem

deschis , care este supusă unor schimbări rapide , radicale , parentale . 3n ceea ce priveşte

structura familiei , se "nregistrează reducerea ei la două generaţii .

Familia reprezintă primul mediu "n care copilul "nvaţă să cunoască şi să se

recunoască ca membru al societăţii şi fiind primul contact social pe care "l are cu grupul

familial, modul "n care acesta se desfăşoară influenţează "n mare măsură comportamentul

copilulul auns la adolescenţă . *olul cel mai important al familiei constă "n educarea şi

formarea tinerilor "n vederea integrării "n viaţa şi activitatea socială , iar Hicolae 'itrofan

"n >Dragostea şi căsătoria: 1J


15/130

a!şi concentra atenţia asupra structurilor care pot interfera cu mediul social şi de a facilita

desfăşurarea procesului socializării primare .

:#cest proces constă "n interacţiunea cu cei de acasă "n "nvăţarea din e)emplul

celor apropiaţi , "nvăţare care are drept rezultate şi valori ce odată instituite răm-n

valabile o viaţă "ntreagă . :(alerică 'ihăilă!9&dentitate şi adolescenţă:pag 4E

=n cuplu de părinţi compus din personalităţi suficient integrate şi echilibrate ,

solidare şi "n genere satisfăcute , persoane av-nd un anumit grad de inteligenţă , tact ,

intuiţie şi stabilitate emotivă constitue prin sine un factor de educaţie comple) şi eficient .

7rupul familial oacă un rol deosebit de important şi "n dob-ndirea coerenţei

personale . /l aută la descoperirea comportamentelor sociale şi fundamentale , c-t şi la

individualizarea si socializarea copilului . $oate aceste aspecte subliniază c-teva dintre

direcţiile principale pe care e)perienţa părinţilor , mentalitatea , atitudinile morale ,

comportamentale le transmit subiectului prin acţiuni educative .

#.# Stiluri educati,e parentale

Cercetările psihologilor au fost interesate "ncep-nd cu perioada anilor 1J+5 de

modul "n care părinţii influenţează dezvoltarea socială şi instrumental!competiţională a

copiilor .

Parentalitatea este o activitate comple)ă ce include o serie de comportamente

specifice , această muncă individuală sau comună influenţ-nd foarte puternic viaţa

copiilor . 'aoritatea cercetărilor care au "ncercat să descrie acest concept au pornit de la

definiţia dată de Diana ;aumerind Curs psihologia cuplului şi a familiei +55E .

3n concepţia acestei autoare , constructul stilurilor parentale este folosit penru a

surprinde variaţii "n aşteptările părinţilor de a!şi controla şi socializa copii . Două puncte

sunt criticabile "n "nţelegera acestei definiţii . Primul stil parental "nseamnă să descrii

variaţii normale ale paternalităţii . Cu alte cuvinte tipologia stilurilor parentale propusă

de ;aumerind nu ar fi trebuit să includă părinţii devianţi , acest fapt put-nd fiind observat

doar "n casele abuzive , negliente . 3n al doilea r-nd , ;aumerind dezvoltă noţiunea de

parentalialitate normală "n urul conceptului de control , mai ales a pierderii controlului .

Cu toate că părinţii pot fi diferiţi "n felul cum "ncearcă să!şi controleze sau să!şi

socializeze copii , "n măsura "n care ei fac acest lucru "şi asumă rolul primar prin care "şi

influenţează , "şi educă , sau "şi controlează copiii .

14


16/130

;aumerind identifică cinci stiluri de "ndrumare parentală , "n funcţie de două

componente 0 gradul controlului şi manifestările afective ale părinţilor "n relaţiile cu

copiii .

1.tilul autoritar autoritar!subiectivE! combină controlul puternic adesea autoritar

şi arbitrar , cu nivelul scăzut al activităţii .

#ceşti părinţi sunt foarte puţin deschişi informaţiilor venite dinspre copiii . /i

sunt creatorii regulilor , sunt cei care disciplinează şi planifică . Potrivit acestor părinţi ,

principala calitate a unui copil este ascultarea , obedienţa .

Deşi pot simţi afecţiune , rareori o e)primă verbal sau comportamental .

Consecinţele negative pot fi abuzul fizic , emoţional , ostilitatea crescută , stima de sine

scăzută , "mpedicarea competenţei sociale .

+.tilul permisiv!combină controlul scăzut cu afectivitatea ridicată.

7raniţa dintre părinţi şi copii este foarte permeabilă , datorită lipsei de valori şi

regulilor necesare vieţii familiale . Părinţii nu constitue o sursă educativă importantă

pentru copii , nu sunt agenţi activi de formare . Pentru că "şi e)primă afecţiunea faţă de

copii , aceştia pot avea "ncredere "n sine şi o stimă de sine ridicată, dar lipsa "ndrumării

parentale diminuează capacitatea de cooperare a copiilor "n situaţii sociale.

Copiii pot fi autonomi şi creativi , pot avea dificultăţi "n subordonarea intereselor

celor colective .

2.tilul neglient combină controlul scăzut cu lipsa afectivităţii./ste cazul

părinţilor centraţi pe propriile interese personale sau profesionale , care fug de

responsabilităţile parentale . 7raniţele dintre sistemul parental şi cel al copiilor sunt rigide

datorită refuzului de a se implica "n activitatea parentală .Dezavantaele acestui stil parental pot fi 0 slaba specializare a copilului ,

negliarea emoţională , nivelul scăzut al stimei de sine , capacitatea scăzută de conformare

la reguli , norme .


17/130

foarte puternic ei "ncerc-nd să menţină graniţe variabile şi semipermeabile , prin care să

obţină ascultarea din partea copilului . #deseori tind să!şi sufoce copiii cu propria iubire .

Dezavantaele pot fi 0 dependenţa e)agerată a copilului , interiorizarea

problemelor , care se pot manifesta negativ prin depresie , agresivitate pasivă ,

autoagresivitate sau prin tulburări nevrotice , de alimentaţie şi lipsa independenţei la

v-rsta adultă .

4.tilul autoritar democratic! combină controlul ridicat cu afectivitatea

crescută , ambele utilizate "ntr!un mod raţional şi echilibrat .

%rice restricţie este e)plicată copilului,controlul este ferm , obiectiv

.#fectivitatea este cea care creează o relaţie caldă , armonioasă, lipsită de e)cese

emoţionale . #cest lucru "ngăduie dezvoltarea independenţei şi a autonomiei . Hu

"nt-mplător acest stil educaţional este cel mai adecvat . Cu toate că "n aparenţă stilul

democratic are numai avantae, totuşi e bine să menţionăm faptul că un copil crescut "n

acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar pe care "l poate "nt-lni la şcoală, "n

grupurile de prieteni, armată etcE. /l ar putea fi considerat ,,bleg pentru că nu va e)ecuta

foarte promt sarcinile solicitate , sau , dimpotrivă , ,,impertinent: pentru că ,,discută

ordinele:. Diferenţele dintre stilurile de "ndrumare parentală are celor doi părinţi sunt

frecvente , diferenţele moderate fiind utile "n negocierea unui stil parental unitar .

tilul sau modelul parental se referă la acţiunile şi atitudinile figurilor parentale

faţă de copil . Carlor Perris afirma că pregătirea pentru viaţă "ncepe imediat după naştere

şi, "n mare măsură, această pregătire este opera mamei. Perris acordă figurii materne un

rol principal "n socializarea copilului. #utorul descrie paisprezece modele parentale, din

perspectiva relaţiei părinte!copil 0

! modelul parental abuziv 0 caracterizat "n sensul pedepselor aplicate nemotivat şi

e)agerat .! modelul parental privativ 0 caracterizat prin privare de daruri, lucruri necesare ,

alimente .

! modelul parental punitiv 0 caracterizat prin severitate, duritate , furie din partea

părintelui .

! modelul parental umilitor 0 caracterizat prin pedepse sau comentarii de faţă cu

alţii.

! modelul parental reectiv 0 caracterizat prin ignorarea nevoilor copilului,apropiere ,consolare.

1G


18/130

! modelul parental supraprotectiv 0 caracterizat prin grii sau ne-ncredere din

partea părinţilor .

! modelul parental supraimplicat 0 caracterizat prin ,amestec "n deciziile şi

autonomia copilului .

! modelul parental tolerant 0 caracterizat prin respectarea opiniilor contrare ale

copiilor .

! modelul parental afectuos 0 caracterizat prin tandreţe , căldură "n gesturi , cuvinte

, "mbrăţişări .

! modelul parental orient-nd performanţa 0 caracterizat prin note bune , orientare

profesională , carieră .

! modelul parental generator de culpabilitate 0 caracterizat prin sugerarea

culpabilităţii prin gesturi , mimică şi cuvinte .

! modelul parental stimulativ 0 caracterizat prin "ncuraare , spriinire , premierea

copilului .

! modelul parental favoriz-nd pe ceilalţi 0 favorizarea unui alt frate sau soră .

! modelul parental favoriz-nd subiectul 0 favorizarea copilului "n faţa fraţiilor ,

surorilor .

3n cartea lui C.Ciofu 9&nteracţiunea părinte!copil: , capitolul 9$ipuri de dominare

parentală:, stilurile parentale apar definite ca moduri de disciplinaritate a copiilor de

către părinţi . #stfel , apar cinci variante de atitudini 0

!părinţi normali ?

!părinţi hiperprotectori ?

!părinţi indulgenţi ?

!părinţi severi ?

!părinţi agresivi .

3n ceea ce priveşte cele cinci stiluri parentale , ele pot fi descrise astfel 0

1.Părinţii normali

#u un stil optim de acţiune cu copilul , combină autoritatea şi fermitatea cu

recunoaşterea drepturilor . #ceşti părinţi răspund pozitiv şi "ndeplinesc cererile rezonabile

ale copiilor . e porneşte de la ideea că un copil nu are numai datorii , ci şi drepturi .

'etoda considerată optimă implică responsabilităţi din partea partenerilor , autostimă şi

nu naşte niciodată agresivitate , violenţă sau negativism din partea copilului .

1


19/130

+.Părinţii hiperprotectori

uperprotecţia parentală apare "n cazurile "n care e)istă "ncă un contact e)cesiv

"ntre mamă şi copil ? deşi copilul ar fi trebuit de mult să "şi dezvolte un anumit grad de

independenţă . #cest contact constă "n prelungirea nedorită a "ngriirilor şi serviciilor care

sunt prestate de către mamă , la v-rsta la care ar fi trebuit să apară elemente de

auto-ngriire .

Copilul superproteat este an)ios , iar mamele "şi arogă atitudini hiperprotectoare

de infantilizare . 'amele acestor copii sunt restrictive şi limitează mult tendinţele

copilului de a căpăta autonomie . #ceastă hiperdependenţă de mamă a copilului

hiperproteat va fi distinsă de ataşamentul selectiv . #taşamentul selectiv e)primă

securitate emoţională ,autonomie socială , pe c-nd hiperprotecţia maternă generează "n

principal lipsa de autonomie . 'amele copiilor an)ioşi sunt mai restrictive şi mai severe ,

limit-ndu!le mult autonomia socială prin e)tensia supracontrolului matern .

e disting cinci categorii de factori care conduc la hiperprotecţie familială 0

!Factori legaţi de copil ?

!Factori legaţi de mamă ?

!Factori legaţi de căsătoria părinţilor ?

!*ăspuns la sentimentele de ostilitate ale mamei ?

!$ulburări emoţionale ale părinţilor .

1.Factorii legaţi de copil

De obicei , copilul hiperproteat s!a născut după o lungă perioadă de sterilitate ?

mama hiperprotectoare este de obicei , mai "n v-rstă de 25 de ani şi are un singur copil .

Copilul unic are risc maor de a deveni hiperproteat . #ltă categorie de factori are "n

vedere evenimentele nedorite "n legătură cu naşterea copilului şi anume sarcinăcomplicată , naştere prematură , patologie neonală care a necesitat intervenţie terapeutică.

#stfel , boala gravă a nou!născutului generează an)ietatea părinţilor , conduc-nd la

sindromul de copil vulnerabil .

+.Factorii legaţi de mamă

De cele mai multe ori mamele copiilor supraproteaţi nu sunt angaate "n vreo

activitate cu utilitate socială . #deseori ele sunt lipsite de căldura sufletească şi

1J


20/130

afecţiunea soţului . &ntenţiile acestor mame sunt totdeauna bune ,ele nerealiz-nd răul pe

care "l produc copilului , limit-ndu!i acţiunile independente .

2.Factori legaţi de căsătoria părinţilor

Familia copilului superproteat suferă lipsă de comunicare "ntre parteneri .

*elaţiile dintre aceştia sunt simbolice , iar lipsa sadisfacţiilor vieţii conugale este

compensată de mamă prin creşterea e)cesivă a relaţiilor cu copilul .


21/130

Hegativismul se "nscrie "n acelaşi tip de manifestări , se e)primă printr!o atitudine

neustificată de refuz , rezistenţă faţă de orice fel de ofertă .


22/130

1.#titudinea caldă!indulgentă

Cercetările au demonstrat că un copil crescut "ntr!un mediu educativ caracterizat

prin atitudine caldă!indulgentă , se orientează pozitiv faţă de lume , este activ , ambiţios şi

prietenos , are spiritul fle)ibil , creativ . #cest copil nu s!a "ndoit ,este iubit şi nu a simţit

dragostea părintească ca o povară . Deci , afecţiunea , conduita centrată pe copil nu se

identifică cu atitudinea afectogenă şi de asemenea nici indulgenţa nu "nseamnă că totul i

se permite copilului . 3ntr!un astfel de mediu sunt restricţii şi dacă copilul le "ncalcă

atunci se acordă şi mustrări , dezaprobări .

3ntr!un e)periment realizat de @eIin , s!a constatat că acei copii care sunt crescuţi

"ntr!un mediu cald!indulgent ,se oacă cu păpuşi care reprezintă adulţii ,adică acceptă "n

ocurile lor roluri de adult mai frecvent dec-t cei care sunt subiecţii altor tipuri de

atitudini educative . #cest aspect este foarte important , doar dacă se acceptă , că ocul cu

roluri constitue e)presia tendinţei de identificare cu adultul , atunci , ea confirmă că

atitudinea parentală caldă!indulgentă asigură cea mai puternică tendinţă de identificare

de modele cu adulţii .

#cest tip de atitudine poate dezvolta o agresivitate prosocială , utilă at-t pentru

individ , c-t şi pentru societate .

+.#titudine rece!indulgentă

#ceastă formă de atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivităţii

infantile , dar aceasta este o agresivitate antisocială , cu originea "n conflictele interioare .

Părintele , datorită antipatiei sale faţă de copil , refuză "ncercările de apropiere ale

copilului şi nu se interesează de copil . Părintele care adoptă această atitudine , educativă ,

aplică periodic copilului , mai ales c"nd vrea să se ustifice "n faţa altora , pedepse fizice . @a antipatia părintelui ,copilul răspunde tot prin antipatie şi agresivitate , a căror

apariţii "n comportament nu este deloc inhibată de către atitudinea indiferent indulgentă a

părintelui .

2.#titudine caldă!autoritară

3n această formă de atitudine este inclus tipul de părinte hiperafectuos ,hiperprotector . Personalitatea copilului se poate forma diferit "n funcţie de gradul de

++


23/130

consecvenţă a atitudinii autoritare a părintelui . De obicei , agresivitatea deschisă este

interzisă , iar copilul "şi orientează spre interior sentimente ostile formate faţă de părinte

şi se dezvoltă "n direcţia an)ietăţii . 3n cazul "n care părintele interzice doar agresivitatea

infantilă , nu şi agresivitatea copilului faţă de colegi , copilul are posibilitatea să!se

orienteze "n afară de agresivitate . /)istă situaţii "n care restricţiile sunt foarte rigide şi pot

apărea la copil simptome an)ioase . #ceşti copii sunt mai puţin creativi dec-t cei ai

părinţilor calzi!indulgenţi şi g-ndirea , comportamentul lor social prezintă un caracter

foarte conformist . 'accobK preciza că un astfel de copil , "n clasă chiar şi "n absenţa

prefesorului se comportă e)emplar .

;ăieţii şi fetele reacţionează diferit la atitudinea caldă!autoritară . Fetele suportă

mai uşor atitudinea parentală de acest tip , adică , ele produc mai puţine simptome

an)ioase sub influenţa ei .

< .#titudine rece!autoritară

Faţă de sentimentele părintelui , copilul reacţionează prin tendinţă agresivă , dar

el nu are nici o posibilitate de a se deasfăşura . De cele mai multe ori , aspectul autoritar

al atitudinii este echivalent cu faptul că atitudinea rece , antipizantă a părintelui , este

ascunsă .

3n timp ce părintele restr-nge viaţa copiluli "ntre limite puţin suportabile şi "i

reprimă orice mişcare spre libertate , părintele accentuează mereu că "şi iubeşte copilul .

Contradicţia este de ne-nţeles pentru copil , datorită ingratitudinii sale , "ncepe să i se

intensifice din ce "n ce mai mult conştiinţa culpabilităţii şi "şi "ntoarce agresivitatea

"mpotriva propriei sale persoane , "n timp apăr-nd tulburări interne care "n demersul

anilor "şi pun amprenta din ce "n ce mai intens asupra personalităţii copilului .

tilurile parentale reprezintă un indicator foarte puternic al funcţionalităţii parentale pantru că prezice bunăstarea copiilor din aspectul larg al mediului şi

comunităţii "n care trăiesc . %ricum "n ciuda unei lungi şi solide tradiţii de cercetare "n

cea ce priveşte stilurile parentale , o serie de probleme răm-n "ncă ne-nţelese .

Pentru că stilurile parentale reprezintă mai mult o tipologie dec-t o combinaţie

liniară "ntre responsabilităţi şi cerinţe , fiecare părinte este mai mult sau mai puţin diferit

"n ceea ce priveşte implicarea sa .

+2


24/130

#.3 Socializarea . +elimitări conceptuale.

9ocializarea este conceptul folosit la descrierea şi e)licarea modului "n care

copiii dob-ndesc un comportament necesar adecvării lor la cultura şi societatea din care

fac parte ./ste procesul prin care o persoană dob-deşte reguli de conduită sistemul decredinţe şi atitudini ale unei societăţi sau grup social , astfel "nc-t să poată funcţiona "n

cadrul acestuia . :#nn ;irch +555E

3n copilărie procesul de socializare este influenţat "n cea mai mare parte de părinţi

care acţionează ca modele pentru o conduită acceptabilă ./i asigură suportul afectiv şi

decid care dintre aceste comportamente vor fi interzise şi care vor fi permise . Dar din ce

"n ce mai mult rezultatele cercetării indică importanţa raporturilor copiilor cu alte

persoane "n afară de părinţi , de e)emplu cu fraţi şi bunici .

ocializarea nu este unidirecţională , ceea ce este impus copiilor de către alte

persoane . 'aoritatea părinţilor cu mai mulţi copii sunt capabili să identifice diferenţele

dintre copii lor . Ceea ce are efect asupra unui copil nu este obligatoriu să aibă efect

asupra celuilalt . e poate vorbi , aşadar de componenta bidirecţională a procesului de

socializare .

ocializarea reprezintă procesul prin care individul "n interacţiune cu semenii săi ,

acumulează deprinderi , cunoştinţe , norme , valori şi atitudini comportamentale.

ocietatea "ntr!o serie de mecanisme şi agenţii sociale familia , şcoala , mass!

mediaEtransmite bagaul cultural e)istent noilor generaţii , preciz-ndu!le un anumit

comportament considerat normal "n cultura respectivă . ocializarea este şi procesul

determinat "n formarea identităţii de sine .

Conceptul de educaţie se apropie cel mai mult de socializare . Faţă de educaţie ,

chiar şi cea informală , nesocializată , socializarea este un concept mai cuprinzător , "n

primul r-nd pentru că se "nglobează şi "nvăţarea de către un membru al unui grup sau al

unei culturi de conţinuturi a)iologice şi comportamentale pe care respectivul grup sau

respectiva cultură nu ar dori să le transmită . 3n al doilea r-nd "n socializare "nsuşirea de

cunoştinţe şi valori se poate realiza chiar fără ca cei de la care "nvaţă să ştie că ei sunt

surse de educaţie .

ocializarea se referă cu precădere la copilărie şi adolecsenţă , la "nsuşirea unor

deprinderi , valori , norme de bază , dar cu deosebire "n societăţile comple)e şi

dinamice , traiectoria de viaţă a individului "nseamnă schimbarea de statusuri şi roluri ,

+


25/130

deci nevoia de restructurare a cunoştinţelor şi conduitelor , de aceea socializarea se

"ntinde pe tot parcursul vieţii .

Prin socializare nu numai că o fiinţă biologică devine o fiinţă socială , a unei

culturi , "nsuşidu!şi o limbă , obiceiuri , valori şi norme specifice , ci ea devine o

fiinţă umană "n general . ocializarea este deci umanizare .

$raseul inserţiei individului "n viaţa socială planetară nu este unul linear şi

uniform . #borarea clasică din ştiinţele socio!umane distinge două mari faze 0

1.ocializare primară ,

+.ocializare secundară .

!.Socializarea primară are loc "n copilărie şi prin ea individul , născut doar cu

potenţialităţi pentru viaţa socială , devine membru afectiv al ei , devine viaţa socială .

&n acest proces se interiorizează lumea socială , se cristalizează versiunea subiectivă a

realizării socio!umane obiective . #genţii sociali care mediatizează această interiorizare

sunt "n primul r-nd indivizi apropiaţi şi relevanţi pentru copil , persoane care au intrat "n

literatura de specialitate sub numele de persoane semnificative sau altul semnificativ .

3ntruc-t copilul se naşte "ntr!o structură socială dată , persoanele semnificative ,

dintre care părinţii ocupă locul central , "i sunt oarecum impuse spre definire . #ceşti alţi

semnificativi cu care copilul se şi identifică, intermediază realitatea pe care copilul o va

interioriza , modific-nd!o "n raport cu propria lor poziţie "n spaţiul social şi cu propria lor

e)perienţă de viaţă .

$reptat prin socializarea primară , copilul aunge la transgresarea situaţiilor şi

persoanelor specifice , "nvaţă roluri , atitudini şi comportamente generale . De e)emplu

dacă mama arată "ntotdeauna o atitudine negativă faţă de copil , atunci acesta se

murdăreşte "n timpul mesei şi dacă acestă atitudine va fi manifestată şi de alte persoanesemnificative 0 tata , bunica , sora , generalitatea normei se va e)tinde "n subiectivitatea

copilului . Pasul decisiv urmează c-nd el "şi dă seama , că toată lumea din mediul său este

"mpotriva practicii vizate , este trecerea de la reacţiile faţă de roluri şi atitudinile unor

persoane semnificative concrete la unul pe care "l numeşte 9altul generalizat .:

#.Socializarea secundară este legată de diviziunea socială a muncii şi de distribuirea

socială a cunoştinţelor . /a presupune interiorizarea cerinţelor , informaţiilor , normelorşi valorilor promovate de diferite instituţii specializate , formale sau informale .

+4


26/130

ocializarea secundară "nseamnă şi trecerea de la lumea copilăriei la o lume mai

eterogenă . #ici funcţionează persoane semnificative , dar ele sunt mai fluctuante , iar

individul are un oarecare control asupra lor , "n sensul că poate renunţa la unele "n

favoarea altora , "n vederea menţinerii identităţii proprii .

&ntrarea "n socializarea secundară poate coincide cu tranzacţia de la copilărie la

pubertate şi adolescenţă .

#.( Procesul 'n,ăţării sociale

După cum au arătat mulţi cercetători , "n special chaffer ,copilul are o tendinţă

mult mai puternică de a reacţiona la oameni dec-t la alţi stimuli din mediul său , cum ar fi

licăririle de lumină sau zgomotele deşi reacţionrază la acestea , după cum ştie orice

părinte . @a copil pare să e)iste o tendinţă de sociabilitate puternică şi foarte bine

conturată . Deoarece fiinţele umane , "n comparaţie cu multe alte specii de animale , sunt

foarte sociabile şi "n mod normal , nu!şi trăiesc viaţa complet izolate , acest lucru este de

aşteptat . Ceia ce ne interesează aici sunt căile prin care se dezvoltă la copii tendinţa de

sociabilitate .

#tunci c-nd analizăm fenomenul de durată al dezvoltării copilului , putem observa

că acesta presupune un proces de socializare , "n care copilul "nvaţă să se conformeze

normelor societăţii şi să reacţioneze adecvat . Deşi acest proces poate implica

e)pectanţele diferite de la o specie la alta , se pare că natura foarte sociabilă a copiilor

presupune o disponibilitate foarte mare de a "nvăţa şi de a răspunde la influenţele sociale.

3n principiu e)istă trei modalităţi principale de "ncuraare a socializării la copil ,

prin procesul de imitare şi identificare , prin educaţia directă , implic-nd pedepse şi

recompense şi prin transmiterea e)pectanţelor sociale . 'ulţi teoreticieni ai "nvăţării

sociale consideră că procesul de imitare şi identificare este cel mai important dintre cele

trei .

Imitarea

De la "nceput , copilul observă şi imită persoanele din urul său 0 puştii care

"ncep să meargă , se detecteză adesea c-nd sunt lăsaţi să facă unele lucruri pentru

oamenii mari . De asemenea copii mici se oacă de multe ori , adopt-nd roluri sociale şi

+A


27/130

imit-nd adulţii pe care i!ai văzut "n aceste roluri . $oate aceste roluri fac parte din

procesul prin care copilul "nvaţă o serie de comportamente pe care le poate utiliza mai

t-rziu .

&mitarea este descrisă drept o scurtătură de "nvăţare.#ceasta presupune copierea

unei anumite acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să dob-ndească o serie

de deprinderi fizice , foarte rapide şi foarte eficiente .=nii teoreticieni consideră uşurinţa

copiluliui de a "nvăţa prin imitare un tip generalizat de monta de "nvăţare , "n care copilul

este pregătit pentru a "nvăţa prin copierea acţiunilor altor persoane .

Prin imitare , copilul este capabil să "nveţe mult mai mult dec-t ar putea să prindă

prin "nvăţarea directă .

Identificarea

/)istă şi un proces "n două etape , care este implicat "n "nvăţarea bazată pe

observaţie . Deseori , un copil va "nvăţa un stil mai general de comportament asum-ndu!

şi un rol complet sau model-ndu!se după o altă persoană.Deşi acest lucru poate să

"nceapă cu procesul de imitare , "nvăţarea se interiorizează rapid , astfel "nc-t copilul

aunge să se identifice cu persoana sau rolul respectiv . &dentificarea apare "ntr!o perioadă

mult mai mare de timp dec"t imitatea şi se crede că , "n mare măsură , "nvăţarea rolului

social , cum ar fi "nvăţarea rolului despre se) , are loc prin procesul de identificare .

Datorită acestui lucru , teoreticienii "nvăţării sociale consideră că prezenţa

modelelor de rol este foarte importantă "n dezvoltare./i susţin că "n urul copilului

trebuie să e)iste oameni pe care acesta să!i poate copia , ca să!şi poată forma o idee

despre felul "n care o fiinţă umană reală se comportă "ntr!un anumit rol social . #stfel de

model de rol "i oferă copilului un 9fir roşu: care "l va ghida către un comportament

adecvat de viaţă .

4fectele 'ntăririlor

=nii autori consideră că au investigat felul "n care "ntăririle pozitive , cum ar fi

lauda sau "ncuraarea , pot influenţa "nvăţarea prin imitare . Patterson , @ittman şi ;richer

au efectuat un studiu bazat pe o observaţie de zece săptăm-ni a copiilor de grădiniţă şi

au constatat că evenimentele care urmează unei fapte agresive sunt decisive "n repetarea

+G


28/130

comportamentului agresiv . Dacă purtarea agresivă este ignorată sau pedepsită printr!o

replică la fel de agresivă a unui alt copil,atunci este mai puţin probabil să se repete .

Dacă acţiunile agresive au consecinţe satisfăcătoare pentru agresori , precum

izbucnirea "n pl-ns a celuilalt copil sau lăudarea agresorului de către prieteni se vor

repeta cu o probabilitate mai mare.

&mitarea şi identificarea pot fi mecanisme de "nvăţare pentru copii . #lte tipuri de

studii au investigat aspecte diferite de "nvăţare socială , precum efectele diverselor tipuri

de pedepse asupra copilului.Deşi copii "nvaţă foarte mult prin identificare şi imitare ,

e)istă lucruri care sunt dob-ndite prin intermediul reacţiilor directe din partea adulţilor

şi deseori , aceasta este o modalitate importantă de pregătire a copiilor pentru a se

comporta conform e)igenţelor societăţii .

Pedeapsa

Deşi fiecare societate modelează comportamentul copiilor săi prin recompense

şi laude sau prin amuzamentul şi atenţia adulţilor pe care copii par să le considere

recompense , e)istă o altă latură a educaţiei pe care fiecare societate o utilizează 0

pedepsirea purtării rele sau inadecvate social . 3n unele societăţi pedeapsa poate fi foarte

mică . 'embrii unuia dintre triburile din Houa 7uinee , samoanii , aveau convingerea că

maturinz-ndu!se , copiii dob-ndesc "n mod natural un comportament sociabil conform

e)pectanţelor . Comportamentul necorespunzător este foarte rar pedepsit direct , devreme

ce presupune că la maturitate , oamenii scapă de el .

3n acelaşi timp copiilor nu li permite să fie o pacoste pentru alte persoane ? ca

urmare , dacă pl-ng sau se obrăznicesc , sunt "nlăturaţi din compania celor "n v-rstă . Cu

toate că nu pare prea convingător , aceasta este o pedeapsă uşoară , deoarece

comportamentul neadecvat a produs copilului consecinţe cam neplăcute . 'ead aconstatat că adulţii samoani erau stabili , prietenoşi şi foarte echilibraţi , poate că din

cauză că nu au fost pedepsiţi serios "n copilărie .

3n societatea occidentală , tipul de pedepse pe care le utilizează părinţii pare să

se coreleze foarte bine cu dezvoltarea unui simţ puternic al conştiinţei la copil . =n studiu

efectuat de către 'acinnon , "n 1J2 a arătat că studenţii care s!au dovedit a avea o

conştiinţă puternică , prin aceea că nu au copiat la un e)amen atunci c-nd au avut ocazia ,

suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor "n copilărie şi cei care au trişat deşi nu

+


29/130

aveau probabil conştiinţa puternică suferiseră pedepse fizice .#ceastă diferenţă pare

destul de importantă şi necesită mici e)plicaţii .

C-nd vorbim despre pedepse fizice , nu sugerăm doar lovirea copiilor . tudiul

lui 'acinnon a inclus ca pedepse fizice şi interdicţia de a ieşi din casă , suprimarea

banilor de buzunar . &mportant este să e)iste o amendă prin care copilul să o plătească .

3n pedepsirea biologică nu este necesar nici un fel de amendă , dar copilului "i este

reproşată rănirea pe care a produs!o părintelui , sau altor persoane ori este făcut să se

simptă vinovat sau responsabil de acţiunile sale .

*eacţiile sociale constitue aspectul important al acestul tip de pedeapsă . Copilul

simpte , că acţiunea sa i!a dezamăgit pe părinţi , că a cauzat inutil suferinţa alcuiva , dar

"n afară de a!şi cere scuze nu poate face nimic "n compensaţie .

Lill susţine că motivele pentru care pedepsele psihologice par să fie at-t de

eficiente "n producerea unei conştiinţe puternice la copii , au la bază actul de a!şi cere

scuze . $reptat acesta se interiorizează astfel "nc-t "n loc să spună doar "mi pare rău

copilul aunge să "i pară rău cu adevărat şi mai t-rziu să se simptă vinovat şi responsabil .

Copilul dacă este pedepsit fizic poate vedea lucrurile mult mai superficial , ca pe o

amendă pe care trebuie să o plătească pentru un comportament inadecvat , dar nimic mai

mult , deci singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a fi descoperit şi nu neapărat

dezvoltatea unei conştiinţe puternice .

=nii psihologici consideră pedeapsa drept o cale foarte ineficientă "n

socializarea copiilor.;.F.inner susţinea cu putere că utilizarea "ntăririlor pozitive şi

negative este mult mai eficientă "n educarea copiilor dec-t folosirea pedepsei.#şa cum

arăta inner pedepsirea unui copil pentru că a făcut un lucru rău poate să –l oprească de

la a face acelaşi lucru,dar nu!l opreşte să facă alceva,la fel de rău , chiar mai

rău.*ecompensarea unui copil pentru un comportament corect determină reluarea

comportamentului dorit cu o probabilitate mai mare,"n acest fel copilul nu face nimic rău.

Importanţa e/plicaţiei

Pentru copii importanţa e)plicaţiilor , pentu a li se clarifica e)pectanţele

adulţilor şi motivele regulilor , este un espect al socializării care poate diferi de la un grup

social la altul.3ntr!un studiu longitudinal al paternurilor educaţionale , efectuat "n

Hottingham , de HeIson s!a constatat că părinţii din clasa muncitoare aveau tendinţa dea da copiilor lor comenzi şi ordine mai directe fără e)plicaţii,"n timp ce părinţii din clasa

+J


30/130

milocie e)plicau "n general copiilor ,lor motivele care stau la baza regulilor şi a

normelor . #ceste e)plicaţii par să "ncuraeze copilul,să se comporte sociabil .

3n multe societăţi netehnologizate,copilului "i sunt e)plicate motivele unor

anumite obiceiuri şi reguli , astfel "nc-t , la maturitate să fie conştient numai de felul

comportamentului adecvat , ci şi de motivaţiile lui . Deci este importantă şi latura

cognitivă a educaţiei .=n alt factor foarte important "n dezvoltarea copilului este felul "n

care "nţelege ceea ce se "nt-mplă "n ur şi raţiunea pe care o dă regulilor şi

comportamentelor observate .

#. Agenţii şi medii socializante

'ediul social care "l formează pe individ nu este amorf,iar elementele sale nu

sunt echiponderale "n procesul socializării.#lături de opinia publică mai e)istă şi alte

instanţe cum ar fi 0biserica,armata,cu o influenţă notabilă "n socializare.Dintre toate,patru

instanţe cele mai importante sunt considerate 0

!Familia ?

!8coala ?

!'ass!media ?

!7rupul de similaritate ?

1.Familia

Familia este o unitate socială , un sistem deschis , care este supusă unor

schimbări rapide parentale , cu viaţa socială .

Familia nu socializează copilul doar "n cadrul său nuclear,rolul său fiind mai mult

orientativ , de a!şi concentra atenţia asupra structurilor care pot intefera direct cu mediul

social şi de a le adapta structurii maleabile sau stabile identităţii copilului . Familia

răspunde de aceleaşi sarcini pe care orice instituţie socială o urmăreşte atunci c-nd este

vorba despre procesul de socializare 0 de a facilita copilului achiziţia normelor ? valorilor

şi de prinderilor necesare dezvoltării sociale .

Familia facilitează desfăşurarea procesului socializării primare , proces ce constă

"n interacţiuna cu familia , "n "nvăţarea de la cei apropiaţi , "nvăţare care are drept

rezultat norme şi valori care odată instituite răm-n valabile "ntreaga viaţă .

25


31/130

#naliza procesului de construcţie a identităţii porneşte de la premisa negocierii

relaţiei părinte!adolescent .

#dolescenţii se confruntă cu distincţia dintre fructificarea e)perienţei părinţilor lor şi

modul de a privi realitatea socială . #pariţia acestei disfuncţii nu face imposibilă

manifestarea unui nou fond de maturitate at-t de necesar adolescentului "n procesul de

socializare primară .

Familia "n procesul socializării primare , contribuie la procesul de primă achiziţie

a identităţii sociale de către copil . #cest proces reprezintă poarta de lansare către statutul

de mai t-rziu de membru al societăţii . Deşi familia "ncearcă să!şi manifeste autoritatea ,

adolescentul se poate confrunta cu 0

!aversiunea faţă de părinţi şi orientarea către grupul de prieteni ?

!o atitudine critică faţă de instituţiile frecventate de către adulţi şi faţă de

reprezentanţii acestora ?

!o reviziune "n plan comportamental şi atitudinal a ceea ce adolescenţii numesc

9rezistenţă "n lumea adultă:. #cest concept a fost denumit de sociopsihologul $aifel ,

centrismul adolescentului , concept esenţial "n procesul construcţiei identităţii sociale .

#dolescenţii care posedă un indice ridicat de centrism au tendinţa de a se

comporta "n mod favorabil cu adulţii , iar grupul de prieteni cărora aparţin constitue

pentru ei o bază puternică pentru constituirea unei identităţi sociale pozitive .

Constituirea unei identităţi sociale pozitive constă "n dorinţa de a avea privilegii

adulte "ncep-nd cu v-rsta de 14!1G ani , adică propriul program de venit şi de plecat de

acasă , controlul propriilor resurse financiare , propriile norme "n relaţiile de prietenie cu

se)ul opus şi chiar dorinţa de a locui independent . Dorinţa de a avea aceste privilegii

nu "nseamnă că adolescenţii aspiră la statutl de adult , ci prin intermediul procesului de

imitaţie , ei "ncearcă să!şi copie aceste privilegii "n bagaul lor social , neav-nd răbdare să

aştepte momentul social favorabil atingerii formale a acestui stadiu . Pe de altă parte "n dorinţa lor de a se distanţa de părinţi şi de a deveni

independenţi , adolescenţii , neav-nd suportul social necesar compensării acestei

distanţări , cad "n e)trema negativă . 3n aceste condiţii , familia nu constitue pentru ei o

soluţie alternativă , deoarece tendinţa multora dintre adolescenţi este de a respinge

autoritatea parentală .

3n concluzie ,:singura zonă "n care adolescentul acceptă autoritatea părintelui

este cea a instituţiei şcolare...:zona: "n care adolescentul poate să!şi făureacă propriaidentitate este cea e)ercitată "n planul valorilor instituite "n cadrul grupului de prieteni ,

21


32/130

dar şi acestea pot intra uneori "n conflict cu lumea valorilor din universul adulţilor .

:(alerică 'ihăilă!9&dentitate şi adolescenţă:!pag A1E

+.7rupul de simiaritate

7rupul de similaritate este e)trem de important atunci c-nd se vorbeşte despre

socializare , "n special a adolescenţilor şi desemnează persoanele care au acelaşi statut ,

sunt egale sau foarte apropiate potrivit unui criteriu social .

7rupul de prieteni , se constitue ca grup suport "n tendinţa de afirmare a /ului şi

a independenţei faţă de familie sau faţă de alte autorităţi , tendinţă caracteristică

adolescenţilor .

De!a lungul perioadei adolescenţei , interacţiunea cu grupul de prieteni acţionează

mult mai des fără supervizarea părinţilor comparativ cu perioada copilăriei . 3n

adolescenţă , raportul se inversează , adică grupul de adolescenţi se "nt-lneşte atunci şi

părinţii lipsesc sau nu au cunostinţă . % altă caracteristică a grupului de prieteni este aceea

a prezenţei prietenilor de se) opus , ceea ce stimulează schimbarea şi dinamica "n cadrul

grupului .

#lături de aceeasta apare şi fenomenul grupurilor mici , numite de către sociologi

,:clici .:Clicile "şi dezvoltă propria lor minicultură care include propriul stil de a se

"mbrăca , de a vorbi , de a se comporta . #ceste transformări "n dinamica de grup a

adolescentului "şi au originile "n tranziţiile de ordin 0 biologic , social , cognitiv , pe care

acesta le parcurge . *ezultatul final este construcţia identităţii sociale .

*ezultă de aici că adolescenţii se influenţează unii pe alţii iar acest mecanism

pare să fie generat de două procese sociale 0

!Procesul de imitaţie cu influenţe mai ales comportamentale ?

!Procesul de afirmare socială!are loc atunci c-nd adolescentul este răsplătit pentru modul"n care sunt adoptate aceste norme de comportament .

2. 8coala

C-nd intră "n şcoală , altă instanţă importantă a socializării , copii se lovesc

pentru prima dată de impersonalitatea lumii . 8colile suplinesc sau concureză familia "ntransmiterea componentelor şi structurii sociale .

2+


33/130

8coala ca şi familia este acea instituţie a cărei misiune este de a socializa

individul . &mplicarea socială , e)pectanţele adulţilor şi procesul de comparaţie socială

reprezintă un prim aspect al procesului de socializare "n şcoală . De e)emplu , profesorul

influenţează comportamentul elevului prin sistemul de "ncuraări , privilegii , atenţionări

şi prin cel mai important dintre acestea sistemul de notare .

Hotele reprezintă cea mai concretă evidenţă a aprobării sau dezaprobării oficiale

pe care profesorul o acordă performanţei elevilor . Conte)tul clasei de elevi şi procesul

"nsuşirii normelor sociale este o altă caracteristică specifică şcolii ,văzută de unii

sociologi ca şi element al fazei de tranzaţie dintre familie şi profesie .

Procesul socializării din cadrul şcolii depinde foarte mult de tipul de clasă

socială din care face parte elevul şi de sistemul şcolar , educaţional "n ansamblu .

Psihologia cognitivă a lui Bean Piaget subliniază importanţa relaţiei dintre mediul şcolar şi

maturizarea cognitivă a elevului . Psihologul american /ri /rison aduce "n prin plan

ideea că e)perimentarea diferitelor pattern!uri comportamentale "ntr!un conte)t

instituţional poate facilita procesul tranziţiei adolescentului către viaţa de adult .

&nfluenţa şcolii "n cadrul procesului de socializare este dată de totalitatea

relaţiilor sociale , normelor şi regulilor pe care aceasta le institue şi care sunt acceptate de

adolescenţi "nainte ca aceştia să fie motivaţi să o facă .


34/130

Capitolul III Ataşamentul

3.! #taşamentul.Delimitări conceptuale.$ipuri.Caracteristici.

3.# $eorii ale ataşamentului

3.3 Dezvoltarea ataşamentului "n cadrul interacţiunii mamă!copil

2


35/130

Capitolul III

3.! Ataşamentul.+elimitări conceptuale.5ipuri.Caracteristici.

9#taşamentul "nseamnă căutarea apropierii "n faţa stresului . : #taşamentul poate

fi văzut "n lipirea de corpul bl-nd , cald al mamei şi "mbrăţişat "n schimb privind "n ochiiei şi fiind privit cu dragoste ? "mbrăţiş-nd!o şi fiind "mbrăţişat . #ceste e)perienţe sunt

profund reconfortate şi asigurate .

9#taşamentul este definit ca fiind relaţia afectivă preferenţială , selectivă ce se

stabileşte cu una sau mai multe persoane de referinţă .:

9$eoria ataşamentului s!a născut ca un instrument important pentru descrierea

rădăcinilor ad-nci ale dinamicii relaţiilor str-nse . 3n anii 1J


36/130

3n ceea ce priveşte dezvoltarea ataşamentului , la adolescenţă trebuie să se ţină

seama de c-teva aspecte elementare 0 natura schimbărilor "n relaţia copii!părinţi şi

influenţa acestora asupra ataşamentului , dezvoltarea de noi relaţii intime ale

adolescentului cu prietenii , cu un partener romanticE şi influenţa acestor legături noi

asupra relaţiei cu părinţii .

Deşi rezultatele unor cercetări arată că ataşamentul profund autodeclarat faţă de

părinţi scade odată cu maturizarea puberală , alte studii mai recente arată că doar anumite

componente ale relaţiei de ataşament se schimbă iar altele răm-n stabile . #stfel gradul cu

care adolescenţii caută pro)imitatea figurii principale de ataşament "n situaţii de stres

scade dar nu şi perceperea disponibilităţii figurii de ataşament @ieberman , DoKle şi

'arieIicz , 1JJJE . #ceste concluzii lasă să se "nţeleagă că menţinerea pro)imităţii

fizice a părinţilor şi nevoia de protecţie "n situaţii ameninţătoare sunt mai puţin esenţiale

pentru adolescent , datorită capacităţilor lor mentale şi fizice au de e)emplu mecanisme

de adaptare mai comple)e dec-t copii miciE dar că disponibilitatea figurii de ataşament

credinţa că figura de ataşament este deschisă la comunicare şi receptivă la nevoile saleE

răm-ne importantă . /ste recunoscut faptul că frecvenţa şi intensitatea unor

comportamente de ataşament scad cu v-rsta , dar calitatea legăturilor de ataşament este

văzută ca fiind relativ stabilă .

3n ceea ce priveşte dezvoltarea de noi relaţii de ataşament "n perioada adolescenţei

, este general acceptat faptul că această fază de dezvoltare cuprinde tranziţia de la o primă

concentrare pe părinţi ca figuri de ataşament , pe dezvoltarea ulterioară a unei game largi

de relaţii de ataşament . $impul petrecut cu amicii de acelaşi se) şi varietatea activităţilor

petrecute cu ei sunt la cel mai "nalt nivel "n urul v-rstei de J ani şi scad pe măsură ce

adolescentul mai "n v-rstă petrece mai mult timp cu partenerii romantici . $otuşi părinţii ,

mai ales mamele , continuă să fie mai căutaţi dec-t cei mai buni amici "n probleme de

securitate şi acest lucru se "nt-mplă p-nă "n ultima fază a adolescenţei FraleK şi Davis ,1JJG ? $rine şi ;artholomeI , 1JJGE . 3n faza primară şi cea intermediară a

adolescenţei , relaţiile romantice sunt deseori tranzitorii şi părinţii , mai ales mamele ,

răm-n principalii furnizori de securitate .

3n ultima fază a adolescenţei , ca şi la v-rsta adultă , relaţia romantică , după doi

ani , devine principala relaţie de ataşament , părinţii răm-n importanţi dar secundari ca

figuri de ataşament .

Conform dicţionarului de psihologie @arouse , ataşamentul reprezintă9ansamblul de legături care s!au stabilit "ntre nou născut şi mama sa , "ncep-nd cu

2A


37/130

senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de acestea şi reciproc , ale mamei faţă de copilul

ei .

Din ziua a treia după naştere sugarul este capabil să recunoască mirosul s-nului

şi g-tul mamei şi să!l diferenţieze de al altei femei care are un nou născut de aceeaşi

v-rstă . @a fel este capabil să distingă vocea sa de gustul pielii sale , calitatea palpărilor ei

. #taşamentul brusc , care se instalează imediat după naştere "ntre mamă şi nou născut ,

se numeşte in literatura de specialitate 9 bonding 9 ,termen preluat din limba engleză .

Definirea "n termeni medicali a cuv-ntului bonding ar fi cel de ataşament brusc

al părinţilor faţă de nou născut , adptarea lor iniţială la prezenţa copilului , care este

ma)imă "n primele zece zile de viaţă .

3n anul 1JG+ , Mlaus şi Mennel au atras atenţia medicilor asupra e)istenţei acestui

fenomen psihologic . e consideră că , primele zile după naştere , constitue o perioadă

optimă pentru realizarea interacţiunii mamă!copil , mama fiind pregătită biologic ,

psihologic şi social pentru aceasta . !a vorbit despre o anumită perioadă a mamei , care

este plasată "n primele săptăm-ni de naştere , timp "n care adaptarea mutuală "ntre mamă

şi copil are loc foarte repede .

;onding!ul este un proces care se instalează imediat după naştere , proces prin

care părinţii devin brusc e)trem de ataşaţi de nou!născut şi percep că este a lor pentru

"ntrega viaţă . Ca o reacţie la dragostea părinţilor , copilul "şi dezvoltă ataşamentul faţă de

părinţi , care ar putea fi definit ca gestul reciproc al copilului de a!şi iubi părinţii .

#taşamentul copilului se dezvoltă progresiv şi este evident "n urul v-rstei de un

an . Calitatea ataşamentului variază şi reflectă calitatea relaţiei mamă copil din perioadele

anterioare . Din partea copilului , se constată ataşament şi faţă de adulţi şi faţă de alţi

membri ai familiei care este direct proporţională cu calitatea răspunsului acestuia . 3n

ultimii ani s!a vorbit despre bonding şi despre calitatea relaţiei mamă!copil , despre tot

restul vieţii , care ţine de interacţiunea precoce mamă copil . ;eneficiul unei legăturistr-nse mamă şi nou născut are ca rezultat o dezvoltare ulterioară mai bună a copilului .

!a constatat că femeile care au petrecut 1+ ore "n compania nou născuţilor lor "n

primele doua zile de viaţă au avut mai puţine incidente legate de calitatea relaţiei mamă!

copil . @amb recunoaşte că acest contact str-ns "ntre mamă şi copil are un efect favorabil ,

dar pentru această perioadă scurtă de timp . Potrivit autorului , bonding!ul este necesar ,

dar nu suficient , pentru a asigura un comportament parental adecvat de durată .

3n terenul , psihologiei infantile termenul de ataşament se referă la relaţia care secreează "ntre copil şi mamă sau mai precis persoana care "l "ngrieşte .

2G


38/130

/ste vorba despre o relaţie fizică , c-t şi o relaţie socială , ca şi cum copilul ar

"napoia sub formă de sentimente ceea ce a primit din partea părinţilor care l!au "ngriit

cu dragoste şi milă . Copilul are nevoie prin creearea acestui tip de ataşament de o

persoană care să!i devină familiară , care să!i asigure confort şi protecţie .

#taşamentul copilului este comportamentul afectiv e)primat printr!o relaţie

dinamică şi valorică "ntre individ şi o altă persoană , obiect , eveniment sau situaţie

e)ternă . #taşamentul se manifestă diferit "n funcţie de v-rsta şi mediul "n care trăieşte

copilul .

Calitatea ataşamentului copilului este corelată cu cantitatea răspunsului parental ,

o relaţie care corelează permanent "n funcţie de răspuns .

3.# 5eorii ale ataşamentului

$ermenul de ataşament ar putea fi definit ca 9o relaţie emoţională creată "ntre

doi indivizi , "n care fiecare investeşte energia emoţională unul "n folosul celuilalt şi se

manifestă prin nevoia reciprocă de apropiere .:

9 Părinţii "nvaţă să!şi iubească copii si copii "nvaţă să!şi iubească părinţii:.C.Ciofu!

&nteractiunea părinţi!copii pag.2GE

Cercetarile recente privind raportul dintre părinţi şi copii poartă amprenta teoriei

ataşamentului şi "n special al lucrărilor lui B.;oIlbK . #cesta a fost influenţat de către

g-ndirea analitică şi acordă mare importanţă maoră primelor relaţii ce se stabilesc "ntre

mamă si copil , precum şi conceptelor evoluţioniste şi etologice . Copiii se nasc dotaţi cu

o "nclinaţie naturală de a căuta legături emoţionale cu părinţii .

Cercetările lui ;oIlbK şi cele a lui 'arK #insIorth au la bază mai multe

concepte cheie 0

!legătură afectivă ?

!ataşament ?

!comportamente de ataşament .

@egătura afectivă este definită de #insIorth ca fiind 9 legătura relativ durabilă

care acordă o mare importanţă partenerului datorită caracterului său unic şi de ne-nlocuit .

3n legătura afectivă se doreşte pastrarea intimităţii partenerului .:

#taşamentul este tipul specific de legătură afectivă care implică şi un sentiment

de securitate . /l oferă o bază sigură pornind de la care se poate relaţiona cu restul

2


39/130

lumii . *elaţia pe care o "ntreţine un adult cu un prieten bun sau cu partenerul conugal

are deobicei toate caracteristicile ataşamentului .

#taşamentul şi legăturile afective nu pot fi observate direct pentru că sunt stări

inerte . /)istenţa lor poate fi dedusă prin aşa numitele comportamente de ataşament ,

adică a manifestărilor care permit copilului sau adultului să menţină o anumită

pro)imitate cu persoanele de care este ataşat .

Hu e)istă o legătură directă "ntre intensitatea ataşamentului şi numărul de

comportamente de ataşament . #cestea sunt observate "n special c-nd persoana

respectivă are nevoie de "ngriire , de spriin . Copilul mai mare sau adultul "şi manifestă

astfel de comportamente de ataşament atunci c-nd este speriat , obosit , an)ios . Pentru a

măsura intensitatea şi calitatea ataşamentului ceea ce contează sunt caracteristicile

acestor comportamente şi nu frecvenţa lor .

#insIorth!curs psihologia v-rstelor 0 a descris trei modele de ataşament care pot

fi prezentate "n grade diferite 0

1.#taşamentul sigur 0 copilul are "ncredere că părinţii vor fi disponibili , receptivi

şi "şi vor acorda autor dacă se află "n situaţii dificile sau de teamă .Cu această convingere

copilul are curaul să e)ploreze lumea . #cest model este menţinut şi dezvoltat de părinţi ,

ei fiind "n primii ani disponibili şi atenţi la semalele copilului şi capabili să!i ofere linişte ,

alinare ori de c-te ori are nevoie .

+.#taşamentul an)ios 0 copilul este nesigur dacă părinţii vor fi disponibili ,

receptivi şi gata să!i ofere autorul c-nd sunt solicitaţi . Din cauza incertitudinii , copilul

trece prin an)ietatea , teama de separare şi tinde să fie torturat "n manifestarea de

e)ploatare a comportamentului său .

#cest model este menţinut de părinţi , care uneori sunt disponibili şi dispuşi săacorde autor . #meninţările cu bătaia sau abandonul sunt folosite "n creşterea şi educarea

copilului . #cest model de ataşament "l observăm adesea la copilul iubitor care sacrifică

propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale adulţilor .

2./vitarea an)ioasă a ataşamentului 0copilul nu are "ncredere că părinţii vor

reacţiona "n mod pozitiv şi gata de a.!şi oferi autorul . Dimpotrivă , el se aşteaptă la

respingere , copilul "ncearcă să se descurce fără dragostea şi autorul celorlalţi , el luptă pentru a deveni independent emoţional .

2J


40/130

#cest model de ataşament este văzut "n relaţiile părinţi!copii "n care copii au

devenit independent "n mod prematur .

9#taşamentul este procesul social diferit de cunoaştere , a cărui natură este

probabil "născută la fiinţa umană . #n)ietatea , boala , oboseala cresc ataşamentul şi el se

dezvoltă selectiv către persoanele care oferă siguranţă şi confort "n situaţii de stres .

Carmen Ciofu!&nteracţiunea Părinţi –copii pag 2JE.

#taşamentul selectiv are o stabilitate şi o dezvoltare ma)imă "ntre 1+!1 luni .

%rice schimbare a acestuia e)primă alterarea circumstanţelor familiale , av-nd drept

consecinţă alterarea relaţiei părinţi –copii .

#taşamentul selectiv trebuie deosebit de dependenţă , el e)primă o relaţie şi nu

caracterul individual a unui copil . #taşamentul selectiv e)primă securitatea emoţională

şi autonomie socială spre deosebire de dependenţă , care este caracteristică copiilor fără

autonomie socială . #taşamentul selectiv este "nt-lnit la toate v-rstele nu numai "n

copilărie , căci sentimentul de dragoste este caracteristic fiinţei umane . :

C-teva cadre teoretice au fost avansate pentru a e)plica ataşamentul , cele mai

importante au fost 0

!teoria psihanalitică ?

!teoria "nvăţării ?

!teoria etologicăbiologicăE .

Cea mai influentă teorie a fost de departe bazată pe apropierea etologică şi

dezvoltată de ;oIlbK şi #insIorth .

!.5eoriile psi0analitice

Potrivit teoriei lui Freud dezvoltarea umană parcurge o serie de stadii

psihose)uale , dintre care primul este stadiul oral , care durează apro)imativ un an dupănaştere . 3n timpul acestei perioade , Freud consideră că bebeluşul este centrat asupra

e)perienţelor orale , una dintre primele sale surse de plăcere . 3n maoritatea

circumstanţelor , principalul furnizor al acestor plăceri este mama , pentru ea satisface

nevoile copilului de a fi alăptat , de a se alimenta . #stfel mama devine primul obiect

fundamental , al dragostei "n viaţa copilului . Din acest motiv , Freud priveşte poziţia

mamei ca fiind unic , fără asemănare , constant stabilită pentru "ntrega viaţă , precum şi

cel mai puternic obiect al dragostei , prototipul tuturor relaţiilor de dragoste viitoare.


41/130

3n stadiile descrise de /rison , "n primul an copilul este implicat "n stabilirea

"ncrederii şi din nou mamei "i este atribuit un rol de cheie "n această realizare , deoarece

ea poate "ngrii de nevoile copilului oferind o sursă de hrană şi confort demnă de

"ncredere .

3n ambele teorii psihanalitice maore rolul hrănirii este foarte important "n

reaplicarea ataşamentului .3n ambele cazuri , relaţia timpurie cu mama este văzută ca bază

pentru progresul ulterior al copilului .

#.5eoriile 'n,ăţării

$eoreticienii "nvăţării consideră , că hrănirea este principalul determinant al

ataşamentului . De fapt teoreticienii "nvăţării recunosc o datorie conceptuală tradiţiei

psihanalitice "n această privinţă , dar au un conte)t teoretic diferit şi se consideră a fi mai

riguroşi "n conţinuturile empirice . $eoreticienii "nvăţării susţin că multe dintre relaţiile

părinte!copil depind mai sigur de e)perienţele fiecăruia cu alţii dec-t de forţele

instinctului .

% teorie revizuită a "nvăţării asupra ataşamentului a fost dezvoltată de LaK .

Descrierea lui LaK a fost inspirată din teoria socială a "nvăţării şi "n plus "mbină esenţa

descoperirilor privitoare la predispoziţiile biologice ale copiilor de a urma stimulii sociali.

%ricum ea adaugă sugestia că formarea relaţiilor dintre mamă şi copil implică

activităţi sociale conştiente , intenţionate din partea adultului . #taşamentul din acest

punct de vedere , nu apare pur şi simplu de la sine natural , ci apare atunci c-nd părinţii

"n mod deliberat , "şi "nvaţă copii să "i iubească şi să "nţeleagă relaţiile inter –umane . %

parte importantă a procesului de dezvoltare a ataşamentului constă "n a "nvăţa unul

despre celălalt .

$eoria "nvăţării a influenţat acest domeniu prin faptul că s!a centrat asupraefctelor pe care le au interacţiunile părinţi!copii .

3.5eoria etologică

/tologia este una dintre ramurile psihologiei animale . /a studiază

comportamentul animalel

154819212-144685518-lucrare-atasament

Documents

Transcript of 154819212-144685518-lucrare-atasament