Curs Utilizari Fitoterapeutice[1]

download Curs Utilizari Fitoterapeutice[1]

of 83

Transcript of Curs Utilizari Fitoterapeutice[1]

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    1

    C U P R I N S

    INTRODUCERE......6 CAPITOLUL I......7 NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI AROMATERAPIE........... 7 CAPITOLUL II.. 10 PLANTE MEDICINALE ..10 CAPITOLUL III.............................................................12 PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE FARMACODINAMICA.......12 Vitamine.....12 Glicozide (heterozide).....12 a. Cardiotonice........12 b. Antracenozide.....13 c. Saponozide......13 d. Flavonozide....15 e. Antociani.....16 f. Cumarine si furanocumarine...16 g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici.....17 h. Taninuri...........17 i.Tioglicozide......18 Holozide.....18 a.Gume.......18 b. Mucilagii.....19 c. Pectine........19 d. Celuloza......20 e. Amidon...........20 Uleiuri volatile....21 Rasini ............21 CAPITOLUL IV........22 Exemple de utilizare a plantelor medicinale si aromatice in terapie..........22 IV.1. Albastrele (Centaurea cyanus).......22 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.2. Anghinare (Cynara scolymus)...24 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    2

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.3. Armurariu (Silybum marianum / Carduus marianus)27 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.4. Busuioc (Ocimum basilicum)....30 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.5. Cicoare (Cichorium intybus) ....33 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)....35 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis).....39 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.8. Coriandru (Coriandrum sativum)......41 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    3

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta) .44 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.10. Fenicul (Foeniculum vulgare)......47 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.11. Galbenele (Calendula officinalis L.)........49 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.12. Isop (Hyssopi herba)....52 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.13. Lavanda (Lavandula angustifolia)...55 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.14. Marar (Anethum graveolens)...............57 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    4

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.15. Menta (Mentha piperita).....60 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.16. Mustar alb (Sinapis alba).63 Compozitie chimica .

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.17. Musetel (Matricaria camomilia).....65 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.18. Patlagina (Plantago lanceolata.).....67 Materia prima

    Pregatirea produsului in vederea prelucrarii

    Conditiile tehnice de receptie

    Valorificare

    Flux tehnologic

    IV.19. Roinita (Melissa officinalis L.).......70 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.20. Salvie (Salvia officinalis).....73 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    5

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.21. Scorus negru (Aronia prunifolia).........75 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.22. Sovarf (Origanum vulgare).77 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    IV.23. Valeriana (Valeriana officinalis)......79 Compozitie chimica

    Actiune farmacodinamica

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Alte utilizari

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Produse

    Bibliografie83

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    6

    INTRODUCERE

    Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a

    invatat sa scrie, el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in

    tratate despre plante.

    Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de

    ani in timpul domniei imparatului chinez Chien Nung. Se numea Pen Tsao si continea descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 i.Hr.,

    egiptenii antici utilizau plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii

    si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi

    proprii. S-a aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea

    i.Hr. si din cartile De Materia Medica a lui Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din secolul I d.Hr.).

    In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa:

    unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu

    anumite parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma

    de plamani si astfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca

    doctrina semnaturilor. Cealalta traditie naturista pe baza de experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.

    In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante

    si condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare

    peste tot. Plantele cu proprietati medicinale, luate individual, erau numite simple; combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente.

    In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea

    primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde

    se efectuau cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si

    a fost urmata de una din Padova, in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost

    constanta la Leiden in 1587, Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in 1787.

    Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al

    XVIII-lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl

    Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    7

    Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat

    la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia din

    Farmacopee, carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de

    preparare. Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt

    utilizati in medicina conventionala.

    CAPITOLUL I

    Notiuni de fitoterapie si aromaterapie

    Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de

    mii de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la cuvintele grecesti phyton = planta,

    therapie = stiinta tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii,

    romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica;

    marturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

    Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie,

    experienta si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile

    plante sau produse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ:

    ciuperci, alge, licheni si practic toate partile din plantele superioare.

    In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt

    remediile noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a

    uitat acest adevar, in prezent, ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa

    recunoastem ca in plantele medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte,

    substantele active sau nutritive sunt bine proportionate si mai ales organismul

    nostru este mai bine adaptat la acestea decat la derivatele ultrapreparate sau la

    alimentele sau medicamentele semisintetice, obtinute in laborator. Pe de alta parte,

    trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt

    numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute din

    acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii, dar si unele glicozide intra in

    acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici,

    glicozidele digitalice s.a.).

    O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii

    si standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat

    ca doar un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    8

    nefiind decat un balast. S-a neglijat insa un fapt si anume: substantele chimice din

    plante constituie un complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta

    avantaje terapeutice certe fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur

    ca nimeni nu contesta in prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave,

    se apeleaza la substante chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in

    laborator. Pentru majoritatea afectiunilor cronice care necesita tratamente

    indelungate este recomandabila utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care

    sa contina cat mai nealterate complexul de substante active existente in specia sau

    in speciile de plante asociate, cu scopul de a obtine un produs fitoterapeutic. In

    acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 - 30 sau chiar mai multe

    substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia rationala este pe linia

    dintre alopatie (terapie bazata pe medicamente de sinteza, in doze corespunzatoare

    actiunii acestora) si homeopatie (terapie si preventie cu doze mici de substante

    naturale ce stimuleaza capacitatea organismului de a se apara).

    Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor

    fitoterapeutice propriu-zise s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani, cand au inceput sa

    fie elaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice in vitro sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de

    laborator.

    Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel

    intracelular, la nivelul tesuturilor si organelor, in special asupra organismului

    bolnav. Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihosomatica si de multe ori

    recomanda asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate

    trai fara om, in nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte

    fiinte vii care populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la

    medicament.

    S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului

    trebuie acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie

    considerate ca inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi

    urmeaza un examen foarte important - proba timpului. In aceasta privinta,

    fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceasta decisiva proba a timpului in

    decursul mileniilor de cand este aplicata de peste 80 % din populatia globului. In

    ceea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca metoda de tratament la bolnavii

    alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni provocate de tulpini de bacterii

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    9

    rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante

    aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc aportul pe toate

    meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate de

    microorganisme sau de paraziti.

    Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice

    obtinute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri

    profilactice sau curative, pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu

    sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce

    toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de

    specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora sau

    medie, fie ca este vorba de adjuvante.

    De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar si

    declin, in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si

    a modului de pastrare a sanatatii.

    Daca in antichitate si Evul mediu plantele au fost considerate singurele

    leacuri pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza a inlocuit

    aproape 80 % din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite

    cu medicamente de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte

    adverse care perturba mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul

    ca organismele vii nu au fost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care

    natura le produce anume in folosul vietuitoarelor. Acum se accepta tot mai des ca

    plantele medicinale pot fi utilizate cu succes in tratarea unor afectiuni.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    10

    CAPITOLUL II

    Plante medicinale

    Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile

    dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei

    euroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare,

    dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a

    poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

    In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante

    spontane si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele

    categorii:

    Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii;

    Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a

    substantelor grase din seminte sau fructe) 24 specii; Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau

    condimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor

    volatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gust

    specific) 48 specii; Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de

    origine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita

    pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii; Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante

    continute) 32 specii; Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de

    substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina

    populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide,

    heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor

    polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide,

    rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati

    de natura vegetala.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    11

    Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele

    medicinale; de la o planta medicinala se poate folosi:

    partea aeriana, in intregime (herba);

    organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus);

    frunza (folium);

    mugurii (turiones, gemmae);

    floarea (flores);

    fructul (fructus);

    samanta (semen);

    scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).

    Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si

    prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in

    industria de medicamente.

    Actiunea terapeutica se poate datora:

    unei singure substante, de regula organica (principiu activ);

    unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura radicalilor;

    unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si principii secundare (efect sinergetic).

    Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante

    pentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor

    principii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.

    De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina,

    eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al

    durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati

    si uleiuri volatile cu efect sedativ.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    12

    CAPITOLUL III

    Principii active si actiune farmacodinamica

    Vitamine

    Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii

    normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport

    zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12,

    C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic.

    Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in

    frunze (in special).

    Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor

    grad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte

    principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera

    acestora o importanta deosebita. De exemplu:

    macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, PP, K, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,

    pectine, zaharuri.

    urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii.

    Glicozide (heterozide)

    Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta

    glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica

    poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si

    farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca

    substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:

    a. Cardiotonice

    Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile

    Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si

    Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    13

    asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii;

    actioneaza uneori si ca diuretic.

    b. Antracenozide

    Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante,

    dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta

    categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa

    ori laxativ purgativa.

    c. Saponozide

    Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor

    Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi

    din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest

    grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele

    au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normala

    sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta).

    Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in

    exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice

    prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale).

    Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:

    -expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului),

    Liquiritiae radix (lemn dulce), Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium

    (iedera));

    -diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul),

    Ononidis radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris

    herba (trei frati patati));

    - citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba

    (origine asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui

    Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus

    (paducel), Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));

    - antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce));

    - vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    14

    - adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian),

    Crataegi flores cum flores et fructus);

    - antimicrobiana, antimicotica (combat micozele - ciuperci patogene),

    antivirala (Calendulae flores);

    - antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si

    Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori in medicina

    traditionala chinezeasca);

    - analgezica, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida

    (combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii);

    -citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii);

    - scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.

    Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o

    temperatura interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin

    fenomenele iritative pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor

    principii active. Dupa administrare orala, saponozidele devin iritante pentru

    mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare

    creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica

    determinand reflex fluidificarea ei si usurarea expectoratiei.

    In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina fenomene

    toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa

    convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator.

    Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive.

    Tot acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial

    fenomenul de hemoliza.

    Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu

    sterolii din membrana eritrocitelor.

    In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa

    determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina,

    saruri minerale).

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    15

    Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de

    metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare

    terapeutica prin cresterea sintezei de colagen solubil.

    Au fost descoperite urmatoarele actiuni:

    - imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a

    fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;

    - protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de

    ciclofosfamida si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu

    citostatice si raze X;

    - efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;

    - actiunea antiulceroasa si analgezica ;

    - inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate);

    actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana, antifungica.

    d. Flavonozide

    Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante

    din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul),

    Leguminosae (ex. mazare, nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind

    cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma

    de glicozide.

    Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P

    (factori de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare,

    scazand permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt

    potential venoactive).

    Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor

    forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    16

    Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune

    antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului

    arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in

    biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi

    antialergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol, lignanii

    silibina, silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante.

    Au fost puse in evidenta la unii compusi actiunea hipoazotemica (scaderea azotului

    din sange) si antinefritica (biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitata-

    Fabaceae) (Lespedeza, nativa din U.S.); antiulceroasa (kaempferolul).

    Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad

    timpul de sangerare si de coagulare a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate

    cu proprietati antimitotice (inhiba inmultirea necontrolata a celulelor) in vitro.

    In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza,

    histidindecarboxilaza si hialuronidaza (enzime ce intervin in refacerea tesuturilor).

    e. Antociani

    Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi

    schimba culoarea in functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt:

    peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factori P alaturi de

    flavonozide si proantocianidoli (diminueaza permeabilitatea si cresc rezistenta

    capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de

    radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe

    au actiune antiinflamatoare si actiune diuretica, care este insotita de o crestere a

    eliminarii acidului uric.

    f. Cumarine si furanocumarine

    Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai

    ales in familiile Apiaceae (ex. telina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae

    (ex. busuiocul), Asteraceae (ex. albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna),

    Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae

    si Rutaceae.

    Unele cumarine diminueaza permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic

    si venos (melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida);

    antibiotica (umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric

    (fraxozida); antimitotica; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida,

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    17

    inofilolida, dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta,

    trombolitica (dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen,

    bergapten, xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si

    derivatii), antihelmintica, inhibitoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii

    cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis

    (licorice)).

    Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp. (angelica),

    Pastinaca sativa L. (pastranacul), Heracleum sphondylium L. (branca ursului), Ruta

    graveolens L. (ruta)) determina fenomene de fototoxicitate (dermite acute insotite

    de bule si vezicule, uneori chiar de o hiperpigmentare care poate persista mult

    timp). Acestea apar dupa contactul cu plantele respective si expunerea la soare,

    fiind favorizate de umiditate.

    g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici

    Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium:

    anghinare (acid clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba: cicoare

    (acid cicoric), Echinaceae radix (echinacee) (echinacozida, acid feruin-tartric),

    Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis majoris folium (patlagina)

    (plantamajozida).

    Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:

    acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice si colecistochinetice (stimuleaza secretia biliara);

    acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante, anihileaza actiunea radicalilor oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de

    imbatranire si activeaza circulatia cerebrala;

    angorozida A este un citostatic;

    echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop (util in adenomul de prostata), tireotrop (regleaza secretia

    glandei hipofize) si hipoglicemiant.

    h. Taninuri

    Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care

    cuprinde multe grupari hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    18

    precipite proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate

    insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).

    Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare

    si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia

    in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de

    Quercus sp. (stejar) 10 20%, la Salix sp. (salcie ) 9 13%, la Tilia sp. (tei) 15 20%, etc.

    Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea).

    Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala

    si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;

    pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind

    cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect

    vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;

    limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;

    de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii ionului superoxid, si captator de radicali liberi (actiune antiimbatranire).

    i. Tioglicozide

    Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare

    locala a circulatiei sangelui.

    Holozide

    Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:

    a. Gume

    Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza,

    manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine

    apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele

    plantelor din familiile Leguminosae (Sophora japonica), Liliaceae si in tuberculii

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    19

    plantelor din familia Araceae (exsalata de apa, cala salbatica), sub forma de

    substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.

    b. Mucilagii

    Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor

    seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.

    Mucilagiile au diverse roluri.

    Demulcenta (emolienta) datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci

    flores, Tiliae flores (tei), Farfurae folium (podbal));

    laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza

    peristaltismul intestinal (Lini semen (in), Agar, Carrageen (muschi islandez,

    muschi de piatra));

    antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix (nalba));

    inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina din Laminariae stipites);

    imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii din Angelica acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)).

    c. Pectine

    Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura

    peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre

    vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma

    in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in

    diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia

    membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune

    coagulanta.

    Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in

    structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca

    glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.

    Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    20

    Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea

    florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film

    (hidrocoloid) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii

    florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.

    Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina,

    din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o

    hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad

    astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).

    Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele

    actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza si impiedica astfel difuziunea

    bacteriilor in tesuturi).

    Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.

    d. Celuloza

    Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al

    membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite

    tipuri de celule: astfel, in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari

    sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina,

    hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri etc. Celuloza este

    importanta pentru activitatea tubului digestiv.

    e. Amidon

    Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele

    verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si

    hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se

    depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi,

    structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de

    amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,

    acizi grasi etc. Amidonul are rol energetic.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    21

    Uleiuri volatile

    Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati

    de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in

    vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide

    uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi

    constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.

    Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in

    perii secretori de la plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul).

    Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind

    astfel impermeabili. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor

    antimicrobian si antiseptic.

    Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si

    de proportia lor in amestec:

    proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice,

    antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;

    influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare,

    colecisto-chinetice), hormonale (estrogene, antitirodiene, antisuprarenale,

    antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;

    un anumit tropism raspuns de orientare la un stimul extern (neurotrop,

    musculotrop,vasculotrop, hemotrop).

    Rasini

    Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt

    substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi

    rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care

    difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    22

    CAPITOLUL IV

    EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI

    AROMATICE IN TERAPIE

    IV.1. ALBASTRELE (Centaurea cyanus)

    Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau

    si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal,

    pe intreg teritoriul tarii.

    Partea utilizata a plantei: florile. In perioada iulie-august se recolteaza florile

    marginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce

    se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in

    perioada de inflorire (iulie-septembrie).

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    23

    Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoide

    glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de

    potasiu si magneziu; mucilagii.

    Actiune farmacodinamica

    Tonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii.

    Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural

    in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor de

    rinichi si ficat, ca diuretic; tratarea iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate;

    tonifierea muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii

    intestinale; indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si

    stomacale la sugari; constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele

    si aloe.

    Alte utilizari

    Medicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor,

    cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.

    Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Posibila sensibilitate la Asteraceae.

    Produse

    ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect mai

    puternic pentru boli de piept, boli intestinale; creste diureza; contra bolilor de

    rinichi;

    infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi;

    cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta;

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    24

    tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite,

    diaree, disurie (urinat dificil, cu dureri), eczeme purulente, hemoroizi- se

    agita, apoi se va folosi extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de

    baut;

    pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi;

    decoct: comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la

    sugari;

    produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.

    IV.2. ANGHINARE (Cynara Scolymus)

    Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi

    cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze

    lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetri, cu margini crestate, de culoare

    albicioasa, cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul iernii

    trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se

    folosesc frunzele.

    In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si

    forma globuloasa.

    In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae folium), au

    gust amar si se recolteaza de 3 - 4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in

    lunile iunie-septembrie.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    25

    Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara

    azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic,

    vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.

    Actiune farmacodinamica

    Cinarina actioneaza ca hepatoprotector, are efect colagog (stimuleaza

    secretia biliara) si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita

    flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor (ureea si substantele

    azotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale

    duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni

    stimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata

    in perioada de alaptare; actiune antiinflamatorie prin prezenta triterpenelor si

    sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare,

    actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare

    (cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare,

    stomacului, intestinului subtire.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    26

    Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor

    digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice,

    angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu

    fermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii,

    hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nefrite, edeme cardio-

    renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii alimentare,

    eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice manifestari

    alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul sarurilor de

    magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie, afectiuni datorate

    supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului, guta, migrene digestive,

    artrite, dermatoze; este un foarte bun drenor hepatic si biliar.

    Alte utilizari

    Medicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu

    stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice,

    insuficienta biliara afectiuni renale.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau

    Compositae;

    alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta).

    Produse

    tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic, colagog;

    ceai de anghinare - hipercolesterolemie;

    infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele

    hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    27

    laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de

    anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);

    comprimate: Anghirol;

    produs medicamentos: MagAnghinar;

    supliment alimentar.

    IV.3. ARMURARIU (Silybum marianum/ Carduus marianus)

    Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile

    mai putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc

    semintele care se zdrobesc.

    Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000

    de ani in urma. Este de origine mediteraneana si este raspandita in toata Europa si

    Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se

    utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus).

    Compozitie chimica: similarina (de fapt 4-flavanolol lignani: silibina,

    silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-

    glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric

    (acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata un

    armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    28

    impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric -

    reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.

    Actiune farmacodinamica

    Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip

    A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii

    arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor

    toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv

    al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate

    riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de

    comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune

    antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul

    ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul

    colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat

    de tip II.

    Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente

    hepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in

    intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare: Amanita Phaloides (alfa-amanitina si

    faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente

    hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism

    (diminueaza efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul),

    digestie dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer

    (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului,

    prostatei, cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general

    (psoriazis, vitiligo), deficite imune, hiperolesterolemie.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    29

    Alte utilizari

    Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,

    afectiunilor renale, diareelor.

    Cosmetica:

    pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:

    este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si

    alaptarii;

    foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;

    hipertensiune arteriala (cu valori mari);

    s-au observat in cazuri rare usoare efecte laxative;

    dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);

    in graviditate si lactatie.

    Produse:

    ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea

    grasimilor.

    Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin

    inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se

    degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de

    administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    30

    Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta

    sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica;

    Extractul hidroalcoolic (tinctura): in veruci (negi), papiloame si alte

    excrescente virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca

    acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile

    terapeutice;

    infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in

    Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de

    armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta

    hepatica, otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia

    la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;

    cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis.

    Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea

    cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua

    zile, pe zona afectata;

    maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt

    mai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.

    IV.4. BUSUIOC (Ocimum basilicum)

    Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aromata sensibila

    la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca

    basileus care inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul

    in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este

    considerat "regele mirodeniilor''.

    De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de

    mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile

    terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    31

    o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand

    terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).

    Compozitie chimica: uleiuri volatile continand: eugenol (care da aroma

    specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor,

    anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma

    uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil

    clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile

    de dafin), etc.

    Actiune farmacodinamica

    Antispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic,

    antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ,

    antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea

    glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiunea

    arteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute:

    orientina, vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de

    actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    32

    organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul

    nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste

    atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai buna

    exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu

    sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea de

    control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).

    Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse

    convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni

    digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer

    gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de

    dinamica sexuala, impotenta, frigiditate (se combina cu branca ursului, napraznic),

    vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica,

    astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii

    active prezente in anason, fenicul).

    Alte utilizari

    Medicina veterinara: Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale,

    cistite hemoragice, tulburari gastro-intestinale.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare

    la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergice de intensitate variata;

    nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide (poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala

    stricta.

    Produse

    frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare;

    infuzia - efect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    33

    digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic,

    antiseptic intestinal si diuretic;

    uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante.

    IV.5. CICOARE (Cichorium intybus)

    Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la

    marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei

    tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor

    hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichori radix) recoltate

    toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichori herba) recoltate in timpul infloririi.

    Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.

    Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeil-

    tartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolile

    hepatice), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina,

    colina, rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    34

    Actiune farmacodinamica

    Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor

    polifenolcarboxilici (acidul cichori C), are proprietati eupeptice, colagoge

    (stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si

    ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functia

    glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia,

    fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor au

    actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata

    sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia,

    stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste

    memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte

    tonifiante generale.

    Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet

    zaharat, oboseala fizica si intelectuala.

    Alte utilizari

    Medicina veterinara: Uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara,

    angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    - pana in prezent nu s-au semnalizat.

    Produse

    cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei;

    laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);

    ceai.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    35

    IV.6. CIMBRU DE CULTURA (Thymus vulgaris)

    Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezinta

    ca un semiarbust inalt de 20 - 40 cm, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata la

    baza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul

    infloririi (Thymi herba).

    Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are drept

    component principal terpinen-4-ol 13,15%, -terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat 7,65%, linalol 7,21%, p-cimen 5,75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, - si -pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten,

    sabinen, terpinolen, -felandren, -felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, -tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol,

    alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat de

    bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil

    terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol,

    verbenol, p-cimol).

    Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale

    luteolinei si apigeninei, flavone di-, tri-, tetrametoxilate); acizi polifenolcarboxilici

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    36

    (acid clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid

    ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.

    Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil si

    tanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg,

    antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin ulei

    volatil si principiul amar - actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici -

    actiune coleretica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene - actiune

    diuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici - actiune antalogica si revulsiva; prin

    flavone polimetoxilate - actiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero-

    ), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara

    si activatoare a circulatiei;

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Uz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita

    acuta, tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm,

    pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie,

    tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru,

    uleiul volatil; extern - aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita,

    enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermi

    intestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente,

    candidoza digestiva) - condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil;

    afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul

    de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placa

    bacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil

    de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale

    si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidoza

    genitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza

    renala, prostatite) intern - uleiul volatil, extern - spalaturi vaginale cu infuzie

    combinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala;

    afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern -

    cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale,

    prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiune

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    37

    arteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata

    de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice

    (rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze

    localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala

    piciorului de atlet)) - extern - tinctura de cimbru, comprese si spalaturi;

    Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si

    menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai:

    surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cu

    decoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a

    racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic;

    masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.

    Alte utilizari

    Cimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie.

    Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi.

    Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic;

    component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri

    cu rozmarin, cimbru si urzici pentru par uscat si fire despicate; ceai de cimbru

    pentru par lucios.

    Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina

    umana.

    Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Consumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de

    timol si carvacrol.

    Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea

    preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen.

    Uleiul volatil este dermocaustic.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    38

    A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii.

    Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.

    Produse

    infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite;

    frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza

    functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica);

    sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala;

    tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent al digestiei, tonic general, tonic nervos;

    ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant (elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog

    (stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea

    grasimilor la nivelul ficatului);

    comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice;

    comprimate - tonic digestiv;

    comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii bucale, insotite de tuse iritativa;

    suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice;

    supliment alimentar - imunostimulator;

    supliment nutritional - un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor, uretritelor si a nefritelor;

    solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii;

    lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local;

    spray pentru calmarea durerilor de gat;

    crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia;

    lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice (rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) au rol protector la nivel tisular,

    celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii de

    radicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata

    determinata de soare;

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    39

    ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazul leziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in

    urma activitatilor solicitante. Imbunatateste circulatia si eliminarea materiilor

    toxice din organism;

    lotiune tonica pentru ten gras si acneeic;

    apa de gura;

    baton corector - bio;

    deodorant - bio pentru barbati;

    dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf, busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai;

    dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si a mucegaiurilor;

    fond de ten bio - protectie solara naturala;

    complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului.

    IV.7. CIMBRU DE GRADINA (Satureja hortensis)

    Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata

    suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, mai ales prin

    imprejurimile manastirilor. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene

    nelignificate, uscate dupa recoltare.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    40

    Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol,

    timol), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi

    triterpenici (oleanolic si ursolic), steroli (-sitosterol), vitamine (B1), substante amare, saruri minerale, mucilagii.

    Actiune farmacodinamica

    Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;

    calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.

    Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi

    intestinali; extern: plagi, reumatism, guta, seboree.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, da

    reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale

    puternice, delir.

    In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil,

    ulcer gastric si gastrita hiperacida.

    Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici

    aceasta planta, intrerupand ismediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.

    Produse

    frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare;

    ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    41

    precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase;

    adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor;

    ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau in ulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii;

    tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.

    IV.8. CORIANDRU (Coriandrum sativum)

    Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scop

    terapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria

    tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in

    mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America de

    Nord. Infloreste in perioada iulie-august, in stare naturala planta emana un miros

    greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se

    usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosesc

    semintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".

    Compozitie chimica: ulei volatil 0,40 - 0,95% (linalol majoritar, pinen, geraniol, borneol, camfora, limonen, cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    42

    terpinolen); lipide 8,35 13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic), gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol,

    pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina,

    arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi

    polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli,

    si -sitosterol); flavone (selinona); cumarine (umbeliferona), izocumarine; saruri minerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu.

    Actiune farmacodinamica

    Galactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian,

    antiviral, antiparazitar, stomahic (favorizeaza digestia gastrica), stimuleaza apetitul

    si digestia, carminativ, antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile

    si tulbutrarile digestive ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor

    volatile are actiune euforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era

    folosita cu mult timp inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Medicina umana:

    Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei de

    mancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii;

    cresterea secretiei de lapte.

    Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare,

    sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului

    gastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice

    generale.

    Uz extern: reumatism.

    Alte utilizari

    Medicina veterinara:

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    43

    Uz intern:

    tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces de gaze;

    stimularea secretiei glandelor mamare.

    uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila, sapunurilor, poligrafica, alimentara.

    Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

    Substantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari

    alergice, motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate

    mica testand terenul.

    Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si de

    marimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un

    continut mai mare.

    Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.

    Produse

    frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avand actiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva

    alergiilor de diverse cauze;

    pulberea de coriandru - in boli psihice. Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate preveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si

    altor forme de cancer;

    infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei), combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scaderea

    colesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    44

    IV.9.CRAITE (Tagetes patula, Tagetes erecta)

    Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante

    ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect la

    conditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in

    octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu

    sau rosu (Tages flores) culese in zile senine, atunci cand principiile active si

    uleiurile volatile ale plantei sunt optime.

    Compozitie chimica

    Contin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt

    reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01 - 1,45%), alfa-

    si beta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina,

    rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein

    esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina,

    quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3,7-

    diramnozid); ulei din flori (94,0%): limonen (6,9%), terpinolen (4,7%), (Z)-miroxid

    (7,9%), piperitona (28,5%), piperitenona (10,9%), oxid piperitenona (7,2%) si -

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    45

    cariofilen (7,0%). Ulei din frunze: limonen (7,6%), terpinolen (11,2%), (Z)-miroxid

    (4,2%), piperitona (52,4%), piperitenona (5,0%), terpineol, eicosan, heneicosan,

    (Z)--ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.

    Actiune farmocodinamica

    Extractul de craite contine heleniena, care intervine in functia pigmentilor

    fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a

    ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a

    ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, are

    actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia

    sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifesta

    actiune vermifuga si purgativa.

    Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare,

    prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de

    craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiul

    volatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea

    si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice,

    diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles

    stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). In

    medicina populara, craitele se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate

    tagetonei) si pentru stoparea hemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios,

    antibiotic, anti-parazitar, antifungic, anti-microbian, antiseptic, anti-spasmodic,

    insecticid si sedativ. De asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene

    datorita xantofilelor si luteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.

    Indicatii terapeutice si utilizari

    Uz extern: helenina: glaucom, cecitate (lipsa capacitatii de a distinge

    obiectele prin vaz) nocturna (nictalopie) si diurna (hemeralopie), sau lipsa de

    adaptare la lumina nocturna sau diurna, la trecerea de la intuneric la lumina si

    invers, indicata persoanelor care lucreaza mult la calculator sau care suprasolicita

    ochii prin natura profesiei, stimuleaza acuitatea vizuala, retinita pigmentara,

    miopie; extract craite: pentru hiperkeratoza plantara; extracte/ulei volatil: calusuri

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    46

    (bataturi), micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze, eczema, pitiriazis

    (dermatoza), arsuri solare;

    Uz intern:

    Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite.

    Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului

    de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru viermi intestinali si ca purgativ. Extractul

    alcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamator si antiulceros.

    Alte utilizari

    Cosmetica:

    Intra in compozitia produselor de prevenire a fotoimbatranirii (efect

    antiaging, creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de

    intretinere a pielii.

    Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vor

    reusi sa-i tina la distanta. Contine otravuri naturale pentru insectele daunatoare.

    Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este

    un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.

    Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii

    Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si

    dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.

    Produse

    infuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica, antiseptica, antibiotica si diuretica;

  • Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

    ______________________________________________________________________________

    47

    ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex

    quinquefaciatus), actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene,

    Botrytis cinerea si Penicillium digitatum;

    tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara, amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii si

    creste acuitatea vizuala.

    IV.10. FENICUL (Foeniculum vulgare)

    Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toata

    lumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si

    radacina (Foeniculi radix).

    Compozitie chimica:

    Fructe: ulei volatil (50 - 90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli