1 Curs de Utilizari in Terapie RO

7/29/2019 1 Curs de Utilizari in Terapie RO

1/60


2/60

Autori:

Miu Moscovici

AlinaPopa

AlisMihaelaVezeanu

Mihaela Claudia Marinescu

CtlinaFlorentinaTrofosila

VasilicaManea

Angela Casarica

Daniela Mariana Ghera

Ramona IonelaVlase

Amalia tefaniu

Cornelia Nichita

Virginia Vulturescu

Colectiv tehnoredactare:

Iris Mateescu

George Roat

tefan Popescu

Laura Pun


3/60

1

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a

invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in tratatedespre plante.

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani intimpul domniei imparatul chinez Chien Nung. Se numea Pen Tsao si continea descrieriale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 I.Hr., egiptenii antici utilizauplante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii si romanii au perfectionat

cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi proprii. S-a aflat despre studiile lordin scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHrsi din cartile De Materia Medica a lui

Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele dinsecolul I dHr).

In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa: uneleplante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite

parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma de plamani siastfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca doctrina

semnaturilor. Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceputau fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.

In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante sicondimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste

tot. Plantele cu propietati medicinale, luate individual, erau numite simple;combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente.

In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor

gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau

cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata deuna din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constantala Leiden in 1587,Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin in 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in

1787.Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-

lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl Linnaeus (1707-

1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a introdus unnou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate aplantelor si a deschis calea spre compilatia dintre Farmacopee, carti oficiale care

enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare. Scheele a izolat din plante

multi acizi organici, care de atunci sunt utilizati in medicina conventionala.


4/60

2

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie___________________________________________________________________________________

1. NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI AROMATERAPIE

Fitoterapiasau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de miide ani (cuvantul fitoterapie deriva de la grecescul phyton = planta, therapie = stiinta

tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizauplantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica, marturie stau scrierile vechi

ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie, experienta

si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile plante sauproduse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni

si practic toate partile din plantele superioare.

In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt remediile

noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a uitat acest adevar,in prezent ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa recunoastem ca in plantele

medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte, substantele active sau nutritivesunt bine proportionate si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea

decat la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice,

obtinute in laborator. Pe de alta parte trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi

lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple in care materiile prime vegetale sausubstantele obtinute din acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii dar si

unele glicozide intra in acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina,alcoloizii lisergici, glicozidele digitalice s.a.).

O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii sistandardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat ca doar

un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi nefiind decat unbalast. S-a neglijat insa un fapt si anume substantele chimice din plante constituie un

complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta avantaje terapeutice certe

fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur ca nimeni nu contesta inprezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave se apeleaza la substantechimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in laborator. Pentru majoritatea

afectiunilor cronice care necesita tratamente indelungate este recomandabila utilizareaplantelor ca atare sau a unor extracte care sa contina cat mai nealterate complexul de

substante active existente in specia sau in speciile de plante asociate cu scopul de aobtine un produs fitoterapeutic. In acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 -

30 sau chiar mai multe substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia este


5/60

3


pe linia dintre alopatie si homeopatie.Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor

fitoterapeutice propriu-zise, s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani cand au inceput sa fieelaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice in vitro sau teste

biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator.Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel

infracelular, la nivelul tesuturilor si organelor in special asupra organismului bolnav.Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihomatica si de multe ori recomanda

asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate trai fara om, innici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte fiinte vii care

populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la medicament.

S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului trebuie

acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie considerate cainofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi urmeaza un examen foarte

important - proba timpului. In aceasta privinta, fitoterapia are un mare avantaj, ea atrecut aceasta decisiva proba a timpului in decursul mileniilor de cand este aplicata de

peste 80 % din populatia globului. In cea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca

metoda de tratament la bolnavii alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni

provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic,numeroase specii de plante aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc

aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate demicroorganisme sau de paraziti.

Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute dinele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative,

pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale si nici unultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce toate metodele terapeutice au fost

epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este

vorba de cele cu actiune majora sau medie, fie ca este vorba de adjuvante.De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese dar si declin,

in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si a modului

de pastrare a sanatatii.Daca in antichitate si evul mediu plantele au fost considerate singurele leacuri

pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza au inlocuit aproape80% din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite cu medicamente

de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturba


6/60

4


mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul ca organismele vii nu aufost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care natura le produce anume in

folosul vietuitoarelor. Acum se acepta tot mai des ca plantele medicinale pot fi utilizatecu succes in tratarea unor afectiuni.

2. PLANTE MEDICINALE

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile

dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a floreieuroasitice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre

care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman

in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontanesi cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:

Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini,tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.)106specii;

Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau asubstantelor grase din seminte sau fructe)24 specii;

Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentareaalimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute saua altor substante ce le confera o aroma sau gust specific)48 specii;

Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origineanimala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuticu putere de colorare)48 specii;

Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanantecontinute)32 specii;

Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea desubstante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara

datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice,

cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici,heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare,

alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

Materia primapentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale;


7/60

5


de la o planta medicinala se poate folosi:

partea aeriana, in intregime (herba); organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb

(bulbus);

frunza (folium); mugurii (turiones, gemmae); floarea (flores); fructul (fructus); samanta (semen); scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata siprelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in

industria de medicamente.Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substante, de regula organica (principiu activ); unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura

radicalilor; unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si

principii secundare (efect sinergetic).Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru

a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principiiastfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.

De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina eficientapentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor; Valeriana

(Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

3. PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE FARMACODINAMICA

Vitamine

Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normalea proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate

cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, DD1D3, E,


8/60

6


H, KK1K2, PP, acid pantotenic, acid folic.Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze

(in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lorgrad de asimilabilitate, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care

vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita.De exemplu:

macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, P, K, acid nicotinic, dar sialte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,

pectine, zaharuri. urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase,

clorofila, mucilagii.

Glicozide (heterozide)

Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidicasi o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte

diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologicespecifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice.

Din grupul glicozidelor fac parte:

a. CardiotoniceAcest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile

Apocnaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae. Au actiune favorabila asupra cordului

bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si cadiuretic.

b.Antracenozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, inspecial, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie facparte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ purgativa.

c. SaponozideSaponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilorDioscoreaceae,

Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele:


9/60

7


tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta,hemolizanta si in unele cazuri depurativa.

Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitateprodusele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii

unor hemolize, datorita absorbtiei enterale.Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:

- expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus, Liquiritiae radix, Senegae radix,Hederae folium);

- diuretica (Equiseti herba, Betulae folium, Ononidis radix, Herniariae herba,Violae tricoloris herba);

- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba,

Hederae folium, Calendulae flores, scoarta arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret,

Crataegi flores cum folium et fructus, Ginseng radix);- antiulceroasa (Liquiritiae radix);

- vasoprotectoare (Hippocastani semen);- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix, Crataegi flores cum flores et

fructus);

- antimicrobiana, antimicotica, antivirala (Calendulae flores);

- antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen siBupleurul sp. folosit deseori in medicina traditionala chinezeasca);

- analgezica, antihelmintica, moluscicida, spermicida;- citostatica, imunomodulatoare;

- scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.Administrate pe cale orala la homeoterme, saponozidele au o resorbtie redusa,

solutiile lor coloidale nefiind dializabile, insa prin fenomenele iritative pe care le producfavorizeaza absorbtia in organism a unor principii active. Dupa administrare orala,

saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana,

esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptoriivagali colinergici, care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei siusurarea expectoratiei.

In doze mari sunt emetice si pot determina fenomene toxice. Administrateintravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa convulsii si dispnee, prin

oprirea inimii in sistola si stop respirator.Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot

acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de


10/60

8


hemoliza.Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu

sterolii din membrana eritrocitelor.In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa

determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina, saruriminerale).

Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile demetabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica

prin cresterea sintezei de colagen solubil, unde intervin controland formareacomplecsilor aminoacid-ARN matriceal.

Au fost descoperite urmatoarele actiuni:

- imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a

fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;- protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida

si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze X;- efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;

- actiunea antiulceroasa si analgezica ;

- inhibarea complementului seric;

- actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana,antifungica.

d.Flavonozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante dinfamiliile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae, fiind cunoscuti circa

50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide.Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P ( factori

de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand

permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potentialvenoactive).

Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de

scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune

antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului arahidonic,prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in biosinteza

prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi antilergice


11/60

9


(izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol lignanii silibina, silidianina,silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost pusi in evidenta

la unii compusi actiunea hipoazotemica si antinefritica (biramnozida kaempferolului dinLespedesa capitata- Fabaceae); antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune

diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de coagularea sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate cu proprietati antimitotice in vitro.

In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza,histidindecarboxilaza si hialuronidaza.

e.Antociani

Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi

schimba culoarea in functie de pH ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt:peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factoro P alaturi de flavonozidesi proantocianidoli (diminua permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc

acuritatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhibaagregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe au actiune anti

inflamatoare si actiune diuretica care este insotita de o crestere a eliminarii acidului uric.

f. Cumarine si furanocumarineCompusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in

familiile Apiaceae, Fabaceae, Lamiaceae, Asteraceae, Solanaceae, Rubiaceae.Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae.

Unele cumarine diminua permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos(melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica

(umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitoticade tip mitoclazic; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida,

dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta, trombolitica

(dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten,xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii),antihermintica , inhibatoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV

a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis).Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp., Pastinaca sativa

L., Heracleum sphondylium L., Ruta graveolens L.) determina fenomene defototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o

hiperpigmentare care poate persista mult timp).Acestea apar dupa contactul cu plantele


12/60

10


respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate.

g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici.Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium (acid

clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba (acid cicoric), Echinaceae radix(echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis

majoris folium (plantamajozida).Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:

acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante colereticesi colecistochinetice; acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante , anihileaza actiunea radicalilor

oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatrinire si activeaza

circulatia cerebrala;

angorozida A este un citostatic; echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un

antigonadotrop, tireotrop si hipoglicemiant.

h. Taninuri

Taninurile sunt compui vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprindemulte grupari hidroxil fenolice, dar i grupari carboxilice), capabile sa precipiteproteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile,

imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).

Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si

localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in carese gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. 10 20%, la Salix sp. 913%, la Tilia sp. 1520%, etc. Taninurile sunt astringente si au rolhemostatic.

Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antiviralasi antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;

pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale alepielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind

cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect

vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;

limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeazaregenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;


13/60

11

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie______________________________________________________________________________

de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formariiionului superoxid, si captator de radicali liberi.

i. Tioglicozide

Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activarelocala a circulatiei sangelui.

Holozide

Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:

a. GumeGumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza,

manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retineapa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele

plantelor din familiileLeguminosae, Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia

Araceae, sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.

b.Mucilagii

Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multorseminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.

Mucilagiile au diverse roluri.

demulcenta datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care ilformeaza cu apa (Althaeae radix et folium, Vebasci flores, Tiliae flores,

Farfurae folium);

laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii decultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza

peristaltismul intestinal (Lini semen, Agar, Carrageen);

antiinflamatoare (undecaholozida dinAlthaea radix); inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina

dinLaminariae stipites);

imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimeriidinAngelica acutiloba, Carthamus tinctorius)

c.PectinePectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura


14/60

12


peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibrevegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma

in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi indiferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia

membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiunecoagulanta.

Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra instructura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca

glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.

Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea

florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film

(hidrocoliod) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltariiflorei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.

Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina,din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o

hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad

astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).

Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectineleactioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza) si impiedica astfel difuziunea

bacteriilor in tesuturi).Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.

d. Celuloza

Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component almembranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite

tipuri de celule: astfel in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in

celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundarisa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina,hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri, etc. Celuloza este

importanta pentru activitatea tubului digestiv.

e.AmidonAmidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele

verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si


15/60

13


hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, sedepoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi,

structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele deamidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,

acizi grasi, etc. Amidonul are rol energetic.

Uleiuri volatile

Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretatide celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in

vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide

uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi

constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in

perii secretori de la plantele familiei Labiatae. Peretii celulelor in care se gasesculeiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste

substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.

Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si

de proportia lor in amestec.:

proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice,antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;

influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare,colecisto-chinetice), hormonale (estogene, antitirodiene, antisuprarenale,

antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;

un anumit tropism (neorotrop, musculotrop, vasculotrop, hemotrop).Rasini

Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt

substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi

rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, caredifuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.


16/60

14


4. EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI

AROMATICE IN TERAPIE

4.1. Albastrele(Centaurea cyanus)

Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau

si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal,pe intreg teritoriul tarii.

Partea utilizata a plantei:florile. In perioada iulie-august se recolteaza florilemarginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce

se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in

perioada de inflorire (iulie-septembrie).

Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoideglicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de

potasiu si magneziu; mucilagii.

Actiune farmacodinamicaTonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii;

Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural

in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor derinichi si ficat, ca diuretic; iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate; tonifierea

muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii intestinale;

indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si stomacale la

sugari; constipatiapoate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe.

Alte utilizariMedicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor,

cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.

Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleaopelor:

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundarePosibila sensibilitate la Asteraceae.


17/60

15


Produse

ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect maiputernicpentru boli de piept,boli intestinale; creste diureza; contrabolilor de rinichi;

infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi; cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta; tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite,

diaree, disurie, eczeme purulente, hemoroizi- se agita, apoi se va folosi

extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de baut; pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi; decoct : comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la

sugari.

produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.

4.2. Anghinare (Cynara Scolymus)

Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noicultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze

lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetrii, cu margini crestate, de

culoare albicioasa cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpuliernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se

folosesc frunzele.

In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee siforma globuloasa. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae

folium) au gust amar si se recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din

primul an, in lunile iunie-septembrie.

Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara

azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic,vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.

Actiune farmacodinamica

Cinarina actioneaza este hepatoprotector, efect colagog, stimuleaza secretiabiliara si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita


18/60

16


flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor( ureea si substanteleazotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale

duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemenistimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata

in perioada de alaptare; actiune aniinflamatorie prin prezenta triterpenelor sisapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare,

actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare(cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare,

stomacului, intestinului subtire.

Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor

digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice,

angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cufermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii,

hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nephrite, edemecardio-renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii

alimentare, eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice

manifestari alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul

sarurilor de magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie,afectiuni datorate supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului , guta,

migrene digestive, artrite, dermatoze ; este un foarte bun drenor hepatic si biliar.

Alte utilizariMedicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu

stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice,insuficienta biliara afectiuni renale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau

Compositae;

alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta)Produse

tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic , colagog; ceai de anghinare - hipercolesterolemie;


19/60

17


infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizelehepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;

laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze deanghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului).

comprimate: Anghirol; produs medicamentos: MagAnghinar supliment alimentar

4.3. Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)

Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai

putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintelecare se zdrobesc.

Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000de ani in urma. Este de origine Mediteraneana si este raspandita in toata Europa si

Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic seutilizeazafructele (Carduui mariani fructus)

Compozitie chimica: similarina (de fapt 4 flavanolol lignani: silibina,silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-

glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric

(acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata unarmonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar

impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.

Actiune farmacodinamicaHepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip

A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii

arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor

toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv

al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combateriscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de


20/60

18


comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiuneantitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul

ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelulcolesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat

de tip II.

Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficientehepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in

intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare : Amanita Phaloides (alfa- amanitinasi faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente

hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism

(diminua efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul), digestie

dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeazaevolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului, prostatei,

cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general(psoriazis,vitiligo),deficite imune, hiperolesterolemie.

Alte utilizari

Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,afectiunilor renale, diareelor.

Cosmetica:

pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:

este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat sialaptarii;

foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice; hipertensiune arteriala (cu valori mari); s-au observatin cazuri rareusoare efecte laxative; dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familieiAsteraceae); in gravitate si lactatie.

Produse

ceai,pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea


21/60

19


grasimilor.Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata

de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeazaputernic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare

preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare;

Pulbereaeste indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robustasau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica;

Extractul hidroalcoolic (tinctura):in veruci (negi), papiloame si alte excrescente

virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat sepoate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice;

infuzia combinata:Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate inStatele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de

armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta

hepatica , otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia

la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;

cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis.Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea

cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua

zile, pe zona afectata;

maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care suntmai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.

4.4. Busuioc (Ocimum basilicum)

Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aomata sensibilala frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca

basileus inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul incare Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi esteconsiderat "regele mirodeniilor.

De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata demai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile

terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este

o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand

terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).


22/60

20


Compozitie chimica: uleiuri volatil continand: eugenol (care da aroma

specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor,anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma

uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metilclavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile

de dafin), etc.

Actiune farmacodinamicaAntispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic,

antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ,

antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea

glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiuneaarteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute:

orientina,vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul deactiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta

organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul

nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste

atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai bunaexprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu

sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea decontrol a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).

Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse

convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiunidigestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer

gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de

dinamica sexuala, impotenta, figiditate (se combina cu branca ursului, napraznic),vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica,astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii

active prezente in anason, fenicul).

Alte utilizariMedicina veterinara:Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale,

cistite hemoragice, tulburari gastro intestinale.


23/60

21


Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare

la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergicede intensitate variata;

nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide(poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala

stricta.

ProduseFrunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare;

infuziaefect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleazadigestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic,

antiseptic intestinal si diuretic;

uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii sicicatrizante.

4.5. Cicoare (Cichorium intybus)

Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la

marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei

tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor

hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichoni radix) recoltate

toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichoni herba) recoltate in timpul infloririi.Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.

Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeil-

tartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolilehepatce), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina,colina rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.

Actiune farmacodinamicaDatorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor

polifenolcarboxilici (acidul cichori C) are proprietati eupeptice, colagoge

(stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si


24/60

22


ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functiaglicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia,

fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor auactiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata

sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia,stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste

memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efectetonifiante generale

Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet

zaharat, oboseala fizica si intelectuala.

Alte utilizariMedicina veterinara: uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara,

angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare- pana in prezent nu s-au semnalizat.

Produse

cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei; laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de

anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);

ceai.

4.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)

Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezintaca un semiarbust inalt de 20 40 m, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata labaza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul

infloririi (Thymi herba).

Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are dreptcomponent principal terpinen-4-ol 13.15%, -terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat7.65%, linalol 7.21%, p-cimen 5.75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, - si -


25/60

23


pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten,

sabinen, terpinolen, -felandren, -felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, -tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol,

alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat debornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil

terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol,verbenol, p-cimol).

Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale luteolinei siapigeninei, flavone di, tri, tetra metoxilate); acizi polifenolcarboxilici (acid

clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid

ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.

Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil sitanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg,

antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin uleivolatil si principiul amar actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici actiune colerectica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene actiunediuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici actiune antalogica si revulsiva; prin

flavone polimetoxilateactiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero-), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara

si activatoare a circulatiei;

Indicatii terapeutice si utilizariUz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita acuta,

tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm,pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie,

tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru,

uleiul volatil; extern-- aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita,enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermiintestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente,

candidoza digestiva) condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil;afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul

de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placabacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil

de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale


26/60

24


si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidozagenitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza

renala, prostatite) intern- uleiul volatil, extern-spalaturi vaginale cu infuziecombinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala;

afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern-cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale,

prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiunearteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata

de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice(rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze

localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala

piciorului de atlet))externtinctura de cimbru, comprese si spalaturi;Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si

menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai:

surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cudecoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a

racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic;

masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.

Alte utilizariCimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie.

Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi.

Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic;component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri

cu rozmarin, cimbru si urzici pentru parului uscat si firelor despicate; ceai decimbru pentru par lucios.

Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina

umana.Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundareConsumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de

timol si carvacrol.Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea

preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen.


27/60

25


Uleiul volatil este dermocaustic.A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii.

Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.

Produse

infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite; frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea

preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza

functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica); sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala; tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent

al digestiei, tonic general, tonic nervos;

ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant(elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog(stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea

grasimilor la nivelul ficatului);

comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice;

comprimate - tonic digestiv; comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii

bucale, insotite de tuse iritativa;

suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice; supliment alimentarimunostimulator; supliment nutritional -un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor,

uretritelor si a nefritelor;

solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii; lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local;

spraypentru calmarea durerilor de gat; crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor

antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia;

lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice(rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) are rol protector la nivel tisular,

celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii deradicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata

determinata de soare;


28/60

26


ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazulleziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in

urma activitatilor solicitante . Imbunatateste circulatia si eliminareamateriilor toxice din organism;

lotiune tonica pentru ten gras si acneeic; apa de gura; baton corectorbio; deodorantbio pentru barbati; dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf,

busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai;

dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si amucegaiurilor;

fond de ten bio - protectie solara naturala; complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului.

4.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis)

Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata

suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, maiales prinimprejurimile manastirilor. In scop terapeuti se utilizeaza partile aeriene

nelignificate, uscate dupa recoltare.

Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol,timol), acizi polifenolcarboxilici ( acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi

triterpenici (oleanolic si ursolic), steroli (-sitosterol), vitamine (B1), substanteamare, saruri minerale, mucilagii

Actiune farmacodinamicaAntiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;

calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug

Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi

intestinali, extern: plagi, reumatism, guta, seboree


29/60

27


Precautii si contraindicatii.

Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, dareactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale

puternice, delir.In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil,

ulcer gastric si gastrita hiper-acida.Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici

aceasta planta, intrerupand imediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.

Produse

frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentareapreparatelor culinare;

ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminareagazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase;

adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor;

ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau inulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii;

tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.

4.8. Coriandru (Coriandrum sativum)

Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scopterapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria

tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in

mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America deNord. Infloreste in perioada iulie- august, in stare naturala planta emana un miros

greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se

usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosescsemintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".

Compozitie chimica: ulei volatil 0.40-0.95% (linalol majoritar, pinen,geraniol, borneol, camfora, limonen,cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,


30/60

28


terpinolen); lipide 8,35-13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic),gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol,

pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina,arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi

polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli, si -sitosterol); flavone (selinona); cumarine (unbeliferona), izocumarine; saruriminerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu

Actiune farmacodinamicaGalactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian,

antiviral, antiparazitar, stomahic, stimuleaza apetitul si digestia, carminativ,

antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile si tulbutrarile digestive

ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor volatile are actiuneeuforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era folosita cu mult timp

inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).

Indicatii terapeutice si utilizari

Medicina umana:

Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei demancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii;

marirea cresterea secretiei de lapte.Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare,

sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulceruluigastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice

generale.Uz extern: reumatism.

Alte utilizariMedicina veterinara:Uz intern:

tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces degaze;

stimularea secretiei glandelor mamare. uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila,

sapunurilor, poligrafica, alimentara.


31/60

29


Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundareSubstantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari

alergice motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate micatestand terenul.

Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si demarimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un

continut mai mare.Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.

Produse

frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avandactiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva

alergiilor de diverse cauze;

pulberea de coriandru - in boli psihice (cure de 2 luni cu pauze de 2saptamani, apoi se reia). Consumul sistematic de pulbere de coriandru poatepreveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si altor forme de

cancer;

infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei),combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scadereacolesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.

4.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta)Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante

ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect laconditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in

octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu

sau rosu, (Tages flores) culese in zile senine atunci cand principiile active siuleiurile volatile ale plantei sunt optime.

Compozitie chimicaContin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt

reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01-1,45%), alfa- sibeta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina,

rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein


32/60

30


esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina,quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3, 7-

diramnozid); Ulei din flori (94,0%): limonen (6.9%), terpinolen (4.7%), (Z)-miroxid (7.9%), piperitona (28.5%), piperitenona (10.9%), oxid piperitenona

(7.2%) si -cariofilen (7.0%). Ulei din frunze: limonen (7.6%), terpinolen (11.2%),(Z)-miroxid (4.2%), piperitona (52.4%), piperitenona (5.0%), terpineol, eicosan,

heneicosan, (Z)--ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.

Actiune farmocodinamicaExtractul de craite contine heleniena intervine care in functia pigmentilor

fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a

ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a

ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, areactiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia

sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifestaactiune vermifuga si purgativa.

Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare,

prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de

craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiulvolatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea

si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice,diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles

stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). Inmedicina populara, craitele

se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate tagetonei) si pentru stopareahemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios, antibiotic, anti-parazitar,

antifungic, anti-microbial, antiseptic, anti-spasmodic, insecticid si sedativ. De

asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene datorita xantofilelor siluteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.


Uz extern helenina: glaucom, cecitate nocturna (nictalopie) si diurna(hemeralopie), sau lipsa de adaptare la lumina nocturna sau diurna, latrecerea de la intuneric la lumina si invers, indicata persoanelor care lucreaza

mult la calculator sau care suprasolicita ochii prin natura profesiei, acuitatea


33/60

31


vizuala, retinita pigmentara, glaucom, miopie; extract craite: pentru hiperkeratozaplantara; extracte/ulei volatile: calusuri, micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze,

eczema, pstiriazis, arsuri solare;Uz intern:

Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite.Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului

de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru vermi intestinali si ca purgativ. Extractulalcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamatoar si antiulceroas.

Alte utilizariCosmetica:

Intra in compozitia produselor de prevenire fotoimbatranire (efect antiaging,

creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de intretinere apielii.

Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vorreusi sa-i tina la distanta. Aceasta contine otravuri naturale pentru insectele

daunatoare.

Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este

un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si

dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.

Produseinfuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica,

antiseptica, antibiotica si diuretica;

ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge siinsecticide (asupra larvelor deAedes aegypti,Anopheles stephensi si Culexquinquefaciatus,) actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene,

Botrytis cinerea siPenicillium digitatum;

tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara,amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii sicreste acuitatea vizuala.


34/60

32


4.10. Fenicul (Foeniculum vulgare)

Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toatalumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si

radacina (Foeniculi radix).

Compozitie chimica:Fructe: ulei volatil ( 50-90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli

monoterpenici, aldehide, cetone, oxizi monoterpenici constituentul caracteristicfenchona), ulei gras (gliceride ale acizilor petroselinic, palmitic, linolic, arahic,

oleic si izomeri), hitosteroli (-sitosterol, -sitosterol, colesterol, etc), compusitriterpenici, tocoferoli, cumarine, furanocumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid

cafeic, acid clorogenic), lipide, celuloza bruta, glucide, proteine, peptine, substanteminerale.

Radacina: ulei volatil (anetol, apiol, si -pinen, camfen), acizii cinamic,cafeic, ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, sinapic, fumaric, citric, tartric,

cumarine (umbeliferona, bergapten).

Actiune farmacodinamicaFructe si herba: stomahica, carminative, galactogoga, diuretica, vermifuga,

antispastica, analgezica, stupefiant minor, psihoactiva, bactericuda, antiseptica, inspecial renal, estrogena, emenagoga, tonica, stimulant (in doze mici), cardiotonic si

tonic respirator.

Indicatii terapeutice si utilizariFructe: Colici abdominali, flatulenta, hipogalactogeneza, parazitoze

intestinale,

litiaza renala,Herba: afectiuni respiratorii (dispnee de origine nervoasa, astm, bronsite

astmatiforme, congestii pulmonare), afectiuni digestive (aerofagii, dispepsii,

gastralgii, colite spastice, flatulenta, meteorism, indigestii, parazitoze), afectiunicardiace (crize de angina pectorala, palpitatii, dureri precordiale,) afectiuni

neurologice (paralizii, lombagii, spasmofilii), afectiuni endocrinologice (anemoree,digomenoree, dismenoree, premenopauza, menopauza).


35/60

33

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:Fructe: Este contraindicata administrarea in cazul ulcerului gastric si

duodenal, enterocolitelor cronice si acute.

In doze mari, fructele sunt toxice pentru sistemul nervos central si poate

produce crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta.

Herba: este contraindicata administrarea la sugari, copii si femei gravide.

Produse

ceai de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant alsecretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,

stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;

ulei de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant alsecretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,

stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;

tinctura de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiantal secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator

respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretieilactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal, calmarea tusei;

sirop de tusecalmarea tusei comprimate de supt pentru calmarea gatului;

4.11. Galbenele (Calendula officinalis)

Originara din zona mediteraneana, creste spontan sau cultivata ca planta

decorativa, in gradini, pe langa zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri,

raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul Mediu, aceasta planta cuflori galben- portocalii are puteri tamaduitoare nebanuite. In trecut era numita si"floarea ploilor" deoarece atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile. In

scop terapeutic se folosesc inflorescentele cu sau fara receptacol (Calendulaeflores). Florile se culeg atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana

uleiuri volatile.


36/60

34


Compozitie chimica: flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice,substante amare, saponozide si alcooli triterpenici, steroli, acizi polifenolcarboxilici

derivati, rasini, mucilagii.

Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezenteipoliholozidelor omogene); antiinflamatorie, decongestiva, antiseptica;

antimicrobiana (inhiba dezvoltarea E. Colli, Stafilococul aureu, Candida albicans,Trichomonas); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea

si regenerarea tesuturilor, regleaza ciclurile menstruale, carminativ; regleaza functiabiliara prin principiile amare; hipolipemianta (saponozide); coleretica (esteri cafeil-

chinici); spermicida (saponozide); oestrogenica (steroli).

Indicatii terapeutice si utilizariMedicina umana:

Uz intern: in tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si hipotone,

cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor (antiinflamator

hemoroidal, cicatrizant intern); in tratarea bolilor de stomac; in tratarea

dismenoreei.Uz extern: tratarea leucoreei, acneei, eczemelor, arsurilor, degeraturilor,

ranilor, ranilor purulente, ulceratiilor, arsurilor, abceselor, fistulelor, bolilortegumentare, eczemelor, crapaturilor pielii, cojilor de pe pielea capului.

Alte utilizari

Medicina veterinara:Uz intern: pentru tratarea gastritelor, ulcerelor, cistitelor hemoragice,

furunculozei;

Uz extern: pentru tratarea degeraturilor, eczemelor, plagilor, plagilorpurulente, papilomatozei, trichomonazei vaginale, arsurilor, conjunctivitelor.

Cosmetica: pentru tratarea tenurilor uscate; igiena oculara (conjunctivite,

blefarite), tratarea pleoapelor ridate.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse


37/60

35


Poate determina efecte secundare (Asteraceae)

Produse

infuzia - pentru tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone sihipotone, cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor

(antiinflamator hemoroidal, cicatrizant intern);

tinctura - pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-duodenal;

decoctul - se administreaza atat intern cat si extern, gargara (afte, stomatite,gingivite, faringite),se fac bai de sezut, comprese externe (vindecareaulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi),spalaturi, clisme;

pulbere de planta - pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depoziteazain recipiente bine inchise, maxim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se

evapora rapid);

unguentul de galbenele poate fi utilizat cu succes in diverse bolidermatologice sau pentru intretinerea pielii.

Se foloseste un amestec de plante impotriva psoriazisului (galbenele, coji denuca, ventrilica, coada soricelului, stejar, barba popii, rostopasca), leucemiei;cancer pulmonar, gastric, de colon (galbenele, traista ciobanului, coada soricelului),

cu efect antiartrozic, antiartritic (galbenele, tataneasa, coada calului).

4.12. Isop (Hyssopus officinalis L.)

Planta aromata de gradina de origine mediteraneana, Caucaz si Orientul

Mijlociu. Denumirea deriva fie din ebraica, "esob" care se refera la o varietate de

maghiran, fie din limba araba, "azzof", care semnifica iarba sfanta. Folosit demedicina populara pentru tratarea nervilor si curatirea sangelui. Parfumul sauraspandeste o savoare de sfintenie, genereaza o stare de armonie intre minte si trup,

conduce spre puritate si lumina. Florile alb- albastre- violacee, apar din luna iulie

pana in septembrie. In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile

aeriene ale plantei (tulpina, frunze, flori) (Hyssopi herba).


38/60

36


Compozitia chimicaCompozitia chimica a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07-0,29 % ulei

volatil in produsul proaspat si 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina,hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietatile cu flori colorate

(3-O-p-cumaroil-5-glucozil-delfinidolul); triterpene (acid ursolic si oleanolic), -sitosterol, principii amare (marubina)

Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evidentiat prezenta a 28componenti in urmatoarele concentratii: 34,30 % pinocamfona, 20,60 % camfor,

10,00 % -pinen, 6,90 % -cariofillen, 5,80 % -fellandren, 3,40 % germacren D,2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -fellandren, 1,80 % hedicariol,1,70 % sabinen, 1,10 % (E)--ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen,0,90 % metil mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % -humulen,0,10 % (Z)--ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici,0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 %-terpinen, 0,01 % -terpinen si 0,01 % terpinolen.

Frunzele contin: glucide, lipide, proteine, taninuri, -sitosterol, acid ursolic,acid oleanolic, compusi flavonici (hesperidina si diosmina) si substante minerale.

Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea

a 28 componenti. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), -pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) sigermacren D (2,40 %).

Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a continut 20 componenti dintre

care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmatorii : 32,90 % pinocamfon,13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol,

2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % -cariofilen, 2,20 % metil mirtenat si2,00 % metil cavicol

Uleiul volatil extras din radacinile de isop a continut 20 componenti si a

prezentat diferente mici fata de cel obtinut din tulpini. Dintre substanteledeterminate ponderea s-a constatat in cazul urmatoarelor substante: pinocamfon25,20 %, -pinen 7,70 %, -pinen 6,80 %, -cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10

%, camfor 2,90 % si cariofilen oxid 2,80 %

Actiune farmacodinamicaStomahic, carminativ si antispastic (prin ulei volatil), anticataral, expectorant


39/60

37


sau mucolitic, in functie de varietate (marubina, constituenti ai uleiului volatil),antiastmatic si hipotensiv (marubina), antiseptic si cicatrizant (ulei volatil,

flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazicbiliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil).

Uleiul volatil prezinta actiune: tonica si stimulenta, antiinflamatoare,expectoranta, mucolitica, antiastmatica, antiinfectioasa, lipolitica, cicatrizanta.


Rinite, bronsite, guturai, astm bronsic, rani superficialeUleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroza in placi,

rinofaringite, bronsite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale.

Uleiul volatil are efect antiseptic si este utilizat in parfumerie, pentru

aromatizarea alimentelor si bauturilor.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundareSarcinaToxicitate: La administrare de 10-30 picaturi ulei volatil, timp de cateva zile,

pot apare spasme tonico-clonice (neurotoxicitate datorata cetonelor).

Produse

ceai (infuzie) in tratarea: hipertensiunii arteriale, bronsitei, adjuvant in cirozahepatica;

pulbere impotriva astmului, bronsitei si balonarii; macerat pentru tratarea: arsurilor la stomac, gastritei si gazelor intestinale,

depresiei, nevrozei astenice si adjuvant in schizofrenie;

intra in compozitia: suplimentului alimentar SEDOCALM tablete (produs dePlantavore SA) si a siropului contra tusei HYPERICUM.

4.13. Lavanda (Lavandula angustifolia)

Planta care creste sub forma unui arbust cu frunze verzi-cenusii poroase si

flori albastru-violet intens parfumate isi are originea in zona Alpilor, mult

raspandita in zona Mediteraneana precum si in intreaga Europa in zonele subalpine

si de deal, fiind apreciata de sute de ani de toate popoarele europene pentru virtutile


40/60

38


ei terapeutice. In traditia populara buchete de flori erau atarnate la icoane ca semnde venerare divina sau sub forma de saculeti asezati printre haine pentru

indepatarea moliilor. In prezent, sunt firme in Japonia care introduc lavanda ininstalatiile de aer conditionat in birouri atat pentru purificarea si parfumarea aerului

cat si pentru combaterea oboselii si incordarii nervoase, a stresului.

Compozitie chimica: Florile uscate de levantica contin 1,5-3% ulei

1 Curs de Utilizari in Terapie RO

Documents

Transcript of 1 Curs de Utilizari in Terapie RO