„„„„Bazarab,Bazarab,Bazarab,Bazarab, woyvodamwoyvodamwoyvodamwoyvodam nostrumnostrumnostrumnostrumTransalpinumTransalpinumTransalpinumTransalpinum””””(adic(adic(adic(adicăăăă „„„„Basarab,Basarab,Basarab,Basarab, voievodulvoievodulvoievodulvoievodul nostrunostrunostrunostru dededede pestepestepestepeste ambiiambiiambiiambii versanversanversanversanțțțțiiii montanimontanimontanimontani””””).).).).

RezumatRezumatRezumatRezumat politico-militarpolitico-militarpolitico-militarpolitico-militar alcalcalcalcăăăătuittuittuittuit dindindindin 17171717 ideiideiideiidei principale,principale,principale,principale, privitoareprivitoareprivitoareprivitoare lalalalaargumentaargumentaargumentaargumentațțțțiaiaiaia istoricistoricistoricistoricăăăă aaaa antecedentelorantecedentelorantecedentelorantecedentelor rrrrăăăăzboiuluizboiuluizboiuluizboiului dindindindin anulanulanulanul 1300130013001300 a.d.a.d.a.d.a.d.

1) În perioada medievală, pentru poziția din zona noastră geografică aclimei temperate cu patru anotimpuri, campaniile militare de obicei porneaula începutul anotimpului mai călduros, primăvara, și se încheiau odată cuvenirea anotimpului rece, toamna, sfărșitul de toamnă determinând lăsarea lavatră a trupelor, sau intrarea lor în cantonamentele pentru iernat.2) Anul 1330 este consemnat în istorie ca fiind un an în care valahii norddunăreni au fost implicați pe mai multe teatre de luptă, de la sudul și de lanordul Dunării, aliații lor însoțindu-i cu trupe angajate în campaniile militare.3) Sursele care consemnează aceste stări de fapt, provin de la bulgari, sârbi,bizantini, genovezi și venețieni, în toate fiind amintite participarile tătarilorși a altor aliați, probabil moldoveni, alături de trupele Domnitorului Basarab.4) Fără tăgadă, și bulgarii și sârbii, și mai mult ca sigur, valahii norddunăreni, toți erau deja ieșiți de sub suzeranitatea tătătească. Iar mai mult, separe că o parte a tătarilor era deja în raport de vasalitate cu Basarab voievod.5) Pentru a se putea realiza un asemenea lucru, cu certitudine că valahiiaveau o cavalerie ușoară cel puțin la fel de competitivă, ca cea tătărească,dacă nu cumva chiar mai bună, dacă au reușit să subjuge zona Bugeacului,spre părțile tătărești. Teritoriul acela, ulterior va purta numele lui Basarab.6) Totodată pentru a se implica in conflictele dinastice de la sud de Dunăre,între bizantini, bulgari și sârbi, valahii trebuiau să fie pregatiți să facă față șioștilor de mercenari. Cum a fost oastea mercenarilor spanioli, cavaleria greacatalană, implicată in bătălia de la Velbujd, ori trupele greu înarmate alemercenarilor aliați Ungariei, și cavaleria grea a nobililor regelui CarolRobert de Anjou, inamicul direct al lui Basarab. Regele Ungariei a atacatBanatul de Severin, iar apoi Valahia, beneficiând de lipsa de pe noul teatrude război a sprijinului militar al despotului de Vidin, care fiind implicat inmedierea conflictului dinastic dintre bulgari și sârbi, nu a mai avut cum săintervină atunci și la nord de Dunăre, alaturi de aliatul său Basarab, proaspătreântors acasă după campania militară sudică unde acordase sprijin Bulgariei.7) După retragerea valahilor și a aliaților, de pe teatrul de război dinMacedonia, la sugestia voievodului Ardealului, probabil încercând să profitede lăsarea la vatră a armatelor, așa cum ne spune Cronica pictată de la Viena,

la începutul lunii septembrie 1330, ungurii atacă Banatul de Severin, careașa cum tot în cronică se suține, "pe atunci era stăpânit pe nedrept deBasarab". Cu ceva vreme în urmă probabil ca urmare a unei campaniimilitare victorioase, valahii cuceriseră cetatea Severinului, anexândprovincia și din punct de vedere administrativ, căci se afirmă că taxele șiimpozitele din regiune erau colectate de Basarab, regele Ungariei pretinzândși restituirea contravalorii acelor taxe, ca despăgubiri de război.8) Atacul trupelor regelui Ungariei, este dat pe neașteptate, la început detoamnă, probabil acesta bazându-se pe elementul surpriză, cu toate că, așacum indică sublinierea facută de cercetătoarea Maria Holban, în studiul eiprivind relațiile dintre regatul Ungariei și Țara Românească, regele CarolRobert de Anjou al Ungariei, fusese și mai înainte avertizat de cațiva dintrenobili săi, că Basarab deține o putere armată mai eficientă decât cea pe careRegatul Apostolic al Ungariei o poate mobiliza contra lui. Fapta acelor nobilicumani stabiliți în Ungaria după invazia tătară de la 1243a.d., a fostconsiderată ca defetism, și s-a soldat cu un preces de les-majestate,consemnat în documentele cancelariei ungurești. Afirmațiile nobililorcondamnați de justiția regală, se bazau pe analiza situației interne în care seafla țara. Căci cu greu reușise regele să pacifice Ungaria sfâșiată de războiulcivil post-arpadian, în care destul de multă vreme sașii fuseseră aliațiirebelului voievod al Ardealului, Ladislau Kahn, fii acestuia fiind refugiațipeste munți, la curtea voievodului Transalpin. Tot acest voievod de pestemunți, stapănea în Ardeal și ducatele Amlașului și Făgărașului, iar tot la elLadislau al Ardealului a trimis în prizonierat pe Otto de Bavaria, perdantulpretendent la tronul Ungariei. Atunci chiar coroana sfântă a lui Stephanîntâiul, trimisă de însuși Papa de la Roma, pentru încoronarea acestui primrege creștin al Regatului Apostolic al Ungariei, a intrat în posesia luiLadislau Kahn. Doar foarte târziu, după încheierea războiului civil,voievodul Ardealului a renunțat la pretențiile asupra coroanei, înmânândoficial acea sfântă relicvă lui Carol Robert de Anjou, pentru a putea fiîncoronat cu ea, ca prim rege înscăunat oficial în Ungaria, după stingereastirpei arpadienilor, ramura directă a urmașilor cuceritorul șef Arpad.9) Cam tot în acele timpuri de final al războiului intern din Ungaria,Basarab fusese felicitat oficial, prin corespondența diplomatică papală, deacel papă de la noul sediu de la Avignon, înființat de regele Franței.Scrisoarea adusă de trimișii papali consemna un elogiu adresat succeselorobținute de Basarab în lupta pentru apărarea credinței creștine, cel maiprobabil împotriva dominației tătare. Cam după același model și Ștefan celMare, voievodul moldav, va fi numit de un alt papă, drept "atlet alcreștinătății", pentru luptele victorioase purtate împotriva păgânilor ismailiți,

conduși de sultanul Mehmet al II-lea "Il Fatâh", cuceritorul rămășițelorimperiului bizantinilor și al cetății de referința a creștinilor, Constantinopolul.10) În perioada de timp dintre începutul lunii septembrie și începutul luinoiembrie 1330, cronica menționează trei asedii importante: cel al punctuluifortificat de graniță - turnul Mehadiei, apoi al cetății Severinului, capitalaBanatului de Severin, și în cele din urmă asedierea și cucerirea cetății"castrum Argyas", care conform descrierilor din cronică, trebuie să fi fostchiar cetatea de scaun a Valahiei, capitala Domnitorului Basarab.11) Faptul acesta ne indică în mod indubitabil că pe lângă armata cavalerieinobiliare, au fost folosite unități de infanterie, geniști și auxiliari, care auatacat zidurile cetăților cu mașini de asediu, turnuri de asalt, catapulte șibaliste, certificând totodată atât existența unităților de geniști care s-auocupat cu pregatirea asediului, cât și a unităților de auxiliari care au amenajatdrumurile și trecerile peste ape, până la cetăți, ale acelor mașini de război.12) În cele două luni de campanie, pe lângă cele trei asedii, se mai descriu șinumeroase lupte sporadice de hărțuire, purtate pe un teritoriu de șes, care înprealabil fusese pustiit și ars de trupele lui Basarab, pentru a se reduce oriceșansa de aprovizionare a armatei invadatoare, atăt pentru trupele apte deluptă, cât și pentru răniții care se presupune că erau tratați în spitale mobile.13) Din aceleași descrieri rezultă logic faptul că trupele ungurești eraupregătite pentru asedii și pentru lupta în câmp deschis, cu spații largi demanevră pentru cavaleria grea, însă fără de a beneficia și de sprijinulcavaleriei ușoare. Căci atacurile valahilor, purtate în special de cavaleriaușoară a lui Basarab, erau date doar pentru hărțuire, și nu au dus la niciobătălie decisivă între cele doua armate. Fără să fie implicată cavaleria grea,reiese că tot spațiul de manevră bazat doar pe infiltrare în locuri înghesuite,era convenabil călărimii ușoare a valahilor, care dupa atacurile peneașteptate, se repliau în retragere rapidă, de la șes înspre zona montană.Așadar, pactic nu prea aveau pierderi, contextul fiind impropriu pentrudeplasările trupelor de urmărire, infanteria fiind prea înceată pentru asta, lafel și cavaleria grea. Zona montană a fost evitată de armata invadatoare, carese pare că nu dispunea de unități mobile bazate pe cavaleria usoară, ori dacăerau prezente și asemenea trupe în armata Ungariei, acestea erau constituiteîn special de mercenari cumani, călăreți de stepă, deasemenea nefamiliarizațicu lupta în spații înguste. Prin harțuirile repetate s-a testat și capacitatea dereacție rapidă, și probabil s-a dorit a se știi dacă oștile Ungariei sunt capabilesă se descurce pe spațiile mici, spre a li se putea pregăti o capcană montană.14) În mod cert, armata invadatoare a trebuit să caute vaduri de trecere pesterâurile Jiu, Olt, Argeș etc., dintre care în mod evident, trecerea peste Oltnecesita un efort deosebit în găsirea și amenajarea unui vad de trecere. care

să corespundă necesităților traversării mașinilor de război, a unităților decavalerie grea, a spitalului de campanie, a bucatăriilor și a tuturor celorlalte.15) Pentru a se realiza deplasarea din zona banatului de Severin, până înMuntenia, la Curtea de Argeș, probabil că au fost utilizate cele mai folositedrumuri, rutele comerciale importante, uzitate de negustorii epocii. Cele maides tranzitate erau așa numitele "drumuri ale sării", care legau ocnele de saredin Transilvania și Valahia, unindu-le cu cele din Moldova și cu porturile dela Dunăre până la mare. Un astfel de "drum al sării", care unea Ocnele Maridin Vâlcea, cu Ocna Sibiului, la nord, și portul Severinului, la sud,, probabilcă a fost ales ca rută de înaintare în teritoriul inamic. Comandanții statuluimajor al lui Carol Robert de Anjou, cu certitudine au ținut cont de drumurilemajore, cât și de cursurile de apă, atunci când și-au planificat desfăsurareastrategică a ostilităților, stabilindu-și atât punctele forte pe care trebuiau să leurmărească la înaintarea în Valahia, cât și punctele nevralgice avute învedere la regruparea și retragerea către Ungaria, după încheierea ostilităților.16) Vadul de trecere peste Olt, probabil că a fost același și la ducere, căt și laîntoarcere, neavănd niciun rost amenajarea genistică de trecere a aceluiașirâu prin două puncte diferite. Inclusiv vremea înaintată spre toamnă, când aînceput campania, nu permitea această risipă inutilă de timp și forță de lucru.17) După încheierea păcii de la Argeș, a urmat retragerea organizatăprobabil pe căile deja stabilite dinainte de strategi. Cum cel mai utilizat șiapropiat vad de trecere peste râul Olt era cel situat pe ruta comercială acapitalei lui Basarab, la orasul de pe Râmnicu Vâlcii, care avea cale comunăcu drumul sării de la Ocne, probabil că aici a intervenit propunerea luiBasarab. El s-a oferit ca în urma păcii să pună la dispoziție călăuze pentru a-lîndruma pe Carol Robert de Anjou, și întreaga oaste a sa, să treacă prin omică porțiune mai dificilă a acestui drum al sării. Pe ruta dintre OcnaSibiului și Ocnele Mari ale Vâlcii, această cale dificilă de străbătut era numaipe partea dreaptă a apei, după trecerea prin vadul Oltului de la Rămnic.Călăuzele erau necesare aici, și numai aici, deoarece ruta obișnuită de accescătre Sibiu ....... era pe stânga Oltului. Așa oastea a fost împinsă în capcană.

DE ACEEA SUSȚIN IDEEA CĂ ACOLO, ÎNTRE RĂMNIC SI CĂINENI,PROBABIL ȘI-AU DESFĂSURAT ÎNAINTAREA OȘTILE LUI CAROLROBERT DE ANJOU. OȘTI CARE ASTFEL AU PUTUT FI "PRINSEPRECUM PEȘTII ÎN O VÂRȘĂ", ȘI DIN TOATE PĂRȚILE, STRÂNSEÎN "TRECĂTOAREA ÎNGUSTĂ PRECUM COPASTIAUNEI CORABII.".

Comparațiile făcute în textul Cronicii pictate de la Viena, par a indicavecinatatea unei ape mari, care putea fi utilizată ca o cale navigabilă atăt

pentru luntrile pescărești ce puneau vărșe pentru pește, cât și de corabiile sauplutele care făceau cărăușie. Ori aceasta apă care era suficient de mare spre ase desfăsurara asemenea activități, în Valahia putea fi numai cea a râului Olt.

Totodată faptul că ariergarda ungurească nu a avut cum să constatate căretragerea lor este urmarită de corpuri ostile ale oștirii valahilor, iar înînaintare avangarda nu a observat, decât după mult timp, că se blocaseaccesul pe calea de ieșire din trecătoare, iarăși indică lungimea spațiului încare era angajată armata regală. Care intrase complet în trecătoare, fără calede întoarcere, căci între timp, ambele capete ale abruptului defileu eraublocate de întăriturile de luptă numite prisăci, o combinație între obstacole șitranșee de apărare, făcute de mulțimea oștirilor lui Basarab. Despre valahi nemai spune cronica: "împânziseră toate crestele munților". Asta după ce bruscse arătase și în spate și în față și pe sus, împânzind pantele înalte din defileu.

Asta pe de o parte indică atât lungimea considerabilă a defileului, căt șiexistența altor drumuri, pe care Basarab a aparut pe neașteptate, sosit pecărări numai de ai lui știute, și nu pe calea urmată de Carol Robert de Anjou.

Trecătoarea cuprinsă între intrarea în defileul Oltului, de la muchia munteluilui Basarab, la bază fiind aflată biserica numită si "Cozia Veche", și până laieșirea din defileu, la Câineni, sau "Vama de la Genune", beneficiază lacapete, de cele mai strămte părți dintre munții defileului Oltului. Nu numaică sunt poziții strategice ușor de întărit, dar sunt și două drumuri colateralecare vin direct de la Curtea de Argeș. Unul e drumul pe la Sălatruc,Sălătrucel, Jiblea, care foarte ușor duce apoi la actualele mănăstiri Cozia șiTurnu, celălalt fiind drumul care de la Argeș vine în Țara Loviștei, pe valeaBoișoarei, spre Câineni. Pe aceste drumuri, forțele armate ale lui Basarab,întradevăr au avut cum să vină și să adune oștenii, inclusiv din rezervorul depotențial constituit de moșnenii liberi, care erau cunoscători ai drumurilor deplai și puteau ieși pe neașteptate la cele două capete ale defileului Oltului.

Iar bătălia dată între oștile de cavaleriei ale celor doi beligeranți, s-a pututdesfăsura în locurile intermediare mai deschise, cum ar fi cel de la Brezoi, peunde era amplasată și singura cale de retragere în lateral, din trecătoare.

Pe aici părăsind defileul Oltului se putea intra în valea Lotrului, pe o altăcale care ar fi putut constitui unica scăpare din încercuirea cleștelui strânsasupra lor de Basarab. Ori tocmai așa descrie și cronica modul în care areușit să se salveze regele Carol Robert de Anjou. Acesta după ce și-a

schimbat armura cu însemnele regale, pe care a dat-o spre a fi purtată descutierul său, a reușit să fugă din încercuire, fiind însoțit doar de puținiinobili care au mai scapat din încleștarea în care, se spune chiar în textulcronicii: "a pierit întreaga floare a nobilimii Regatului Apostolic al Ungariei",acolo, împreună cu sigiliul regal, pierind și cancelarul Andreea Albensis.

Iar ca un ultim argument, călătorii străini în Țările Romăne au consemnatexistența "sub muntele Valahului", a unei biserici ridicată în cinstea aceleivictorii și a amintirii celor disparuți. Și se mai spune că această biserică seafla pe drumul care duce de la Giurgiu, în Transilvania, deci pe un drum alsării, o rută principală: " la cale de doua zile călare fața de Sibiu." Q.E.D.

ArgumentArgumentArgumentArgumentaaaațțțțieieieie extinsextinsextinsextinsăăăă asupraasupraasupraasupra istorieiistorieiistorieiistoriei conflictconflictconflictconflictelorelorelorelor ddddinasticeinasticeinasticeinastice ddddinininin BalcaniBalcaniBalcaniBalcani

Destrămarea Imperiului Roman, conducatorul lumii cunoscute de atunci, adus la formarea unei noi ordini mondiale, cu noi raporturi de forță întrestatele europene ridicate pe ruinele fostului Imperiu Roman. De departe, ceamai importanta forță politică, administrativă dar și militară, a reprezentat-oImperiul Bizantin, care și-a mentinut supremația asupra regiunilor deținutede fosta Roma, in Europa, Asia, și Africa. De aceea a mai fost numit și nouaRomă, sau a doua Romă, iar unele surse îl mai numesc și Imperiul Roman deRăsarit, dar la o analiză mai atentă această ultimă sintagmă nu își gaseșteacoperirea în realitățile vremii, bizantinii repudiând toate valorile romane.

Dacă statele provenite din destramarea primei Rome, au schimbat structuraadministrativă și pe cea militară, păstrănd însă limba latină ca limbădiplomatică, de stat, folosită și în structura cultului religios, bizantinii nicimăcar aici nu au pastrat ceva din defuncta Romă, schimbând atât structurareligioasă cu toate denumirile ei, căt și limba oficială, nu numai pe ceadiplomatică, limba latină fiind inlocuită de limba greacă a regatelorelenistice. Deci nici urmă de continuitate romană nu s-a dorit a fi fostpăstrată în imperiul Bizantin, asta diferențiându-l clar de statele creștine alegoților, vandalilor, saxonilor, francilor, herulilor, longobarzilor etc.

Structura vechiului Imperiu Roman, susținută de papalitate, ca ocontrapondere a puterii bizantine și a puterii religioase reprezentată depatriarhul de Constantinopole, a început să se refacă în jurul forțelorreprezentate de regii francilor. Dar asta de abia după invazia islamului înpeninsula hispanică, și a păgânilor vikingi, care sub numele de normanzi, auformat importante capete de pod la zona costieră a Mării Mânecii și in sudul

Italiei, în Sicilia și Neapole, de unde au încercat să patrundă și in Balcani.

Expansiunea regatului francilor, incepută odată cu Charles Martel, a stopatinaintarea maură peste Pirinei, condusă de emirul Abdul-Rahman, pieritînfrânt pe campul de luptă, armata islamului fiind alungată înapoi la Cordobași Valencia, în peninsula hispanică, de unde nu a mai revenit niciodata.Apoi s-a continuat cu invadarea ținuturilor nordice ale saxonilor păgâni, pecare francii i-au creștinat cu forța. Ca mai pe urmă expansiunea să culminezecu distrugerea statului avarilor pe care francii i-au alungat din centrul și estulEuropei. Urma li s-a șters pe vecie și nimic nu a mai rămas din puterea avară.

Aceste succese militare ale francilor germanici, au permis apariția nouluicentru de putere, agreat de papalitate, care putea avea acum un aliat pemăsură, spre a contrabalansa influența bizantină. O putere militară a căreistructură administrativă nu-și mai ajungea sie-și, având stânse sub aripa ei,mai multe regate, popoare și ținuturi ale Europei începutului de ev mediu.Pentu a se aminti importanța perpetuării preponderenței primei Rome,numele acordat de papalitate acestui puternic nou stat, a fost Sfântul ImperiuRoman de Neam Germanic, prim împărat fiind Carol cel Mare, Charlemagne.

În acel moment însă a inceput și regruparea popoarelor prinse intre cele douămari puteri, între vechea Romă - "Sfântul Imperiu roman de NeamGermanic," și noua Romă - "Imperiul Bizantin", astfel aparând statul numitMoravia Mare, sau "Magna Moravia" în latină, ori "Megalo Morava" înlimba neo-greacă a bizantinilor. Acolo călugării Chiril și Metodiu s-au dusspre a creștina acel popor, a-i făuri o nouă scriere, și a-i da și o nouă limbăde cult, limba slavonă. Începând din acel moment, slavona a devenit și limbădiplomatică a statelor ce nu admiteau a fi înglobate în sfera de influențălatină a Sfăntului Imperiu Roman de Neam Germanic și a papalitații, nici săfacă parte din sfera de influență bizantină a Patriarhiei de Constantinopole.

Între timp ca urmare a slabirii Imperiului Bizantin, la granițele lor au începutsă-și facă apariția triburile refugiate din nordul Mării Negre, conduse deprotobulgarul Asparuh. Oamenii acestuia s-au așezat la Dunăre, mai întâi lanord, apoi la sud, unde treptat, cu ajutorul autohtonilor moesi, tribali și iliri,au format primul stat bulgar scoțând acele ținuturi de sub influența bizantină.

Invazia triburilor conduse de Arpad, cele șapte triburi, din care numai unulera cel numit "mogher", a dus la destramarea Moraviei Mari, sau "MoraStara Vla", cum o numește autorul Nicolae Stoica de Hațeg, in "Cronica

Banatului", unde sunt amintiți și domnitorii valahilor, Vladul Turzo, caredomnea peste ținuturi de la miazănoapte, și Barb Caroți, aflat la miazăzi.

Din râdurile arpadienilor s-a remarcat conducătorul Vayk, cel care a acceptatpropunerea papalitații de a îsi creștina supușii din cele șapte triburi. Totodatăși el a primit nume creștin de botez, Stephan, sub acesta fiind încoronat caprim rege al Sfântului Regat Apostolic al Hungariei. Iar din acel momentsupușii săi, indiferent de tribul aparținător, au avut nume generic de "unguri".

Pe langă rămășițele Moraviei Mari, preluate de regatul Ungaria, mai erau șiceea ce noi numim acum Ucraina, Slovacia, Slovenia, Croația, Montenegro,Bosnia, Herțegovina, Serbia, Macedonia, etc., care sub numele de Rutenia,Slavonia, Dalmația, Zeta, Rascia etc., s-au format ca state slaveindependente, trei mari puteri reușind coagularea intereselor din Balcani:Regatul Ungariei, Țaratul Bulgariei și statul tuturor sârbilor, al lui Bolkan.

În afară de cele menționate în Cronica Banatului, despre valahii de la nordulDunării sunt foarte puține date publicate, printre acestea fiind amintireaoriginii valahilor, care provin din "supușii daci ai lui Decebal", așa cum seafirmă în cartea intitulată "Strategykon" a lui Kekaumenos, istoric bizantin,armean de origine. Sau în referirile la popoarele din afara ImperiuluiBizantin, făcute de Laonic Chalcocondyles, ultimul dintre istoricii bizantini,care fiind contemporan cu frământările veacului al XV-lea și cu disparițiaImperiului Bizantin, a lăsat pagini ample despre evemimentele în care s-auimplicat voievozii Mircea, Vlad, sau Ioan de Hunyadi, regentul Ungariei.

Iliri, tribali, moesi, geți, daci, valahi, nume diferite ale acelorași realitați, pecare fluviul le desparțea, dar le ținea și conectate, precum o trecere prin vad.Sau o cale peste un pod. Căci spunând în românește "pe ambele maluri aleDunarii", în latină vesticilor se zicea "Paradunavon", în greaca bizantină sespunea "Paristrion" , iar în limba slavonă de la curtea dinastiilor din ȚaratulBulgaria, ori din Țaratul Serbiei, se traducea drept "Podunavia", fiecaredintre aceste state, succesiv revendicând controlul asupra ținuturilor Dunării.

Căci atăt aceste două Țarate - Imperii, cel al bulgarilor, și al sârbilor, căt șistatul Valahia, de la nord de Dunare, au inclus succesiv în titulatura oficială,denumirea referitoare la stăpânirea extinsă asupra ambelor maluri aleDunării, în funcție de cum se schimbau raporturile de forțe din teren. Însachiar dacă sub acel conducător sărb, Bolkan, primul principe a căruiautoritate a unit triburile sârbilor, s-a alcătuit prima lor formațiune statală,

Bolkan, al cărui nume are evident o legătură cu denumirea geografică aprincipalului lanț muntos al peninsulei balcanice, munți care până la el aufost cunoscuți sub denumirea de Haemus, dintre toate dinastiile statelorînconjurătoare, doar cea a vlahilor Assen poate fi considerată ca prezentândmai mari afinitați decât altundeva, cu până acum neelucidata titulaturădocumentară a "Ioan"-ului voievodal din Valahia si Moldova. În Bulgariaprezența titularurii este regasită incepând de la Țaratul fraților Peter si Assen,la cel de al treilea frate al lor, Ioan Kalojoannes, la urmașii acestora, BorilBurul, Ioan Alecsander, Ioan Shishman, Ioan Stracimir, ultimii fiind dejacontemporani cu momentul când titulatura de "Ïoan" apare și peste Dunăre.

Supranumele acesta de "Ioan", mentionat ca “Io” sau “Ioan”, cu formaslavonă “Ιω” sau “IωNЬ”, este consemnat a fi trecut în documente înainteacelorlalte numele și titlurilor domnești ale "marilor Voievozi și Domni", fieei din Valahia Bogdaniei sau Moldova, dar mai ales din Ugrrovlahiia sauValahia Transalpina. Deci probabil că de la conducătorii imperiului Vlaho-Bulgarilor ar proveni această titulatură. Dupa alte teorii se presupune ca "Io"provine din grecescul "Ioannes” (Ιωάννης), care înseamnă "unsul luiDumnezeu” sau "cel ales de Dumnezeu”, idee care pare a justifica astfelprezența acestui nume ca titlu domnesc, ori supranume al autocratorilorindependenți, nesupuși niciunei suzeranități externe. În Bogdania, cum eranumită de către turci țara urmasilor lui Bogdan Voievod si ai Mușatinilor, ceamai veche consemnare a formulei “Ιω” sau “IωNЬ”, pe teritoriul statuluimedieval Moldova datează din anul 1392, când Roman I se intitulează întrunact al său "marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, IoIoIoIoRoman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare”. Iar inȚara Românescă, Ungrovlahia Transalpina, sau “vechea țară basarabească”,după cum Sigismund de Luxemburg o numește în salvconductul acordatcălugarilor de la Tismana, cea mai timpurie mențiune a supranumeluidomnesc, apare în inscripția piatrei funerare de pe mormântul lui NicolaeAlexandru Basarab, aflat la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel,unde în limba slavonă stă scris: "În luna noiembrie 16 zile, a răposat mareleși singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul MareluiBasarab, în anul 6873, indictionul 3. Veșnica lui pomenire”.

Din asemenea forme ale "Ïoan"-ului, probabil provine si numele de“Iwanko”, mentionat de cronicile sârbești si cele bulgarești, în alăturarea cunumele voievodului Basarab, și asta în contextul ultimei mari confruntărimilitare care a antrenat superputerile balcanice, înainte de venirea turcilor înBalcani. Lupta s-a petrecut în anul 1330, atunci când bulgarii, sprijiniți de

aliații lor, bizantini și vlahii de la nord de Dunare, au atacat Țaratul Serbiei.S-a dorit atunci a se recuceri și eventual impărți, ceea ce sărbii reușiseră săstăpânească în partea Macedoniei, fostă posesiune bizantină, fostă posesiunebulgarească, o zonă de importanță strategică populata cu vlahi și cu greci.

Documentele publicate de Eudoxiu de Hurmuzaki stau mărturie că de fiecaredată cănd acea provincie trecea în stăpanirea altei noi puteri de dincolo deDunăre, se schimba și titulatura oficială a conducătorului acelui stat.Până la cucerirea acelei provincii de catre armatele statutul reconstituit peruinele fostului țarat bulgar de la sud de Dunăre, șeful acestui de al doileațarat era numit oficial "Împărat al vlahilor și bulgarilor ". Ca după cucerireapărții respective a Macedoniei, să se numească "Împarat al vlahilor,bulgarilor și grecilor". La fel s-a întâmplat și în titulatura medievalăsârbească, unde se face că după cucerirea ținutului respectiv, care trebuie săprecizăm că nu facea parte din provincia Thracia, titulatura Țarului tuturorsărbilor, să fie schimbată în cea de "Împărat al sârbilor și grecilor ".

Despre intervenția valahilor de la nord, în sudul Dunării, mărturisesc și celetrei biserici rupestre, care alcătuiesc un complex monastic la Ivanovo, pevalea Lomului, în locul unde se spune că ar fi fost îngropat țarul Ivan Terteral Bulgariei (1279-1292), întrucât finalul vieții și l-ar fi petrecut înmănăstirea Ivanovo. Tot aici există și o inscriptie din vremea urmașului său,țarul Bulgariei George Terter al II-lea. Una din cele trei biserici, probabil mainouă decât cea care adăpostește rămășițele lui Ivan Terter, prezintă picturimurale din veacul al XIV-lea, imaginile bine păstrate înfățișând printre alteleportretele de ctitori. Aceștia sunt țarului Ivan Alecsander (Ioan Alexandru) alBulgariei și prima lui soție, Thedora Basarbova, fiica lui Iwanko Basarab.Sunt portretizați ținând biserica în mâini, așa cum se cuvine unor ctitori.Istoricii sârbi ca și cei bulgari, spun că această Theodora era fataconducătorului valahilor nord-dunareni, care în câteva rânduri au participatîn Bulgaria, ca aliați in campaniile militare ale țarilor Mihail Assen al III-leaShishman și Ioan Alecsander, fiind alături și de despotul Belaur din Vidin.

Din lucrarea Buntari I Avantiuristi V Srednovekovna Bulgariia scrisă deistoricul Plamen Pavlov, aflăm că la 1330, valahulvalahulvalahulvalahul IIIIwwwwankoankoankoanko a intervenit cutrupele sale băsărabești, sprijinindu-l pe ginerele său Ioan Alecsander, ambiiluptând de partea țarului bulgar Mihail Assen Shishman III, în bătăliaindecisă de la Velbujd - Kustendje. De acolo, de pe cămpul de luptă, trupelelui Basarab s-au retras după pieirea neașteptată a țarului Mihail AssenShishman III, în timp ce fratele țarului Mihail, Belaur, despotul de Vidin,

protector al Theodorei Basarbovo, a tratat condițiile de pace cu țarul ȘtefanUroș III Deciansky al Serbiei, în condițiile în care Bulgaria nu mai avea șef.

Mai mult decât atât, toate țările foste beligerante au fost puse în dificilăsituație din cauza modului cum s-a terminat războiul dintre armateleBulgariei, Bizanțului și Serbiei. Asta chiar și în condițiile în care pentru sârbi,această luptă care a avut loc după o perioadă de progres politic, a făcut camai apoi, în perioada în care Serbia va fi condusă de Ștefan Dușan, să seatingă cea mai mare expansiune teritorială a statului sârbilor, din epocamedievală. La apogeu împaratul autoproclamat al Serbiei a fost recunoscutdrept conducator și de patriarhul Bisericii Sârbe din Bulgaria, desprinsă desub oblăduirea bizantină a Patriarhiei de Constantinopole.

Dar de acest context instabil au căutat să profite și ungurii, care atacând peneașteptate Banatul de Severin, pe Basarab l-au rupt pentru scurt timp dealiații lui de la Vidin, care astfel nu au putut interveni în confllictul nou creat.

Cronicarul Dubrovnik Lukarich spune că Mihail Assen Shishman III şiTheodor Svetoslav Shishman au fost veri primari, ceea ce poate să însemnedoar un singur lucru, George I Terter şi Shishman al Vidinului trebuie să fifost fraţi! Pe de altă parte, Mihail era în relaţii bune cu tătarii, Veneţia,Genova, Bizanțul și așa mai departe, el fiind despot timp de 15 ani, deci aveapractica omului de stat. Iar ca despot al Vidinului, Mihail Shishman controlaţinuturile limitrofe Bulgariei, inclusiv în zona Banatului de Severin,voievodul valah Iwanko Basarab fiind într-o oarecare măsură, un aliat alacestuia impotriva luptelor purtate în timp contra oștilor ungurești și sârbești.

Ca un amănunt esențial, la nici jumătate de secol după acel moment istoric alanului 1330, Vidinul a fost revendicat și cucerit de Vladislav, fratele luiRadul, ei fiind unchiul și respectiv tatăl lui Mircze (Mircia) Basarab. Acestaîn titulatura sa a avut-o și pe cea de "Domn asupra Podunaviei", denumire cemai înainte era inclusă în titulatura oficială a țarilor sârbilor și bulgarilor.

Trebuie amintit și că istoricul P.P. Panaitescu a atras atenția asupra uneimențiuni documentare care spune că după subjugarea părților tătărești decătre Basarab, în cursul unei bătălii dintre bizantini şi bulgari, petrecută pe la1331, la auzul trâmbiţei tătărăşti din tabăra adversă, împăratul bizantin aconsiderat, în mod eronat după cum avea să se afle în cele din urmă, că acolose petrecea o manevră tactică a "geţiilor (valahilor) de peste Dunăre, care sefolosesc de aceleaşi arme ca tătarii; cei mai mulţi sunt arcaşi”. „Rezultă din

această interesantă povestire că de la depărtare valahii lui Basarab, călăriprobabil, puteau fi confundaţi cu tătarii şi că adoptaseră armele lor de luptă,în special arcul şi pavăza tătărească”, concluzionează istoricul.

Prin relațiile de alianțe matrimoniale se poate deduce poziția ocupată dedescendenții "marelui Basarab", în raporturile imperiale de forțe din Balcani.Căci ei erau și rude ale țarului Ioan Alecsander al Bulgariei, prin prima luisoție, Theodora Basarab, erau înrudiți și cu fii acestuia, Ioan Shishman șiIoan Stracimir, care au împărțit Bulgaria în Țaratul de Târnovo și Țaratul deVidin, dar se înrudeau și cu țarul Serbiei, “Stephanus Uroš, Serborum etGræcorum imperator”. Fiind căsătorit cu Anka Basaraba, fiica lui NicolaeAlecsandru al Valahiei și a celei de a doua soții a acestuia, Clara de Doboca,prin o altă soră a Ancăi Basarabă, Anna, care avea ca soț pe Ioan - IvanStracimir, Țar al Vidinului, iată că Țarul Serbiei, era cumnat prin alianță, cuȚarul de la Vidin, dar și cu frații Vladislav - Vlaicul, și Radul I, ai Valahiei.

La 1331 o diplomă regală ungurească pomeneşte de "terra Bazarab”, iar unact sârbesc din 1349 menţionează statul dintre Carpaţi şi Dunăre sub numelede "ţara lui Basarabă”. Cronicile ulterioare (secolele XIV-XV) prindescrierile ţărilor din zonă, vor perpetua asocierea Basarabia = MuntenskayaZemlia = Valahia. Faptul nu era deloc unic pentru acele timpuri, când eraupomenite ţări precum "terra Vatacii”, "terra Assani”, "terra Lytua”, "terraSzeneslai”, "terra Dobroticii”, "terra Bogdani” etc. Ulterior, numele deBasarabia a fost restrâns la partea de nord a gurilor Dunării, teritoriucunoscut şi ca zona "dinspre părţile tătărăşti” sau "Bugeac”, iar Rusia țaristă,în 1812 l-a extins asupra întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru.

Datorită faptului că prin lupte suținute, Basarab voievod s-a eliberat desuzeranitatea tătărească și cea ungurească, și a reușit să constituie o unitatestatală independentă, consfințită ca atare în urma victoriei "de la Posada”(denumirea s-a încetăţenit abia în secolul al XX-lea, sub influenţa operei luiNicolae Iorga), acesta a primit şi apelativul de "Basarab Întemeietorul".

28.07.133028.07.133028.07.133028.07.1330 BBBBăăăăttttăăăălialialialia dededede lalalala VelbuzhdVelbuzhdVelbuzhdVelbuzhd (Kustendje)(Kustendje)(Kustendje)(Kustendje),,,, preambulpreambulpreambulpreambul alalalal PosadeiPosadeiPosadeiPosadei

Între Bulgaria și Bizanț anul 1324 aducea realizarea unei paci susținută decăsătoria dinastică dintre regele Mihail Shishman și Theodora, soraîmpăratului Andronicus III Paleolog. Dar țarul bulgar mai fusese căsătorit cu

Anna-Neda, sora regelui Stefan Uroș III Deciansky al Serbiei, dizolvareaprimei căsătorii a lui Mihail Assen III Shishman, și alianta acestuia cuBizanțul, conducând la înrăutățirea relațiilor dintre bulgari și sârbi.

De aceea Bulgaria și Bizanțul, prin semnarea in 1329 a tratatului de pace dinCrimeea, au realizat și un acord de acțiune comună împotriva țaratuluiSerbiei, însă primăvara anului 1330 aduce un nou conflict cu trupele turceșticare au traversat strâmtoarea Bosforului și au devastat zona bizantină aThraciei. Împăratul Andronicus III i-a obligat pe otomani sa plece dinBalcani, provacandu-le mari pierderi în retragerea turcilor înapoi în Anatolia.Profitând apoi de dificultățile sârbilor care asediau orașul bizantin Ohrid, i-aforțat pe aceștia să ridice asediul și să se retragă, acțiunea fiind urmată ladata de 1 mai 1330, de ordinul țarului Serbiei, Ștefan Uroș III Deciansky,care și-a demonstrat ostilitatea fata de bulgari, aliații bizantinilor,interzicandu-le comercianților din Ragusa să mai exporte bunuri cătreBulgaria si aliații ei. Ca urmare Andronic III Paleologul și Mihail Assen IIIShishman au decis să atace Serbia, scop în care au chemat să li se alăture șipe aliații lor, valahii, brodnicii și tătarii de la nord de Dunăre.

La data de 19 iunie 1330, tupele aliate bulgare părăsesc Vidinul, în timp cearmata sârbă s-a adunat pe câmpul denumit Dobrich, situat la confluențarâurilor Morava și Toplitsa. Sărbi au trecut de-a lungul lui Staro Nagorichinoși pe la Mănăstirea Osogovo, venind la râul Kamenicha, în apropiereaVelbujdului și au tăbărât acolo, pe un amplasament strategic convenabil.

În dimineața zilei de 28.07.1330, în ziua de sâmbătă, au sosit întăririleașteptate de sârbi, care după cum indică izvoarele istorice, avand aceste trupenoi, cam pe la orele prânzului au pornit atacul. Mercenari catalani greuînarmați erau în avangardă, înaintănd compact. În ordinea dispunerii oștilorpe cîmpul de luptă, s-a facut astfel un zid de sulițe la înaintare, după careurma de asemenea puternicul corp cuirasat, format din floarea cavalerieivlastelinilor sârbi. Aceștia erau acoperiți din cap până în picioare de armurilecuiraselor metalice, caii fiind de asemenea protejați de armuri și văltrapuri.Vlastelinii înaintand calare și cu săbiile trase din teacă, prin învăluirea lor înformație de potcoavă au atacat cavaleria adversă, comandată de însuși țarulMihail Shishman, care vrând să dea șarja de onoare, galopa avâtându-senepermis de mult dincolo de liniile de luptă formate din aliații bulgarilor,adică bizantinii, valahii munteni, brodnicii și tătarii.Sârbii au reușit să rupă înaintarea armatei nobilimii bulgare, țarul și mica saavangardă alcătuită din cavalerie grea, fiind asfel separați de grosul armatei.

Atunci trupele sârbești au capturat lesne pâlcurile izolate ale boierilor șisoldaților bulgari, fără ca să existe mari pierderi omenești. Căci lupta a fostîncheiată prin capturarea țarului Mihail și a tuturor nobililor bulgari, careprea lesne încrezători, îl urmaseră în atacul său nesăbuit, după cum zicecronicarul raguzan Mavro Orbini, în lucrarea "Il 'Regno degli Slavi"(1601).Cu toate acestea raporturile de forțe militare nu s-au schimbat prea mult,deoarece la luptă a participat doar o parte a armatei țarului Mihail, nicitrupele bizantine și nici cele ale aliaților, nefind afectate de vreo pierdere, cutoate că moartea țarului bulgar a schimbat radical lucrurile. Statul bulgar erarămas fără un conducător într-o situația extrem de complexă, și implicit auapărut tensiuni mai mari între feudalii bulgari, ce se sfădeau care dintre ei artrebui de acum să poarte însemnele puterii regale, spre a conduce țaratul.Potrivit tradiției avea prioritate întâiul născut al defunctului țar. Acest lucruînseamnă că, în cazul Mihail Shishman, moștenitorul nu era dintre copiii luidin a doua căsătorie. Judecând după monedele emise atunci se constată, căprobabil a fost urmat la tron de primul său născut din prima căsătorie, IvanȘtefan, fiul reginei Anna-Neda, cel care în final a fost proclamat ca țar.Acest lucru era avantajos pentru Serbia, care refăcea acum vechea conexiunedinastică dintre Bulgaria și Serbia, datând din perioada primilor țari, șiîntreruptă prin cea de a doua căsătorie a țarului Mihail Shishman Assen III.Când în tabăra sârbilor au apărut trimișii lui Belaur, fratele țarului defunct,însoțiți și de alți lideri bulgari, s-a confirmat că boierii bulgari sunt pregătițisă recunoască autoritatea lui Ioan Ștefan. Astfel țarul sărb, Ștefan Uroș IIIDeciansky acceptând propunerea de pace, culegea roadele unui lucru beneficpentru Serbia, deoarece în situația perpetuării instabilității încă mai existaposibilitatea ca aliații bulgarilor să se regrupeze și să reia ofensiva.Furioși pe ceea ce ar fi avut loc după schimbarea intervenită în urma bătălieide la Velbuzhd, curând uni boieri bulgari au organizat o lovitură de stat, lacare nu a participat Belaur, fratele mai mic al defunctului țar MihailShishman. Potrivit scrierilor lui Ioannis Cantacuzeni, în ex-imperatorishistoriarum libri IV, se zice că: protovestiariyat (un fel de "vistiernic") şiRaksin Logothetus Filip ("primul ministru"), "... s-au răzvrătit împotrivahotărârilor date de regenta Anna Neda, fosta soţie a lui Mihail ShishmanAssen III (...), şi l-au lipsit de putere (pe nevârstnicul țar Ivan Ștefan...).".Anna-Neda si Ivan Ștefan au fost deportaţi sau doar au fugit în Serbia,rupând relația cu Bulgaria. Dar nici acolo nu au r[mas pentru mult timp, căcinoul domnitor sârb, Ștefan Dușan (1331-1355), s-a căsătorit cu Helena, soralui Ivan Alecsandru. Și astfel după ce acesta îmbunătăţit relaţiile sale cuBulgaria, mama şi fiul, fostul țar nevârstnic, au trebuit să părăsească și viaţapolitică sârbească, fiind stabiliți ulterior în Dubrovnik.

Deci aranjamentul diplomatic de după bătălie nu a fost unul de bun augurpentru ei, deoarece atât Ștefan Uros III Deciansky, cât și Ivan Ștefan, nu audomnit prea mult după aceea, căci în cele două țări nemulțumiții au efectuatlovituri de stat. Regele Ștefan Uros III Deciansky a fost detronat de ȘtefanDușan, fiul său, fiind apoi chiar ucis. Ivan Stefan a fost detronat de cătreIvan Alecsandru, și împreună cu Anna-Neda și ceilalți copii ai săi, au fostnevoiți să plece. Împăratul bizantin, care a profitat de ocazia convenabilăivită când sora sa, Teodora - a doua sotie a lui Mihail Shishman - și copiii ei,au fost îndepărtați de la putere de adepții lui Ivan Ștefan, și apoi de cei ai luiIvan Alecsander, a căutat ca să atace ținuturile bulgare, Andronic Paleologcapturând Messemvria, Anhialo, Aetos, Kteniya, și Rosokastro Diampolis.Nicephori Gregoras, în Historiae byzantinae consideră că întreaga situaţie dela Târnovo, după moartea lui Mihail Shishman a degenerat "... disputa pentruputerea regală a bulgarilor, între prima soție a lui Mihail şi familia sa (...). Şipentru că mulţi s-au luptat şi au contestat autoritatea lor (. ..), Alexandru, fiullui Mihail, a preluat puterea supremă, după multe lupte ... ". În aceste luptepurtate în timpul domniei lui Anna Neda şi Ivan Stefan, probabil, întrun felsau altul, a biruit despotul Ivan Alecsandru. El era într-adevăr nepotul luiMihail Shishman, fiul surorii lui Belaur, Keratsa și al lui Peter Sratsimirdespot de Lovech. Înainte de a prelua domnia, Ivan Alexandru a deciscăsătoria sa cu prinţesa Theodora a Vlahiei, act care indică înălţimeareputaţiei sale, asta chiar înainte de a primi la Târnovo, coroana regală aȚaratului Bulgariei. După cum reiese din studii bulgare recente, noul țar nu amai putut controla teritoriile bulgare de la nord-vest, căci de ele dispuneaacum conducătorul de la Vidin, "Domnul" Belaur. Ioan Cantacuzino, deşisuccint, oferă informaţii foarte importante cu privire la situaţia din Bulgaria,când Belaur, după divorțul țarului de regina Theodora Basarbovo, care s-aadăpostit la Vidin, a ridicat revolta împotriva lui Ivan Alecsandru: "..şi el și-aluat o parte din Țarat, Bulgaria fiind atunci o ţară răvăşită crud şi fără milă."

Teritoriul controlat de Belaur a fost, evident, foarte important - de la oinscripţie recent publicată aflând că despotul a intrat în ţinuturile din jurulNish-ului. De asemenea, tot relativ recent a devenit cunoscut faptul că la1329, chiar şi Belgradul (astăzi capitala statului sârb) a fost căzut în mâinilebulgare. De-a lungul următorilor ani, Ungaria nu a fost nici ea cruțată, fiindîncă o dată obligată să cedeze posesiunea asupra banatului de Severin(pentru ultima dată...), și asupra altor teritorii învecinate cu Bulgaria. Dacăeste aşa, atunci Belaur a dobândit teritorii cu dimensiuni chiar maiimpresionante decăt avusese în vremea fratelui său Mihail Shishman.Oricum, este clar că despotul de la Vidin a avut resurse foarte mari la

dispoziție, cum ar fi teritoriul, populaţia, etc., lucru care i-a permis nu numaisă păstreze posesiunile de nord-vest, dar, de asemenea, să atace şi sădevasteze teritoriile de la Târnovo, pretinde informația aceluiași IoanCantacuzino. Aceste fapte l-au îngrijorat serios pe țarul Ivan Alecsander, carepentru a își recăpăta autoritatea a căutat ajutor împotriva unchiul său Belaur,la tătarii "Hoardei de Aur", şi probabil la cei din Basarabia - Bugeacul intratsub autoritatea stăpânitorilor voievozii din Valahia - Ţara Românească.

Inscriptia de Stanichene, Nish, arată că cel puţin o perioadă de timp1331/1332, pacea a domnit între ei, fiind scris că biserica locală "Sf. Nikola"a fost construită în zilele lui "... țar Ioan şi domnul Belaur Assen..". Altexemplu tipic al faptului că amândoi erau membrii familiei Assen, este labiserica din satul Berende - Sofia, unde e pictat ţarul Assen Ivan Alecsander.Belaur (-? 1336 ) despotul din Vidin, era fiul despotului Shishman I şi fratelemai mic al ţarului bulgar Mihail al III-Shishman Assen. Pentru o perioadă detimp a fost considerat un strălucit diplomat din Balcani. După moarteaţarului Mihail al III-Shishman, la Velbujd în 1330, contribuie activ laîncoronarea pe tronul bulgar a ţarului Ivan Ştefan, fiul lui Mihai Shishmande la prima lui soție, Anna Neda, fiind şi primul consilier al noului țar bulgar.Refuză să recunoască detronarea lui Ioan Ştefan ( 1331 ), după lovitura destat din Târnovo, dând azil politic în Nish pentru Anna Neda și Ivan Ștefan.Pe de altă parte, a adus la tron pe fiul sorei sale, Keratsa Petrica Lovech,despot Ivan Alexandru, pe care, la momentul petrecerii divorțului acestuia deTheodora Basarbova, care se refugiază la Vidin, nu îl va mai sprijini, şi se vaopune nepotului său, extinzâdu-și autoritatea asupra nord-vestului Bulgariei.Fapt care în final va duce la împărtirea țaratului bulgar între cei doi fii ai luiIvan Alecsander, ultimul țar al Bulgariei întregi. Țaratul de Târnovo va ficondus de Ioan Shishman, fiul din a doua căsătorie a lui Ioan Alecsander, iarIoan Stracimir, fiul Theodorei Basarab și al lui Ioan Alecsander, va fi numitțarul de Vidin. Dar asta se va petrece abia după dispariția lui "Gospodin -Domnului" Belaur, conducător de Vidin.... dar și indisolubil legat de Valahia!

Iar la final nu ne rămâne decât să consemnăm inscripția despre Belaur despot:""""TamTamTamTam sesesese razporejdalrazporejdalrazporejdalrazporejdal GospodinGospodinGospodinGospodin BelaurBelaurBelaurBelaur vladeteliatvladeteliatvladeteliatvladeteliat nananana VidinVidinVidinVidin .................... iiii ototototVlahiaVlahiaVlahiaVlahia""""""""ТамТамТамТам сесесесе разпореждалразпореждалразпореждалразпореждал """"господингосподингосподингосподин"""" БелаурБелаурБелаурБелаур,,,, владетелятвладетелятвладетелятвладетелят нананана ВидинВидинВидинВидин................ ииииотототот ВлахияВлахияВлахияВлахия....""""

DarDarDarDar aceastaaceastaaceastaaceasta esteesteesteeste dejadejadejadeja altaaltaaltaalta povestepovestepovestepoveste ccccarararareeee vavavava urmaurmaurmaurma aaaa fifififi descifratdescifratdescifratdescifratăăăă altaltaltaltăăăă datdatdatdatăăăă....