1

CURS 1 GERIATRIE Dr.ROMILA 17.10.2011

NOTIUNI GENERALE: TEORIILE IMBATRANIRII

MODIFICARILE FIZIOLOGICE ASOCIATE PROCESULUI DE IMBATRANIRE

PSIHOLOGICA

Una din problemele importante ale practicii geriatrice o constituie delimitarea dintre

normal si patologic in cursul procesului de imbatranire.

Aceasta dificultate tine de implicarea stransa a proceselor fiziologice de imbatranire cu

cele patologice supraadaugate, fapt ce explica idea ca batranetea a fost considerate o bola si nu o

etapa fiziologica in evolutia individului.

S-au elaborate astfel criteriile de imbatranire sub diferite formule prin studii care au

incercat sa defineasca normalul de imbatranire si pana la ce punct modificarile morfologice si

functionale , diminuarea performatiei pot fi considerate ca o gerontonormalitate.

Exista discipline in cadrul geriatriei clinice care defines aceste criteria si acre sunt denumite

gerontoneurologice, gerontocardiologie, gerontopsihiatrie, , gerontodermatologie.

Cutoate dificultatile acestor delimitari se poate afirma ca in practica geriatric curenta exista

aspect de imbatranire normala sau fiziologica , si aspecte de imbatranire patologica.

Dificultatile separarii celor fenomene se explica prin urmatoarele teorii:

1. Prin procesul de imbatranire care este un process regresiv-progresiv identificarea modificarii

parametrilor morfologici si functionali;

2. aceasta regresie progresiva favorizeaza supraadaugarea unor boli, dezvoltarea unor infirmitati

care in final adancesc sau grabesc procesul de imbatranire;

3. intrevin de asemena factorii sociologici , de mediu, psihologici,, socio-culturali care

interfereaza in mod variabil cu procesul de imbatranire intarziidu-l sau accelerandu-l.

Defintia starii de sanatate dupa OMS ar fi o starea de bine fizic, mental, social, absenta unei

boli sau a unei infirmitati.

In practica geriatrica se impune diferentierea dintre patologic sau normal (fiziologic), delimitarea

starii de sanatate fata de boala tocmai ptr a initia demersurile terapeutice corecte si necesare.

Modificarile de imbatranire importante se manifesta la cele 4 sisteme: aparat cardio-

vascular, respirator, neurologic, locomotor.

Varsta bilogica si ritmul de imbatranire depend de factorii genetici, factorii de mediu,

factorii patologici(factorii patologici duc la o imbatranire accelerata).

2

NOTIUNI DE IMBATRANIRE PSIHOLOGICA

Psihologia imbatranirii si cunoasterii reprezinta un instrument indispensabil in practica geriatriei

clinice, din urmatoarele motive:

1. Necesitatea abordarii accesibile a varstnicului printr-un dialog medic-pacient cat mai

usor, care sa aiba la baza o cat mai complete intelegere;

2. Posibilitatea elaborarii unui diagnostic precis nu numai psihologic cat si somatic evitand

a eticheta drept patologice anumite modificari psihologice legate de varsta.

3. Necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia fiind informata

corect si stiintific asupra modificarilor psihologice ale varstnicului.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in planul bio-

structurilor care constituie suportul material al vietii psihice si in acela al desfasurarii

propriu-zise a functiilor psihice.

La baza acestor modificari stau *factorii interni (ereditate);

*factori externi din mediul ambiant (sociali, culturali).

Evenimentele din mediul social al individului care intervin intru-un mod particular asupra

psihicului si imbolnavirilor, sunt urmatoarele:

-retragerea din activitate sau pensionarea;

-renuntarea la unele activitati;

-scaderea potentialului biologic;

-imbolnaviri somatic sau anumite dezabilitati;

-scaderea numarului membrilor de familie( deces partener, plecare copii in strainatate);

-disparitia vechilor prieteni.

Un alt factor determinant in aparitia tulburarilor psihologice la varstnic este constientizarea

imbatranirii cu incertidudinile pe care le genereaza viitorul.

Batranetea se mai caracterizeaza prin aparitia asa numitei “crize adaptative” la conditiile bio-

psiho-sociale pe care le impune perspective imbatranirii.

Medicul geriatru va trebui sa treaca in revista ptr elaborarea unui diagnostic global complet

urmatoarele functii psihice:

1. Nivelul de constienta sau gradul de vigilenta;

2. Capacitatea de orientare;

3

3. Starea afectiva;

4. Memoria;

5. Gandirea si judecata;

6. Aspectul global al comportamentului;

7. Modul de integrare in familie si societate;

8. Trasaturile de personalitate;

9. Limbajul.

Aceste functii pot fi: -relativ bine pastrate total sau partial;

-global alterate in grade diferite.

In general psihologia senescentei este caraterizata prin involutia inegala si neliniara a

acestor functii psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polivalenta

care tine de predispozitii, nivelul performantelor, experienta, nivel cultural si gradul de

instruire a persoanei.

Psihologia senescentei are 3 aspecte generale:

1. Caracterul diferantiat:imbatranirea evidentiaza diferernte semnificative de la o

persoana la alta si aceeasi persoana de la un system la altul.

2. polideterminarea senescentei psihologice: acest process fiind rezultanta interactiunii

individului cu mediul sau de viata astfel nivelul imbatranirii va depinde mai putin de

varsta si mai mult de particularitatile genetice somatic, morale, sociale ale persoanei

varstnice.

3. caracterul relative al deficientelor.

Senescenta fiziologica spre deosebire de cea patologica se instaleaza de obicei fara

tulburari foarte evidente deoarece organismul in general si psihicul in special antreneaza

rezerve compensatorii si echilibrarii specifice deosebit de complexe.

Psihologia senescentei se poate define fiind o involutie inegala si neliniara a

diverselor functii psihice cu importante diferente individulae cu antrenarea functiilor

somatice, endocrine, si nevoase ale individului.

Modificarile psihostaziei in imbatranire include aspect precum: depresia, anxietate,

instabilitate emotional, ideile de persecutie, egocentrismul.