DRENAJUL LIMFATIC MANUAL

Moderator: Drenajul limfatic manual (DLM) este o formă de masaj destinată să ajute funcţia sistemului limfatic. Tehnicile DLM constau în bătăi încete, uşoare şi repetate care ajută la deplasarea fluidelor limfatice prin sistemul de vase şi noduli. Este un masaj blând şi ritmic pentru o stare generală bună, pentru a îndepărta acumulările de lichide în ţesuturi, a îmbunătăţi vindecarea şi a trata limfedemul.

ISTORICForme ale masajului dezvoltate special pentru a stimula deplasarea limfei sunt utilizate în părţi diferite ale lumii, de exemplu, Ayurvedic din India, Huna din Hawaii şi DLM Vodder din Franţa (Knaster, 1984). Încă din 1984 s-a obiectivat ştiinţific că masajul şi exerciţiile stimulează circulaţia limfei (Kurz, 1978). În prezent, cea mai utilizată tehnică de DLM a fost pusă la punct de fizioterapeuţii danezi Emil şi Astid Vodder în Franţa în anii 30.

SISTEMUL LIMFATICSistemul limfatic este format dintr-o reţea de vase care funcţionează în circulaţia lichidelor organismului. Lichidul în exces, sau limfa, este transportat afară din spaţiile interstiţiale şi returnat în circulaţia sangvină prin aceste căi limfatice. Limfa este un lichid clar, incolor, care funţionează cu scopul de a îndepărta fluide în exces, bacterii, virusuri şi deşeuri celulare din ţesuturile organismului, dar transportă şi proteine înapoi în circulaţia sangvină.Vasele limfatice sunt organizate în sisteme superficiale şi profunde. O mişcare limfatică tipică poate fi descrisă după cum urmează: lichidul din ţesuturi părăseşte spaţiile interstiţiale şi este denumit limfă după ce pătrunde în capilare limfatice. Capilarele se îmbină în vase mai mari, numite vase aferente, care transportă limfa la noduli, unde este filtrată. Vasele eferente transportă lichidul către vase mai mari denumite trunchiuri, care se unesc şi formează ducte colectoare, care se golesc în vena subclavie, unde limfa este adăugată sângelui. Vasele limfatice mari au valve, similare cu cele ale venelor, care împiedică circulaţia retrogradă a limfei.Deplasarea limfei este în principal un proces pasiv, care necesită factori externi. Aceştia includ contracţia muşchilor scheletali, acţiunea diafragmului în timpul respiraţiei şi contracţia muşchilor netezi din pereţii vaselor limfatice mari. Masajul poate acţiona şi el ca un factor extern ce contribuie la deplasarea limfei prin vase.Sistemele circulator şi limfatic funcţionează împreună pentru a asigura circulaţia optimă a lichidelor în organism. Deplasarea neîntreruptă a limfei este necesară pentru funcţionarea adecvată a sistemului imun, vindecarea ţesuturilor şi asigurarea unui mediu chimic propice pentru celule.Acumularea anormală de fluid limfatic în ţesuturi produce limfedemul. Acesta poate fi produs de răni, infecţii cronice sau intervenţii chirurgicale implicând limfonodulii gâtului, axilei, pelvisului sau inghinali. Multe din metodele de tratament ale cancerului de sân pot conduce la limfedem.

1

DRENAJUL LIMFATIC MANUAL

Drenajul limfatic manual al lui Vodder poate fi considerat una din metodele de masaj pe suprafaţă mare (Wittinger & Wittinger, 1986). Pentru un observator nefamiliarizat, aceste tehnici ar putea semăna cu manipulările blânde ale masajului clasic Western. Cu toate acestea, o examinare mai atentă relevă că DLM este considerabil mai exact şi include tehnici neîntâlnite în alte cazuri. Efectele DLM descrise aici presupun că această metodă este aplicată în forma sa originală, aşa cum este predată la Şcoala Vodder în Walchee, Austria.DLM, aşa cum a fost pus la punct de Vodder, este o metodă blândă de a promova deplasarea limfei în şi prin vasele limfatice. Figura 13-1 ilustrează căile de drenaj limfatic

superficial ale organismului. O presiune foarte uşoară este aplicată utilizând tehnicile DLM, care afectează direct vasele superficiale. Presiunea pe straturile musculare profunde este evitată. O descriere generală a procesului este oferită de Kurz et al (1978): Masajul începe în spaţiul supraclavicular stâng, drenând ductul toracic în venele axilară şi subclavie. În continuare, stagnarea produsă în nodulii limfatici regionali, fie inghinali, fie subaxilari, este uşurată blând. În final, se maseaza porţiunea proximală şi apoi cea distală a membrelor. (p.767)Tehnicile specifice pentru a produce mişcarea limfei sunt descrise în detaliu în continuare.

NOTĂ: DLM nu trebuie aplicat de către o persoană fără experienţă sau specializare, în mod special când se foloseşte pentru a atenua limfedemul. Descrierea metodelor şi tehnicilor nu poate suplini demonstraţiile practice ale unui îndrumător experimentat şi care este singurul în măsură să aprecieze dacă elevul său şi-a însuşit tehnica şi o poate aplica în siguranţă pentru pacient.

TEHNICILE DLMDLM lui Vodder constă în 4 metode blânde de a promova deplasarea limfei în şi prin vasele superficiale. Aceste tehnici sunt efectuate în combinaţii de mişcări rotunde sau ovale, mici sau mari, profunde sau de suprafaţă. Pielea este apăsată uşor în timpul mişcărilor. Aceste tehnici sunt denumite cercuri staţionare, precum şi tehnicile pompă, căuş sau rotativă.

2

Fig. 13-1

CERCURI STAŢIONAREDegetele întinse se aplică pe piele şi aceasta este apăsată în acelaşi loc în cercuri staţionare sau spirale extinse. Aceste manipulări se utilizează uzual pentru a trata în principal gâtul, faţa şi limfonodulii. Manevra se efectuază pe trunchi şi extermităţi efectuând cercuri cu o mână apropiată de cealalta sau cu opt degete plasate unul aproape de celălalt. În ultimul caz, degetele pot apăsa pielea circular într-o singură direcţie, lucrând impreună sau alternativ. Direcţia presiunii este determinată de drenajul limfatic. Degetele sunt întinse, uneori toată mâna este şi ea întinsă. Fiecare dintre aceste cercuri este executat cu o uşoară creştere de presiune pe ţesuturi urmată de o uşoară relaxare a acesteia. A se vedea Figura 13-2 pentru o ilustrare a acestor cercuri staţionare.

TEHNICA POMPĂÎn cadrul acestei metode, palmele sunt orientate în jos. Degetul mare şi celelalte degete se mişcă împreună în aceeaşi direcţie, apăsând pielea în cercuri alungite. Aceste mişcări ale degetelor sunt controlate de mişcări exagerate ale încheieturii mâinii. Degetele sunt întinse, dar vârful degetelor nu este implicat deloc. Încheietura mâinii se mişcă ca o balama. Mişcarea înainte a degetelor este efectuată sub presiune, mişcarea înainte a încheieturii mâinii se efectuează însă fără presiune.

TEHNICA CĂUŞSpre deosebire de tehnica pompă, palma priveşte în sus în această metodă. ( a se vedea fig. 13-3) Vodder descrie mişcarea ca fiind una de „punere în mişcare”. Încheietura mâinii se roteşte şi realizează împreună cu mâna o mişcare ca de tirbuşon. Degetele sunt întinse şi oscilează – în faza de presiune apasă corpul, în faza de relaxare încetează apăsarea.

TEHNICA ROTATIVĂAceastă tehnică este utilizată pe zone relativ plate ale corpului şi constă din mişcări individuale variate. Încheietura mâinii se mişcă în sus şi în jos. Când se mişcă în jos, se balansează dinspre exterior spre interior. Toată palma stă pe pe piele şi o apasă în spirale spre interior. Degetul mare de la mână face de asemenea mişcări circulare în direcţia

Fig. 13-2

3

drenajului limfatic al pielii. Aceste mişcări sunt efectuate în timpul fazei de presiune. În timpul fazei de relaxare, încheietura mâinii este ridicată, cele 4 degete întinse continuă mişcarea, iar degetul mare începe o nouă aplicare de presiune completând mişcarea circulară începută.

PRINCIPII DE BAZĂUrmătoarele principii de bază trebuie reţinute atunci când se efectuează DLM. Ele sunt adaptate după Kurz – Introducere în DLM (1986,1990).

Regiunea proximală este masată înaintea regiunii distale astfel încât regiunea proximală este golită pentru a face loc lichidului ce se scurge în ea dinspre capătul distal.

Presiunea aplicată în timpul efectuării DLM este limitată la 30-40 torr. Fiecare mişcare circulară va avea o asemenea presiune aplicată pe piele, astfel

încât în faza de relaxare să nu rămână o depresiune pe tegumentele masate. Direcţia presiunii este în funcţie de vasele limfatice eferente susceptibile să fie

astfel drenate. Aceste tehnici şi variante sunt repetate în mod ritmic, de obicei de câte 5-7 ori, fie

în acelaşi loc în cercuri staţionare, fie în spirale extinse. Nu are rost să se repete mişcările cu o frecvenţă mai mică, deoarece masa inertă a lichidelor tisulare are nevoie de timp pentru a răspunde.

Faza de aplicare a presiunii într-un ciclu durează mai mult decât faza de relaxare. Ca o regulă, nu trebuie să apară nicio înroşire a pielii. DLM nu trebuie să producă durere.

DOZAREA MASAJULUIDeoarece efectul DLM se bazează pe deplasarea mecanică a fluidelor şi a substanţelor pe care acestea le transportă, este esenţial ca tehnicile manuale dezvoltate de Vodder să fie executate cu precizie. Experienţa a indicat că rezultatele sunt cu atât mai bune, cu cât tehnica de executare este şi ea mai bună. Folosirea unei anumite presiuni depinde de

4

Fig. 13-3

starea ţesuturilor ce trebuie tratate. Se poate spune că, cu cât ţesutul este mai moale, cu atât şi masajul trebuie să fie mai blând.Durata de timp în care se masează o anumită parte a corpului, gradul de presiune utilizat şi mişcărilor, toate acestea pot fi explicate în termeni generali. Însă, lecţiile teoretice sunt doar un ajutor pentru explicarea meritelor şi aplicării DLM în fizioterapie şi servicii sanitare. În practică, niciun caz nu seamănă cu celalălalt. În final, dozajul DLM este cel mai bine stabilit de practicieni bazându-se pe cunoştiinţele, măiestria, experienţa şi intuiţia lor. Orice descriere a DLM trebuie parcursă şi înţeleasă având aceste principii în minte.

REZUMATDLM este o formă de masaj destinată să ajute funcţionarea sistemului limfatic. Tehnicile DLM constau în bătăi încete, uşoare şi repetate care ajută la deplasarea limfei prin sistemul de vase şi noduli.DLM Vodder este o aplicare sistematică a acestor tehnici utilizând o presiune foarte mică pentru a deplasa limfa prin vasele limfatice superficiale. Cele 4 mari tehnici folosite sunt cercurile staţionare şi tehnicile pompă, căuş şi rotativă.Regiunea proximală este masată înaintea regiunii distale astfel încât regiunea proximală este golită pentru a face loc lichidului ce se scurge în ea dinspre capătul distal. Metodele se repetă ritmic de 5-7 ori. Folosirea unei anumite presiuni depinde de starea ţesuturilor ce trebuie tratate. Se poate spune că, cu cât ţesutul este mai moale, cu atât şi masajul trebuie să fie mai blând. Pielea nu se înroşeşte de obicei şi nu ar trebui să apară durere odată cu aplicarea masajului.DLM Vodder trebuie executat cu stricteţe pentru a se obţine cele mai bune rezultate.Dozajul DLM este cel mai bine stabilit de practicieni bazându-se pe cunoştiinţele, măiestria, experienţa şi intuiţia lor.

IMAGINI13-1. Reprezentare schematică a căilor de drenare a sistemului limfatic superficial al organismului, vedere anterioară şi posterioară. (din Vodder E. – Die manuelle lymph drainage and modum Vodder)13-2. Cercuri staţionare, DLM13-3. Tehnica căuş , DLM

5