IsmaiI KadareFirmanul orb

taducere din albanezi deMARIUS DOBRESCU

H UIT,TAN I TA S

{i ctinc--'

Cuprins

Biserica Sfinta Sofia .

Adiotrecutului...Firmanulorb...Furtul somnului imperial

Neamul Hankonatilor . . . .

5.,,-7

69

135

t53

Biserica Sfinta Sofiamurald

I

Vizirii se trezeau unul dupi altul. De;i niciodatinu dormiseri atAt de aproape unul de celalalt (cortul

ministrului de rizboi era aproape lipit de cel al minis-

trului afacerilor externe, iar acesta din urmi la numai

doi pagi de cel al marelui vizir, ceea ce ftcea ;i mai

concreti ierarhia), era normal, ca in orice stat bine

inchegat, ca ei si se trezeasci din somn in ordinea

rangurilor. Era in data de 30 mai, albastrul cerului

sclipea de-gi lua ochii;i, in afari de asta, cei mai mulgi

dintre ei erau convin;i ci, odati cu Constantinopolul,se pribugise intreaga cre;tinitate, a;a incAt vestea cimarele vizir se trezise deja, in vreme ce ei erau inci inatternut, nu li se pirea cine gtie ce. Dupi cum era de

agteptat, unii dintre ei siriseri imediat in picioare, dar

erau gi cigiva carc, ftria fi riniEi sau bolnavi, se intor-seseri pe partea cealalti pentru a mai trage un pui de

somn, ba chiar se spune ci vornicul Palatului Viselor

rispunsese la chemarea vecinului siu, vistiernicul-gef;

cu cuvintele: ,)nu mi mai bate la cap".

Doar atunci cAnd s-a aflat ci sultanul insugi se tre-

zise, totul s-a cutremurat din temelii. Sireau unul dupi

7',

altul din par, cu ochii umflati gi cu cearci.ne negre injurul lor, se smulgeau cu greu din mrejele somnului,tinjind parci. si-;i spele miinile de sAngele cu care sile mXnjiseri in vis, se priveau uimiti unul pe altul, cagi cAnd s-ar fi mirat ci reusiseri si. iasi din cosmarulacela, se intrebau: de ce ne-ai dat, Doamne, somnulacesta de plumb? Unii isi aminreau ci nu puseserigeani. pe geani vreme de doui luni, ori isi repetauvechea zicald.ci" ,,somnul e fratele mordi", in vreme cealfi gopteau ci au fost intr-adevi.r aproape de moarte,dar au avur noroc si. supraviepiasci si acestei ultimeincerciri.

Cerul sclipea vesel, iar ei, care cu o zi inainte nuezitasefi, si-si riste viata pe zidurile acelea blestemate,se temeau acum si nu se zgfuie in tirusii cortului, orise api.rau de vreo viespe, rilzind mai apoi singuri deaceasti. teami exagerati., in vreme ce un gAnd linigtitorsi senin igi ftcea loc ln mintea lor, anume ci se treziseri.intr-o epoci noui., complet noui, in care viata avea ovaloare de o mie de ori mai mare ca inainte.

De departe, din capitala cuceriri, venea zumzetul ar-matei, care se afla in cea de-atreizeceaori de jaf ;i orgie.

incd, patruzeci si doui de ore, i;i zise arhitectul Kalur.Era intins pe patul siu tare si nici nu dormea, nici nuera treaz. Citeva imagini, cu care ar fi putut ugor in-siila un vis ;i tot atA.t de lesne si-l spulbere, ii stiruiaupe retind. in..rc" si-;i inchipuie care dintre edificiileorasului fusese deja dirAmat si care va mai fi pus lapd,mint in intervalul de patruzeci ;i doui de ore ce lemai rimAnea ostasilor din cele trei zile cAt fusese lisatorasul la mila lor. Se asteptaseri la mai mult, atit ei,

u

cAt gi comandantii, poate chiar la o s5"ptim6.ni, sau

micar la cinci zile de jafuri, dar ordinul venise chiar

din cortul comandantului suprem: trei zile, conformtradigiei, nici o ori in plus.

De afari se auzi galopul unui cal sffunit cu greu

din goani, apoi zgomotul cilS.replui sirind din ;a gi,

in cele din urmi, cuvintele lui: Conul arhitectului Kaur?

il cheami sultanul, acum!

Garda arhitectului intri cu obrazul schimonosit de

groazd:

- Arhonda, arhitect efendi, te cheami sultanul.

- Am auzit, rispunse arhitectul gi se ridici din

pat. Se imbrici in grabi, igi arunci pe umeri mantaua

albi cu semnul arhitectului armatei pe guler si iegi.

inci de pe drum intelese de cel chemau. Spre cortulsultanului, amplasat pe un maidan intins, alergau, ur-maEi de gfuzilelor, demnitarii;i comandanfi armatei.

Odati ajuns acolo, afli motivul exact al convocirii:trebuia orgarizatd.intrarea triumfali in Constantinopol.

DAnd din cap, rispunse saluturilor venite din toate

pi4ile. I-Jn asemenea entuziasm nu mai vizuse la nicio alti festivitate. Pirea ci s-au trezit cu togii in paradis

dupi un lung co;mar,in fine, sultanul iqi din cortul siu. ii spunea ceva

marelui vizir, ariltind spre imprejurimi. Era, dupi cum

se pare, chiar el, gi nu sosia lui.Dupi ce traversi strd-mtoarea, mulfmea dregitorilor

cobori de pe coribii gi se iryirl pe girmul celilalt, unde

agteptau caii. De departe, turla bisericii Sfrnta Sofia

strilucea in soare. Crucea se mai afa inci" pe cupoli.Chipurile demnitarilor erau crispate: oare sultanul

chiar avea de gAnd sd, intre in clidirea care arbora sem-nul blestemat?

Arhitectul amortise. Visul de a pune piciorul in ceamai mare biserici din lume i se pi.rea si acum la fel deimposibil ca nemurirea insigi. Repede, isi zise, mairepede. Avea'senzatia ci., dintr-o clipi intr-alta, bise-rica se va nirui sau se va muta departe, inainte ca ei siajungd" acolo.

Cei din fruntea coloanei se ingrimidiseri intretimp la intrare. Oamenii se ridicau in sa ca si vadi cese afli la poarti. Se auzea ,,uire cd intri". yiziriidesci-lecau, unii isi intorceau privirile ingroziti, gat^, gatas-o ia la goani inapoi. Uga bisericii ii inghigea incetulcu incetul pe tori. Doamne, iarti-mi., isi zise arhitectultrecd"nd pesre prag.

Simti cum capul gi trupul ii furi absorbite de undeva,de sus. O lumini. incredibili, de o strilucire inrensi.,cobora din cupoli, asupra lor. Arhitectul simgi cumincepe si se descompuni. Mugchii, tendoanele care-itineau, incheieturile i se topeau cu repeziciune. Fusesearuncat brusc in centrul universului. Nu-;i inchipuisevreodati ci lumina inchisi. intre zidurile unei con-structii poate fi mai compacti;i mai dominatoare decAtcea liberi, de afarl. Strilucirea aceea te flcea si. tevolatilizezi si, a;a imaterial cum erai, te arunca in celemai indepi.rtate cotloane ale nemirginirii.

Arhitectul simf aceeasi surprindere si la ceilalf.Ochii li se aburiseri ca ;i cAnd ar fi incercat si-sidomine bezna interioari, si haosul, si groaza, iar luptaasta era mai chinuitoare decAt oricare alti lupti.

10

Privi chipul sultanului pentru a intelege ce hotirireva lua. Sirurile aurite de sfingi luceau trist. Chipurilelui Cristos gi al mamei Lui, ba chiar si cele ale impi-raEilor cizugi in genunchi in faga lor, erau ;i ele mAhnite.

inci se mai simlea mirosul lumAnirilor;i al timiieide la ultima slujbi, ginuti cu doar o zi in urmi.

Sultanul igi ridici din nou privirea spre lumina insu-portabili care cobora dinspre cupoli. Arhitectul gi-l

inchipui rostind: Si dispari aceasti lumin5" neruginati!Si. fie acoperiti! Chiar acum!

II

Ca ;i cAnd ar fr auzit ce-i soptise la ureche sultanulmarelui vizir, oamenii adunaEi afari gugotiri cu chipulimpietrit de groazl: dupi cum se vede, biserica va fidi.rAmati.

inci inainte ca suveranul si iasi" din licag, mesagerii,

mai iuEi ca vAntul, alergari care-ncotro si transmitiporuncile.

Din prag, arhitectul privi inc5. o dati in urm5.. Pen-

tru o clipi. i se piru ci salahorii vor da buzna in urma

demnitarilor pentru a dird.ma clidirea. Gindul ci va

trebui poate si. se intoarci" iniuntru pentru a supra-

veghea doborirea cupolei il stri.bitu in linigte. igi spuse

ci pAni in momentul acela ar fi putut s-o faci, daracum indoiala il ftcea si ezite.

Afafi,,lumina zilei,banali, calpi, ca o haini spilatide o mie de ori, atirna peste ora;. De departe veneau

zgomote, tropiituri, strigite de femei. ii mulgumi lui

11

Dumnezeu ci-i diduse prilejul si vadi cea mai fru-moasi consuuclie a lumii, inainte de fi di.rimati.

I se piru cd. aude primele lovituri de tArni.cop inziduri si inchise ochii. Dar era un mesager care se pri-valise de pe cal dinaintea lui. Era chemat la sultan, dedata asta nurirai el, fr.ri" nimeni altcineva.

CAnd intri in cort, ceilalti isi intrerupseri discutia.Era prima dati" c6.nd il vedea de aproape pe sultanulMehmet. Ar fi vrut si.-i spuni.: cel putin, pentru dirA-marea ei, nu md, insircina pe mine, stip6"ne. Dar ticu.

Mehmet II il fixi cu un soi de uimire, amesrecatdcu un zAmbet abia schitat.

- Am auzit de tine, ii spuse mutindu-gi privirea.Zirmbetulavea in el un dram de curiozitate, ba chiar

de teami., iar arhitectul ar fi vrut din nou si-i spuni:pogi gisi pe altcineva s-o faci.

- Togi agteapti. ca eu si. poruncesc dirimarea Sfin-tei Sofia, zise sultanul. Tunurile sunt chiar pregitite.Salahorii agteapti cu uneltele in mi.ini. $i butiile cupi"curi, gi gilegile cu pucioasi. Si tu, arhitectule, poareci. esti gata. - Privirea maligioasi. a sultanului fixa acumnu chipul arhitecnrlui, ci un loc de pe trupul si.u, undeva,mai jos. - Ag" ci. voi toti sunteti deja pregitigi...

Eu, nu, isi zise in sinea lui arhitectul. Domnul mi-emaftor.

in cele din urmi, sultanul zi.mbi.

- Numai ci eu am si vi dezamilgesc, spuse cuvoce domoal;.. Eu voi face altceva. Ba chiar contrariula ceea ce a;teptati voi.

fuhitectului nu-i venea si-gi creadi urechilor. Sulta-nul spuse ci. tocmai diduse ordin si fie intrerupte

t2

jafurile gi orgiile osta;ilor, dqi nu trecuse nici jumitate

din termenul de trei zile, cl.turcii nu sunt ca grecii, care

distrug gi pun la pimint oragele cucerite, c\. va face

din Constantinopol capitala imperiului siu, iar Sfrnta

Sofia, despre care se spune cl.ar fi.centrul lumii, nu nu-

mai ci nu va fi dirAmati, ci va deveni ;i mai frumoasi.

Arhitectul nu-gi putea reveni din uimire. i;i simgea

lncheieturile reci, iar sufletul de-a dreptul inghe;at.

Cum poate Sfhnta Sofia si devini mai frumoasi declte, Doamne? se intrebi in sinea lui.

- Te-am ales pe tine si faci asta, zise sultanul.

$i ariti cu mAna spre arhitect, ca;i cind s-ar fi in-doit ci in faga sa se afa acesta, gi nu altcineva.

Dar de ce? ar fi vrut si-l intrebe arhitectul. De ce

m-ai ales pe mine, stipine?

- Cum gi-am spus, nici nu voi dirAma Sfrnta Sofia

gi nici n-o voi arde, urmi" suveranul. O voi face mai

frumoasi, aga cum am zis.

- Nu.

Era deja timiuca si mai ia inapoi acel ,,nu". ii iegise

dejape guri gi cei prezenEi priviri in toate pirgile, de

parci acel scurt cuvAnt zbwa de colo-colo ca o pasire

ri.niti.

- Sft.nta Sofia nu poate fi mai frumoasi, Miria

Ta, zise arhitectul.Sultanul surise. Era singurul dintre supqi care-i

spunea ,,Miria Ta" ;i ,,stipine", dupi moda ghiaurilor.Dar lui ii ftcea plicere.

- Ba poate, Kaur, zise. Eu am si transform Sfrnta

Sofia din biserici in geamie. Iar tu, care ai indriznit sispui ,,nu", chiar tu ai si faci asta.

r3