Subiecte Aptitudini Audit Alfabetic

1. Cand se emite opinia defavorabila in auditul statutar?/ . Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale. Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.Se poate prezenta astfel: “ Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiarAceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de…pentru cladiri si…pentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de… pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie…In consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice la…mii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate, la…mii lei.Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie…., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.

1.1 Care sunt tipurile de opinie în auditul statutar.Intr-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare, care au aceeasi valoare: “dau o imagine fidela” sau “... prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative...Exista patru tipuri de opinie: - opinia fara rezerve (curata); - opinia cu rezerve (opinie calificata)’; - opinia defavorabila; - imposibilitatea de a exprima o opinie. O derivata a opiniei fara rezerve o constituie “opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii”; se emite atunci cand auditorul are unele constatari care nu sunt de natura de a-i modifica opinia, dar care se considera care trebuie aduse la cunostinta utilizatorilor situatiilor financiare. De fiecare data cand auditorul emite un raport, altul decat un raport fara rezerva, el trebuie sa includa in raportul sau o descriere clara a tuturor motivelor care justifica decizia sa si, de fiecara data cand poate, sa cifreze (sa estimeze) incidenta posibila asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie date de preferinta intr-un paragraf distinct care sa il preceada pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie, si pot, de asemenea, sa faca trimitere la o nota anexata mai aprofundata.

2. Cand se emite opinia fara rezerve intr-un raport de audit statutar?/ Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare ”dau o imagien fidela pozitiei financiare” si rezultatele obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve”.Exemplu : “In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31 decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de contabilitate.”

2.1 Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de prezentare.În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o maniera detaliata in anexa. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.Acest tip de opinie se formuleaza atunci cand apar elemente care insa nu afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula, dupa paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: “Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia asupra notei “X” din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care i se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, in prezent, sa fie determinatsi, in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte”.

2.2 Paragraful opiniei: tipuri de opinie.Într-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: “dau o imagine fidela” sau “prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative”.Exizta 4 tipuri de opinie: opinia fara rezerve; opinia cu rezerve; opinia defavorabila; imposibilitatea de a exprima o opinie.

2.3 Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve.Motive: cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva; cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.Exemplu: “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie …, deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit. In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie…, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.

3. Care sunt cele 7 elemente de baza ale unui raport de audit statutar?Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:- titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.- destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in

functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.

- paragraful introductiv : identificarea responsabilitatilor conducerii si auditorului ( responsabilitatea asupra intocmirii situatiilor financiare revine conducerii; responsabilitatea auditorului este aceea de a exprima o opinie asupra acelor situatii financiare) si identificarea situatiilor financiare auditate, data si perioada la care se refera.

- paragraful privind intinderea misiunii de audit : normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fostplanificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.

- paragraful opiniei :Raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative), in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca ele sunt conforme prevederilor legale.

4. Care sunt criteriile de calitate in aprecierea imaginii fidele a situatiilor financiare?(pagina 70 din carte) 5. Care sunt etapele metodologice pentru realizarea unei misiuni de audit statutar?

Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare. Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9.Raportarea;10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).

6. Care sunt formele de exprimare a opiniei in legatura cu imaginea fidela?Obiectivul auditării situaţiilor financiare este să permită auditorului să exprime o opinie conform căreia situaţiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, în conformitate cu un sistem contabil de referinţă identificat.Pentru a exprima această opinie, auditorul va folosi una dintre următoarele două formule, care sunt echivalente: „dau o imagine fidelă"; „prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor semnificative".

7. Care sunt normele de referinta in autitul statutar?In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme d eaudit.Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare.

Normele contabile cuprind: standarde internationale de raportare financiara (IAS/IFRS); standarde sau norme contabile nationale ( OMFP 3055/2009, OMFP 1917/2005 etc); alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe ( ISRS).; Norme nationaleemise de un organism professional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.Normele de audit se clasifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a audditorului: norme profesionale de lucru; norme de raportare; norme generale de comportament.

7.1 Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?În auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit.

8. Ce este pragul de semnificatie in auditul statutar si cum se determina?Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.

9. Ce intelegeti prin independenta auditorului?Componentele independenţei sunt: Independenţa de spirit (a raţionamentului profesional) caracterizată prin starea de spirit care înlesneşte obţinerea unei opinii neafectate de influenţe care pot compromite raţionamentul profesional, permiţând profesionistului contabil să acţioneze cu integritate, obiectivitate şi prudenţă profesională; Independenţa în aparenţă (comportamentală) caracterizată prin evitarea faptelor şi circumstanţelor care pot fi atât de semnificative încât o terţă persoană, logică şi informată (deţinând toate informaţiile relevante şi aplicând toate măsurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia că integritatea, obiectivitatea şi prudenţa profesională ale cabinetului/societăţii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise. Prin independenţă nu trebuie să se înţeleagă că o persoană care exercită un raţionament profesional trebuie să fie izolată de relaţiile sale economice, financiare sau de altă natură, ci doar că importanţa acestor relaţii trebuie evaluată şi din punctul unei terţe persoane, rezonabilă şi informată, care, având toate informaţiile relevante, ar putea trage concluzia în mod firesc că sunt inacceptabile.

10. Ce sunt conturile semnificative in audit.Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natura lor ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori sau inexactitati semnificative a caror importanta relativa e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare. Identificarea conturilor semnificative se sprijina in mod esential pe examenul analitic, un ansamblu de tehnici care consta in: efectuarea de comparatii intre datele din conturi cu cele trecute si ulterioare; analiza fluctuatiilor si tendintelor;studiul si analiza elementelor neobisnuite.Unele conturi care sunt la prima vedere nesemnificative, pot ascunde o mare probabilitate de erori ca, de exemplu: conturi cu solduri mici dar care tranziteaza sume importante; conturi puternic afectate de aprecieri (provizioane); conturi care presupun tehnici contabile complexe; conturi cu anomalii aparente (solduri creditoare la casa,de exemplu); conturi care prin natura sunt purtatoare de riscuri (conturide regularizare).

11. Ce sunt domeniile, sistemele si conturile semnificative in audit?/ Ce sunt sistemele si domeniile semnificative in audit. Este semnificativ orice element ( grup de elemente) care este susceptibil s aaiba o influenta asupra situatiilor financiare si a utilizatorilor acestora ( actionari, creditori, investitori).Domeniile semnificative pot fi clasate in sisteme semnificative si conturi semnificative.Prin sistem semnificativ, de regula, se intelege orice sistem existent in entitate care asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor repetitive, cand valoarea cumulate a acestora este ea insasi semnificativa in raport cu situatiile financiare. Sistemele semnificative commune tuturor intreprinderilor sunt cele privind: cumparari-furnizori, vanzari-clienti, plati personal, trezorerie, productie-stocuri.Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile financiare sau cele care prin natural or ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si care pot ascunde erori ori inexactitati semnificative a caror importanta relative e direct legata de regularitatea contabilitatii, influentand semnificativ aceste situatii financiare.

12. Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora?(pagina 154 carte)Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste.Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemeleor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea entitatii si constau in proceduri de obtinere a elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare. Ele sunt de doua tipuri: contoalele privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor semnificative, examenul variatilor si examenul de coerenta cu alte informatii.

12.1 Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit (“audit evidence” sau “eléments probants”) reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta isi fondeaza opinia; aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului in contabilitatea intreprinderii si constau in proceduri care urmaresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative in situatiile financiare; ele sunt de doua tipuri: controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor; proceduri analitice care constau in analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte informatii. În functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale.Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre intreprindere si anume: regulile de prezentare si de evaluare stipulate in normele legale si in cele profesionale; reguli de prudenta; regulile referitoare la inventarieri; reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii; existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii; pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea in cauza.Elementele probante trebuie sa indeplinesca cumulativ doua conditii de calitate pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste (adecvate).Caracterul suficient se stabileste in raport cu numarul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaza in raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. În mod normal, auditorul considera necesar sa se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele insele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o

aceeasi afirmatie.Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. În general, auditorul nu examineaza totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, in masura in care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie deoperatii sau un control intern, aplicand tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic.Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: -Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:natura elementelor in cauza; adecvarea controlului intern; natura activitatilor realizate; existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta neobisnuita asupra conducerii intreprinderii; situatia financiara a intreprinderii. - Importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil. - Experienta capatata in cursul unor auditari anterioare. - Concluziile procedurilor de audit, in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori. - Tipul de informatie disponibila.În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura, aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va strange elemente probante se refera la: conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii semnificative?; functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au functionat de o maniera satisfacatoare pe toata perioada? În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii unor afirmatii in materie: de existenta: controlul intern exista?; de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?; de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada in cursul careia auditorul intelege sa se sprijine pe el?; În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie sa determine daca elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea intreprinderii au fost intrunite criteriile urmatoare: de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat; de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un moment dat; de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la intreprinderea data si s-au produs in cursul perioadei respective; de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost inregistrate si toate faptele importante au fost mentionate; de evaluare: inregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea lor de inventar; de masurare: o operatie sau un eveniment este inregistrata la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei; de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa conform referentialului contabil aplicabil.Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cand elementele probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care il obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cand elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante intre ele, poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare in scopul rezolvarii contradictiei.Trebuie sa existe un raport rezonabil intre costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele insele, omisiunea unei proceduri.Atunci cand auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este in masura sa obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie fara rezerva.

13. Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar.Raportul de audit trebuie să prezinte clar opinia auditorului asupra faptului dacă situaţiile financiare dau o imagine fidelă poziţiei, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute (sau prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu referinţele contabile şi, dacă este cazul, dacă ele sunt conforme prevederilor legale.Termenii utilizaţi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt „dau o imagine fidelă" sau „prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative". Aceste două formulări semnifică, între altele, că auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative privind situaţiile financiare.In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare.Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.Opinia fără rezerve (curată): „în opinia noastră, situaţiile financiare oferă o imagine fidelă şi justă (sau prezintă corect din toate punctele de vedere semnificative) a poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la data de 31 decembrie 200X, precum şi asupra performanţei financiare şi a fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul încheiat la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate".Opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii : Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de observaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie. „Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei „X" din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contraacţiune, iar audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei situaţii nu poate, în prezent, să fie determinat şi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte".Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve. Motive: -cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; -cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; -cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.Exemplu: “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie …, deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie…, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.: Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare: Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern. “ Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilornoastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.”

14. Cum explicati rolul si obiectul auditului statutar.O misiune de auditare a situatiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative, conform unei referinte contabile identificate. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi formula „dau o imagine fidela” sau “ prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative” care sunt expresii echivalente.Opinia auditorului intareste credibilitatea situatiilor financiare furnizand o asigurare ridicata, dar nu absoluta.Auditorul statutar are rolul de ultim apărător al interesului publicului, consumatorilor şi utilizatorilor informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare ale unei entităţi.

15. Definiti auditul in general si identificati elementele fundamentale ale definitiei .Definitie: Auditul in general reprezinta examinarea profesionala a unei informatii efectuata de un specialist competent si independent in vederea emiterii unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate care poate fi un standard, norma sau reglementare.Elemente principale: examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie o informatie; examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motívate; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

16. Definiti auditul statutar si identificati elementele fundamentale ale definitiei.Definitie: Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.Elemente principale: examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in Ansamblu; examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in

legatura cu imaginea fidela’; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si internationale de audit.

17. Definiti conceptul de imagine fidela in audit./ Explicati conceptul de imagine fidela in audit/ auditul statutar./Conceptual de imagine fidela in audit.Imaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii: regularitatea si sinceritatea. Regularitatea presupune preluarea in politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat.Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si operatiile privesc intreprinderea si au fost inregistrate in contabilitate,; criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri sincer intocmite,; criteriul perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu respectarea principiului independentei exercitiilor,; criteriul evaluarii corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile sunt aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat.; criteriul imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu respectarea regulilor de recunoastere; criteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in referentialul contabil.

18. Definiti si explicati pragul de semnificatie in audit./ Definiti pragul de semnificatie in audit si ce rol are Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.Stablirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale.

19. Elementele fundamentale ale definitiei auditului statutar./ Caracteristicile fundamentale ale auditului statutarAuditul statutar are 3 caracteristici fundamentale: caracter legal ( este singurul tip de audit reglementat – de standarde, Directiva 2006/43); independenta absoluta a auditorului; autonomia organismului din care face parte auditorul.

19.1 Categoriile de riscuri in auditul statutar Intr-o intreprindere, auditorul se confrunta, de regula, cu urmatoarele categorii de riscuri: a) Riscuri generale, specifice intreprinderii-sunt riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor intreprinderii ( activitatea intreprinderii si sectorul din care face parte, organizarea si structura intreprinderii, politicile generale ale intreprinderii, perspectivele de dezvoltare, organizarea administrative si contabila, politicile contabile ale intreprinderii); b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate: date repetitive, date punctuale, date exceptionale.; c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.; c) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a procedurilor, a intinderii si datei interventiilor antreneaza in mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult. Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare si ca auditorul, nedescoperindu-le, formuleaza o opinie eronata. El trebuie insa sa conceapa programul de lucru astfel incat sa obtina o asigurare rezonabila ca nu exista riscuri semnificative in situatiile financiare si sa limiteze astfel riscul de aaudit la un nivel minim acceptabil.Riscul de audit se divide in 3 componente: - riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, isolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insufficient. - riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita , nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.- riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.

20. Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar.Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).

20.1 Definiti auditul financiarDefinitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite.Elemente principale: examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila; examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil; scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motívate; examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

21. Faze si etape metodologice ale auditului statutar./ Fazele si etapele unei misiuni de audit statutar. Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in trei faze si zece etape care, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare. Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7.Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9.Raportarea;10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).

21.1 Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?Etapele de realizare a unei misiuni de audit intern sunt: 1. Etapa de pregatire; 2. Etapa de realizare propriu-zisa; 3. Etapa de incheiere ( evaluare si raportare)

21.2 Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.Misiunea de audit intern (MAI) poate imbraca, dupa caz, urmatoarele forme:

1. dupa sfera de cuprindere materiala: -MAl globala: se refera la ansamblul unei activitati, actiuni sau operatiuni; -MAI partiala: se refera doar la o parte (aspect, segment etc.) dintr-o activitate, actiune sau operatiune;

2. dupa sfera de cuprindere teritoriala: -MAI simpla: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern sunt limitate la teritoriul administrativ in care structura de audit intern are competenta teritoriala; -MAI mixta: obiectul auditat sau obiectivul misiunii de audit intern se extind asupra unor teritorii administrative care depasesc competenta teritoriala a structurii de audit intern respective;

3. dupa orizontul de timp in care se desfasoara: -MAI subanuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mica de un an calendaristic; -MAI anuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp de un an calendaristic; -MAI multianuala: calendarul misiunii de audit intern cuprinde o perioada de timp mai mare de un an calendaristic;

4. dupa orizontul de timp supus auditarii: MAI statica (fenomenala): orizontul de timp supus auditarii permite doar o diagnosticare spot a obiectului auditat; MAI dinamica (procesuala): orizontul de timp supus auditarii permite o evaluare a desfasurarii relevante a obiectului auditat;

5. dupa periodicitatea auditarii aceluiasi obiect: MAI ciclica: misiunea de audit intern se reia asupra aceluiasi obiect auditat la anumite intervale, cu o frecventa stabila; MAI aleatoare: misiunea de audit intern nu urmareste realizarea unei anumite periodicitati de auditare a aceluiasi obiect al auditului;

6. dupa gradul de cuprindere a obiectelor auditate de acelasi fel: -MAI exhaustiva: cuprinde toate obiectele de acelasi fel, in legatura cu care se

auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune; MAI selectiva: cuprinde un esantion din obiectele de acelasi fel la care se auditeaza o anumita activitate, operatiune sau actiune;7. dupa stadiul obiectului auditat:-MAI ex post: obiectul auditat si-a incheiat activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii; -MAI concomitent: activitatea, operatiunea sau actiunea care constituie obiectivul misiunii din cadrul obiectului auditat sunt in curs;8. dupa gradul de complexitate al misiunii: - MAI omogena; misiunea de audit intern cuprinde o singura pista de audit intern; -MAI eterogena: misiunea de audit intern cuprinde mai multe piste de audit intern; 21.3 Care sunt cele patru categorii de audit intern in functie de natura? 1. auditul de conformitate/regularitate; 2. auditul de eficacitate; 3. auditul de management; 4. auditul strategic

22. Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit.Responsabilitatea entitatatii pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii de angajament.Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi: responsabilitatea de baza; pentru opinia sa in legatura cu situatiile financiare auditate; responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi); responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata in raportul de audit (in cuprins sau in anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau raportul asupra controlului intern.Responsabilitatile auditorului sunt de 3 naturi: -responsabilitatea de baza, pt. opinia sa in legatura cu situaţiile financiare auditate. Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internaţionale de Audit sau norme şi practici naţionale, precum şi descrierea lucrărilor efectuate de către auditor. -responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesita tehnici si proceduri diferite fata de cele folosite pentru misiunea de audit de baza, nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca de exemplu raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au fost tinute corect si la zi).-responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pt. misiunea de audit de baza, presupune exprimarea in mod explicit a unei opinii sau concluzii, raportarea se poate face separata sau poate fi integrata in raportul de audit. Exemplu: conformitatea cu enele reglementari specifice (piata de capital) sau raportul asupra controlului intern.

23. Imaginea fidela in audit./ Imaginea fidela in auditul statutar.Imaginea fidela in auditul statutar este strans legata de 2 calitati ale contabilitatii: regularitatea si sinceritatea.Regularitatea presupune preluarea in politicile contabile proprii a principiilor si regulilor prevazute in referentialul contabil adoptat.Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor prevazute de referentialul contabil adoptat.Situatiile financiare sunt fidele daca indeplinesc 6 criterii de calitate: criteriul exhaustivitatii: presupune ca toate tranzactiile si operatiile privesc intreprinderea si au fost inregistrate in contabilitate; criteriul realitatii: presupune ca tranzactiile si operatiile sunt reale si nu fictive si pot fi sustinute cu inscrisuri sincer intocmite; criteriul perioadei corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile se refera la perioadele corespunzatoare, cu respectarea principiului independentei exercitiilor; criteriul evaluarii corecte: presupune ca activele, datoriile, veniturile, cheltuielile, tranzactiile si operatiile sunt aritmetic exacte si au fost determinate cu respectarea regulilor de evaluare prevazute in referentialul contabil adoptat; criteriul imputarii corecte: presupune ca tranzactiile si operatiile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare, cu respectarea regulilor de recunoastere; criteriul preluarii corecte din analitic in sintetic, din conturi in balante si din balante in situatiile financiare, pe componentele prevazute in referentialul contabil.

24. Paragraful introductiv al raportului de audit.Paragraf introductiv – identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative.De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului, ca pe baza auditului efectuat sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.Conducerea entitatii este responsabila pentru întocmirea şi prezentarea corectă a situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul general aplicabil şi că această responsabilitate cuprinde: elaborarea, implementarea şi menţinerea controlului intern aferent întocmirii şi prezentării corecte a situaţiilor financiare care nu conţin prezentări eronate semnificative cauzate de fraude şi erori; selectarea şi aplicarea politicilor contabile adecvate; efectuarea estimărilor contabile care sunt rezonabile în situaţia dată.

25. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru adutitarea ciclului vanzari-clienti.1. Confruntati soldurile de clienti din balanta cu datele inregistrate in bilant. Asigurati-va ca in bilant nu s-au facut compensari intre soldurile

debitoare si creditoare.2. Obţineţi o balanţă analitică a clienţilor la închiderea exerciţiului şi comparaţi-o cu sumele din balanţa generală şi cu cele din bilanţ.3. Identificaţi clienţii cu solduri creditoare; în mod normal, ele reprezintă avansuri primite sau sume plătite peste cele normale; asiguraţi-vă că nu este

vorba de contabilizare eronata.4. Prin procedura circularizării externe, verificaţi soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de client.5. Pentru creanţele neîncasate până la data auditului, verificaţi-le pe cele cu întârziere semnificativă şi asiguraţi-vă de motivele întârzierii faţă de

termenele scadente si daca nu sunt necesare ajustari aduse valorii nete contabile.6. Studiaţi principiile avute în vedere pentru trecerea unei creanţe în categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion rezultă dintr-o

reglementare sau dintr-o analiză specifică fiecărui client în parte;7. Verificaţi dacă întreprinderea respectă principiul permanenţei metodelor contabile de la un exerciţiu la altul în înregistrarea cifrei de afaceri;

în caz contrar, evaluaţi impactul asupra rezultatului şi dacă obligaţiile în materie de informare financiară au fost respectate.8. Verificaţi dacă cifra de afaceri se contabilizează la net (fără taxe recuperabile) şi independent de eventuale rabaturi sau sconturi acordate clienţilor,

care trebuie contabilizate distinct.9. Verificaţi dacă vânzările efectuate în devize sunt contabilizate reţinând cursul de schimb aplicabil la data efectuării tranzacţiei;10. verificaţi coerenţa tratamentului contabil al veniturilor cu principiul separării exerciţiilor.

26. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea conturilor de trezorerie.Stabiliţi un tablou comparativ al evoluţiei de la o închidere la alta a soldurilor conturilor bancare înscrise în balanţa generală, separaţi soldurile pozitive de cele negative şi verificaţi dacă la prezenterea în bilanţ s-a respectat principiul necompensării soldurilor; Verificaţi dacă soldurile la închidere au fost corect preluate la deschiderea exerciţiului următor; Studiaţi lista persoanelor care sunt autorizate să aprobe şi să efectueze mişcări ăn aceste conturi: funcţii, poziţie ierarhică, incompatibilităţi; Identificaţi conturile fără mişcare şi verificaţi justeţea preluării soldurilor; Confruntaţi soldurile cu extrasele de cont bancare de la data îchiderii şi cu cele de la deschidere, stabiliţi diferenţele şi explicaţiile acestora: Circularizaţi la bănci şi confruntaţi soldurile primite cu cele din extensie şi din contabilitate; Controlaţi conversia la data închiderii soldurilor în devize; Studiaţi natura tranzacţiilor prin casă;Dacă soldurile sunt mari şi estimaţică procedurile interne sunt insuficiente, procedaţi la verificarea fizică a soldului de casă la data auditului; Studiaţi, în timp, soldurile casei şi asiguraţi-vă că nu sunt solduri creditoare; Pentru casa în devize, asiguraţi-vă de corectitudinea aplicării conversiei la data închiderii.

27. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea imobilizarilor corporale./ Proceduri (diligente) imobilizari corporale si necorporale

- Pentru fiecare cont de imobilizări se disting valorile brute, amortizarea acumulată, eventualele provizioane pentru depreciere şi valorile nete contabile şi se elaborează un tablou, care să scoată în evidenţă variaţiile exerciţiului.- Verificaţi soldurile de deschidere şi de închidere cu cele din bilanţ şi confruntaţi amortizarea înregistrată pe conturi cu creşterea amortizărilor evidenţiată în bilanţ.- Apreciaţi ponderea activului net imobilizat în totalul activului bilanţier şi în totalul capitalurilor proprii ale întreprinderii.- Analizaţi vârsta medie a echipamentelor întreprinderii şi consecinţele asupra structurii financiare a întreprinderii.

- Identificaţi achiziţiile exerciţiului- Verificaţi dacă contabilizarea s-a făcut efectiv la data recepţiei.- Verificaţi facturile furnizorilor, pentru a vă asigura că întreprinderea este proprietara activului cumpărat, că valoarea achiziţiei a fost bine determinată.- Identificaţi imobilizările produse de întreprindere (ea însăşi).- Controlaţi soldul contului “Producţie imobilizată”- Asiguraţi-vă că cheltuielile care conduc la creşterea valorii sau a duratei de viaţă a activului imobilizat, au fost înregistrate în activ.- Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de întreţinere, a căror finalitate este să conserve bunul în starea în care se află, sunt contabilizate în cheltuielile perioadei.- Verificaţi şi asiguraţi-vă că cheltuielile de reparaţii, având ca scop menţinerea bunului în stare de utilizare, sunt contabilizate în cheltuielile exerciţiului.- Verificaţi modul de calcul şi de contabilizare a amortizării.- Identificaţi ieşirile de imobilizări corporale şi necorporale ale exerciţiului: prin vânzare sau prin casare.

28. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului furnizori-cumparatori.1. Verificati concordanta soldurilor de furnizori din balanta contabila cu cele inregistrate in bilant.2. Asiguraţi-vă că prezentarea în bilanţ a soldurilor de furnizori nu se face compensând soldurile debitoare şi creditoare.3. Confruntaţi soldurile conturilor de furnizori din balanţa generală cu balanţa analitică a conturilor de furnizori; pot să apară diferenţe datorate

faptului că anumite operaţii referitoare la furnizori au fost înregistrate în jurnalul de operaţiuni diverse şi trebuie văzute motivele existenţei acestei situaţii.4. Verificaţi dacă sunt înregistrate în conturi distincte operaţiile care se referă la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizări şi la eventuale

reţineri în contul garanţiilor; atenţie mare trebuie acordată furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustări aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe când cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizări influenţează numai modul de prezentare în bilanţ şi masele contabile şi financiare.

5. Pornind de la balanţa analitică a furnizorilor, identificaţi soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot apărea, de regulă, ca urmare a încasării unor avansuri sau a plăţii unor sume mai mari decât cele datorate; selecţionaţi principalele solduri debitoare şi analizaţi originea acestora; asiguraţi-vă

că acestea nu se datorează unei erori de contabilizare sau plăţii unor tranzacţii neefectuate.6. Selecţionaţi principalele solduri de furnizori la data închiderii şi verificaţi preluarea lor corectă în exerciţiul următor.7. Verificaţi dacă neplata furnizorilor nu este motivată printr-un litigiu, care poate să genereze riscuri de aprovizionare;8. Identificaţi principalele posturi de cheltuieli de exploatare referitoare la: cumpărări de materii prime, cumpărări de mărfuri, cheltuieli externe, cheltuieli cu subcontractările, închirieri, energie etc.9. Verificaţi jurnalul de cumpărări al ultimei luni din exerciţiu şi al primei luni a exerciţiului următor, selectaţi câteva cheltuieli contabilizate şi confruntaţi facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de recepţie, avize de expediţie, scrisori de trăsură, contracte etc.) pentru a

vedea dacă se referă la exerciţiul auditat sau nu.10. Prin procedura circularizării externe, verificaţi soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neînregistrate (facturi de primit, de exemplu).11. Asiguraţi-vă că anumite sume, deşi trebuiau contabilizate în imobilizări, au fost contabilizate în cheltuielile cu cumpărările.28.1 Proceduri (diligente) Datorii şi cheltuieli de exploatare - Identificând ansamblul creanţelor şi datoriilor legate de conturile de furnizori care figurează în activul şi pasivul bilanţului; faceţi un tablou

comparativ al soldurilor contabile de la un exerciţiu la altul; verificaţi concordanţa soldurilor cu cele din balanţa generală;- Asigurându-vă că prezentarea în bilanţ a soldurilor de furnizori nu se face compensând solduri debitoare şi creditoare;- Verificând dacă sunt înregistrate în conturi distincte operaţiile care se referă la furnizorii din exploatare, furnizorii de imobilizări şi la eventuale

reţineri în contul garanţiilor; atenţie mare se dă furnizorilor din exploatare, deoarece orice ajustări aduse acestor conturi au un impact direct asupra rezultatului contabil, pe când cele asupra conturilor de furnizori pentru imobilizări influenţează numai modul de prezentare în bilanţ şi masele contabile şi finaniare;

- Confruntând soldurile conturilor de furnizori din balanţa generală cu balanţa analitică a conturilor de furnizori; pot să apară diferenţe datorate faptului că anumite operaţii referitoare la furnizori au fost înregistrate în jurnalul de operaţiuni diverse şi trebuie văzute motivele;

- Pornind de la balanţa analitică a furnizorilor, identificaţi soldurile debitoare ale unor furnizori; acestea pot apare, de regulă, ca urmare a încasării unor avansuri sau plăţii unor sume mai mari decât cele datorate; selecţionaţi principalele solduri debitoare şi analizaţi originea acestora; asiguraţi-vă că acestea nu se datorează unei erori de contabilizare, plată unor tranzacţii neefectuate;

- Precizând dacă întreprinderea dispune de programe informatice pentru cumpărări şi plata furnizorilor.- Selecţionaţi principalele solduri de furnizori la data închiderii şi verificaţi preluarea lor corectă în exerciţiul următor;- Verificaţi primele plăţi din exerciţiul următor şi asiguraţi-vă că ele corespund datoriilor reflectate în bilanţ;- Identificaţi şi analizaţi conturile “furnizori-garanţii reţinute”; verificaţi dacă nu sunt reţineri în contul garanţiei care nu au fost eliberate la

cererea furnizorilor, deşi trebuiau eliberate, şi care constituie de fapt profituri latente.- Verificaţi jurnalul de cumpărări al ultimei luni din exerciţiu şi al primei luni a exerciţiului următor, selectaţi câteva cheltuieli contabilizate şi

confruntaşi facturile cu celelalte documente de livrare (bonuri de lucru, bonuri de recepţie, avize de expediţie, scrisori de trăsură, contracte etc.) pentru a vedea dacă se referă la exerciţiul auditat sau nu; - Prin procedura circularizării externe, verificaţi soldurile contabile prin confruntarea cu sumele comunicate de furnizori; pot rezulta cazuri de impact asupra rezultatului: cheltuieli neînregistrate (facturi de primit, de exemplu);

28.2 Proceduri (diligente) Clienţi şi venituri din exploatare- Stabiliţi un tablou de sinteză, din care să rezulte evoluţia, în timpul exerciţiului, a conturilor de activ şi de pasiv privind clienţii: creanţe în activ,

avansuri primite în pasiv, venituri constatate în avans în pasiv; confruntaţi soldurile cu sumele din bilanţ; asiguraţi-vă că în bilanţ nu s-au făcut compensări între soldurile debitoare şi creditoare.

- Verificaţi dacă societatea înregistrează distinct clienţii, în funcţie de regimul de TVA (ceea ce va facilita controlul TVA).- Obţineţi o balanţă analitică a clienţilor la închiderea exerciţiului şi comparaţi-o cu sumele din balanţa generală şi cele din bilanţ.- Identificaţi clienţii cu solduri creditoare; normal, ele reprezintă avansuri primite sau sume plătite peste cele normale; asiguraţi-vă că nu este

vorba de contabilizarea unor încasări (clasa 5 la clasa 4) fără înregistrarea cifrei de afaceri corespunzătoare (clasa 4 la clasa 7).- Circularizaţi soldurile clienţilor- Obţineţi o balanţă analitică a clienţilor la data închiderii şi grupaţi clienţii pe vechime; selecţionaţi creanţele cele mai vechi şi cu sumele cele mai

importante; verificaţi care din aceştia au fost încasaţi până la data când efectuaţi auditul, studiind fie creditările contului clienţi, fie extrasele de bancă sau conturile de trezorerie.

- Studiaţi principiile avute în vedere pentru trecerea unei creanţe în categoria celor care trebuie provizionate: calculul unui provizion rezultă dintr-o reglementare sau dintr-o analiză specifică fiecărui client în parte; apreciaţi respectarea principiilor prudenţei şi permanenţei metodelor

- Obţineţi un calcul detaliat al provizioanelor pentru depreciere şi comparaţi-l cu cel din exerciţiul anterior; asiguraţi-vă că o creanţă nu a făcut obiectul unui dublu calcul de provizionat.

- Verificaţi ca creanţele luate în calculul provizioanelor să fie fără TVA.- Pentru creanţele depreciate la închiderea exerciţiului, asiguraţi-vă că, iniţial, au fost înregistrate în conturile de venituri (şi în venituri anticipate);

în caz contrar, contul de rezultate va fi de două ori micşorat prin provizioane.- Concluzionaţi în ce priveşte caracterul justificat al provizioanelor pentru depreciere şi în ce priveşte valoarea netă contabilă a creanţelor.

28.3 Proceduri (diligente) Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli- Verificaţi dacă cifrele reportate în conturile de provizioane sunt cele din conturile aprobate AGA pentru anul precedent, atât ca sumă cât şi ca

post (cont)- Stabiliţi un tablou al mişcărilor;- Obţineţi explicaţii pentru orice mişcare semnificativă- Confruntaţi mişcările din bilanţ cu cele din contul de profit şi pierdere- Verificaţi dacă principiile şi politicile contabile utilizate de întreprindere sunt conforme principiilor general admise şi nu au fost schimbate faţă de

exerciţiul precedent;- Dacă există schimbări, verificaţi regularitatea acestora, şi dacă au fost corect şi complet prezentate în anexe şi în raportul general.

- Verificaţi modul de calcul;- Verificaţi tratamentul fiscal al provizioanelor- Obţineţi declaraţii scrise ale conducerii privind evaluarea, realitatea şi exhaustivitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli- Identificaţi litigiile care prezintă riscuri de cheltuieli pentru întreprindere cu caracter probabil de a se produce;- Comparaţi provizioanele contabilizate cu cele presupuse de eventualitatea producerii riscurilor.28.4 Proceduri (diligente) Capitaluri proprii- Precizaţi forma juridică a societăţii, numărul de acţiuni sau părţi sociale, structura capitalului social, structura acţionariatului. Asiguraţi-vă că

toate acţiunile sau părţile sociale au acelaşi regim juridic sau unele din ele prevăd dividende majorate, prioritare, fără drept de vot sau cu drept de vot dublu.- Pentru societăţile pe acţiuni precizaţi dacă capitalul social subscris a fost în întregime eliberat (vărsat). Dacă nu a fost decât parţial vărsat,

verificaţi respectarea dispoziţiilor legale şi consecinţele asupra vărsării dividendelor.- Evaluaţi dacă suma capitalurilor proprii este inferioară cotei de 50% din capitalul social; Dacă da, obţineţi hotărârea AGE prin care s-a hotărât

continuarea activităţii de exploatare.- Luaţi copii ale documentelor juridice ale exerciţiului: procese verbale ale reuniunilor organelor de conducere (consilii de supraveghere, comitetul de

direcţie, consiliul de administraţie). Analizaţi-le şi reţineţi faptele sau deciziile care au avut sau vor avea o infuenţă semnificativă asupra viitorului societăţii sau care permit o mai bună înţelegere a evoluţiei activităţii în cursul exerciţiului auditat. Pentru orice informaţie semnificativă analizaţi tratamentul contabil; cel mai adesea această analiză a documentelor menţionate contribuie la identificarea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli omise în bilanţul auditat.

- Luaţi copii ale proceselor verbale ale AGO sau AGE. Analizaţi modul de statuare asupra repartizării rezultatului contabil la sfârşitul exerciţiului precedent: distribuirea de dividende, punerea în rezerve etc.

- Verificaţi dacă rezerva legală la sfârşitul exerciţiului precedent a fost deja constituită conform normelor legale şi statutare.- Verificaţi tratamentul contabil al tuturor operaţiilor legate de rezervele legale.- Verificaţi tratamentul contabil al tuturor operaţiilor legate de rezervele statutare.- Dacă în cursul exerciţiului au avut loc majorări, micşorări de capital, verificaţi dacă există rapoarte independente asupra acestor operaţii (cenzori,

experţi contabili, auditori, etc.).- Dacă în cursul exerciţiului au avut loc operaţiuni de fuziune, divizare, asocieri cu părţi ale întreprinderii, referiţi-vă la respectarea textelor legale

care reglementează astfel de operaţiuni.

29. Prezentati 4/5 deosebiri fundamentale intre auditul statutar si auditul intern./Prezentati 6 diferente intre auditul statutar si auditul intern.Diferentele fundamentale intre AUDIT INTERN si AUDIT STATUTAR sunt: 1) Statutul auditorului: – auditorul statutar e un furnizor liber de servicii pe piata; - auditorul intern face parte din structura intreprinderii; 2) Beneficiarii auditului : - auditorul statutar lucreaza in folosul utilizatorilor situatiilor financiare (consumatorii finali); - auditorul intern lucreaza in beneficiul responsabililor structurilor interne ale intreprinderii;3) Obiectivele auditului: - Audit statutar – are ca obiectiv exprimarea unei opinii cu privire la imaginea fidela a pozitiei, situatiei si performantei financiare; - auditul intern are ca obiectiv existenta, adaptabilitatea si modul de aplicare al procedurilor , deci a sistemului de control al intreprinderii ;Controlul intern – constituie pentru auditul intern un SCOP iar pentru auditul statutar un MIJLOC. 4)Domeniul de aplicare : Auditul statutar cuprinde toate functiile intreprinderii in masura in car activitatile contribuie la elaborarea situatiilor financiare ;Auditul intern - are o arie mult mai vasta , el cuprinde nu numai toate functiile intreprinderii , dar in integralitatea acestora ( se ocupa de toate procedurile chiar daca au sau nu legatura cu practicile financiare –ex.Probleme de recrutare de personal. Actual managerii gresesc deoarece incarca activitatea audit intern cu peste 90% parte financiara).5. Pozitia fata de frauda : Auditorul statutar retine o frauda doar in masura in care aceasta are un impact asupra situatiilor financiare, in afara altor obligatii legale ale auditorului cum r fi cea de divulgare. Auditorul intern – desi nu are ca obiectiv descoperirea de fraude , el este mult mai in masura sa contribuie la prevenirea si descoperire fraudelor , suspectand si adancind controlul asupra oricarei nerespctari a procedurilor de control intern.6.Independenta: Este diferita in sensul ca: -Auditorul statutar are o independenta absoluta fata de intreprindere .; -Auditorul intern are o independenta restrictiva ; el este independent fata de orice structura a intreprinderii auditata , nu si fata de conducere . 7. Periodicitatea auditurilor: -Auditorul statutar vine temporar si are aceeasi interlocutori ; -Auditorul intern este permanent in intreprindere si temporar dpdv. Al interocutorilor , potrivit planului de audit intern . (Auditorul statutar are obligatia de a participa la inventariere deoarece este necesara o opinie fara rezerva . Neparticiparea acestuia atrage dup sine intocmirea raportului cu rezerva pt. incertitudinea stocurilor de ex) . 8. Metodologia : -Auditul statutar se exercita pe bza unei metodologii unice si unitare stabilite de IAASB (Consiliul pt. Standarde Internationale de Audit si Asigurare ); -Auditul intern , desi se exercita pe baza unei metodologii unice stabilite de IIAI (Institutul International al Auditului Intern ) , in aplicare el este adaptat la specificul si cultura intreprinderii , in folosul conducerii .

29.1 Definiti si explicati auditul intern si controlul intern. V5-2007, V1-2008, V5-2010Auditul intern este un compartiment din cadrul unei întreprinderi care efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea sistemelor contabile şi de control intern. Auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit, alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acelei entităţi.Sistemul de control intern reprezintă un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia.Controlul intern al unei entităţi se referă la totalitatea procedurilor şi la realizarea lui participă întreg personalul entităţii respective.Auditul intern al unei entităţi se referă la controlul existenţei şi aplicării procedurilor din entitatea respectivă. 29.2 Enumeraţi şi explicaţi 8 diferenţe între auditul extern şi auditul intern.1. Statutul: auditorul extern este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic, în timp de auditorul intern face parte din personalul întreprinderii. 2. Beneficiarii: auditorul extern auditează conturile pentru toţi cei care au nevoie, de regulă terţii, iar auditorul intern lucrează în folosul responsabililor întreprinderii. 3. Obiectivele: auditul extern certifică imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei şi situaţiei financiare, precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de o entitate, în timp ce auditul intern apreciază bunul mers al procedurilor de control intern şi recomandă acţiunile necesare pentru îmbunătăţirea acestora. 4. Domeniul de aplicare: în cazul auditului extern este tot ceea ce participă la elaborarea situaţiilor financiare, în sensul că auditul extern vizează sistemele de informare; auditul intern are ca domeniu de aplicare toate funcţiile întreprinderii.5. Prevenirea fraudei: auditul extern se preocupă de fraudă în măsura în care aceasta are sau se presupune că are legătură cu situaţiile financiare, în timp ce auditul intern se preocupă de orice fraudă. 6. Independenţa: auditorul extern trebuie să fie independent faţă de client, în timp ce auditorul intern este angajat.7. Periodicitatea: auditul extern este o activitate intermitentă, în timp ce auditul intern este o activitate permanentă. 8. Metoda: auditorii externi lucrează după metode verificate (prevăzute în standarde), în timp ce auditorii interni au o metodă de lucru specifică.

30. Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul intern.Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca: auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor financiare;auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectare legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatie fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera purdenta; altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit financiar. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare)Principalele obiective ale auditului intern sunt : verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managemntul acesteia; evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii ; entitatii; evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate; protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

30.1 Diferentele dintre auditul financiar si controlul financiar - AudituAuditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).- Controlul intern. Sistemul de control intern reperezintă un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi

erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare.- Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui particpa intreg personalul entitatii respective.- Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare).

31. Prezentati 5 elemente de baza ale raportului de audit statutar.Raportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:- titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.- destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in

functie de circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.


- paragraful privind intinderea misiunii de audit : normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fostplanificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.


32. Prezentati 5 proceduri (diligente) pentru auditarea imobilizarilor financiare.- Obţineţi o situaţie nominală a împrumuturilor acordate personalului şi confruntaţi suma totală cu cele înscrise în bilanţ.- Stabiliţi un tablou de mişcări ale împrumuturilor în timpul exerciţiului, verificaţi soldurile la deschidere, analizaţi noile împrumuturi acordate în timpul exerciţiului, a rambursărilor şi soldurile la sfârşitul exerciţiului.- Controlaţi, prin sondaj, corecta reflectare în contabilitate a clauzelor din contractele de împrumut- Controlaţi corecta contabilizare a dobânzilor.- Pentru fiecare societate în participaţie, analizaţi situaţia financiară de ansamblu: situaţia capitalurilor proprii, rezultatul exerciţiului, evoluţia cifrei de afaceri; pentru societăţile cu dificultăţi, analiza este mult mai profundă.- Identificaţi noile achiziţii ale exerciţiului; pentru fiecare achiziţie, obţineţi documentele juridice care validează transferul de proprietate şi asiguraţi-vă că ele au fost înregistrate în contabilitate la data transferului de proprietate.- Identificaţi societăţile în participaţie susceptibile să distribuie dividende.- Analizaţi regimul fiscal al dividendelor primite. - Asiguraţi-vă că societatea nu a comis erori în contabilizarea avansurilor din dividende acordate în cursul exerciţiului; verificaţi temeinicia juridică a acestor avansuri şi asiguraţi-vă că aceste avansuri nu sunt înregistrate în rezultatul exerciţiului.- Identificaţi ieşirile de titluri de participare în cursul exerciţiului.

33. Prezentati 8 diligente pentru controlul stocurilor./ Prezentati 10 proceduri (diligente) folosite in auditarea stocurilor la o intreprindere industriala.

1 Identificaţi diferitele categorii de stocuri în funcţie de activitatea întreprinderii: mărfuri, materii prime, în curs de fabricaţie, produse finite. Asiguraţi-vă că societatea a respectat distincţia ce trebuie făcută între stocuri şi imobilizări pe de o parte, şi între stocuri şi cheltuielile constatate în avans, pe de altă parte.

2 Identificaţi cazurile de stocuri existente fizic în întreprindere dar care nu îi aparţin.3 Analizaţi unităţile de măsură reţinute de întreprindere pentru inventariere: greutate, cantitate, lungime, etc.; dacă acestea sunt conforme naturii

fizice a producţiei în stoc4 Analizaţi derularea practică a măsurării efectuate la inventarul fizic sub aspectele următoare: componenţa echipei de numărare, măsurare;

exhaustivitate; toate produsele în stoc au făcut obiectul numărării, măsurării?; cum sunt identificate articolele deja măsurate (numărate); există o procedură de măsurare (numărare) dublă?; calitatea instrumentelor folosite pentru măsurare, numărare; persoanele implicate în inventariere au cunoştinţe suficiente despre produsele în stoc? Există riscul confundării?

5 Analizaţi procedurile de colectare a listelor de inventariere; procedura folosită asigură prevenirea riscului ca anumite liste de inventariere să nu fie centralizate?

6 Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului permanent, obţineţi stocul teoretic (scriptic) existent la finele exerciţiului, pentru stocurile cu valori mai importante şi comparaţi-l cu cel obţinut prin inventariere fizică.

7 Dacă întreprinderea utilizează metoda inventarului intermitent comparaţia se face între stocul obţinut la inventarul fizic şi cel obţinut pe baza stocului de la inventarul fizic de la închiderea exerciţiului precedent şi a rulajelor de intrări şi ieşiri din cursul exerciţiului auditat . (Si + I – E = Sf).

8 În cursul vizitei la locurile de depozitare, identificaţi stocurile depreciate sau fără mişcare.9 Concluzionaţi în legătură cu calitatea inventarului fizic al stocurilor10 Asiguraţi-vă că stocurile care sunt pe teren dar nu aparţin întreprinderii nu au fost cuprinse în soldul de la sfârşitul exerciţiului, iar cele care se află

la terţi au fost cuprinse11 Elaboraţi un tablou al evoluţiei provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de la un exerciţiu la altul.

34 Prezentati elementele fundamentale ale definitiei auditului financiarSemnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar. Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca,de exemplu: auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii; auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situaţiile financiare; auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei sociale; auditul financiar asupra situaţiei fiscale; auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc. Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau a unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca “audit financiar”. Definitie: Auditul financiar reprezinta orice interventie in contabilitatea unei entitati cu caracter de control, inspectie, revizie, studiu sau cercetare, efectuata de un profesionist contabil competent si independent daca toate celelalte elemente fundamentale ale definitiei auditului in general sunt indeplinite.Elemente principale: -examinarea unei informatii financiar contabile trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; -obiectul examinarii il constituie orice informatie financiar-contabila; -examinarea se efectueaza de un specialist competent si independent care este in acest caz un profesionist contabil; -scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motívate; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate.

35 Prezentati schema metodologica a auditului statutar. Auditul statutar reprezinta examinarea profesionala efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare in ansamblul lor in vederea emiterii unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a pozitiei financiare, deci patrimoniul, a situatiei financiare (starea de sanatate) si a performantelor financiare inregistrate de entitate prin raportarea la standardele nationale sau

internationale de audit.Elemente principale: -examinarea situatiilor financiare trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; -obiectul examinarii il constituie situatiile financiare in ansamblu; -examinarea se efectueaza de un profesionist contabil competent si independent; -scopul examinarii il constituie emiterea unei opinii motivate in legatura cu imaginea Fidela; -examinarea trebuie sa se faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse in standardele nationale si internationale de audit, care constituie criteriu de calitate.Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de asteptarile utilizatorilor precum si de capacitatea auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi.Publicul se asteapta ca ca auditorul statutar sa joace un rol in protejarea intereselor sale prin oferirea reasigurari referitoare la: -acuratetia declaratiilor financiare; -continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei; -existenta unor fraude; -respectarea de catre firma a obligatiilor legale; -comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si de problemele sociale; 35. 1 Metodologia auditului statutar

O misiune de audit statutar, in primul an de activitate, presupune 3 faze si 10 etape de lucru.

Faza I: 1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; 2. Orientarea si planificarea auditului.

Faza II: 3. Evaluarea controlului intern al entitatii; 4. Controlul conturilor; 5. Examenul de ansamblu al situatiilor financiare.

Faza III: 6. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului; 7. Utilizarea lucrarilor altor specialisti; 8. Alte lucrari necasare inchiderii; 9. Raportarea; 10. Documentarea lucrarilor ( memoria misiunii).

1. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor : cunoasterea generala a intreprinderii viitor client: identificarea riscurilor misiunii, se realizeaza din surse externe: ORC, MF, Reviste, mass-media; examenul de independenta;examenul de competenta; examenul sumar analitic; se elaboreaza fisa de acceptare a clientului care trebuie validata de ierarhia superioara; contractarea lucrarii: exista 2 forme ale contractului: contract de prestari servicii de audit si scrisoare de misiune ( de angajament)

2. Orientarea si planificarea cuprinde: examenul in detaliu al situatiilor financiare ale firmei; scopul este depistarea eventualelor riscuri;identificarea domeniilor, sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea firmei;

Semnificativ in audit insemneaza tot ce poate conduce la prezentari eronate in situatiile financiare si tot ce poate conduce la prejudicii pentru firma sau pentru terti.

Domeniile semnificative sunt de regula activitatile cu caracter repetitiv ( ex.: ciclul vanzari-clienti, ciclul cumparari-furnizori, productie-stocuri, plati de personal etc). Conturile semnificative sunt conturile care, prin natura lor, sunt purtatoare de erori ( ex.: conturile rectificative, de regularizare, precum si conturile cu solduri mici, dar cu tranzactii importante: conturi productie, sau conturile cu denumiri improprii sau solduri anormale- conturi de trezorerie cu solduri negative, clienti cu solduri creditoare-care pot ascunde tranzactii nedeclarate, conturile de estimari contabile- amortizari, provizioane); determinarea pragului de semnificatie al misiunii; Pragul de semnificatie reprezinta acea masura, acel nivel, peste care auditorul considera ca orice eroare, orice inexactitate sau orice omisiune este de natura a influenta negativ deciziile utilizatorilor situatiilor financiare.; Rolul pragului de semnificatie: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.; definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul misiunii sa aprecieze cat mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a emite o opinie fara rezerve.; elaborarea planului de audit- cuprinde toate obiectivele de control, precum si resursele necesare pentru realizarea acestora. Planul de audit se defalca in programe de lucru pentru fiecare membru al echipei.

3. Evaluarea controlului intern: 2 etape: - etapa preliminara cand auditorul foloseste tehnici precum testele de conformitate, interviul, observatia, studiul functiilor incompatibile din întreprindere.; - evaluarea finala- auditorul trebuie sa concluzioneze daca sistemul de control intern cuprinde toate functiile si compartimentele intreprinderii si el functioneaza, caz in care el considera ca este putin probabil ca erori semnificative sa se strecoare in situatiile financiare. In acest caz, el revizuieste planul de audit, elaborand un plan de audit restrans. Daca concluzioneaza ca sistemul de control intern lipseste sau prezinta lacune grave, auditorul va revizui planul de audit, elaborand un plan de audit extins.

4. Controlul conturilor are drept scop determinarea elementelor probante, adica acele inscrisuri, fapte, pe baza carora urmeaza sa-si fondeze opinia de audit. Pentru obtinerea elementelor probante, principalele tehnici de audit sunt: pentru auditul activelor, inspectia fizica si observatia consta in participarea la inventariere a auditorului, iar neparticiparea la inventariere il obliga pe acesta sa emita alt tip de opinie decat opinia curata

5. Utilizarea lucrarilor altor specialisti : Din ratiuni de etica sau de competenta, auditorul este obligat sa recurga la lucrarile altor specialisti ( de ex. lucrarile altor auditori, lucrarile auditorului intern, lucrarile unor experti in IT, evaluari, avocati etc)

In toate cazurile, raspunderea o poarta exclusiv auditorul.

6. Raportul de audit are un dublu rol:- instrument de comunicare a auditorului cu utilizatorii situatiilor financiare- instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate- instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditateRaportul de audit este standardizat ( ISA 700-799) si are 7 elemente de baza:

- titlul: raportul auditorului independent, pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane.- destinatarul: Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere. Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de

circumstantele care caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit, raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii financiare au fost auditate.


- paragraful privind intinderea misiunii de audit : normele de audit aplicabile, o garantie ca in situatiile financiare nu sunt erori semnificative, o declaratie ca in audit au fost puse in lucru cele mai potrivite tehnici si proceduri si o mentiune ca auditul se bazeaza pe sondaje, faptul ca auditul a fost planificat astfel incat sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.


Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: dau o imagine fidela sau; prezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative. Aceste doua formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. In scopul de a-l aviza pe cititor asupra contextului in

care notiunea de fidelitate este exprimata, opinia auditorului va preciza referinta in raport cu care situatiile financiare sunt stabilite, utilizand termini ca: in conformitate cu IAS/OMFP 3055.

Opinia in audit poate fi de 4 tipuri: opinia fara rezerve ( curata) , se emite atunci cand auditorul nu are constatari cu impact semnificativ sau a avut astfel de constatari, dar intreprinderea a rectificat situatiile financiare. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii se emite atunci cand auditorul are unele constatari, care desi nu au un impact semnificativ, el considera ca e bine sa fie cunoscute de utilizatorii situatiilor financiare; Opinia cu rezerve se emite atunci cand auditorul are constatari cu impact semnificativ, intreprinderea refuzand rectificarea situatiilor financiare, precum si atunci cand nu a participat la inventariere si nici nu s-a convins, prin metode alternative de control, de certitudinea stocurilor inscrise in bilant; Opinia defavorabila se emite atunci cand auditorul are mai multe constatari cu impact semnificativ, dar unele din acestea au la baza dezacorduri grave cu privire la aplicarea principiilor contabile.; Imposibilitatea emiterii unei opinii are loc atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost impiedicat sa puna in lucru tehnicile si procedurile pe care le-a considerat necesare.

- semnatura personala sau personala si sociala a auditorului- data raportului: raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele asupra

situatiilor financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de care el a avut cunostinta pana la aceasta data. Intrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare si prezentate de conducerea entitatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost inchise si aprobate.

Posibile intrebari.

1. Cum explicati necesitatea unui Cod etic in audit?

Necesitatea Codului consta in :

1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;

2. conservarea increderii publicului in profesie;

3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia;

4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili;

5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului contabil si a organismului din care face parte.

2. Care sunt principiile fundamentale ale eticii in audit inscrise in Codul etic?

Integritate, obiectivitate, competenta profesionala si prudenta, confidentialitate, profesionalism, respect fata de normele etice si profesionale.

3. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii in audit.

Integritatea presupune ca profesionistul contabil sa fie drept si onest in toate relatiile profesionale si de afaceri.

Obiectivitate presupune ca profesionistul contabil sa fie impartial, fara prejudecati, sa nu se afle in situatii de incompatibilitate, de conflict de interese sau in alte situatii de natura a determina un tert sa puna la indoiala obiectivitatea lui. Profesionistii contabili trebuie sa garanteze integritatea lucrarilor lor si sa ramana obiectivi in judecata si rationamentul lor, oricare ar fi natura activitatilor lor.

Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa evite situatiile care ii expun la riscuri susceptibile de a le pune in discutie obiectivitatea sau cele care implica prejudecati. În plus, ei trebuie sa se asigure ca personalul care efectueaza lucrari in numele lor respecta principiile de obiectivitate. De asemenea, profesionistii contabili nu trebuie sa accepte cadouri sau alte avantaje care le pot influenta semnificativ si negativ rationamentul, judecata lor profesionala sau a colaboratorilor lor.

4. Explicati principiul competentei in audit.

Profesionistul contabil trebuie sa furnizeze servicii profesionale cu competenta si prudenta, fiind obligat sa-si mentina un nivel ridicat de cunostinte si competenta profesionala, care sa justifice asteptarile unui client sau ale angajatorului. Aceasta presupune ca el sa fie la curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si tehnici de lucru.

Profesionistul contabil nu trebuie sa pretinda ca are competente sau o experienta pe care nu le are.

Competenta profesionala are in vedere:

- obtinerea competentei profesionale, care se dovedeste prin studii, vechime, examen de acces, examen de aptitudini;- mentinerea competentei profesionale, care presupune tinerea la curent cu evolutiile in profesie (normele nationale si internationale in domeniul contabilitatii, auditului), cu legislatia si adoptarea unui program de control de calitate a serviciilor in concordanta cu normele nationale si internationale in materie.5. Explicati principiul confidentialitatii in audit.

Acest principiu presupune ca profesionistul contabil sa respecte confidentialitatea informatiilor obtinute in timpul misiunilor sale si nu trebuie sa le utilizeze ( in beneficiul sau sau al unui tert) sau sa le divulge fara autorizare scrisa, in afara de cazurile cand obligatia divulgarii este prevazuta prin lege sau norme. Obligatia se mentine si dupa terminarea relatiilor intre profesionist si clientul sau angajatorul sau. Profesionistii contabili trebuie sa se asigure ca acest principiu este respectat si de catre subalterni sau colaboratori.

Obligatiile de confidentialitate depind si de legislatia fiecarei tari.

Profesionistul contabil nu mai este tinut de secretul profesional:

- cand divulgarea este autorizata de client sau de angajator; aici trebuie avute interesele tertilor, care ar putea fi lezate;- cand divulgarea este ceruta de lege sau cand exista obligatia profesionala de divulgare (furnizarea de probe in cadrul unor proceduri judiciare, informarea autoritatilor competente despre incalcarea legii, apararea intereselor profesionale in cazul unei proceduri judiciare, auditul de calitate).Înaintea divulgarii unor informatii, profesionistul contabil trebuie sa decida:

- care este tipul de informatii care pot fi divulgate (daca pot fi justificate);- daca persoanele care urmeaza sa primeasca informatiile sunt destinatarii corecti ai acestora;- daca divulgarea informatiilor atrage responsabilitatea sa.6. Conceptul de independenta in audit.

Componentele independentei sunt:

- Independenta de spirit (a rationamentului profesional) caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite rationamentul profesional, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, obiectivitate si prudenta profesionala;- Independenta in aparenta (comportamentala) caracterizata prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata (detinand toate informatiile relevante si aplicand toate masurile de prevedere necesare), ar putea ajunge la concluzia ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului/societatii sau grupului sau ale unui membru al acestora au fost compromise.Prin independenta nu trebuie sa se inteleaga ca o persoana care exercita un rationament profesional trebuie sa fie izolata de relatiile sale economice, financiare sau de alta natura, ci doar ca importanta acestor relatii trebuie evaluata si din punctul unei terte persoane, rezonabila si informata, care, avand toate informatiile relevante, ar putea trage concluzia in mod firesc ca sunt inacceptabile.

7. Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.

Profesionistii contabili trebuie deci sa fie pregatiti sa justifice orice abatere, de la cerintele etice. Nerespectarea cerintelor etice sau incapacitatea de a justifica abaterile de la acestea pot constitui abateri profesionale care pot da nastere unor actiuni disciplinare.

Puterea actiunii disciplinare este stabilita prin reglementarile C.E.C.C.A.R.

Masurile disciplinare pot aparea, de obicei, in urma unor probleme ca:

- nerespectarea normelor generale de baza si specifice aplicabile tuturor misiunilor profesionistilor contabili;

- nerespectarea regulilor de etica;

- conduita discreditabila sau dezonorata.

Investigatiile disciplinare vor incepe, de obicei, ca rezultat al unor plangeri; structurile centrale si locale ale Corpului trebuie sa ia in consideratie toate plangerile. Investigatiile pot, totusi, sa fie introduse din oficiu de C.E.C.C.A.R. sau de catre o entitate administrativa, fara sa fie facuta o plangere. Investigatiile pot fi facute verbal sau prin corespondenta. Trebuie intotdeauna instiintat membrul impotriva caruia se face plangere, precum si cel care a facut plangerea. Acolo unde exista o disputa, se poate incerca o conciliere, fie prin comisiile de disciplina ale filialelor, fie prin comisiile de arbitraj ale acestora.

Poate fi oportun sa se faca publicitate procedurilor disciplinare si de apel. Astfel, sunt informati atat membrii, cat si publicul larg. Totusi, aspectele de confidentialitate si tipul incalcarilor trebuie sa fie luate in consideratie atunci cand se decide metoda de publicitate.

8.Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din Romania?

Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza:

- partea A – tuturor profesionistilor contabili;- partea B – numai profesionistilor contabili liber- profesionisti;- partea C – numai profesionistilor contabili angajati.

9. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati.

Obligatiile etice ale EC si CA salariati, sunt :

Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente.

1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective.

2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau sa demisioneze.

3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si asistenta atunci cand este cazul.

4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare la pret pentru a castiga beneficii financiare.

5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate. Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un stimulent, situatia trebuie atent evaluata.

10. Rolul si importanta dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului.Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:

- mai buna organizare si control ale misiunii;- documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni;- inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.11. Rolul si importanta dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie cercetate in fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a intreprinderii.12. Structura dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni (parti) pentru a usura utilizarea sa. În general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti) simbolizate de la A la J, astfel:- EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata “Acceptarea misiunii”;- EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata “Sinteza misiunii si rapoarte”;- EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata “Orientare si planificare”;- ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata “Evaluarea riscului legat de control”;- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata “Controale substantive”;- EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata “Utilizarea lucrarilor altor profesionisti”;- EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata “Verificari si informatii specifice”;- EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata “Lucrarile de sfarsit de misiune”;- EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata “Interventii cerute prin reglementari diverse”;- EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata “Controlul conturilor consolidate”;13. Structura dosarului permanent.

Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni (parti) care usureaza clasarea documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un sumar al continutului. Ţinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii documentului.

Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata “Generalitati”;- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata “Documente privind controlul intern”;- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata “Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente”;- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata “Analize permanente”;- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata “Fiscal si social”;- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata “Juridice”;- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata “Interventii externi”;14. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.

Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului.

Titlul raportului – trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : “Raportul auditorului independent”;

Destinatarul – raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate.

Paragraf introductiv – identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;

Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.

Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.

Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.

16. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.

Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:

- unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor;- altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.“ Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.

Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.”

21. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit.

Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea lucrarilor de catre auditor.Raportul auditorului trebuie sa descrie intinderea lucrarilor de audit, indicand ca ele au fost indeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale.

“Întinderea lucrarilor” da posibilitatea pentru auditor sa puna in opera procedurile de audit judecate ca necesare in conditiile concrete date. Cititorul are in fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si practicilor in materie; daca aceasta nu rezulta in mod clar, se presupune ca normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului.Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure in mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative.

Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunand:

- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si informatiile continute in situatiile financiare;- evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare;- evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili situatiile financiare;- revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie.Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:

“Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile nationale).

Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si realizat in scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu comporta anomalii semnificative. Un audit consta in a exprima, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute in situatiile financiare; el consta, de asemenea, in a evalua principiile si metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre conducerea entitatii, pentru inchiderea situatiilor financiare, cat si in a efectua o revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.

Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei noastre.”

22. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.

Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului.Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente.

Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt in sarcina (responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.

Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare, incat sa poata exprima asupra acestora o opinie.

Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:

“Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii “X”, incheiate la 31 decembrie 200…, asa cum sunt prezentate in anexele la prezentul Raport. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale”.

23. Continutul raportului de audit.

Raportul de audit trebuie sa contina:- relatia contractuala de executare a misiunii de audit;- observatiile reiesite din diverse verificari;- informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta expres de lege;

- oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii;- mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.Din raportul de audit trebuie sa rezulte in mod clar:

- mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea intreprinderii;- descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;- situatiile care fac sa apara incertitudini;- natura si locul observatiilor in raport.24. Rolul raportului de audit.

Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate; Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditare.25. Elementele posterioare inchiderii exercitiului.

Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul in situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa data inchiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri:- evenimente care furnizeaza informatii in legatura cu fapte care existau la data inchiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare a circumstantelor existente la data inchiderii;- evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data inchiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute dupa data inchiderii.Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incidentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului, atat asupra situatiilor financiare cat si asupra raportului sau, distingandu-se trei etape:

- fapte descoperite pana la data raportului de audit;- fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare;- fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare26. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare in ce priveste soldurile de deschidere. În misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;- politicile de inchidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant, sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.Cand situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorul precedent.

Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune in lucru alte proceduri.

Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie.27. Examenul situatiilor financiare.

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.

Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:

- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.Tehnicile de examinare se bazeaza pe:

- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;- comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:

- pozitiei financiare intreprinderii;- rezultatelor financiare;- situatiei financiare.În cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

- bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare;- bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii;- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a: ->bilant

- capitalurilor proprii;- imprumuturi si datorii asimilate;- imobilizari;- stocuri si productie in curs de executie;- conturile de terti; - conturile de provizioane;- conturile de trezorerie.În legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :

- examineaza unele conturi de cheltuieli;- examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri;- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.În legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:

- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere;- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor.28. Confirmarea externa (directa).

Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afacere cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.

Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii:

- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;

- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:

- confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;- confirmarea conturilor de clienti si debitori;- confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti;- valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari;- imprumuturi de la terti;- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).

Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001.

29. Tehnica observarii fizice (directe).

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:

- intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;- aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise;- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.30. Tehnica sondajului.

Ţinand seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta elementele probante pe un esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecarei situatii.Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.Sondajele pe care le realizeaza auditorul in cursul misiunii sale sunt de doua naturi diferite;

- in unele cazuri, in general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate in astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor;- in alte cazuri, in general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.Auditorul poate folosi in general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din urma, insa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sa il dea concluziilor sale.

Oricare ar fi insa tipul de sondaj, este important sa fie respectate cateva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape obligatorii.

32. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.

Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi.Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; in etapa referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii modului de functionare a acestuia. Numai in functie de aceste fluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul isi stabileste programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrans sau extins.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:- lista controalelor de efectuat , ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;- intinderea esantionului : tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor;- o referinta pentru foaia de lucru;- probleme intalnite : aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:

Dosar Program de control- controlul imobilizarilor -

Ref:Pag:

Exercitiu Auditor: Data:

Viza responsabilului: Data crearii:Data actualizarii:

Controale de efectuat Marimea esantionului Facut de ………la data de …….

Referinta(Foaia de lucru)

Problemeintalnite

Verificarea achizitiilor exercitiului pe baza de comenzi, facturi si

receptii

Sume mai mari de 75.000 mii lei

Ionescu16/03/95

A6 Nimic

33. Evaluarea controlului intern: continut, etape.

Cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica functionarea acestui control intern. Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern:

- care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient?- aceste proceduri sunt aplicate?- in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte?Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.

Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.

Etapele aprecierii controlului intern:

a) intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;b) confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate;c) evaluarea riscurilor de eroare;d) verificarea functionarii controlului intern;e) evaluarea preliminara; teste de permanenta;f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

34. Planul de misiune: continut, rol.

Planul de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenientii de-a lungul intregii misiuni de audit.

Planul de misiune permite auditorului:

- sa-si stabileasca natura si intinderea controalelor in raport cu pragul de semnificatie ales;- sa-si organizeze lucrarile de audit astfel incat sa fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare in mod rational, cu maximum de eficacitate si in cadrul termenelor convenite cu clientul.Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.

Din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si a de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului, intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor.

Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul: I. Prezentarea intreprinderii; II. Informatii contabile; III. Definirea misiunii; IV. Sisteme si domenii semnificative; V. Orientarea programului de lucru; VI. Echipa si bugetul;VII. Planificarea

35. Orientarea si planificarea auditului.

În aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-i permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.Principalele lucrari din aceasta etapa sunt:

1. Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit)4. Elaborarea programului de munca36. Programul de munca.

Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca in care sunt definite natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita.

Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului).

Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma.

38. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele regului profesionale si de deontologie.

Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii:

Cunoasterea globala a intreprinderii; Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; Examenul competentei Contactul cu fostul auditor sau cenzor; Decizia de acceptare a mandatului; Fisa de acceptare a mandatului;

Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal si misiunile de audit contractual.

Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.

Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:

- obiectivule auditului situatiilor financiare;- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor;- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau alte informatii solicitate.39. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)?

Scrisoarea de misiune este documentul in care sunt consemnati termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit. Dintr-un astfel de document nu trebuie sa lipseasca:

- obiectivul auditului situatiilor financiare;- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul;- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern;- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate.Auditorul poate sa doreasca sa introduca in Scrisoarea de misiune prevederi referitoare la:

- planificarea auditului;- descrierea altor scrisori, corespondente sau rapoarte pe care el prevede sa le trimita clientului;- baza de calcul a onorariilor si conditiile de facturare;- dorinta de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii intreprinderii-client cu privire la declaratiile facute de aceasta cu diferite ocazii in legatura cu auditul;- cerere de confirmare a termenilor si conditiilor din scrisoarea de misiune.Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificati tinand seama de evolutia semnificativa a naturii sau importantei activitatilor clientului sau.

40. Ce este expertul contabil? Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia contabila in conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994, aprobata prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare ale unei entitati.

42. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?

Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei Internationale a Contabililor (IFAC);- normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate in domeniu.Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului:

- norme profesionale de lucru;- norme de raportare;- norme generale de comportament.Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici.

43. Ce sunt si ce rol au normele contabile?

Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome.Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile.

Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile.

Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare:

- standarde internationale de raportare financiara;- standarde sau norme contabile nationale;- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind:- Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS);- Standardele Internationale de Contabilitate (IAS);- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil).

Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea

45. Riscul de audit: componente si relatiile intre acestea.

Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii.

Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

Stablirea unor praguri de semnificatie permite:

- orientarea mai buna si planificarea misiunii;- evitarea lucrarilor inutile;- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.

Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:

- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;capitaluri proprii sau rezultate anormale.46. Ce este riscul legat de control? Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand: sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect; sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.

47. Ce este riscul inerent? Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.

48. Ce este riscul de nedetectare?

Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.

Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.

Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de audit.

Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste; atunci auditorul va putea:- sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;- sa reduca riscul de nedescoperire modificand natura, calendarul si intinderea controalelor proprii.Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa.

50. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.

Elemente fundamentale:

- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica;- examinarea este exclusiva profesionala;- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;- obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;- criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale.51. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?

Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”, aceste expresii fiind echivalente.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.

52. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?

Obiectivele controlului intern sunt

A. protejarea activelor intreprinderii :1. definirea responsabilitatilor2. separarea sarcinilor si functiilor3. descrierea functiilor4. procedura acordarii imputernicirilorB. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile1. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii3. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia4. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile5. controalele de baza ale activitatii contabileC. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderiiD. promovarea eficacitatii exploatarii53. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?

Elementele de baza ale controlului intern sunt:

a) existentea unui plan de organizare, cuprinzand :- definirea cat mai precisa a sarcinilor

- definirea limitelor de competenta si a raspunderilor- circulatia informatiilorb) competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiuniic) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la :- producerea informatiilor- arhivarea informatiilor54. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.

Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate - avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.

Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, in functie de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure intotdeauna separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:

- realizarea obiectivelor intreprinderii;- protejarea sau conservarea patrimoniului;- inregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor. 55. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea.

Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta in examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitatii).

Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern.

Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si, in acest caz, auditorul intern face parte din structurile functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati.Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de politici si proceduri puse in aplicare de conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare.

Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate. 56. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?

intern sunt:

1. protejarea activelor intreprinderii;2. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;3. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;4. promovarea eficacitatii exploatarii.a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale;

b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate:

d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

57.Abordari privind metodologia auditului statutar.

Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar:

- abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica);- abordare pe cicluri de control (mai operationala).A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape.1. Faza initiala

- este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit;

- se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului.

2. Faza controlului propriu zis:

- este faza controlului intern si a verificarii conturilor;

- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren.

3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului:

- este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit;

- se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului.

B. Abordarea pe cicluri de control

Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: cumparari-furnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.

58.Controlul de calitate in audit.

Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.

Obiective:

Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor; Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea.

Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode:

- controale colegiale – mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul;- controale prin personal angajat – sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.1. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la:

Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; Respectarea clauzelor contractuale; Situatii financiare consolidate.59. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul contractual.

Audit statutar Audit contractual

1 Numirea se face de catre AGA Numire de catre management

2 Misiunea este plurianuala sau recurenta Misiune cel mult anuala

3 Se emite un raport de audit Se pot emite diferite rapoarte

4 Se supune anumitor prevederi din Codul etic al profesiei Reglementarile etice nu sunt la fel de restrictive

5 Misiunea este permanenta Misiune punctuala

6 Misiunea se efectueaza prin sondaj din cauza multitudinii de operatiuni ce trebuie verificate

Misiunea poate presupune verificari totale

7 Nu poate avea imixtiuni in gestiunea unitatii Poate avea natura unei consultante

60. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit statutar?

Misiune de audit pe baza de proceduri convenite Audit statutar

1 Nici o asigurare Asigurare ridicata, dar nu absoluta

2 Procedurile puse in lucru de auditor sunt definite de catre auditor de comun acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestei lucrari

Procedurile sunt standardizate, clientul ne avand nici un rol in stabilirea lor

3 Destinatarii sunt exclusiv partile care au convenit procedurile puse in lucru

Destinatarii sunt AGA si alti terti

61. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

Misiune de compilare Audit statutar

1 Nici o asigurare Asigurare ridicata, dar nu absoluta

2 Auditorul pune in aplicare cunostintele sale de contabilitate si nu pe cele din domeniul auditului

Serviciul este un audit

3 Scopul este acela de a strange, a grupa si a sintetiza informatiile prin elaborarea situatiilor financiare

Scopul este emiterea raportului de audit

64. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?

Misiunile de audit speciale pot avea ca obiect:

situatiile financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (denumirea acceptata e de „rubrica din situatiile financiare); respectarea clauzelor contractuale; situatiile financiare condensate (rezumate).65. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor contractuale?

Raportul sau se refera exclusiv la respectarea clauzelor care vizeaza aspecte contabile si financiare (de exemplu, metode de evaluare si de prezentare).

66. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate?

Este emis numai in cazul in care anterior a fost emis, de catre acelasi auditor, un raport de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor. Raportul trebuie sa permita identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate. Trebuie facuta referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie exprimata in acel raport. Este necesara mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora.

Opinia auditorului, in acest caz, poate face obiectul unui raport distinct sau poate fi inclusa in raportul auditorului.

67. Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare condensate?

- titlul;- destinatarul;- identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile financiare condensate;- o referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare in ansamblul lor si la tipul de opinie exprimata in acel raport;- o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse in situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare auditate din care s-au nascut;- daca auditorul a emis o opinie modificata asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, raportul trebuie sa mentioneze ca, desi situatiile financiare condensate sunt in concordanta cu situatiile financiare in ansamblul lor, acestea provin din situatii financiare care au facut obiectul unui raport de audit modificat;- mentiunea ca, pentru o buna intelegere a rezultatelor si situatiilor financiare ale entitatii, situatiile financiare condensate trebuie citite impreuna cu situatiile financiare in ansamblul lor si cu raportul de audit asupra acestora;- data raportului; adresa auditorului si semnatura lui.68. Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.

Acest raport nu se refera la situatiile financiare in ansamblul lor, ci doar la una sau mai multe rubrici din situatiile financiare (creante, stocuri, constituirea unui provizion etc.). În consecinta, opinia auditorului se va referi numai la rubrica sau la rubricile auditate.

Raportul trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare.

Atunci cand auditorul a formulat o opinie defavorabila sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare in ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie in raportul asupra unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o parte semnificativa a acestor situatii financiare

69. Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale: caracteristici.

- o astfel de misiune nu trebuie acceptata sau continuata de auditor decat atunci cand este evident ca ipotezele sunt realiste sau cand informatiile financiare previzionate sunt adecvate scopurilor pentru care au fot pregatite;

- auditorul si clientul trebuie sa convina termenii misiunii fiind indicata existenta unei scrisori de misiune sau a uni contract cu clauze clare;

- auditorul trebuie sa se asigure ca au fost avute in vedere toate ipotezele semnificative pentru pregatirea informatiilor financiare previzionate; de fapt, el va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor retinute de conducere, opinie care are un nivel de asigurare moderata

- auditorul trebuie sa stabileasca in ce masura informatiile financiare istorice sunt fiabile;

- este obligatorie obtinerea unei scrisori de afirmare din partea conducerii cu privire la: utilizarea informatiilor previzionate, exhaustivitatea ipotezelor retinute, acceptarea responsabilitatii pentru informatiile financiare previzionate;

- raportul trebuie sa contina, pe langa elementele valabile si in cazul altor tipuri de rapoarte: referirea la gradul de difuzare a acestor informatii, exprimarea unei asigurari negative ca ipotezele constituie o baza rezonabila pentru informatiile financiare previzionate, ca informatiile...au fost corect pregatite, un avertisment asupra riscurilor de nerealizare a rezultatelor prezentate prin aceste informatii previzionate.

70. Explicati termenii de previziuni si proiectii in audit.

Previziunile desemneaza informatiile financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteaza conducerea si in functie de care aceasta a stabilit actiunile intreprinse pentru pregatirea acestor informatii (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile).

Proiectiile desemneaza informatiile financiare prospective bazate pe ipoteze referitoare la evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele.

71. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa concluzioneze – pe baza de proceduri care nu pun in lucru toate diligentele necesare pentru un audit – ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa creada ca situatiile financiare au fost stabilite in toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare negativa).

Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica inscrise in Codul etic, si anume: independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, profesionalismul si respectul fata de normele tehnice si profesionale.

Auditorul trebuie sa planifice si sa execute examenul limitat fiind constient ca pot exista anumite circumstante care sa conduca la anomalii semnificative in situatiile financiare.

Pentru a exprima o asigurare negativa in raportul sau asupra situatiilor financiare (examen limitat), auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate in vederea fondarii concluziilor folosind in mod esential proceduri constand in cereri de informatii sau de explicatii, precum si proceduri analitice.

O misiune de examen limitat furnizeaza un nivel de asigurare moderata ca informatiile examinate nu contin anomalii semnificative; asigurarea este negativa.

Termenii si conditiile realizarii unei misiuni de examen limitat se convin de auditor si de clientul sau; acestia se inscriu intr-o scrisoare de misiune sau in contractul de prestari servicii de audit.

72. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat.

- cunoasterea activitatilor intreprinderii si ale sectorului din care face parte;- analiza principiilor si practicilor contabile urmate de intreprindere;- analiza procedurilor practicate de intreprindere pentru contabilizarea, clasificarea si intocmirea documentelor de sinteza, strangerea informatiilor ce vor fi inscrise in notele anexe si pregatirea situatiilor financiare;

- aplicarea procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor, tendintelor si elementelor neobisnuite, constand in mod deosebit in: compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente; compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei si cele previzionale; studiul diferentelor dintre cifrele inscrise in situatiile financiare pentru anumite rubrici si cele planificate cu cele realizate de alte intreprinderi din acelasi sector.În cazul in care auditorul considera ca informatiile supuse examenului limitat pot contine anomalii semnificative, el trebuie sa puna in lucru proceduri complementare sau mai extinse.

73. Norme de raportare in cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar exprimata, sub forma unei asigurari negative, in sensul ca auditorul trebuie sa precizeze ca nu a descoperit fapte care sa-l faca sa gandeasca ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform unui referential contabil identificat.

Daca auditorul a descoperit fapte care afecteaza imaginea fidela conform referentialului contabil identificat, el trebuie sa descrie aceste fapte si, in masura in care este posibil, sa cuantifice incidentele asupra situatiilor financiare si, in acest caz:

- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva;- fie pune o concluzie nefavorabila indicand ca situatiile financiare nu dau o imagine fidela conform.....(daca faptele descoperite au o incidenta atat de semnificativa asupra situatiilor financiare incat o rezerva nu este suficienta pentru a califica natura incompleta sau inselatoare a situatiilor financiare).Daca exista o limitare importanta a intinderii examenului limitat, auditorul descrie aceasta situatie si:

- fie insoteste asigurarea negativa de o rezerva privind eventualele ajustari care ar fi trebuit facute daca nu ar fi existat limitarea respectiva;- fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii intinderii examenului limitat sunt semnificative si privesc mai multe rubrici ale situatiilor financiare.Raportul trebuie sa descrie intinderea misiunii permitandu-i celui care il citeste sa inteleaga natura lucrarilor realizate si ca opinia nu este una de audit.

74. Raportarea unei misiuni de compilare.

Raportul asupra unei misiuni de compilare trebuie sa contina urmatoarele elemente:

- titlul;- destinatarul;- o mentiune confirmand ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabile misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale;- daca este cazul, indicarea faptului ca auditorul nu este independent de intreprindere;- identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detaliile furnizate de conducerea intreprinderii;- o mentiune indicand responsabilitatea conducerii intreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor;- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, in consecinta, nici o asigurare nu este furnizata;- daca este cazul, un paragraf asupra diferentelor semnificative mentionate in anexe fata de referentialul contabil utilizat;- data; adresa si semnatura auditorului.Pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate se face na din mentiunile: „neauditate” sau „compilate fara audit, nici examen limitat”.

75. Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei.

- interesul propriu;slabirea autocontrolului;renuntarea la propriile convingeri;manifestarile de familiarism;actiunile de intimidare.77. Interesul propriu – amenintare la adresa independentei.

Interesul propriu semnifica faptul ca un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau un interes propriu al acestor cabinete intra in conflict cu clientul respectiv. Exemple:

- participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al clientului respectiv;- un imprumut sau o garantie la sau de la un client sau de la persoane care gestioneaza patrimoniu clientului;- onorarii totale provenind de la un singur client;- preocupare cauzata de posibilitatea pierderii unui contract (misiune);- relatii de afaceri cu clientul (altele);- potentiala angajare ca salariat al clientului;- onorarii neprevazute in contractul de audit sau de prestari de servicii profesionale;78. Slabirea autocontrolului - amenintare la adresa independentei.

Apare atunci cand unul din membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului si din aceasta pozitie poate exercita o influenta semnificativa asupra nivelului de asigurare al angajamentului fata de client. Exemple:

- un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent una din persoanele care a gestionat patrimoniul clientului;- un membru al cabinetului/societatii este sau a fost recent un angajat al clientului intr-o pozitie din care poate exercita o influenta semnificativa directa asupra nivelului de certitudine – asigurare - a contractului fata de client;- prestarea de servicii pentru un client al carui contract de audit sau de non-audit poate afecta direct nivelul certitudinii (asigurarii) profesionistului fata de client;- pregatirea datelor originale utilizate la generarea situatiilor financiare sau pregatirea unor inregistrari care fac obiectul nivelului de asigurare a profesionistului contabil fata de client.79. Renuntarea la convingeri - amenintare la adresa independentei.

Apare atunci cand cabinetul/societatea sau un membru al acestuia promoveaza sau poate fi perceput a promova situatia sau opinia unui client pana in punctul in care obiectivitatea sa este sau poate fi inteleasa ca fiind compromisa. Acesta ar putea fi cazul in care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat rationamentul profesional aceluia al clientului. Exemple:

- a se ocupa cu sau a fi promotor al actiunilor sau al altor titluri de valoare ale clientului;- a actiona ca un avocat sau consilier al clientului in litigiile lui sau in rezolvarea neintelegerilor cu terte parti.80. Manifestarile de familiarism - amenintare la adresa independentei.

Au loc in virtutea unor relatii mai stranse cu un client, cand cu cei care gestioneaza patrimoniul sau angajatii acestuia, cabinetul/societatea sau membrul acestora devine prea intelegator fata de interesele clientului. Exemple:

- un membru al cabinetului are un membru de familie (afin) sau o ruda apropiata care are o functie de raspundere in intreprinderea client;- un membru al cabinetului are un afin sau o ruda apropiata care, ca angajat al clientului, este in masura sa exercite o influenta directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul;- un fost partener al cabinetului/societatii a devenit o persoana care gestioneaza patrimoniul clientului sau este angajat al clientului, care ar putea exercita o influenta directa si importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul;- asociere de lunga durata a unui membru al cabinetului/societatii cu un client al acestora;- acceptare de daruri sau ospitalitate, in afara de cazurile cand valoarea acestora este nesemnificativa, de catre membrii cabinetului/societatii de la client.81. Actiuni de intimidare - amenintare la adresa independentei.

Au loc atunci cand un membru al cabinetului/societatii poate fi impiedicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. Exemple:

- cererea din partea clientului catre cabinet de a inlocui un membru al acestuia, in cazul unui dezacord de aplicare a unui principiu de contabilitate;- presiunea din partea clientului de a reduce necorespunzator cantitatea de munca executata de membrii cabinetului, in scopul reducerii onorariilor.82. Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.

Masurile de protectie create de profesie, legislatie sau reglementari includ, dar nu sunt limitate la:

- cerinte educationale, de formare si experienta la intrarea in profesie;- cerinte de dezvoltare profesionala continua;- reglementari de guvernare corporativa;- standarde profesionale;- proceduri disciplinare si de monitorizare profesionala;- examinarea externa a rapoartelor, evaluarilor, comunicatelor sau informatiilor unui profesionist contabil de catre o terta parte imputernicita prin lege.83. Protejarea independentei prin cauze contractuale cu clientul.

Aceste masuri constau in:

- aprobarea de catre AGA clientului a numirii cabinetului, atunci cand contractul a fost semnat de persoanele imputernicite sa administreze patrimoniul si sa-l reprezinte juridic pe client;- nominalizarea angajatilor competenti ai clientului imputerniciti a lua decizii manageriale;- stabilirea de catre client politicilor si procedurilor pentru o raportare financiara (situatiilor financiare) corecta;- stabilirea unor proceduri interne la client pentru asigurarea bunei gestionari a bunurilor si valorilor;- stabilirea structurii din cadrul clientului, inclusiv comitetul de audit, care asigura procesul de validare a informatiilor si situatiilor financiare si legatura cu societatea/cabinetul de audit.84. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului.

- importanta pe care conducerea cabinetului/societatii o acorda independentei;- politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii lucrarilor efectuate de cabinet;- identificarea amenintarilor la adresa independentei, evaluarea importantei acestora, identificarea masurilor de eliminare sau de reducere a lor la un nivel acceptabil;- politici si proceduri interne de supraveghere a respectarii politicilor si procedurilor privind independenta;- politici si proceduri care sa permita identificarea eventualelor interese sau relatii dintre client si auditor care ameninta independenta;- politici si proceduri privind evitarea obtinerii de venituri de la un singur client;- comunicarea modificarilor intervenite in politicile si procedurile cabinetului tuturor angajatilor si colaboratorilor;- existenta unui responsabil cu monitorizarea functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei;- existenta unui mecanism disciplinar care sa asigure conformarea cu politicile si procedurile stabilite;- politici si proceduri de informare a nivelurilor superioare asupra problemelor care vizeaza independenta si obiectivitatea;- consultarea organismului profesional cu privire la independenta;- rotirea personalului cu functii de raspundere;- eliminarea unor persoane din echipa de audit daca acesteia ii este afectata independenta;85. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati salariati.

Un profesionist contabil angajat are obligatia profesionala de a se conforma principiilor fundamentale referitoare la: conflicte potentiale, intocmirea si raportarea informatiilor, luarea de, masuri in cunostinta de cauza, interese financiare, stimulente.

1. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie sa sustina obiectivele legitime si etice enuntate de catre angajator si regulile si procedurile stabilite in sprijinul acestor obiective.

2. Un profesionist contabil angajat trebuie sa intocmeasca sau sa prezinte astfel de informatii in mod corect, just si in conformitate cu standardele profesionale relevante astfel incat informatiile sa fie intelese in contextul lor. Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a intocmi sau aproba situatii financiare de uz general pentru o organizatie angajatoare trebuie sa se asigure ca acele situatii financiare sunt prezentate in conformitate cu standardele aplicabile de raportare financiara. Daca profesionistul contabil angajat este constient de faptul ca emiterea unor informatii eronate este fie semnificativa fie persistenta, acesta trebuie sa aiba in vedere informarea autoritatilor competente. Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, sa faca apel la consultanta juridica sau sa demisioneze.

3. Principiul fundamental al competentei profesionale si al prudentei solicita ca un profesionist contabil angajat sa se implice doar in misiuni semnificative pentru care detine, sau poate obtine, suficienta formare de specialitate sau suficienta experienta. Un profesionist contabil angajat trebuie sa nu duca in eroare, in mod voluntar, un angajator cu privire la nivelul de pregatire si experienta, nici nu trebuie sa omita sa faca apel la consilierea de specialitate adecvata si asistenta atunci cand este cazul.

4. Un profesionist contabil angajat poate avea interese financiare, sau poate fi la curent cu interesele financiare ale rudelor apropiate sau ale afinilor, care ar putea, in unele situatii, sa conduca la amenintari generate de conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, amenintarile generate de interesul propriu la adresa obiectivitatii sau confidentialitatii pot fi cauzate de existenta unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informatii sensibile referitoare la pret pentru a castiga beneficii financiare.

5. Unui profesionist contabil angajat, unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzand cadouri, ospitalitate, tratamente preferentiale si solicitarea necorespunzatoare de relatii de prietenie si loialitate. Ofertele de stimulente pot reprezenta amenintari la adresa conformitatii cu principiile fundamentale. Cand unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se ofera un stimulent, situatia trebuie atent evaluata.

86. Obligatiile etice ale expertului contabil in cursul unei misiuni de consultanta fiscala.

1. Un profesionist contabil nu trebuie sa dea unui client sau unui angajator asigurarea ca declaratia fiscala si consultanta in materie fiscala sunt dincolo de orice indoiala. Profesionistul contabil trebuie sa se asigure ca angajatorul sau clientul sunt constienti de limitele legate de serviciile si consultanta fiscala si ca nu interpreteaza gresit exprimarea opiniei drept o afirmare a existentei unui fapt real.

2. Un profesionist contabil care intreprinde sau asista la pregatirea unei declaratii fiscale trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca responsabilitatea pentru continutul declaratiei revine in primul rand clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca declaratia fiscala este corect intocmita pe baza informatiei primite.

3. Consultanta fiscala sau opiniile referitoare la consecinta materiala date clientului ori unui angajator trebuie sa fie exprimate sub forma unei scrisori sau intr-o nota in dosarul de lucru.

4. Un profesionist contabil nu trebuie sa fie asociat cu nici o declaratie sau comunicare in care exista motiv sa se creada ca:

a) ar contine o declaratie falsa sau inselatoare;

b) ar contine declaratii sau informatii furnizate neglijent sau fara nici o cunoastere reala a faptului ca ele sunt adevarate sau false,

c) ar omite sau ascunde informatia ceruta a fi prezentata si o asemenea omitere sau ascundere poate induce in eroare autoritatile fiscale.

5. Un profesionist contabil poate pregati declaratiile fiscale implicand folosirea estimarilor daca o asemenea practica este in general admisa sau daca circumstantele date nu permit obtinerea de informatii exacte. Atunci cand sunt folosite estimarile, ele trebuie sa fie prezentate in asa fel incat sa nu lase impresia ca aceste date sunt exacte. Profesionistul contabil trebuie sa fie convins ca sumele estimate sunt rezonabile in aceasta situatie.

6. Un profesionist contabil, in mod obisnuit, se poate baza in pregatirea unei declaratii fiscale pe informatia furnizata de client sau angajator, in cazul in care informatia pare rezonabila. Cu toate ca nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor evidente in sprijinirea informatiei, profesionistul contabil trebuie sa incurajeze, atunci cand este cazul, furnizarea acestor date.

În plus, profesionistul contabil:

- trebuie sa foloseasca atunci cand este posibil declaratiile fiscale ale clientului din anii anteriori;

- este necesar sa faca in mod rezonabil verificari, atunci cand informatia prezentata pare sa fie incorecta sau incompleta;

- este incurajat sa faca referiri la registrele si inregistrarile operatiunilor respective.

7. Cand un profesionist contabil descopera o eroare sau o omisiune in declaratia fiscala a anului anterior (cu care poate sa fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau ca nu s-a completat sau nu s-a inregistrat declaratia fiscala ceruta, el trebuie:

- sa il sfatuiasca prompt pe client sau angajator in legatura cu eroarea sau omisiunea si sa recomande informarea autoritatilor fiscale. În mod normal profesionistul contabil nu este obligat sa informeze autoritatile fiscale, iar aceasta nu poate fi facuta fara permisiunea clientului sau angajatorului;

- daca clientul sau angajatorul nu corecteaza eroarea, profesionistul contabil:

• trebuie sa informeze clientul sau angajatorul ca nu este posibil sa lucreze pentru ei in legatura cu acea declaratie sau cu alte informatii prezentate autoritatilor; si • trebuie sa ia in consideratie daca continuarea misiunii sale cu clientul sau angajatorul este in concordanta cu responsabilitatile sale profesionale.

- daca profesionistul contabil ajunge la concluzia ca poate fi continuata relatia profesionala cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate masurile rezonabile pentru a se asigura ca eroarea nu este repetata in declaratiile fiscale viitoare;

- in imprejurarea in care profesionistul contabil a incetat sa mai actioneze pentru client sau pentru angajator el trebuie sa comunice decizia sa clientului sau angajatorului si nu trebuie sa dea informatii tertilor, fara consimtamantul clientului sau al angajatorului, cu exceptia cazului in care aceasta i se cere prin lege.

87. Cum explicati responsabilitatile etice ale profesionistilor utilizati in cadrul unei misiuni de audit de baza?

Cerintele etice aplicabile profesionistilor contabili cer ca acestia sa asigure cea mai inalta calitate prestarii serviciilor profesionale si sa mentina increderea publicului in profesie.

Codul etic al profesionistilor contabili recunoaste ca obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite astfel incat un profesionist contabil sa indeplineasca cele mai inalte standarde de profesionalism, sa atinga cele mai inalte niveluri de performanta si sa raspunda cerintelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinte de baza:

- Credibilitatea. În intreaga societate exista nevoia de credibilitate in informatie si in sistemele de informatii.

- Profesionalism. Exista o necesitate pentru clienti, patroni si alte parti interesate de a putea fi clar identificate persoanele profesioniste in domeniul contabil.

- Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea ca toate serviciile obtinute din partea profesionistului contabil, sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanta.

- Încredere. Utilizatorii serviciilor profesionistilor contabili trebuie sa se poata simti incredintati ca exista un cadru al eticii profesionale care guverneaza prestarea acestor servicii.

Necesitatea de a asigura apararea onoarei si independentei Corpului si de a conferi lucrarilor membrilor sai autoritate impune acestor profesionisti contabili sa aiba calitati esentiale, cum sunt:

- stiinta, competenta si constiinta;

- independenta de spirit si dezinteres material;

- moralitate, probitate si demnitate.

Se impune ca fiecare membru al Corpului sa faca efortul necesar dezvoltarii acestor calitati si indeosebi:

a) sa isi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar si cunostintele de cultura generala, singurele capabile sa-i intareasca discernamantul;

b) sa acorde fiecarei tranzactii si situatii examinate toata atentia si timpul necesar pentru a-si fundamenta o opinie personala, inainte de a face propuneri;

c) sa isi exprime opinia fara nici o retinere fata de dorinta, chiar ascunsa, a celui ce il consulta si sa se pronunte cu sinceritate, fara ocolisuri, exprimandu-si, daca e nevoie, rezervele necesare asupra valorii ipotezelor si concluziilor formulate;

d) sa nu dea niciodata ocazia de a se afla in situatia de a nu putea sa isi exercite libertatea de gandire sau de a fi supus ingradirii indatoririlor sale;

e) sa considere ca independenta sa trebuie sa isi gaseasca manifestarea deplina in exercitarea profesiei si in protejarea ei, cu respectarea integrala a dispozitiilor legale si regulilor stabilite de Corp.

88. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al profesionistilor contabili.

Sectiunea a 8-a se refera la independenta liber profesionistilor contabili. Obiectivul acestei sectiuni este de sprijini cabinetele/societatile profesionistilor independenti si pe membrii acestora in ce priveste:

- identificarea amenintarilor la adresa independentei;- evaluarea acestor amenintari si stabilirea importantei lor;- in cazul in care aceste amenintari sunt importante, aplicarea masurilor de prevedere corespunzatoare in vederea eliminarii sau reducerii acestora la un nivel acceptabil;Pentru aceasta, sunt stabilite principiile pe care trebuie sa le utilizeze profesionistii contabili pentru identificarea si evaluarea acestor amenintari, precum si pentru a identifica, utilizand rationamentul profesional, masurile ce se impun pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor la un nivel acceptabil.

89. Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.

Scopul controlului de calitate il reprezinta analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor emise de organismele profesionale.

Obiectivele urmarite prin controlul de calitate sunt:

- sa ofere publicului o buna perceptie despre calitatea serviciilor;- sa armonizeze comportamentele individuale ale membrilor;- sa contribuie la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;- sa aprecieze modul de aplicare a regulilor si normelor profesionale;- sa dezvolte solidaritatea in randul profesiei (prin favorizarea contactelor intre colegi), apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.90. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.

Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptabilitatea si armonizarea. Recomandarea CEE din 15 noiembrie 2000 prevede ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata in doua forme: control colegial si control prin personal angajat. În ambele forme trebuie asigurata calitatea controlorilor si obiectivitatea lor.

Regulile aplicabile se refera la:

- cine poate fi controlat;- selectarea auditorilor astfel incat la finele unei perioade toti auditorii sa fie controlati;- efectuarea controlului la cat mai multe birouri ale societatii de audit;- perioada controlata, care nu poate depasi 6 ani (10 ani la societatile mici, la care nu s-au constatat deficiente);- misiunile de verificare a situatiilor financiare incredintate cabinetelor respective, dar si sistemul de control intern din cadrul cabinetului;- elementele pe care se sprijina controlorul in aprecierea activitatii cabinetului verificat: calitatea elementelor probante, respectarea normelor de audit, respectarea normelor deontologice (mai ales independenta), calitatea rapoartelor;- supravegherea publica a profesiei (prin reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice);- aplicarea sanctiunilor disciplinare;- confidentialitate;- experienta si formarea continua a controlorilor de calitate;- independenta si obiectivitatea controlorului de calitate.91. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.

Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele:

- exigente profesionale: personalul cabinetului sau societatii trebuie sa se conformeze principiilor de independenta, integritate, obiectivitate, confidentialitate si profesionalism inscrise in Codul etic;- aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare a personalului cabinetului sau societatii trebuie sa-i permita acestuia sa se achite in mod corect si complet de sarcinile pe care le primeste in cadrul unei misiuni de audit;- repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi incredintate personalului care dispune de pregatirea si experienta necesare;- delegarea: conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate raspund normelor de calitate stabilite;- consultarea: de fiecare data, cand este necesar, vor fi consultate persoanele competente din interiorul sau din exteriorul cabinetului;- acceptarea si pastrarea clientilor: lista clientilor potentiali si existenti va fi revizuita periodic, sub aspectele legate de independenta cabinetului si capacitatea sa de a satisface cererea clientilor;- control: eficacitatea si adaptarea politicilor si procedurilor de control de calitate trebuie controlate periodic;- coordonarea si supravegherea lucrarilor: colaboratorii carora li se incredinteaza diferite lucrari trebuie informati de responsabilitatile lor si de obiectivele si procedurile ce trebuie urmarite;- revizuirea lucrarilor: lucrarile realizate de fiecare colaborator sunt revazute de catre un profesionist cu un nivel de competenta cel putin echivalent.Nivelul, calendarul si intinderea politicilor si procedurilor de control de calitate ale unui cabinet depind de factori ca: felul si importanta activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc.

92. Explicati semnificatia datarii raportului.

Raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit. Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele evenimentelor si tranzactiilor intervenite pana la acea data si de care el a avut cunostinta asupra situatiilor financiare.

Întrucat responsabilitatea auditorului consta in emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea societatii, raportul sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au fost aprobate.

93. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii.

Dezacordul reprezinta o iregularitate contabila pe care conducerea intreprinderii refuza sa o corecteze. Pot constitui dezacorduri:

- insuficienta ajustarilor pentru deprecierile de stocuri si de creante;- stocuri supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii stocului (cantitatilor);- nerespectarea principiului independentei exercitiilor;- neluarea in considerare a evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului care confirma sau infirma o situatie existenta la data inchiderii exercitiului;- neluarea in considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor;- erori in clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti in categoria clientilor obisnuiti)94. Rolul si continutul notei de sinteza.

Nota de sinteza are rolul de recapitula toate punctele importante ale lucrarilor efectuate, de la cunoasterea intreprinderii pana la controlul conturilor, care pot avea o incidenta asupra deciziei finale.

Nota de sinteza este intocmita pe o foaie de lucru care presupune:

- o referire la foaia de lucru in care punctul retinut ca important este dezvoltat;- o descriere sumara a punctului respectiv;- pozitia auditorului (punctul sau de vedere).Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurarii lucrarilor si in special la:

- problemele tehnice intalnite si maniera in care au fost rezolvate;- punctele in suspensie care necesita primirea unei informatii complementare;- domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului;- o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cale care au fost contabilizate si distinct pe cele care inca nu a fost acceptate de intreprindere.95. Rolul si continutul chestionarului de sfarsit de misiune.

Chestionarul de sfarsit de misiune permite obtinerea asigurarii ca toate elementele necesare formularii opiniei asupra situatiilor financiare au fost reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele de lucru sunt complete. Fiind un document intern al auditorului, chestionarul de sfarsit de misiune poate contine un numar de intrebari care depinde de marimea, structura si experienta cabinetului de audit, de natura misiunii, precum si de faptul de a fi vorba de o prima misiune de audit la acel client sau clientul este mai vechi.

Întrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie efectuate potrivit standardelor, normelor si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:

- intinderea lucrarilor;- delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor;- continutul situatiilor financiare;- raportarile;- comunicarile cu conducerea intreprinderii;- latura administrativa.Chestionarul va servi la elaborarea notei de sinteza a misiunii.

96. Rolul si continutul scrisorii de afirmare.

Rolul scrisorii de afirmare este de a reduce riscul aparitiei unor neintelegeri intre auditori si conducatorii clientului, prin confirmarea de catre acestia din urma a afirmatiilor orale. De asemenea, scrisoare de afirmare are rolul de a confirma afirmatiile verbale primite de auditor cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sa obtina elemente probante.

Tot prin intermediul scrisorii de afirmare auditorul obtine dovada ca cei care conduc intreprinderea recunosc responsabilitatea lor in intocmirea situatiilor financiare pe care le-au aprobat. Scrisoarea de afirmare permite instiintarea conducerii intreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine.

Exemple de elemente declarate intr-o scrisoare de confirmare:

- Nu avem cunostinta de nici o iregularitate privind conducerea sau salariatii care prezinta un rol important in definirea si functionarea sistemului contabil si de control intern, susceptibile a avea o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.- V-am prezentat toate registrele contabile, toata documentatia aferenta si toate procesele-verbale ale AGA, ale consiliului de administratie, respectiv cele care s-au tinut la datele de.....si.....si..... .- Confirmam ca situatiile financiare nu contin anomalii semnificative sau omisiuni.- Societatea noastra s-a conformat tuturor prevederilor din acordurile contractuale a caror nerespectarea ar fi putut avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare.- Urmatoarele elemente au fost corect inregistrate si, dupa caz, in notele la situatiile financiare s-au dat explicatiile necesare: pierderi din operatiuni de cumparari si vanzari, active date in garantie (ipotecate), active vandute.- Nu avem nici un proiect sau intentii susceptibile sa altereze in mod semnificativ valoarea contabila sau clasificarea activelor si pasivelor reflectate in situatiile financiare.- Nu avem nici un plan de abandonare a unor linii de fabricatie si nici un stoc nu este contabilizat la o suma superioara valorii sale nete de realizare.- Societatea este proprietara tuturor activelor si nici unul nu a fost ipotecat, cu exceptia celor mentionate in nota.....la situatiile financiare.- Noi am inregistrat toate pasivele si angajamentele sau am dat explicatii in notele anexe, iar in nota anexa Y am indicat toate garantiile acordate tertilor.- Cu exceptia evenimentului constand in ........ descris in nota anexa Z, nici un eveniment posterior inchiderii exercitiului care sa necesite o rectificare a situatiilor financiare nu s-a produs sau aceste evenimente au fost prezentate in notele anexate.- Litigiul cu societatea K a fost reglat pentru o suma de ....... lei, provizionata in situatiile financiare. Nici o alta reclamatie privind un eventual contencios nu a fost depusa si nu este prevazuta.97. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.

Cand auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.

Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitati care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Expresia alt auditor desemneaza auditorul – altul decat auditorul principal – responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup, incluse in situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.

Atunci cand utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa-i evalueze competenta si sa obtina elemente probante care sa dovedeasca faptul ca lucrarile celuilalt auditor raspund obiectivelor auditorului principal in cadrul misiunii sale de audit. Auditorul principal trebuie sa-l informeze pe acest alt auditor in legatura cu:

- obligatiile de independenta; va solicita o declaratie scrisa care sa ateste respectarea acestor obligatii;- coordonarea lucrarilor si a raportarilor; modalitatile de coordonare vor fi definite in etapa de planificare a auditului;- obligatiile contabile, de control si de raportare, obtinand o declaratie scrisa in legatura cu respectarea acestora;- intretinerea cu privire la procedurile de audit puse in opera; obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de catre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor.98. Utilizarea lucrarilor auditorului intern.

Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona:

- examenul sistemelor contabile si de control intern;- examenul informatiilor financiare si de gestiune;- evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;- examenul modului de respectare a textelor legislative, precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii.Anumite mijloace puse in lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sun similare, iar anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit extern.

Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor auditului intern pentru a planifica si aborda in mod eficient auditul; el poate constata ca unele lucrari de audit intern permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea intinderii procedurilor puse in lucru de catre auditorul extern.

Criterii avute in vedere de auditorul extern pentru evaluarea lucrarilor auditorului intern:

- statutul auditorului intern in cadrul intreprinderii;- natura si intinderea lucrarilor de audit intern efectuate;- competentele si experienta in calitate de auditor intern;- organizarea profesionala (planificarea, supravegherea, controlul si documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit si a dosarelor de lucru corespunzatoare;99. Utilizarea lucrarilor unui expert.

Utilizarea lucrarilor unui expert se face in urmatoarele situatii:

- evaluarea anumitor active;- evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale;- evaluari actuariale;- evaluarea stadiului de realizare a unor produse sau lucrari de constructii;- avize juridice in ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.

Cand are in vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina cont de:

- caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;- riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv;- volumul si calitatea altor elemente probante disponibile.Pentru a putea utiliza lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert in cadrul misiunii sale de audit. Apoi, auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a expertului si obiectivitatea lui. În plus, auditorul trebuie sa stranga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca intinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuie indeplinite de situatiile financiare.

Cand auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiuni despre utilizarea lucrarilor expertului.

100. Fapte descoperite pana la data raportului de audit.

Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea e elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau.

Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii in anexe, vor fi puse in lucru la o data cat mai apropiata de data raportului de audit. Daca prin aplicarea acestor proceduri auditorul descopera ca evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost corect avute in vedere si au facut obiectul unei informari corespunzatoare in notele anexe la situatiile financiare.

Cand un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit.

101. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare.

Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, insa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor survenite dupa data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora.

Cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele in cauza cu conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun.

Daca responsabilii intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit; in nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioara datei semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, in consecinta, procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pana la data noului raport de audit.

Daca responsabilii intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice catre terti situatiile financiare si raportul de audit, iar daca aceasta decide totusi publicarea, auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.

102. Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.

Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.

Daca insa auditorul a luat cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.

În cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa cuprinda un paragraf de observatii facand trimitere la o nota anexa la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data noului raport va fi anterioara celei de aprobare a situatiilor financiare corectate.

În cazul in care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se asigura ca toate persoanele care au in posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul sau.

Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci cand situatiile financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunzatoare despre situatia existenta sa fie furnizata in notele anexate la aceste situatii financiare.

103. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.

În misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:

- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;- soldurile de inchidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, in cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;- politicile de inchiderea conturilor si metodele de evaluare folosite au fost aplicate in mod constant sau modificarea acestora a fost corect inregistrata si descrisa in notele anexe.Elementele probante pe care le va reuni auditorul in legatura cu soldurile de deschidere depind de urmatorii factori:

- politicile de inchidere si metodele de evaluare aplicate de intreprinderi;- situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu, si, in caz afirmativ, continutul raportului de audit;- natura conturilor si riscul de anomalii existent in situatiile financiare ale exercitiului in curs;- caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs;Cand situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinand dosarele de lucru ale auditorului precedent; in acest caz, noul auditor va evalua competenta profesionala si independenta auditorului precedent. Daca raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie particulara, in timpul exercitiului in curs, faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.

Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor de obtinere a elementelor probante, acesta va pune in lucru alte proceduri, cum ar fi:

- pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa obtina elemente probante prin punerea in lucru a procedurilor pentru exercitiul in curs;- pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va examina documentele care justifica soldurile de deschidere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirmarea soldurilor de deschidere.

Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla in imposibilitatea de a emite o opinie.

104. Particularitati privind partile afiliate (legate) in audit.

Auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri de audit in vederea reunirii de elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate in anexe privind efectele tranzactiilor si operatiilor intre partile legate, care au influenta semnificativa asupra situatiilor financiare.

În timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite si care pot indica existenta partilor legate pana atunci necunoscute ca de exemplu:

- operatiuni efectuate in conditii comerciale anormale, mai ales in ce priveste pretul, rata dobanzii, garantii si conditii de rambursare neobisnuite;- operatii a caror existenta nu pare justificata pin nici o motivatie logica;- operatii a caror substanta difera de forma acestora;- operatii efectuate pe cai neobisnuite;- volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau furnizori, in raport cu altii;- operatii neinregistrate.Printre procedurile puse in lucru de auditor se pot folosi:

- controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri;- consultarea proceselor-verbale ale AGA si ale consiliului de administratie;- acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfarsitul perioadei;- acordarea contractelor si conventiilor de imprumut;- examenul operatiilor de cumparari si vanzari de parti ale unei societati in participatie;- examenul operatiilor si tranzactiilor intre parti legate identificate;- obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa se ateste ca informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise in anexele la situatiile financiare.105. Ipoteza continuitatii activitatii in auditul situatiilor financiare.

În timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei contabile de baza a continuitatii activitatii la elaborarea situatiilor financiare.

Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau impreuna, constituie semne de intrebare asupra valabilitatii conventiei contabile de baza de continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt:

- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;- imprumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva de rambursare sau reesalonare, ori recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung;- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;- marja bruta de autofinantare negativa;- indicatori financiari nefavorabili;- pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;- stoparea politicii de distribuire de dividende;- insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;- refuzul creditelor-furnizori;- parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;- pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori principali;- miscari sociale;- lipsa materiilor prime de baza;- proceduri judiciare in curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte financiare grave;- schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte nefavorabile asupra intreprinderii.Responsabilitatea auditorului consta in aprecierea modului in care conducerea intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si daca exista incertitudini semnificative in ce priveste capacitatea intreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate in anexe. El trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.

Auditorul se poate gasi in una din urmatoarele situatii:

a. A fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii, dar exista o incertitudine semnificativa. În acest caz, se verifica daca in notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune in discutie continuitatea activitatii; in caz afirmativ, auditorul va emite o opinie fara rezerve, dar va introduce un paragraf de observatii; in caz negativ, va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila;

b. Situatiile financiare au fost stabilite in conditii de continuitate a activitatii, dar, in rationamentul sau profesional, auditorul retine ca intreprinderea nu va fi in masura sa continue activitatea; in acest caz, el va emite o opinie defavorabila;

c. Conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale pentru a evalua de o maniera complexa aspectele legate de continuitatea activitatii; auditorul poate introduce o rezerva in raportul sau, ca urmare a limitarii intinderii lucrarilor sale.

106. Auditul estimarilor contabile.

Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element in absenta unei metode precise de masurare (determinare).

Auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si adecvate asupra estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare, respectiv sa aprecieze caracterul rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor in anexe.

În aceste scop, auditorul poate:

- sa examineze si sa testeze procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimarii;- sa utilizeze o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de conducerea intreprinderii;- sa revada evenimentele posterioare inchiderii exercitiului pentru a stabili daca estimarea se confirma.107. Procedurile analitice in auditul situatiilor financiare.

Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale intreprinderii cu:

- informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;- rezultatele stabilite de intreprindere – bazate pe bugete sau previziuni – sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile);- informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea.

Procedurile analitice sunt utilizate in diferite etape ale misiunii de audit si anume:

- pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si intinderea altor proceduri de audit;- in controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;- ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare.Atunci cand auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive, trebuie sa tina seama de factori precum:

- obiectivele procedurilor analitice si gradul lor de fiabilitate;- disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;- sursele informatiilor disponibile (cele externe sunt cele mai fiabile);- caracterul comparabil al surselor disponibile;- cunostintele dobandite in misiunile anterioare.108. Continutul unui raport asupra controlului intern.

Continutul Raportului asupra controlului intern trebuie sa respecte urmatoarele principii:

- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale intreprinderii pentru a putea fi usor difuzate;- analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: nota de introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:

- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);- data si semnatura.Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de „Detalii”, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.

Detaliile raportului corespund cu ceea ce a fost anuntat in sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:

- prezentarea punctelor in ordinea importantei;- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi;- o parte poate fi avuta in vedere pentru recomandari mai putin importante;- o parte poate i destinata punctelor care pot avea o incidenta semnificativa asupra certificarii (insa aceasta parte nu poate sa infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);- recomandarile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:

- descrierea punctelor slabe constatate;- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.

109. Ce sunt testele de conformitate?

Testele de conformitate presupun selectionarea de catre auditor a unui numar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul pentru a retine daca toate controalele prevazute au fost efectuate. Scopul nu este de descoperi erori in functionarea sistemului, ci numai de a obtine o asigurare ca sistemul descris este cel real si ca a fost inteles.

Modalitati de realizare a testelor de conformitate:

- observarea directa;- confirmarea verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere etc.);- observarea ulterioara, constand in reluarea in intregime a circuitului, plecand de la origine, pentru a-l testa.110. Ce sunt testele de permanenta?

Testele de permanenta sunt verificari efectuate pentru a stabili daca procedurile sistemului contabil si de control intern fac obiectul unei aplicari efective si constante. Aceste teste trebuie sa fie suficient de ample pentru ca auditorul sa se convinga in legatura cu faptul ca procedurile controlate sunt aplicate intr-o maniera permanenta si fara defectiuni. Poate fi avuta in vedere si utilizarea tehnicilor statistice.

111. Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit?

- obiectivul auditului situatiilor financiare;- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare;- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru este auditorul;- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern;- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese justificative sau alte informatii solicitate.112. Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare directa?

Eroarea estimata este eroarea pe care auditorul a calculat-o in etapa de determinare a pragului de semnificatie si se calculeaza astfel:

- se determina numarul erorilor la nivelul uni esantion;- se estimeaza apoi erorile prin extrapolare directa la intreaga populatie;- se calculeaza eroare estimata tinand cont de eroarea de esantionare stabilita.Exemplu: În cursul auditarii stocurilor, au fost descoperite supraevaluari in suma neta de 4.000 dintr-un esantion de 60.000 extras dintr-o populatie de 500.000.

Se va proceda la estimarea erorilor prin extrapolare directa, astfel:

(Valoarea neta a Valoarea totala

erorilor din esantion (4.000) x a populatiei (500.000))

_________________________________________________________ = Eroarea estimata prin extrapolare directa (33.500)

Valoarea totala a esantionului (60.000)

Eroarea de esantionare se stabileste la 50% (nivelul e stabilit de auditor) din suma erorii estimate prin extrapolare directa (50% x 33.500 = 16.750).

Rezulta o estimare a valorii totale a prezentarilor eronate la stocuri de 50.250, adica 33.500 + 16.750.

113. Ce este si cum se calculeaza eroarea tolerabila?

Eroarea tolerabila este eroarea maximala intr-o populatie selectionata pe care auditorul poate sa o accepte tragand concluzii ca rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Ea se determina pe baza de rationament profesional, tinand cont de pragul de semnificatie global calculat de auditor, ca procent din acesta.

Eroarea tolerabila poate fi:

a. nula sau mica, atunci cand contul poate fi auditat in intregime cu cheltuieli mici si nu asteapta descoperirea nici unei erori;b. mare, atunci cand contul este mai mare si necesita o esantionare de proportii pentru a putea fi auditat;c. mare ca pondere in totalul contului, atunci cand contul poate fi verificat cu cheltuieli extrem de mici, probabil prin proceduri analitice, in cazul in care eroarea tolerabila este de proportii;d. redusa ca pondere in soldul total al contului, atunci cand cea mai mare parte a acelui sold a ramas neschimbat si contul nu trebuie sa mai fie auditat;e. moderat de mare, atunci cand se asteapta sa existe un numar relativ mare de erori.114. Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?

Importanta relativa este un factor care permite auditorilor sa aprecieze amploarea diferitelor categorii de riscuri. Ea se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati care figureaza in informatia financiara (inclusiv o omisiune) si care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele specifice situatiei respective, ar putea avea drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie.

115. Auditul contractual: caracteristici si obiect.

Auditul contractual se realizeaza la cererea unui client si nu in virtutea unei obligatii legale. Numirea auditorului se face de catre management, obiectivele fiind stabilite prin contract in functie de asteptarile clientului si pot fi foarte diferite de la un audit la altul. În aceste conditii, se pot emite diferite rapoarte tinand cont de cerintele clientului. În cazul auditului contractual, cerintele etice nu sunt atat de restrictive ca in cazul auditului statutar, misiunea putand avea natura unei consultante

116. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.

Separarea sarcinilor este necesara pentru a permite controlul reciproc al executiei lor. În acest fel se evita ca o persoana sa poata comite o eroare sau o iregularitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca o alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.

119.Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot prezenta sintetic astfel:

I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii si alte comenzi sau solicitari ale conducerii).

Face parte din controlul intern al entitatii.

Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de celelalte structuri executive.

Nu are obligatii extra entitate (de regula).

Independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive.

II. Auditul extern

Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective stabilite de lege)

Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari.

Se respecta normele unui organism profesional.

Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale entitatii.

Independenta - principiul de baza pentru credibilitate.

Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar (in anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) si poate realiza orice misiune de audit)

Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate.

Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor financiare auditate.

120.Criterii de apreciere a imaginii fidele

Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborarii situatiilor financiare:

Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Termenul de „operatii" cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii cat si toate obligatiile si pasivele sale si, de o maniera generala, orice eveniment sau decizie care antreneaza o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al intreprinderii respective. Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate. Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie:- sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte:- sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari;- sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii;- sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale.

121.Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante

Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si tehnici privesc:

- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;

- observarea fizica;

- examenul analitic.

Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante:

a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau in a observa maniera de aplicare a procedurilor;

b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau asupra operatiilor derulate;

c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective;

d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi, balante, etc.

e) controlul aritmetic;

f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;

g) examen analitic, care consta in:

- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii;

- analiza abaterilor si tendintelor;

- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate;

h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din intreprindere.

122.Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.

O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei sale,de a materializa lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare.Continut :1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale ;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati ;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ;2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ;6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior

123.Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari necesare.

In aceasta etapa profesionistul contabil obtine inform.cu privire la particularitatile intr.,zonele sale de risc,domeniile si sistemele semnificative,inf.ca sa-i permita orientarea si planif.controalelor a.i. sa fie prevenite ucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit: culegerea de informatii generale asupra intrep.;identificarea domeniilor si sitemelor semnificative;redactarea planului de misiune(de audit).Stand.Intern.de Audit nr.300 intitulat “Planificarea lucrarilor de audit”prevede obligatia planif. Activit.de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta;elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita. 124.Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pentru scoaterea in evidenta a celor doua laturi : conceptia sistemului si functionarea sistemului.

In aceasta etapa,auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern;cand estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern ptr. a limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,el va verifica functionarea controlului intern.Aprecierea controlului intern este ptr. auditor un mijloc si niciodata un scop.

Lucrari necesare:

a)intelegerea si descrierea sistemelor semnificative

b)confirmarea intelegerii sistemului;testele de conformitate

c)evaluarea riscurilor de eroare

d)verificarea funct.control.intern

e)evaluarea preliminara;teste de permanenta

f)evaluarea finala si incidenta asupra misiunii

125.Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative.

Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.

Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt:

- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;

- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.

Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.

Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.

Etapele aprecierii controlului intern sunt:

- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:

* narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;

* sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.

- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:

- observare directa

- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;

- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);

- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.

126 Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului (testele de conformitate).

Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a controlului intern.

Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor, sunt:

- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;

- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.

Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.

Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.

Etapele aprecierii controlului intern sunt:

- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele (naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare). Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:

- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite;

- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.

- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta procedura a fost corect descrisa.

Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:

- observare directa

- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;

- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);

- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa.

127.Raportul asupra controlului intern: continut, structura

Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern, oral sau in scris. Daca descopera lacune grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera ameliorarea sistemului existent.

Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un “Raport asupra controlului intern”, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii:

- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societatii;- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii pentru a putea fi usor difuzate;- analiza fiecarei probleme in mod logic, de o maniera constructiva, pentru a permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor in patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.

Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:

- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care detaliaza problema);- data si semnatura.

Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale.

Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si poate fi prezentat in diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi reluate in partea de “Detalii”, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.

Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat in Sumar; structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:

- prezentarea punctelor in ordinea importantei;- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;- o parte poate fi avuta in vedere pentru sfaturi mai putin importante;- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra certificarii (insa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra situatiilor financiare in raportul general);- sfaturile date in cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora nu li s-a dat curs.

Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:- descrierea punctelor slabe constatate;- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.128.Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului de control.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:

- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale trebuie cat mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;- intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, avand in vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor;- o referinta pentru foaia de lucru;- probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.129.Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante.

Presupune interventia proprie a auditorului in contabilitatea firmei, are drept scop stabilirea elementelor probante adica acele acte, documente, informatii pe baza carora auditorul isi va forma opinia.

Elementele probante trebuie sa indeplineasca 2 calitati:

-sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor

-sa fie juste - se stabilesc in raport cu gradul de adecvare a constatarilor.

Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt:

1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia fizica consta in participarea la inventarierea generala a firmei.Participarea presupune interventia auditorului in 3 momente diferite:

-inaintea inventarierii cand auditorul studiaza procedurile stabilite pt. efectuarea inventarierii

-in timpul inventarierii cand auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului in care comisiile de inventar respecta procedurile prestabilite si reinventaierea prin sondaj

-dupa inventariere cand verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii in contabilitate.

Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit decat cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin care sa se convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12.

2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o circulara pt. confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe adresa firmei client.

3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: in auditul activitatii de la sfarsitul exercitiului

4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment.

130.Observarea fizica – mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui active.

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, insa ea nu aduce decat o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

Actiunile intreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:

intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea activelor in conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta in studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci inaintea inventarierii propriuzise;

aceste mijloace sunt puse in aplicare in mod satisfacator; aceasta faza consta in verificarea faptului ca persoanele insarcinate cu inventarierea aplica in mod corect procedurile si se situeaza in timpul inventarierii propriu-zise;

lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza consta in a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.

131.Confirmarea directa – procedura de control al conturilor

Confirmarea externa (directa)

Este o procedura care consta in a cere unui tert avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.

Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului; daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se poate gasi in una din urmatoarele doua situatii:

- sau considera ca tehnicile compensatorii de control ii aduc elemente suficiente de proba;- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri in care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:

- confirmarea unor cauze in baza carora s-au realizat unele tranzactii;- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare;- confirmarea conturilor de clienti si debitori;- confirmarea stocurilor in depozite vamale, in consignatie si alte stocuri la terti;- valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari;- imprumuturi de la terti;- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.

Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu raspunda decat in cazul in care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.

Auditorul trebuie sa ia in consideratie orice fapt de natura sa puna in discutie fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).

Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare, in legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. 505, aplicabil incepand cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001.

Este o tehnica ce consta in a solicita unui tert, avand legaturi de afaceri cu intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiunilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si intinderea acestei proceduri.

132.Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.

Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile financiare sunt in acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare a intreprinderii.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:

faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;

faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.

Tehnicile de examinare se bazeaza pe:

stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;

compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.

Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare il constituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:

pozitiei financiare intreprinderii;

rezultatelor financiare;

situatiei financiare.

În cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul isi divizeaza diligentele verificand si satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

- bilantul contabil este intocmit conform normelor contabile in vigoare;- bilantul contabil este intocmit sub o forma comparativa;- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze compensatii;- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Reguli particulare. Auditorul verifica modul de inregistrare a:

- capitalurilor proprii;- imprumuturi si datorii asimilate;- imobilizari;- stocuri si productie in curs de executie;- conturile de terti; - conturile de provizioane;- conturile de trezorerie.

În legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :

- examineaza unele conturi de cheltuieli;- examineaza bazele de impozitare stabilite in materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri;- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.

In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile furnizate de acestea, analizand in mod deosebit:

- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere;- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si fundamentarea lor.

Subiecte Aptitudini Audit Alfabetic

Documents

Transcript of Subiecte Aptitudini Audit Alfabetic