INFLATIA

“ Inflatia este proces de crestere

a nivelului general al preturilor de consum,

mecanism care provoaca variatii multiple de

lunga durata, generalizeaza el insusi cauzele

permanentei sale si exprima prin majoritatea

cea mai mare parte a preturilor”.

Termen larg folosit pretutindeni, inflatia continua sa ramana insuficient conturata.

Procesul inflationist a aparut, este unananim acceptat acest punct de vedere, cu mult

inainte ca stiinta economica. Fiind, anainte de toate un proces monetar, precizarea

naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale

pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-

baneasca .Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt :separarea continutului

nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic);

transformarea existentei – aur a monedei in aparerenta –aur; aglomerarea circulatiei cu

monede ieftine fara valoare deplina ; scaderea puterei de cumparare a monedelor

falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie.

In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de

lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec.

XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa

( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau

realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor –

aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur.

Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il

reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea

baza de desfasurare.

1

Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze . Intr-o

anumita perioada, acestea s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in

circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau

cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acesestia se

discreditau in fata agentilor economici . Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati

in circulatie antrena crestera preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand

cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din

raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la

baza unei unitati banesti)

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie –inflatia

banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o

absoarbe pe cea materiala. Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de

stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea

populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce “iese” din

cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.

O asemenea inflatie face obiectul acestui capitol. Aceasta delimitare istorica nu

inseamna nicidecum ca sarcina noastra se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a

cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost

si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama

realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramane

actuala si complexa.

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei.

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor

inflatiei.Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

-inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si

serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara

zguduiri economice

-inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este

insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari

-inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15%

-inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15% ,

provocand mari dezechilibre economice si sociale

2

-hiperinflatia , forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile

cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia

nationala

-dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de

crestere a nivelului general al preturilor

-cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere

economica mai mare decat inflatia

-cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei

nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice

-stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa

de crestere economica

-slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica

Fiind un fenomen deosebit de complex , inflatia se poate masura si ilustra prin

utilizarea simultana a mai multor inidici si indicatori , fiecare din acestia evidentiind o

anumita fateta a inflatiei .Cei mai importanti sunt:

-diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri ,bunuri si servicii

-indicele general al preturilor

-indicele preturilor de consum

-indicele costului vietii

-scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa

-depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului national

Exprimarea absoluta a inflatiei se determina ca diferenta dintre cererea

absoluta nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care le pot oferi spre

vanzare agentii economici.

Indiferent de cauza declansarii inflatiei , desfasurarea ei, perpetuarea si

agravarea inflatiei are determinari multifactoriale.In conditiile economiei actuale,

inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic , de natura interna

si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc.

Inflatia monetara

Se datoreaza introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare

excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata.Excedentul de masa

monetara poate fi determinat de:

-emisiunea de moneda

-crearea de moneda scripturala

3

-controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda

-cresterea vitezei de circulatie a banilor

-scaderea increderii in moneda nationala

Inflatia prin cerere este un fenomen de crestere a pretului provocata de o

situatie de dezechilibru intre o cerere agregata solvabila prea mare in raport cu oferta

agregata la un anumit pret.In conditii normale , excesul de cerere stimuleaza marirea

productiei.Daca insa cresterea volumului cererii nu determina o crestere

corespunzatoare a productiei , a ofertei ,preturile cresc si se manifesta fenomenul

inflational.

Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui , uneori , factorul

principal al inflatiei.Cresterea cererii de consum a populatiei pote sa provina dintr-o

utilizare excesiva a economiilor banesti.Ea pote avea ca sursa si cresterea excesiva a

salariilor , fara o crestere corespunzatoare a productiei sau a productivitatii muncii.

O alta cauza a inflatiei prin cerere este excesul cererii guvernamentale peste

posibilitatile bugetare curente.

Inflatia prin oferta

Dezechilibrul inflationist dintre cerere si oferta este explicat adeseori prin

insuficienta ofertei , prin penuria de bunuri materiale si servicii pe piata.

Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri exprima acea crestere inflationista a preturilor datorata

cresterii elementelor ce intra in preturi(materii prime , salarii , beneficii).

Consecintele inflatiei sunt examinate prin prisma deprecierii monetare.

-consecintele inflatiei sunt receptionate in primul rand de agentii economici

cumparatori

-sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandulise resursele

datorita scaderii puterii de cumparare a banilor.

-inflatia ii dezavantajeaza pe creditori

-in timpul inflatiei productia scade

-inflatia elimina o parte din resursele acumulate

-inflatia pune deacord capacitatile de productie cu cerintele sociale reale

-inflatia constituie un factor dezorganizator al oricarei economii nationale

-descurajeaza investitiile productive , de lunga durata

-genereaza si extinde somajul

-afecteaza caderea societatii civile

4

-accentuiaza deprecierea monedei nationale

Pentru combaterea inflatiei factorii de decizie trebuie sa aiba in atentie franarea

cresterii masei monetare si a preturilor , atragerea economiilor banesti si transformarea

lor in capitaluri active , revalorizarea banilor , reducerea cererii agregate , reducerea

incertitudinilor e.t.c.Succesul presupune inglogarea unor astfel de masuri in pachete

care sa se completeze cat mai bine pe termen mediu si lung.

Cauzele inflatiei:

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care

exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei,

fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in

general, ca si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris

parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat

al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia

prin moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales

de oferta de moneda, suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor

economici specializati in sensul sporirii activelor lor de (bani de credit).

Un loc aprte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a

inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta ). Sporirea veniturilor, indeosebi a

salariatilor, nu-I compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare,

astfel o penurie de bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea

dezichilibru inflatie reala.

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul inflationist, la

excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite

conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprindelor.

Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama

bugetului.

Evolutia ratei inflatiei in ROMANIA:

2003: 151,4%

5

2004: 40,6%

2005: 54,8%

Evolutia lunara a ratei inflatiei in anul 2004:

- Ianuarie 4,9%

- Februarie 7,2%

- Martie 3,8%

- Aprilie 2,7%

- Mai 2,3%

- Iunie 1,3%

- Iulie 1,3%

- August 0,6%

- Septembrie 2,7%

- Octombrie 3,9%

- Noiembrie 1,9%

- Decembrie 8%

-

Rata inflatie pe anul 2004: 40,6%

Evolutia lunara a ratei inflatiei in anul 2005:

- Ianuarie 3%

- Februarie 2,9%

- Martie 6,4%

- Aprilie 4,8%

- Mai 5,3%

- Iunie 5,1%

- Iulie 1,7%

- August 1,2%

- Septembrie 3,2%

- Octombrie 4,2%

- Noiembrie 4%

- Decembrie 2,9 %

6

Rata inflatiei pe anul 2005: 54,8%

Tabele ale inflatiei

7

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, munca este o activitate conştientă,

specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează,

reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii între el şi natură, pentru

satisfacerea trebuinţelor sale.

Antoine de Saint Exupéry, numeşte această activitate: “Calitate a omului, care nu are nici

un nume. Această calitate poate fi însoţită de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a

tâmplarului care se aşează de la egal la egal în faţa bucăţii sale de lemn, o pipăie, o măsoară, şi,

departe de a o trata cu uşurinţă, îşi adună pentru ea toată priceperea”.

Munca, factor de producţie activ şi determinant în activitatea economică, impune o analiză

amplă la nivel macroeconomic şi microeconomic.

Munca ocupă, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizează iscusinţele,

permite omului să depăşească constrângerile mediului şi contribuie astfel la crearea bogăţiilor.

Veniturile care îi sunt asociate constituie o componentă esenţială a cererii reprezentate de

gospodării şi permit accesul la consum. Indiferent că este vorba de atribuirea posturilor, de

ierarhia calificărilor, sau de organizarea relaţiilor profesionale, gestiunea resurselor umane

regrupează aceste diferenţe caracteristice şi pune în joc mai multe problematici. Unele trimit la

dezbateri teoretice, altele se referă la contribuţii mai factuale; de exemplu, cum se explică

progresia şomajului de lungă durată: trebuie să incriminăm rigiditatea aparatului productiv, să

ne pronunţăm în favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau să evocăm

recompunerea relaţiilor sociale; trebuie să raţionăm în termeni de integrare şi de polivalenţă sau

să punem accent pe delocalizarea activităţilor şi reducerea posibilităţilor de angajare. O altă

temă de actualitate: precarizarea locurilor de muncă, inegalităţile dintre categoriile mâinii de

lucru ce riscă să se accentueze.

Pentru a caracteriza nivelul forţei de muncă trebuie utilizaţi următorii indicatori:

populaţia activă şi populaţia ocupată sau neocupată.

Populaţia activă este totalitatea persoanelor cu o vârstă mai mare decât o anumită limită

stabilită legal şi o sursă proprie de venit. Populaţia activă se împarte în două categorii: obişnuit

activă şi curent activă. Prima categorie, populaţia obişnuit activă, este constituită în funcţie de

modul în care se participă la creearea de bunuri şi servicii în decursul unui an şi cuprinde toate

8

persoanele care au depăşit o anumită vârstă – în cazul României, şi al mai multor ţări: de 15 ani

– şi al căror principal statut în ceea ce priveşte activitatea în cursul unei lungi perioade (un an

calendaristic) a fost “ocupat” sau “neocupat”.

A doua categorie, populaţia curent acitvă, a fost constituită în funcţie de participarea la

producţia de bunuri şi servicii în decursul unei săptămâni şi cuprinde toate persoanele ce

îndeplinesc cerinţele pentru a fi incluse în categoria “ocupat” – “neocupat”. Persoanele cu

statutul “ocupat” au o vârstă mai mare de o anumită limită şi în timpul unei perioade de o

săptămână sau o zi sunt cuprinse într-una din categoriile:

– Angajat – plătit (prezent la muncă sau cu servicu, dar absent de la muncă)

– Angajat în propria unitate (prezent la muncă sau cu activitate, dar absent de la muncă).

Persoanele cu statutul “neocupat” au depăşit o anumită vârstă, iar în timpul perioadei de referinţă sunt fără muncă, disponibil pentru muncă sau în căutarea unui loc de muncă. Neocuparea este numărul de persoane care caută loc de muncă, iar neocupaţii sunt persoanele fără loc de muncă, numiţi şomeri.

Şomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice şi morale.

Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.

Şomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea şi apariţia sentimentelor de alienare şi excludere din viaţa normală, ceea ce provoacă tensiuni şi ameninţarea stabilităţii sociale.

Şomajul se manifestă inegal pe ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile, iar prelungirea în timp măreşte riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare. Şomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe şomer mai puţin competitiv şi antrenează o neîncredere sporită în rândul potenţialilor patroni.

Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele care cumulează următoarele condiţii:

Au depăşit vârsta de 15 ani;

Sunt apte de muncă;

Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în căutare

de muncă remunerată);

Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a fost

remunerat;

Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.

Există o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai şomajului:

9

I. Teoria clasică susţine ideea că şomajul există numai pentru persoanele care vor să

se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaţa muncii. Ca urmare, şomajul are

cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucrători şi

presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică întreprinzătorii

să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă existentă la un

moment dat. Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să

rămână în această situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Ea s-ar datora

dorinţei lor de a avea mai multă informaţie despre locurile de muncă ce se oferă. Considerând

insuficiente informaţiile furnizate pe piaţa muncii, ei preferă să examineze singuri ansamblul de

oportunităţi în baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocupării, iar avantajul = un

loc de muncă mai bun).

II. Teoria lui John Maynard Keynes susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în

cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le

consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de lucru dispusă să muncească la salariul

nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât

volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar este insuficienţa cererii de consum.

Cum cererea de forţă de muncă e derivată din cererea pentru bunurile la producerea cărora este

folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi

serviciilor. O reducere a investiţiilor din diverse motive (rata dobânzii ridicată, rata profitului

inacceptabilă pentru întreprinzător, conjunctură nefavorabilă) va reduce într-o etapă următoare

producţia, întreprinzătorii nu mai sunt interesaţi să ceară angajări, iar preţul de vânzare coboară.

Diferenţa între volumul ocupării anterioare şi cel existent în noile condiţii este şomaj

involuntar, pentru că aceşti lucrători ar accepta lucrul la salariul curent al pieţei, dar cererea este

insuficientă datorită scăderii investiţiilor, care numai încurajează investitorii să angajeze

salariaţi.

III. Concepţia neoclasică susţine că şomajul ar rezulta din înseşi procesele creşterii,

ceea ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din mobilitatea forţei de

muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile arată o diminuare a perioadei medii

de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii de şomaj datorate prelungirii perioadei dintre

două angajări.

Cărţile de specialitate alcătuiesc o clasificare a formelor de şomaj, luând în considerare mai multe criterii:

10

1) După modul de manifestare:

Şomaj voluntar (lucrătorii nu sunt dispuşi să se angajeze cu salariul real existent)

Şomaj involuntar (datorat insuficienţei cererii)

2) După sex, vârstă şi pregătirea persoanelor afectate:

Şomaj feminin

Şomaj juvenil

Şomaj intelectual, etc.

3) În analize care cuplează criteriile cauză, sferă de cuprindere şi durată, se disting:

Şomaj conjunctural (ciclic) – care apare în urma reducerilor de activitate ce au loc în

fazele de recesiune, depresiune sau criză ori datorită unor perturbaţii din viaţa economică.

Şomaj tehnologic – reprezentat de reducerea locurilor de muncă datorită modificărilor

în aparatul tehnic de producţie. Resorbirea lui presupune recalificarea forţei de muncă sau chiar

reconversia ei, fiind necesară o perioadă mai lungă de timp pentru reîncadrarea lucrătorilor.

Şomajul structural – generat de modificări în structura activităţii şi a mobilităţii

profesionale; poate rezulta şi dintr-o inadecvare a ofertei de muncă, la nevoile diverselor

domenii de activitate.

Şomaj sezonier – întâlnit cu regularitate în ramurile şi sectoarele de activitate cu

caracter sezonier (agricultură, turism)

Şomaj total – cuprinde întregul timp de lucru al unui salariat

Şomaj parţial – reducerea temporară sau de durată a timpului de lucru (săptămână

incompletă sau zi incompletă), destul de des întâlnit

Şomaj de ofertă – atunci când întreprinzătorii refuză să mai producă şi să mai angajeze

lucrători în condiţiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le consideră inacceptabile.

Şomaj de excludere, reprezentativ pentru lucrătorii mai vârstnici;

Şomaj de inserţie, propriu celor sub 25 de ani;

Şomaj de reconversiune, legat de restructurările industriale.

Aceste ultime 3 forme nu evoluează în acelaşi ritm. Din 1985 şomajul de excludere este în scădere. Dimpotrivă, şomajul de reconversiune, caracterizat de creşterea numărului concedierilor din motive economice, precum şi şomajul de inserţie, corelat cu creşterea procentului activităţii feminine la vârste intermediare, se menţin la nivel ridicat. Diferenţele sunt mari chiar de la o ţară la alta. Numărul şomerilor de lungă durată este foarte mare în Spania, Olanda şi Belgia. Alte regiuni sunt relativ ocolite de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia). Aceste diferenţe depind de diverşi factori. Este vorba, de la caz la caz, de repartizarea populaţiei active, de structurile industriale sau de nivelul de calificare. Trebuie menţionate şi variabilele instituţionale (influenţa legislaţiei, organizarea protecţiei sociale şi dinamica relaţiilor contractuale).

11

Unemployment rates (%) in June and July 2004 in ascending order

June July June July EU 15 8.3 8.4 Denmark 4.8

Euro-zone 9.1 9.1 Sweden 5.6 6.0 Germany 8.4 8.4

Luxembourg 2.2 Belgium 8.4 8.4 Netherlands 2.6 Finland 9.4 9.6

Austria 3.2 3.3 France 9.6 9.6 Portugal 4.3 4.4 Spain 14.2 1 4.1

Ireland 4.5 4.5

Colectia: Key Indicators

Teme: Population & Social Conditions Indicatorii statistici sunt calculati numai pentru Zona-Euro si EU15.

4) După criteriul duratei:

Şomaj de scurtă durată – sub un an ca întindere

Şomaj de lungă durată – mai mult de un an. Este în progresie constantă. Fie că este

vorba de efective, de partea relativă sau de vechimea medie, indicatorii reţinuţi confirmă

această tendinţă.

Pentru a analiza corespunzător şomajul, trebuie cercetate ratele şomajului, ele având

cea mai largă utilizare. Rata şomajului se calculează după relaţia: RS = [ S / (PO + S) ] x 100,

unde S = numărul de şomeri, iar PO = populaţia ocupată. Rata şomajului arată ponderea

şomerilor în numărul total al forţei de muncă (FM), de aceea FM = PO + S (suma dintre

populaţia ocupată şi şomeri).

Ratele şomajului au fluctuat în ţările occidentale în ultimii ani, iar între diverse societăţi

au existat variaţii substanţiale. În afara orbitei occidentale, şomajul a fost considerabil mai

redus în Japonia decât în alte părţi. O combinaţie de factori explică nivelurile relativ ridicate

din multe state occidentale pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Un element important îl constituie creşterea competiţiei internaţionale în industrii pe care se

baza prosperitatea occidentală. În 1974, 60 % din producţia mondială de oţel era realizată în

Statele Unite ale Americii. Astăzi, cifra este de doar 15 %, în timp ce producţia s-a triplat în

Japonia şi în ţările din Lumea a Treia (în special Singapore, Taiwan şi Hong Kong – care

practică preţuri inferioare celor japoneze).

12

Cu mai multe ocazii, începând cu “criza petrolului” din 1973 (perioadă în care principalele ţări

producătoare de petrol s-au întrunit şi au căzut de acord să urce preţul petrolului), economia

mondială a avut parte, fie de o recesiune severă, fie de o încetinire a producţiei.

Folosirea din ce în ce mai amplă a microelectronicii în industrie a redus nevoia de forţă de

muncă.

Mai multe femei decât înainte caută slujbe plătite, rezultatul fiind că mai mulţi oameni caută

numărul limitat de slujbe disponibile.

Anumite ţări par a fi mai bine plasate decât altele în combaterea şomajului la scară mare. Ratele şomajului au fost reduse cu mult succes în Statele Unite decât în Marea Britanie sau în alte naţiuni europene. Explicaţia constă probabil în faptul că puterea economică a ţării îi oferă mai multă putere pe pieţele mondiale decât economiile mai mici şi mai fragile. În mod alternativ, este posibil ca sectorul de servicii mai cuprinzător din SUA, să ofere o sursă mai mare de noi slujbe decât disponibilul din ţări în care o parte mai mare a populaţiei a fost folosită în mod tradiţional în industriile de prelucrare.

Year Total (%) Male (%) Female (%) White (%) Black And Other (%)

U.S. Unemployment Levels1950 5.3 5.1 5.7 4.9 9.0

1955 4.4 4.2 4.9 3.9 8.7

1960 5.5 5.4 5.9 5.0 10.2

1965 4.5 4.5 5.0 4.1 8.1

1970 4.9 4.4 5.9 4.5 8.2

1975 8.5 7.9 9.3 7.8 13.8

1980 7.1 6.9 7.4 6.3 13.2

1985 7.2 7.0 7.4 6.2 13.7

1990 5.6 5.7 5.5 4.8 10.1

1995 5.6 5.6 5.6 4.9 9.6

1999 4.2 4.1 4.3 3.7 7.0

Source: Economic Report of the President, 2000

13

Numărul şomerilor şi rata şomajului în România, în perioada 1991 – 2004

Anul Nr. Şomeri (pers.) Rata şomajului (%)

1998 337.440 3,0

1999 929.019 8,2

2000 1.164.705 10,4

2001 1.223.925 10,9

2002 998.432 9,5

2003 657.564 7,0

2004 881.400 9,6

SURSA: Statistica Socială, 2004, C.N.S., pag. 72

Societatea a elaborat o serie de metode de combatere a şomajului, ce încearcă garantarea resurselor cu politici de calificare, măsuri de inserţie a şomerilor în câmpul forţelor de muncă şi diferite tipuri de ajutoare.

Beneficiarii de ajutor de somaj sau ajutor de integrare profesională reprezintă persoanele

apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii

lor.

Sunt îndreptăţite să primească ajutor de somaj:

a) persoanele al caror contract de muncă a fost desfăcut din initiaţiva unităţii sau

cărora dupa caz le-a încetat calitatea de membru in cooperaţia meşteşugărească din

motive neimputabile lor;

b) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din iniţiativa unităţii, dacă s-a stabilit

prin dispoziţia sau hotărârea organului competent nelegalitatea măsurii luate de unitate ori lipsa

vinovăţiei persoanei în cauză, iar reintegrarea în munca nu mai este obiectiv posibilă la unitatea

în care a fost încadrată anterior sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia;

c) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din iniţiativa lor, pentru motive

care, potrivit legii, la reîncadrare nu întrerup vechimea în muncă;

d) persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe durata determinată;

e) absolvenţii de învăţământ care, în termen de un an de la absolvire, s-au angajat şi nu

au beneficiat integral de ajutor de integrare profesională vor primi ajutor de şomaj indiferent de

vechimea în muncă;

14

f) persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală şi membrii asociaţiilor

familiare, dacă au contribuit la constituirea fondului pentru plata ajutorului de şomaj pe o

perioadă de 12 luni în ultimii 2 ani anteriori înregistrarii cererii, în situaţia în care şi-au încheiat

activitatea renunţând la autorizaţia de funcţionare.

Sunt îndreptăţiţi să primească ajutor de integrare profesională:

a) absolvenţii instituţiilor de învăţământ în vârstă de minimum 18 ani, care nu au surse

de venit proprii la nivelul a cel puţin jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară şi care,

într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire, nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit

pregătirii profesionale;

b) absolvenţii instituţiilor de învăţământ în vârstă de cel puţin 16 ani, în cazurile

justificate de lipsa susţinătorilor legali sau de imposibilitatea dovedită a acestora de a presta

obligaţia legală de întreţinere datorată minorilor;

c) tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadraţi cu contract de

muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut angaja;

d) absolvenţii şcolilor speciale pentru handicapaţi, care nu au loc de muncă.

Categorii de persoane ce nu pot beneficia de ajutor de somaj sau ajutor de integrare:

a) persoanele care deţin terenuri agricole având o anumită suprafaţă;

b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea

unor activităţi autorizate în condiţiile prevăzute de lege şi care obţin pe aceste căi un venit de

cel puţin jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară, din care s-a dedus impozitul prevăzut

de lege;

c) persoanele cărora li s-a oferit un loc de muncă corespunzător pregătirii şi nivelului studiilor,

situaţiei personale şi stării de sănătate, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de

domiciliu, sau cărora li s-a recomandat de către Agenţie să urmeze cursuri de calificare,

recalificare, perfecţionare şi au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea;

d) absolvenţii învăţământului liceal care urmează forme superioare de pregătire

profesională, indiferent de forma acesteia şi de durata ei.

Deşi o persoană este aflată în şomaj, aceasta are o serie de obligaţii pe care trebuie să le

respecte şi îndeplinească:

15

- să se prezinte lunar sau de cate ori este solicitată la Agenţie cu carnetul de şomer

pentru a fi vizat şi a fi informată asupra locurilor de muncă vacante;

- să participe la cursurile de calificare sau recalificare atunci când i se propune;

- să caute un loc de muncă pentru a fi încadrată, să încerce să devină întreprinzător

particular sau să presteze o activitate autorizată în condiţiile legii;

- să anunţe în termen de 3 zile Agenţia în cazul în care reuşeşte să se angajeze, s-a

privatizat sau are alte surse de venituri proprii.

Situaţia şomajului la data de: 20.06.2005 (în România):

Total persoane în evidenţă: 42644 persoane, din care: 22883 se află în plată; 19766

neindemnizate, aflate în cautarea unui loc de muncă.

RATA ŞOMAJULUI ÎN JUDEŢUL NEAMŢ: 14,6%. Acest indicator reprezintă

procentul numărului de şomeri din populaţia activă civilă (265.700 persoane)

Situaţia şomerilor pe zone:

Zona Piatra Neamţ Roman Tg. Neamţ Bicaz Poiana

Teiului

Rata

şomajului pe

zone

11,0% 17,4% 18,9% 17,8% 10,4%

Situaţia şomerilor pe localităţi

16

Localitatea Piatra

Neamt

Roman Tg.

Neamţ

Bicaz Poiana

Teiului

Rata şomajului

pe localităţi

11,1% 20,7% 24,3% 20,6% 10,9%

ANEX Ă

Statistica: actele false ale nivelului de trai

Eugen Ovidiu Chirovici

“Cum trăiesc românii, după opt ani de tranziţie? Datele statistice spun că foarte rău,

mult mai rău decat în regimul planificat, de vreme ce salariul mediu real se situează doar la

jumatatea celui înregistrat în 1989, iar consumul la o serie de produse de bază s-a diminuat

considerabil. Numai că în România, dintr-o serie de cauze pe care le vom enumera mai jos,

statisticile trebuie privite cu rezerva cuvenită. O demonstrează capturile săptămânale ale Gărzii

Financiare, rezultatele controlului vamal şi anchetele poliţiei. Or, aceasta economie alimentează

buzunarele a sute de mii de români - sunt bani care nu apar în nici o statistică.

Acesti bani ar trebui să se regăsească, măcar parţial, în consumul de bunuri, deci în vânzările cu

amănuntul catre populaţie. Şi imediat ar trebui să se aprindă beculeţul roşu, semnalând

necorelarea volumului desfacerilor de mărfuri cu nivelul venitului nominal net. Aşa trebuie,

numai că aici ajungem la o altă importantă cauză a relativităţii statisticilor oficiale: cine şi cum

face raportările. Circa 80% din comerţul cu amanuntul se derulează prin firme particulare, cele

mai multe dintre acestea de dimensiuni mici şi mijlocii. Ele se aprovizionează fie din en –

grourile marilor oraşe, fie direct din bazarele turceşti, poloneze sau ungureşti. Partide mici de

marfa, care nu sunt raportate fiscului, pentru a nu se plăti impozit. Ca atare, în statistici –

alcatuite în baza raportărilor unui etalon socotit semnificativ – nu apar poate nici jumatate din

mărfurile care s-au vândut de fapt. Pe de altă parte, peste 30% din populaţia României trăieşte

în mediul rural, deci are venituri, mai mari sau mai mici, din agricultură. Aceste venituri,

nefiind supuse impozitării, nu apar în statistici. Cu triplu efect: nu sunt socotite veniturile

17

realizate de fermieri, nu este cuantificat autoconsumul în gospodăria ţărănească (consumul de

produse proprii) şi nu se iau în considerare vânzările pe piaţa ţărănească, vânzări care ar trebui

să se adauge, statistic, celor derulate prin magazine. Daca ar fi vorba de doar 3-4% din

populaţie, deformările nu ar fi, poate, semnificative. Dar, repetăm, este vorba de o treime din

populaţia totală a României. Este greu de crezut, de pildă, că românii consumă mai puţină carne

decât în anul 1989, cand acest produs era cartelat la intern şi exportat masiv. Într-un studiu, am

analizat evoluţia a doi indicatori în doua judeţe diferite: Braşov şi Vrancea. Ultimul este

campion la rata şomajului, în vreme ce Braşovul abia atinge media naţională la acest capitol.

Numai că în judeţul Braşov volumul vânzărilor cu amănuntul înregistra diminuări în perioada

analizată, deşi şomajul era constant (explicaţia fiind scăderea salariului real prin inflaţie), în

vreme ce în Vrancea, în condiâii de creţtere a ţomajului, vânzările se majorau. Evident, este

vorba de o necorelaţie, care se explică prin faptul că Vrancea este un judeţ agricol, în vreme ce

Braşovul are o agricultură prea puţin dezvoltată. Poate să pară straniu că în primele şase luni ale

acestui an producţia industrială a scăzut cu 20%, în vreme ce rata şomajului a ramas constantă,

iar salariul mediu nominal net a crescut. De unde se platesc lefuri majorate, în condiţiile în care

întreprinderile produc (deci şi vând) mai puţine mărfuri? A crescut volumul creditelor

contractate de întreprinderile de stat? Nu, la acest indicator chiar se semnalează reduceri, de

30% în termeni reali. Atunci? Au descoperit managerii vreun mijloc miraculos de a produce

bani-cash? Nu. Explicaţia trebuie căutată în structura şomajului. Si vom vedea că, de fapt,

şomajul a crescut, adică au continuat disponibilizările. Numai că, în acelaşi ritm, au expirat

termenele de plată a indemnizaţiei respective pentru un număr de şomeri şi aceştia au dispărut

din statistici – cel mai probabil au luat drumul economiei paralele. Statistica nu ne spune

numărul celor fără un loc "oficial" de muncă, ci numărul celor care primesc indemnizaţie de

şomaj. Este o mare diferenţă, mai ales în cazul României. Nu vrem să susţinem că românii

trăiesc bine – se vede cu ochiul liber că nu este aşa, ba chiar este evident că nivelul de viaţă al

multora este departe de ceea ce se numeşte un trai decent. Dorim doar să atragem atenţia asupra

faptului că statisticile sunt o oglinda deformată, mai mult sau mai puţin, a realităţilor din

România şi trebuie judecate ca atare, atunci când analizăm, obiectiv, starea de fapt din ţara

noastră.”

BIBLIOGRAFIE:

1. Gilles Ferréol – “Dicţionar de sociologie”, Colecţia Collegium, Ed. Polirom,

Bucureşti, 1998, paginile 126-133, 210.

18

2. Coralia Angelescu şi Ileana Stănescu – “Economie politică – elemente

fundamentale”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, paginile 258-270.

3. Liviu Stelian Begu – “Statistică internaţională”, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999,

paginile 31-35.

4. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei Republicii Socialiste România,

1975, paginile 575, 928.

5. Antoine de Saint Exupéry – “Gânduri”, Colecţia COGITO, Ed. Albatros, Bucureşti,

1985, pagina 195 (paragraf 817)

6. Anthony Giddens – “Sociologie”, Ed. All, Bucureşti, 2000, paginile 357-362

7. "U.S. Unemployment Levels."Microsoft® Encarta® Encyclopedia 2001. © 1993-2000

Microsoft Corporation. All rights reserved.

8. Coralia Angelescu – „Economia de piata”,Ed.Ec.1995,Bucuresti

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

19