-Curs AUDIT Aptitudini- OCT 2015

AUDIT

Prof.univ.dr. Aurelia Ştefănescu

CECCAR, octombrie 2015, Bucureşti

Obiective

� Fundamente privind auditul (I).� Reglementări semnificative în audit(II).� Practici de control al conturilor și de examinare a

situațiilor financiare (III).� Raportarea în audit (IV).� Controlul de calitate în audit (V).� Supravegherea publică în auditul în auditul

statutar(VI).

Fundamente privind auditul (I).Auditul: concept, tipuri de audit -Audit financiar-

� Analiza, verificarea unei secţiuni din contabilitate sau din situaţiile financiare.

� Exemple: � Auditul financiar al clienţilor.� Auditul financiar a situaţiei fiscale.� Auditul financiar al cheltuielilor sociale.� Etc.

Fundamente privind auditul (I).Auditul: concept, tipuri de audit-Audit statutar-

� Auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilorfinanciare anuale consolidate, conform legislaţieicomunitară, transpusă în reglementările naţionale.

� Examinarea efectuată de un profesionist competentşi independent asupra situaţiilor financiare ale uneientităţi în vederea exprimării opinii motivate asupraimaginii fidele, clare şi complete a poziţiei financiareşi a performanţei acesteia.

Auditul: concept, tipuri de audit (I)-Audit statutar-

� Elemente fundamentale:

� Profesionistul competent şi independent.

� Obiectivul examinării: situaţiile financiare.

� Scopul examinării: exprimarea unei opinii motivateasupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţieifinanciare precum şi a performanţei entităţii.

� Criteriul de calitate pentru examinare şi opinie:standardele de audit şi normele contabile.

Fundamente privind auditul (I)- Principiifundamentale

� Integritatea → un auditor trebuie să fie sincer şi onest îndesfăşurarea serviciilor profesionale;

� Obiectivitatea →un auditor trebuie să fie impartial, să nuse afle în conflicte de interese sau sub influenţa nedorităexercitată de alte părţi, care să prevaleze asupraraţionamentului professional sau de afaceri;

� Competenţa profesională şi atenţia cuvenită → unauditor trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cuatenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate şi aredatoria permanentă de a menţine cunoştinţele şiaptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru aasigura clientului unu serviciu profesional competent,bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislaţie şitehnică;

Fundamente privind auditul (I)-Principii fundamentale

� Confidenţialitatea →un auditor trebuie să respecteconfidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulăriiserviciilor profesionale şi nu trebuie să dezvăluie nicio astfel deinformaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţiasituaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală sauprofesională care impune dezvăluirea acelor informaţii, şi să nuutilizeze aceste infoemţii în interesul propriu sau altor părţi terţe;

� Comportamentul profesional → un auditor trebuie să acţionezeîntr-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să eviteorice comportament care ar putea discredita profesia. Obligaţia de aevita orice comportament care ar putea discredita profesia impuneorganismului profesional să ia în considerare, în momentul în careelaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiariprofesionişti faţă de clienţi, terţe părţi, alţi membri ai profesiunii deauditor financiar, personal, angajatori şi public în sens larg

Fundamente privind auditul (I)-Principii fundamentale

� Scepticismul profesional → atitudine care include o gândirerezervată din partea auditorului, fiind atent la condiţii care ar puteaindica o posibilă denaturare datorită fraudei sau erorii şi o evaluarecritică a probelor de audit. Auditorul trebuie să planifice şi săefectueze un audit cu scepticism profesional, recunoscând că arputea să existe circumstanţe datorită cărora situaţiile financiare să fiedenaturate semnificativ.

� Raţionamentul profesional → aplicarea pregătirii relevante, acunoştinţelor şi a experienţei în contextul respectiv de audit,contabilitate şi standarde etice pentru a adopta decizii în cunoştinţăde cauză privind procedura adecvată în contextul circumstanţelormisiunii de audit.

� Probe de audit suficiente şi adecvate şi riscul de audit → pentrua obţine o asigurare rezonabilă, auditorul trebuie să obţină probe deaudit suficente şi adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivelacceptabil de scăzut, ceea ce permite auditorului să formulezeconcluzii rezonabile pe care să îşi bazeze opinia.

Fundamente privind auditul (I)-Riscurile în audit

� Riscul ca auditorul să exprime o opinie de auditnecorespunzătoare, atunci când situaţiile financiare suntdenaturate semnificativ.

� Componente:� Riscul inerent

� Riscul legat de control

� Riscul de nedetectare


� Relaţia dintre riscuri:

� Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscului inerent & riscul legat de control

� Riscul inerent & Riscul legat de control ↑ → ↓ Riscul de nedetectare

� Riscul inerent & Riscul legat de control ↓ → ↑ Riscul de nedetectare

� Pragul de semnificaţie este invers proporţional cu riscul deaudit:

� Prag de semnificaţie ↑ → Risc de audit ↓

� Prag de semnificaţie↓ → Risc de audit ↑


Riscul inerent

� Susceptibilitatea unei afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii/soldal contului/prezentare de a fi denaturată semnificativ,individual/cumulat, înainte de a lua în considerare orice controalelegate de acestea (datorită unui control insuficient).

� Factori:� Experienţa, cunoştinţele managementului� Presiuni exercitate asupra conducerii pentru a determina

prezentarea unor situaţii financiare inexacte.� Natura activităţilor derulate de entitate.� Tranzacţii neobişnuite, complexe.� Condiţii economice, concurenţiale.� Inovaţii tehnice


Riscul legat de control

� O eroare semnificativă în cont/operaţiuniindividual/cumulat nu este nici prevenită, nici descoperităşi corectată prin sistemul contabil şi de control internutilizate (riscul ca situaţiile financiare să fie denaturatesemnificativ înainte de auditare).

� Nu poate fi eliminat integral ← limitele inerente alesistemului de control intern

� Nivel ridicat al riscului de control← Sistemele contabile şide control intern nu sunt aplicate corect/insuficiente.


Riscul de nedetectare

� Riscul ca procedurile efectuate de auditor pentru areduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, nuvor fi în măsură să detecteze o denaturare existentă şicare ar putea fi semnificativă, fie individual/cumulat cualte denaturări.

� Nu poate fi elimininat integral.

� Depinde de controalele proprii ale auditorilor.

Fundamente privind auditul (I)-Pragul de semnificaţie

� Nivelul unei sume peste care auditorul consideră că o denaturarepoate afecta fidelitatea situaţiilor financiare, a poziţiei financiare şi aperformanţei financiare a entităţii.

� Rol:� Îmbunătăţirea orientării şi planificării misiunii de audit.� Evitarea lucrărilor inutile.� Justificarea opiniei exprimate.

� Determinare:� Aplicarea raţionamentului profesional.� Începutul misiunii→ domeniile şi sistemele semnificative.� În cursul misiunii → orientarea către riscuri.� La sfârşitul misiunii →denaturările constatate să fie corectate sau

menţionate în raport dacă entitatea nu le corectează.


� Elemente de referinţă:� Active, datorii, capitaluri proprii, venituri cheltuieli.� Elemente asupra cărora îşi concentrează atenţia utilizatorii( ex:

evaluarea performanţei financiare→ profit, venituri, active nete).� Natura entităţii, mediul economico-social, sectorul de activitate în

care operează, dimensiunea, evoluţia ec-financiară.� Structura de proprietate a entităţii şi modul de finanţare( ex: dacă se

finanţează în exclusivitate prin îndatorare → active).� Relaţia prag de semnificaţei-risc: invers proporţională: prag de semnificaţie

mare → risc scăzut� Consecinţe:

� certificare fără rezerve� cu rezerve� refuz de certificare� imposibilitatea certificării


� Etape:� Planificarea profunzimii testelor:

� Stabilirea valorii preliminare a pragului de semnificaţie.� Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificaţie.

� Evaluarea rezultatelor� Estimarea valorii totale a prezentărilor eronate din segment.� Estimarea valorii cumulate a prezentărilor eronate din segment.� Compararea estimării valorii cumulate cu valoarea

preliminară/revizuită a pragului de semnificaţie.

Fundamente privind auditul (I)- Documentarea lucrărilor de audit: dosarul permanent şi dosarul exerciţiului

� Documentaţia de audit/documente de lucru →înregistrareaprocedurilor de audit efectuate, a probelorde audit relevanteprecum şi a concluziilor auditorului.

� Conform ISA 230 “Documentația de audit” documentaţia deaudit oferă dovada modului în care s-a fundamentat concluziaauditorului cu privire la atingerea obiectivelor generale aleauditorului dar şi a faptului că auditul a fost planificat şiefectuta în conformitate cu ISA şi reglementările legaleaplicabile.


Complementar, rolurile documentaţiei de audit sunt următoarele:� Sprijinirea echipei de audit în planificarea şi efectuarea auditului;� Sprijinirea membrilor echipei de audit responsabili cu supervizarea,

în îndrumarea şi supervizarea activităţii de audit şi în îndeplinirearesponsabilităţilor de revizuire;

� Responsabilizarea echipei misiunii de audit pentru activitatea sa;� Menţinerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continuă

pentru misiunile viitoare de audit;� Permite efectuarea inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii, sau

cu cerinţele naţionale cu prevederi similare;� Permite efectuarea inspecţiilor externe în conformitate cu cerinţele

legale sau de altă naură, aplicabile.


� Auditorul ar trebui să pregătească o documentaţie deaudit suficientă astfel încât să permită unui auditor cuexperiență ,care nu a avut o legătură anterioară cuauditul să înțeleagă:

� Natura, durata și dimensiunea procedurilor de auditdesfășurate pentru a respecta Standardele Internaționalede Audit și cerințele legale și de reglementare aplicabile;

� Rezultatele procedurilor de audit și probele de auditobținute;

� Aspectele semnificative care au apărut pe parcursulauditului, concluziile şi raţionamentelel profesionalesemnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.


� Auditorul trebuie să reunească documentaţia de audit în dosarul deaudit şi să finalizeze pocesul de alcătuire a dosarului, în timp util,ulterior datei raportului auditorului.

� Termenul de finalizare a dosarului de audit → maxim 60 zile de ladata raportului auditorului.

� Finalizarea alcătuirii dosarului de audit ulterior datei raportuluiauditorului este un proces administrativ care nu implică aplicarea denoi proceduri de audit sau formularea de noi concluzii.

� Pot fi efectuate modificări în documentaţia de audit în timpulprocesului final de alcătuire, dacă acestea sunt de naturăadministrativă. Ex: eliminarea documentaţiei înlocuite; sortarea,colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru,etc.


� După procesul de finalizare a dosarului de audit, auditorul nuare voie să elimine documentaţia de audit, înainte de sfârşitulperioadei de păstrare (nu mai mică de 5 ani de la dataraportului auditorului).

� În cazul în care auditorul consideră că este necesar sămodifice documentaţia de audit existentă sau să adaugedocumentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului de audit,indiferent de natura modificărilor sau adăugirilor, trebuie sădocumenteze motivele specifice pentru care au fost efectuată,precum şi data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit.


Dosarul permanent

� Include informaţii cu caracter repetitiv de la un exerciţiu la altul;� Impune actualizarea informaţiilor pentru utilizarea ulterioară;� Elimină repetarea în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de

la un exerciţiu la altul a informaţiilor privind cunoaşterea entităţii.� Componente: fişa de prezentare; istoricul entităţii ; organigrame ;

situaţiile financiare ale ultimelor ex ; persoanele care angajeazăentitatea; note privind organizarea sectorului de activitate,privind statutul; procese verbale ale CA, AGA; contracte, listăacţionari,etc.

� Actualizat în permanenţă, eliminarea informaţiilor desuete,încorporarea numai a extraselor necesare şi nu a documentelorstufoase.


Dosarul permanent

� Structură- 7 secţiuni:� Generalităţi� Documente privind controlul intern� Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile

precedente� Analize permanente� Fiscal şi social� Juridice� Intervenanţi externi


Dosarul exerciţiului

� Include toate documentele unei misiuni de audit;� Utilitatea se limitează la exerciţiul financiar auditat;� Îmbunătăţeşte organizarea şi controlul misiunii;� Asigură documentarea lucrărilor efectuate, deciziile adoptateşi derularea misiunii fără omisiuni;

� Facilitează munca în echipă şi supervizarea lucrărilortransferate colaboratorilor;

� Justifică opinia exprimată şi elaborarea raportului de audit.� Componente: planificarea misiunii, supervizarea lucrărilor,

aprecierea controlului intern, obţinerea de elemente probante.


Dosarul exerciţiului

� Structură-10 secţiuni� Acceptarea misiunii� Sinteza misiunii şi rapoarte� Orientare şi planificare� Evaluarea riscului legat de control� Controale substantive� Utilizarea lucrărilor altor profesionişti� Lucrările la sfârşit de misiune� Intervenţii solicitate prin reglementări diverse� Controlul conturilor consolidate

Fundamente privind auditul (I)- Probele de audit

� Informaţiile utilizate de auditor pentru emiterea de concluzii pe care se bazează opinia auditorului.

� Includ informaţii incluse în înregistrările contabile ( iniţiale &documentele justificative) pe care se fundamentează situaţiiefinanciare & alte informaţii.

� Condiţii privind calitatea probelor de audit:� Suficiente: cantitate� Adecvate: calitate, relevanţă, credibilitate

� Sursele probelor de audit


� Suficienţa şi gradul de adecvare sunt intercorelate.� suficienţa, este măsura cantităţii probelor de audit.� cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de

către auditor a riscurilor de denaturare(cu cât sunt mai ridicateriscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe de audit) șide asemenea, de calitatea acestor probe de audit (cu cât calitateaeste mai ridicată, cu atât vor fi solicitate mai puține probe de audit).

� obținerea de mai multe probe de audit, totuși, nu poate compensacalitatea slabă a acestora


� Credibilitatea probelor de audit este influenţată de sursa şi natura lorşi circumstanţele în care sunt obţinute, inclusiv de controaleleaferente întocmirii şi păstrării lor, dacă acestea sunt relevante.

� Deşi probele de audit obţinute din surse externe entităţii sunt maicredibile, pot exista circumstanţe care efectează credibilitatea lor. Deexemplu, informaţiile obţinute dintr-o sursă independentă externăpot să fie limitate din punct de vedere al credibilităţii, dacă expertuldin partea conducerii nu este obiectiv. În general, pentru sporireacredibilităţii probelor de audit se au în vedere următoarele aspecte:

� Credibilitatea probelor de audit este mai mare atunci când acesteasunt obţinute din surse independente externe entităţii;

� Credibilitatea probelor de audit care sunt generate intern este maimare atunci când controalele aferente, inclusiv cele cu privire laîntocmirea şi păstrarea lor, impuse de entitate, sunt eficiente;


� Probele de audit obţinute direct de auditor sunt mai credibile decât cele obţinute indirect sau prin deducţie;

� Probele de audit în format documentat, fie în format tipărit,electronic, sau pe alt suprt, sunt mai credibile decât probele obţinuteverbal;

� Probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibiledecât cele furnizate prin intermediul fotocopiilor sau facsimilelor, saua celor filmate, transpuse pe suport digital sau transferate pe altsuport electronic, a căror credibilitate poate depinde de controaleleasupra întocmirii şi păstrării lor.

Fundamente privind auditul (I)- Tehnici/proceduri de audit

� Modalităţi prin care se obţin probele de audit→Tehnici/proceduri de audit

� Inspecţia→ examinare documente/înregistrări.� Observarea � Confirmarea externă� Recalcularea→verif.corectitudinii matematice a doc/înreg� Reefectuarea→executarea de către auditor a controalelor

iniţiale efectuate ca şi componente ale controlului intern� Proceduri analitice →evaluarea informaţiilor financiare prin

intermediul unui studiu al relaţiilor dintre datele financiare şinonfinanciare

� Interogarea → căutarea de inf. fin. şi nonfin. de la persoanedin interiorul şi exteriorul entităţii(scrise şi verbale)

� Sondajul


Observarea

� Urmărirea unui proces/proceduri care este efectuatăde alte părţi.

� Oferă informaţii privind existenţa activelor.

� Oferă informaţii privind efectuarea unuiproces/proceduri.

� Limitată la momentul în care observarea sedesfăşoară


Confirmarea externă� Proba de audit obţinută de către auditor în format scris,

electronic.� Confirmarea soldurilor conturilor deschise la instituţii de credit.� Confirmarea termenilor acordurilor/tranzacţiilor încheiate de

entitate cu terţii.� Confirmarea soldurilor conturilor de furnizori, creditori, clienţi,

debitori.� Confirmarea absenţei anumitor condiţii- a unui contract

secundar.


Sondajul� Selecţionarea unui anumit număr dintr-o mulţime→ aplicarea tehnicilor de

obţinere a elementelor probante → extrapolarea rezultatelor obţinute la întreagapopulaţie.

� Definirea obiectivelor şi a mulţimii.� Alegerea tehnicilor: natura controlului de efectuat şi utilizarea/neutilizarea a

tehnicilor statistice (talia masei, atingerea obiectivelor, raportul cost/eficacitate).� Determinarea taliei eşantionului.� Selecţionarea eşantionului: reprezentativ, toate elementele masei sunt

susceptibile pentru selecţie.� Studiul eşantionului:

� Pt a avea caracter probant, toate elementele selecţionate trebuie să fiecontrolate.

� Elemente necontrolate→elementele necontrolate sunt erori, se depăşeştepragul de erori acceptabi? Da → proceduri alternative


� Evaluarea rezultatelor→ anomaliile constatate sunt examinate pt a identifica reprezentativitatea.

� Concluziile sondajului → reuneşte concluzii privind: � Elementele cheie care au făcut obiectul controlului.� Anomaliile/erorile excepţionale constatate.� Restul mulţimii.

� Erorile >rata erorilor aşteptate → analiza aprecierilor auditoruluisau a controlului intern

Reglementări semnficative în audit (II)

� Fundament pentru misunea de audit.� Standarde Internaţionale de Audit (ISA).

→ Se aplică auditului situațiilor financiare istorice.

• Standarde Internaţionale privind Misiunile de Revizuire

(ISRE).

→ Se aplică în revizuirea informațiilor financiare istorice.

Misiunea de revizuire – misiunea care îi permite unui auditor să stabilească dacă, pe baza procedurilor care nu oferă toate probele necesare unui audit, orice atrage atenția auditorului îl poate determina pe acesta să considere că situațiile financiare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară aplicabil.


� Standarde Internaţionale privind Misiunile de Asigurare

(ISAE).

→ Se aplică misiunilor de asigurare, altele decât auditurilesau revizuirile informațiilor financiare istorice.

Misiune de asigurare - o misiune în care un practician exprimă o concluziecu scopul de a întări gradul de încredere al utilizatorilor cărora le estedestinat, alții decât partea responsabilă, în legătură cu rezultatul evaluăriisau măsurării unui subiect specific, în raport cu anumite criterii.


� Standarde Internaţionale privind Serviciile Conexe (ISRS).

→ Abordează responsabilitățile practicianului când acesta estecontractat pentru a asista conducerea înîntocmirea și prezentareasituațiilor financiare istorice fără a obține vreo asigurare cu privire larespectivele informații, și pentru a raporta asupra misiunii, înconformitate cu ISRS.

� Standardul Internaţional privind Controlul Calităţii (ISQC).

→ Are în vedere responsabilitățile unei firme pentru sistemul propriu decontrol al calității pentru auditurile și revizuirile situațiilor financiare,precum și a altor misiuni de asigurare și servicii conexe.

� Norme naţionale emise de CAFR.

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare.Auditul imobilizărilor (III)

� Situația imobilizărilor pe fiecare clasă: valoare de intrare,amortizare, ajustări, valoarea netă.

� Situația intrărilor de imobilizări.� Situația ieșirilor de imobilizări.� Situația activelor finanțate prin leasing/alte forme de

finanțare.� Situația valorii amortizării, ajustării în anul respectiv.� Situația reevaluărilor.� Situația cheltuielilor ulterioare punerii în funcțiune a

imobilizărilor.

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare.Auditul imobilizărilor (III)

� Verificarea fizică a imobilizărilor.� Examinarea documentelor de proprietate.� Situația angajamentelor de capital.Obiective:� Au fost recunoscute în contab complet și corect?� Există și aparțin entității?� Sunt prezentate corect în situațiile financiare?� Sunt prezentate conform reglementărilor?

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul stocurilor (III)

� Situația stocurilor pe categorii.� Revizuirea listelor de inventar finale ale stocurilor, verificând

adunarea pe verticală și orizontală, precum și elementele neobișnuite.

� Examinarea analitică:compararea vitezei de rotație a stocurilorși a clasificării stocurilor din ex auditat cu cel precedent.

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul stocurilor (III)

� Participarea la inventariere� Procedura de inventariere.� Urmărirea listelor de inventar intermediare.� Identificarea stocurilor aflate la terți.� Verificarea stocurilor aflate în tranzit.� Verificarea principiului independenței exercițiilor.� Identificarea stocurilor cu mișcare lentă.

Obiective:� Au fost recunoscute în contab complet și corect?� Există și aparțin entității?� Sunt prezentate corect în situațiile financiare?� Sunt prezentate conform reglementărilor?

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul capitalurilor proprii (III)

� Situația capitalului socia subscris și vârsat.� Compararea soldului capitalului social și al elementelor de capitaluri

proprii cu cele din exercițiul finnaciar anterior.� Verificarea registrul acționarilor la entitate/entitatea care îl are.

Identificarea părților afiliate.� Verificarea concordanței dintre mișcările de rezerve și contul de profit și pierdere, situația profitului, a pierderilor, dividendele, etc.

� Obținerea confirmărilor din partea clientului privin numele membrilor consiliului de administrație, participațiile membrilor consiliului de administrație la capitalul social, la începutul și sfârșitul exercițiului.

� Confirmarea faptului că documentele contabile sunt ținute la zi.

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul capitalurilor proprii (III)

� Examinarea registrelor proceselor-verbale și copiile minutelorrelevante al ședințelor consiliului de administrație desfășurate încursul exercițiului finnaciar.

� Obținerea unei copii a minutei ședinței în care s-a decis acordareade dividende și asigurarea că decizia privind acordarea șirepartizarea dividendelor este legală.

Obiective:� Au fost recunoscute în contab complet și corect?� Sunt prezentate corect în situațiile financiare?� Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?� Documentele obligatorii sunt ținute corespunzător?

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul creanțelor și datoriilor (III)

Creanțe � Obținerea unei situații sintetice a soldurilor debitoare.� Obținerea unei liste cu soldurile finale din jurnalul vânzărilor și

asigurarea că suma acestora corespunde totalului de control dincartea mare.� Investigarea înregistrărilor contabile cu valoare mare sau neobișnuită.� Investigarea oricărei variați mari sau neobișnuită a vînzărilor.� Verificarea unui eșantion de solduri pe baza jurnalului vânzărilor și

invers.� Verificarea adunărilor din lista soldurilor.

� În absența unui jurnal al vânzărilor, se obține o listă a soldurilor finaleale debitorilor comerciali și se confruntă cu evidențele contabile.


� Verificarea soldurilor debitoare, urmărind: vechimea și încasarea creanțelor la sfârșitul exercițiului finnaciar.

� Discutatea cu managementul a posibilității recuperării creanțelor restante și aspecte privind ajustările.

� Verificarea respectării principiului independenței exercițiului pentru vânzări/debitori/încasări.

� Examinarea stornărilor după închiderea exercițiului financiar.� Compararea vitezei de rotație a debitorilor din exercițiul curent cu

cea din ex precedent și explicarea variațiilor.


� Compararea listei debitorilor ajunși la scadență cu cea din ex anterioare și notarea oricăror modificări semnificative privind debitorii restanți.

� Verificarea listei sodurilor finale ale debitorilor.

Obiective:� Au fost recunoscute în contab complet și corect?� Există și aparțin entității?� Sunt prezentate corect în situațiile financiare?� Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?


Datorii� Obținerea unei situații sintetice a creditorilor și a obligațiilor angajate

aferente exercițiului financiar curent și anterior.� Obținerea unei liste cu soldurile finale din jurnalul cumpărărilor și

asigurarea că suma acestora corespunde totalului de control din carteamare.� Investigarea înregistrărilor contabile cu valoare mare sau

neobișnuită.� Investigarea oricărei variați mari sau neobișnuită a cumpărărilor.� Compararea unui eșantion de solduri cu înregistrărirl din jurnalului

cumpărărilor și invers.� Verificarea adunărilor din lista soldurilor.

� În absența unui jurnal al cumpărărilor, se obține o listă a soldurilor finaleale creditorilor comerciali și se confruntă cu evidențele contabile.


� Verificarea listei soldurilor finale ale creditorilor:� Verificarea dacă soldurile principalilor furnizori și un eșantion din soldurile

celorlați furnizori concordă cu extrasele de cont ale respectivilor furnizori.� Revizuirea listei creditorilor din ex anterior pentru a identifica eventualele

omisiuni semnificative în exercițiul curent.� Investigarea soldurilor debitoare semnificative din listă și înregistrarea

facturilor omise.� Cercetarea sumelor în litigiu.

� Testarea repsectării principiului independenței exercițiilor pentrucumpărări/creditori/plăți.

� Verificarea cheltuielilor angajate examinând registrul de plăți șifacturile/stornările primite după sfârșitul exercițiului financiar


� Impozit pe salarii, contribuții la protecție socială: verificarea dacă acesteacorspund cu evidențele privind decontările cu personalul, a corectitudiniioperațiunilor privind salariile.

� Asigurarea că soldurile contractelor de leasing sunt corect calculate șiprezentate.

� Obținerea confirmărilor scrise a soldurilor, ratelor dobânzii și a condițiilor derambursare în cazul împrumuturilor de la directori.

� Asigurarea că s-au înregistrat toate obligațiile, inclusiv cele condiționate.Obiective:� Au fost recunoscute în contab complet și corect?� Există și aparțin entității?� Sunt prezentate corect în situațiile financiare?� Sunt prezentate consecvent conform reglementărilor?

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul operațiunilor financiare (III)

� Obținerea unei situații cu toate soldurile finale ale conturilor la bănci,conturilor de casă, comparative, și verificarea cifrelor perioadeicurente cu extrasele de cont bancare și registru de casă.

� Analiza încasărilor și plăților:� Gruparea încasărilor și plăților reconciliate pe posturi care

corespund obiectului de activitate al entității.� Verificarea unui eșantion de înregistrări din registrul de casă pe

baza documentelor justificative aferente și verificareaconcordanței cu extrasele de cont.

� Verificarea registrului de casă pe parcursul întregului exercițiufinanciar și verificarea înregistrărilor cu valoare mare sauneobițnuită.


� Verificarea operațiunilor în numerar:� Verificarea numerarului.� Examinarea registrului de casă pentru a identifica eventuale

tranzacții cu valoare mare sau neobișnuită și revizuireadocumentelor justificative aferente.

� Verificarea tranzacțiilor cu managementul.� Verificarea prezentării soldurilor conturilor la bănci, divizarea

datoriilor pe termne lung pe componenta rambursabilă pe termenscurt, respectiv, lung.

� Verificarea soldurilor conturilor la bănci și a conturilor de casă.� Verificarea contractelor încheiate pe termen lung și scurt cu băncileși modul în care entitatea a respectat prevederile contractuale

Practici de control al conturilor și de examinare a situațiilor financiare. Auditul veniturilor și cheltuielilor (III)

Venituri� Situația veniturilor din vânzări aferente exercițiului, identificând veniturile

nete pe categorii, precum și TVA aferent.� Reconcilierea vânzărilor nete totale aferente exercițiului cu deconturile

de TVA.� Dacă există un jurnal al vânzărilor (zilnice):

� Verificarea concordanței dintre un eșantion de facturi și registrulcartea mare, respectiv jurnalul vânzărilor.

� Verificarea concordanței dintre un eșantion de vânzări din carteamare/jurnalul vânzărilor zilnice și facturi.

� Dacă nu există un jurnal al vânzărilor (zilnice) se testează încasările dinregistrul de casă pe baza facturilor aferente și viceversa, și încasărileprin bancă.


� Selectarea unui eșantion de chitanțe/bonuri fiscale și verificarea pe bazajurnalului încasărilor, a jurnalului vânzărilor zilnice și a viramentelorbancare.

� Stornările.� Compararea veniturilor din vânzări aferente exercițiului financiar auditat

cu cele din ex precedent și cele previzionate în buget.� Compararea profitului din anul financiar auditat cu cel anterior-

supra/subevaluarea veniturilor din vânzări.� Verificarea mărfurilor vândute pe baza avizelor de expediție –

bunurile/serviciile au fost facturate la prețul corect.� Examinarea comenzilor restante pentru o perioadă mai mare.


Cheltuieli� Situația cumpărărilor aferente exercițiului, identificând cumpărările nete

pe categorii, precum și TVA aferent.� Reconcilierea cumpărările nete totale aferente exercițiului cu deconturile

de TVA.� Dacă există un jurnal al cumpărărilor (zilnice): se compară un eșantion

de facturi cu registrul cartea mare, respectiv jurnalul cumpărărilor.� Dacă nu există un jurnal al cumpărărilor (zilnice): se compară un

eșantion al cumpărărilor/cheltuielilor din registrul de casă cu facturileaferente, pentru a asigurarea că:� Sunt adresate entității.� Se referă la bunuri/servicii utilizate în mod normal de societate.� Au fost aprobate în mod corespunzător.


� Compararea cumpărărilor/cheltuielilor aferente exercițiului financiarauditat cu cele din ex precedent și cele previzionate în buget.

� Compararea profitului din anul financiar auditat cu cel anterior-supra/subevaluarea veniturilor din vânzări.

� Corelarea valorii cumpărărilor cu cea a veniturilor din vânzări.� Compararea înregistrărilor din fiecare cont de cheltuieli cu cele

aferente ex anterior, rulajele lunare ale ex curent și explicareavariațiilor semnificative.

� Verificarea unui eșantion al bunurilor pe baza notelor de recepție-bunurile/serviciile au fost facturate la preț corect și înregistratecantitățile corecte.

Raportarea în audit (IV)

Raportarea în auditul statutar/Raportul de audit

� Instrument de comunicare cu utilizatorii informaţiilor financiare aleentităţii auditate.

� Validează încrederea utilizatorilor în situaţiile financiare ale entităţiiauditate.

� Instrument de identificare a responsabilităţii pentru auditor şi pentruconducerea entităţii.


� Responsabilităţile auditorului şi conducerii entităţii

� Obiectivele şi natura misiunii

� Situaţiile financiare care se circumscriu auditului

� Opinia

� Coordonatele de identificare ale auditorului


� Titlul →raport al auditorului independent� Destinatarul → funcţie de circumstanţele specifice misiunii(acţionari,

persoanelor însărcinate cu guvernanţa)� Paragraful introductiv →trebuie să precizeze:

� Entitatea ale cărei situaţii financiare au fost auditate.� Faptul că situaţiile financiare au fost auditate.� Titlul fiecărei cpmponente a situaţiilor financiare.� Sumarul politicilor contabile semnificative şi la alte informaţii

explicative.� Data/perioada acoperită de fiecare componentă a situaţiilor

financiare.


� Responsabilitatea conducerii privind situaţiile financiare→explicaţie conform căreia membrii conducerii sunt responsabili de întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil şi pentru acel control intern pe care îl consideră necesar pentru a permite întocmirea de situaţii financiare lipsite de denaturări semnificative, cauzate de fraudă/ eroare.

� Responsabilitatea auditorului(Întinderea lucrărilor şi natura uneilucrări de audit):� De a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare.� Auditul a fost desfăşurat în conformitate cu ISA.� ISA prevăd ca auditorul: să se conformeze cerinţelor etice;

planifică şi efectuează auditul astfel încât să obţină o asigurarerezonabilă a măsurii în care situaţiile financiare sunt lipsite dedenaturări semnificative.


� Opinia� Opinia fără rezerve (nemodificată)

� situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectelesemnificative, în conformitate cu cadrul general de raportarefinanciară aplicabil.

� „..în opinia noastră, situaţiile financiare prezintă fidel, sub toateaspectele semnificative(oferă o imagine corectă şi fidelă cuprivire la) poziţia financiară a entităţii ABC la 31 decembrie200X şi performanţa sa financiară şi fluxurile sale de trezorerieaferente exerciţiului încheiat la data respectivă, în conformitatecu IFRS.”


� Opinie modificată � Auditorul concluzionează pe baza probelor de audit obţinute că

situaţiile financiare conţin denaturări semnificative, sau� Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate

pentru a concluziona că situaţiile financiare, luate în ansamblu nuconţin denaturări semnificative.

� Este reprezentată de : � Opinie cu rezerve� Opinie defavorabilă (contrară)� Imposibilitatea exprimării opiniei


� Opinia cu rezerve� În urma obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate,

auditorul concluzionează că denaturările individuale/cumulatesunt semnificative pentru situaţiile financiare; sau

� Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate pecare să îşi fundamenteze opinia, însă concluzionează că efecteleposibile asupra situaţiilor financiare ale denaturărilor nedetectate,în cazul în care există, ar putea fi semnificative.


� Opinia defavorabilă(contrară)� după ce a obţinut probe suficiente şi adecvate, concluzionează că

denaturările, individuale sau cumulate, sunt semnificative.

� „Aşa cum este explicat la Nota X, compania nu a consolidat situaţiilefinanciare ale filialei XYZ pe care societatea a achiziţionat-o ăncursul anului 200N, deoarece nu a putut constata valorile juste aleanumitor active şi datorii ale filialei la data achiziţiei. Prin urmare,această investiţie este contabilizată la cost......Efectele neconsolidăriiasupra situaţiilor financiare consolidate nu au fost stabilite.

� În opinia noastră, datorită semnificaţiei aspectului discutat înparagraful aferent Bazei pentru opinia contară, situaţiile financiareconsolidate nu oferă o imagine corectă şi fidelă în conformitate cucadrul general de raportare financiară aplicabil, atunci când seraportează în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă.”


� Imposibilitatea exprimării opiniei� Auditorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate pe care

să îşi fundamenteze opinia, şi concluzionează că efectele posibile aledenaturărilor nedetectate asupra situaţiilor financiare ar putea fisemnficative.

� „Nu am fost numiţi în calitate de auditori ai companiei decât ulterior dateide 31 decembrie 200X şi, prin urmare, nu am asistat la inventariereafizică a stocurilor de la început şi sfârşit de an. Nu am putut să obţineminformaţii convingătoare prin mijloace alternative, cu privire la cantităţilede stocuri deţinute la 31 decembrie 200N-1 şi 2000N care sunt declarateîn situaţia poziţiei financiare la xxx, respectiv la xxx...

Din cauza semnificaţiei aspectelor descrise în paragraful aferet Bazeipentru imposibilitatea exprimării unei opinii, nu am putut obţine probesuficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru o opinie de audit. Înacest sens, nu exprimăm nicio opinie cu privire la situaţiile financiare.”


� Semnătura auditorului

� Data raportului auditorului

� Adresa auditorului

Controlul de calitate al serviciilor de audit (V)

� La nivelul organismului profesional

� La nivelul cabinetului

Controlul de calitate în auditla nivelul organismului profesional(V)

� Ansamblul măsurilor adoptate de către organismele profesionale,pentru analiza manierei de organizare şi funcţionare a cabinetului şiaprecierea modului de aplicare a standardelor profesionale emise decătre acestea.

� Obiective:� Încrederea publicului în calitatea serviciilor.� Organizarea adecvată şi îmbunătăţirea modului în care îşi desfăşoară

activitatea cabinetele.� Convergenţa comportamentelor profesionale ale membrilor.� Îmbunătăţirea comunicării cu organismele profesionale

� Principii: universalitatea, confidenţialitatea, colegialitatea, adaptareacontrolului, urmărirea.

Controlul de calitate în auditla nivelul organismului profesional(V)

� Controlarea tuturor auditorilor la intervale de timpregulate.

� Organizarea cabinetului.� Calitatea probelor de audit.� Respectarea normelor de audit.� Respectarea regulilor deontologice.� Corectitudinea rapoartelor de audit.� Aplicarea de sancţiuni disciplinare.

Controlul de calitate în auditla nivelul cabinetului (V)

� Obiective:� Exigenţe profesionale → membrii cabinetului respectă

independenţa, integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatatea,profesionalismul.

� Aptitudini şi competenţe → cunoştinţele profesionale alemembrilor cabinetului permit acestuia să îşi îndeplineascăresponsabilităţile asumate în cadrul misiunii.

� Repartizarea lucrărilor → membrilor care au dobânditcunoştinţele necesare.

Controlul de calitate în auditla nivelul cabinetului (V)

� Delegarea� conducerea şi supervizarea permit obţinerea unei asigurări

rezonabile că lucările efectuate sunt confome normelor de calitate.� Factori: mărimea entităţii, complexitatea tranzacţiilor, termenul de

predare a raporului, etc.� Nu: plan de audit, supravegherea efectuării misiunii, semnarea

raportului, etc.

Supravegherea publică/în interes public în auditul în auditul statutar (VI)

Rol:� Menține încrederea publicului în misiunile de audit.

� Orice profesie care se autoreglementează riscă să fie confruntată cu conflicte de interese.

Supravegherea publică în auditul în auditul statutar (VI)

Părţi reprezentative ale interesului public - orice părţi interesate însupravegherea în interes public a activităţii de audit statutar, în dezvoltareaşi implementarea standardelor de audit sau de contabilitate (ISA şi IFRS),inclusiv părţile implicate în monitorizarea procesului de implementare astandardelor, în vederea asigurării publicului de faptul că organismeleprofesionale acţionează în interes public, precum şi alte părţi interesate înrezultatele activităţii de audit sau de aplicare a IFRS.

� Părţi reprezentative ale interesului public: pot fi� autorităţile publice (Guvern, organisme cu atribuţii de reglementare a

unui sector specific de activitate);� organismele profesionale;� utilizatori ai situaţiilor financiare (investitorii, analiştii financiari,

angajaţii, instituţiile de credit, publicul larg, etc)


� Principiile supravegherii publice:

� Toți auditorii și firmele de audit trebuie să se supună supravegheriipublice.

� Sistemul de supraveghere publică trebuie să aibă ca obiectivsupravegherea următoarelor activități:

� Agrearea și înregistrarea auditorilor statutari și a firmelor de audit.� Adoptarea standardelor referitoare la etică, a standardelor de audit și

a celor referitoare la controlul intern al firmelor.� Formarea continuă, asigurarea calității și a sistemelor de investigațieși disciplină.


� Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie transparent (rapoarte de actv, programe de lucru).

� Sistemul de supraveghere publică trebuie să dispună de o finanțareadecvată; finanțarea trebuie să fie sigură și neinfluențată de auditoristatutari/firme de audit.

� Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie abilitat ca, atunci când estenecesar, să conducă investigațiile asupra auditorilor și firmelor de audit și săadopte măsurile corespunzătoare.

� Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie guvernat de nepracticienicare să cunoască problemele relevante în auditul statutar. Procedura deselecție a persoanelor implicate trebuie să fie transparentă și independentă.


� Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei

Contabile

� Componență: reprezentanţii desemnaţi de instituţiile cu atribuţii dereglementare în domeniul contabilităţii, respectiv MinisterulFinanţelor Publice, Banca Naţională a României, Autoritatea deSupraveghere Financiarã, de Ministerul Justiţiei, precum şi deCamera Auditorilor Financiari din România şi Corpul ExperţilorContabili şi Contabililor Autorizaţi din România.


� Consiliul superior este format din 7 membri şi are urmãtoarea componenţã:- un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, desemnat de ministrul

finanţelor publice;- un reprezentant al Ministerului Justiţiei, desemnat de ministrul justiţiei;-un reprezentant al Bãncii Naţionale a României, desemnat de guvernator;- un reprezentant al Autoritãţii de Supraveghere Financiarã, desemnat de

preşedintele acesteia;- preşedintele Camerei sau un reprezentant al Camerei, desemnat de

Consiliul Camerei;- preşedintele Corpului sau un reprezentant al Corpului, desemnat de

Consiliul superior al Corpului;- preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României sau un

reprezentant desemnat de acesta.Cu excepţia reprezentantului Camerei şi a reprezentantului Corpului, toţimembriii Consiliului superior trebuie sã fie nepracticieni.

Bibliografie

�CAFR, ICAS, Ghid pentru un audit de calitate, Bucureşti, 2012�CECCAR, Standardul profesional nr.24, Misiunile de audit financiar și cadrul conceptualprivind misiunile standardizate ale expertului contabil, Ed CECCAR, 2007�Toma, M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Ed. CECCAR, Bucureşti,2005�IAASB, Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alteservicii de Asigurare şi Servicii Conexe,vol I, traducere CAFR, Bucureşti, 2013�Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar,republicată, cu modificările şi completările ulterioare;�Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiareanuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi suprevegherea în interes public aprofesiei contabile, cu modificările şi completările ulterioare;�Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completărileulterioare (Secţiunea a IV-a);�Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.�Legea nr. 149/2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2012 pentru modificareaşi completarea OUG nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi alsituaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privindorganizarea activitãţii de expertizã contabilã şi a contabililor autorizaţi şi pentru modificareaaltor acte normative a fost publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 257, din 9 mai 2013.

VĂ MULŢUMESC!

-Curs AUDIT Aptitudini- OCT 2015

Documents

Transcript of -Curs AUDIT Aptitudini- OCT 2015