05_11_49_57Prelegerea_9_geom_mgfnhsl/ghdrhgknrdediu
-
Upload
georgiana61993 -
Category
Documents
-
view
220 -
download
1
description
Transcript of 05_11_49_57Prelegerea_9_geom_mgfnhsl/ghdrhgknrdediu
STRUCTURA ÎN DOMURI ŞI RELIEFUL
SPECIFIC
In anumite condiţii, ca urmare a manifestării unor mişcări tectonice de
compresiune, în structuri tabulare şi monoclinale se dezvoltă areale uşor bombate
care pot fi circulare (domuri) sau uşor alungite (brahianticlinale).
Sunt cutări secundare ce se manifestă ca reflexie a unor mişcări orogenetice
asupra depozitelor eterogene, uneori plastice din cadrul unor bazine sedimentare,
sau ca urmare a unor mişcări epirogenetice negative sau pozitive.
CUTARE SECUNDARĂ GENERATE DE
REFLEXIA UNOR CUTĂRI MAI VECHI
SAU MAI RECENTE DIN SPAŢII MAI
APROPIATE
Aceste structuri ondulate (uşor cutate) se diferenţiază de structurile cutate tipice
prin mai multe caracteristici:
• cutele au amplitudine mică dar o rază de curbură mare;
• flancurile domurilor şi brahianticlinalelor prezintă o declivitate redusă, până
aproape de cvasiorizontalitate;
• extensiunea liniară a cutelor este redusă, de la câteva sute de metri la zeci de
kilometri;
• aceste pseudocutări sunt, în cele mai multe cazuri, generate de reflexia unor
mişcări orogenetice mai vechi sau mai recente din spaţii apropiate sau al
deplasării pe verticală a unor blocuri ce alcătuiesc fundamentul unei structuri
sedimentare acoperitoare.
BOMBARE GENERATĂ DE DEPLASAREA PE VERTICALĂ A UNOR BLOCURI CE
ALCĂTUIESC FUNDAMENTUL UNEI STRUCTURI SEDIMENTARE ACOPERITOARE
În relief, aceste boltiri au aspectul unor culmi bombate circulare sau alungite
separate de văi sau microdepresiuni.
Imediat după exondarea şi boltirea formaţiunilor respective, pe flancuri se
instalează o reţea hidrografică alcătuită din văi aflate la baza versanţilor, văi ce
colectează pâraiele cu dispoziţie radială dezvoltate pe flancurile domului, numite
„ruz”.
Pe măsură ce aceste pâraie golesc domul, în interiorul acestuia ia naştere o
depresiune circulară sau alungită numită butonieră, care prezintă pe flancurile
interne cueste circulare sau cueste faţă în faţă
Există situaţii în care domul sau brahianticlinalul este alcătuit dintr-o alternanţă de
strate dure şi strate moi, complicând astfel morfologia butonerei. În cazul acesta,
pe flancurile interne putem avea un sistem de cueste etajate, uneori circulare sau
eliptice, alteori faţă în faţă, cu o vatră ce poate prezenta martori de eroziune
SECŢIUNE PRINTR-O BUTONIERĂ DEZVOLTATĂ ÎNTR-UN DOM ALCĂTUIT DIN ALTERNANŢE DE STRATE DURE ŞI STRATE MOI.
STRUCTURA CUTATĂ ŞI RELIEFUL
DEZVOLTAT PE ACEASTA
Structura cutată este caracteristică regiunilor de orogen, supuse mişcărilor tectonice
orizontale de compresie sau verticale. Aici iau naştere unităţile montane şi submontane,
caracterizate prin structuri complicate: cutate, faliate, şariate, vulcanice etc.
Structura cutată este cea în care stratele de roci, în cele mai multe cazuri de natură
sedimentară, sunt ondulate (curbate, îndoite) sub forma unor cute ce îmbracă dimensiuni şi
forme diferite.
O cută este o deformaţie a stratelor din crusta terestră rezultată în urma curburii
(îndoirii) acestora sub acţiunea unor mişcări verticale sau orizontale (tangenţiale) ale
scoarţei terestre (Pauliuc, 1968).
Cuta este alcătuită dintr-o arcuitură convexă numită anticlinal şi dintr-o arcuitură
concavă numită sinclinal. Elementele unei cute sunt: şarniera, flancurile cutei, creasta,
talpa, planul axial, înălţimea, lăţimea.
•Creasta cutei (axul anticlinalului) este dată de linia care uneşte punctele cele mai ridicate
topografic ale suprafeţei unei cute (Pauliuc, Dinu, 1985);
•Talpa cutei (axul sinclinalului) este linia care uneşte punctele cele mai
coborâte topografic ale suprafeţei unei cute;
•Lăţimea cutei este dată de distanţa măsurată pe orizontală între două
creste alăturate sau între două linii de talpă alăturate;
•Lungimea cutei este distanţa măsurată pe orizontală, paralel cu creasta,
între punctele în care aceasta se scufundă sub depozitele mai noi.
Clasificarea cutelor
În funcţie de petrografia stratelor, de direcţia şi forţa cu care
acţionează mişcările tectonice orizontale sau verticale, cutele rezultate
pot îmbrăca forme diferite: drepte (simetrice), înclinate, deversate,
răsturnate, înguste, largi, în evantai, faliate, cute solzi, cute diapire, pânze
de acoperire, pânze de şariaj.
Anticlinoriu – sistem de cute anticlinale şi sinclinale care a fost supus
unei mişcări de boltire în ansamblu; are aspectul unui anticlinal de mari
proporţii, care are pe flancurile sale cute secundare;
Sinclinoriu – grupare de cute sinclinale şi anticlinale care prezintă în
ansamblu o structură sinclinală.
Forme de relief modelate pe structură cutată
Forme de relief de concordanţă directă
•Culmea de anticlinal – interfluviu sau un aliniament de înălţimi
dezvoltat în lungul crestei (axului de anticlinal);
•Valea de sinclinal – aliniament dezvoltat în cea mai mare parte în
lungul tălpii (axei de sinclinal), cu un profil transversal simetric pe cute
simetrice sau asimetric pe cute asimetrice, cu afluenţi de tip torenţial;
•Ruzul – afluent de tip torenţial al unei văi de sinclinal, asemănătoare văilor
consecvente, ce coboară perpendicular pe flancurile anticlinalului; are un profil
transversal simetric, îngust sau mai larg, în funcţie de duritatea rocilor, cu un profil
longitudinal ce poate prezenta rupturi de pantă atunci când, prin eroziune liniară
străpunge strate cu duritate diferită;
•Clisura – sector de vale transversală ce fragmentează un anticlinal, făcând legătura
între două sinclinale alăturate;
•Şa de anticlinal – sector transversal coborât din lungul unei culmi de anticlinal
generată de tectonică;
•Depresiune sinclinală – culoar dezvoltat în lungul unui sinclinal larg sau al unui
sinclinoriu.
Forme de relief modelate pe structură cutată
Forme de relief de concordanţă inversă
•Vale de anticlinal – este instalată în partea axială a unui anticlinal (inversiune de
relief); se dezvoltă ca un afluent al unui râu principal, transversal pe cută (formează
clisura); determină în timp formarea unor cueste faţă în faţă sau hogbackuri;
•Culme de sinclinal (sinclinal suspendat) – formă pozitivă de relief (masiv, culme,
vârf) cu structură sinclinală;
Butoniera de anticlinal – excavaţie elipsoidală formată prin eroziunea regresivă a
văilor de tip „ruz”
STRUCTURA FALIATĂ ŞI RELIEFUL
SPECIFIC
Structura faliată este determinată de mişcările tectonice verticale ce
acţionează asupra unor porţiuni din scoarţa terestră caracterizate iniţial
de un altfel de structură: tabulară, monoclinală, cutată, vulcanică etc.
Suprafaţa contactului
dintre două blocuri formează
planul faliei, aliniamentul în
lungul căruia cele două
blocuri se mişcă tangenţial, iar
linia care apare la zi în lungul
contactului blocurilor
reprezintă linia de falie.
Înălţimea faliei reprezintă
distanţa pe verticală între
feţele superioare ale celor
două blocuri, iar pasul faliei
este dat de distanţa pe
orizontală dintre muchiile
celor două blocuri.
Faliile pot fi normale
(atunci când compartimentul
situat deasupra planului de
falie este coborât faţă de
celălat) şi inverse (când
compartimentul situat
deasupra planului faliei este
urcat). Mai sunt de amintit
faliile de decroşare, atunci
când mişcarea contrară a celor
două blocuri învecinate este
orizontală.
Forme de relief specifice
Principalele forme de relief ce iau naştere pe structura
faliată sunt: abrupturile de falie, horsturile şi grabenele.
•Abruptul de falie – reprezintă porţiunea din planul de falie situată deasupra liniei de falie şi reflectă
mărimea înălţării sau coborârii unui bloc în rapot cu altul;
•Horstul – este o formă simplă sau complexă reprezentată de blocul/blocurile faliate înălţate. Pe toate laturile
are planuri de falie şi domină regiunile înconjurătoare prin abrupturi. Sunt specifice masivelor muntoase
caledoniene şi hercinice, dar apar în anumite situaţii în în orogenele alpine;
•Grabenul – constituie un compartiment, de regulă alungit, cu aspectul unei depresiuni sau culoar tectonic
dezvoltat la nivelul unui bloc şi care este înconjurat de culmi muntoase ridicate tectonic. Între ele sunt planuri
de falie.