Strălucirea Umbrelor

De ce era nevoie de ”Cortul Întâlnirii”?

d[eAm lh,ao

1

Capii de familii nu au mai fost preoți adevărați

Sistemul ceremonial a fost lăsat capilor de familii care trebuiau să îndeplinească și funcția de preoți.

Adam a fost primul preot

Avraam Cain și Abel

Oriunde a mers Avraam a zidit altare

Domnul a înlocuit preoția universală cu cea levitică

După aceea, Leviţii să vină să facă slujba în cortul întâlnirii. Astfel să -i curăţeşti şi să-i legeni într'o parte şi într'alta, ca un dar legănat. Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întâilor născuţi, din toţi întîii născuţi ai copiilor lui Israel... Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel. (Num.8:15,16.18)

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Ex.25:8

Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, când avea să facă cortul: ,,Ia seama``, i s-a zis, ,,să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte``. (Evr.8:5)

u`podei,gmati kai. skia/| Copie sau exemplu și umbră

Prin rânduială dumnezeiască, seminţia lui Levi a fost pusă deoparte pentru serviciul de la sanctuar. În vremurile de demult, fiecare om era preotul propriei sale case. În zilele lui Avraam, preoţia era socotită ca fiind dreptul de întâi născut, al celui mai mare fiu. Acum, în locul primului născut din tot Israelul, Domnul a primit seminţia lui Levi pentru a sluji la sanctuar. Prin această cinste deosebită, El Şi-a manifestat aprobarea pentru credincioşia lor, dovedită atât prin alipirea de slujba Sa, cât şi prin executarea judecăţii Sale atunci când Israel a apostaziat, închinându-se la viţelul de aur. Cu toate acestea, preoţia a fost restrânsă numai la familia lui Aaron. Numai lui Aaron şi fiilor săi le era îngăduit să slujească înaintea Domnului; restul seminţiei avea în grijă sanctuarul şi mobilierul lui şi trebuia să le dea ajutor preoţilor în slujba lor, dar nu avea voie să aducă jertfe, să ardă tămâie sau să privească la lucrurile sfinte, până nu erau acoperite. (PP. 349-350)

Proclamarea aceleiași Evanghelii

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. (Evr.4:2)

2. Cortul...elemente componente și semnificații

Întâlnirea cu Dumnezeu în Sabat

Exodul 24:16

Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.

(Ex.24:16)

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

(Ex.25:8)

Este folosit cuvântul SAKAN de la care vine șekina

Moise a respectat cu fidelitate planul dat de Dumnezeu pe muntele Sinai

Chivotul

Era mobil din lemn de salcâm poleit cu aur

Nu putea fi atins de aceea au fost puși drugii

În el erau cele 10 porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu

Deasupra lor era capacul ispășirii sau Tronul harului din aur curat

Pe capac erau 2 heruvimi cu fața spre capac (1 Pet.1:10-12)

Întâlnirea cu Dumnezeu se făcea de la înălțimea capacului ispășirii v.22

Masa cu pâinile

Era mobilă și avea drugi pentru a fi transportată

Așezată în Sfânta înspre miazănoaptePâinile erau schimbate în fiecare Sabat

(Lev.24:8)

Ea Îl simboliza pe Isus ca susținător al vieții fizice și spirituale –Cuvântul viu

Sfeșnicul

Făcut din aur bătut

Situat înspre miazăzi

Nu se stingea niciodată

Îl reprezintă pe Isus Lumina lumii

Cortul

• Era făcut din 10 covoare de in subțire

• 10 cifra care exprimă minimul

• Lungimea unui covor era de 28 de coți

7desăvârșire x 4 întreaga lume

Lungimea scândurilor era de 10 coți

Înălțimea unui covor cu care era împrejmuită curtea era de 5 coți pentru ca Sfântul Locaș să poată fi văzut parțial din afară

Untdelemnul și tămâia aveau rețetă unică

Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să -l priviţi ca sfînt. Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.``(Ex.30:32-33)

Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă, şi păstrată pentru Domnul. Oricine va face tămâie ca ea, ca s-o miroase, va fi nimicit din poporul lui.``(Ex.30:37-38)

3. Îmbrăcămintea

Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit, şi să-Mi împlinească slujbă de preot. Ex.28:3

• Pieptarul judecății Ex.20:15

• Conținea 12 pietre prețioase

• Era lipit de inima preotului

• Conținea Urim și Tumim

Mitra

Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: ,Sfinţenie Domnului.`S'o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei. Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.

Ex.28:36-38

Altarul tămâierii

Să aşezi altarul în faţa perdelei dinlăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întîlni cu tine. Aaron va arde pe el tămîie mirositoare; va arde tămîie în fiecare dimineaţă, cînd va pregăti candelele; va arde şi seara când va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam.

Ex.30:6-8

4. Corespondențe și împliniri...

Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât celce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. Cât despre Moise, el a fost ,,credincios în toată casa lui Dumnezeu``, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai târziu. Evr.3:3-5

Apropiere dar nu neglijență

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Evr.4:16

O slujbă mai înaltă

• Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. Evr.8:6

Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Evr.9:7-8

Cale liberă...spre sfințire

• Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: ,,Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor``, adaugă: ,,Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.``Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.

• Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Evr.10:14-22

Avertisment solemn

• Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfințit, şi va batjocori pe Duhul harului? Evr.10:26-29

Chivotul Mărturiei

• a fost făcut ca să păstreze tablele de piatră, pe care Dumnezeu personal scrisese Cele Zece Porunci. De aceea, era numit chivotul testamentului lui Dumnezeu, deoarece Cele Zece Porunci stăteau la baza legământului, sau chivotul legământului făcut între Dumnezeu şi Israel. PP. 348

• Legea lui Dumnezeu, cuprinsă în chivot, era marea regulă a neprihănirii şi a judecăţii. Legea îl osândea la moarte pe cel ce o călca, dar deasupra Legii era tronul milei, pe care se descoperea prezenţa lui Dumnezeu şi de unde, în virtutea ispăşirii, păcătosului ce se pocăia îi era acordată iertarea. Astfel, în lucrarea Domnului Hristos pentru mântuirea noastră, simbolizată prin serviciul de la sanctuar, "bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută" (Ps. 85,10).

PP.348

• La rugul ce ardea, lui Moise i s-a poruncit să-şi scoată sandalele, căci pământul pe care stătea era sfânt. Tot astfel, nici preoţii nu puteau intra încălţaţi în sanctuar. Particulele de praf lipite de încălţăminte ar fi profanat locul sfânt. Ei trebuia să-şi lase încălţămintea în curte, înainte de a intra în sanctuar, şi să-şi spele atât mâinile, cât şi picioarele înainte de a sluji în sanctuar sau la altarul jertfelor arse de foc. În felul acesta, se dădea totdeauna învăţătura că orice întinăciune trebuie să fie îndepărtată de la aceia care vor să se apropie de prezenţa lui Dumnezeu. PP. 350

• Mitra marelui preot era un turban din pânză de in, având prinsă de el, printr-un fir albastru, o placă de aur cu inscripţia: "Sfinţenie Domnului". Tot ce era legat de îmbrăcămintea şi purtarea preoţilor trebuia să fie astfel încât să imprime, în cei ce-i priveau, un simţământ al sfinţeniei lui Dumnezeu, al sfinţeniei închinării şi adorării Sale şi al curăţiei ce se cerea acelora care veneau în prezenţa Sa. PP.351

• Înainte de a intra în prezenţa lui Dumnezeu prin slujirea preotului, ei trebuia să-şi ia timp să-şi cerceteze în mod stăruitor inima şi să-şi mărturisească păcatele. Ei se uneau în rugăciune tăcută, cu feţele îndreptate spre sfântul locaş. În felul acesta, cererile lor se înălţau o dată cu norul de tămâie, în timp ce credinţa se prindea puternic de meritele Mântuitorului făgăduit, preînchipuit prin jertfa de ispăşire. PP.353