departamentul de istoria & teoria arhitecturii şi conservarea patrimoniului ANUL IV. 2013-2014 ARHITECTURA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA

TEMA CADRU A SEMINARIILOR

Argument Evoluția arhitecturii, și implicit a fenomenului urban, reprezintă unul dintre aspectele transformării contextului istoric, politic, social economic. Momentele cheie ale evoluției arhitecturii se suprapun în linii mari peste decupajele istorice, de aceea, o justă înțelegere a arhitecturii nu se poate face în afara asimilării cunoștințelor referitoare la contextul general. Perspectiva de ansamblu asupra transformărilor interioare în cadrul programelor de arhitectură reflectă adaptarea arhitecturii la transformarea generală a societății. În același timp, proiectele și regulamentele urbane reflectă atitudini specifice în raport cu orașul, ce conțin idealuri ale societății aflate într-un proces de modernizare. Privirea parcursului evolutiv al operei unui arhitect ilustrează fie fragmente ale dezvoltării generale a fenomenului arhitectural, fie personalități aparte, care ies din tiparul epocii lor, devenind mărci exemplare ale arhitecturii. Detalierea prin studii de caz documentate este unul din mijloacele care pune echilibru între cunoașterea subiectivă și cea obiectivă. Un subiect aparte poate fi în același timp parte a fenomenului general și excepție de la regulă în funcție de aspectul luat în considerare. De asemenea, un produs de arhitectură conține o componentă teoretică, a proiectului și una pragmatică, a obiectului pus în operă. Cunoașterea aspectelor particulare care explică una dintre, sau ambele componente poate clarifica statutul general al obiectului de arhitectură în cadrul contextului general. Mijloacele specifice de reprezentare în arhitectură constituie un limbaj aparte care poate fi descifrat în urma unui raționament spontan, bazat însă pe o fundamentare teoretică prealabilă. Cultura de specialitate presupune însușirea unui discurs critic asupra operei de arhitectură, sedimentat prin înțelegerea în profunzime a reprezentării arhitecturale. Scop didactic și structura orei de seminar Structura seminariilor, temele din cadrul seminariilor și modul de desfășurare al acestora implică evaluarea pe parcurs a cunoștințelor studenților, având în vedere:

1. Acumularea cunoștințelor în urma audierii cursurilor; 2. Procesarea unor materiale scrise prin studiu individual (parcurgerea bibliografiei indicate); 3. Răspunsul (scris) la o temă, bazat pe raționament logic, observație și intuiție și implicit utilizarea informațiilor

acumulate în prealabil. Orele de seminar sunt structurate astfel:

1. explicații introductive necesare alcătuirii temei de seminar (aproximativ 30 minute) 2. timpul de lucru efectiv al studenților (aproximativ 70 minute)

Temele seminariilor și mod de desfășurare Alcătuirea seminariilor propune câte un studiu de caz ilustrativ pentru evoluția arhitecturii/urbanismului în fiecare dintre perioadele istorice semnificative pentru evoluția arhitecturii românești, astfel: SEMINARUL 1. Secolul XIX. Urbanismul regulamentar; Studiu de caz: Brăila SEMINARUL 2. Sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Arhitectura religioasă; Studiu de caz: Biserica Domnița Bălașa SEMINARUL 3. Perioada interbelică. Modernismul în România; Studiu de caz: Opera arhitectului Marcel Iancu SEMINARUL 4. Perioada postbelică (1945-1989). Intervenții în centrele orașelor; Studiu de caz: Piața Centrală din Galați Fiecare dintre studiile de caz prezentate beneficiază de un material documentar, transmis studenților în prealabil, ca extras și ca indicații bibliografice. Materialul (bibliografia minimală pentru seminar) este alcătuit dintr-un text general și unul cu referință directă la studiul de caz. Primul text este menit să expliciteze contextul general al studiului de caz

departamentul de istoria & teoria arhitecturii şi conservarea patrimoniului ANUL IV. 2013-2014 ARHITECTURA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA

și/sau să încadreze studiul de caz într-o tipologie anume; cel de al doilea text conține o descriere cât mai amănunțită sau detaliază un anumit aspect referitor la studiul de caz. Lucrarea de seminar este compusă din două cerințe cu ponderi diferite de notare (70% și 30%). Cerința principală (70%) presupune o privire comparativă între subiectul ales ca studiu de caz și un al doilea subiect, mai puțin (sau deloc) detaliat în bibliografia primită, dar prezentat studenților sub formă de reprezentare de arhitectură specifică (plan, vedere, volumetrie, detalii sau texte de autor). Cea de a doua cerință (30%) presupune răspunsul la o întrebare ce verifică parcurgerea bibliografiei. Indicații bibliografice SEMINARUL 1. Secolul XIX. Urbanismul regulamentar; Studiu de caz: Brăila Bibliografie: LASCU, Nicolae, „Epoca regulamentară și urbanismul. Câteva observații generale” în Historia Urbana, tomul II, 1994, Nr. 2, pp. 119 – 130; CASTRAVEȚ, Isabela, „Brăila – specificitate și continuitate” în Historia Urbana, tomul II, 1994, Nr. 2, pp. 175 – 186. SEMINARUL 2. Sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Arhitectura religioasă; Studiu de caz: Biserica Domnița Bălașa MOLDOVAN, Horia, „Johann Schlatter. Cultură occidentală și arhitectură Românească (1831-1866)”, București, Ed. Simetria, 2012, pp. 79 – 113; NIȚULESCU, Arina, „Chiesa Domnița Bălașa” în Enrica BALLARE coord, La via del marmo artificiale, Ed. Zeisciu, 2010, pp. 102-123. SEMINARUL 3. Perioada interbelică. Modernismul în România; Studiu de caz: Opera arhitectului Marcel Iancu MACHEDON, Luminița, MACHEDON Florin, „Arhitectura modernă din România în perioada 1920-1940” în București, anii 1920-1940 între avangardă și modernism, București, Ed. Simetria, 1994, pp. 69-90; BOCĂNEȚ, Anca, „Marcel Iancu – arhitect” în București, anii 1920-1940 între avangardă și modernism, București, Ed. Simetria, 1994, pp. 97 - 103; SEMINARUL 4. Perioada postbelică (1945-1989). Intervenții în centrele orașelor; Studiu de caz: Piața Centrală din Galați Bibliografie: LOCAR, Marcel, EVOLCEANU, Titus, „Reconstrucția socialistă a orașelor din Republica Populară Română” în Arhitectura RPR, Nr. 2, 1959, pp. 5-7; SEBESTYEN, Victor, „Studii pentru sistematizarea pieței centrale din Galați” în Arhitectura RPR, Nr. 11, 1956, pp. 2- 7. EXTRASELE PROPUSE CA BIBLIOGRAFIE SE AFLĂ ÎNCĂRCATE ÎN BAZA DE FIȘIERE A GRUPULUI YAHOO amcr_uauim. De asemenea, o copie a acestor extrase se găsește, cu titlul de împrumut la secretariatul catedrei. Prezența și condiții de promovare a seminarului Studenții au obligația de a participa la cel puțin 3 din 4 seminarii. Nota finală a seminarului este media aritmetică a 3 (cele mai bune) din 4 note. Pentru a putea participa la sesiunea de examene din iarnă, este obligatorie obținerea unei medii de seminar peste nota 5.00. Mediile cuprinse între 4.50 și 4.99 nu se rotunjesc. Studenții au obligația de a parcurge bibliografia pusă la dispoziția lor (în format fizic și electronic) până la data și ora seminarului. Copierea unor fragmente sau părți din bibliografie în lucrările predate la sfârșitul orei de seminar nu se ia în considere ca răspuns la tema de seminar și se penalizează. Afirmații general valabile, dar care nu constituie un răspuns concret la cerințele lucrării nu se notează. Sunt apreciate cunoștințele generale și consultarea unei bibliografii suplimentare, dar nu ca înlocuitor al bibliografiei minimale propuse. Verificarea avizierelor (fizic și electronic) și asumarea regulamentului, a temelor și a notelor intra in responsabilitatea studenților. Semnalarea eventualelor erori în ceea ce privește consemnarea notelor se acceptă doar la termenele ce vor fi comunicate simultan cu afişarea notelor respective.

23. 10. 2013 Titular curs,

prof. dr. arh. Nicolae LASCU