10 Paradigme Ale Psihologiei Învăţării

6
10 paradigme ale psihologiei învăţării http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://zeceintop.ro/teorii-si-paradigme-ale-psihologiei- invatarii/ Învăţarea reprezintă dobândirea de către individ a unor noi forme de comportament, ca urmare a repetării situaţiilor sau a exersării. Valorificând în mod optim factorii interni şi externi, învăţarea va parcurge un şir deevenimente specifice: receptarea, înţelegerea, memorarea, păstrarea şi actualizarea informaţiilor învăţate. Interesul specialiştilor pentru psihologia învăţării a crescut vertiginos în ultimele decenii. Aceasta se datorează, printre altele, atenţiei sporite pe care societatea o acordă educaţiei, considerată unul din factorii principali ai dezvoltării sociale. Balanţa între dezvoltarea prin economie şi dezvoltarea prin educaţie înclină tot mai mult în favoarea celei din urmă. Competiţia dintre naţiuni şi garanţia bunăstării devine dependentă tot mai mult de supremaţia tehnologică, expresie nemijlocită a nivelului atins în educaţie. Relaţia învăţare-educaţie este biunivocă. Cunoaşterea mecanismelor învăţării conduce în mod inevitabil la creşterea performanţei în educaţie, după cum o eficienţă sporită a acesteia declanşează şi întreţine o stare psihologică stimulativă în desfăşurarea procesului însuşi al învăţării. I. Delimitări conceptuale Ca obiect de cercetare, învăţarea este abordată interdisciplinar. Semnificative sunt din acest punct de vedere contribuţiile venite dinspre disciplinile biologice (fiziologia, biochimia, bifizica), psihologice (psihologia pedagogică, psihologia copilului, psihologia învăţării) şi socioumane (pedagogia, psihologia socială). Evident că psihologia, ca disciplină care studiază individul uman se apleacă cu precădere asupra procesului învăţării, iar rezultatele ei se regăsesc în maniera de organizare a sistemului de instrucţie şi educaţie din societatea contemporană. Andrei Cosmovici în Psihologie şcolară, capitolul VI, Învăţarea. Teorii ale învăţării, reuneşte o serie de delimitări conceptuale ale procesului învăţării. După F. Dors şi P. Mercier, învăţarea constă în a dobândi sau a modifica o reprezentare a mediului . Această caracterizare, deşi indică aspectul esenţial, elimină latura afectiv-motivaţională a vieţii psihice, a cărei pondere nu este totuşi neglijabilă. Din acest punct de vedere, Cosmovici apreciază că este mai adecvată definiţia lui A. N. Leontiev, conform căruia învăţarea constituie procesul dobândirii experienţei individuale de comportare. Astfel, datorită învăţării nu se acumulează doar informaţii, ci se formează gândirea, sentimentele şi voinţa (întreaga personalitate). Cu alte cuvinte, în procesul învăţării este antrenat întreg psihicul. II. Complexitate Fiind un proces de mare complexitate, oameni de ştiinţă au conturat mai multe teorii ale învăţării, fiecare dintre ele reuşind să explice doar parţial acest proces, conturânduse variate moduri de abordare. Printre primele cercetări găsim experienţele fiziologului I. P. Pavlov, care, ocupânduse de problemele digestiei a descoperit reflexele condiţionate: legături temporare între nenumăraţi stimuli din ambianţa animalului, recepţionaţi de receptorii lui şi anumite activităţi

description

fisa

Transcript of 10 Paradigme Ale Psihologiei Învăţării

10 paradigme ale psihologiei nvriihttp://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://zeceintop.ro/teorii-si-paradigme-ale-psihologiei-invatarii/nvarea reprezint dobndirea de ctre individ a unor noi forme de comportament, ca urmare a repetrii situaiilor sau a exersrii.Valorificnd n mod optimfactorii interni i externi, nvarea va parcurge un ir deevenimentespecifice:receptarea, nelegerea, memorarea, pstrarea i actualizarea informaiilor nvate.Interesul specialitilor pentru psihologia nvrii a crescut vertiginos n ultimele decenii. Aceasta se datoreaz, printre altele, ateniei sporite pe care societatea o acord educaiei, considerat unul din factorii principali ai dezvoltrii sociale. Balana ntre dezvoltarea prin economie i dezvoltarea prin educaie nclin tot mai mult n favoarea celei din urm. Competiia dintre naiuni i garania bunstrii devine dependent tot mai mult de supremaia tehnologic, expresie nemijlocit a nivelului atins n educaie. Relaia nvare-educaie este biunivoc.Cunoaterea mecanismelor nvrii conduce n mod inevitabil la creterea performanei n educaie, dup cum o eficien sporit a acesteia declaneaz i ntreine o stare psihologic stimulativ n desfurarea procesului nsui al nvrii.I.Delimitri conceptualeCa obiect de cercetare, nvarea este abordat interdisciplinar. Semnificative sunt din acest punct de vedere contribuiile venite dinspre disciplinile biologice (fiziologia, biochimia, bifizica), psihologice (psihologia pedagogic, psihologia copilului, psihologia nvrii) i socioumane (pedagogia, psihologia social). Evident c psihologia, ca disciplin care studiaz individul uman se apleac cu precdere asupra procesului nvrii, iar rezultatele ei se regsesc n maniera de organizare a sistemului de instrucie i educaie din societatea contemporan.Andrei Cosmovici nPsihologie colar, capitolul VI,nvarea. Teorii ale nvrii, reunete o serie de delimitri conceptuale ale procesului nvrii. Dup F. Dors i P. Mercier,nvarea const n a dobndi sau a modifica o reprezentare a mediului. Aceast caracterizare, dei indic aspectul esenial, elimin latura afectiv-motivaional a vieii psihice, a crei pondere nu este totui neglijabil.Din acest punct de vedere, Cosmovici apreciaz c este mai adecvat definiia lui A. N. Leontiev, conform cruianvarea constituie procesul dobndirii experienei individuale de comportare.Astfel, datorit nvrii nu se acumuleaz doar informaii, ci se formeaz gndirea, sentimentele i voina (ntreaga personalitate). Cu alte cuvinte, n procesul nvrii este antrenat ntreg psihicul.II. ComplexitateFiind un proces de mare complexitate, oameni de tiin au conturat mai multe teorii ale nvrii, fiecare dintre ele reuind s explice doar parial acest proces, conturnduse variate moduri de abordare.Printre primele cercetri gsim experienele fiziologului I. P. Pavlov, care, ocupnduse de problemele digestiei a descoperit reflexele condiionate:legturi temporare ntre nenumrai stimuli din ambiana animalului, recepionai de receptorii lui i anumite activiti ale organismului.Pavlov a cutat s explice o anume form de nvare, aceea care const ntro substituire de stimuli, adic reacia la un alt stimul dect cel obinuit: salivarea la o lumin sau la un sunet etc.De asemenea fiziologul a sesizat cazuri n care nvarea se produce n condiii mai apropiate de cele caracteristice colii. Mai nti a observat formarea de reflexe condiionate pe baza imitaiei, ceea ce subliniaz rolul fundamental n toate privinele al exemplului profesorilor. Pe de alt parte, curiozitatea joac un rol important n procesul de nvare, ea aprnd atunci cnd se trezete un interes direct sau indirect fiind o prghie principal n efortul de asimilare a cunotinelor.Aceste experiene au fost realizate de fiziolog asupra cinilor, ntemeindteoria condiionrii clasicerealiznd constatri care confirm reguli bine cunoscute de pedagogie. Din pcate explicaia sa a rmas la un nivel elementar, fiindc, dei n nvare se formeaz legturi ntre centrii nervoi, numrul i complexitatea lor e mult mai mare dect ceea ce a postulat marele fiziolog, la nceputul secolului trecut.III. SemnificaiiPsihologul american Edward Thorndike ia pus problemace se ntmpl dup ce asocierea dintre stimul i reacie sa produs,preocupndul n mod deosebit este descifrarea mecanismelor care stau la baza conexiunii dintre stimul i reacie. nvarea este, pentru Thorndike, o rezultant a ntririi sau slbirii conexiunilor dintre stimul i reacie, datorate alternanei dintre succesinsucces, satisfacieinsactifacie, recompenspedeaps.Cercetrile ulterioare asupra mecanismului ntririi au condus la relevarea altor aspecte i nuane. Psihologul Clark Hull a adoptat legea efectului i teoria ntririi, aducndule ns completri i ntregiri, ntrirea fiind posibil prin diminuarea tensiunii dintre stimul i reacie. Experimentele lui B. F. Skinner au demonstrat c prin comportament se nelege un aliaj ntre dou seturi de influene ale mediului, unele care l preced (antecedentele), altele care l urmeaz (consecinele).E. Thorndike a fost criticat destul de vehement de J. Watson, acesta reprondui utilizarea de termeni subiectivi (succes), ct i graba de a aplica n nvmnt constatrile fcute pe oareci. Watson a cerut s practicm o psihologie strict obiectiv, prefernd doctrina lui Pavlov, ntruct acesta meniona numai coincidena a doi stimuli i nu folosea subiectivismul. Astfel, psihologia lui Watson a cptat numele debehaviorismde labehaviour (comportament),cutnd s explice nvarea prin succesiune de reflexe condiionate, fiind ns contrazis de multe experiene.IV.Teoria nvrii intuitive (teoria insightului)S-a conturat n prima jumtate a secolului trecut ca o reacie fa de tendinele asociaionistbehavioriste asupra nvrii, dorinduse a fi o aplicare n domeniul nvrii a unei viziuni mai largi ce sa impus n domeniul psihologiei, respectivteoria gestaltului, reprezentat de cei trei mari psihologici: Wolfgang Kohler, Max Wertheimer i Kurt Koffka.Potrivit acestei teorii, nvarea ar consta n restructurarea brusc a cnpului de experiene descoperind astfel rspunsul la o situaieproblem. Intuiia sauinsightuleste un fel de iluminare intelectual care se produce n mod brusc. Termenul deintuiieare astfel sensul de descoperire raional brusc i nicidecum de percepere a unui obiect concret. Ca i n cazul celorlalte teorii putem spune c omul nu poate nva totul prininsight, ea intervine atunci cndnvm prin rezolvarea de probleme(R. Gagn)V.Teoria imitaieiSe nscrie ntr-o teorie mai larg, cea a nvrii sociale, concept introdus de N. E. Miller i J. Dollard, deschide perspectiva implicrii socialului n explicarea nvrii deoarece omul poate adesea s nvee prin observarea altor persoane. A. Bandura a cercetat mai profund problema imitaiei, potrivit cruia aceasta poate fi considerat dreptnvare mecanic.nvarea observaional presupune patru elemente importante: atenie, fixare (memorare), realizare (reproducere), motivare sau recompens.nvarea unui comportament prin imitaie depinde de personalitatea modelului, de statusul sau prestigiul su, de personalitatea celui care imit i de interaciunea dintre cei doi poli.Teoriile procesului de nvare prezentate anterior sunt reprezentative pentru anumite situaii de nvare. Ele nu acoper nici pe departe infinitatea tipurilor de nvare uman, dar trebuie s recunoatem c ele reprezint izvorul multor cercetri contemporane, multe dintre ele conducnd la conturarea unor noi teorii, fapt care demonstreaz nc o dat complexitatea procesului de nvare.Cele mai multe teorii ce s-au conturat n ultimele decenii se concentreaz asupra unora din factorii interni (pentru c nvarea, prin esena ei, un proces complex care angreneaz ntreaga personalitate, zestrea genetic a acesteia, nivelul proceselor intelectuale, motivaia etc.), considerai n acelai timp i mecanisme explicative ale nvrii.VI. Teoria aciunii mintale sau teoria formrii pe etape a aciunilor mintaleA fost elaborat de psihologul sovietic P. J. Galperin. n spiritul acestei teorii, aciunea mintal, considerat ca scop al nvrii este rezultanta unui proces de interiorizare care parcurge mai multe etape. nlnuirea propriuzis a acestor etape constituie mecanismul nsui al nvrii. Este vorba, n fond, de trecerea de la aciunea material sau materializat cu obiectul, la aciunea mintal sau, dup cum susine Galperin,trecerea din afar n interior condiie dintre cele mai importante ale transformrii proceselor obiectuale n procese psihologice.Aceast trecere parcurge, n opinia lui Galperin, cinci etape, considerate n acelai timp i niveluri de realizare a aciunii:familiarizarea (prima etap), aciunea materializat (a doua etap), aciunea n forma limbajului exterior cu voce tare fr obiecte (a treia etap), aciunea n forma limbajului extern pentru sine (a patra etap), aciunea limbajului interior (a cincea etap).Teoria lui Galperin are i limitele ei pentru c nu ofer o explicaie plauzibil pentru tot ceea ce se nva, nlnuirea etapelor nu este identic pentru toate vrstelor, interiorizarea pe care o presupune nu poate epuiza procesul nvrii n ansamblul su etc.VII. Teoria organizrii ierarhice a nvriia lui Robert M. GagnEste ncadrat n viziunea psihologic mai larg cunoscut sub denumirea de neobehaviorism. Psihologul a identificat opt feluri de nvare, fiecare presupunnd dou categorii de condiii, interne i externe.Condiiile interne se exprim prin anumite capaciti (structuri cognitive) dispuse ierarhic, considerate ca premise, indispensabile realizrii nvrii, iar condiiile externe se refer la situaiilestimul aparintoare contextului n care se desfoar nvarea.n jurul acestor condiii, R. M. Gagn delimiteaz opt tipuri de nvare:1. nvarea de semnale(formarea reflexelor condiionate);2. nvarea stimulrspuns(rspunsul nu este determinat numai de semnalul exterior, el presupunnd totodat i micri proprioceptive,acest tip de nvare face posibil ca individul s realizeze o aciune cnd i dorete);3. nlnuirea(un lan de dou sau mai multe legturi de tipul stimulrspuns nvate anterior, aceste legturi devin verigi ale unui lan care se deruleaz n mod automat);4. asociaia verbal(nvarea de lanuri verbale, tip de nvare specific uman);5. nvarea prin discriminare(capacitatea individului de a diferenia stimulii i cazurile foarte asemntoare, esena acestui tip de nvare const n reducerea sau prevenirea interferenelor);6.nvarea conceptelor/noiunilor(capacitatea de a da un rspuns comun la o clas de stimuli fizici, este vorba n acest caz de noiuni concrete sau noiuni prin obseravare, deoarece denumesc obiecte, lucruri, fiine sau unele trsturi ale acestora);7. nvarea regulilor(nlnuirea a dou sau mai multe noiuni concrete, regula exprimndu-se sub forma:Dac A, atunci B, unde A i B sunt noiuni nsuite anterior);8. rezolvarea de probleme(nlnuirea a dou sau mai multe reguli nsuite anterior, fiind tipul superior de nvare care, n esen, este expresia efectelor cumulative ale celorlalte tipuri).Tipurile de nvare menionate mai sus se constituie ntr-o ordine ierarhic, de la simplu la complex. Datorit interaciunilor i coordonrilor dintre ele, teoria lui R. Gagn mai este cunoscut i sub denumirea deteoria transferului, funcionnd cu precdere transferul vertical pozitiv, nvarea unei capaciti superioare fiind dependent de nvarea celor inferioare, iar prin accentuarea rolului condiiilor externe n organizarea nvrii unii comentatori apreciaz c ar putea fi consideratteoria dirijat a nvrii.VIII. Teoria psihogenezei cunotinelor i a operaiilor intelectuale (teoria echilibrrii progresive a asimilrii i acomodrii)- J. PiagetEvideniaz faptul c ea se concentreaz asupra genezei i dezvoltrii intelectului uman, a gndirii umane ndeosebi, a operaiilor intelectuale ca instrumente ale gndirii. Aceast teorie mai este cunoscut i sub denumirea de teorie a aciunii deoarece pentru Piaget nu imaginea perceptiv, ci aciunea deine rolul principal n dezvoltarea gndirii, iar aciunea implic relaia subiect-obiect. Astfel rezultatele nvrii se concretizeaz n formarea unor scheme sau sisteme operatorii, considerate ca aciuni interiorizate, acestea devenind premise pentru noi acumulri.Jerome S. Bruner este promotorul unei alte teorii a procesului nvrii, respectivteoria genetic-cognitiv sau teoria accesibilitii. Aceasta definete nvarea ca modalitatea principal de dezvoltare a proceselor cognitive i, ntr-un anumit sens mai larg, de dezvoltare a personalitii umane i eficiena nvrii este strns legat i dependent de calitatea instruirii. Bruner prezint posibilitatea cunoaterii lumii n trei moduri, aflate n relaie reciproc:1. modalitatea activ realizat prin aciune, prin manipulare liber, prin exersare; ea caracterizeaz cunoaterea din primii ani de via;2. modalitatea iconic bazat pe imagini, mai ales vizuale, fr manipulare efectiv (5-7 ani);3. modalitatea simbolic, atunci cnd simbolurile (cuvintele sau alte semne convenionale) nlocuiesc imaginile.Brumer accentueaz:Nu predm o materie oarecare pentru a produce mici biblioteci vii n acea materie, ci pentru a-l face pe elev s gndeasc el nsuisusinnd importana activizrii elevului,a problematizrii, a participrii sale efective la formularea de probleme i la soluionarea lor. Strnsa legtur ntre aciune i gndire demonstrat de J. Piaget a stimulat noile tenative ale pedagogiei de a activa ct mai mult spiritul tinerii generaii.IX. Paradigme ale nvarii n psihologia educaieiR. E. Mayer, de la catedra de psihologie a Universitii din California, Santa Barbara, observ c psihologia educaional a operat, pe parcursul ultimului secol al mileniului II, cutrei metafore (paradigme) ale nvrii: metafora asociaionist, metafora procesrii informaiei i metafora constructivist, specificnd i o a patra potenial metafor, n curs de fundamentare,metafora nvarii ca negociere social.Metafora nvrii ca ntrire a asocierii stimul-rspuns, ca schimbare a forei de asociere ntre stimulii din mediu i rspunsurile individului, s-a dezvoltat din cercetrile realizate, n majoritatea lor, n laborator i pe animale, dar conine i a oferit pentru mult timp, sugestii practicienilor educaiei. Pentru teoria i practica predrii instruirii cel mai mare ctig al cercetrilor lui Thorndike au fost legile efectului i exerciiului. mbogite i rafinate de cercetrile lui Tolman, Skinner i Hull, abordrile de tip asociaionist au dominat psihologia educaional pn n anii 1950. Conform acestei perspective profesorul este un distribuitor de recompense i pedepse, elevul este un receptor al recompenselor i pedepselor, iar metoda predilect a practicii pe baza acestei teorii este exerciiul.Metafora nvarii ca procesare de informaiecare a dominat psihologia educaional a anilor 60-70, se origineaz, afirm Mayer, n ceea ce unii gestaltistii (Katona) au observat nc din anii 40, c exist dou feluri de nvare: nvarea pe de rost i nvarea cu sens. n prima legturile dintre cunotine (informaii) sunt stabilite prin tehnica reflexului condiionat sau prin repetiie, n cea de-a doua, cel care nva are intuiia (iluminarea) legturii dintre cunotine, nelege regula de asociere a informaiilor.Un alt gestaltist, Wertheimer, a realizat o serie de experimente pentru a demonstra aceste doua moduri de a nva i a lansat termenii de gndire reproductiv i gndire productiv. Cele doua feluri de nvare nu difer neaprat prin cantitatea de informaie reinut, ci prin rata transferului de cunotine permis de fiecare dintre ele. Metafora nvrii ca procesare de informaie a fost susinut i de dezvoltarea computerelor electronice (ncepnd cu 1940, dar mai ales dup anul 1950).X.Modelul nvrii depline (mastery learning)Propus de psihopedagogul american John B. Carroll, al crui punct de plecare a fost pretenia autorului de a depista o cale care, prin intermediul nvmntului, s asigure anse egale majoritii elevilor de a atinge nivelul scontat de nvare, de a realiza scopuri instructiv-educative relativ asemntoare.n linii generale acest model de nvare cuprinde cinci elemente componente: trei depind de cel care nva, de particularitile sale psihice i dou se datoresc condiiilor externe. Cu alte cuvinte primele trei se refer laaptitudinea de nvare a unei anumite sarcini de nvare, capacitatea de nelegere a instruirii i perseverena de a nva.Condiiile externe se refer la timpul pus la dispoziie sau alocat pentru nvarea sarcinii prin documentele colare i calitatea instruirii.Bibliografie orientativ i selectiv1.S. Jerome Bruner,Procesul educaiei intelectuale, Editura tiinific, Bucureti, 1970.2. J. B. Caroll,A model of school learning, nTeachers College Record, New York, vol. 64, nr. 8, 1963.3. Cosmovici i L. Iacob,Psihologie colar, Editura Polirom, Iai, 1999.4. Robert Gagn,Condiiile nvrii, EDP, Bucureti, 1975.5. P. I. Galperin,Psihologia gndirii i teoria formrii n etape a aciunilor mintale, nStudii asupra gndirii n psihologia sovietic, EDP, Bucureti, 1970.6. T. Kulcsar,Factorii psihologici ai reuitei colare, Editura tiinific i Didactic, Bucureti, 1978.Sursa foto:http://learninginstitute.lego.com/Publisher: Doris-Amalia Cojocariu