7/17/2019 ---CIORAP 2014

http://slidepdf.com/reader/full/-ciorap-2014 1/4

Rezumatul hotărîrii Ciorap vs R. Moldova (Nr. 4) (art. 3 subaspect material, tortură)

La data de 8 iulie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat

hotărîrea în cauza Ciorap vs R. Moldova (nr. cererii 15152/12) Subiectul cererii Reclamantul, Tudor Ciorap, s-a născut în anul 1965 şi locuieşte în Chişinău. Cazul sereferă la o intervenţie chirurgicală la care reclamantul a fost supus în timpuldetenţiei.Reclamantul suferă de o tulburare de personalitate.El a executat mai multesentinţe şi anume pedeapsa cu închisoarea pentru mai multe infracțiuni, inclusiv furt,escrocherie.Prima sa condamnare a avut loc la în an. 1987. 

Circumstanţele cauzei 

 Începînd cu an. 1990, el a fost internat de mai multe ori în spital pe durata detenției

sale, ca urmare a acţiunilor de auto-mutilare.Reclamantul a adresat un număr deplângeri în ceea ce priveşte pretinsul tratament în spitalul penitenciarului, protestândcă a fost victima unui experiment medical. 

Reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament inuman și degradant, din cauzainterventiei chirurgicale care a avut loc la data de 21 decembrie 2000. El denunță, deasemenea, refuzul autorităților naționale de a iniția proceduri penale împotrivamedicilor și de a-i pedepsi. Reclamantul a invocat în baza articolului 3 din ConvenţiaEuropeană pentru Drepturile şi Libetrăţile Fundamentale ale Omului că a fost subiectulunui tratament inuman şi degradant ca rezultat al intervenţiei chirurgicale efectuatefără consimţământul său în spitalul penitenciarului. De asemenea, reclamantul a

afirmat că autorităţile au refuzat să iniţieze un proces de urmărire penală privitor laactele de tortură invocate. La fel, reclamantul a afirmat că dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, a fost violat din cauza refuzului instanţeinaţionale de a examina plângerea sa referitor la faptul că a fost victima unuiexperiment medical. De asemenea el a invocat art. 8 din Convenţie, şi anume că prinintervenţia chirurgicală, care nu a fost necesară, fiindu-i înlăturat ombilicul său, s-a încălcat dreptul său la respectarea vieţii private. Reclamantul a invocat şi violareadrepturilor sale garantate de art. 10 deoarece i s-a refuzat accesul la dosarul săumedical. În final, reclamantul a invocat încălcarea art. 17 din Convenţie în ceea cepriveşte falsificarea documentelor medicale de către instituţiile statului. 

Poziţia Guvernului 

Guvernul a susținut că reclamantul a pierdut calitatea de victimă şi consideră căcircumstanțele acestui caz sunt foarte dificile de a le distinge de cele ale hotărîriiCiorap c.Moldova (nr. 2) (nr. 7481/06, 20 iulie 2010), în care Curtea a constatatviolarea articolului 3 din Convenție. Guvernul este de părere că hotărârea în acest cazse referă la toate procedurile referitoare la detenția reclamantului, la afirmațiile sale cuprivire la abuz și pretinsa lipsă de îngrijire medicală corespunzătoare. Procedurile înambele cazuri au aceeași bază, care au fost deja examinate de către ÎnaltaCurte.Guvernul consideră că, în acest caz, nu a existat o încălcare a articolului 3 din

Convenție şi susţine poziția adoptată de către instanțele naționale, în cadrul uneiproceduri civile încheiate la 07 februarie 2008. 

Raţionamentele Curţii 

7/17/2019 ---CIORAP 2014

http://slidepdf.com/reader/full/-ciorap-2014 2/4

  a. Pretinsul abuz din partea instituţiilor medicale privind intervenţiachirurgicală la care a fost supus reclamantul 

Curtea reamintește că, în cazurile abuzurilor în care deținuții în mod abuziv au fostsupuși intervențiilor medicale împotriva voinței lor, măsura aceasta fiind o necesitateterapeutică din punct de vedere al concepțiilor medicale în principiu, nu este

considerată ca inumană sau degradantă. Cu toate acestea, Curtea a specificat căţinea de responsabilitatea medicilor de a asigura ca necesitatea medicală să fiedemonstrată în mod convingător. În partea ce ţine de compensaţiile acordate Curteaspecific ca să fie luată în considerare întrebarea dacă valoarea compensației acordatereclamantului a fost potrivită de această dată. Înalta Curte constată că CurteaSupremă de Justiție a acordat reclamantului echivalentul a 400 EUR pentru prejudiciulmaterial, și menţionează că această sumă este mult mai mică decât sumele alocatede către Curte în cazuri similare[1]. 

Totodată Curtea consideră că reclamantul nu și-a pierdut calitatea de victimă,după adoptarea deciziei din 7 februarie 2008 de către Curtea Supremă de Justiție.

Prin urmare, Curtea constată că a existat o încălcare ce ţine de fondul cauzei înconformitate cu articolul 3 din Convenție privind interventiile chirurgicale la care a fostsupus reclamantul. 

b. Cu privire la pretinsul eșec din partea autorităților de a supravegheaacţiunile medicilor în timpul intervenţiei chirurgicale 

 În această speţă, Curtea constată că nu există dovezi că personalul medical ar fiacționat cu intenția de a abuza de reclamant după cum pretinde reclamantul că mediciiar fi făcut experimente medicale pe corpul său. Nu se poate afirma, prin urmare, căautoritățile naționale ar fi trebuit să inițieze o anchetă penală din propria

iniţiatitvă.Curtea indică că reclamantul a avut oportunitatea oferită de legislațianațională de a solicita deschiderea unei anchete penale împotriva medicilor.În acestsens, se precizează că, după o examinare medico-legală, procurorul a decis să nuiniţieze proceduri pentru a da curs plângerii penale înaintate de reclamant pe motiv căpersonalul medical nu a comis nici o infracțiune. De asemenea, Curtea notează căreclamantul a folosit calea de atac oferită de către sistemul legal din Moldova și asolicitat despăgubiri printr-o acțiune civilă împotriva spitalului penitenciarului.În cadrulprocedurii civile, el a fost în măsură să prezinte argumentele sale, să indice dovezicare păreau relevante și adecvate pentru a putea participa la audieri cu privire lafondul cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat acţiunile personalului medical şi au

constatat că ele au fost ilegale şi abuzive, iar reclamantului i-au fost allocatecompensaţii. Prin urmare, plîngerea acestuia a fost examinată la nivel naţional. Decizia CEDO 

Curtea a constatat, în unanimitate,violarea art. 3 din Convenție, doar sub aspectmaterial. Totodată, Curtea Europeană a constatat că nu a existat o încălcare aarticolului 3 din Convenţie sub aspect procedural, deoarece plîngerea reclamantuluireferitoare la acţiunile ilegale ale personalului medical a fost admisă de cătreinstanţele judecătoreşti naţionale, fiindu-i acordate despăgubiri în acest sens. 

Costuri şi cheltuieli 

Curtea a acordat suma de EUR 9,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 150 pentrucheltuielile de traduceri. 

7/17/2019 ---CIORAP 2014

http://slidepdf.com/reader/full/-ciorap-2014 3/4

Opt hotărâri CEDO pronunţate versus Republica Moldova în luna iulie curent

Cele opt Hotărâri ale Curţii Europene pentru Drepturile Omului pronunţate versus

Republica Moldova în luna iulie curent, vizează violarea următoarelor drepturi şilibertăţi fundamentale stipulate înConvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale: 

  interzicerea torturii (art. 3), în două hotărâri: Tcaci vs Republica Moldova şiCiorap vs Republica Moldova; 

  dreptul la libertate şi la siguranţă (art. 5) în aspectul legalităţii detenţiei - cauză Nenescu vs Republica Moldova; 

  dreptul la un proces echitabil (art. 6), este recunoscut violat în patru hotărâri:Chirica vs Republica Moldova; Pereniuc vs Republica Moldova; Grafescolo

S.R.L vs Republica Moldova şi Cornea vs Republica Moldova;   în cazul Dragostea Copiilor – Petrovchii – Nagornii vs Republica Moldova,

Curtea Europeană a stabilit „satisfacţie echitabilă”. 

Rezumatul Hotărârilor menţionate supra care relevă preponderent raţionamenteleCEDO considerate importante pentru jurisprudenţa naţională, le găsiț i accesând: 

CEDO a constatat că dreptul la o procedură contradictorieşi la egalitatea armelor, sunt elemente determinante la

examinarea cauzelor privind asigurarea dreptului la apărare

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat cauza Pareniuc vsRepublica Moldova, privind încălcarea prevederilor articolul 6 § 1 „dreptul la un

 proces echitabil” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale. 

Reclamanta s-a plâns în faţa Curţii de la Strasbourg, că a fost victima uneiînscenări de luare de mită în perioada când activa în calitate de inspector fiscal, iarautorităţile judecătorești naţionale nu au examinat minuţios aceste afirmaţii, fiind

condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare, plata unei amenzi de 1.200 deeuro şi lipsită de dreptul de activa în cadrul autorităţii fiscale timp de trei ani.  

În urma examinării circumstanţelor cauzei, argumentelor susţinute de cătreGuvernul Republicii Moldova şi reclamantă, Curtea Europeană a decis înunanimitate încălcarea articolul 6 § 1 din Convenţie, considerând că procedurile

 penale împotriva reclamantului nu au fost corecte. Curtea, de asemenea a reţinut că nu este necesar să examineze restul

 pretenţiilor prin prisma articolului 6 al Convenţiei, având în vedere încălcarea prezumţiei nevinovăţiei invocată de reclamantă, care se referea la enunţul făcut de

către procuror într-un interviu, precum că ea a acceptat mita. Rezumatul asupra hotărârii Pareniuc vs Republica Moldova poate fivizualizat accesând: 

7/17/2019 ---CIORAP 2014

http://slidepdf.com/reader/full/-ciorap-2014 4/4