10 Eficienta bancara

5/12/2018 10 Eficienta bancara - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/10-eficienta-bancara 1/14

TEMA 11. Analiza efienţei activităţii bancare

1. Metode de analiză a eficienţei bancare. Metode interne şi semnalele pieţei.2. Structura veniturilor bancare. Analiza factorială a veniturilor bancare.3. Analiza factorială a cheltuielilor bancare.4. Determinarea indicatorilor de performanţă bancară: ROE, ROA, EM, GUA, Rpn

5. Evaluarea performanţelor bancare prin ratinguri.

1. Metode de analiză a eficienţei bancare. Metode interne şi semnalele pieţei.

Obiectivul managementului bancar este maximizarea valorii investiţiei proprietarilor

bancă.

Valoarea investiţiei proprietarilor în bancă depinde atât de mărimea profitului obţinut d

bancă, deci de eficienţa utilizării capitalului acţionarilor şi a resurselor atrase, cât şi de riscuri

asumate şi ce perspectivă oferă viitorul.Preţul de piaţă al acţiunilor este cel mai bun indicator al valorii investiţiei proprietarilor î

bancă pentru că reflectă evaluarea performanţelor de către piaţă, concentrând atât valoar

câştigurilor obţinute, cât şi preţul plătit de bancă pentru riscurile asumate.

Deşi preţul unei acţiuni este cel mai sintetic indicator al valorii investiţiei proprietarilor î

bancă, acest indicator nu este aplicabil în domeniul bancar, deoarece majoritatea acţiunilor băncilo

nu sunt tranzacţionate la bursă.

Această situaţie impune considerarea unor indicatori pentru a permite evaluarea eficienţ

băncilor.

Calculul indicatorilor de eficienţă este necesar din următoarele motive:

- permite compararea indicatorilor aferenţi perioadei precedente cu valorile obiect

– planificate de către managementul băncii, precum şi stabilirea abaterilor;

- ajută managementul băncii să stabilească obiectivele privind dimensiune

compromisurilor între risc şi profit la care banca poate fi rentabilă;

- comparând rezultatele obţinute cu rezultatele unor bănci asemănătoare, ajută

stabilirea punctelor tari şi slabe ale băncii.

Prin bănci asemănătoare se înţeleg acele bănci care au aceiaşi mărime (active) şi car

activează pe pieţe comparabile. Dar este dificil, chiar imposibil de a identifica bănci asemănătoare.



Tabelul 1. Valoarea indicatorilor de eficienţă bancară în sistemul bancar din Republica Moldova

Total active, miiMDL

ROA Marja netă adobânzii (venit netaferent dobânzii /

media activelor generatoare de

dobândă)

ROE

2005 2006 2005 2006 2005 2

Sistemul bancar al RM 22776.7 mil. MDL 2.8 3.4 6.4 6.8 15.4 2Banca de Economii 3469938 2.24 3.61 2BC „Banca Socială” S. A. 1575751 2.67 8.01 1Euro Credit Bank 180216 4.36 13.07 6BC „Energbank” S. A. 865623 3.32 4.16 1„Eximbank” S. A. GruppoVeneto Banca

1376177 1.48 5.17 9

FinComBank 1181600 3.54 7.14 2BC „Investprivatbank” S. A. 930026 1.96 3.60 8BC „Moldova-Agroindbank”S. A.

4712650 4.39 8.37 2

BC „Moldindconbank” S. A. 2356286 3.24 8.25 2„Victoria Bank” S. A. 2623991 4.72 6.22 34

2. Structura veniturilor bancare. Analiza factorială a veniturilor bancare

Sub incidenţa managementului bancar se află veniturile şi cheltuielile. Banca poate să-

majoreze profitul prin majorarea veniturilor şi diminuarea cheltuielilor.

Veniturile sunt împărţite după mai multe criterii:

• după sursa de apariţie: - venituri provenite din dobînzi;

- venituri non-dobîndă.

• după provenienţa din posturile de bilanţ:

- venituri provenite din portofoliu de credite;

- venituri provenite din portofoliu investiţional;

- venituri provenite din taxe şi comisioane;

- alte venituri provenite din activitatea bancară (diferenţele pozitive de curs valutar).• după caracterul veniturilor:

- venituri cucaracter permanent – aduse de portofoliu de credite, investiţional

comisioane;

- venituri cu caracter aliatorii – venituri din vînzarea gajului, diferenţe de curs valutar

Analiza veniturilor bancare se face după următorii criterii:



1. după volum – este benefic creşterea volumului de venituri în dinamică indiferent d

structura lui;

2. după structură – se analizează structura veniturilor în volum total determinîndu-

tipurile de active cele mai rentabile pentru bancă;

3. în dinamică – evoluţia actuivelor atît în volum cît şi în structură;4. analiza factorială – factorii care au dus la creşterea sau diminuarea veniturilor.

Factorii de influenţă asupra mărimii veniturilor:

• endogeni

• exogeni (situaţia economică în ţară, politică, macroeconomică), nu se află sub influen

managementului bancar, deaceea în cadrul analizei posibilităţilor de creştere a veniturilor

modelează 2 factori cu caracter intern: -posibilitatea creşterii vlumului activelor profitabil

-posibilitatea creşterii ratei dobînzii la activele exist.

3. Analiza factorială a cheltuielilor bancare

Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, deaceea analizei lor

se va acorda o atenţie sporită pentru a găsi posibilităţi de micşorare a volumului lor.

Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:

1. dupa sursa de provenienţă:

• cheltuieli cu dobîndă (dobînda lor este considerabilă în total cheltuieli bancare);

• cheltuieli non-dobîndă;

2. dupa structura bilanţului:

• cheltuieli operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;

• cheltuieli privind gestiunea portofoliului hîrtiilor de valoare;

• cheltuieli necesare pentru asigurarea funcţionării băncii:

- cheltuieli cu salariu;- cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe;

- alte cheltuieli de gospodărire;

• alte cheltuieli bancare:

- penalităţile achitate de bancă;

- diferenţele negative de curs valutar;



- plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei.

Cheltuielile se analizează după structură, pondere prin analiza statică şi dinamică; precum

factorială.

După structură cheltuielile se analizează pe grupuri în dinamică; tendinţa pozitivă est

micşorarea volumului de cheltuieli.Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micşorare a cheltuielil

cu dobînzi şi determinarea factorilor care influenţează asupra volumului cheltuielilor cu dobîndă. S

presupune că asupra cheltuielilor cu dobîndă influenţează 2 factori:

1. volumul resurselor bonificate cu dobîndă (V);

2. rata dobînzii plătită la aceste resurse (rd).

Modif. Ch = (Vp(t1) – Vp(t0))* rdp

Modif. Ch = (rd(t1) – rd(t0))*Vp(t1)

Modif.Ch = modif.Vp* rdp + modif.rd *Vp(t1)

Ch. Cu dob.Rd p= ------------------- * 100

total res. Atrase

incasări din dobîndărd Ac= -------------------------

Active profitabile4. Determinarea indicatorilor de performanţă bancară: ROE, ROA, EM, CUA

Performanţele bancare – suma de indicacatori de profitabilitate şi solvabilitate care permit d

a se concluziona autorităţilor autorităţilor de pe piaţă.

Indicatorii de performanţă sunt de două tipuri:

1. indicatorii calculaţi în baza datelor interne a băncii (metoda ratelor);

2. indicatorii numiţi „semnalul pieţei” – ţin de profitabilitatea acţiunilor bănci şi cursul lor p piaţa secundară. Aceşti indicatori reprezintă posibilităţile investitorului în bancă.

PER – posibilităţile investitorului de a obţine o unitate monetară de profit net al bănc

investind o sumă de bani sub formă de curs. PER-ul este utilizat pentru analiza externă a bănc

deoarece ţine în consideraţie cursul şi profibilitate băncii, fiind lipsită, de influenţa politicii d



divident, PER-ul poate fi calculat de orice investitor al băncii; nu necesită date specifice care pot

preluate doar de la băncă.

Metoda ratelor are la bază corelarea informaţiilor contabile cele mai semnificative din bila

şi din contul de profit şi pierderi, constituind un instrument de analiză, control şi monitorizare

structurii financiare şi a gestiunii băncii. Această metodă permite în special analiza statică compoziţiei bilanţului şi a rotaţiei anumitor elemente ale acestuia. Relevanţa metodei apare pri

compararea valorii ratelor cu mărimi de referinţă sau cu valorile lor în perioade diferite. În plu

metoda ratelor permite compararea performanţei băncii cu cea a altor bănci similare (compararea c

media pe grupă).

O primă exprimare a rezultatelor şi performanţelor bancare se înscrie în domeni

profitabilităţii.

Principalele rate de profitabilitate sunt:

- rentabilitatea economică

- rentabilitatea finaniară

- marja netă de dobânzi.

i) rentabilitatea economică (Return on Assets), definită ca raport între profitul net şi active

totale bancare. Această rată oferă o apreciere generală a profitabilităţii bancare. În ţările dezvolta

mărimea tipică a acestei rate este de 0.5 – 1%. Băncile de dimensiuni foarte mari înregistrează rat

mai mici.

În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială:

- un trend în scădere arată că banca este în dificultate

- un trend în creştere este expresia unor rezultate pozitive, dar poate fi şi expres

asumării unui risc excesiv de către bancă.

ii) Rentabilitatea financiară (return on Equity, ROE) definită ca raport între profitul net

capital. Mărimea tipică a acestei rate în ţările dezvoltate este de aproximativ 10-12%. O rată rentabilităţii financiare mai ridicată poate fi efectul unui capital mic sau expresie a capacităţ

crescute de a obţine, prin împrumut, resurse suplimentare.

iii) Marja netă de dobânzi (Net Interest Margin) este definită prin raportarea venituril

nete din dobânzi la activele valorificabile medii. Ea este, de fapt, diferenţa dintre câştigul din venitu

şi cheltuielile cu dobânzi raportată la activele valorificabile.



.100mediiabilevalorificactive

dobanzileculecheltuieli-dobanzidinVenituri NIM x=

Semnificaţia potenţială:

- marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasiv

volatile;

- marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor, d

poate fi şi expresia unui plasament în active riscante;

- marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului.

Venitul net aferent dobânzii obţinut de bancă depinde de un şir de factori. De exemplu,

creştere a depozitelor fără dobândă şi a capitalului pot mări venitul net aferent dobânzii. Invers,

creştere a activelor fără dobândă, cum sunt creditele clasificate nefavorabil pot reduce considerab

venitul net aferent dobânzii.

O bancă poate anunţa un venit aferent dobânzii neodişnuit de înalt comportând un ri

exagerat de mare. Un profit din active neobişnuit de înalt trebuie cercetat pentru a se identific

influenţa lui asupra riscului pierderilor băncii şi, prin urmare, impactul negativ potenţial asupr

profiturilor viitoare ale băncii. Posibil că banca a acordat credite sau a efectuat investiţii ca

generează profituri mai înalte, dar care nu sunt de calitate suficientă pentru a asigura rambursare

reală de către debitor.

În analiza eficienţei bancare poate deveni util calcularea, interpretarea şi monitorizareevoluţiei următoarelor rate (coeficienţi):

dobandacuiobligatiuntotal

dobanzilor aferentecheltuieli

venitdeegeneratoar activetotal

dobanzilor aferentvenitnetaDiferenta −=

creditela pierderi pentruedefalcarildupadobanziiaferentnetvenit

creditela pierderi pentrudefalcari

dobanziiaferentnetvenit

dobanzaferentcheltuieli-dobanziiaferentvenitcreditela pierderi pentruedefalcarildupadobanziiaferentnetVenitul

−

=

Băncile care nu-şi clasifică corespunzător creditele sau care nu efectuează defalcări

necesare pentru pierderile anticipate la credite, de asemenea exagerează venitul. În acest caz, srecomandă determinarea următorilor coeficienţi:

totaleactive

creditela pierderi pentrudefalcarişi

brutecredite

creditela pierderi pentrudefalcari.

Aceşti coeficienţi reflectă suma defalcărilor băncii la pierderi pe credite în raport cu active

băncii şi creditele brute ale băncii. Aceşti coeficienţi trebuie aplicaţi împreună cu analiza calităţ



creditelor băncii, deoarece un coeficient scăzut poate indica fie la faptul că banca are puţin

probleme cu creditele fie la faptul că banca nu efectuează defalcări suficiente pentru pierderile

credite.

Un alt grup de coeficienţi ajută la analiza veniturilor şi cheltuielilor neaferente dobânzilor.

totaleactive

dobanziineaferentvenit Această rată reflectă dependenţa băncii de venitul din alte activitădecât cele de bază. Creşterea acestei rate indică la reorintarea sp

activităţi financiare generatoare de venit din comisioane sau

diversificarea cu risc înalt cu scopul compensării insuficienţ

veniturilor din activitatea de bază a băncii.

totaleactive

dobanziineaferentecheltuieli Acest coeficient măsoară cheltuielile băncii neaferente dobânz

Concluzia care reiese din analiza valorii acestei rate este cât de reuş

banca îşi gestionează aceste cheltuieli. De regulă, în cazul unor sistem bancare dezvoltate, evoluţia acestei rate este stabilă.

Analiza rentabilităţii prin descompunerea coeficienţilor (Analiza Du Pont):

actionar)(capital propriuCapital

activeTotal

activeTotal

leoperationaVenituri

leoperationaVenituri

impozitaredupaProfitROE ××=

sau: ROE = Marja netă a profitului x Coeficientul de utilizare a activelor x Multiplicatoru

capitalului acţionar

unde:

Marja netă a profitului (NPM) =leoperationavenituri

impozitaredupa profitul

Coeficientul de utilizare a activelor bancii (AU) =activetotal

leoperationavenituri

Multiplicatorul capitalului (EM) =actionar)(capital propriucapital

activetotal



Fiecare element al egalităţii reprezintă un indicator de control al unui anumit aspect

operaţiunilor bancare (fig. 1).

Astfel:

Marja netă a profitului

reflectă Eficienţa gestiunii cheltuielilor şi a politicii de stabilire preţurilor la serviciile bancare

Coeficientul deutilizare a activelor

băncii

reflectă Politica de gestiune a portofoliului (în special, a structuactivelor băncii şi a veniturilor aferente acestora)

Multiplicatorulcapitalului

reflectă Levierul financiar sau politica în domeniul finanţărsursele de formare a resurselor bancare (obligaţiuni împrumut sau capital acţionar)

5. Evaluarea performanţelor bancare prin rating-uri

ROE Rentabilitatea capitalului

acţionar

Multiplicatorul capitalului (utilizarea levierului financiar

pentru creşterea profitului net aacţionarilor)

ROARentabilitatea activelor băncii(indicator al eficienţei totale)

Marja profitului net

Utilizarea activelor bancii (indicator al gestiunii eficiente a

activelor )

Decizii de management prla structura capitalulu

susrsele de finanţare care ursă fie utilizatemărimea dividendelor aacţionarilor după impozitare

Decizii de management prla:

structura mijloacelor atrinvestitemărimea bănciicontrolul cheltoperaţionalestabilirea preţurilor la se

prestatemodalităţile de minimizacătre bancă a plăţilor aimpozitelor

Fig 1. Factorii de influenţă asupra ROE



Ratingul (R) presupune aranjarea băncilor pe anumite posturi în descreştere conform un

anumit criteriu sau unei serii de indicatori. R determină pentru deponenţii bancari gradul de încrede

pe care îl au faţă de BC. Pentru băncile comerciale R are un şir de efecte favorabile:

- poziţia BC în rating detetermină gradul rentabilităţii activităţii sale faţă de alte BC

- poziţia în rating reprezintă pentru BC modul în care ea a fost apreciată de către analişt

externi şi, deci determină poziţia BC pe piaţa dată

- provoacă concurenţa: pentru banca cu poziţie înaltă – dorinţa de a o menţine, pentr

banca cu poziţie joasă – dorinţa de a-şi ridica ratingul.

Dezavantaje

- Ratingul utilizează date prezentate de bancă şi in aşa condiţii rezultatele nu întotdeaun

sunt obiective, ele fiind influenţate de modul şi integritatea informaţiei prezentate de bancă;

- Nici un R nu poate include indicatori care ar cuprinde toată activitatea bancară. Astfe

indicatorii utilizaţi de un rating sau altul simplifică starea reală a băncii;

- Se utilizează date din bilanţ, care nu includ componenta „risc”.

Rating-ul CAMEL. CAMEL este o abreviere care provine de la primele litere ale cuvintelor

Capital, Asset, Management, Earning, Liquidity (eng.) şi respectiv se interpretează în modul următor.

C - capital adequacy - sau suficienţa capitalului. Sistemul determină ce capital posedă banc

pentru asigurarea mijloacelor clienţilor, şi dacă mărimea acestui capital este suficientă ca duacoperirea cheltuielilor probabile banca să continue să facă faţă cerinţelor impuse de Banca Centra

privind suficienţa capitalului.

A - assets quality - calitatea activelor. Sistemul determină gradul de "rambursabilitate"

activelor şi a posturilor extrabilanţiere, şi de asemenea evaluează calitatea creditelor no

corectitudinea clasificării creditelor, rezervarea mijloacelor în fondul de risc, politica şi metode

generale dc creditare.

M - management - gestiunea bancară. Sistemul determină calitatea managementului bancar p baza rezultatelor obţinute, pe baza politicii alese, a profunzimii controlului şi respectării legislaţiei

normativelor.

R - earnings - rentabilitatea. Sistemul determină suficienţa profitului pentru creşterea de m

departe a băncii şi menţinerea la nivelul necesar a mărimii Capitalului Normativ Total (CNT).



L - liquidity - lichiditatea. Sistemul determină dacă banca e suficient de lichidă pentru a-

onora obligaţiile ordinare şi cele neordinare apărute inopinat.

Careva din indicatorii sistemului CAMEL pot fi determinaţi în baza documentelor prezenta

la Banca Centrală, alţii însă necesită un control suplimentar nemijlocit la bancă. Principale

caracteristici ale sistemului de rating "CAMEL" sunt:"CAMEL" reprezintă un sistem standardizat de rating, utilizat în condiţiile actuale d

organele specializate în efectuarea controlului şi supravegherii activităţii băncilor comerciale.

"CAMEL" include cele mai importante componente care caracterizează stabilitatea bănc

comerciale: suficienţa capitalului (C), calitatea activelor (A), managementul (M), rentabilitatea (E)

lichiditatea (L).

Pentru analiza fiecărui component în parte se utilizează o grupă de coeficienţi şi indicatori, c

caracterizează starea financiară a băncii comerciale.

Evaluarea activităţii băncii se efectuează conform direcţiilor indicate mai sus, şi după sistemu

de apreciere prin 5 puncte.

Respectiv, în procesul analizei, fiecărei componente ale sistemului CAMEL i se atribuie o no

de la 1 până la 5.

Componenta ce a primit aprecierea 1:

- nivelul e cu mult mai mare decât cel mediu;

- controlul a depistat neajunsuri nesemnificative;

- banca posedă o structură managerială bună şi metode sigure în realizarea unei politi

eficiente.


- nivel mediu sau puţin mai mare de cel mediu;

- au fost create toate condiţiile pentru o activitate sănătoasă şi ne riscantă;

- neajunsurile depistate sunt nesemnificative.Componenta ce a primit aprecierea 3:

- nu este satisfăcător dar nici mediu, mai mult tinde spre un nivel mai inferior cel

mediu;

- în rezultatul controlului au fost depistate încălcări destul de serioase, care ar

solicita măsuri imediate de corecţie, pentru a preîntâmpina înrăutăţirea situaţiei




- nivelul e cu mult mai jos decît cel mediu;

- neajunsurile depistate sunt foarte serioase şi ameninţă viabilitatea băncii.


- nivelul nesatisfăcător;- neajunsurile poartă un caracter acut şi necesită intervenţia imediată;

- neajunsurile sunt într-atât de serioase încât trebuie luate cele mai severe masuri di

partea organelor de supraveghere.

Ratingul generalizator reprezintă ratingul final şi se calculă utilizând media aritmetică

ratingului componentelor. Cele 5 componente se sumează şi rezultatul se împarte la 5.

R = (c + a + m + e + l) / 5

Valorile medii ale componentelor Ratingul generalizator

de la 1 pînă la 1 .4 1 . Puternic

de la1.5 pînă la 2.4 2. Satisfăcător de la 2.5 pînă la 3.4 3. Rezonabilde la 3.5 pînă la 4.4 4. Marginalde la 4.5 pînă la 5 5. Nesatisfăcător

Ratingul generalizator 1: Puternic - rezultă că banca este complet sănătoasă, este stabi

faţă de influenţa factorilor economici şi financiari externi, nu este necesară intervenţia organelor dsupraveghere

Ratingul generalizator 2: Satisfăcător - înseamnă că banca practic este sănătoasă, stabilă

poate înfrunta oscilaţiile de pe piaţa financiară; neajunsurile depistate sunt puţin important

intervenţia organelor de supraveghere este îndreptată asupra înlăturării neajunsurilor depistate.

Ratingul generalizator 3: Rezonabil - înseamnă că banca are probleme de ord

financiar, operaţional şi tehnic; este destul de vulnerabilă la schimbările nesatisfăcătoare a

situaţiei economice; poate uşor deveni falimentară daca masurile luate se vor dove

ineficiente; este necesară intervenţia suplimentară a organelor de supraveghere pentru înlăturare

neajunsurilor constatate.

Ratingul generalizator 4: Marginal - înseamnă că banca are un număr considerabil d

probleme financiare; fără aplicarea unor masuri de corecţie banca poate da faliment în curîn

Este necesar un control riguros şi desigur un plan eficient de măsuri care ar înlătura neajunsuri



depistate; banca trebuie trecuta sub supravegherea Departamentului Supravegherii Bancare

Băncii Naţionale.

Ratingui generalizator 5: Nesatisfăcător - banca este insolvabilă şi există probabilitate

falimentului ei în timpul cel mai apropiat; neajunsurile depistate sunt într-atât de periculoas

încât este necesară susţinerea financiară din partea acţionarilor şi din alte surse; sunt necesamasuri urgente de corectare (lichidare, unificare, vânzare).

Conţinutul ratingului CAMEL:

1. capitalul băncii (litera C) se va evalua după relaţia:

Capitalul propriu / active totale * 100

Se vor atribui următoarele puncte:

1: >12%

2: 9-12%

3: 9-6%

4: 3-6%

5: <3%

2. analiza activelor (litera A) se va efectua după relaţia:

Se vor pondera la risc totalitatea activelor, structurate după următoarele criterii:

active stabile -2%

active instabile -5%

active compromise - 30%

active riscante – 75%

active nerambursate – 100%

coeficient = active ponderate la risc / capital *100%

Valoarea în rating a coeflcientului:

1: 0-5%2: 5-15%

3: 15-30%

4: 30-50%

5: mai mult de 50%

3. analiza managementului bancar (litera M)



după calcularea tuturor coeficienţilor şi analiza activităţii de gestiune al băncii se puncteaz

managementul bancar cu o notă de la 1 la 5.

4. Rentabilitatea (litera E)

Se calculează ROE şi ROA şi se compară cu coeficienţii daţi din sistemul bancar . bănci

care au aceşti indicatori mai mari vor avea o notă mai mare în rating, cele care vor înregistra uindicator mai mic - o poziţie mai joasă în rating.

5. Lichiditatea (litera L)

Se va determina coeficientul lichidităţii generale:

Active lichide /pasive curente.*100%

Se vor aprecia următoarele puncte:

1: mai mult de 03%

2: 0,2-0,3%

3: 0,1-0,2%

4: 0,05-0,1

5: mai mic de 0,05

Ratingul Cromonov

Etapele :

1) structurarea bilanţului bancar în 7 grupe mari:

I- capitalul statutar (total acţiuni x valoarea nominală)

II – cap. propriu = cap. statutar + beneficiu şi fonduri – imobilizări

III – creanţe curente (totalitatea depozitelor curente sau a celor a căror scadenţă

necunoscută)

IV – creanţe totale = datorii curente + datorii la termen (totalitatea resurselor atrase)

V – activele lichide = mijloacele băneşti ale BC (numerar în casă, mijloace băneşti î

alte BC, HV şi soldul nostro în BNM)VI – active lucrative = credite acordate + HV investiţionale

VII – imobilizări = mijloace fixe + metale preţioase

2) se calculează un sistem de coeficienţi:

K1 = capitalul propriu / active lucrative



K2 = active lichide / pasive lichide

K3 = datorii totale / active lucrative

K4 = (active lichide + imobilizări) / datorii totale

K5 = imobilizări / capital propriu

K6 = cap. propriu / capital social

Aceşti indicatori se compară cu indicatorii băncii ideale, care sunt:

K 1 = 1 K 4 = 1K 2 = 1 K 5 = 1K 3 = 3 K 6 = 3

Clasificarea coeficienţilor după pondere în coeficientul sumar al ratingului

K 1 = 45% K 4 = 15%K 2 = 20% K 5 = 5%K 3 = 10% K 6 = 5%

Z = 45% K 1 + 20% K 2 + 10% K 3 + 15% K 4 + 5% K 5 + 5% K 63 3

Banca comercială cu cel mai mare Z este pe 1 poziţie.

Din estimarea rating-ului se exclud băncile comerciale:

- tinere cu bilanţ nestabil- problematice în stare prefalimentară

- cu CNT mai mic de normele stabilite

- care şi-au erodat capitalul propriu cu mai mult de 10%.

Toate BC incluse în rating se aranjează în ordine descrescăndă.

10 Eficienta bancara

Documents

Transcript of 10 Eficienta bancara