DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC I

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

UNIVERSITATEA „DANUBIUS”

DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE

DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC

Conținutul cursului

1. Noţiuni introductive de drept internațional public

2. Izvoarele dreptului internaţional public

3. Dreptul tratatelor internaţionale

4. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional contemporan

5. Subiectele dreptului internaţional public

6. Teritoriul în dreptul internaţional

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE DREPT

INTERNAŢIONAL PUBLIC

1.1. Definiţia şi obiectul dreptului

internaţional public

1.2. Particularităţile dreptului

internaţional public

1.3. Raportul între dreptul internaţional

public şi dreptul intern al statelor

1.4. Evoluţia dreptului

internaţional public

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - a

Nevoia statornicirii unor norme de conduită după care statele să se orienteze în relaţiile dintre ele.

Dreptul internaţional public (sau dreptul ginţilor – jus inter gentes, jus gentium – cum a fost numit în trecut) a devenit ramură autonomă a dreptului odată cu apariţia statelor naţionale în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea.

Problema stabilirii unor reguli care să guverneze relaţiile dintre state s-a pus încă din antichitate.

Aceste reguli s-au dezvoltat odată cu evoluţia societăţii internaţionale şi creşterea complexităţii problemelor internaţionale.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - b

Unele instituţii ale acestui drept au fost create încă din Antichitate. Cu titlu de exemplu menţionăm următoarele: - încă din sec. al VI-lea î.Hr., statele Chinei antice au încheiat un tratat referitor la renunţarea la război şi rezolvarea diferendelor dintre ele cu ajutorul unui arbitru; - în India, Legile lui Manu (elaborate în sec. al V-lea î.Hr.) consemnează existenţa unor misiuni diplomatice ad-hoc, iar tratatele erau considerate sacre, încheindu-se cu pronunţarea unui jurământ religios; - din Egiptul Antic amintim Tratatul sublim, cel mai vechi tratat internaţional,un tratat de prietenie şi alianţă, încheiat în 1296 î.Hr. între Ramses II şi Hattusil III, regele hitiţilor; - Grecia Antică a rămas în istorie printr-o serie de instituţii rudimentare ale dreptului internaţional public (solii erau inviolabili, războaiele erau precedate de o declaraţie şi de anumite forme solemne etc.); - Roma antică a exercitat o influenţă profundă asupra istoriei dreptului internaţional; exista, de exemplu un drept roman al păcii şi al războiului; Imperiul Roman a dezvoltat considerabil practica tratatelor cu naţiunile terţe (tratate de prietenie, de ospitalitate sau de alianţă) ce conţineau adesea clauze de reglementare a diferendelor; exista ius gentium ca ansamblu de norme juridice care reglementau relaţiile sociale dintre cetăţenii romani şi peregrini.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - c

În Evul Mediu: - se dezvoltă practica tratatelor internaţionale şi folosirea arbitrajului; - se stabilesc unele reguli referitoare la purtarea războaielor. În Europa secolului al XV-lea apar primele misiuni

diplomatice permanente create de către Veneţia. Odată cu formarea statelor moderne (sec. al XVI-lea), se

conturează dreptul internaţional clasic, ca drept interstatal, expresie a suveranităţii statelor.

Un rol important în dezvoltarea dreptului internaţional l-au avut lucrările lui Hugo Grotius (1583-1645), considerat părintele dreptului internaţional modern (lucrarea sa „De iure belli ac pacis” constituie o sinteză fundamentală a dreptului internaţional clasic).

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - d

Evenimente istorice importante au marcat dezvoltarea dreptului internaţional, până la dreptul internaţional contemporan:

- PACEA DE LA WESTPHALIA – a pus capăt războiului de 30 de ani (1618-1648) şi care a stabilit un sistem de pace şi cooperare în Europa, bazat pe tratate între state suverane; a durat 100 de ani, fapt pentru care acest moment este considerat punctul de plecare al dreptului internaţional modern, ce are ca fundament principiul suveranităţii; - REVOLUŢIA FRANCEZĂ -1789) a exercitat , la rândul său o mare influenţă asupra dreptului internaţional; prin „Declaraţia asupra dreptului ginţilor” redactată de abatele Grégoire se afirma dreptul fiecărei naţiuni de a-şi organiza şi schimba forma de guvernare, dreptul de a-şi hotărî soarta; - DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ A S.U.A. din 1776 constituie un alt moment important prin care se realizează prima afirmare explicită a dreptului popoarelor de a-şi hotărî singure soarta;

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - e

ACTUL FINAL AL CONGRESULUI DE LA VIENA (1815) a pus capăt războaielor napoleniene; reprezintă un document de mare importanţă pentru dreptul internaţional; prin acest document s-a stabilit un sistem politic şi economic de cooperare în Europa; Actul Final conţine şi un ansamblu de reguli privind dreptul diplomatic, condamnarea comerţului cu sclavi, a proclamat principiul libertăţii navigaţiei pe fluviile internaţionale, a recunoscut neutralitatea permanentă a Elveţiei etc.

CONGRESUL DE LA PARIS (1856) realizează prima codificare a normelor juridice relative la războiul maritim, stabileşte regimul juridic al Dunării , ca fluviu internaţional şi consacră neutralizarea Mării Negre;

Apariţia în secolul al XIX-lea a primelor organizaţii internaţionale sau uniuni administrative, iar în secolul al XX-lea crearea celor două organizaţii universale, Societatea Naţiunilor (1920) şi Organizaţia Naţiunilor Unite (1945), cu funcţii şi competenţe multiple, cu organe şi organisme, acoperind prin activitatea lor zone importante ale dreptului internaţional contemporan şi contribuind substanţial la dezvoltarea sa, îndeosebi prin codificare şi jurisprudenţa tribunalelor internaţionale.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - f

Prin Convenţiile de la Haga din 1907 se realizau progrese importante în reglementarea mijloacelor de rezolvare paşnică a diferendelor, fiind tratate pe larg procedurile de conciliere şi de anchetă şi înfiinţându-se Curtea Permanentă de Arbitraj care funcţionează şi astăzi.

În aceeaşi perioadă se semnalează şi apariţia primelor reglementări convenţionale pentru sancţionarea unor infracţiuni care afectau întreaga comunitate internaţională: „Convenţia privind protecţia cablurilor telefonice submarine” (1884), „Aranjamentul referitor la reprimarea publicaţiilor obscene” (1890) sau „Convenţia asupra opiumului” (1912).

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - g

Paralel cu dezvoltarea dreptului internaţional se dezvoltă şi ştiinţa dreptului internaţional, o serie de tratate sau manuale bucurându-se de o circulaţie largă şi un deosebit prestigiu.Între acestea sunt de menţionat lucrările elaborate de :

E.de Vattel- Dreptul popoarelor (1758), G.F.Martens- Studiul noului drept al Europei bazat pe tratate şi

cutume (1789), în care se foloseşte pentru prima oară termenul de „drept internaţional „,

F.Liszt- Dreptul internaţional în prezentare sistematică (1898), L.Oppenheim – Drept internaţional(2 volume, 1905-1912), P.Pradier – Fodere – Tratat de drept internaţional public

european şi american (8 volume, 1882-1896).

Perioada de după primul război mondial cunoaşte un proces de reînnoire atât în planul principiilor de drept internaţional care guvernează relaţiile dintre state, cât şi în reglementarea concretă a unor probleme de drept internaţional.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC

1.4. GENEZA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC - h

Perioada istorică contemporană consemnează reguli de drept internațional convenite de întreaga comunitate internațională, în domenii considerate importante, raporturile dintre state bazându-se pe regulile de drept internaţional stabilite pe baza acordului între acestea.

În prezent, dreptul internaţional public are un profund caracter umanitar, s-au dezvoltat norme privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, eliminarea diferitelor discriminări între oameni, garantarea drepturilor minorităţilor etc.

Dreptul internaţional este chemat să reglementeze domenii noi ale activităţii umane, cum sunt:

- folosirea energiei nucleare în scopuri paşnice ,

- activitatea spaţială,

- protecţia mediului înconjurător

- explorarea şi folosirea resurselor naturale ale spaţiilor submarine din zona internaţională.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DREPT INTERNAŢIONAL

PUBLIC