0 TEMÀ ESENINIANÀ: „POETUL SI REVOLUTIA“promacedonia.org/rs/rs15_1.pdf · este chemat tot mai...

I. STUDII §1 COMUNICÁRI a. Literaturà

0 TEMÀ ESENINIANÀ: „POETUL SI REVOLUTIA“MIHAI NOVICOV

Vorbind despre poezia lui Nicolae Labis, Vladimir Streinu scria intr-un artieoi cà „nimeni nu poate eluda paralela dintre el §i Serghei Esenin“ , ín continuare apropierea se realizeazà intr-un mod deopotrivà de semnificativ pentru ambii poeî : „ e l (adicà Nicolae Labi§ — M . N ) aspira din vàlmàâgul istorie, care il cuprinde, la senzatiile copilariei rurale si versurile i se incarcà de amintiri biografice ca si versurile poetului din Reazani“1. íntr-adevár putini poeti au fost atìt de autobiografici, in sensul propriu al cuvintului ca Serghei Esenin. lata de ce, caracterizarea fugará a criticului román sunà uimitor de consonant cu geamàtul induioât al lui Gorki : „dupà aceste versuri, farà sà vreau m-am gindit cà Serghei Esenin nu e un om, cit mai degrabà o orgà creatà de naturà anume pentru poezie...“ 2.

Nu se poate spune despre Esenin cà a fost un scriitor monocord. Opera lui cuprinde si bucàti de prozá, $i interesante piese de teatru, $i poeme preponderent epice (ca de pildà : Poem despre cei 36), nemaivorbind de atìt de emotionanta Anna Sneghina — un veritabil roman in versuri, demn de traditia pu^kinianà. Dar, cu toate aceste ramificatii ale geniului, interesante pentru cà sìnt ale lui, Esenin va ramine in constiinta posteri- tàtii ca un poet esentialmente liric, ca autor al unui singur roman, scris cu litere de singe — romanul propriei sale existente tragice. Viata lui Esenin se poate reconstituí dupà versurile sale ; iar ceea ce izbefte pe oricine s-ar incumeta ìntr-o asemenea explorare, e sinuozitatea extraordinarà a traecto- riei. Versurile adolescente, publicate in ultima $i cea mai compietà editie a

1 «Luceafàrul», Nr. 30 (189) din 11 decembrie, 1965. De altfel, apropierile dintre Esenin unii poeî romàni au constituit o tema freeventà a criticii ?i istoriei noastre literare. S e r b a n Ci o c u 1 e s c u publica in 1937 un studiu despre Serghei Esenin si liricanoastrà tinàrà, («Revista Fundatiilor», 1937, Nr. 9, p. 650— 667), iar G e o r g e C à l i n e s c u insera in a sa Istorie a literatuni romàne de la origini pinà in prezent un paragraf despre Eseninisti, p. 854. Mai recent o scurtà sintezà a ecourilor romànesti din poezia lui Esenin a fost realizatà intr-un studiu al lui D i n u P i 1 a t : Destiniti lui Esenin («Revista de istorie si teorie literarà», Tomul 15,1966, Nr. 4, p. 617—628).

2 Opere in 30 volume, in vol. XVII, E.S.P.L.A., Eucurejti, 1960, p. 75.

/

6 MIHAI NOVICOV

operelor1, ne ajutâ parca sa-1 si vedem pe flâcâul blond, cu ochii uimitori de albaçtri, bun çi senin, încrezâtor pînâ la candoare în bunâvointa lumii care-1 înconjoarâ :

Xopouio h T e rm o K a K 3 HMOM y nCHKH.M 6epe3u c t o h t K aK èonbinne c b c h k h 2.

Dar viata s-a dovedit a fi mult mai putin ospitaliera decît o bânuia viitorul poet. Din scrisorile trimise prietenului de çcoalâ G. A. Panfilov3 çi din autobiografiile lui Esenin 4 reiese câ dificultâtile materiale si neînte- legerile eu tatàl au întunecat anii de formare ai poetului. Dupa cum se stie, la Moscova, unde Esenin lucra ca ajutor de corector într-o tipografie, el s-a inscris în Cercul literar muzical „Surikov" 5, reusind sa publice din cînd în cînd versuri în reviste efemere, de circulatie periferica, dar pînâ la urmâ a trebuit sa se întoarcà în satul natal Konstantinovo, de unde trimite nume- roase poezii tuturor revistelor de prestigiu din capitala.,, La optsprezece ani, serie Esenin, ... mirât câ nimeni nu le publicâ, eu dintr-o data am descins la Petersburg" 6. Acolo a fost primit eu bucurie zgomotoasâ, avînd sansa sâ fie dintr-o datâ remarcat çi apreciat de Blok, Gorodetki, Merejkovski, Ghippius, Andrei Belìi si alti poeti de notorietate. Succesul tînârului ria- zanet eu bucle blonde çi ochii azurii este realmente ametitor 7. Totusi, nici din aceastâ perioadâ a vietii Esenin nu râmîne eu amintiri întâritoare.

1 S e r g h e i E s e n i n , Coópwue coHunenuii e nnmu ma.uax, non o 6 me fi pexiaKUHCHB. H. B;ia/ibiKnna, K. JT. 3enHHCKoro, M. B. HcaicoBCKoro, A. T. TBapaoBCKoro, B. P. UiepÔHHbi,C. n . IHnriaLieBa. Editura de stat pentru literatura artistica, Moscova, vol. I, II, 1961 ; vol. I ll, IV, V, 1962.

2 E bine çi e cald / ca iarna lîngâ soba. / Iar mestecenii se înalÇâ / ca nistc luminari mari.3 Grigori Andreevici Panfilov a fost prieten apropiat al lui Esenin în perioada cînd învâ-

tau amîndoi la çcoala eparhialà de invitatori din Spas-Klepinovskaia. Dupa despàrtire prietenii au corespondat intens, pînâ la maartea lui Panfilov, survenitâ în 1914. Edifia citata de noi confine 15 scrisori datate de la 7 iulie 1911 pînâ la sfîrsitul lui ianuarie 1914.

* Pînâ acum au fost identificate patru texte autobiografice aie lui Esenin çi doua scurte însemnâri de acelaçi gen (ed. cit., vol. V, p. 7—-24), dar din acestea numai primul a vàzut lumina tiparului în timpul viefii poetului (Revista «Novaia russkaia Kniga», Berlin, 1922, nr. 5, mai) Celelalte au fost fie înmînate de càtre Esenin unor prieteni-editori pentru documentare, fie pre- gàtite pentru niçte editti care, din diferite motive, nu s-au putut realiza.

5 Aça se numea organiza^ia scriitorilor autodidaeçi ridicaci din popor, iniziata în 1872 de poetul I. V. Surikov, el ìnsuji fost iobag, devenit apoi un poet rustie destul de cunoscut. Multe din versurile sale se publicau ìn cardile de citire pentru scolile primare din mediul rural. în 1872, fondind revista Rassvet, S u r i c o v a început sâ grupeze ìn jurul ei si al^i scriitori autodidacti. Ca organizaÇie constituità cercul amintit a luat fiintTl în 1905. Dupa revoluta din Octombrie el s-a contopit cu Organizafia Rusà a Scriitorilor Tararti.

6 Ed. cit., vol V, p. 9.7 Cît de vertiginoasà a fost ascensiunea lui Esenin si cît de repede s-a consolidât celebri-

tatea sa se vede §i din faptul ca ìn 1916, cînd Esenin fâcea serviciul militar çi se afla la Tarskoie Selo, apàrat fiind de trimiterea pe front de càtre unii admiratori militari ai talentului sau, el a fost chemat sà-si citeascà versurile si împâràtesei. «Iar ea, îsi aminteste Esenin, dupa lectura, versurilor mele a spus câ versurile sìnt frumoase, dar triste. Eu am râspuns câ asa e ìntreaga Rusie.O explicam prin sàracie, clima s.a.m.d.» (vol. V, p. 13). Se pare totusi câ ìn general Esenin i-a plâcut Çarinei, întrucît, dupà cum o atestâ M. P. Muratov (vezi ed. cit, vol. V, p. 272), poetul este chemat tot mai des la palat, «ceea ce îl scîrbea si a început sâ mà roage sâ aranjez sâ fie mutât altundeva» (M. M u r a s o v, Cepieü EceHUH e Tlemspôypie, în culegerea Cepeeü A.ieKcandpoeim Eceitun, Moscova, 1926, p. 60).

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLl/JTA T

Saloanele petersburgheze aplaudau versurile rustice, peisajele policrome, imaginile vii, proaspete, mirosind discret a izbá tämiie, dar il tratau totusi pe Esenin de sus, ca pe un “ Wunderkind” fermecätor, miríndu-se condes- cendent ori de cite ori noul poet pretindea sä ocupe un loe egal cu altii in república muzelor. Iatá de ce in creaba poetului perioada aceasta e evocatä mai ales ca una de luptä. ln poezia Drumul meu (scrisä in 1925), ca o replicä la mormäiala moroeänoasä a bunicului care nu pricepe ce foloase pot fi extrase din näscocirea versurilor, admitind doar „Hy, a ecjiH thhct— /nmiiH npo poxcb/HO 6ojibine npo koöhji“1, Esenin aratä, sfidätor §i scandalos, cum s-a folosit de acest sfat in infruntarea lui cu „beaumondul“ petersburghez :

rioCMOTpHM —K T O K o r o B 0 3bM eT !VL b o t b C T H x a x m o h x3a6nnaB CajIOHHHÜ BblJIOLUeHHblÜC6poaMohoh pa3aHCKaa Koöbuia

Totodatä viata personalä a poetului continua sä fie dezordonatä si precarä. ín fata primejdiei de a fi trimis pe front e nevoit in cele din urmä sä dezerteze, refugiindu-se din nou la Konstantinovo, de unde il vor scoate abia evenimentele revolutionäre. Incepe ceea ce am putea numi perioada entuziastä in viata lui Esenin. A spune cä autorul Inoniei a scris despre revolutie ar fi, intr-un fei, inexact. Revolutia a irupt in creatia poetului, firesc si inexorabil, cum se transformau $i pinä atunci in efluvii lirice toate intimplärile vietii sale. Cind in 1924 Esenin seria, íntr-una din autobiografii, cä „inainte de toate eu iubesc reliefarea organicului. Arta pentru mine nu constä in ingeniozitatea danteläriilor, ci reprezintä cuvintul cel mai necesar al acelei limbi prin care vreau sä mä exprim pe mine insumi“ 3, — el dädea si definitia cea mai exactä a propriei sale creatii poetice. Esenin n-a fost si nu putea fi revolutionär in sensul propriu al cuvintului. In poeziile din ultimii ani ai vietii el revine nu o datä, cu umor amar, asupra incer- cärilor sale zadarnice de a-1 studia pe Marx (H bot cecTpa pa3B0flHT,/pacKpi>iB, KaK 6h6jihk>, ny3aTbiü «Kanjrraji», / O Mapicce, / 3Hrejn.ee . . . / Hh npn KaKOH no- ro#e I a 3thx KHHr kohchho, He HHTaji. / H MHe CMeuiHO, / KaK mycTpaa aeBHOHKa / MeH« BO BceM 3a IHHOBOPOT öepeT.)4 insä revolutia el a simtit-o cu toatä frenezia sufletului säu neimpäcat si a receptat-o ca pe o poruncä asprä $i definitivä a poporului cäruia ii apartinea. Aproape tot ce seria Esenin in acei ani era revolutionär, insä exploziile de urä ?i de dezläntuire clocotitoare a maselor el le filtra prin eul säu sensibi’l. In ce mäsurä Esenin se simtea atunci contopit cu viata poporului se vede si din urmätorul epi •• sod, relatat de un prieten al säu, poetul Lev Povitki’: íntr-o zi, in vara

1 Dar dacá te trage totusi / serie despre secará / dar si mai värtos despre iepe.2 Sä vedem —- / care pe care / si iatä cum din versurile mele / a ti^nit / in adunätura /

lustruitä a saloanelor / urina iepei din Riazan.3 Ed. dt., vol. V, p. 18.4 Si iatä sora incepe sä mä prelucreze, / deschizind ca pe o biblieburtosul "Capital” , / despre

Marx / Engels... / De bunä seamä / nici sub soare, nici pe ploaie / eu n-am citit cär^i de-acestea / iji-mi vine sä rid / Cum mä face praf / fetiscana cea isteatä.

8 MIHAI NOVICOV

anului 1920, E senin recita versuri ìntr-un pare din H arkov. Publicul— form at in m ajoritate din in te lectu a li de d iferite „nivele"— , la ìnce- put in m od o sten ta tiv indiferent, a fost ci^tigat trep ta t de vigoa- rea ta lentu lu i. Cind insà poetu l a ajuns la cunoscutu l pasaj iconoclast Tejio, Xphctobo Tejio, / BbiruieBbiBaio H30 pTa!1, auditoriul a d even it am enin- {àtor de agresiv. Si a fost nevoie de in terven tia unor ostaci pentru a se asigura securitatea recitatorulu i2. E sen in , recitindu-si versurile la adàpostul unui cere de ostaci ro^ii, care au form at un fel de arici de baionete indreptate im potriva unui auditoriu ostil, ia tà un tab lou ìntr-adevàr sim - bolic, care ne aju tà nu num ai sa in telegem , ci $i sa vedem cit de organica a fost identificarea poetu lu i cu revolutia. A vea dreptate E sen in sà-^i aducà am inte in Anna Sneghina :

Jlpc»K aj7H, K anajiH ci. eryneH H ,H O nOMHK) n o « 3BOH rOJlOBbi:« C K a * n ,K t o TaKoe JleHHH?»H THXO OTBeTHJl « O h — Bbi» 3 .

Poezia lui E senin despre revolutie e exp lozivà si m esianicà. A derent, incà din anii ràzboiului, la ideile grupàrii Skifi (Scitii), al càreiid eo log a fo st cunoscutu l critic narodnic Ivanov-R azum nik , E sen in vede in revolutie in prim ul rind o im plinire a rolului istorie al poporului sàu. R evolu tia din februarie, proclam ata a tit de zgom otos „BejmKaa, 6ecKpoBHaa“4, ii pare a avea sem nificatia unei pasionante chem àri la infràtire, adresatà de un popor chinuit unei lum i angajate in tr-o incàerare sìn gero asàsi spasm odica. Ecourile predicilor creatine se convertesc um anist intr-o previziune de esenta abstract paradisiaca :

T y n j i — xaK 0 3 ep a M e c n n -— pbi5KHii ry c b . r ij ia u ie T n e p e a B3o p o M ByHCTBennaH P y c b .

T o j iy 6 b ie B o ^ b i —T b o ì ì n o K o fi h CBeT, rn 6 e jib H o fl CB0 6 0 flbI B 3TOM M H pe n e t .

O H y a o T B o p e u ! niHpOKOCKyjIblft H KpaCHOpOTblll, r ip H H B U IH ii B K O p y 3J lb ie pVKH

M jiaaeH ua H ew H oro, — yKaMaii m ok i flym y

H a nanbuax H or cb o h x !

1 Corpul, corpul lui Hristos / ii trimit un scuipat !2 Ed. cit., voi. II, p. 267, dupà L. P o v i i; k i i, CepzeUEcenun ( BocnoMimamn) — Manus-

scris aflat la Biblioteca de Stat «Lenin» din Moscova.3 Tremurau, se clàtinau treptele / dar mi-aduc aminte / ca prin virtej : / «Spune, / cine-i

asta Leni n?» / Am ràspuns incet / «E1 — sintesi voi».4 Mare $i farà vàrsare de singe.

O TEMA ESENINIANÀ : POETUL §1 REVOLUTIA 9

}I CblH TBOH, BbipociuH H , KaK Berna

npH s o p o r e ,HayHH.ncs cMOTpeTb b Te6a,

K a x b o s e p o .T b i HecKa3aHeH h M yap.

TaM C Bbl3BOHOM 6jl IO;73 n poxjia.ua KycTa,M pbiKHil M yna IJejiyeT X p u cT a .

Ho 3 b o h noixenya f l e H b r o H H e rp e M H T ,A nerib AKaTya —Tpona nepea c k h t 1

In ultimii ani ai vietii Esenin nu o data se va exprima in sensul ca il jeneazá aâ-zisa „religiozitate“ a unora dintre versurilesale. „Cu plácere as fi renuntat la multe poezii si poeme religioase de-ale mele — citim in ultima dintre autobiografii, — insá ele au o insemnátate considerabilá, jalonind drumul poetului pina la revolutie“ 2. Esenin se justifica ch iar: bunica mea era bigotá, de la virsta de opt ani má tira dupa ea prin biserici si m ánástiri; in casa poposeau adesea pelerini, se organizau cintári biseri- cesti. Bunicul de asemenea il „indopa“ pe copil, de la virsta de trei ani, cu felurite povestiri biblice si apocrife. Apoif „in mediul literar pe care 1-am frecventat in anii 1913— 1915 predomina o stare de spirit asemánátoare cu cea din preajma bunicului si bunicii. De aceea, poeziile mele au fost receptate si degústate cu o savoare pe care o resping azi cu miinile si picioarele“ . Rindurile de mai sus sint extrase dintr-o prefatá pe care Esenin a scris-o pentru una din culegerile needitate ale poeziilor sale. Aici poetul e mai explicit, mai program atic:

,,Nu sint de loe un om religios, nu sint mistic. Sint realist, iar dacá existá si ceva nebulos in mine ca realist, atunci asta-i romantismul3, dar nu un romantism de tip vechi, adorat de doamne4 , ci unul cu adevárat pámintean, care aspirá mai degrabá catre situatii aventuroase in subiect

1 Norii-s ca niste lacuri / Luna — o gxscá rosie / Danseazá ín faâ privirii / Rusia rebela/ /... Apele albastre / sint linistea si lumina ta / nu existà libertatea fatala / in aceastà lume / / ... O, fàcàtorule de minuni ! / Cu obrajii Iati $i gura roîe, / care ai primit in mìinile-î bàtàtorite / pe pruncul ginga?, / Leagànà sufletul meu / pe degetele picioarelor tale ! / / Eu, fiul tau / crescut ca o salcie alba / lingà drum / am invàfat sa mà uit la tine / ca intr-un lac. / Tu ejti de nedefinit §i inêlept / /... Acolo in zgomotul vaselor / e si umbra tufelor / Si luda cel rosu / il sàrutà pe Hristos / / Dar sunetul sàrutului / nu sunà a arginti / si lantul din Akatui (o fioroasà inchisoare pentru detinutii politici din Rusia ârista — M. N.) / conduce càtre un schit.

2 Ed. cit, voi. V,p. 22.3 Esenin spune nu poM aH T H 3M ci poM aH TH K a , nuantà intraductibilà in románente,

afarà de cazul dacá Academia ar accepta cuvintul «romanticitate»4 AaMQo6o)KaeMbiH, se pare cà aluzia e la Blok, la cunoscutele sale Cmuxu o npeKpacnoù djMe

IO MIHAI NOVICOV

§i nu se manifesta prin predispozifii degenerate pentru Trandafiri, Cruci fi alte baliverne" 1.

De aici fi o rugàminte adresatà cititorilor : „I-as ruga pe cititori sà-i interpreteze pe toti Isufii, pe toate Maicele-Domnului fi toti sfintii Nicolai din versurile mele, ca pe nifte demente fabuloase in poezie. Nu pot sa neg aceastà etapà din mine prin eliminare, tot afa cum omenirea nu poate anihila douà mii de ani de cultura creatina, dar toate aceste nume proprii bisericefti trebuiesc recepiate in acelafi fel ca fi numele care au devenit pentru noi mituri : Osiris, Ianus, Zeus, Afrodita, Atena f.a.m.d." 2.

Pàstrind deferenza necesarà fata de aprecierile poetului cu privire la propria sa creale, indràznim sa sugeràm totufi cà Esenin — ca fi foarte multi autori celebri de altfel — simplificà problema, intre aitele fi pentru cà ii era organic imposibil sà se obiectivizeze fata de propria creatie. De bunà seamà autorul Inoniei nu credea in sfinti, insà lumea evocàrilor biblice are in poezia lui o funere foarte deosebità de aceea pe care o avea mitologia antica in creatia din timpul Renafterii si al clasicismului. Ca fi Goga in literatura noastrà, Èsenin imprumutà din literatura biblica si evanghelicà nu doar simbolurile, ci fi o anume atmosfera, o viziune asupra lumii, un mod specific de a se raporta la evenimentele pàmintefti. Dacà insà la Goga predominà spectacolul liturgie, Esenin se impàrtàfefte plenar de spiritul profetic fi mesianic — de altfel propriu intr-un fel sau altul si altor scriitori rufi — , de aspiratie càtre ràscum- pàrare fi purificare, exaltind setea de o nouà, dar fi supremà Golgotà. Nu intimplàtor, primul poem scris dupà evenimentele din Octombrie 1917 se intituleazà ripumecmeue, adicà „A doua venire“ . Ca fi Blok, Esenin identificà Revolutia socialistà a poporului cu implinirea profetiilor purificatoare. Dacà insà la autorul Necunoscutei Isus Hristos indrumà doar ca o nàlucà pasul bàrbàtesc al celor doisprezece, Esenin nu se sfieste sà proclame cà el „crede in minuni“ :

JlBHcb nan EneoHOM H n p a B j e H auiH X m < x t! rO pC T bM H 3J13TbIX 3 3 T0 H0 B M b l OKpOnHM TBOÍÍ KpeCT.

X ojiM bi n o io T o n y n e ,J i p o p a t t 3 BeHHT n e c o K .O Bepio, B e p io — - G yneT T e n H T b c a t b o ì ì b o c t o k ! 3

1 Aici aluzia la piesa lui Blok Trandafirul si Crucea e evidentà, ceea ce 1-a §i obligat pe Esenin sà insereze rezerve de circumstantà : «Admiratorii lui Blok nu trebuie s-o inêleagà in sensul cà a? intenciona sà-i profanez mormintul, aruncind o piatrà in el. / Il iubesc si-1 preûiesc in mod deosebit pe Blok, insà pe cimpiile noastre el aràta adeseori ca un olandez. Iar toti ceilatyi mistici imi apar ca ni$te iezuiî».

* Voi. V., p. 78.3 Ive$te-te deasupra Eleonului / ?i a adevàrurilor din locurile noastre / Si- i vom stropi

crucea / cu pumni de zàvoiuri aurii / / Dealurile cintà despre o minune, / nisipul zvone$te despre raiu / O, eu cred, cred / va fata ràsàritul tàu.

O TEMA ESENINIANÀ : POETUL $1 REVOLUTIA 11

ìn ÍIpeoópaMceHue (Schimbarea la fata) paralela este impinsà fi mai departe, càci ìnchipuità ca resuscitare a lui Isus, revolutia e glorificatà ca o minune, menità ìn sfìrfit, sà-1 izbàveascà pe om de suferin^à :

3peeT Mac n p e o 6 pa>KenbH,O h cottneT, n a n i C B e Tn u ii r o c r b ,M 3 p a cn H To ro Teprieuba B b iu y T b Bbtp>KaBJieHHbijt r ts o s u b .

O t y T p a h o t nojryflHM n o « n o w m H f t b He6 e rp o M ,C j i o b h o Beapa. naina 6 y^HH

O h H an ojiH H T m o jio k o m l .

Senzatia aceasta de a fi contemporan cu o uriafà implinire infàfoarà intr-o undà de seninàtate si creatia de liricà intimà a poetului. Dacà fi pìnà la 1917 el a ìnceput sà fie cunoscut ca un poet elegiac, devorat de nostalgii, versurile din toamna anului 1917 fi inceputul lui 1918 parcà ni-1 restituie pe un Esenin adolescent, cu sufletul larg deschis càtre toate visurile. Bucuria de a trài sparge pieptul fi se descarcà ìn armonii tonifiante :

f i n o nepBO M y CHery 6 pe/iy,B cepaue jiaiM biLUH BcnbixHyBuiHX c h j i .Bewep CHHeio cbchkoh 3Be3,ny H a a jio p o ro fi M oeii 3acBeTHJi 2.

In consecintà, dupà cum se vede fi din strofa de mai sus, se transfigu- reazà fi peisajul, devine deosebit de ospitalier, complice al bucuriilor si spe- rantelor debordante ale poetului :

T e n e p b 6 bi 6 p w 3H yTb b He6 o Bm uneBbiM cokom c th x 3a OTHecKyK) m e/jpocTb HaCTaBHHKOB TBOHX 3.

Sonorà fi optimistà devine fi lirica de dragoste, poetul parcà ar sustine cà fi chinurile iubirilor neìmplinite se datorau ìn trecut conditiilor sociale sumbre. Acum insà resurectia omului fi dragostea se echilibreazà, reìntor- cindu-1 pe om in ambianta poeticà ce-i fusese hàràzità :

B rojiocax oÓKonieHHoro Jiyra Cnbiuiy a 3HaKOMbifi ccpfluy 30B.Tbi 3 0 Benib MeHa, m o x n o flp y ra , riorpycTHTb y c o h h w x 6 e p e ro B 4.

1 Se coace ceasul schimbàrii la fa^à, / el va cobori — oaspetele nostru luminos / sà scoatà cuiul ruginit / din ràbdarea crucificatà. / / De diminea^à ?i pinà la amiazà / in acompaniamentul tunetului care cinta in ceruri / el va umple zilele noastre / ca ni$te galeri, cu lapte.

2 Eu merg pe prima zàpadà / in inimà simt làcràmioarele fortelor renàscute. / Seara a aprins deasupra drumului meu / o stea ca o luminare albastrà.

3 Acum a? stropi cerul / cu sucul vijiniu al versurilor / ca recunojtin^à pentru generozitatea pàrinteascà / a dascàlilor tài.

4 ìn glasurile pajijtii cosite / aud chemarea cunoscutà inimii mele. / Tu mà chemi, prietena mea / sà meditàm alàturi pe malul adormit.

12 MIHAI NOVICOV

Dintr-o datä insä, peste intreagä aceastä priveliste, cìnd vibrind de exaltare profeticä fi entuziastä, cìnd parcä inceôsatä de efluvii idilice, cade, ca o veritabilä cortinä de fier, Inonia. Se pornise räzboiul civil fi prea adincä se cáscase präpastia ìntre realitatea singeroasá a luptei de clasá pe de o parte fi viziunea evanghelicä, paradisiacä a Gelei de a doua veniri — pe de alta. Revolutia intorsese brutal cätre poet latura distructivä a realitätii sale. Ura fierbinte cucerise milioane de mimi, ura ce topise, ca lava unui vulcan revär- sat, slabele svicniri ale iubirii crestine. Dar nici in fata marelui cataclism fläcäul de la Riazan nu va oscila. Dacá poporul säu 1-a aruncat pe Hristos in lada de gunoi a istoriei, poetul se va anunta pe sine ca noul profet, pägin, al norodului. Vechea biblie a murit, träiascä biblia nouä :

He y c T p a i u y c a r n 6 e/ m ,

Hh KOI1HH, HH C T p ejI f lo a c n e f i , —Tax roBopuT no 6h6jihh ripopoK EceHHH Ccpreii.

Bpe.Ma Moe npHcne/io,He crpameH MHe Jisnr KHyTa.Tejió, XpHCTOBO Tejio BbinjicBbiBaK) H30 pxa!

Poemul Inonia e in mod semnificativ consonant cu multe poezii fi poeme de atitudine din anii 1918— 1920. In mod surprinzätor pot fi stabilite nume- roase paralelisme cu Maiakovski. Dar nu doar cu Maiakovski, ci fi cu Bednii, fi cu poetii Proletcultului. Comunä intregii acestei poezii e, in primul rìnd, tentativa de a laiciza legendele biblice, de a le reintocmi in spirit revolutionär. (Vezi in acest sens \listerul Buff al lui Maiakovski sau Evanghelia lui Bednii), iar in al doilea rìnd, frenezia hiperbolicä, predilectia demiurgicä pentru metafore cosmice. Ca profet al revolutiei poetul se simte mai puternic decìt Dumnezeu. Ca fi Maiakovski in Nomi cu pantaloni, Esenin se räfuiefte intr-un mod cu totul ireverentios cu bätrinul Iehova :

ripoTHHycb n o He3pHMoro ropona,MjieHHbifi npoKyniy noKpoB./laxce 6ory a buhihiuiio 6opo«y OcKajlOM MOHX 3y6oB.

yxBany ero 3a rpHBy 6enyio H CKa*y eMy rojiocoM Bbior:H HHbtM Te6a, rocnoflH, caejiaio,H t o 6 w 3 p en m o 8 CJiOBCCHbiñ j i y r 2.

1 Nu m i sperii de pietre / nici de ploaie de lánci $i ságeî — / aja griie^te dupa biblie / profetul Esenin Serghei. / / A venit timpul meu, / nu má infrico?eazá pocnetul cnutului. / Corpul, corpul lui Hristos, / íi trimit un scuipat.

2 Am sá má intind piná la ora?ul nevázut, / am sá tai cu dinîi cuvertura lactee / chiar lui dumnezeu am sá-i smulg barba / cu rinjetul dinîlor mei. / / Am sá-1 apuc de coama albá / $i am sá-1 anunj cu vocea viscolelor: eu altfel am sá te fac, doamne / ca sá rodeascá pajijtea mea verbalá.

O TEMA ESENINIANÂ : POETUL ÇI REVOLUTIA 13

Iconoclastia revolucionara parca 1-a facut pe poet sa se simtà investit cu puteri nelimitate. Superb în trufia lui atotcuprinzâtoare, el anuntà câ va oua în sfírsit un ou verbal de aur, iar eu mina lui vînjoasâ va ràsturna întreg pâmîntul. Imbâtat de aceastâ fortâ, poetul nu se îndoieçte cà e în stare sà creeze, printr-un titanic efort profetic, tara viitorului — Inonia, (nume propriu dérivât, în spirit biblic de la cuvîntul u h o ü „altul“ care însâ nu poate fi realizatâ decît dupa consumarea misiunii distructive a revolutiei. Parcâ supunîndu-se stihiei, alimentîndu-se necontenit din lava deslântuirii ei elementare, poetul continua în spatiul cosmic enorma râsturnare începutà pe pâmînt. Daca Maiakovski vedea cum revoluta taie globul pâmîntesc în doua emisfere, lâsîndu-le sâ atîrne ca douà talgere ale balantei solare, Esenin parcâ îl întrece si pe maestrul hiperbolei, angajîndu-se sà înfâptuiascâ el însusi aceastâ inexorabilâ operatie chirurgicalâ :

H o b m h c o S æct O j i h m iih îî H a n e p T a T b e r o h o b m H j ih k .rO B O pK ) BaM — BeCb BOÍflyX BbinbK)M KOMeTOÍÍ BblTHHy ÍTÍbJK.f lo ErnnTa pacKopaiy HorH,P a c K y io c Bac noflKOBbi MyK < . .H 0 6 a nojiioca CHeíKHoporHe B o n w o c H kJieiuaM H p yK .

KojienoM npHaaBj'no 3KB3Top M n o a 6 yp w h b h x p h lu ía n r io n o jia M Harny aeM iito -M a re p t P a iJ io M J iio , xaK 3 jia T o ñ x a u a i

Si, mai departe :. ■ ( • riaTKaM H c 06^aK0B CBeciocb,

ripOKOnblTK) TyHH, KaK JIOCb;K o jiecaM H c o jim ie h M ecau H a a e H y Ha leM H yio o c b . 2.

In sfîrçit, tot ca la Maiakovski, jumátatea cealaltâ e reprezentatâ de America burghezâ, pe care çi Esenin o avertizeazâ sâ nu se încumete sà se açeze în fata vijeliei : revolutia e de neînvins, pentru câ se face în numele unui mîine fericit, pe care însâ Esenin çi-1 închipuie — aici e izvorul marilor frà- mîntâri de mai tîrziu — tôt în spiritul idealului sâu târânesc patriarhal :

H oB b ie B bipacT yT c o c h m H a jiaflO H ax t b o h x nojreft.M, KaK 6ejiKH, aceJiTbie B ecu w ByayT npbiraTb no cyMbsM meü 3.

1 Va coborî un nou Olimp / sà picteze chipul lui nou. / Eu và spun, am sà beau tôt vàz- duhul / çi o sà-mi întind limba ca o cometà. / / O sà-mi desfac picioarele pînà la Egipt / o sà và xlesferec de potcoavele chinurilor. / Çi o sâ mà înfing eu cleçtele mîinilor / în ambele cornuri înzàpezite aie polurilor. / / O sà mà proptesc eu genunchii dé ecuator/ çi în plînsul çi vijelia fur- tunilor / mama noastrà, pâmîntul / am sà-1 rup în douà, ca pe un colac.

a Gleznele o sà mi le atîrn de nori / çi am sâ le netezesc în pas de elan / Soatele ?i luna o sâ le açez / inele pe axa pàmîntului.

3 O sà creascà brazi noi / pe pálmele cîmpiilor taie. / Iar primàverile galbene ca niçte veve- riÇe / o sâ sarà pe crengile zilelor.

14 MIHAI NOVICOV

In realitatea însoritâ a Inoniei de mîine poetul se va ìntìlni cu mama sa tot pe prispa unei izbe din tinutul Riazanului, iar extazul victoriei ìl va converti, final, ìntr-un imn ìnchinat unei noi religii, prin excelentä pamìnteanaçi omeneascä :

PaayfiCH, CHOHe, r ip o ; iH B a f t CBOÄ c b c t !HoBbifl B neòocKJione Bbnpeji Ha3apeT.

Hoßbiö Ha KoòbiJie EaeT K MHpy Cnac.Hauia Bepa — b cHJie Hauia npaBfla — b Hac *.

în acelafi spirit cu Inonia, fi cam în acelafi timp, sînt scrise CeAbCKuü nacocAoe, unde analogia cu evenimentele legendäre din biblie este împinsâ pìnà-n ultima ei consecintä, Rusia devenind patria celui de al treilea testament ( F h 6 h h , Pycb M o», / HanepTauejibHHua / TpeTbero 3aBera 2), fi mai aies, UopdaHCKüH zojiyôuya; aici viziunea specific eseninianä atinge, s-ar putea zice, apogeul confuziei istorice. Parca urcat pe un amvon uriaf, profetul anuleazä sfidätor toate revelatiile anterioare :

H e6o — xaK kojiokoji M ecsn — snbiK,M a T b M o a — - p o f lH u a , f l — ÖOJIbUieBHK *.

dar numai pentru a se constituí îndatâ prizonier tocmai al revelatiei cref- tine :

P a f lH B c e jieH H o ro E paT C T B a JiioACH P a f ly ro c b r ie c n e f t a C M e p r a T B o eö 4.

în spiritul celei mai clasice traditii evanghelice, Rusia se autocrucificä pentru a salva umanitatea.

Mai tìrziu Esenin va serie cä anii aceftia au fost cei mai feliciti din viata lui : „Perioada cea mai bunä din viata mea consider cä e anul 1919. Am träit iarna de atunci la o temperatura de minus cinci grade în camera. Lemne n-aveam nici o surcea macar" 5. Stabilii la Moscova, Esenin se afundâ în

1 BucurS-te, Sioane, / revarsà-fi lumina! / ín perspectiva cerului / s-a copt un nou Nazaret. / / Càlare pe o iapà / vine spre lume un nou Mintuitor. / C redila noastrà e In putere / ade- vàrul nostru — in noi.

1 Piei, Rusia mea, / prevestitoarea, / a celui de al treilea Testament.3 Cerul e ca un clopot / luna e limba / mamà mi-e patria, / eu sint bol?evic.4 Pentru universala / frà^ie a oamenilor / mà bucur in cintec / de moartea ta.* Voi. V, p. 9.

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTI* 15

viata literarä-obfteascä, excesiv de furtunoasä in acei ani. La ìnceput se inca- dreazä in filiala locala a Proletcultului ; in colaborare cu alti membri ai organi- zatiei (Mihail Gherasimov, Serghei Klìcikov fi Nadejda Pavlovici) serie sce- nariul cinematografie Zorile care chetnà (ìoeytyue 3opu) \ initiazà infiintarea unei sectii täränesti pe lingä Proletcultul moscovit 2. Pina fi creala lui se resimte pe alocuri de tonalitatea metalicä a celor de la ropa fi rpndyujee. in Cantata, scrisä pentru filmul amintit, gravitatea ritmici a versului revolutionär parca se implinefte topind in substanta ei moliciunea imaginilor eseniniene :

CoJiHue 3JiaTOK> neiaTbio CrpaaceM ctoht y BOpOT . . .CnHTe, jrioÖHMbie öpaTba,M h m o B a c H BH )KeTca p a T b io K 30PHM BCCJieHCKHM H ap O fl S.

In spiritul traditici bune ale Proletcultului räsunä fi celebrul poem al lui Esenin, intitulat sugestiv Heoecubiü 6apa6aHUfUK, (Tobofarul ceresc), in care viziunea apropiatei revolutii mondiale, motivul preferat al poe|ilor proletari, se dinamizeazà fi se amplificä grandios, intr-o profezie de proporci cosmice :

HaM jih CTpamnbi nojiKOBOflUbi Bejioro ciana ropniui?B3BHXpeHHOÜ KOHHHUeii pBCTCH K HOBOMy 6epery MHp *.

Indatä dupä colaborarea cu Proletcultul se plaseazä cronologie constitu- irea cercului literar al imaginiftilor, in care numai Ser§enevici era din genera la lui Esenin, ceilalti participanti (Marienhof, Ivnev s.a.) fiind fi mai tineri. Despre imaginifti cu greu s-ar putea spune cà au proclamat vreo poetica substantial diferità de cea a curentelor de avangardà anterioare. Crefte doar, cu fiecare nou nàscut, numàrul funeraliilor preconizate. Daca simboliftii ifi propuneau sä inmorminteze ìntreaga poezie clasicà, iar futuriftii fi-au luat asupra lor sarcina sä organizeze fi funeraliile simbolismului, imaginiftii fi-au asumat ràspunderi fi mai cuprinzàtoare : in afara poeziei clasice fi in afara simbolismului trebuia sä fie incredintat pämintului fi trupul neinsufletit al futurismului. incoio, punctul programatic cu pretendi de noutate a fost reducerea misiunii poetului la aceea de a fi un slujitor al „imaginii organice“ ,

1 Vol. IV, p. 271— 286.2 Vol. V, p. 233— 235 ; propunerea scrisà e semnatâ, în afarà de Esenin, de Klìcikov, Ko

nenkov çi Oreçin, care propuneau ca in grupul de iniziatori sà mai fie atraçi : Kliuev, Çireaevet,Ciapîghin, Podiacev ç.a.

8 Ca o pecete de aur, soarele / face de sentinelà la poartà... / Dormici, frafi dragi / Pe lîngà voi inainteazà ca o armata / poporul càtre zorile universale.

1 Noi sà ne temem de comandanti /turm ei albe a gorilelor? / Ca o cavalerie înspumatâ / lumea se avîntà càtre Çàrmuri noi.

16 MIHAT NOVICOV

sublime fi abstracte, valabilà prin ea insàfi, si numai prin ea ìnsasi1. Dar de bunä seamä nu aceastä declaratie estetica intereseazä, declaratie tot atìt de frondista, dar. fi tot atìt de naivä ca fi atitea aitele, ci faptul ca Esenin se simtea excepcional de bine in mijlocul unor tineri teribilifti, care se considerau absolut sincer a fi singurii detinätori ai secretului poeziei autentic revolutionäre, fiind situati in parlamentul literar mult mai la stìnga decit futuriftii. Imaginiftii nu se multumeau sä participe la tóate dispútele fulminante ce-se organizau atunci in teatre, pe la cafenele poetice sau pur fi simplu in aer

2 «Declararía imaginiftilor», semnatà de poeÇii Serghei Esenin, Riurik Ivnev, Anatoli Marienhof fi Vadim Çarsencvici, precum fi de pictorii Boris Erdman fi Gheorghi Iakulov, apà- rutà iniziai in revista Sirena din Voronej, (Nr. 4— 5 din 30 ianuarie 1919) fi reprodusà in ziarul Sovietskaia strana din Moscova, in nr. 3 din 10 februarie 1919 (ed. cit. vol. V', 385) concine o expu- nere de motive in spiritili formalismului revolucionar, atìt de ràspìndit atunci in Rusia. Imagi- niftii vroiau sà constituie o nouà „extremà stingà“ a artei; «nu ìnapoi la futurism, ci peste cada- vrul lui, înainte fi ìnainte, mai la stinga si mai la stìnga và chemàm noi». In continuare conî- jiutul e proclamai fàrà importanza din punctul de vedere al artei .poetice : «tema, conînutul — acest apehdice cecal al artei — nu trebuie sà fie impinse in afarà-din operà, ca o hernie». Futu- rigmul e negat, in consecin^à, pentru abaterea de la acest principiti tot de el proclamât: «ade- vârat spunem vouà, niciodatà incà arta nu a fost atìt de aproape de naturalism fi atìt de departe de realism, ca acum, in perioada futurismului terciar». lar «noi, autentici meseriafi ai artei. Care flefuim imaginea, care curàîm forma de praful con(inutului mai bine decit un vàxuitor de stradà cismele, noi afirmàm cà unica lege a artei, cà unica metodà in comparale cu aitele, este relevarea vieîi prin imagine fi ritmica imaginilor». Imaginiçtii ìfi dàdeau seama cà prin aceastà càutare programaticà atentau la spontaneitatea poeziei, dar se mìndreau cà sìnt autorii çi ai acestei desfiinÇàri totale. «Noi sintem mihdri cà mintea noastrà nu se supune fetifcanei mof- turoase inima». Dar ca sà nu parà cà prin aceastà ¿estructurare antifuturistà se realizeazà màcaro vagà alianti, cu mifcàrile anterioare, se preciza categoric : «dacà noi nu chemàm la distrugerea trecutului, asta se explicà doar prin aceea cà n-avem timp pentru ìnlàturarea molozului. Pentru aceastà treabà existà gropari — facalii futurismului». Totufi pe aceastà pozifie teribilistà nici imaginiftii nu s-au putut mentine prea mult timp. Ìntr-o altà Aproape declaratie (publicatà in revista «rocTHHua ima nyTeuiecTByiomnx b npeicpacHOM», nr. 2, 1923) çi elaboratà evident sub influenza ideilor lui Esenin, dezvoltate in articolul Cheile Mariei, poziÇiile formaliste sìnt abandónate pentru fundamentarea unui crez mai realist, care se reduce in ultima instanti la constatarea necesitàÇii de a se foiosi imaginea in vederea reflectàrii cìt mai adecvate a reali- tàtii noi. «latà,.se.spune in acest text, care e scurtul program de dezvoltare si cultivare a imaginii :

a) Cuvtntul. 'Miezul lui e imaginen. ìncipientà.b) Comparati a.c) Metafora. \ ' ¡ . . . ■d) Languì metaforic. Sentimentul liric.ìn mijlocul unor unitàri sintaxo-metaforice. Relie-

farea imaginii prin transfigurarea ei ìn lumea ifteoiijúrátoare de obiecte : poezia (ca o operà lite- rarà — stihotvorenie — M.N.), (imagine de mdrimea a treia).

e) Suma tràirilor lirice, cu alte cuvinte, caracterul— imaginea (chipul) omului. Are loc permutarea „eului“ real in cel imaginat, (imagine de mârimea a doua).

f) fi, in sfîrfit : o compoziçie de caractère — imaginea epodi (tragedia, poemul f.a.m.d.).Pìnà la 1923 imaginismul, ca ìntreaga poezie post-pufchinianà. n-a trecut de rubrica d)...

a venit timpul fie sà plecàm fi sà nu mai facem umbrà pàmîntului, fie sà creàm omul fi epoca (Vol. V, p. 226— 227).

ìn fîrçit, in Opt puñete {Foc mutila ò.ìh nymeutecmeywutux « npeKpacnoM, nr. 1, 1924) problema relaîei intre viaâ cotidianà (6 u t ) f i poezie e rezolvatà ìntr-un mod semnificativ.fi, trebuie sà recunoaftem, sugestiv : «Avionul zboarà in spaÇiul aerian dupà ce s-a desprins de pe pàmint. Pàmintul îi este necesar ca tereñ de pe care decoleazà. Fàrà pàmìnt nu ar putea exista nici zborul. Analogia : arta are nevoie de viaâ cotidianà numai ca punct de piecare. Dar dacà o sà obligati arta sà se agite înàuntrul vieÇii cotidiene, osà capataci doar un minunat avion pentru transporturi terestre ( f i pe care unii il numesc tramvai)» (Vol. V, p . 229). •

O TEMA ESENINIANÀ : POETUL f i REVOLUTIA 17

liber, ci càutau sà-fi dovedeascà prioritatea fi altfel : botezau cu numele lor strazile Moscovei, inlocuind táblitele indicatoare, faceau expozitii de arta imaginista, pictìndu-si tablourile direct pe zidurile unor mànàstiri f.a.m.d. In aceastà atmosfera, in ciuda conditiilor materiale extrem de grele, creala poetica a lui Esenin a fost bogatà si multilateralà, soldìndu-se fi cu realizarea uneia din capodoperele sale — poemul dramatic Pugaciov, scìnteind, ca o veritabilà salbà de perle, de svìcnirile prometeice ale imaginatiei nepotolite a poetului. Ine vitabilità tea exploziilor vulcanice ale miniei populare se con- cretizeazà cuceritor fi firesc, prin comparaci cu elementele mediului rustie, atìt de familiar autorului :

M H H K yna e i i , TpaBe, H e c icp b iT b caO t rops i4H X 3 y 6 o B k o c w ,r io T O M y HTO H e M05KeT O H a, KaK riT H ua ,O x O p B aT b C a OT 3eMJTH B CHHb 1.

Avertismentele oamenilor din popor sint formulate cu ajutorul unor metafore aproape sa van te :

rfycTb noM H H T E icaT ep H H a ,H t o ecJiH P o cch h — n p y a ,T o MepHbiMH jia ry u iK a M H b THHy n y u iK H Me4yT C T a^buyio H K py 2.

Sau acestea, din monologul lui Hlopufa, care 1-a impresionat atìta pe Gorki :

H o 03jio6jieH H oe c ep /m c H H K o ru a H e 3a6 jiyflH T C H ,3T y rojioB y c m e« ciimÓHTb HenerKO.O p e H Ó y p rc K a a s a p a ic p a c H o m e p c T H O ii BepS/nozinucH P a c c B e T H o e p o H a n a M He b p o T m o j io k o 3.

Critica vremii a sesizat, fi pe drept cuvìnt, caracterul liric al piesei, disper- sarea poetului in monologurile eroilor sài. Poate cà toemai in aceastà continuà metamorfozare e si secretul reufitei, dar fi prologul viitoarelor fràmintàri. Meditatiile de dupà infringere ale unuia dintre tovaràfii de arme ai lui Pugaciov sint de o profunzime sfifietoare :

3 n a i o , 3HaK>, BecHOii, x o n i a j ia e T B o a a ,T o n o jrb CHOBa noK poeT ca M a rK o it 3ejieHOÍÍ K O * e ii .H o y * c T a p b ie jiH CTba Ha HeM He B3oitayr HHKor.ua —H x p a c T a m H T 3Bepbe h noTonnyT n p o x o * H e 4 .

1 S?i nicàieri, ea, iarba nu poate sà se ascundà, / de dinîi fierbinî ai coasei / pentru cà ea nu poate, ca pasàrea / sà se rupà de pàmint inspre albastrul cerului.

2 Sà nu uite Ecaterina, / cà dacá Rusia e un iaz /, atunci tunurile ca nijte broajte negre / depun icre de oêl.

3 Dar inima inràità nu se va ràtàci niciodatà, / Nu e u?or sà tai capul àsta dintre umere./ Aurora din Orenburg, ca o càmilà cu pàr ro?u, / imi picura in gurà laptele ràsàriturilor.

* §tiu, $tiu, primàvara, cind latrà apele / Plopul din nou se va acoperi cu o piele moale ?i verde. / Insà frunzele vechi nu vor create pe el niciodatà, / eie vor fi imprestiate de fiare ?i calcate in picioare de trecàtori.

2 — 554

18 M1HAI NOVICOV

Dar inainte de a se fi consumai doi ani de tràire intensa de catre Esenin a realitätii revolutionäre, il $i vedem pradä unor alte ginduri, negre. E coplesit de indoieli $i presimtiri sumbre, dupä cum o spune singur intr-o scrisoare adresatä prietenei sale E. I. Livît1. Neputind intelege incotro il minä vijelia evenimentelor, poetul se inchidea tot mai mult in el ìnsuî, iar nemultumirile care decurgeau de aici le inneca in alcool, dupä cum o va recunoa^te mai tirziu autobiografie — $i chiar autocritic — in celebra Scrisoare cätre o femee :

Hy kto 5K H3 Hac Ha nanyöe 6ojibujofi H e naaaji, He 6jieBaji h He pyraJica?Mx Majio, c onbiTHOft ziymoft,Kto KpenKHM k KaHKe ocTaBajica.

T o m a h h, n o a ähkhü inyM,H o 3pejio 3 H a io m H ii p a ö o i y ,CnyCTHJICH B KOpa6ejlbHblft TpiOM,H t o 6 H e CM OTpeTb jiio f lC K y io pB OTy.

T o t TpioM 6bui —PyCCKHM KaöaKOM .H a CKJ10HHJ1CH H a « CTaK3 HOM ,H t o 6 , H e cTpanaa h h o k o m ,Ce6a cryÖHTb B yrape nbaHOM 2.

Viafa dezordonatä, calificatä in atitea locuri de Esenin insu$i ca fiind de esenta „huliganicä“ , s-a reflectat in modul cel mai deplin in ciclul Mocnea KaóaifKan 3, pe care poetul mereu il realcàtuia §i-l completa. Ìnceput la Moscova, ciclul se va implini in locurile pe unde poetul va petrece mai tirziu in Europa occidentalä §i in America.

Ìnstràinat $i de el insu§i §i de prieteni, Esenin termina prin a se cäsätori cu Isadora Duncan, o femee, pe cit se pare, de o spiritualitate superioarà, dar cu 17 ani mai in virstä decit el. Pentru a o insoji intr-un turneu pe celebra dansatoare, Esenin pleacä din tarä, pe calea aerului, la 10 mai 1922, zburind de la Moscova la Königsberg. Se va ìntoarce in Rusia la 3 august

1 Vol. V, p. 140. Evghenia Isakovna Liv§it— studentà la Universitatea din Harkov, cu care Esenin fäcuse cunojtin^ä in 1920, cind a vizitat acest oras fi a stat acolo la prietenul säu, poetul Povrfki (vol. V, p. 339).

2 Oare cine dintre noi, atunci, pe puntea cea mare / nu càdea, nu värsa §i nu injura? / Ei au fost puîni, cei cu sufletul incercat / care rämineau tari in timpul tangajului. / / Atunci $i eu / ameît de zgomotul infernal / dar cunoscätor matur al muncii mele, / am coborit in cala vasului / , ca sä nu väd värsäturile omene^ti. / / Aceastä cala a fost circiuma ruseaseä. / §i m-am aplecat deasupra paharului / , pentru ca, färä sä sufär din cauza cuiva, / sä mä präpädesc / in desmäûl beîei.

3 Moscova circiumelor.

O TEMA ESEN1NTANÀ : POETUL 51 REVOLUTI A 19

1923 \ In stràinàtate serie foarte putin 2, printre aitele §i pentru cà sentimentul de ìnstràinare capata aici proportii paroxistice 3 (De altfel, se presupune cà aici a schitat pentru prima datà si poemul Omul negru), in care tonalitatea predominantà a poeziei sale devine deznàdejdea, senzatia unei ràtàciri fatale, care-1 urmàre^te si-1 impiedicà de a se redresa ; fatalitatea este insà organicà, decurgìnd din chiar conditia poetului, care nu poate fi fericit, intrucit $i-a propus niste indepliniri irealizabile, ni^te impàcàri de neìnchipuit, pentru cà in lume contrariile nu pot fi armonizate :

3 o .a o T b ie a a J ie K n e a a j i n !Bce cJK H raex acH T eficK a» M p eT b .H n o x a 6 H H H a.'i a 11 C K anaaiiH A /tua toro, h t o 6 m apne r o p e T b .

1 lata pe scurt itinerariul acestei càlàtorii : la 11 mai 1922 Esenin e la Berlin, unde làmine pinà la sfîrçitul lui iunie, fàcind scurte vizite la Weimar, Frankfurt çi Wiesbaden. în iulie cei doi soî pleaeà in Belgia (Ostende, Bruxelles), apoi, prin Paris, se deplaseazà în Italia, ca într-un ràstimp de 11 zile sà viziteze Venezia, Roma, Neapole, Fiorenza. Dupà reîntoarcerea la Paris, in septembrie, obîn permisul de intrare in S.U.A. Aici, însoînd-o pe I. Duncan, Esenin a vizitat mai multe oraçe din statele ràsàritene çi centrale (Filadelfia, Boston ç.a.). în februarie 1923 poetul se întoarce singur in Europa, la Paris. Dupà o scurtà vizità la Berlin, se stabilente în capitala Franêi, iar apoi, prin Belgia çi Germania, se întoarce în Rusia (vol. IV, p. 334).

2 O subliniem iji pentru cà in presa noastrà s-a emis la un moment dat pàrerea cà Esenin nu poate fi înêles în întregime dacá se face abstraeré de ceea ce a scris în America. De fapt însà, acolo n-a scris mai nimic, cum o atestà personal, într-o scrisoare din 20 decembrie 1924 càtre G. A. Benislavskaia : «Adu-ti aminte Galia, eu aproape doi ani, cît am stat în stràinàtate, n-am scris nimic,» (vol. V, p. 191).

3 Esenin n-a scris mult despre America -— in afarà de cîteva màrturii epistolare, un singur memorial (reportaj) de càlàtorie, intitulât sugestiv )Kejie3Hh.fi Mupeopoò. Dar çi cîte a scris atestà cà impresiile lui nu au diferit in substan^à de cele ale lui Korolenko, Gorki sau Maia- kovski. Admirînd realizàrile tehnice din lumea nouà, Esenin se îngrozea de ràmînerea în urmâ spiritualà a yankeilor, considerindu-i cà se aflà la nivelul personajelor lui Gogol. De altfel încà din scrisorile trimise din Europa occidentalà contrástele dintre lumea capitalista çi cea socialistâ sînt reliefate cu o mare for^à afectivà : <<IîycTb Mbi HHiune, nyCTb y Hac tojioæ, xojio/i h jiiofloeacT B O , 3aTO y nac ecn> ayuia, x o T o p y io 3flecb c/iajiH 3a Heo6xoAHMOCTbFO b apeHüy noij CMepflBKOBWHHy». (vol. V, p. 159 — „chiar daeà sîntem ruinaî, chiar daeà la noi e foame, e ger çi canibalism, noi avem totuçi suflet, care însà aici a fost arendat smerdi- akov-ilor". Pe Esenin, îl indispune mai aies indiferenâ totalà a „europenilor" faÇâ de tot ce e poezie: «Acolo la Moscova ni se pàrea cà Europa este piaâ cea mai largà de desfacere a ideilor noastre poetice, iar acum, de aici eu vàd : doamne, cît e de bogatà çi splendida Rusia din acest punct de vedere..." (vol. V, p. 160). Cît prive?te Statele Unite ale Americii ca atare, impresiile lui Esenin au fost într-un fel prestabilite de primirea ce li s-a fàcut, inter- zicîndu-li-se accesul in ârà. Cea mai grotescà scenà e cea a interogatorului, care trebuie sà fie „uçor" întrucît între timp prietenii Isadorei Duncan au reuçit sà schimbe situaba. F uncionar ul îl obligà pe Esenin sà jure, urmînd apoi o lungà tîrguialà in legatura cu puterea de partea càruia se aflà poetul... Compromisul realizat e delicios : s-a càzut de acord cà Esenin e un partizan al „puterii populare". Cum sà te miri atunci cà admiratorul lui Gogol se tot. uita spre u$â in speranza vagà : poate, poate, va apàrea çi purceaua salvatoare ca sà fure do- sarul. Concluziile poetului sînt aspre, dar drepte :

„ Ascultaî — îmi spune un american, — eu cunosc Europa. Sà nu mà contrazicefi. Eu am cutreierat Italia çi Grecia. Am vâzut Partenonul. Dar într-însul nu-i nimic nou pentru mine. Poate nu çtiji, dar în statuì Teneessy noi avem un Partenon mult mai nou çi mai bun.

Cuvinte ca acestea te fac çi sà rîzi çi sà plingi. Ele caracterizeazà foarte bine America din tóate púnetele de vedere. Europa fumeazà çi aruncà, America adunà mucurile, dar din aceste mucuri create ceva grandios" (vol. IV , p. 268).

20 MIHAI NOVICOV

J\ap ncm a — jiacKaTb h KapaoaTb,PoKOBaa na HeM neliaTb.Po3y 6ejiyio c nepHoft xcaooft H xotcji Ha 3eM.ie noBCHnaTb.riycrb ne cjiax(n;incb, n y c T b H e c6bui:icb 3 t h nOMblCJTbl P030BWX flH efi.H o Ko;ib nepTH b ayrne rues/iHAHCb —3HaHHT, aHrejibi jkhjih b nefl *.

Neputind insista asupra tuturor detaliilor acestei „prabusiri", vom menîona doar ca nici ea nu dureaza mult. Reluarea contactului cu realitatea ruseasca are efectul unei excitari tonifiante. Poetul calatoreste mult, dar mai ales e atras — ca §i atitia alti poeti rusi — de splendorile exotice ale Caucazului. Anul 1924 si inceputul anului 1925 formeaza perioada cea mai fecunda in creajia lui Esenin. La Tiflis, Baku $i Batum poetul se impriete- nefte cu o seama de vechi luptatori bolêvici, colaboreaza intens la presa locala, $i — tocmai prin aceasta intensa activitate — cel putin partial scapa de indoielile care-1 urmareau ca o umbra. In acesti ani el elaboreaza cele mai multe din poeziile ?i poemele care vor forma volumul Pycb eoeemcxa.H $i tot atunci alcatuieste neintrecutele versuri din Motive persane, prin care incearca sa convinga pe altii, dar mai cu seama sa se intareasca pe sine in convingerea ca poezia poate constitui in sine un scop al vietii. Si totufi..., toate au fost in zadar. Dupa o scurta deî frenetica redresare, traiectoria vietii lui Esenin coboara din nou. Reintors la Moscova, el se scufunda iar in picla ametitoare a boemei, $i — lucru semnificativ — se insoara din nou, de data aceasta cu o descendenta a familiei uriasului de la lasnaia Poli- ana 2. Dar nici noua casnicie nu-1 poate salva. Tot mai des, in clipele de luciditate, poetul e nevoit sa se intrebe cu groaza:

H ro cjiynHJiocb? H to co mhok> CTajiocb? 3Insa raspunsul nu-i poate veni decit de la Omul negru, ingrozitorul sau alter- ego, de care poetul se cutremura:

. . . Mecau yMep,CHueeT b okouiko paccBeT.Ax ru, H04b!HtO TbI, HOHb, HaKOBCpKajia?X B UHJIHHflpe CTOK).H hkOTO CO MHOtt HCT.f t OflHH . . .M pa36HToe 3epKano . . . 4

1 índepártate intinderi aurii! / Pe toate le arde putregaiul vietii. / Jl-am spurcat si am fácut scandaluri / ca sá ard mai stralucitor. / / Harul poetului e de a mingiia iji a zgiria; /el e insemnat cu o pecete fatalá. / Am vrut sá logodesc pe pámint / trandafirul alb cu o broascá riioasii neagrá / / §i chiar dacá nu s-au aranjat ?i nu s-au implinit / aceste planuri ale zilelor roze, / din moment ce s-au cuibarit dracii in suflet / inseamná cá ?i ingerii au trait in el.

3 Sofia Andreevna Tolstaia, o nepoatá a marelui scriitor.3 Ce s-a intimplat? Ce s-a petrecut cu mine?4 Cornul lunii s-a stins, / rásáritul albástrejte geamul. / O, tu noapte ! / Ce ai mai incurcat,

tu, noapte? / Stau in picioare, cu un joben in cap / Nu e nimeni cu mine. / Sint singur... / Eu si oglinda spartá...

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTA 21

Multi se intreaba : dar oare a fost sinuciderea lui Esenin premeditata? Poate a fost doar o zvicnire näprasnicä ce ar fi putut fi opritä, dacä s-ar fi gàsit in acel moment un prieten credincios linga el? De^arte divagatii. Datele reci, informatine insensibile vorbesc despre o crizä grava si, se pare, farà iesire. Plecarea la Leningrad seamänä cu o fuga. La 21 decembrie 1925 adresa o scrisoare Editurii de stat, anulìnd toate procurile semnate anterior si cerind ca „de acum inainte onorariile ce mi se vor cuveni sä mi se pläteascä numai mie personal“ 1. La 23 decembrie soseste la Leningrad $i trage la hotelul „Angleterre“ . La 27 decembrie povesteste prietenilor cä in camera hotelului nu se gäsea cernealä, de aceea si-a täiat mina §i a scris niste versuri cu singe. A ìnminat manuscrisul lui V. I. Erlich, de fata fiind si alti prieteni, rugìndu-1 sä-1 citeascä mai tìrziu, cind va rämine singur. Erlich a uitat de poezie, iar intre timp, in noaptea de 27 spre 28 decembrie, Esenin $i-a pus capät zilelor, spinzurìndu-se 2. Abia atunci $i-au adus aminte prietenii de versurile scrise cu singe :

Ho C B H flanb» , flpyr M o li, /io cBH flaiibsi.M w u b iß m o # , T bi y MeHH B rp y f lH . r ip e f lH a 3H a4 eH H oe p a c c T a ß a H b e OßemaeT B C T p en y BnepeflH.Ho CBHixanbH, .a p y r m om , 6 e 3 pyKH h c jiO B a,H e rpycTH h He n e i a i i b öpoBeii, —B STOß 3KH3HH y M H p aT b He HOBO,H o H 5KHTb, KOHeHHO, He HOBefl 3.

Ce s-ar fi intimplat dacä Erlich citea de indatä versurile? Ar fi putut prietenii sä-1 salveze pe poet? Greu de presupus. Puteau sä-1 salveze atunci, in acel moment, dar n-ar fi putut sä-1 mai ridice din präpastia in care alune- case. Se pare cä gindul cä si-a terminai misiunea pe pämint pusese stäpinire in mod definitiv pe Esenin, tn orice caz, in favoarea unei atari presupuneri pledeazä alte versuri, mai putin cunoscute, scrise la 23 decembrie 1925,— deci cu 4 zile inainte de clipa fatala, — pe verso unei fotografii pe care Esenin o däruia prietenului säu, dramaturgul Evghenii Rokotov-Belski :

n o M H H U Ib HaiUH BCipeM H, C llO pbl H MCHTbl?B biJi T o m a si M o jio z i, m o j i o ä 6 bu r h t u ,C 'ia c T b e 6 b ijro 6 ; i h 3k o , >KH3Hb 6 u n a n c n a ,B « u n o c e H H e ß x M y p n b Hac uBejra Becna.M b i T e n e p b y c T a n H . H a M 6 bi KaK-HHÖv/ib

1 Vol. V. p. 216.2 Vol. I, p. 51 ¥i vol. 111, p. 256.3 La revedere, prietcne, la revedere. / Dragul meu, esti in pieptul men. / Despäiprea

proiectatä / ne promite o intilnire in viitor / / / La revedere, prietene, f.irà mina $i färä vorbe, f Nu fi trist “ji nu-\i mihni sprinceniie, — / in aceastä via^ä nu e nou sä mori / dar neindoios u u e mai nou nici sä traiesti.

22 MIHAI NOVICOV

r i o c n o K o i iH e i t E t i ó p a T b e/K eA H eB H bift n y T b ,H a M 6 w n o c K o p e e 3 a B e p iiM T b CBOtt K p y r . . .P a 3 B e n He n p a B j y r o B o p io , m o 8 u p y r ? 1

Rindurile acestea, ca $i multe aitele, parca transmit senzatia fizicà a fatalitàtii. Dupà citeva suturi, pràbuîri si noi suisuri, ce se succedau ìntr-un ritm aproape trepidant, traiectoria sinusoidalà trebuia sa redevie dreaptà in infinit. Curmìndu-î zilele Esenin avea aerul de a executa o sentintà dina- inte pronuntata. O sentintà pe care de altfel o presimiise :

L ^B eTH Te, lO H bie! M 3 A0 p 0 B eftT e t c h o m ! y Bac HHaa >KH3Hb, y Bac n p y r o i i HaneB.A h n o i t n y oflH H k HCBe/iOM biM n p e / ie . ia M ,A y m o f t 6 y n r y io iu e f t hsbckh npHCMHpeB s.

Strofa aceasta face parte din poezia Pycb coeemcKaH, considerata in mod justificat, de majoritatea comentatorilor ca fiind cea mai semnificativà pentru tema specific eseninianà pe care am ìncercat-o s-o definim aici prin termenii „poetul $i revoluta". Doar tot in aceastà poezie, Esenin aratà cum, intor- cindu-se acasà $i luind contact cu viata nouà, cu comsomolul tàrànesc, compus din tineri care „noiOT arHTKH Be^Horo /JeMbsma /BecenbiM k p h k o m orjiamaa floji“ ,3 $i-a dat seama cà

M o a no33H H 3j ie c b 6 0 / ib iu e H e H y * H a ,/ l a h , n o iic a jiy ii , caM a Toxe 3f le c b He ny>KeH 4.

Concluzia nu e receptatà ìnsà in dimensiuni tragice. Dimpotrivà, poetul „se impàca" senin cu realitatea inexorabilà. E1 a slujit tara, cit ea a fost bolnavà, acum le-a venit timpul sà se afirme altor generatii. Si totusi, cu excep- {ionalà luciditate, tot el traseazà limile unei delimitàri semnificative :

IlpH eM JiK ) Bce.K a K e cT b B ce npH H H M aio .T o t o b h o t h n o B bi6 H T biM c , i e « a M .O m M BCK5 a y m y o k t h 6 pk> h M a io ,H o TOJIbKO JlH pb l MHJlOtt H e OTA3 M.H H e OTAaM e e b MyjKHe pyKH,H h M a T e p « , h h / i p y r y , h h xcen e .J lH U ib TOJIbKO MHe OHa CBOH B B ep jljia 3 ByKH H necHH He>KHbie jinuib TOJIbKO nena MHe 5.

1 aduci aminte de intilnirile, discuoile fi visurile noastre? / Eram atunci tìnar, tinàr erai fi tu. / Fericirea era aproape, viaâ era seninà, / in zile de intemperie de toamnà in noi inflorea primàvara. / Acum am obosit, fi tinjim / sà alegem cit mai repede o cale coti- diana, / Tinjim sà ìncheiem cit mai repede cercul nostru... / Oare nu spun eu adevàrul, prietene?

2 infiorici, i ubidii mei ! Tràini sànàtofi ! / Voi aveî o alta viafà fi cintaci alte cintece. / Iar eu o sà mà indrept singur càtre tàrimuri necunoscute / potolindu-mi pe veci sufletul rebel.

3 Cinta cupletele agitatoare ale lui Demian Bednii / asurzind vàile cu tipetele lor vesele.4 De poezia mea nu mai e nevoie aici / fi poate chiar de mine nu mai e nevoie.5 Accept totul. / Totul, in intregime accept. / Sint gata sà màrfàluiesc pe urmele bàtà-

torite. / intreg sufletul il dau lui octombrie fi mai / dar numai lira dragà n-am s-o dau.Eu n-am s-o dau in miini stràine, / nici mamei, nici prietenului, nici sodici. / Ea numai mie imi incredinfa sunetele sale / fi cintece duioase numai mie mi-a cintai.

O TEMA ESENINIANA : POETUL §1 REVOLUTIA 23

Dupà cum am vàzut, Esenin a scris multe poezii $i poeme inchinate revolutiei1. Din acest punct de vedere el nu se deosebeste de alti poeti ai timpuíui. Nu existà poet rus care sa nu fi inchinat versuri nenumàrate Revolutiei din Octombrie, uriasului eveniment istorie, care, explodìnd in preajma-i, a intors brusc istoria lumii. Dar specific eseninianà e tema pe care am enun- tat-o — dialogul continuu intre poet si revolutie, avìnd ca subiect rolul §i íocul lui in lumea nouà. Prività astfel, tema apare ?i ca o continuare a preo- cupàrii mult mai vechi a fiecàrui poet privind relatia dintre el ca poet, deci ca un individ deosebit, §i lumea ìnconjuràtoare. Dacà am incerca sa receptàm ecourile ei in poezia din tinerete a lui Esenin, am constata cu surprizà cà acolo ea ocupà un loc neinsemnat. Primul text pe tema „poetul“ , un exer- citiu adolescentin, datind cu aproximatie din anii 1910— 1912, publicat póstum, e o imitatie de rezonante romantice, avìnd afinitàti vagi cu Sàrmanul Dionis al lui Eminescu :

C hwht o h b TecHOM nepaaice OrapoK CBeHKH p e * e T B 3 o p b i,A KapaHflam b ero pyKe BeaeT c hhm T aiiH O pa3roBopbi.

O h n n u ie T n e c H io rp y c T H b ix fly rn ,Oh jiobh t cepmieM TeHb 6biJioro.H 3tot m y M , ay m eB H M fi m y M . . .CHeceT oh 3aBTpa 3a uejiKOBbift2.

ìntr-o alta poezie ocazionalà, — o dedicatie pe fotografia dàruità unui prieten de jcoalà — modelul imitatiei e evident Nekrasov, Esenin formulind doar, in ni^te versuri stingace, concepta curentà despre misiunea socialà a poetului :

T o t n o 3 T , BparoB k t o ryÓ H T ,H h x p o f lH a a n p a s / i a M aT b . . .

Oh no3T, n o 3 T H a p o ^ H b iÄ , .O h n o 3 T p o i iH o i i 3eMJiH'. 3

Dar niciunul din cele douä motive nu stàruie. in poeziile din tinerete — acele care i-au adus lui Esenin o glorie atìt de timpurie — tema ca atare a relatiei cu lumea ìnconjuràtoare apare foarte rar §i ìntotdeauna superficial.

1 In aiara celor semnalate intr-un fel sau altul pina acum, ar mai fi de menzionai piesa in versuri Tara licàlosilor, poemul Cintecul despre mar ele mars, Balada celor 26, Fragmente din poemul ryjiHH none fi, in primul rind, cel inchinat lui Lenin, poezia Capitanili pàmintului fi multe áltele.

2 El fade intr-o mansarda strimtà, / un muc de luminare ii taie privirea, / iar creionul in mina lui / discuta cu el in taina. / / El serie cintecul gindurilor triste, / el prinde cu inima umbra trecutului / Iar freamàtul asta, freamätul sufletesc... / il va vinde miine pentru o rubia.

3 Acela e poet care-i ràpune pe dufmani, / a càrui mamá bunä e dreptatea... El e poet, un poet al poporului / Poetul pámintul natal.

24 MIHAI NOVICOV

De aceea n-ar fi poate nici exagerat, nici paradoxal sa afirmàm cà lirica lui Esenin, in ciuda tonalitàtii sale subiective, e fi obiectivà in acelafi timp, ca si poezia ruralà a lui Cofbuc sau Iosif, in sensul cà poetul nu se simte de loc pre- ocupat sà discearnà semnificatia impresiilor si sentimentelor pe care le comunica, ci ifi reduce sarcina la aceea de a le impàrtàsi altora. Ìn minunatele pasteluri rurale ale lui Esenin scrise inainte de 1916, meditatia e intotdeauna incifratà, se sugereazà doar, predominantà fiind bucuria realizàrii picturale ca atare, un fel de beatitudine in fata neprevàzutelor satisfacci pe care i le poate oferi omului contemplala dezinteresatà :

O KpacHOM Beiepe lajiyMajiacb aopora,K y c T b i pa6«H TyMaHiieft rnyÓ H H bi.H36a-CTapyxa HemocTbio nopora 3KyeT naxyHHft mìikhiii thuihhm1.

Versurile de genul celor de mai sus — fi in acest fel, mai ales, scria Esenin in primii ani de dupà debut — incintà in asemenea màsurà prin substantiali- tatea lor pictural-poeticà, incit literalmente nu lasà loc fi pentru divagatii meditative. De bunà seamà intonatia e elegiacà, aducerile aminte sunà melan- colic, peisajul conduce firesc càtre sesizarea unei nelinifti, pe care totufi doar vintul o strecoarà in casà :

K o r o - T o h ct , h T 0 H K 0 ry 6 b iìi BeTep O kom -to menseT, crHHyBuieM b hohh 2.

Tot ufi iruptia momentanà nu stàruie, se volatilizeazà, iar pastelul se incheie senin, cu o victorie a idilei, ce pare a fi predominat atunci sensibili- tatea poetului :

B c e rym e xMapb, b xjieBy noKoft h apeMa, f lo p o ra 6ejiaa y3op«T CKOnb3K«lt p ob . . .M HeacHO oxaeT «HMemiaH coJiOMa,C B H c a a c r y 6 K H B aio m ax k o p o b 3.

Neliniftea ca temà liricà pàtrunde in creatia lui Esenin doar in anii ràz- boiului. La inceput e indiscutabil legatà de imaginea Patriei. Venit la Petersburg cu un teanc de poezii superbe, in care totusi nu fàcea altceva decit sà se autodefineascà, Esenin continua sà cinte pe aceastà strunà si atunci

1 Traducerea e precará. ín Jimba rusá astázi KpacHOft inseamná ro?u, dar piná nu de mult insemna ?i frumos (KpacnaH ITiomaHb Piaâ Rofie, se numea a?a $i ínainte de revolu(ie). ín sens vechi epitetul s-a pástrat in folclor — KpacHa fleBHua, K pacH oñ MOJioaeLi. In acela§i spirit la Esenin : poteca a rámas pe ginduri la amurgul cel ro?u... dar §i frumos (icpaCHoft Benep) ....$i, in continuare: «túfele de scoru?e sint mai ínceôsate decit adincul / Bátrina izbá cu falca pragului / mestecá miezul aromat al lini^tii.*

2 Cineva lipse?te $i vintul cu buze subîri / $opte$te despre cineva dispárut ín noapte.3 íntunericul se indeasá, in grajd e lini$te, totul dormiteazá, / drumul ingust desemneazá

dantelárii pe jantul alunecos... / si ofteazá dulce paiele de orz / cázind de pe buzele vacilor cu cápetele plecate.

O TEMA ESENINIANÄ : POETUL §1 REVOLUTIA 25

cind orizontul s-a incetosat. Poetul care a adus in saloanele petersburgheze imaginile proaspete ale pajistilor $i izbelor, ale cringurilor de la Reazan cu toatá fauna si flora lor, care se multumea sä le picteze doar ca pe niste frinturi ale sufletului sáu, ínviorindu-le seducätor, dar färä a stabili deocamdatä vreo relatie, iar in consecintä si vreo deosebire intre el si lumea pe care o cinta, s-a simtit dintr-o datä amenintat — fi el fi lumea din el — in urma urgiei pe care räzboiul a rostogolit-o asupra poporului. Primele accente mai ascutite de tristete, de durere, cit de cit obiectivizatä, in sensul cä poetul incepe sä devinä constient de sursele ei, apar in creatia lui Esenin in anii 1915— 1916, in poeziile inchinate Rusiei. Dacä la inceput (1914) imaginea patriei e incä seninä fi dominatä de increderea traditionalä in intoarcerea cätre bine a tuturor incercärilor:

H o n j i k i 6 j i i o T e 6 n , po/iiiHa KpoTKan!A 3a h t o — pasraaaTb He Mory.Becena tb o h paaocTb KopoTKaa C rpoMKoa necueö BecHoä na J iy ry 1

?inOMHpHJICJ! X C MblCJIflMH CJia6bIMH,XoTb 6bl CTaTb MHe KyCTOM y BOflbl. fl xony BepHTb b jiyMLuec c 6a6aMH,Tenjisi CBeHKy BeicpH eii 3Be3flbi? 2

cu timpul, in tesätura idilicä pätrund tot mai brutal spinii unor deslegäri tragice, care nu mai pot fi nesocotite:

3 aneciT H C ii 3 aneTH O K > ir ra m K O Ä naHHXHflHbie BeCTH k HaM.Poanna, nepnaH MOHaiHKa,HaTaeT ncajiMbi no Cbinavi.

KpacHbie hhth nacocjTOBa KpOBb OKpODHJlH CJIOBa. fl 3HaK>, — Tbi yMepeTb rOTOBa,H o CMepTb tboh 6yfleT acHBa s.

Tot atunci reapar in poezia lui Esenin fi motívele revolutionäre. Spunem reapar, pentru cä in anii uceniciei poetice el nu le-a putut ocoli, dupä cum n-a rämas sträin nici de unele activitäti conspirative, care s-au soldat chiar

1 Te iubesc, patrie blajiná / ! Dar pentru ce — nu pot sá ghicesc / E veselá bucuria ta scurtá / cu un cíntec sonor primávara pe izlaz.

2 M-am ímpácat cu gindurile slabe. / Doar sá m i íac tufa de pe malul apei. / Vreau sá cred in mai bine ca $i babele, / aprinzínd luminarea luceafárului de seará.

* Ca o pasare de peste mari / au ajuns la noi cuvintele de parastas. / Patria, o cálu- gari^á neagrá / citefte psalmii intru pomenirea íiilor / / Foile ro?ii ale ceaslovului / au slropit cuvintele cu singe / Eu ftiu — esti gata sá morí — / ínsá moartea ta va fi vie.

26 MIHAI NO VICO V

cu arestarea fi punerea sa sub supravegherea politiei. insä in anii activitätii petersburgheze asemenea preocupäri nu se mai exteriorizeazä liric, ci se convertesc in incercäri epice, de pildä in poemul istorie Mapcßa flocaduuifa — un elogiu vibrant adus traditiilor republicane ale Novgorodului — sau in poves- tirea flp, unde conflictul clasic dintre mofier fi tärani pentru o bucatä de pä- mint constituie una din liniile subiectului. însâ in poezia liricä Esenin parcä se multumefte cu rolul de ghid, asumat de bunä voie. Încîntat fi voios, el ifi conduce turiftii prin poezia locurilor fermeeätoare ale Reazanului. Räzboiul insä destramä pentru totdeauna aceastä atmosferä de impäcare cu sine insufi, mai ales dupä ce, ca sä evite trimiterea pe front, poetul e nevoit sä se refugi- eze in satul natal. într-un fei insä, nu-1 mai recunoaste. Priveliftile idilico- patriarhale se deplaseazä inexorabil cätre trecut :

Jlec 3acTbin 6e3 nena jm h uiyMa,B hchct TeHb, KaK roiaTOK, 3a cochoä.C epflne rn o * e T iuiaKynaa flyMa . . .Oft, n e Becen t u , Kpaft MOii poAHoft l .

Actul intii al tragediei Serghei Esenin se desfäfoarä aici fi acum. Poetul e adinc ränit, se simte frustrat pentru toatä viata de ceva scump fi de nein- locuit. Cäci daeä satul pe care 1-a cintat nu mai exista, atunci nu mai existä nici el, de vreme ce ca poet el s-a afirmat doar transformind miraculos in imagini vii realitatea din juru-i. Astfel se iscä dilema cea mare : deposedat brutal de propria substantä poeticä, poetul, daeä s-ar incäpätina sä räminä fidel siefi, nu ar mai putea comunica organic cu realitatea din’jur ; daeä insä ar cäuta-o — fi Esenin o va face — va trebui sä se nege pe sine insufi fi, in consecintä, sä se autocondamne irevocabil la desrädäcinare. E uimitor cit de acut a intuit Esenin, într-o poezie scrisä incä in 1917, propria-fi soartä, care avea sä se contureze implacabil mult mai tirziu. Si, lucru semnificativ, intr-o poezie cu discrete aluzii revolutionäre. Motivul nemijlocit al inspiratici pare a fi fost o intilnire cu un convoi de ocnafi :

3aTepajracb Pycb b M opaße h HyflH,HnnoieM eft CTpax.

H HayT n o Toft s o p o re jikjüh ,JIioflH b Kan/ianax 2

Urmärindu-i cu piofenie, Esenin prorocefte sumbru :

f i oflHy MeHTy, cxpbiBaa, H e*y,H to a cepauew hhct.

H o h a Koro-HHÖynb 3 ap e * y n o n OCeHHHft cbhct 3.

1 Pàdurea a incremenit farà tristete fi freamàt / umbra atìrnà ca o basma dupà brad. / Inima e roasà de un gìnd ce plìnge... / Dar de loc nu mai e$ti vesel, ^inutul meu natal.

2 S-a pierdut Rusia prin Mordovia fi Ciudi / nu stie ce e frica / Si merg pe drumul acela oameni / oameni in fiare.

3 Eu legàn in tainà un singur vis — / cà inima mi-e curata. / Dar fi eu voi tàia pe cineva / cind fluerà toamna.

O TEMA ESEN1NIANA : POETUL ÇI REVOLUTIA 27

De bunâ seamâ, deplasârile în orientarea liricâ nu se produc dintr-o data. Motivele noi alterneazâ eu cele vechi. în primul volum al operelor, poezia din care am citât e urmatâ de atît de cunoscuta çi atît de idilica Vaca, iar peste alte citeva peisaje dam de Cîntecul câtelei. Dar linistit poetul nu va mai fi. Senzatia câ nu maipoate fi ceea ce a fost, câ mtr-un fel a mûrit, toemai pentru câ nu s-a recunoscut pe sine în peisajul natal, il urmâreçte obsesiv, stor- cîndu-i gemete surde :

H BHOBb BepHycb a b othhü æom,My*oto pa/iocTbio yTemycb,B sejienbiti Benep nofl okhom H a pyKaBe cbocm noBemycb 1.

Reintilnirea eu izvorul se converteste intr-o suitâ lungâ çi multicolorâ de poezii lirice, dar aproape nici una nu mai e pastel, ci toate sînt meditatii avind ca leit motiv — divortul, desrâdâcinarea :

H an KynojioM uepKOBHux rnaB TeHb ot 3apH ynajia Hirace.O, flpyrH HrpHiH h 3a6aB,Y * a Bac 6onbme He yBHXcy!

B laÔBeHbe KaHyjiH roaa,Bocnefl h bw ym jw Ky/ia-TO.H jiHiub no-npe*neMy Bona U lyM H T 3a MejibHHuefi KpbiJiaTofi 2.

E de notât câ imaginea morii va persista ca un fel de semn de recunoaçtere, câ poetul nu s-a râtâcit, câ într-adevâr s-a reîntors de unde a plecat. Cu prilejul unei alte vizite, mult mai tîrzii (Pycb coeemcKcm) va avea chiar senzatia câ a ajuns printre strâini, pentru câ

3aecb ¿taxe MejibHHua — 6peBeHHaTaa nraua C KpbUIOM eflH H CTBeH H blM ----CTOHT, riTasa CMC/KHB s .

Genialul copil al naturii, Esenin continua sâ se dezvolte miraculos çi dupâ ce se rupsese de solul natal, dar numai pentru câ î$i purta Reazanul peste tôt dupâ el. Dezrâdâcinarea s-a produs dupâ reîntoarcere, cînd nu s-a putut reîncadra în stihia care il nâscuse.

Esenin a gâsit totusi un nou izvor generator de energii creatoare — revolutia. Dar dupâ cum am arâtat mai sus, çi aceastâ stihie, dupâ consumarea râzboiului civil, s-a întors câtre Esenin cu o fatâ prin care el nu o mai recunostea. Fenomenul nu e izolat. S-ar putea scrie o disertatie despre reactia

1 Çi d in nou m a v o i întoarce în casa pàrinteascâ, / sâ mâ consolez cu bucuria altora. / în tr -o searâ verde, su b geam / m â v o i spînzura de m îneca mea.

2 D easupra cu p olelor de biserici / U m bra am urgului a câzut m ai jos . / O, prieteni de jocu ri $i pozne, / n -o sâ v â m ai vâd . / / Anii au câzut în uitare, / în urm a lor çi voi aÇi plecat undeva. / Çi doar apa, ca altâdatâ / râsunâ curgînd pe dupâ m oara cea cu aripi.

3 A ic i chiar m oara, pasârea de b îrn e / s t à cu o singurâ aripâ, clipind din ochi.

28 MIHAI NOVICOV

de consternare care a solidarizat atitia scriitori sovietici in anii N.E.P.-uluL Cistigati de vijelia revolutiei, de sublimul unei uriase deslàntuiri de forte, ei se simteau tràdati in momentul in care socialismul s-a intrupat si in chipul vreunui coordonator de institutie, mai mult sau mai putin birocrat, emitind hotàriri frumos organízate pe puñete si subpuncte. in viata „progra- matà" — dupà o expresie a lui Esenin, — , dublatà de dezmàtul de o ora al „burgheziei ro$ii“ , putea el oare sa se simtà ca in elementul sau? Si privi- rile i se intorc din nou càtre trecut. CopoKoycm e considerai poemul programatic al acestei etape, iar imaginea minzului care in zadar se ia la ìntrecere cu trenul, ca un fel de simbol al nostalgici eseniniene. Pozitia poetului ramine insà una de superioritate :

M m ik if i, m h jim ìì , CM euiHoíi a y p a j ie f t ,H y K yna o h , x y a a o h r o H H T c a ?H ey ace jib oh He 3HaeT, h to >khbmx xoH eft IIo 6 e flH J ia C TanbH aa KOHHHua?H ey ace jib o h He 3H aeT , i t o b n o j ia x 6eccH«HHW x T o f i n o p w n e BepHeT e r o 6 e r ,K o r a a n a p y xpacH B bix cTenH bix po c c h h h o k O T flaB aJi 3 a xoH a n ew e iie r?IT0-HH0M y cy«b6a Ha Toprax n e p e x p a c a n a H a r n pa36y*eHHbifl cxpeaceTO M n jie c ,H 3a TbICHHH n y n O B KOHCKOÜ K O * H H M SC a r iO K y n a iO T T e n e p b n a p 0 B 0 3

Pare ciudat poate, dar aceastà pozitie de justificare a desprinderii de viata, prin inacceptarea ei in lumina unui ideal estetic elevat, se mentine §i in poeziile a^a-zise „huliganice“ din ciclul Mockbci kaoauKafi. In poezia ce se intituleazà chiar Huliganul conditia aceasta, opusà celei prozaice, se deduce aproape din cea poetica, fiind prezentatà ca singura modalitate pentru poet de a nu se renega :

A x , yBHJi ro jiO B bi M oeii KycT,3 a c o c a n m ch h n e c c m iu f t n jieH .Ocy*JieH a H a KaTOpre MyBCTB B epT eT b jxepHOBa no3M .

H o He 6oH ca, 6e3VMHbiii BeTep, n j i io f l crioKOHHo jiHCTBoñ n o JiyraM .H e coT peT MeHa KJiHHxa « n o 3 T »H h b n ecH ax , x a x t u , x y n n r a n 2.

1 Dragul meu, caraghios prostànac / dar unde mai goneste el? / Oare nu stie câ azi caii vii / au fost învinçi de cavaleria de ot(‘l ? j Oare nu stie, cà în cïmpiile fârà sfîrsit / nu va în- toarce el fuga acelor timpuri, / cînd cite un pecineg dâdea doua rusoaice frumoase / pentru un cal ? / Altfel destinul a colorât în iarmaroace / limanul nostru trezit de scrîsnetul fierului, / azi pentru mii de puduri de piele çi carne de cal / se cumpàrà o locomotivà.

* Ah, s-a ofilit tufa capului meu, / m-a stors prizonieratul de cîntece / Sînt condamnai la oena sentimentelor, / sa mise pietrele de moarâ aie poemelor / / Dar nu te îndoi, vînt nebunatic, / scuipà liniçtit frunzele pe cîmpii. / Nu ma va desfiin^a numele de „poet" / eu în cîntece sînt, ca çi tine, un huligan.

O TEMA ESENINIANA : POETUL ÇI REVOLUTIA 29

Comparatia cu vintul e relevantà. Pentru a se simti liber ca $i acest cápridos element al naturii, poetul trebuie sà ramina huligan $i in cintece. In Spovedania huliganului proíesiunea de credintà e a unui desrádacinat, in timp ce Cintecul despre piine oferá o alta justificare, cu implicatii socio- logice. Foamea coserte viata :

B o t OHa, c y p o B a a acecTOK'ocTb,T a e B ec t cm b ic ji — C TpaaaH H a jiro a e ii!PeaceT c e p n Taxenue Konocba,K aic n o f l r o p j i o p e x y T J ie 6 e a e ii *.

Dar si viata se razbuna, implacabil :

M CBHCTaT n o Bcefi CTpaHe, KaK o c e n b ,U Ja p /ia ra H , yÓM üua h 3Jio,neH . . .O T T o ro h t o p e * c r c e p n K o jio c b a ,K aK n o n r o p j io p e * yT n e 6 e f le ñ 2.

Consecvent, in Mup mamcmeembiu, Mup moü dpeem ü 3 poetul declara un veritabil rázboi orasului. Civilizada e denuntata ca du^manul nr. 1 al poeziei :

B o t cflaBHJiH 3 a m e ro flep eB u ro K aM eH H bie pyKH u io c c e 4.

Poetul insà nu capituleazá. El se aseamànà cu un lup, $i deî §tie cá lupta ii este zadarnicà, se consoleazà, ca $i lupul lui Vigny, cu ideea cá-î va piati scump viata. Poetul va cadea, ínsa cintecul lui va supravietui $i-l va rázbuna triumfátor :

H n y cK aii a H a p b ix n y r o Bbi6 e ,ib Y n a n y h 3a p o r o c b b c H e r y . . .B c e - * e n e c H ío OTM iueHHa 3 a rH 6 e jib IT p o n o io T MHe H a t o m 6 e p e r y 5.

Deocamdatà deci, explozia de inadaptabilitate a lui Esenin ramine de esenta romantica. Poetul suferá pentru cà e neinteles, pentru cá nu poate fi inteles ca catre cei din jur, insensibili la fràmintàrile sale, incapabili sa tràiascà viata la un asemenea nivel de incordare. Devenind binevoitor $i

1 Iat-o, cruzimea cea aspra, / in care se aflà tot sensul suferinêlor omeneçti. / Taie secera spicele grele, / cum se taie de beregatà lebedele.

2 Çi fluerâ în toatà Çara, ca toamna, / excrocul, asasinul çi râufâcâtorul... / Pentru câ secera taie spicele / cum se taie lebedele de beregatâ.

3 Lume tainicà, Lumea mea stràveche...4 Iatà a fost sugrumat de gît satul / de miinile de piatrà aie çoselei.6 Çi chiar dacà voi càdea pe pàmintul reavàn / çi ma voi afunda în zâpadâ.../Un

cîntec de ràzbunare pentru pieire / mi se va inalba pe târîmul celàlalt.

30 MIHAI n o v ic o v

ironic, el o explica aproape didactic, uzind de o comparatie de exceptionala forta de sugestie:

B e e 5KHBoe o c o 6 o f t M eTOft O T M e n a e T c a c paHHHX n o p .E a r n He 6 w ji 6 w a d o s to m ,To, HaBepHO, 6 tm molhchhhk h bop l .

in copilarie viitorul poet fusese certaret $i batauj 2 ; adesea se intorcea acasa cu nasul stilc it; dar nu-i placea sa recunoasca ca a fost batut, spunea mamei sale sa s-a poticnit si s-a lovit de o piatra.A cum insa,

. . . K orna n p o c T b u ia 3 THX flH efl KHnHTKOBaa B a3b ,EecnoKoftHaa, aep3Kaa cnjia H a no3Mbi moh npojiHjiacb s.

Dar s-au schimbat §i imprejurarile bataliilor: Ecjih paHbine MHe 6hjih b Mopay, / to Tenepb, bch b kpobh Aym a4. Poetul insa ramine tot atit de mindru §i tot atit de convins de superioritatea lui, intrucit este, ca poet, insemnat de v ia ta :

H yw:e roBopio a He MaMe,A b Hyxcoii h xoxo'iymHii c6poa:«Hanero! f l cnoTKHyjica o KaMeHb,3 t o k 3aB T paM y B ee 3a * H B e T !» s .

Publicata pentru prima data la Berlin, se pare ca poezia a fost scrisa in ultimele zile dinaintea plecarii in strainatate. In orice caz, ea ne ajuta sa ne dam seama de starea de spirit a poetului, care 1-a condus la concluzia ca are dreptul sa piece. Esenin nu emigra, dar nici nu pleca din tara pentru un tim p determinat, ci o insotea pe sotia sa legitima, care deî a devenit dupa casatorie cetateana sovietica 6, $i-a pastrat angajam ente in Occident, a§a incit poetul nu era de loc sigur cind se va intoarce si in general daca

1 Tot ce e viu capâtà cite un semn distinct / din copilàrie. / Dacâ n-aç fi devenit poet, / a? fi fost, eu siguranÇà, un triçeur çi un ho{.

2 Dupà cum Esenin çi-o aminteçte, de altfel, çi in prima dintre autobiografii : „Printre bàieî eram capul ràutàîlor çi mare bàtàuç, din care cauzà umblam mereu plin de vinàtài. Pentru asta mà admonesta doar bunica, pe cind bunicul uneori chiar mà aÇîÇa sa mà iau la pumni cu al ii. Adesea el spunea bunicii : „Tu, proasto, sà nu te legi de el. Aça va creçte mai puternic" ( Vol. V., p. 8).

* ...Cind s-a ràcit / legàtura fierbinte a acelor zile, / o for^à dirzâ, neliniçtitâ / s-a revàrsat in poemele mele.

4 Dacà înainte mà poeneau in mutrà / acum tôt sufletul mi-i însîngerat.5 Çi acum nu o mai spun mamei, / ci adunàturii hohotitoare çi stràine : / „Nu-i nimic, m-am

poticnit de o piatrà, / asta pînà mîine se va vindeca.“* Isadora Duncan a stat în Uniunea Soviética pînà-n anul 1924, a organizat aici un

studio cinematografié, pe care dupa plecarea ei 1-a condus fiiea sa adoptiva (TeampajibHas 3HHUKAonedun, volumul II, Moscova 1963, p. 585— 586).

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTIA 31

se va mai intoarce. Si i se pärea cä e indreptätit s-o facä, tocmai pentru cä se simtea neinteles, pentru ca-i era necesar sä se detaêze de adunätura hohotitoare care-i singereazä sufletul. Dar nu putea rämine in sträinätate. §i nu numai pentru cä intre timp se despärtise de Isadora Duncan, dar mai ales pentru cä in mediul in care a nimerit se simtea — firesc — $i mai insträinat. Desi a lipsit din patrie doar un an si trei luni, la intoarcere Esenin aproape cä n-a recunoscut-o. Greutätile cele mari fuseserä invinse, recon- structia se pornise in ritm din ce in ce mai accelerat, socialismul „programatic“ se dovedise a fi capabil de fapte tot atit de mari ca $i cel revolutionär. Sincer $i patriot, Esenin recunoa^te acest lucru, dar, totodatä, isi dä seama cä a pierdut, sau cä i s-a luat unul din principalele puñete de sprijin in viatä — sentimentul superioritätii. Actul al treilea al tragediei se consumä in ni^te date cu totul noi — pinä la Esenin necunoscute in literatura universalä. Poetul, obisnuit a se considera o personalitate deosebitä, care prin forta simtirii i-a devansat pe contemporani, dintr-o datä se pome- ne^te intr-o situatie opusä. Distanta intre el fi mediu s-a pästrat, dar datoritä rästumärii revolutionäre s-a inversat ca sens; semnul plus a fost substituit cu semnul minus — acum poetul a rämas in urm ä:

9t nejiOBeK He hobbiö!HtO CKpblBaTb?OcTaJICH B npOUJJlOM J! OHHOfl Horoio,CTpeMHCb floreara. cTaJibHyio paTb,CKOJibJKy h najiaio apyroro '.

Nu se poate spune cä Esenin n-a fäcut eforturi ca sä lichideze sau cel putin sä micsoreze aceastä räminere in urmä. Dar toate sfortärile se ciocneau de un fei de rezistentä a firii sale poetice. Avea mereu senzatia cä revolutia ii cere sä se claustreze ca poet, sä nu mai fie ce este, si din aceastä senzatie— poate nejustificatä, dar asta e altä problemä — s-a näscut dialogul specific eseninian, peripetiile cäruia, cu inseninäri §i inceto^äri succesive, 1-au condus totusi, in cele din urmä, pe poet in brätele Omului negru. Recunoscind cä a greît atunci cind nu a intreväzut cealaltä grandoare, cea constructivä a revolutiei, dispus sincer sä inchine noii „stäpiniri" tot ce ea i-ar cere, Esenin parca se si tocme^te cu cineva, se roagä sä-i fie lásate in proprietate exclusivä mäcar únele domenii poetice:

Si ycTan ce6a MyMHTb öecuejibHO,H C yjIblÓKOIO CTpaHHOÍÍ JIHUa n0JIK)6HJl 51 HOCHTb B JierKOM Tejie T hxhB CBeT h noKOft MepTBeua . . .

H Tenepb fla * e eran o He th * k o KOBbIJIHTb H3 npHTOHa B npHTOH,Kan b cMHpHTeiibHyK) pyöauixy,Mw n p H p oa y 6epeM b 5eTOH.

1 Nu sint un om nou ! /D e ce s-o ascund? / Am rämas cu un picior in trecut, / sfor- îndu-mä sä ajung din urmä armata cea de otel / alunec ?i cad cu celälalt.

MIHAI NOVICOV

M b o M H e, b o t n o T e in >Ke 3aK O H aM , ycMHpaeTca 6euieHbifl nbiji.H o H Bce )K OTHOUiyCb H C nOKJIOHOMK TeM nojiitM, hto Koraa-To jhoôhji

într-o altà poezie, çi mizantropicâ çi ironicâ, concedînd într-un fel câ nu mai are drept sa cearâ nimic de la viatâ, Esenin observa prin geamul cîrciumii un copil care, în culmea beatitudinii, se scobeçte în nas. Uimit, poetul restabileçte antiteza între cei ca el, condamnati la neliniste, si cei care accepta oricînd sa se multumeascâ eu bucuriile banale aie prozei. Nu mai are putere sâ-i condamne pe aceçtia, dar îi si avertizeazâ :

K oB bipH Ü , KOBbipilH, MOH M HJIblft,Cyft Tyjia n a j i c u Becb,TOJIMCO BOT C 3iJ)TOiÎ CHJIOft B y m y m o k ) He jie 3b .

f l y * TOTOB. f l POÔKHÜ. r JlHHb H a ÔyTbLTIOK p a T b ! f l c o Ô H p a io n p o ô K H —Ayuxy MOK) 3aTbIKaTb 2.

Schimbarea de intonatie e pregnantâ. Poetul nu mai acuzâ pe nimeni, ci se apârâ. Mai mult, autocritica e atît de compléta, încît — din cînd în cînd — are chiar senzatia cà çi-a gâsit un nou rost în lume, o noua temâ organicâ, la nivelul tensiunii creatoare de odinioarâ :

H 3flaT ejib cnaBHbift! B s to m K H are f l HOBbiM HyBCTBaM n p e ,a a io c b ,Y iy c b iiocT H ruyT b b K a * /i0 M M a re K o m m v h o H B3a b i6 jieHHyK) P y c b 3.

Hotârîrea poetului a atît de categoricâ, încît pînâ si în Scrisoare câtre marna, evocînd nostalgie tôt ce-1 leagâ de trecut, implora, de fapt, nu pe bàtrînâ, ci propria sa naturâ rebelâ :

H e 6 y,5 H t o t o , i t o O T M enanocb ,H e BOJiHyft T o r o , *ito He côbuiocb 4.

1 Am obosit sa mà chinuiesc farà scop, / si cu un zimbet ciudat pe fa^à / am ¡ndràgit $i port in corpul u$or / lumina tihnità $i lini^tea unui mort. / / Si acum parcà nici nu mi-e greu / sà ?chiopàtez din circiumà-n circiumà. / Ca intr-o carnale de for^à / Noi imbràcàm natura in beton. / / ¡yi in mine, pe baza acelorasi legi, / se potoleste verva turbatà. / $i totuji mà inchin / cimpiilor pe care cindva le-am iubit.

2 Scobejte-l, scobe^te-1, dràguûl meu, / bagà acolo degetul intreg, / dar cu puterea aceasta / nu mi te bàga $i in suflet. / / Cu mine s-a sfìrsit. Sint un timid. / Uità-te la armata sticlelor ! / Eu culeg dopuri / ca sà-mi astup sufletul.

3 Editorule destoinic, in aceastà carte / mà dedau unor simîri noi, / invai; sà inêleg fiece clipà / Rusia pe care comuna a ridicat-o in douà picioare.

* Nu trezi visurile neimplinite, / Nu tulbura ceea ce nu s-a realizat...

O TEMA ESENINIANÁ : POETUL $1 REVOLUTI A 33

Regásirea echilibrului se dovede^te a fi atit de tónica, incit ii permite poetului sá intimpine senin pina si perspectiva mortii — deplasarea catre trecut a realitátii cu care se identificase in tinerete, se „explica“ acum lini^titor, prin existenta inexorabilá a unei legi in virtutea cáreia tot ce tráie^te m oaré; va muri deci ji poetul, insá moartea nu-1 sperie, pentru cá moaré cu ade- várat numai acela care a $i tráit cu adevárat:

3 Hato a, h to b t o ü CTpaHe He 6 ya e T 3 t h x h h b , 3JiaTainH xca b o Mrjie,O TTOrO H flOpOrH MHe JIIO/IH,H t o *H B yT c o m h o io Ha íeM Jie 1.

ín Bo36paufeHue na poduny2 si váicárelile mamei cá fetele i s-au inserís in Comsomol, — ca si tentativele acestora de a-1 inscrie pe loe la niste cursuri de alfabetizare politicá, sint receptate de Esenin cu voie buná. Í1 amuzá mai ales cátelusa care nu-1 recunoa^te a fi de-al casei:

ri0 -6a iíp0H 0B C K H Harna c o 6 a io H K a M e n a BCTpenajia c JiaeM y b o p o t 3 ...

Látratul acesta rásuná si ca un avertisment, poetul nu e insá pe deplin constient de proportiile divortului, el e convins cá

H o , o 6 peieH Hbi0 Ha roHeHbe,E m e a f lo j i r o 6 y n n eT b . . .H t o 6 h M oe CTetm oe neHbe C y M e n o 6 p o H 3 o K n p o 3 B e H e T b .

(din poezia Lui Puskin)i.

ín sfirsit, §i ín amintita Pycb coeemcmn acordul ultim e major, poetul se angajeazá, orice i-ar sta in calea, sá cinte cu intreaga sa existentá

l ile c T y io HacTb 3eMJiH C Ha3BaHbeM KpaTKHM « P y c b » 6.

Urmeazá Caucazul, cu un nou angajament (Ha KaeKU3e) de a se in- cadra in rindul poetilor care — de la Puskin la Maiakovski — au bine- meritat de la poporul lor, cu grandioasa Balada, despre cei doudzeci §i §ase, cu intonatia ei de o gravitate metalicá:

K o M M y H H 3M —3 H aM a B ce x c b o 6 o/i.Y p a r a H O M BCKHnen

H a p o a 6.1 Eu stiu cá in t:;xra aceea nu vor fi / lanurile acestea care sclipesc in ceatá. / De

aceea irai §i sint atit de dragi oamenii / pentru cá ei Iráiesc (sublinierea noastrá — N.N.) impreuná cu mine pe pámint.

2 íntoarcerea in patrie (mai degrabá in înutul natal)3 Cu intonaîi byroniene cáêluja noastrá / má intimpiná látrind la poartá...1 Dar condamnat la surghiun / eu am sá cint incá mult timp... / Ca ?i cintecul meu

cimpenesc / sá inceapá sá rásune ca bronzul.5 A sasea parte a globului / cu o denumire scurtá „Rusi".* Comunismul — / e steagul tuturor libertáîlor. / Ca un uragan s-a inclocotit / poporul.

3 — 554

34 MIHAI NOVICOV

— cu versurile, atit de dare $i simtite, scrise la moartea lui Briusov :

J Ik >6hjih fleBymeK,JllOÖHJTH » eH U IH H M bl —H e jin x jie6 M3 HHmeHCKOii CyMbl.

Ho He JHOÖHJIH Mbl n p o f la JK H b ix T o p r a m e i i , rijiaHeTa, MHjia», —KaTHcb, ry j is f t h nefi 1 .

in sfirît, se cer a fi amintite §i preacunoscutele Cmancbi, inchinate lui P. Ciaghin, redactorul $ef al ziarului Ecikuhckuù paöomü, cäruia, in semn de recuno^tintä pentru ajutorul sau dezinteresat, Esenin ii va inchina $i in- tregul volum Pycb coeemcKan. In aceste versuri — poate nu atit de inspirate ca alte productii eseniniene, dar indiscutabil tot atit de sincere, se pare cä pentru moment Esenin e definitiv cistigat de ideea de a deveni un simplu poet „angajat“ :

Xony a 6biTb neBuoM H rpa*AaHHHOM,Hto6 Ka*flOMy,Kaic r o p f lo c rb h npHM ep,EblJI HaCTOJHUHM,A ne CBOflHblM CblHOM B BejiHKHx imaTax CCCP 2.

Esenin citeazä cu simpatie cuvintele ce-i fuseserà adresate de redactorul comunist :

«CMOTpH, — rOBOpHT OH, —H e Jiynm e jih nepKBeii B ot 3TH BblimtH HepHblX He<J)Tb-<j)OHTaHOB.ZIOBOJlbHO C Hac MHCTHHeCKHX TyM3HOB,B ocnofi, no3TH t o K penne h /Khbcìì» 3.

1 Ne plàceau fecioarele, / Ne plàceau femeile — / $i am mìncat piine din traistà de cerçetor. / / Dar nu ne plàceau / comercianîi vinduî. / Planetà dragà, — / rostogoleçte-te, petrece çi bea.

2 \ reau sà fiu un cintàre^ / çi cetàêan / pentru ca sà devin / un exemplu pentru ficcare, / un fiu adevàrat çi nu adoptiv — /in marile state ale U.R.S.S.

3 ,,Uità-te, — spune el, — oare nu sint mai frumoase decit bisericele / aceste turnuri / ale havuzelor negre de Mei? / Ne-am sàturat de cedrile mistice / Cintà, poete ,/tot ce e mai tare ?i mai viu."

O TEMA ESENINIANA : POETUL JI REVOLUTIA 35

Fatâ de asemenea sfaturi bunàvointa poetului e atît de nâvalnicâ, íncít accepta pînâ si compromisul cel mai grav : va ínvata economie politica !

H , c a M o r o c e d a rio luee TJiaasi, f i r o B o p t o :«Hacran Ham cpoK,AaBaii, Ceprefi,3a M apxca t h x o cajieM,Mto6 pa3raflaTbnpeMyflpOCTb CK>'4HbIX CTpOK»1.

Angajamentul se dovedeste însâ a fi usor de luat, dar mai greu de tinut. în Pycb yxodaiyaH poetul pare a fi ìntru totul de partea noului :

Mbi MHoroe eme He co3HaeM,FlHTOM Ubl JieHHHCKOfl no6eflbi,M necHH H O B bie no-cTapoMy noeM,KaK Hac ynHJiH 6a6yuiKH H Aezibi.

Æpy3b»! /Ipy3ba!Kaicoíí pacK OJi b CTpaHe,Kaicas rpycrb b k h f i c h h h BecenoM !3H aT b , OTTOrO TaK XOMeTCH h M He,3a;ipaB uiTaHbi,Be*aTb 3a komcomojiom 2.

Çi totuçi, în fierberea rîndurilor de adeziune çi participare se strecoarâ pe nesimîte un reproç, camuflat sub o aparenta parere de râu autocriticà, dar cu atìt mai semnificativ :

C oB eT C K yio h B .-iacTb b h h i o ,M noTOMy s Ha Hee b o 6 » a e ,MtO tOHOCTb CBeTJiyK» Moto B 6opb6e jipynix » He yBHfleji 3.

Asadar, cetàteanului Esenin ìi e cìt se poate de usor sa-si suflece pantalonii çi s-o ia la fuga ca sà-i ajungà din urmâ pe comsomoliçti, dar ce sa facà poetul, care n-a fost ajutat, çi poate nici nu va fi ajutat sà vada in activi- tatea clocotitoare a altora çi propria lui împlinire? în dezlàntuirea aceasta asurzitoare se va auzi oare çi cîntecul discret al nostalgici sale? în Scrisoare

1 Si m!ngiindu-mi / propria ceafà, /e u spun : / „Ne-a venit sorocul, / haide, Serghei, sà ne apucàm cu temei de Marx, / ca sà descifràm / inêlepciunea rindurilor plicticoase."

2 Multe noi nu le inêlegem incà, / noi, pupilii victoriei leniniste, / §i noile c in te c e / le cintàm ca in trecut / cum ne-au invàât bunicile §i bunicii. / / Prieteni / Ce ràscolire e !n ârà ! / Ce tristete in clocotul veseliei ! / §i de bunà semà tocmai din cauza asta / imi vine a sa d e m u lt ca / suflecindu-mi pantalonii / sà alerg in urma comsomolului.

3 Eu invinuiesc puterea sovietica / ?i de aceea mi-e necaz pe ea, / pentru cà n u m i-a ra vàzut tineretea seninà / in lupta celorlalî.

36 MIHAI NOVICOV

catre o fentee, Scrisoarea catre mama a. chemàrile nostalgice devin din ce in ce mai insistente. Poetul reia din nou $i din nou vechile meditatii, pentru a conchide totuî, in minunatul ciclu Lfeembi, cà n-are de ce sa dispere din cauza pierderii vechilor surse de inspiratie,

Ü B eTbi m o h ! H e b c h k h h Mor y 3 H aT b , h t o cepnueM a n p o n p o r ,H e BCHKMÌÌ 3TOT XOJIOfl B HeM Mor p a c T o n H T b c b o h m o rH eM .He bchkm ìì, flJianH k t o n p o c T e p , n o f iM a T b cyM eeT a o j i i o 3J iy ro .KaK 6a6oHKa— a Ha KOCTep

Jlesy h orneH H O C T b uenyro1.

Poetul declarà cà nu-i plac fiorile tàiate, culese de pe tufe si copaci, ci

SI TOJlbKO TOT J1K)6J1K) UBeTOK,KOTOpblñ BpOC KOpHaMH B 3eMJUO 2.

ca sa realizeze apoi o superba paralela intre fiori §i oameni, demni de a fi cìntaci dovedindu-se a fi numai eroii revolutionarì, a càror activitate e legata prin mii de ràdàcini de solul tàrii, de nàzuintele seculare ale poporului. Totuî, nici sentimentul acestei noi identitàti nu se dovede§te a fi statornic. in Viscolul poetul reia dialogul, pentru a constata cu durere cà contradictia pe care el s-a stràduit s-o invingà nu este intre el si realitatea socialista, ci intre cele douà firi ale propriei sale individualitàti. in acompaniamentul stihiei invirtejite vechile indoieli ràzbesc la suprafata constiintei cu o fortà nebànuità :

n p a f lH T e , flHH, CBOK5 S b u iy io n p a )K y ,>Kh b o ü a y u iH He n e p e c T p o H T b BBeK.HeT!HHKoraa c co6oii a He nojiaxcy,Ce6e, jiK)6HMOMy,M>3KOft a Me/IOBCK 3.

Fantomele trecutului il impresoarà, fiecare amintire, parca defoimatàhalu- cinant, il avertizeazà de sfirsitul inexorabil al aceluia carea fost poetul Esenin. §i viscolul se transformà pe nesimtite in ìnmormìntare, pentru ca finalul

1 Fiorile mele! Nu oricine putea / sà afle cà mi s-a ràcit inima, / nu oricine putea sa topeascà / frigul din ea cu propria flacàrà. / / Nu oricine care a intins miinile / reusea sà prindà destinul sàu. / Eu ca un fluture zbor càtre foc / zbor $i sàrut vilvàtaia.

2 Eu iubesc numai acea' floare, / care a crescut cu ràdàcina in pàmint.3 Toarceî, voi zile, firul de alta data, / Sufletul viu in veci nu poate fi recroit. / Nu. /

Niciodatà n-o sà mà impac cu mine ìnsumi, / Eu mie, celui drag, / imi sìnt un om stràin.

O TEMA ESENINIANÀ : POETUL $1 REVOLUTIA 37

ironie sa amortizeze doar proportiile disperàrii, nu $i substanta ei. La càpà- tiiul poetului oamenii se vor mira zgomotos:

« B o t n y a a idO h B 5KH3HH B yflcT B O B aji neMa.no . . .H o o a o j i e T b n e M o r h h k b k n » T H C T p a H H U M 3 « K a n H T a n a » 1 .

La un m om ent dat imaginea pare a deveni obsedantà, la Esenin. Dupà Viscol, ca si in naturà, urmeazà Primàvara. Poetul alungà tristetea, si se bucurà sincer de „clinchetul razelor solare“ . In plus : B nepa nponeji a b «KanHTajie» / hto zuifl n03T0B — / cboíí 3aK0H2. § i parcá-1 revedem pe flà- càul Esenin gata sa se bucure dem entar in fata oricàrei descoperiri, ca in fata linei veritabile minuni :

3eMjiH, 3eMjis!T bi n e M eT an ji.MeTanji Benb H e nycK aeT n o w y ./locTaTOHHO n o n a c r b H a CTpoHKy,M B a p y r — noH iiTeH « K a n H T a ji» 3.

ín Motive persane, dupà cum am mai mentionat in treacàt, $i dupà cum au aràtat-o pe larg numerosi cementatori, Esenin, descoperind seninàtatea sublimà $i mereu egalà cu ea ìnsàsi a poeziei clasice persane, incearcà sà gàseascà o iesire din eriza sufleteascà tot prin poezie ca atare, fàcind din ea o cale de contopire, gen Nirvana, cu frumusetea eternà §i impasibilà. Aspiratia revine in formulàri si imagini variate :

3arjiyuiH b nyuic Tocxy TajibaHKH,H a n o a nbixaHbCM CBevtcHX n ap ,H t o 6 w a o aaJ ib H e íí ceBepaH Ke H e B 3 A bixaji, H e a y M a ji, H e CK-yâa» 4.

Sau :B o t o h , y a e j i »cc;:aHHbiH Bcex, k t o b n y n i y c r a n H .B eT ep ó jiaroyx aH H b i» nbK) a cyxHMH ycrraMH,B eT ep 6 j ia ro y x a H H b i l i6.

1 „Ce om caraghios ! / El in via^à a fàcut multe scandaluri... / Dar !n nici un fel nu putea sà priceapà / màcar cinci pagini / din „Capitalul".

2 Ieri am citit in „Capitalul“ / cà pentru poeî - / exista o lege anume.3 Pàmintule, Pàmîntule ! / Tu nu eçti metal / Doar metalul / nu face muguri. / E sufi-

cient sà nimereçti rîndul, / çi deodatà — / „Capitalul" devine pe-nêles.4 Potoleçte in sufletu-mi nostalgia dupà armonicà, / ìmbatà-mà cu respirala noilor

mîngîieri, / ca eu, s-o uit pe prietena mea din nordul ìndepàrtat, / sà nu mai oftez, sà nu mà gîndesc, sà nu-mi fie dor.

4 Iatà-1, destinul dorit / al tuturor cu sufletul obosit, / vînt aromat / beau cu buzeleuscate, / vînt aromat.

38 MIHAI NOVICOV

Dar încercarea de evadare eçueazâ motivul neîmplinirii reapare, însâ estompât, ca un fel de resemnare tihnitâ. Dorul de patrie, de natura rusa nordicâ, atît de subliniat de unii comentatori, e totuçi secundar; cauza nemultumirii care submineazâ linistea poetului e alta : — câ în ciuda tuturor eforturilor, conditia lui poeticâ nu poate armoniza eu realitatea înconjurâtoare. Poate toemai din aceastâ cauza în Motive persane gàsim si una din cele mai explicite pro- fesiuni de credintâ poeticâ aie lui Esenin :

E blT b I103T0 M — 3H3 HHT n eT b p a î f lo j ib e ,Htoôw 6wjio an« Teôa HiBecTiieti.C ojroB eft n o e T — eM y He ôojibH O , y Hero oflHa h Ta ace necHH.K aH ap e ü K a c r o n o c a n y * o r o —>KajiKasi, CMeuiHaa no ôpaK yniK a.M w p y HyiKHo n eceH H oe c jio b o

n e T b no-CBOÜCKK, jiavKe KaK n a ry u iK a 1.

Çi atît de ciudat se completeazâ aceastâ declaratie programaticâ, profund subiectivâ, eu o alta, ¡din Càpitanul lumii. Admiratia lui Esenin pentru geniul lui Lenin e de o simplitate si de o gravitate impunâtoare :

H e o G o jib m e H h TH M naMH r e p o i o ,H e T p e r ie ü iyKpOBOnpOBOflOM )KHJT. il C43CTJÎHB TeM,H t o cy M p a H n o ü n o p o f o OjIHHMH HyBCTBaMH H c h h m A biu ian M >khjt 2.

Poemul închinat lui Lenin continuâ în aceastâ cadentâ, încununîndu-se ca în atîtea alte poeme eu aceastâ temâ, eu imaginea viitorului feeric al întregii planete, luminate de farurile leninismului. Finalul liric este însâ elegiac:

T orvaa n o 3T Æ p y r o ft c y a b 6 bi,H y * H e h ,A o h M e * BaMH C n o e T BaM n e c u io B n e c T b 6 o p b 6 bi ¿IpyrH M HH OBbîM H CJlOBaMH.

1 A fi poet înseamnà — a cìnta libertatea, / ca sâ-Çi devie mai cunoscutâ. / Privighe- toarea cînd cîntà, pe ea n-o doare / Ea are mereu acelaçi cîntec. / / Canarul, imitînd pe altul / e o jucàrie jalnicà çi ridicola. / Lumea are nevoie de un cuvînt cîntat / sa cîn^i doar cuvîntul tàu, fie çi ca o broascà.

2 Pe mine nu ma incinta / imnurile în cinstea eroului, / nu-mi tremurà / sistemul de canalizare al vinelor / Eu sînt fericit / cà într-o vreme sumbrà / am respirât / çi am tràit / ace- leaçi sentimente ca çi el.

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUT1A 39

O h CKa*eT:«TOJIbKO TOT njIOBeu,KtO. 3aKaJTHB B ó o p e n b H x a y m y ,Otkpm ìt a n n MHpa HaicoHeu Hhkcm He BHaaHHyio Cyrny *...

Poezia Capitanili lumii n-a fost publicatà in timpul vietii lui Esenin, ci la 21 februarie 1926, in ziarul «Zarea vostoka» din Tiflis, insotità fiind de urmàtoarea nota : „Poezia lui Serghei Esenin Càpitanul lumii, pe care o publi- càm pentru prima data, a fost scrisà la Batum, in ianuarie 1925, in ajunul primei aniversàri a mortii lui Lenin"2. Tocmai de aceea o receptàm aproape ca un testament. Inadaptabilitatea poetului se dovede^te a fi incurabilà. Dar, repetàm, spre deosebire de romantici, poetul recunoaste cà de data aceasta, vina nu e a realitàtii inconjuràtoare, care merita pe deplin sà-î aibà poetii ei, ci e a lui, a aceluia care, datorità firii sale, a ràmas in urmà, £Ì astfel pentru cà, pe de alta parte, un adevàrat poet nu poate cìnta decit cu vocea lui, s-a autocondamnat la inutilitate tragica. De acum ìnainte spectrul devastator al acestei inutilitàti va deveni leit motivul poeziei eseniniene. Nedescàrcindu-se poetic, poetul se autocondamnà la o povarà ce ii depàseste puterile :

Ho Beflb ay6 mojiouoì}, He pa35Kejiyaacb,Taic * e rHeTca, KaK b nojie TpaBa . . .Ex Tbi, MOJiOflOCTb, 6y(tHaa MO/ioaoCTb,3o;ioTaH copBHrojioBa! 3

Confruntarea cu tineretea, in vìrtejurile càreia trebuie càutate si cauzele impasului tragic, continua $i in alte versuri, poetul neindràznind niciodatà sa se renege, dar nici sa se absolve de orice vinà :

Ecrb onHa xopouiaa necna y cojiOByuiKH — flecHH naHHXHiiHaa no M oeii ro.ioByuiKe

üyMbl MOH, ZiyMbl! Bojlb B BHCKax H TeMeHH. np0M0Ta;i a MOJiOflOCTb 6 e i nopw, 6e3 BpeMeHH 4.

§i am putea continua dind multe citate din poeziile scrise de Esenin in ultímele luni ale vietii. E inútil $i e o impietate a se vorbi, cum au incercat-o

1 Atunci un poet / cu un alt destín, / $i nu eu, / ci el, printre voi, / va va cinta / un cintec in cinstea luptei / cu alte cuvinte / noi. / / El va spune : / doar acela e cu adevàrat inotà- tor / care, càlindu-ji sufletul in bàtàlii, / descoperà in sfirjit pentru lume / un continent necu- noscut de nimeni.

2 Ed. cit., vol. I l i , p. 238.8 (Traducerea textului a foarte dificilà. Vom incerca deci, doar o tàlmàcire aproxi-

mativà—•) Dar §i stejarul tinàr, farà sà-?i lepede ghindele /s e indoaie ca §i iarba in cimp... / O, tu, tinereê — tinereê furtunoasà / Ani de aur ai poznelor!

4 Are privighetoarea un cintec bun-— / Cintecul de parastas dupà capul meu... / / Ginduri ale mele, ginduri / Durerea in timple ji in ceafà. / Mi-am risipit tineretea, fàrà rost ?i fàrà socotealà.

40 MIHAI NOVICOV

atitia comentatori din tárile burgheze, de vreun conflict intre Esenin si realitatea socialista. Ridicole sint $i referirile la animozitátile criticii. Dimpotrivá, cu únele exceptii, critica vremii a receptat cu ingáduintá creatia lui Esenin, 1-a tratat, cum s-ar spune, mult mai blind decit pe Maiakovski, de pildá. §i apoi, ar avea oare dreptul Esenin la un loe in rindul marilor poeti ai lumii, dacá s-ar fi sinucis din cauza unor intepáturi critice? Adeziunea poetului la realitatea constructivá $i programaticá a revolutiei socialiste a fost tot atit de totalá $i sincerá ca $i exuberan^a cu care se extazia altádatá in fata mestecenilor din Reazan. Cind, unindu-ji vocea cu durerea sutelor de milioane, Esenin seria, in ianuarie 1924

H b o t o h y M e p . . .rijiai flocaaeH.He c/iaB siT My3w rojioc 6ea.M3 MenHOJiaroiuHX rpoMaflHHC a ji io T n o c jie f lH H it iiajien, /xa,neH.Toro, k t o c n a c H a c , 6ojibme H eT .E ro y * H eT, a T e, k t o b jk h b c ,A Te, KOTO OCTaBHJl OH,C T p a H y b 6 y u jy io m e M p a 3JiHBe/JOJDKHbl 3aK O B blB 3T b B 6 eT O H .

ZIjis hhx He cxaacemb:«JI e h h h y M e p ! »H x C M epT b k TOCKe n e n p u B e / ia .

E m e cyp o B e ii h yrpioM CH O h h T B opaT e r o fle jia . . .

el exprima un sentiment cople^itor si inimitabil, caci nu intimplator imaginea tärii care a^teaptä sä fie ferecatä in beton e reluatä intr-un context nou, subliniind ineluctabil dreptatea poporului revolutionär si a clasei mun- citoare cäreia poetul n-are sä-i opunä nimic, in afarä doar de propriile aduceri aminte. Examenul pe care $i-l face Esenin sie insusi e atit de sever, incit la un moment dat el se declarä hotärit sä-si rupä din suflet pinä si dragostea congenitalä pentru Rusia patriarhalä de altädatä :

n o j ie B a a P o c c h h ! / J o B o n b u oB ojIO M H Tb C H COXOÖ n o n O JIH M !H H lU e T y T B O K ) B H ü e Tb ÖOJlbHO H 6epe3aM h T o n o n s M .

f i He 3H a io , h t o 6 y a e T c o m h o k j . . .M o a c e T , B H O B yiO >KH3H b He TOJK yCb,H o h Bce * e x o n y a C TajibH oio BHfleTb öeflH yK ), H H iuyio P y c b .

1 Si iatà cà el a mûrit... Plînsul supàrà. / Nu glorifica muzele vocea nenorocirilor ! / colorii de bronz/ ràsunà în làtratul ultimului salut. Acela, care ne-a salvat, nu mai exista. / El nu mai existà, iar acei care tràiesc, / acei, pe care el i-a làsat, / ferecà în beton / Çara ce s-a revàrsat furtunos. / / Lor n-o sa le spui : / „Lenin a mûrit!“ / Moartea nu-i poate împinge la disperare.... Si mai aspru, çi mai încruntat / ei împlinesc cauza lui.

O TEMA ESENINIANÀ : POETUL 51 REVOLUTA 41

M , BHHM aa M0 T0 pH 0 M y J ia io B c o m h c BbK>r, b coM H e 6 y p b H r p 0 3 ,H h 3 a h t o a T e n e p b H e a c e j i a io C iiy m a T b necHio T e n e x H M X KO Jiec

§i totusi, temperamental Esenin râmîne poetul Rusiei care dispare :

H Tenepb, x o r a a b o t h o b l i m c b c t o m M Moeii KOCHyjiacb acH3Hb cyA bôbr,B ee p a B H o o c r a / ic a a u o s t o m 3 o j io to K 6peBeHMarofi H36bi.n o HOH3M, npH *aBU !H Cb K H3r0J10BbK5,B nacy a , KaK CHU bH oro B p a ra ,K aK Hyacaa lOHOcTb 6 p b n * e T HOBbio H a m o h nojiH Hbi h ; iy r a .

H o H BCe * e , HOBbIO TOft TeCHHMblii,M Mory npoiyBCTBeHHO nponeTb: f la f tT e M ne Ha p o a w iie jik>6hmoíí,B ee . i i o 6 a , enoK oiiH O yM epeT b! 2

Multora, poate, alâturarea celor doua poezii, scrise aproape una dupa alta çi publícate în acelasi ziar (Ecikuhckuü paôouuü — prima la 25 mai 19253 , iar a doua la 20 iulie al aceluiasi an 4) le va aparea revelatoare pentru eviden- tierea contradictiilor care sfîçiau sufletul poetului. Dar impresia e înselà- toare ; ca intotdeauna, Esenin e înfricoçâtor de consecvent : adeziunea la uriaça actiune lucidâ de ferecare in béton a târii nu putea sa nu conducâ çi la recunoasterea necesitâtii inexorabile de a se renunta la Rusia de ieri, însâ sentimentele poetului nu puteau dispârea o datâ eu realitatea ce le-a générât, pentru câ

H e b j 'ia n y c xo jioæ h oh BOJiefi KHnaTOK cepaeH H bix CTpyii s.

Esenin nu putea sà-si stâpîneascâ sentimentele, desi îsi dàdea seama de sensul lor anacronic. El se lasà, învins, în voia lor...

H o h Bce ace a y r n a He ocT biJia ,Tax npHaTHbi MHe cHer h Mopo3,

1 Rusie eímpeneascá ! Destul / te-ai tirit cu plugul de lemn pe cimpii ! / Plopii ,?i mestecenii / se uitá cu durere la mizeria ta. / / Nu stiu ce se va íntimpla cu mine... / Poate, nu sint bun pentru viaâ nouá, / eu vreau totusi sá vàd imbracata ín oêl / Rusia sármaná $i cer- sjetoare. / /S i ascultind làtratul motoarelor / In iure§ de viseóle, de furtuni, $i intemperii, / eu cu nici un pre{ nu mai vreau / sá ascult cintecul roîlor de carura.

* Si aeum, cínd viaâ a atins / cu o lumina nouà ?i destinul meu, / eu tot am rámas poetul / izbei aurite de birne. / / Noaptea lipindu-mi-se de eápátii, / prívese, ca la un du$man puternic, / cum tinereêa altora strepente cu innoirea / pajiíjtile §i poienile mele / / Si totusi, impins in láturi de innoirea asta / pot sá má deseare intr-un cintec simît : / lásaî-má, iubind totul / sá mor lini^tit in patria iubitá !

* Ed. cit. voi. III, p. 242.* Idem, p. 2445 Nu se poate impáca cu voinâ rece / fierberea torentelor din inimá.

42 MIHAI NOVICOV

r io T O M y h t o H a a B c e \ i , m to 6 b iJ io ,KojlOKOJIbHHK XOXOHCT ÜO CJie3 *.

Presimtind cà, de data aceasta, divortul adìnc intre vise §i realitate nu va putea sa nu-i fie fatai, poetul parca aproba finalul inevibtabil :

C H eacH an paB H H H a, 6 e_naa j r y n a ,CaBaHOM noKpbiTa Hauia cropoHa.H 6 e p e 3bi b ¿ejiOM n n a* iy T n o jiecaM .K t o n o rw 6 in e c b ? Y M e p ? Yac He a jih caM ? 2

Refuzind sa se rupà de trecutul care-1 atràgea cu magnetul irezistibil al celei dintii incantatii poetice, poetul £tia cà astfel pentru noua lui contempora- neitate devenea tot o relicvà, de aceea se §i autoinmormmta in cimpiile Ria- zanului acoperite de un giulgiu de zapada. ínsa despàrtirea de viatà se reali- zeazà senin, ca un fel de retragere la pensie a unui muncitor ìmbàtrinit, dar $i constient de valoarea celor create prin istovitoarea lui trudà :

Te, Koro jh oS h ji a, OTpeKJiHca,K e\i a jkhji — 3a6bMM npo M en a.

Ho II BCCVK, TeCHHMblft H rOHHMblit,SI CMOTpio c y jib iÓ K oìi Ha 3 a p i o ,Ha 3eMjie, MHe 6jih3ko8 h jik>6hmoh,3 T y 5KH3Hb 3a Bce 6 j i a r o ,a a p i o 3 .

Oare are cineva dreptul sà-i reproseze unui poet de talia lui Esenin cà n-a scris altceva decìt ceea ce a scris? in fata frumusetilor pe care le-a semànat cu atìta dàrnicie pe pàmint, orice repro§ amute^te, iar explicatiile, oricit de savante, ale oscilatiilor capricioase ale geniului sàu esueazà fatai in trivialitate. N-ar fi oare cuminte sà-1 làsàm pe poet sà tragà el concluzia? Cu douà luni inainte de a-si lua ràmas bun de la cei din jur, el parcà-i implora sà nu-1 deplingà, ìntrucìt pentru cei ràmasi in viatà totul e reparabil, totul fiind si repetabil sub soare. ìn afarà, poate, de...

VI, necHH BHeMjia b th u ih h c ,J I io 6 n M a a c npyr'H M .nio6HMbiM,B biT b MoaceT, b c i i o m h h t 0 6 0 MHe K a K 0 HBeTKe h c i t o b t o p h m o m *.

1... $i totuî sufletul n-a ingheât, / ma simt a?a de bine ìn ger si zapada, / deoarece deasupra a tot ce s-a intìmplat, / clopofelul sunà pinà la lacrimi.

2 í?esul de zapada, luna alba, / Tinutul meu e acoperit cu un giulgiu alb. / Si mestecenii ìn alb plìng ìn pàduri, / cine a pierit aici? A murit? Oare nu chiar eu?

3 Acei pe care i-am iubit m-au renegat / pentru cine am tràit — 111-au uitat. / / Totusi dat in làturi $i gonit, / eu privind zìmbitor aurora, / pe pàmìntul, inrudit $i iubit, / vietii acesteia pentru tote ii mulûmesc.

4 $i ascultìnd in liniste cintecul, / iubita cu un alt iubit, / poate ìsi va aduce minte •de mine / ca de o floare irepetabilà.

O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTA 43

ECEHHHCKAH TEMA : ,,n03T H PEBOJIIOLIHH“(Pe3K>Me)

McXOÍIH H3 Toro HTO MHOTHe pyMblHCKHC KPHTHKH, rOBOpH 06 aBT06H0rpa<J)H3Me EceHHHa CpaB- HHBaæT e r o c HeKOTopuMH pyMHHCKHMH nosTaMH, a e jia d ca o63op Toro Kax TparHHecKaa cyflbóa nocTeneHHO Hanajia OTpa*aTbca b ero jinpHKe. ycranaBjiHBaeTca h to eceHHHCKaa no33HH yTpa- THJia CBOMCTBeHHyfo efl b Hanaae acHocTb h cnoKoiíc i BCHHOCTb He nocae 1917, KaK npeanoaaracTca b HHbix HCC-ieaoBaHHHx, a b roabi nepBOH m hpoboü BOftHbi, Koraa, B03BpaTHBiiiHCb b poflHoe ceao, nosT He y3Haa ero , C Tex n o p e ro TB opnecTB ü CTaHOBHTCn npeHMymecTBenHO sjierHaecKHM, c Tex nop b Hero m 3cchbho npoHHKaeT TeMa «OTpbiBa o t noHBbi» yTepii HCTOHHHKa no33HH, TeMa k o to - paa ero OKpauiHBaeT bo Bce 6ojiee TparHHecKHe TOHa. 3 t o t npouecc ripephiBaeTca jiHuib BipbiBOM paaocTHoro npHBeTCTBHH H a p o a n o ií peBoa tomín. n o c a e UHKaa 6 n 6 aeñ C K n -p eB o aio un o H M b ix n o jM Ha TeMy — OHHCTHTeabHOfí m hcchh P occhh, caeayeT HOBbift «y x o a » b KaGauKHe m oth bh h b Tocicy n o naTpHapxanbHoií aefiCTBHTeabHOCTH. nonbiTKa EceHHHa CTaTb rpaxaaHCKHM n03T0M oth och tch k 1924— 1925 r . n o c a e B03BpameHHa H 3-3a rpaHHijbi. ripoBan e e — nocjiejimift aKT r p a r e / in n .

O TC ioaa h c x o a h t TeMa «n03T a h p c b o ji io u h h » — KaK cnennt()H4ecKH eceHHHCKaa TeMa. ¿ (o B03BpameHH» b 1922— 23 r r ., a n a jio r c peBOjnouHOHHoft aeñciB H TejibiiocTbK ), HecMOTpji Ha bcc OCOÓeHHOCTH, HOCHT n03aHe-pOMaHTHHeCKHft XapaKTep, OTBepraa «HapOHHCTOñ COUHaJlH3M», EceHHH ae.naeT s t o h óyayw y6e*aeH H biM b t o m , h t o O K py*aiom H fi m hp He b coctoh h m h n o u a ib e r o KaK n o s r a — nyacTBO npeBocxoflCTBa cnyjKHT eMy M opajibH oñ noaaep>KKOfí. H o n o c a e B03- BpameHHH po.MaHTHHecKaa TeMa HenpHcnocoôJienHocTH no3Ta nepepacTaeT b TeMy «T pam necK oft BHHbl» n o OTHOUieHHK) K peBOaiOUHOHHOH aeílCTBHTejlbHOCTH, KOTOpyK) n03T npHBCTCTByeT H npeBOcxoacTBO k o t o p o B npH3HaeT, h o c KOTopoñ Kax no3m o h ne m o * c t cJiHTbca. AHajiH3 pa3JiHH- Hbix acneKTOB b k o t o p h x npoaB aaeT ca b no33HH EceHHHa 3Ta coBepm eHH o noBaa TeMa, aB.iaeTca rjiaBHofi ne jib io nccaeaoBaH H a. rioTOM y h t o hm ch h o yrayÓJieiiHeM s t o ü TeMbi, EceHHH BHec 6 o a b u io ñ opHTHHajibHbifl BKaaa b pa3BHTHe no33HH 2 0 -r o BeKa.

UN THÈME ESSÉNINIEX: „LE POÈTE ET LA RÉVOLUTIOX“(Résumé)

Après avoir rappelé que de nombreux critiques roumains, en considérant la propension d ’Essenin à l’autobiographie, font un rapprochement entre le poète russe et quelques uns des poètes roumains, l’auteur passe en revue le destin tragique d’Essenin, tel que lui même l’a dépeint dans son oeuvre lyrique. On constate que la poésie esséninienne a perdu sa sérénité non pas après 1917, comme il est suggéré dans certaines exégèses, mais pendant les années de la première guerre mondiale, lorsque le poète n’a plus reconnu son village natal, quand il y est retourné. Depuis lors, sa création devient en premier lieu élégiaque, depuis lors aussi elle est de plus en plus pénétrée par le thème du déracinement, de la perte des sources poétiques ; ce thème acquiert des couleurs de plus en plus tragiques et ne cesse que par l’explosion de l ’adhésion d ’Essenin à la cause populaire de la révolution. Après le cycle des poèmes bibliques-révolution- naires sur le thème de la mission purificatrice de la Russie, suit une nouvelle évasion dans les motifs de cabaret et la nostalgie des réalités patriarchales. La tentative d ’Essenin de devenir un poète-citoyen se place pendant les années 1924— 1925, après sa rentrée de l’étranger. Son échec est aussi le dernier acte du drame.

Pour toutes ces raisons, le thème „Le poète et la révolution“ est considéré comme un thème spécifiquement esséninien. Jusqu’au dénouement des années 1922— 1923, le décalage vis-a-vis la réalité révolutionnaire — avec toutes les particularités de celui-ci — a une résonance de romantisme attardé. Essenin repousse le „socialisme à programme", étant convaincu que le monde qui l’entoure ne peut le comprendre en tant que poète. Le sentiment de sa supériorité agit comme une force de soutien moral. Pourtant, après son retour, le thème de l’inadaptabilité du poète se transforme en celui de „la faute tragique" à l’égard de la réalité révolutionnaire que le poète approuve et dont il reconnaît la supériorité, mais avec laquelle pourtant il ne peut s’accommoder en tant que poète.

L ’analyse des aspects variés, par lesquels ce thème tout nouveau se manifeste dans la poésie d'Essenin, constitue l’objet principal de la recherche, pour montrer qu’Essenin en l’approfondissant a appporté une contribution de grande originalité au développement de la poésie du X X -e siècle.

0 TEMÀ ESENINIANÀ: „POETUL SI REVOLUTIA“promacedonia.org/rs/rs15_1.pdf · este chemat tot mai...

Documents

Transcript of 0 TEMÀ ESENINIANÀ: „POETUL SI REVOLUTIA“promacedonia.org/rs/rs15_1.pdf · este chemat tot mai...