9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

3-4-5 (245-246-247) / 2008

Literatură străină

Equipo 57:

L'époque et

les circonstancesde Serge Fauchereau

Întâlniri de destin

Pârvan ºi Valéry:afinitãþi, analogii

de Alexandru Zub

A.E. Baconsky:Nu vom scãpa

niciodatã de impostori

Jurnal

Document

Ion Barbu sub„sabia lui Damocles"

de şLucian Chi u

Cronici literare

O re-examinarea prozei postbelice

de Andrei Grigor

3-4-5/2008

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Autobiografia (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Andrei GRIGOR: O re-examinare a prozei postbelice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CONVORBIRI

Interviu cu Peter Handke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

JURNALE

A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

DOCUMENT

Ghiþã FLOREA, Simona IACOB: Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Lucian CHIªU: Ion Barbu sub „sabia lui Damocles" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

COMENTARII

Bogdan Mihai DASCÃLU: Un valah orgolios: Petre Pandrea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

Alina CRIHANÃ: Utopie ºi decadenþã în Princepele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Sorin IVAN: Ion Caraion: A doua condamnare la moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Ion BRAD: Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

LECTURI

Vasile BARDAN: Enigmele vorbirii noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Antonio PATRAª: Literatura bate filmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

LITERATURÃ STRÃINÃ

Serge FAUCHEREAU: Equipo 57: L'époque et les circonstances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Basarab NICOLESCU: Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz (1925-1995) . . . . . . . . . . . 114

1

CUPRINS

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE

Viorel BARBU: Despre rãzboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

Al.O. BEREA: Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

Nicolae CORBEANU: Unwort des jahres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Recitindu-l pe Tolstoi......................................................................................129

ÎNTÂLNIRI DE DESTINAlexandru ZUB: Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii..............................................................131

CULTURÃ ªI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Economia artei (IV) ..........................................................................139Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)............144

ARTÃ ªI SPECTACOLECãlin CÃLIMAN: Un film „de suflet": Restul e tãcere .............................................................158Dana DUMA: Un cineast scriitor: Woody Allen......................................................................162

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistuluiFlorin BÂRZÃ

2

3

Dar cine este, cu adevãrat, acela care îºiscrie istoria vieþii sale? Mai citez o datã vor-bele lui Georges Gusdorf: „Cine scrie? Celcare scrie viseazã totdeauna la o scriiturã înlegãturã directã cu fiinþa sa; dar cel carescrie este totdeauna un Altul (s.n.) pentru cãorice scriiturã ia distanþã ºi consacrã o aliena-re; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºtede altceva”1. Nu este greu sã recunoaºtem înaceastã parafrazã celebra propoziþie a luiRimbaud („eu este Altul”), citatã de atâteaori ºi întoarsã pe toate feþele de hermeneuþiimoderni ºi post-moderni. O propoziþie pecare sociologii ºi antropologii marxiºti ºifreudieni au interpretat-o, ºi ei, în sensulconceptului de alienare. Gusdorf aplicãacest concept la scrierea autobiograficã,zicând cã, atunci când îºi scrie viaþa, indi-vidul vrea s-o punã în acord cu prezentul,vrea sã justifice un capãt la care a ajuns. Elvrea sã dovedeascã, am vãzut deja, cã viaþalui formeazã un tot, cã totul are o semnifi-caþie ºi cã, în genere, viaþa lui este o operãarmonioasã, aproape încheiatã. Autobio-grafia are, în aceste condiþii, un caracter tes-timonial ºi, totodatã, reprezintã un act este-tic. Autorul vrea sã placã, sã aibã succes, sãimpunã un model de existenþã, cum s-a

spus dese ori, ºi totodatã un model literar,ca marele Jean Jacques... Pentru aceasta, elaranjeazã puþin lucrurile, îndepãrteazã aba-terile, simplificã parcursul, pune în acordamãnuntele din trecut cu imaginea unuiviitor încã neformulat. Cãci, sã nu uitãm,autorul îºi scrie viaþa cu sentimentul uneidispariþii iminente, dar încã n-a murit, maiare ceva de trãit, imaginea lui circulã încãprin lume. Aºa cã este atent la ceea ce scrie.Gusdorf, analizând toate aceste circum-stanþe, observã just cã trecutul este scris înfuncþie de exigenþele prezentului: „l’histo-rien, au moins en première analyse, opèresur un temps mort; l’écrivain de soi élaborela substance virante de sa chair temporelle;sans doute est-il tenu de respecter la matéri-alité des faits, mais l’obligation de véracitépasse après le dévoir de fidélité à soi-même”...2 E limpede: datoria de fidelitatefaþã de sine este mai mare în astfel de scrieridecât datoria faþã de adevãrul istoric ºi, aºadãuga, faþã de adevãr în genere. Cãci ade-vãrul are totdeauna în literatura subiectivã– ºi nu numai – culorile celui care îl cautã ºiîl scrie. Nu spunea tânãrul Eugen Ionescu cãnu existã pe lume decât adevãrul lui? Cuadevãrat autobiografia este „un débat et un

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Autobiografia (II)

The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the othertypes of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune,Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the authorfocuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issuesdiscussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre)and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about itsverisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it isillustrated by the content of the confession.

Abstract

1 Gusdorf, op. cit., pag. 119.2 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 256.

4

Eugen Simion

combat”, un proiect de sine, un proiect devalorificare a experienþei, imaginea uneiexperienþe unice pe care n-o poate scriedecât cel care a trãit-o. Se poate spune, dinacest punct de vedere, cã autobiografia, ca ºijurnalul intim ºi memoriile, este o operãirepetabilã. Ea nu poate fi scrisã de altcine-va, nu poate fi rescrisã, cel mult poate sãvinã un istoric s-o amendeze ici ºi colo,aducând documente noi, dar de scris n-opoate scrie. O fatalitate ce nu-i scapã luiJean-Jacques Rousseau: „nimeni nu poatescrie viaþa altui om; modul lui de a fi, veri-tabila lui viaþã numai el le poate scrie”. Unavantaj enorm ºi, în acelaºi timp, un deza-vantaj teribil pentru cã, dacã nu-i bine scrisã(dacã viaþa scrisã rãmâne doar un maldãr defoi mâzgãlite), autobiografia nu supravieþu-ieºte, indiferent de cel ce a trãit-o ºi a gândit-o. Concluzia provizorie: acþioneazã ºi aicilegea esteticului. Autobiografiile încep sãaibã semnificaþie de la un anumit grad deexpresivitate.

*Am amintit de mai multe ori în acest

studiu, prin natura lui fragmentar, de au-tenticitate, sinceritate, verosimilitate, exacti-tate etc. Noþiuni care sunt folosite în chipcurent pentru a sugera calitatea unei scrieriautobiografice. Cât de exacte sunt aceste cri-terii într-o carte în care autorul scrie despresine cu gândul la cel care-l va citi maidevreme sau mai târziu? Ce bazã poate fipusã pe sinceritatea lui declaratã, asumatã,repetatã?

André Maurois semnala, cu aproape 80de ani în urmã (Aspects de la biographie,Grasset, 1930), cinci motive de a fi inexactsau chiar mincinos într-o istorie autobio-graficã: a) faptul cã autorul uitã, pur ºi sim-plu, anumite întâmplãri din viaþa lui; b) „uitarea voluntarã din anumite raþiuniestetice”; c) eliminarea (cenzurarea) unoraspecte neplãcute, stânjenitoare, care i-arputea întuneca imaginea biograficã; d) pudoarea, sentimentul cã nu trebuie spus

totul când e vorba de viaþa intimã ºi e) ope-raþia de a reconstitui ceea ce memoria n-areþinut bine este, în sine, anevoioasã ºi chiarprimejdioasã pentru autenticitatea naraþiu-nii, de aceea autorul preferã sã ocoleascãsituaþiile incerte... Cum se poate deduce,Maurois semnaleazã cinci motive (raþiuni)posibile de a fi incomplet ºi inexact în auto-biografie. Ele ar putea fi grupate, în fond, îndouã categorii: motive naturale (uitarea,ezitarea memoriei, pudoarea care funcþio-neazã în ceea ce antropologii freudieninumesc culturile pudorii!) ºi motive (raþiuni)de ordin estetic ºi pentru protejarea imaginiipersonale. Lipsesc din aceastã enumerare,dupã cum se observã, cauzalitãþile produsede ficþiunea involuntarã (deseori ºi volun-tarã) din naraþiunea autobiograficã.

Dar câte raþiuni (motive) sunt pentru a ficorect în autobiografie? Dupã opinia mea,autobiografia nu constituie, la acest punct, oexcepþie. Împarte cu genurile învecinate(jurnalul intim, memoriile etc.) aceleaºi exi-genþe ºi aceleaºi suspiciuni. Cea mai maresuspiciune, venitã din partea cititorului,este aceea de nesinceritate. Un discurs auto-biografic care dã sentimentul cã autorul îºirectificã viaþa în funcþie de interesele sale (ºicare poate fi interesul cel mai mare dacã nuacela de a-ºi crea o imagine glorioasã?) esteabandonat de cititori. ªi chiar dacã nu-lîntrerupe imediat, judecata finalã va fi seve-rã. O viaþã „trucatã” este o viaþã detestabilã.Cititorul vrea adevãrul ºi numai adevãrul,ca într-o ºedinþã de judecatã. Numai cã ade-vãrul e dificil de stabilit când e vorba de oscriere confesivã. Mai ales când scriereapriveºte nu un moment oarecare dinbiografia unui individ, ci toatã viaþa lui.Teoreticienii literaturii sunt de pãrere – ºipãrerea mi se pare îndreptãþitã – sã cearãunei biografii nu exactitate absolutã (încã odatã, aproape imposibil de verificat), ci au-tenticitate, nu sinceritate (la fel de greu destabilit), ci verosimilitate în naraþiune. Dece? Pentru cã, am citat deja pânã acum vor-bele lui Gide ºi Valéry: confesiunile minttotdeauna (varianta maximalã) sau confe-siunile sunt numai pe jumãtate sincere. Deaici soluþia, propusã tot de Gide, reluatã deMauriac, Sartre sau de Julien Green: dacã

vrei sã spui adevãrul integral despre tine,scrie un roman sau pune faptele într-un dis-curs epic. Vor avea mai multã elocvenþã(expresivitate), vor fi mai bine înþelese ºi vorspori volumul adevãrului. Nu-i o exagerare,nu-i o fugã comodã în ficþiune, nu încearcãautorul sã evite confruntarea totalã, radicalãcu sine? Poate sã existe în aceastã strategieºi o mare ºansã: ficþiunea poate spune maimult despre un individ decât un discursdespre sine, fatal limitat. Pascal credea cã„le moi est haïssable”, iar Sartre, dupã câte-va secole, atunci când îºi scrie biografia (Lesmots), foloseºte un ton sarcastic, denigrant ºizice dupã aceea cã orice autobiografie este outopie: „utopia adevãrului ºi a sinceritãþii”.Cuvintele sale reprezintã, cu toate acestea,cea mai frumoasã carte a sa. Sunt mulþicomentatori care cred chiar cã este singurasa operã care va rezista. Nu departe deideea lui Sartre despre falsitatea unei auto-biografii se aflã ºi „la Grande Sartreuse”,Simone de Beauvoir, evident, care mãr-turiseºte în Memoriile unei fete cuminþi cã „pemãsurã ce povesteam aceastã frumoasãistorie care este viaþa mea, ea deveneafalsã”. Stendhal este, totuºi, de pãrere cãpentru a fi autentic în discursul confesiv (înspeþã în jurnalul intim sau în autobiografie)trebuie sã fii sincer pânã la capãt. Numaiaºa, numai prin antidotul sinceritãþii, justi-ficã el aceastã dielecticã profundã, cititorulva putea suporta „les eternels je que l’au-teur va écrire”: Stendhal cere, dar, o sinceri-tate perfectã, ca o condiþie liminarã pentru aînfrânge „cette effrayable quantité de je etde moi”.

Problema este cã aceastã sinceritate per-fectã mai mereu pusã în discuþie ºi, în celemai multe situaþii, contestatã. S-a vãzut înce fel disociazã Jean Starabinsky lucrurile.Georges May care studiazã metodic temascrie o propoziþie admirabilã: „cele mai sin-cere autobiografii nu sunt, oare, acelea carerecunosc chiar ele singure nesinceritatealor?” Un paradox, desigur, dar un paradoxcare spune ce trebuie, ºi anume cã sinceri-tatea în scrierile de acest gen este totdeaunarelativã. Relativã din douã motive cel puþin:a) pentru cã autorul scrie ce poate (ºi câtpoate) despre sine pentru a-ºi impune ima-

5

Autobiografia (II)

ginea ºi pentru ascunde ce trebuie ºi b) chiaratunci când vrea sã meargã pânã la capãtuladevãrului despre sine (capãtul sinceritãþii),scriitura – cum am dovedit – îl trãdeazã, îl„ficþioneazã”, deplaseazã liniile într-un senssau altul. Sau, cum scrie Barthes undeva:„ce que j’écris de moi n’en este jamais ledernier moi: plus je suis «sincère», plus jesuis interprétable”... Din aceastã cauzã elcere ca un discurs (fictiv sau nonfictiv) sãfie, am spus mai înainte, verosimil, nu sãexprime adevãrul, ºtiind cât de elastic estetermenul din urmã. În fine, Goethe observacã un amãnunt din viaþa noastrã are val-oare, nu cã este adevãrat, ci cã simbolizeazãceva. Remarcã pe care Gusdorf o introduceastfel: „autobiografia nu-i adevãrul omului,cu utopia lui, amintirea profeticã a uneiidentitãþi care se inventeazã pe mãsurã ce serememoreazã”3.

Vãzând aceste delimitãri, disocieri, ne-gaþiuni, reveniri asupra sinceritãþii, auten-ticitãþii, ce concluzie putem trage în privinþaposibilitãþii autobiografiei de a veni înîntâmpinarea lor? Una singurã mi se parecât de cât acceptabilã în acest câmp de rela-tivitãþi: autobiografia, ca ºi jurnalul intim,trebuie sã dea, înainte de orice, impresia deautenticitate. Ceea ce înseamnã: sã dea sen-timentul celui care o citeºte cã autorul de pecopertã (ºi, în acelaºi timp, naratorul ºi per-sonajul din interior) nu fabuleazã, nu recti-ficã adevãrul în favoarea lui, nu ficþioneazãprea tare pentru a-ºi înfrumuseþa viaþa, înfine, face acum, în pragul asfinþitului, sin-teza vieþii sale „în marginile adevãrului”,cum ar zice Maiorescu. Marginile adevãru-lui sunt, totuºi, marginile verosimilitãþii ºiautenticitãþii, nu ale exactitãþii. Ceea ceînseamnã cã totul se joacã în actul scriituriiºi prin actul scriiturii autobiografice.Miraux are dreptate: autobiografia este ochestiune de autenticitate, nu de exactitate, nutrebuie ca sinceritatea sã înlocuiascã adevãrul.Fãcând etimologia termenului „sincère”,eseistul aratã cã el vine de la latinescul „sin-cerus” care înseamnã „fãrã cearã” (fãrãmiere). Ca sã fie curatã ºi, deci, preþuitã,acceptatã, mierea trebuie sã fie „sincerã”, sã

nu fie amestecatã cu cearã... Ei, bine, re-venind la aceastã semanticã iniþialã, putemspune despre autobiografie ºi, în genere,despre literatura confesivã cã, pentru a aveapreþ, trebuie sã fie curatã, „sincerã”, fãrãcearã. Chiar dacã ea nu poate elimina, întotalitate, firiºoarele de cearã. Ceara ficþiu-nii, de pildã.

*Existã, în ceea ce priveºte sinceritatea,

autenticitatea, credibilitatea naraþiunii auto-biografice, ºi alt motiv de interogaþie, legatde natura celui care o scrie. Mai exact, defiinþa lui interioarã. Am citat mai înainte peBarthes care recunoaºte cinstit cã nu secunoaºte decât în fragmente ºi prin frag-mente ºi cã ceea ce scrie despre sine este tot-deauna relativ. Nu-i singurul cuvânt despremine, zice el, atunci când îºi scrie propriabiografie din unghi structural. Traducând înalþi termeni aceastã idee, putem spune: celcare scrie azi nu este acelaºi cu cel din tre-cut; nu-l pot cuprinde în toate ipostazele luipentru cã nici el (eroul) n-a fost totdeaunaacelaºi. Aºadar: el nu seamãnã cu cel care îlscrie (în alt timp ºi cu altã viziune), dupãcum nu seamãnã cu el însuºi în momentediferite ale existenþei sale. Montaigne, lacare trimit toþi comentatorii când este în dis-cuþie condiþia umanã (sau, mai potrivit pen-tru tema acestui studiu: firea umanã!), atrã-gea atenþia asupra inconstanþei individului.Totul se schimbã, totul este în miºcare cândeste vorba de om (de el însuºi sau de cel careîl judecã), omul nu-i decât o aparenþã care,între naºtere ºi moarte, cãlãreºte pe valulincertitudinii: „il n’y a aucune constanteexistence, ni de notre être, ni de celui desobjets; et nous, et notre jugements, et touteschoses mortelles, vont roulant et roulantsans cesse; ainsi, il ne se peut établir rien decertain de l’un à l’autre, et le jugeant et lejugé etant en continuelle mutation et bran-le”... Cum poþi fixa într-o naraþiune aceastãobscurã aparenþã ºi aceastã nesigurã ºi debilãpãrere?... Este ceea ce încearcã sã facã autoriicare scriu despre ei înºiºi. Încearcã sã prindãpe hârtie tocmai aceste umbre ºi sã fixeze

6

Eugen Simion

3 Gusdorf, op. cit., pag. 480

roiul de incertitudini care constituie viaþalor, sfidând astfel avertismentul, des citat, allui Pacal: „Le sot project qu’il a de se peindre”...Cum? Am vãzut în ce fel, cu ce ambiþii, cuce îndoieli ºi cu ce vicleºuguri. Adevãruleste cã reuºesc, mânaþi de credinþa cã înfragmente existã un tot ºi un sens. Sã maicitãm o datã explicaþia pe care o dã GeorgesGusdorf: una dintre justificãrile autobiografieiar putea fi nostalgia integritãþii sensului.Sensul unei vieþi, cunoºtinþa unei unitãþistabile ºi permanente în aceastã continuãmiºcare a lumii, în fine, cãutarea unei iden-titãþi ºi, mai ales, o mãrturie despre aceastãcãutare. Bios „afirmã continuitatea vitalã aacestei identitãþi”, scrie Gusdosf la înce-putul studiului sãu; Auto este „eul conºtientde el însuºi”, iar între „bios” ºi „autos” estedialogul dintre „Unul ºi Multiplu”, în timpce „Graphie” reprezintã, cum se bãnuia,mijlocul tehnic de a fixa aceste entitãþi mis-terioase. O definiþie logicã, de bun simþ.Filosoful citat îi dã o mare importanþã înanaliza unei autobiografii. El crede cã scri-itura „jaloneazã sensul vieþii mele”, grafiasugereazã caracterul omului care scrie. ªi,pentru a convinge, face o expertizã grafo-logicã (Erasmus, Hugo etc.), încercând sãdefineascã omul prin scriitura lui. Con-vingerea filosofului este cã scriitura indi-vidului este „tot atât de personalã ca ºiculoarea ochilor sau amprentele digitale” ºicã, în genere, existã o civilizaþie a scriiturii.„L’écriture est une dimension du monde etun monde de l’être [...] l’antropologie génè-tique de la conscrience scripturaire jalonnedes moments décisifs dans le développe-ment de l’individualité” – scrie el – studiindhumaniores littérae, adicã literele careexprimã omul...

Cât de edificator, mã întreb, este acestpunct de reper pentru a defini natura inte-rioarã a omului care scrie? N-am compe-tenþa necesarã pentru a rãspunde. Nu ºtiudacã grafologia, în genere, poate spune cevaesenþial despre un autor ºi despre opera lui,în afarã de ceea ce se observã cu ochiul liber,ºi anume cã unul scrie mãrunt, înghesuit,

încalecã literele pânã ce cuvântul devineilizibil ºi altul rotunjeºte literele, le dese-neazã impecabil ºi scriitura lui lasã o impre-sie de ordine ºi armonie a spiritului. Cinecerceteazã manuscrisele lui Eminescurãmâne uimit sã observe frumuseþea ºi per-fecta ordine a scriiturii sale. Spune cevacaligrafia lui despre nebuloasa romanticã ºisentimentul incompletitudinii? Permitescriitura, sub acest aspect, transferul lui„dedans en dehors”, cum zice Gusdorf?Este, încã o datã, scriitura „o ºcoalã astãpânirii de sine”?... Dacã dãm termenuluisensul lui larg, nu numai sensul grafic, scri-itura despre sine este un mijloc de a-þi defi-ni identitatea, chiar ºi atunci când nureuºeºti decât pe jumãtate sau chiar deloc. Aîncerca este deja un pas. Sã-i dãm dreptateîn acest caz acestui savant decis sã valorificetoate elementele actului de a scrie: „touteentreprise d’écriture du moi implique doncun parti pris épistémologique consistant àfaire graviter la réalité en function d’unpoint de vue arbitrairement isolé dans lamasse indivise du devenir”4. Cu alte vorbe:autorul care-ºi scrie viaþa face din sine cen-trul lumii sau, cu o formulã popularã,devine buricul pãmântului. De cele maimulte ori reuºeºte pentru cã raporteazãtotul la sine ºi judecã lumea din afarã înfuncþie de evenimentele vieþii sale intime.

E bine, e rãu, este inevitabil? Este, înorice caz, ceea ce se petrece într-o scriiturã ºicu o scriiturã confesivã. Memorialiºtii,diariºtii, autorii de autobiografii lasã impre-sia, când îi citeºti, cã lumea exista ca sã-i jus-tifice pe ei înºiºi ºi cã nimic esenþial nu seîntâmplã în istorie fãrã ca ei sã nu fie defaþã. Sau, cel puþin, în preajma marilorevenimentelor. Scriitorii ºi politicieniisuferã, de regulã, de aceastã boalã pe care E. Lovinescu o observa, de pildã, la contem-poranul sãu, Camil Petrescu. O maladie,desigur, rãspânditã printre intimiºti. Goetheremarca ºi el „acea putere arhitectonicãgraþie cãreia omul sã-ºi creeze o viaþã dupãdorinþa lui” ºi numea aceastã putere (dor-inþã) cu un cuvânt grecesc: „entelehie”5.

7

Autobiografia (II)

4 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 395-396.5 Cf. Gusdorf, pag. 484.

Puterea (dorinþa) este în acest caz voluntarã,controlatã de raþiune, scriitura nu face decâts-o preia ºi s-o ducã la capãt. Dar, cum amarãtat, dincolo de aceastã voinþã a autoruluieste puterea independentã a scriiturii de a-ºi impune propriile fantasme. Aºa cã trebuiesã-i dãm dreptate, încã o datã, lui Gusdorfcare îºi încheie studiile despre autobiografiezicând cã „autobiografia nu reprezintã ade-vãrul despre om, ci utopia lui, amintireaprofeticã a unei identitãþi care se inventeazãpe mãsurã ce se rememoreazã”.... Autorulcitat vorbeºte, în aceastã situaþie, de „mitis-torie”. O formulã ce trebuie reþinutã cu pru-denþã pentru cã, atunci când luãm în mânão autobiografie ºi, în genere, o scriere confe-sivã, cãutãm în ea nu o utopie, nu o mitisto-rie, ci adevãrul despre omul ce-o scrie. Chiardacã ºtim cã adevãrul este înconjurat deambiguitãþi, relativitãþi, subiectivitãþi voiteºi nevoite.

*Existã mituri în care autobiografia se

regãseºte sau mituri pe care autorul lefoloseºte pentru a sugera condiþia omuluicare îºi cautã identitatea ºi face o sintezã avieþii sale? Narcis este numele cel mai descitat ºi, pe drept, pentru cã Narcis nu estenumai mitul omului îndrãgostit de imagi-nea sa, este ºi mitul celui care îºi scruteazãîn oglinda operei chipul pentru a-ºi desciframisterul fiinþei. Este ceea ce face, în fond,autobiografistul în clipele lui de profun-zime. Numai cã mitul, astfel înþeles, se po-triveºte, în genere, scriiturii intimiste, nunumai autobiografiei. Am arãtat în altãparte (Ficþiunea jurnalului intim, I) cã, în jur-nalul intim cel puþin, Narcis, care priveºte înafarã (le dehors), este însoþit totdeauna de unSisif care nu terminã niciodatã ceea ce faceºi este blestemat sã care la infinit bolovanulneliniºtilor sale. Narcis ºi Sisif lucreazã ºi încadrul autobiografiei, totuºi chinul lor,înfrãþit, complementar, are un termen pre-vizibil: încheierea autobiografiei. Unul(Narcis) se scruteazã pe sine (spre deosebirede omologul sãu din jurnalul intim care esteun Narcis al interioritãþii!) pentru a seînþelege ºi, cum am zis de atâtea ori pânãacum, pentru a-ºi reconstitui identitatea,

unitatea forþei ºi firul unei evoluþii, celãlalt– Sisif – îl ajutã, zilnic, sã reînceapã ºi sã fix-eze bolovanul pe vârful muntelui.

Aºadar: Narcis ºi Sisif, mitul cãutãrii desine ºi mitul unui chin acceptat: acela careleagã fragmentele ºi cautã un sens în haosulunei existenþe ce s-a scurs deja ºi al uneimemorii infidele. Mai trebuie cineva sã seapuce sã scrie ceea ce Narcis observã ºi Sisifduce de colo, colo, înainte ºi înapoi. EsteScribul, omul care dã un corp scriptuoralacestor fiinþe de de ceaþã ºi umbre care suntîntâmplãrile trecutului. El nu are un mit, elexistã în carne ºi oase, are o identitate pre-cisã ºi o vârstã (în crepuscul) când se apucãsã noteze. Nu-i un copist neutru, este uncreator, este chiar creatorul care leagã ºidezleagã firele naraþiunii ºi le dã sensuri pecare eroul (naratorul) nu le prevede tot-deauna. Scriitura lui este, în cele din urmã,elementul care decide totul: ºi dacã bio-grafia individului are sau nu o semnificaþiecare s-o scoatã din banalitate, ºi dacã naraþi-unea poate rezista în timp ºi va fi cititã ºidupã ce omul ce a scris-o a dispãrut... Iatã,dar, cã personajul fãrã mit, Scribul, este unfactor decisiv în aceastã aventurã.

Vorbind de miturile, fantasmele, imagi-nile recurente ale naraþiunii diaristice, amvorbit, în chip inevitabil, ºi de imagineaoglinzii, instrumentul indispensabil al celuicare îºi cerceteazã ºi îºi noteazã drumulfiecãrei zile. Oglinda, cu semnele ºi semnifi-caþiile ei multiple, trebuie citatã ºi în cazulautobiografiei. Ce face, în fond, cel ce îºiscrie viaþa dacã nu sã priveascã în oglinda(imperfectã) a trecutului sau, mai precis, înoglinda memoriei sale ºi sã noteze ceea cevede?... Oglinda face parte din scenariulsãu.

Unde este, apoi, locul predilect al autobi-ografiei? Ne amintim cã Béatrice Didierzicea cã locul diaristului este într-o rãspân-tie, acolo unde se întretaie cãile vieþii salezilnice. E spaþiul lui de securitate. Dar spaþi-ul celui care îºi cautã sensul unei vieþi pier-dute? Cãminul, biblioteca? Un spaþiu închis,în mod sigur, un spaþiu ocrotitor, intim,departe de zgomotul ºi furia vieþii curente.Nu ni-l putem imagina pe autorul de auto-biografie decât undeva, într-un colþ liniºtit,

8

Eugen Simion

cu un caiet ºi un creion în mânã, privind dincând în când flãcãrile din cãmin, rechemân-du-ºi amintirile ºi retrãindu-le cu o emoþiesubþiatã ºi domolitã de timp. Aici se aflãspaþiul sãu imaginar, spaþiul de securitate,aici primeºte aceste umbre ale trecutului ºi,dupã ce le priveºte, le fixeazã pe hârtie, înrecluziunea, singurãtatea în care s-a instalatbenevol. Mai este ceva: sentimentul cã viaþape care o povesteºte se apropie, primejdios,de sfârºit, cã drumul sãu are un capãtapropiat. Sentiment pe care diaristul nu-lare, el trãieºte în contingent ºi cu sentimen-tul cã viitorul poate sã-i schimbe viaþa. Cualte cuvinte, în diarist stã tot timpul lapândã un Morfeu care îi pregãteºte ceva, oschimbare. În autobiografist stã doar el, unom aproape sfârºit, el cu trecutul sãu ce numai poate fi schimbat ºi cu viitorul incert,foarte incert... Dar scriitura autobiografie?Prin ce se deosebeºte de celelalte? Prin car-acterul ei testamentar, cum s-a spus de

atâtea ori, ºi încã prin ceva: caracterul ei în-chis, definitiv ºi, zicea Gusdorf, profetic. I-aºspune, mai adecvat, cred, naturii ei: carac-terul ei didactic, voinþei de a se oferi camodel de existenþã. De aici decurg multe:diaristul scrie zilnic, în fugã, neglijent; unscris continuu, fãrã preocupãri de stil, au-tentic ºi în mãsura în care respectã fervoareaspontaneitãþii. Un Album care tinde sã devi-nã o Operã. Scriitura autobiograficã este,dimpotrivã, elaboratã, sinteticã, pregãtitã lafoc mic, cu ideea cã trebuie sã placã ºi sãconvingã cititorul ce-o aºteaptã. Este de laînceput gânditã ca o Operã ºi executatã caatare, chiar dacã autorul – se întâmplã des –sã nu fie un om de talent. Nu are a face, elîncearcã sã ajungã la Operã, sã dea, altfel zis,o scriere exemplarã... Convenþiile literaturiise strecoarã în ambele cazuri, aºa cum amstabilit, în scrierea ce mizeazã pe spontanei-tate, sinceritate, autenticitate. În gradediferite ºi cu efecte diferite. În nicio situaþie

9

Autobiografia (II)

însã, literatura, în formele ei fastuoase, arti-ficiale, nu-i bine primitã. Valoarea literarãvine din altã direcþie ºi cu alte ispite.Retorica bunã este aceea care nu se vede. Cao femeie care, pentru a fi frumoasã, nu tre-buie sã fie sulemenitã. Sau, cel puþin, nuprea mult pentru a nu fi bãtãtoare la ochi.

*Fiind vorba de retorica din interiorul

unei naraþiuni antiretorice cum este autobi-ografia, este de observat cã unele figuriretorice dominã, totuºi, acest tip de scriere.Gusdorf ºi Jean-Philippe remarcã, de pildã,frecvenþa ethopeii, figurã de stil definitã ast-fel de Fontanier: „o descripþie ce are ca

obiect moravurile, caracterul, viciile, vir-tutea, talentele, defectele, în fine, calitãþilemorale – bune sau rele – ale unui personajreal sau fictiv”. Miraux pune faþã în faþãethopeea cu prosopografia („descripþia care areca obiect figura, corpul, trãsãturile, calitãþilefizice sau exteriorul, alura, miºcarea uneifiinþe animate reale sau fictive”)6 ºi ajunge laconcluzia cã naraþiunea autobiograficã estemai mult o ethopee decât o prosopografie...Concluzie raþionalã, previzibilã, cu toate cãportretul moral (ethopeea) ºi portretul fizicmerg, de obicei, împreunã într-o naraþiunede tip biografic. Este drept cã, descriindu-sepe sine, autorul unei biografii insistã asupracalitãþilor morale decât asupra celor fizice.Genul ca atare este interesat mai mult deviaþa interioarã a eroului decât de corpul,alura lui...

*Pãtrund teoriile, ideologiile, sistemele

filosofice în naraþiunea autobiograficã?Pãtrund, aºa cum pãtrund peste tot cândeste vorba de literaturã, voluntar sau invo-luntar. Depinde de autor dacã acestea suntsuportabile sau nu la lecturã. NathalieSarraute, aratã tot Miraux, proiecteazã sã-ºiscrie la 83 de ani autobiografia în funcþie deideea cã personalitatea umanã este fondatãa) pe tropisme ºi b) pe eul social. Aºadar: oautobiografie programatã. Faptul se vedemai bine în autobiografiile scrise de adepþiipsihanalizei. Aceºtia îºi compun viaþa pen-tru a justifica teoriile lui Freud, cum ar fiaceea despre relaþiile dintre tatã ºi fiu.Sartre, Ionesco merg în aceastã direcþie înscrierile lor confesive. Tatãl este absent sau,când este prezent, este totdeauna pictat înculori întunecate. Tatãl lui Eugène Ionesco,sã ne amintim, este „l’ogre” în calesoni.Când biografia este scrisã de alþii, investi-gaþia psihanaliticã coboarã spre zonele deadâncime ale fiinþei. Aºa se face cã, excep-tând câteva cazuri, marii scriitori din seco-lul al XX-lea sunt nãscuþi din pãrinþi detes-tabili, iar copilãria este deseori (la Sartre, deexemplu) o parodie sau un loc de întâlnire acomplexelor...

10

Eugen Simion

6 Jean-Philippe Miraux, op. cit., pag. 43.

11

„Cãrþile supravieþuitoare” e (nu sunt!)un titlu care nu-mi sunã prea bine, dar mãresemnez în faþa resurselor sale incitative. Else aflã pe coperta unui volum1 coordonat decriticul ºi universitarul braºovean VirgilPodoabã, domiciliat în Târgu Mureº, înpreajma imediatã a revistei „Vatra”. Tot el,titlul, reprezintã varianta concentratã, oare-cum metaforicã ºi comercialã a temei unuiproiect de cercetare (grant) CNCSIS, formu-latã în conformitate cu standardele acesteiinstituþii: „O re-examinare a canonului lite-rar contemporan din perspectiva conceptu-lui de experienþã revelatoare ºi ethos euro-pean, cu aplicaþie pe romanul românescpostbelic”.

Sã notez, în treacãt, cã în lumea universi-tarã cuvântul „grant” ºi sigla ISI au începutsã aibã valori frisonante, pentru cã deMãria-Lor lexicalã depinde soarta întregiisuflãri academice, de la asistent la profesor.Ai cãrþi, ai zeci sau chiar sute de articole înreviste de specialitate, þii seminarii sau cursuri la care studenþii vin cu încântare denimic influenþatã, toate devin îndeletnicirinesemnificative, dacã nu ai apãrut în revistecotate ISI (Institutul pentru ªtiinta Infor-mãrii, cu sediul în Philadelphia, SUA) sau

nu eºti cel puþin membru în echipa vreunuigrant CNCSIS. Ca sã devii profesor trebuiesã fi fost director de grant (cel puþin unu) ºisã fi publicat mãcar opt articole în revisteISI, pentru conferenþiar sunt de ajuns douãparticipãri în proiecte ºi patru ISI. Într-un felnu e rãu, cercetarea ºtiinþificã este comple-mentarã celei didactice, dar cele douã cate-gorii de criterii încep sã devinã tiranicescopuri în sine ºi tind sã expedieze jignitorîn derizoriu cartea individualã, produsã totîn urma unei investigaþii ºtiinþifice.

Cu Istoria literaturii… George Cãlinescunu ar fi reuºit, azi, sã devinã profesor.

Fãrã acest grant, nici Virgil Podoabã nuar fi devenit, deºi prestaþiile sale critice con-cretizate în cãrþi ºi articole îl prea justificã.

Intenþia proiectului la care a lucrat oechipã foarte numeroasã (ar fi nedrept sãcitez doar câteva nume) este de a pune cevafapte în spaþiul „zarvei canonice” iscate înlumea literarã româneascã dupã 1990, adicãde a re-examina cãrþile „de prozã ficþionalãscrise în România sub comunism, mai exacta celor care au avut privilegiul sã întru-neascã sufragiile pozitive ale criticii nealini-ate, ale oamenilor de gust dinainte de 1989.Întrebarea simplã pe care cercetarea noastrã

Andrei GRIGOR

O re-examinare aprozei postbelice

Croniciliterare

The article speaks about Virgil Podoabã's attempt of analyzing in his book, "Cãrþilesupravieþuitoare", the situation of literature during the communist regime. In the same time, hetries to establish a point of reference, a canon to which the books he refers to can be compared. Threemain aspects are outlined: 1) all the literary works concerning the individual are excluded, sincethey are of no relevance for that epoch, 2) the analyses he uses belong to young critics, outsiders tothe communist period and 3) the preference for certain authors such as Marin Preda, Mircea HoriaSimionescu, Gellu Naum, Radu Petrescu. The works the author refers to survive indeed the contextthey belong to, as samples of the Romanian literature.

Resume

1 Virgil Podoabã (coordonator), Cãrþile supravieþuitoare, Editura Aula, Braºov, 2008.

12

Andrei Grigor

a avut-o în vedere este: în ce mãsurã cãrþilede prozã ficþionalã scrise în acea vreme, pre-cum ºi judecãþile critice despre ele emise înacel context istoric ºi politic, mai rezistã la ore-examinare fãrã parti pris, la o lecturãdezideologizatã, în condiþii de libertate?”

Nu e un scop rãu, deºi, dupã pãrereamea, discuþiile despre canon canonesc înexces spiritele contemporanilor ºi nu ºtiudacã poate exista vreun rezultat care sã facãmeritorie atâta suferinþã. Cu atât mai multcu cât multe dintre elanurile revizioniste îmipar atinse de snobism, puþine dintre elemeritã creditul sinceritãþii. Cercetarea pro-pusã ºi coordonatã de Virgil Podoabã poatebeneficia de acest credit, cel puþin în intenþi-ile coordonatorului cu care dau mâna înpreajma rândurilor care semnaleazã, simi-lar, „o quasi purã bãtãlie politicã, de

interese, de prestigii (false sau reale) ºi dearanjamente personale sau de grup”, dusã„pentru plasarea scriitorilor contemporaniîn manualele ºcolare ºi în învãþãmântul ºibibliografiile academice”. Am aceeaºi sim-patie pentru convingerea sa cã esteticul esteo „valoare de confluenþã”, „valoare a valo-rilor”.

Pentru a face ºi mai precise premiselecercetãrii braºovene, îl citez în continuarepe semnatarul „Cuvântului înainte” alvolumului, odatã cu laudele ce i se cuvinpentru onestitatea de a nu pretinde maimult decât o re-examinare (a cãrþilor ºi ajudecãþilor critice adiacente) ºi de arecunoaºte cã pentru întreprinderea în cares-a angajat a putut avea la îndemânã „omuncã gata fãcutã” de criticii probi ai„acelei epoci” (Eugen Simion, Nicolae Ma-nolescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, Cor-nel Ungureanu), echipei sale rãmânându-idoar ca, printr-o nouã lecturã, sã testeze via-bilitatea acesteia. Introducþia, convingã-toare pe direcþia intenþiilor, îmi furnizeazãînsã, în egalã mãsurã, ºi neliniºtitoareabãnuialã cã acestea sunt dublate de pre-judecãþi care le submineazã.

De pildã 1 (citez din nou, cu precizareacã laudele din paragraful anterior nu sunttransferabile aici): Virgil Podoabã excludedeliberat din lista re-examinãrilor o serie deromane (exemplificate prin Bibilioteca dinAlexadria) „care, cu voie de la poliþiapoliticã, dezvãluiau în negativ, cu un curajetic simulat, efectele secundare sau de-adreptul nesemnificative ale acestuia („sis-temul totalitar” – n.n.) asupra vieþii indi-vidului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punã încauzã principiile fundamentale care le ge-nerau sau mãcar sã-i atingã în treacãt fun-damentele malefice. Acest gen de roman,practicând doctrina jumãtãþii de adevãr,însã, din pãcate, a celei neesenþiale, deci apseudoadevãrului, avea, în esenþã, funcþiade eºapare mediatã a laºitãþii noastre indi-viduale ºi colective, mai ales în ultimii ani aicomunismului”.

De pildã 2 (cu laude transferabile doar înprivinþa opþiunii pentru energia juvenilã, nuºi a argumentaþiei însoþitoare): pentru a-ºiduce la capãt proiectul, Virgil Podoabã a

13

O re-examinare a prozei postbelice

apelat la „criticii cei mai tineri, din convin-gerea cã, întrucât nu au avut de-a face directcu Sistemul comunist, lecturile lor ar puteafi mult mai relevante decât re-lecturile celordin generaþiile anterioare, care s-au format,au scris textele ºi au emis judecãþile criticepe vremea lui”, „adicã din oameni formaþirecent sau care ºi-au desãvîrºit formaþia încondiþii de libertate, deci neimplicaþi în face-rea ºi desfacerea vechilor ierarhii literare”.

De pildã 3 (cu auzul uºor iritat dedizarmonia „acordeonului” dupã principiulcãruia a fost întocmitã lista cãrþilor de re-examinat): Virgil Podoabã observã, laîncheierea lucrãrii, „disproporþia dintreopþiunile lor pentru un scriitor sau altul ºinumãrul de pagini de comentariu analiticpe care l-au acordat, aproape spontan,operelor acestora: despre unii dintre sriitoriide pe lista de mai sus, precum Eugen Barbu,Fãnuº Neagu, D.R. Popescu, Nicolae Bre-ban, Bujor Nedelcovici sau Eugen Uricaru,tinerii comentatori nu s-au prea înghesuit sãscrie, ba i-au chiar evitat sau refuzat de-adreptul, în timp ce alþii, precum GabrielaAdameºteanu, Matei Cãlinescu, RaduPetrescu, Mircea Horia Simionescu, GelluNaum ºi Marin Preda, i-au atras magnetic ºile-au inflamat condeiele ºi cerneala…”.

Adunate, cele trei pilduiri, conþintulvolumului ºi caracterul sãu de cercetareºtiinþificã se rãsfrâng în câteva observaþii ºi,în final, într-o posibilã imagine a rezul-tatelor acestei lucrãri.

În pilduirea a treia citam un fragmentdin cuvântul introductiv în care coordona-torul remarca apetenþa „tinerilor comenta-tori” pentru unii scriitori ºi dezinteresul,poate chiar refuzul lor oripilat, faþã de operaaltora.

Se înþelege de aici cã fiecare a ales, sprelecturã ºi analizã, ce a vrut. Asta nu preasunã a cercetare ºtiinþificã. Ar fi sunat dacãtoatã echipa, fãrã excepþie, ar fi citit toatecãrþile (mãcar pe acelea selectate în listaacordeonului), tot fãrã excepþie, ºi ar fi scris,din nou fãrã exceptãri, despre toate (celmult douã-trei pagini pentru fiecare). Edrept cã munca ar fi fost nelinºtitor de mare,dar mai liniºtitor riguroasã. Pentru cã res-pingerea aprioricã a unui element al cer-

cetãrii nu lasã loc adjectivului ºtiinþific înpreajma acestei întreprinderi.

Oricât de liberã politiceºte ar fi fost for-marea lor în postcomunism, tinerii au ºi eiprejudecãþile, snobismele ºi idiosincrasiilelor, multe influenþate tot de noi, ãºtia trecuþiprin „sistem”.

Apoi, confruntatã cu numãrul de paginidedicate prozatorilor analizaþi, afirmaþia luiVirgil Podoabã nu prea se confirmã. LaGabriela Adameºteanu nu s-a „înghesuit”decât o „tânãrã comentatoare” (Anca Haþie-gan) ºi, alãturi de ea, coordonatorul lucrãrii,cu 15 pagini din 27.

Radu Petrescu „inflameazã condeiul”tinerei Georgeta Moarc㺠pentru 8 pagini,iar cerneala lui Virgil Podoabã pentru 17.

Mircea Horia Simionescu „atrage mag-netic” atenþia tinerilor Horea Poenar ºi

14

Andrei Grigor

Caius Dobrescu (nãscut în 1966), cu 6 paginiînsumate, ºi o analizã de 10 pagini a direc-torului de proiect, care are 57 de ani.

Pe de altã parte, tinerii „i-au chiar evitatsau refuzat de-a dreptul” ºi pe LiviusCiocârlie (analizat doar de V.P.), NicolaeVelea (doar trei pagini ale lui CornelMoraru), Norman Manea (acelaºi V.P., înexclusivitate, cu opt pagini), AugustinBuzura (analizat de Evelina Cîrciu în douãpagini ºi Virgil Podoabã în zece), ªtefanAgopian etc. În schimb nu l-au refuzat peEugen Barbu, analizat de Mihaela Ursa ºiAndreea Petre.

Nu cred cã numãrul de pagini reco-mandã în directã proporþionalitate interesulpentru operã, cum nu cred cã ar putea fi unindice axiologic. Uneori ar putea indicadoar ceva incontinenþã grafologicã, darlucrarea despre supravieþuirea cãrþilor nustã în umbra acestei eventualitãþi. Am þinutdoar sã confrunt conþinutul real al volumu-lui cu trimiterile cantitative ale lui VirgilPodoabã, care, fãrã îndoialã, în absenþaoricãrei deliberãri, ar fi putut da o imagineeronatã a ierarhiei rezultate din receptareatinereascã, nemarcatã de tarele „sistemu-lui”.

Urc spre a doua pilduire („rãzbim noi,cumva, la luminã”), ca sã mã întreb de cefaptul cã vârsta celor chemaþi la cercetareaanalizatã aici ar fi o garanþie a detaºãrii lor„politico-ideologice” faþã de textele investi-gate. Detaºaþi nu am deloc impresia cã suntsau cã pot fi. Formaþia lor s-a sãvãrºit subsemnul (ºi, evident, sub influenþa) dezbate-rilor, contestãrilor, replierilor, chemãrilorvehemente la revizuiri, acuzelor politice ºide tot felul, care au fãcut mare larmã îndatãdupã 1990. Destule zgomote încã se maiaud.

Parte din nonconformism, parte dintendinþa de aliniere mai mult sau mai puþinsnoabã sub stindardul unei autoritãþi, fie eaºi esclusiv culturalã, parte ºi mai importan-tã din dorinþa de a face loc în ierarhii noilorgeneraþii, tinerii au, ca ºi mai vârstnicii,interesele ºi motivaþiile lor în receptarea,dar ºi în atitudinea faþã de fenomenele este-tice. Aºa a fost de când lumea literarã.

Îmi vine în minte o întâmplare uitatãpânã acum, pe care o evoc aici pentruamuzamentul ei cu tâlc. Pe la începutulanilor nouãzeci, într-o emisiune TV sedezbãtea „cazul Marin Preda”. Nu pentru„deviaþiile naturaliste” ºi alte „pãcate” dinAna Roºculeþ, ca în anii cincizeci, ci pentruoportunismul, compromisurile, nomencla-turismul comunist etc. Apãrãtori – MirceaNedelciu ºi Magdalena Bedrosian.Acuzatori – câþiva studenþi la Literelebucureºtene, foarte gãlãgioºi în elanul lorcontestatar care prelungea refrenistic cân-tecul demolator de prin revistele literare.Când Mircea Nedelciu, calm cum ni-lamitim, a propus o discuþie despre cãrþileprozatorului ºi i-a întrebat: „Le-aþi citit?” –s-a fãcut tãcere, emisiunea s-a cam încheiat,iar tinerii au continuat sã se formeze îndeplinã libertate, fãrã a avea „de-a face cuSistemul comunist”.

Chiar ºi la tinerii coechipieri în proiectulcoordonat de Virgil Podoabã e vizibilã grijapentru „corectitudinea politicã”. Ca sã-ºiformuleze judecata esteticã pozitivã faþã deromanul Groapa, Mihaela Ursa se scuzãcumva cu anticipaþie, emiþând însã, lucid ºiechilibrat, pãreri juste despre dizlocareacreaþiei de sub apãsãrile eticului. Atitudinealui Florin-Corneliu Popovici e departe deacest echilibru. Cu o mândrie pe care nu opot preþui, el þine sã-ºi afirme criteriile deselecþie ºi pune un apãsat semn de egalitateîntre axiologie ºi politologie: cautã numaiscriitori „valoroºi”, adicã „necompromiºipolitic”. L-a gãsit pe Radu Mareº, dar eposibil sã nu-i gãseascã vreodatã pe Celinesau Ernst Junger. Cât despre greaþa pe carei-o provoacã lui Horea Poenar privirea sil-nicã asupra literaturii române, înþeleg cã sedatoreazã superioritãþii erudite a juneþii,care îl face sã afirme, improvizând odemonstraþie justificativã, cã noi nu avemroman. Dar mai poate fi ceva: unora lemiroase urât cultura românã ºi-ºi închipuiecã grimasa de neplãcere e semnul elitismu-lui. Mai degrabã însã, pare a fi vorba aici deopþiunea purã ºi simplã pentru optzecism,cu care, în opinia universitarului clujean,începe romanul românesc. O convingereînchisã, în vecinãtatea cãreia „romancierii

15

O re-examinare a prozei postbelice

uriaºi din epocã par acum niºte scribimediocri peste care se aºazã o binemeritatãuitare”. Între ei s-ar afla, desigur, DumitruRadu Popescu, în analiza cãrþilor cãruiatânãrul comentator porneºte de la o ipotezãcurat profesionistã (ºi necontaminatãpolitic): „beneficiar al unor avantaje politicemajore datoritã colaboraþionismului de lacare nu s-a dat înapoi (ba chiar s-a aruncatînainte) (…), se aflã, la început de secol XXI,într-o normalã intrare în irelevanþã ºi uitarea istoriei literare”. „Aº putea greºi, fireºte” –spune Horea Poenar în finalul textului sãu.ªi adaugã: „Dar acesta e privilegiul criticii”.O fi! Dar îl au numai criticii. ªi apoi, cu ast-fel de privilegii nu se poate face canon lite-rar (parcã asta era, în subtext, intenþia, nu?).Sau se poate face, dar dupã ce Horea Poenarîl înlãturã pe D.R. Popescu, îl aºez eu la loc,uzând de acelaºi privilegiu de „a greºi” înconvingerea cã Vânãtoarea regalã este unroman mai rezistent estetic decât Sala deaºteptare în care aºteptãrile estetice suntzadarnice.

La urma urmei, receptarea e în bunãmãsurã o chestiune de gust, pe care cei careau papilele întreg funcþionale l-au folosit ºisub zodia comunismului. Virgil Podoabãînsuºi recunoaºte ºi evocã numele celor maiimportanþi critici ai postbelicului de a cãrorpercepþie esteticã nu se îndoieºte decâtGheorghe Grigurcu. Ei au uzat, maidegrabã, de privilegiul de a avea dreptate,fie ea ºi contextualã, dar orice adevãr esteticse construieºte mai întâi astfel, într-un con-text (politic, social ºi cultural) în care (ºiuneori în pofida cãruia) îºi impune valorile.Ele pot rãmâne sau nu, dar nu contextul(politic) în sine trebuie sã fie obiectul princi-pal al judecãþilor ºi punctul de pornire aleventualelor re-evaluãri. Existã, cum spuneºi Virgil Podoabã, o „valoare a valorilor”,cea esteticã, „valoare de confluenþã a tutu-ror valorilor puse în miºcare de opera lite-rarã”. Din acest unghi, mã intereseazã maipuþin cã Mircea Eliade a susþinut legionaris-mul, cã ªtefan Augustin Doinaº a turnat lasecuritate, Nicolae Breban a fost membruCC al PCR, cã Dan Deºliu a fãcut (mai peurmã) disidenþã, cã Ana Blandiana a debu-tat în „Cravata Roºie” ºi s-a plimbat în

Statele Unite „cu voie de la poliþia politicã”. Ajung, astfel, la pilduirea 1 a acestui text.

A devenit exasperantã expresia citatã maisus, mai ales când e folositã ca premisã ajudecãþii de valoare ºi când expediazã,bãºcãlios în derizoriu o bunã parte aromanelor postbelice. Un ºablon pe care uti-lizatorii îl folosesc în facilã descendenþãcaragialianã, în loc de analizã ºi chiar deînþelegere logicã a fenomenelor. Am altãpercepþie a lucrurilor. Tot ce s-a publicat înpostbelicul românesc antedecembrist a fostcu voia poliþiei, chiar ºi aºa-zisa literaturãdisidentã. Nu putem face din asta un cri-teriu axiologic. Încap aici ºi operele ºaize-ciste ºi cele ale optzecismului, cu îndrãz-nelile lor, atâtea câte au fost, etico-estetice.Nu înseamnã în mod imediat cã sunt rele,

16

Andrei Grigor

cum nu înseamnã cã acelea cãrora li s-arefuzat publicarea sunt bune. O listã întoc-mitã exclusiv dupã principiul gherist al me-sajului politico-social ar duce la un canonaiuritor de prost. La fel de prost ca acelaimpus de comunismul anilor cincizeci.

Încã o datã mã despart aici de supãrãrilelui Virgil Podoabã care imputã romanelorobsedantului deceniu cã au practicat, „cuun curaj etic simulat”, „doctrina jumãtãþiide adevãr” despre sistemul comunist, de-nunþând „efectele secundare sau de-a drep-tul nesemnificative ale acestuia asupra vieþiiindividului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punãîn cauzã principiile fundamentale care legenerau sau mãcar sã-i atingã în treacãtfundamentele malefice.” Dacã închisoarea,

teroarea psihicã sau anihilarea fizicã,demolãrile sau colectivizarea sunt efectesecundare sau de-a dreptul nesemnificative,coordonatorul proiectului are dreptate.Proza antedecebristã vorbeºte despre ele cadespre adevãruri întregi, nu înjumãtãþite.Trebuie însã cititã ca literaturã, nu ca mani-fest politic, pentru cã nu un canon al tex-telor rechizitoriale asupra sistemului ar tre-bui sã rezulte dintr-o re-examinare a pro-ducþiilor epocii respective. Dupã principiul„demascãrii regimului burghezo-moºie-resc”, comunismul cincizecist a fãcut ºi elcanonul lui ºi ºtim ce-a ieºit. Nu ar fi greu,nici inutil sã ne imaginãm ce-ar ieºi dacãînlocuim ilegalismul comunist cu cel antico-munist. Un canon dupã principiul acor-deonului: mai strângi burduful, îl maiîntinzi, mai laºi aerul sã intre, îl mai elimi-ni… Dar problema nu e la burduf, ci laclaviaturã. De acolo iese melodia. Depindecum o foloseºti: lãutãreºte sau profesionist.

Ca exerciþii stilistice, în multe cazuri ºianalitice, volumul Cãrþile supravieþuitoareindicã destui profesioniºti în ale criticii.Unele texte sunt prea sufocate deprejudecãþi, de cliºeele „corectitudiniipolitice” sau de ifose de omniscienþã. Altelesunt excelente ºi între ele se aflã, fãrãîndoialã, cele semnate de Virgil Podoabã,altul decât cel din „Cuvânt înainte”, undepare cã îndeplineºte o obligaþie intelectualãla modã.

Ca rezultat al unei investigaþii ºtiinþifice,rezultatul este de apreciat cu aceleaºi semneaºezate de autori în dreptul volumelor pro-puse spre re-examinare: ??????

Mi-e greu sã ºtiu care ºi câte cãrþi alepostbelicului vor suprevieþui contextului încare au apãrut. Între ele ar putea fi chiarunele care nici nu au intrat în vederilecercetãtorilor: Cronica de familie, Cel mai iubitdintre pãmânteni. Cine ºtie, poate chiar ºiDimineaþã pierdutã?! Cred cã ºtiu însã cã prinele a supravieþuit însãºi literatura românã.Ar fi fost prea abrupt ºi prea trist ca tineriicercetãtori sã treacã direct de la „Oþel ºipâine” la formarea în libertatea de a facecanonul.

17

Un interviu cu Peter Handke e ca mersulpe sârmã. Þi-ar plãcea sã stai de vorbã cuscriitorul despre revigorantele subtilitãþidistante ale poeziei sale, despre simþireaprofundã la pândirea cuvintelor potrivitesau chiar ºi despre mersul la cules de ciu-perci, o pasiune cu care se rãsfaþã. Cu toateastea, de când poetul ºi-a exprimat parti-zanatul faþã de Slobodan Miloševiæ, care nua reuºit sã scape de condamnarea sa drept

criminal de rãzboi decât printr-o moartetimpurie, deasupra operei impresionante aacestui artist al limbii atârnã o umbrãîntunecatã.

“Sã ne aºezãm în grãdinã”, spune blând,în timp ce îmi deschide poarta cu dungialbastre, deja uºor ºovãielnic, cu chipulbrãzdat de cute - un adolescent îmbãtrânitîn bluejeans, desculþ ºi ars de soare. De ºais-prezece ani trãieºte înconjurat de vecini

Interviu cu Peter Handke

Convorbiri

Ein Interview mit Peter Handke ist eine Gratwanderung. Man würde sich ja gern mit demDichter über die erquickend abseitigen Feinheiten seiner Poesie, über die tiefen Empfindungenbeim Aufspüren der treffenden Wörter oder auch über das Pilzesammeln, dem er mit Leidenschaftfrönt, unterhalten. Doch seit er sich auf die Seite Slobodan Milosevics schlug, der seinerVerurteilung als Kriegsverbrecher nur durch vorzeitigen Tod entging, liegt über dem imposantenWerk dieses Sprachkünstlers ein es verdunkelnder Schatten."Setzen wir uns in den Garten", sagt er sanft, den Interviewer durch das blau gestrichene Toreinlassend, etwas zittrig schon, mit durchfurchtem Gesicht, ein gealterter Jüngling in Bluejeans,barfuß, sonnengebräunt. Seit sechzehn Jahren lebt er in dem Pariser Vorort Chaville, umgebenvon lärmenden Nachbarn, unspektakulär, fast bescheiden. Die täglichen Wanderungen durch denangrenzenden Wald, der sich bis nach VersailIes erstreckt, beruhigen ihn. Er sei, erzählt er beim Rundgang durch das einstöckige Haus, zur serbisch-orthodoxen Kircheübergetreten. Manchmal besuche er den Gottesdienst in Paris. Stolz zeigt er dem Interviewereinen selbst gepflanzten Haselnußbaum, der das Dach überragt. In den Zimmern hat schon langniemand mehr aufgeräumt. Seine zweite Ehefrau, die französische Schauspielerin Sophie Semin,wohnt mit der gemeinsamen Tochter Léocadie in der Innenstadt. "Wir telefonieren täglich", sagtHandke, "oder wir treffen uns zum Essen in einem Restaurant."Liebschaften? Schon lang nicht mehr. Der letzte Seitensprung (Katja Flint) liegt Jahre zurück."Die Triebe lassen mit dem Alter nach, zum Glück." Handke stellt eine Karaffe mit Wasser, in daser eine Zitrone ausgepreßt hat, auf den Tisch. Später wird Weißwein getrunken. Gelassen, fastheiter läßt er sich, nachdem das Jugoslawien-Thema abgehakt ist, auf eine Plauderei über seinenalten "Feind" Marcel Reich-Ranicki ein, den Kritikerpapst, der ihn seit Jahrzehnten verreißt. In der 1984 publizierten Erzählung "Die Lehre der Sainte-Victoire" hat ihn Handke mit einemHund verglichen, dem der "Geifer" von den "Fangzähnen" tropft. Reich-Ranicki hat sich dadurchnicht nur verletzt, sondern an Leib und Leben bedroht gefühlt. Die Sympathie des Dichters fürden serbischen Diktator wird eine historische Fußnote bleiben. Sein mit den Waffen der Kunstgeführter Krieg gegen den Kritiker geht in die Literaturgeschichte ein. [André Müller]

Abstract

18

Convorbiri

zgomotoºi într-o suburbie a Parisului,Chaville, la un mod lipsit de fast, aproapemodest. Plimbãrile zilnice pe care le face înpãdurea învecinatã, care se întinde pânã laVersailles, îl liniºtesc.

Îmi spune cã a trecut la BisericaOrtodoxã sârbã în timp ce traversãm casa cuun singur etaj. Uneori participã la slujba deliturghie în Paris. Îmi aratã apoi cu mândrieun alun sãdit cu mâna lui, care depãºeºteacoperiºul. În încãperi nu a mai fãcutnimeni demult curat. Cea de-a doua soþie alui, actriþa francezã Sophie Semin, locuieºteîmpreunã cu fiica lor Léocadie în oraº.“Vorbim zilnic la telefon”, spune Handke,“sau ne întâlnim ºi luãm masa la un restau-rant.”

Aventuri amoroase? Demult nu mai evorba de aºa ceva. Ultimul pas lateral (KatjaFlint) se gãseºte cu ani în urmã. “Din fericireinstinctele încep sã dea înapoi odatã cuvârsta.” Handke pune pe masã o carafã cuapã în care a stors o lãmâie. Mai târziu bemºi un pahar de vin alb. Relaxat, aproapeamuzat, acceptã – dupã ce subiectulIugoslavia este concediat - sã pãlãvrãgimdespre vechiul sãu „duºman“ Marcel Reich-Ranicki, acest papã al criticii literare care îlhãrþuieºte de decenii.

În povestirea sa publicatã în 1984, Lecþiade la Sainte-Victoire, Handke îl comparã cuun dulãu cãruia i se scurg „balele“ printre“colþi”. Reich-Ranicki nu s-a simþit doar jignit, ci chiar ameninþat fizic. Simpatiapoetului pentru dictatorul sârb va rãmâne onotã de subsol a istoriei. Lupta lui împotri-va criticului literar însã, dusã cu armeleartei, va intra în istoria literaturii. [AndréMüller]

Acum 20 de ani aveaþi de gând sã vã petreceþiamurgul vieþii într-un cãmin de bãtrâni con-struit chiar de dv., sã jucaþi cãrþi cu prieteniiºi sã vã uitaþi pe geam dupã fetiºcane.Poate cã e încã prea devreme pentru asta.În decembrie veþi avea 65 de ani. Da, simþi cã þi s-a dat... cum se zice? Un

termen scadent. Vârsta îþi dã mereu tot felulde griji. Nu ºtiu dacã totul va fi pânã laurmã chiar atât de amuzant cum mi-amînchipuit.

Aþi devenit pentru mulþi, de când aþi luat ati-tudine de partea preºedintelui iugoslavacuzat de crime de rãzboi, un obiect al urii. Eram sigur cã veþi începe cu asta. Oamenii vã ocolesc pe stradã. Da, o vreme aºa a fost. Am primit ºi

scrisori jignitoare sau de la editori care îmiscriau cã acum nu vor mai putea vindecãrþile mele. Dar nu mã vait. Oricum mi separe ciudat. Dar nu m-am simþit ostracizat.M-am gândit pur ºi simplu cã aºa trebuie sãfie.

Aþi fost atacat ºi corporal? În timpul ultimului meu turneu de lec-

turi publice, în faþa teatrului din Frankfurtmã aºtepta o trupã de bosniaci adunaþi pen-tru a protesta, cu sicrie dupã ei. Lectorulmeu a spus: nu merge acolo! Cu toate asteam-am dus ºi le-am zis sã-mi lase adreselelor, sã îi pot vizita. Au rãmas consternaþi.

Peter Handke în Serbia

19

Interviu cu Peter Handke

Într-un interviu cu sãptãmânalul croat“Globus” aþi afirmat cã aveþi de gând sãscrieþi un roman despre Miloševiæ . Aiurea! Se mai spune acolo cã v-aþi fi dus la înmor-mântarea lui din Požarevac pentru a vãinspira din atmosfera locului în care se nãs-cuse.E o prostie fãrã margini! Întreg interviul

cu pricina fusese inventat. A fost aici oreporteriþã drãguþã, care m-a întrebat de labun început cum puteam sã mã împac cuideea cã Dubrovnik fusese distrus. DarDubrovnik nu a fost distrus. Doar cartierelemãrginaºe au fost mitraliate. În oraºul vechiabia dacã au cãzut pe ici pe colo câteva þigle.

Care a fost adevãratul motiv al prezenþei dv.la înmormântarea lui Miloševiæ? Se poate citi acest lucru, l-am spus deja

public. Voiaþi sã vã luaþi rãmas bun de la þara al cãrei

preºedinte a fost acesta. Exact. În cuvântarea pe care aþi þinut-o aþi afirmat:“Vãd. Aud. Simt. Îmi amintesc. De aceea mãaflu astãzi aici, aproape de Iugoslavia, deSerbia, de Slobodan Miloševiæ.”M-a scandalizat ºi faptul în care s-a

relatat în mass-media despre moartea sa.Trebuie sã am grijã sã nu îmi ies din sãritedacã mã gândesc, bunãoarã, la felul în carea scris despre asta Eric Fottorino, care întretimp a devenit editor la Le Monde. Acesta l-a citat pe poetul portughez FernandoPessoa, care spune în a sa Carte a neliniºtii,cã inima, dacã ar putea gândi, ar înceta sãmai batã. Ca atare, Slobodan Miloševiæ tre-buie sã fi început în sfârºit sã gândeascã, decând inima lui a încetat sã mai batã, în celu-la unei închisori. Atunci m-am gândit cã a tefolosi de un mare poet pentru a urina pemoartea cuiva este cel mai oribil lucru.Acest gen de indivizi care se dau drept pri-eteni ai poeziei îi sunt de fapt cei mai mariduºmani.

Da, dar... Nici un “dar”! Vã autodenumiþi un prieten al Serbiei.Relatarea dv. despre o cãlãtorie prin aceastãþarã poartã subtitlul „Dreptate pentruSerbia”. Dar poporul sârb l-a îndepãrtat sin-

gur pe Miloševiæ ºi l-a dat benevol pe mânatribunalului pentru criminalii de rãzboi de laHaga. Era suficient cã nu l-au mai ales. Faptul

cã l-au ºi dat pe mâna altora va rãmâne oruºine veºnicã pentru Serbia.

Scriitoarea sârbã Biljana Srbljanoviæ spunecã nu aveþi idee despre ce vorbiþi. Miloševiæi-ar fi lãsat pe opozanþi sã fie împuºcaþi înplinã stradã.Nu e deloc adevãrat. În Iugoslavia exista

o presã liberã. Dar mai exista ºi embargouleconomic occidental, prin care au luatnaºtere structuri de tip mafiot. Aceste micigrupãri mafiote se rãfuiau între ele. Ce legã-tura are Miloševiæ cu asta?

Nu fac decât sã întreb. Sã afirmi aºa ceva e pur ºi simplu o

neruºinare. Fata asta a fost plãtitã în timpulrãzboiului NATO împotriva Iugoslaviei decãtre Spiegel (publicaþie care susþinearãzboiul) sã þinã un jurnal al acesteiperioade. Iar ea scria, pe când bombelecãdeau în jur, cã nu e nimic periculos, doarici-colo niºte sticlã spartã. Adevãrul e cã înacest rãzboi au murit mai bine de o mie desârbi. Iar aceastã femeie este o târfã a vestu-lui. Nu o pot numi altfel.

Mai spunea cã regretã faptul cã, în loc sãmergeþi la înmormânarea lui Miloševiæ, nuaþi participat cu un fluier la manifestareaveselã din Belgrad prin care se arãta cã Serbianu este îndoliatã.Sã-ºi bage fluierul exact în... Poftim? Nimic. De ce nu terminaþi propoziþia? Puneþi ºi dv. trei puncte acolo. O mare parte a sârbilor se distanþeazã întretimp de dv. E ºi firesc acest lucru. Întotdeauna existã

pãreri pro ºi contra.De unde obþineþi dv. informaþii? Despre ce? Depre faptul cã Miloševiæ nu e rãspunzãtorde aceste crime. Pãi sunt ºi eu mafiot. Am fost plãtit de

cãtre serviciul secret de informaþii sârb. Vã arde de glume. Chiar deloc. Mi-am luat niºte pantofi noi

din acei bani. Dar sã terminãm cu prostiile!

20

Convorbiri

Slobodan Miloševiæ nu a fost marele ticãlosprezentat în mass-media. Uitaþi-vã la ce ascris fostul preºedinte din Bosnia-Herzego-vina, Izetbegoviæ, în cartea sa Declaraþiaislamicã! Acolo prezintã structura unui statislamic. Despre preºedintele croat anterior,fascistul de Tuðman, se ºtiu lucruri ºi maiurâte. útia sunt adevãraþii ticãloºi. Daraceºtia au avut parte de sprijinulOccidentului.

Politicienii occidentali care au girat desfi-inþarea Iugoslaviei prin recunoaºtereaSloveniei ºi Croaþiei, mai cu seamã ministrulde externe german de pe atunci, Hans-Dietrich Genscher, ar fi dupã pãrerea dv. ade-vãraþii criminali. Da, încã mã mai enervez ºi în ziua de azi

când vorbesc despre asta. Pânã în ziua deastãzi am rãmas implicat pasional în aceastãchestiune. Asta e situaþia. Poate cã e o boalã.Dar cred cã existã boli mai grave decât boala

mea pentru Iugoslavia. Iugoslavia socialistã care reunea în sine celemai diferite popoare ºi religii era idealul dv.politic.Aproape, se poate spune asta. Îmi place

foarte mult cuvântul ãsta, „aproape“. Eraaproape un ideal despre cum ar putea fi unstat. Eu am încã convingeri relativ socialiste,poate datoritã originii mele ºi pentru cãdatorez socialiºtilor austrieci faptul cã amprimit o bursã pe când eram student. Mi sepãrea pe atunci aproape un dar, nãtãfleþulde mine.

Ah! Azi abia dacã se mai ºtie faptul cã socia-

lismul iugoslav era cu totul altfel decât celsovietic. Era un socialism utopic. Deºi s-aucomis ºi nedreptãþi pe vremea lui Tito,putea ieºi totuºi ceva de acolo, dacã econo-mia nu ar fi avut ultimul cuvânt.Capitalismul însã a învins. Iar peisajul cul-

21

Interviu cu Peter Handke

tural pe care eu îl iubesc, aºa-numita Eu-ropã Centralã, a fost redus la o idee politicã.Aici a fost greºeala. În ziua de azi mulþisârbi nu fac decât sã valseze într-una, doar-doar vor ajunge sã aparþinã acestei EuropeCentrale. E groaznic. Oribil!

Dar aþi spus-o chiar dv.: “Iubesc economia depiaþã”.Asta am spus-o în “Neue Züricher

Zeitung”. Aþi devenit capitalist între timp? Dacã doriþi... dar nu e chiar aºa.

Substantivele precedate de formulãri degenul „este“ nu sunt valabile în cazul meu.Sunt un prieten al verbelor. În clipa în careîmi aplicaþi un susbtantiv ca pe o etichetã, eldeja nu mai reflectã realitatea. Pânã ºi ter-menul de “autor” sau “scriitor” îl puteþiscoate din discuþie. Nu sunt un scriitor, ciscriu, am scris, voi fi scris.

În romanul dv. Pierderea imaginii descrieþibanii ca pe un element viu.Da, cumpãrarea, vânzarea, schimbul de

bani. Când simt cã nu mai am aer, lasfârºitul unei zile, seara sau dupã-amiazatârziu, ies la cumpãrãturi dupã tot felul denimicuri - o gumã de ºters, o cremã Nivea, obucatã de sfoarã, un fir roºu...

Deci cumpãraþi câte un lucru de care nicimãcar nu aveþi nevoie?Se mai întâmplã. E un proces care mã

revitalizeazã, când dã melancolia pestemine.

Suferiþi de depresii? Nu, melancolia e melancolie. E un

cuvânt ce nu poate fi înlocuit cu altul, aºacum o rozã este o rozã.

Melancolia v-a însoþit toatã viaþa. Da. Îmi stã în fire. Pe când eram copil îmi

doream mereu sã devin melancolic. Sã mãaºez pe un bolovan ºi sã nu mã mai ridic deacolo. Dar pânã în prezent nu mi-a reuºit.Melancolia mea este temporarã. Un soi deparalizie momentanã dacã vreþi.

Aþi încercat sã luptaþi împotriva acesteia cutablete?Am luat o vreme ceva de genul ãsta,

Tranxilium se numea, prescris de un medicdin Salzburg, pe când scriam la cartea meaLenta întoarcere acasã. Mã temeam adesea demoarte pe atunci, pentru cã am o problemã

cu inima. Îmi auzeam mereu inima bãtând.Lucru care nu a încetat prin acest medica-ment, dar mintea mea a fost distrasã. Îmisimþeam inima, dar la nivel mental aveamimpresia cã îi aparþine altcuiva.

Nu aveþi însã doar aceastã problemã cuinima... Ce mai am? Sunteþi daltonist. Nu disting roºul ºi verdele, dar pe cele-

lalte culori le vãd chiar mai intens. Tãiþeii galbeni din piaþa din Belgrad de exem-plu, pe care i-aþi descris în cartea dv. de cãlã-torii din 1996.Da, galbenul îl disting cu claritate.Dar cum aþi distins cãpºunile de pe cresteledin Srebrenica, locul celor mai mari orori derãzboi de la cel de-al doilea rãzboi monidalîncoace?Erau cãpºuni din Balcani, de un roºu

intens. Ca sã vãd în schimb cãpºunile sãl-batice care cresc la mine în grãdinã, trebuiesã mã aplec pânã jos.

Vi s-a reproºat ulterior faptul cã aveaþi vremesã descrieþi tãiþei ºi cãpºuni într-o þarã de-vastatã de rãzboi.Da, m-a mirat acest lucru. Nu mã aºtep-

tam la asta. Pe atunci peste tot te loveai deacest limbaj gazetãresc totalitar, care nu mise potriveºte deloc. Mereu se spune cã lim-bajul poetic este cãutat, artificial. De fapt esingura limbã nefasonatã, atunci cândexistã sentiment. În mod excepþional,întâmplarea a fãcut sã am parte de câtevatrãiri puternice în aceastã cãlãtorie.

Bine, nu latura poeticã vi s-a reproºat... Ba da, ouãle galbene, tãiþeii, copacii

înfloriþi, mierea sãlbaticã...Pe cititori i-a revoltat conþinutul. Asta a venit abia mai târziu. Ar fi trebuit sã relataþi despre... Aveþi de gând sã îmi daþi sfaturi? ...ce era mai degrabã „gri“ în acea zonã. Nu accept nici un fel de sfaturi pe care nu

le-am cerut. Deja în 1979 spuneaþi, în cuvântul demulþumire cu ocazia decernãrii premiuluiKafka: “Sunt orientat, în eforturile mele de a-mi determina matricea proprie, cãtre fru-mos, frumosul zguduitor, cãtre zguduireaprin frumos.”

22

Convorbiri

Vedeþi dv., uneori în cuvântãrile pe carele-am þinut am susþinut programatic ºilucruri pe care astãzi nu le-aº mai spunechiar la fel. Alþii însã s-au contrazis multmai abitir decât mine, cum ar fi Brecht. Încomparaþie cu Brecht sunt mic copil, cum sespune.

Deci descrierea frumosului rãmâne în con-tinuare dezideratul dv.A frumosului problematizant, da.

Trebuie sã doarã, vedeþi dv.? Dacã frumosulnu doare, îl poþi cumpãra la colþ de stradã.Trebuie sã poþi simþi condiþia umanã în ceeace scrii, viaþa ºi moartea, perisabilitatea ºiveºnicia. Cu cât e ceva mai frumos, mai pro-fund ºi mai adevãrat, cu atât e mai dureros.Doare sã ºtii cã trebuie sã mori, cã într-obunã zi nu vom mai putea citi, iubi saumerge la cules de ciuperci.

Poate cã existã ciuperci ºi pe lumea cealaltã. Ce aberaþie! Auzi, ciuperci pe lumea

ailaltã! În ultimul nostru interviu m-aþi fãcut„idiot“.Nici nu meritaþi altceva. Astãzi aceste jigniri nu mã mai afecteazãprea tare, pentru cã ºtiu cã nu puneþi patimãîn astfel de situaþii. Ce-i drept. Existã în mine un anume sen-

timent de fraternitate pe care nu îl potepuiza prin scris. Înainte, când eram maitânãr, tãbãram pe câte un individ sau altulla modul agresiv. Ajungeam sã îmi doresc sãîl distrug, sã nu mai am nimic de a face cuel. Dar atunci s-au gãsit câte unii care, pebunã dreptate, ºi-au dorit sã mã distrugã pemine.

La cine vã referiþi? Sã lãsãm asta! La Marcel Reich-Ranicki, “duºmanul dv. dinGermania”? Nu am duºmani. În cartea dv. Un an în golful nimãnui aºa îlnumiþi.Numai cã ãsta e un lucru lipsit de impor-

tanþã. Daþi-mi pace cu nonsens! Mã bucur cãnu mai trebuie sã mã gândesc de mult laacel sãrman individ.

El crede cã vreþi sã îl omorâþi. De “omorât” nu a fost nicicând vorba.

Asta a spus-o scriitorul Rolf Dieter

Brinkmann în anii ‘60. În cadrul unei dis-cuþii cu acest personaj a spus cã l-arîmpuºca mai degrabã cu o mitralierã.

Dv. aþi spus doar cã nu aþi regreta moartealui, dacã ar fi sã dea ortu’ popii. Nici azi nu sunt de altã pãrere. Dar se pare cã va trãi mai mult decât dv. De ce nu? Îi doresc numai bine.Îl cunoaºteþi personal? L-am întâlnit cândva la Târgul de Carte

de la Frankfurt, ultima oarã când am fostacolo. Atunci a trecut la un moment dat pelângã mine ºi a spus: “Domnule Handke,cum mai merg treburile?” De atunci îi întrebºi eu pe toþi cei care îi întâlnesc acelaºi lucru.

Iar acum vã întreb eu pe dv. Vreþi sã îmi daþi zece euro de pomanã?Anul trecut v-aþi apãrat atunci când maiîntâi premiul Heine, în valoare de cincizecide mii de euro, v-a fost acordat de cãtre juriu,iar ulterior v-a fost retras de cãtre consiliuloraºului Düsseldorf.Da, îmi doream acel premiu. Aveaþi nevoie de bani? Daþi-mi voie sã mã gândesc o clipã... Matthias Matussek se întreba în “Spiegel”dacã nu cumva aþi fi la strâmtoare, financiarvorbind. Mã simt mãgulit. De ce? Pentru cã ai o senzaþie extaticã atunci

când te loveºte sãrãcia. La modul seriosînsã, ca ºi copil ºi adolescent am trãit-o pepielea mea, ºi teama de a fi încercat din noude pauperitate a jucat un anumit rol în viaþamea, pentru cã nu îmi doresc sã fiu întreþi-nut de o femeie sau de vreun editor, precumWolfgang Koeppen, care din clipa în care aîncetat sã mai scrie, a devenit dependent deSiegfried Unseld. De fiecare datã când mãvizita Unseld, se vãita mai în glumã, mai înserios cã trebuie sã îl plãteascã pe Koeppen.Atunci mi-am zis cã nu vreau sã sfârºesc aºaºi mi-am fãcut o asigurare de viaþã, încât dela ºaizeci de ani primesc o pensie de o miede euro pe lunã. În felul ãsta, sper cã voievita ce e mai rãu.

De ce nu aþi pãstrat pentru dv. cele cincizecide mii de euro ale alternativei la premiulHeine iniþiate de „Ansamblul din Berlin“?Acest lucru a fost clar de la bun început.

23

Interviu cu Peter Handke

Aþi cedat banii unei enclave sârbeºti dinKosovo.Da, dar asta nu a redus din impertinenþa

celor care afirmau înainte cã nu mã intere-seazã decât banii. Se pare cã în anumitereviste, precum Spiegel ruºinea, dacã ar fi sãparafrazez finalul din Procesul lui Kafka, nua supravieþuit.

În 2005 spuneaþi cã „în principiu“ nu veþimai accepta niciun fel de premiu. Corect. De ce aþi fi acceptat totuºi premiul Heine? Se pare cã aveam nevoie de acei bani.

Dar acum vã spun clar: de aici înainte numai accept niciun premiu.

Cine ºtie... Mai ºtiþi dv. vreunul? Premiul Nobel. Da, dar atunci vã rog, pentru fizicã, pace

ºi literaturã, toate trei la un loc ar fi grozav!Lãsând gluma la o parte, pãrerea mea estecã premiul Nobel, cel puþin cel pentru lite-raturã, de mult nu mai înseamnã nimic.Laureaþii ar trebui sã dea banii înapoi fun-daþiei Nobel, ca sã poatã face arme ca laînceput.

Sunteþi pus pe ºotii, dar de fapt sunteþiamãrât. Credeþi? Frank Schirrmacher vorbea în FrankfurterAllgemeine despre “forma supremã dedemontare socialã” legat de faptul cã vi s-aretras recunoaºterea premiul Heine. Da, numai cã tocmai cei de la FAZ sunt

rãspunzãtori pentru asta. Mai întâi auprovocat aceastã negare a recunoaºterii pre-miului, iar apoi ºi-au retras cu inocenþã afir-maþiile ºi au început sã facã pe democraþii.Prietenul meu, editorul Michael Krüger, mi-a spus cândva în treacãt cã ziarul vreamereu sã aibã dreptate...

Ca ºi dv.! (Ia o lingurã de pe masã ºi se face cã

aruncã cu ea dupã mine, dupã care o punela loc): Voiam sã spun cã acest ziar vrea sãaibã mereu dreptate ºi din pricina astaajunge sã comitã o serie întreagã de nedrep-tãþi.

Mai cu seamã „verzii“ s-au exprimat agresivîmpotriva faptului de a vi se decerna premiulHeine.

Da, pentru cã sunt niºte inculþi. Nici unuldin ei nu citeºte, sau aproape nici unul. Ofac ºi ei din când în când, la modul strategic.Existã oameni care citesc o carte ºi gata, dejaau epuizat subiectul, ca ºi cum lectura nu arfi decât o modalitate de a înlãtura cartea, caun obstacol.

Într-un interviu cu revista austriacã “News”spuneaþi - fãcând aluzie la fraza lui Brecht,„pântecul din care se târãsc este încã rodnic“- cã pentru dv. cei de azi care se târãsc ºi iesla ivealã nu sunt radicalii de dreapta, ci - vãcitez - „verzii, individul ãla care e cancelarfederal ºi ministrul bombelor“, prin carefãceaþi referire la Gerhard Schröder ºi JoschkaFischer.Am spus acest lucru, pentru cã Miloševiæ

a fost comparat cu Hitler ºi s-a vorbit delagãre de concentrare sârbeºti. Dar istorianu se repetã. Monstruosul împrumutãmereu forme noi. Pântecul rodnic nu dãnaºtere la aceleaºi forme, ci astãzi tot ce emai oribil apare sub chipul umanitar ºizâmbitor al „democraþiei“, invocând mereu„verdele“. Cam asta încercam sã spunacolo.

Vã simþiþi neînþeles? Nu e vorba de neînþelegere. Ci de... Urã? Da, poeþii sunt urâþi dintotdeauna. Ar fi un frumos cuvânt de încheiere. Beþi un pahar de vin împreunã cu mine? Voiam sã vã mai povestesc ceva legat de opãþanie de-a mea cu „duºmanul dv. dinGermania“Între timp eu voi asculta vântul.Într-un interviu pe care l-am realizat cu câþi-va ani de zile în urmã împreunã cu Ranicki,acesta aºtepta mereu sã îi pun o întrebare caremie nu îmi venea deloc în minte. În final însãa izbucnit: zicea cã e urât de atâta lume pen-tru cã e evreu. Cã ar fi înconjurat de anti-semiþi, printre care v-aþi numãra ºi dv. Aþi terminat? Nu, voiam sã spun cât de deplasat mi se pareca cinvea sã vã ia drept anitisemit. Evident. În romanul dv., Chinezul durerii, eroulomoarã un neonazist care desena zvastici cuun spray pe trunchiuri de copaci. “Acestsimbol”, scrieþi dv. acolo, “este întruchiparea

24

Convorbiri

întregii mele tristeþi.” Da, genocidul împotriva evreilor rãmâne

ºocul fundamental al vieþii mele. Am sã vãpovestesc o istorioarã care nu e lipsitã delegãturã de pãþania dv. cu acel om.

Reich-Ranicki.La puþin timp dupã ce am publicat cãrþile

despre Iugoslavia, în Austria a venit la pu-tere guvernul de extremã dreapta formatdin partidul lui Haider ºi partidul austriacal poporului (ÖVP), de convingeri conser-vatoare, ºi atunci în Franþa, þarã în carelocuiesc de mult timp, ºi-a arãtat chipul oveche duºmãnie faþã de Austria. Existã duº-mãnii între popoare care dureazã de secole,ºi în respingerea guvernului austriac lumeas-a grãbit sã includã ºi poporul austriac, caºi cum toþi austriecii ar fi fost de partea aces-tui guvern. Atunci am spus într-un interviucu un ziar francez, acum dacã tot aþi bom-bardat Belgradul, de ce nu bombardaþi ºiViena? Acolo am fost patriot. Între patrio-tism ºi naþionalism existã o diferenþã, patri-otul reacþioneazã doar când þara lui este ata-catã.

Deºi aþi reacþionat la un mod ironic. Adevãrul e cã exprimarea mea nu era

nelipsitã de o anume maliþiozitate. Mi-amspus, cãcãnarii ãºtia de franþuji habar n-aude nimic. Niciun popor european nu e atâtde ignorant ca francezii, lãsând la o parteexcepþiile. Atunci am simþit cã am totuºi caaustriac o anume vânã de patriot. Dupãcare, evident, s-a scris cã aº fi un acolit al luiJörg Haider, ceea ce e la fel de ridicol ca ºifaptul de a mã cataloga drept antisemit.

Indiferent ce spuneþi, tot nu e bine. Da, ciudat. De ce credeþi cã mãrturisirea lui GünterGrass cu privire la apartenenþa sa de tinereþela Wafen-SS a fãcut vânzãrile lui maidegrabã sã creascã?La asta ar trebui sã rãspundeþi dv. Aþi numit felul în care ºi-a fãcut mãrturisireaun fel de „dreptate personalã“, iar pe el oruºine pentru breasla scriitorilor.Da, însã a existat o vreme în care îl sim-

patizam cu adevãrat. La treizeci de ani,Grass era genial. Se întâmplã mai rar sã ieilumea pe sus aºa, din zbor. Iar lumea a venitîn întâmpinarea lui, se poate spune asta.

Dupã care însã nu a fãcut decât sã imiteacest zbor în permanenþã, ºi asta e mai rãudecât dacã ar fi încetat sã mai scrie. Nu aevoluat deloc, nu a trecut prin niciun fel detransformãri. Un artist oferã o paradigmãumanã demnã de luat înseamã doar dacãpoþi decela, pornind de la opera lui, felul încare trece prin viaþã. Trebuie sã treacã princâteva transformãri radicale, chinuitoare. Încazul lui Goethe acest lucru e cât se poate deevident. Grass însã a fost promovat prinsuccesul lui neaºteptat drept figurã oficialãa literaturii germane ºi de atunci nu a fãcutdecât sã se imite într-una.

Lucru de care dv. aþi încercat sã vã feriþi. Exact. Nu sunt o persoanã publicã. Sunt

un idiot, în sensul grecesc al termenului –un individ ce nu poate fi definit printr-oapartenenþã de un fel sau altul. În spaþiulpublic nu gãsesc niciodatã modalitateacorectã de a mã raporta la fiinþa mea ca scri-itor, deºi succesul m-a rãsfãþat ºi pe minemultã vreme. Dar m-am simþit mereuaproape vinovat pentru asta. În corespon-denþa mea cu poetul Nicolas Born folosescexpresia “îmi cer scuze”. Când am primitprima oarã o mie de mãrci pentru o lecturãpublicã, aproape cã mi-a fost ruºine.

Aþi rãmas cu picioarele pe pãmânt, nu v-aþidesprins de realitate. Ba da, pentru o perioadã am cam uitat de

unde am plecat, imaginându-mi într-unpericulos act de megalomanie cã aº fi învreun fel unic. Lui Bruno Ganz i-am spusatunci o chestie stupidã: “Sunt un mare scri-itor!” Lucru ce nu a rãmas neamendat, pen-tru cã limbajul aproape cã m-a pãrãsit. Unfel de lecþie venitã de sus, aº zice.

În ultima dv. piesã de teatru, Urmele rãtã-ciþilor, se poate citi: “Mereu mi-am dorit sãfiu un erou... ºi ce am devenit? Un mercenar,un ins bun de nimic. Un criminal preaºovãielnic pentru a ucide. Un maniac fãrãvictime, un rãtãcit, un anemic, un personajmarginal lamentabil.” Mã rog, astea sunt exagerãri. E necesar sã

exagerezi lucrurile ca scriitor, pentru a lesublinia mai pregnant. Lucru ce devine opradã uºoarã pentru jurnaliºtii care folosescaceste lucruri împotriva ta.

Nu v-aþi dorit sã fiþi erou?

25

Interviu cu Peter Handke

Ba da, evident cã întotdeauna mi-amdorit sã fiu un erou.

“Voi încerca oare ºi eu sã mã autoproclamDumnezeu?” vã întrebaþi în cartea dv. auto-biograficã, Un an în golful nimãnui.Aia nu este o carte autobiograficã, ci una

epicã, ºi fiece epos e un joc ce se dilatã ºi seîngusteazã în acelaºi timp. Nu sunt Homer,nu am un Ulise ºi nici o Troia. Nu pot relatadecât problematicul, povestea tensionatã apãcii, înþelegeþi? Am scris cândva o piesãcare se numea Pe deasupra satelor. Existãacolo o frazã absolut halucinantã: “Paceaeternã este totuºi posibilã.” Pe de-o parte,pare o tâmpenie, pe de alta, aceastã frazãrevine mereu în mintea mea. Am nevoie deea. Mi-a ieºit în întâmpinare ca o poamãrarã, din care mã hrãnesc. De fapt, aseme-nea lucruri nu pot fi spuse, nici eu nu amspus-o decât o singurã datã. Tehnica mea dea scrie þine de învãluire, e mai degrabã indi-rectã. De multe ori nu fac decât sã schiþezcâte-o idee ºi fac un ocol larg înainte de aajunge la ce am de zis, pentru cã ºtiu cã nicinu poate fi spus aºa cum îmi doresc. Dar deaceastã datã l-am spus totuºi.

Drept consolare? Pentru numele lui Dumnezeu, nu! Mã

puteþi hãitui cu acest cuvânt. Literatura nuare nimic de a face cu consolarea. Aceastãfrazã a venit pur ºi simplu spre mine. Nudemult mi s-a întâmplat ceva similar înViena, pe Mariahilferstraße. Era dimineaþãdevreme, ºi dintr-o datã mi-a trecut prin capideea cã toþi oamenii care trec pe lângã minesunt frumoºi, cã au ochi frumoºi. E o chestiela fel de stupidã ca ºi cea cu pacea eternã.Dar mi-a venit aceastã idee. Dupã mine,doar aceste fulguraþii conteazã în literaturã.Restul nu e decât capriciu.

O spuneþi atât de apodictic. Mã luaþi peste picior? Cine stã de vorbã cu dv. se teme întotdeaunacã ar putea spune ceva greºit.Sper! Sunt un individ destul de iritabil.

Iritabilitatea mea însã mã face, pe de-oparte, maliþios, ceea ce poate merge pânã ladispreþ, pe de alta, deschis faþã de frumosulpe care alþii îl trec cu vederea.

Într-un interviu cu Peter Hamm spuneaþi cãun bun scriitor trebuie sã fie ºi un om bun.

Corect. Sau mai exact: un scriitor trebuiesã facã bine. Nu neapãrat lucruri bune, darbine. Sã facã bine aºa cum un lucru îþi facebine. O carte face bine. Un om poate facebine chiar dacã nu face nimic bun. A facebine este idealul meu.

Pe care nu îl atingeþi. Ba da, asta e meseria mea.Nu sunt aºa de sigur cã ºtim întotdeauna ceface ºi ce nu face bine altora.În fine, nici nu vorbeam de dv. Nu faceþi

bine deloc... Îmi daþi voie sã râd? Sunteþi un nebinefãcãtor. Mã mir cã treceþi drept un personaj lipsit deumor. ªi eu. Nu e deloc adevãrat. Ce-i drept cã

nu sunt exagerat de hazliu, asta ar figroaznic. Umorul autentic este o umbrã atragicului, a disperãrii. Dacã umorul aparede unul singur, mã loveºte o tristeþe demoarte.

Trãiþi cu plãcere? O, da! Mereu? Dacã am chef sã trãiesc, trãiesc intens.

Viaþa e o datorie pânã la urmã, cred. V-ar plãcea sã trãiþi veºnic? Sã zicem cã da, dacã raþiunea, dorul ºi

visele ar rãmâne. De ce nu? Trebuie doar sãne ferim de a ne reprezenta în vreun felacest lucru, aºa cum mã feresc de a-miimagina în vreun fel ce ne aºteaptã dincolo.Când a murit anteriorul papã catolic,polonezul, a cãrui moarte a fost un eveni-ment cât se poate de public, m-am gândit cão sã rãmânã mascã. În cazul lui am simþit cãdupã moarte nu te aºteaptã nimic. Darpoate cã în cazul altora e altfel. Ne dizolvãmîn albastru sau în roºu, sau în verde, dracu’ºtie...

Cum v-ar plãcea sã muriþi? Asta vã pot spune: fie la masa de scris, cu

creionul în mânã, sau în timp ce salvez pecineva, dintr-un incendiu bunãoarã, dintr-ocasã în flãcãri.

Interviu realizat de André Müller Publicat în “Frankfurter Rundschau”

la 31 august 2007Traducere din limba germanã

de Daniel Stuparu

26

Datoritã bunãvoinþei d-lui TeodorBaconsky, am primit în iulie 2007 de la dom-nia-sa un caiet ºcolar, foi veline, gãlbui ºicoperþi tari, de culoare maro, nelegate, ciîmpreunate cu douã verigi metalice. Peprima copertã e tipãrit: „Însemnãri”, iar jos„Librãria Noastrã” no. 1511/80 file.

Pe primele pagini (1-7), A.E. Baconsky acaligrafiat cu creion negru cuvinte, infor-maþii despre moþii din Apuseni, inclusivniºte versuri ºi obiceiuri: Pagina 8 enescrisã! Paginile 9-12 cuprind îndeosebiobservaþii critice (note) despre opera luiTudor Arghezi.

Începând cu pagina 13, apare textul aceea ce vom numi convenþional Jurnalul luiA.E. Baconsky, care debuteazã cu data: „17Septembrie”, caligrafiatã de poet pe filã sus,în stânga. Am stabilit, pornind de la dateleurmãtoare din Jurnal, cã este vorba de anul1961, adãugat de noi între paranteze drepte!

Textul Jurnalului e caligrafiat de poet cucernealã albastrã, iar scrisul este indis-cutabil al lui A.E. Baconsky.

Jurnalul continuã pânã la pagina 60inclusiv, adicã 48 de pagini, când se între-rupe brusc cu aliniatul:

„7.III.963. Mã urmãreºte un îndemnpueril de a scrie o scrisoare cãtre Gh.-Dej,solicitându-i posibilitatea de a cãlãtori înstreinãtate (oriunde, în afarã Bulgaria!).Tentaþia devine...”

Pe pagina urmãtoare, (numerotatã de noi„61”) apare un alt înscris cu pix albastru:„Lipsesc 25 foi”, adicã, precizãm noi, 50 depagini de Jurnal, fapt ce n-am izbutit sã-lclarificãm, astfel cã am apelat la înþelegereaºi buna cooperare a drumului profesor LeonBaconsky, fratele autorului Cadavrelor în vid

– de la Cluj. Neavând dreptul ºi nicicunoºtinþele necesare, atestate de mãrturii ºidocumente, socotim potrivit sã repro-ducem, în continuare, relatãrile domnuluiprofesor Leon Baconsky, în speranþa cã ºicele 50 de pagini ale Jurnalului baconskyanvor putea fi recuperate ºi publicate.

În încheiere, adãugãm unele precizãri, sãle zicem, de ordin „tehnic”, spre a evitaorice neclaritãþi privitoare la caietul „Însem-nãri”: pe prima copertã s-a tipãrit „80 file”,din care: 6 file cuprind cuvinte, note etc.amintite; 24 file – „Jurnalul” propriu-zis; 25file lipsã – conform notei menþionate, iarrestul de 25 file albe existã între coperþi: întotal 80 file!

Primele ºapte pagini din Caiet au cageneric, „Cuvinte din terminologia moþiloraurari” (ºi alte cuvinte), caligrafiate cu creionnegru:

Drei – gresieFeliort – sfârºitul coridorului de minãGelil – fus; sucitor; cârjãGlam – pãmânt lutos, argilosHontar – bãieº care scoate piatra din minãHoldinã – morman de piatrã reaMacaret – sfredel cu care se gãureºte stâncaGozari – contrabandiºti de aurAlmar – dulap în care se þin vase mai

scumpe de lut ori de sticlãBaur – harnic, vrednic, muncitorCodalb – om fãþarnicDirlume – pentru toatã lumeaNimàra – pe nimerite (ex.: a zis ºi el cu

nimàra)Ninirat – rãsfãþatMãdãrit – dezmierdat, rãsfãþat (a mãdãri)Sãntirimb - cimitirA zori – a se face ziuã [Pagina 1]

Jurnale

A.E. Baconsky: JurnalNu vom scãpa niciodatã

de impostori (I)

27

Nu vom scãpa niciodatã de impostori

Nume moþeºti

Andru Stelele dupã care se orienteazã moþii:

Aramã Luceafãrul de searãBoldurã Luceafãrul de

dimineaþãBrodea Dacã Norii merg

spre miazã noapte – va ploua

Condor Dacã merg spre Sud – va fi frumos.

DitreaDrãgan [Pagina 2]JoldeºMareºRadeºUrsu

*Printre moþii care se ocupã cu lemnãritul

sunt mai multe categorii:Cercuitorii – cei mai sãraci. Ei n-au decât

un cal pe care încarcã 400-500 cercuriºi pleacã prin þarã de unde se întorc cubucate.

Vãsarii – cei care fac ciubere ºi doniþi,Vidra, Ponorel, Scãriºoara, Neagra.

Albacul – e centrul scândurilor, algrinzilor ºi laþurilor.

Bistra ºi Certege – fac ºindrile.Muntele Gãina – denumire datã dupã o

legendã care spune cã pe vremuri dinminele de aur care erau acolo – la Vidra– a fugit o gãinã de aur care s-a aºezatpe Munte sus.

Ea n-a putut fi prinsã. A zburat la RoºiaMontanã ºi de-atunci la Vidra nu s-a maigãsit aur.

Muntele Gãina – separã comunele[Pagina 3].

Vidra de Sus de Bulzeºti. (E hotarulMoþului ºi al Criºanului).

Moþii (Vidrele, Ponorelul, Valea Arieºu-lui Mare).

- Criºenii sunt cei din valea Criºului Alb.

*Cântece Moþeºti

Bagã-te lunã sub norSã mã duc unde-i mi-i dor

Bagã-te lunã sub steleSã mã duc unde mi-i jele.

** *

Pleacã-þi codre vârfurileDe-mi închide drumurile

Sã nu vie releleDomnii cu trãsurile.

*Obiceiuri

La naºterea pruncului se dã o linguriþãde unsoare de urs – ca sã poatã rezista vrãji-toarelor care umblã în jurul lui.

Dacã pe cineva-l cheamã Ursu nu-l vagãsi moartea.

[Pagina 4]Ursitoarele – Se crede cã sunt 3 fete.La nuntã – Bãiatul cãruia îi place o fatã

merge în peþit cu un cunoscut al lui, lapãrinþii fetei.

La moarte – În cimitir la capul mortului sepun brazi, iar dupã moarte moºtenitorii punîn drum ulcioare cu apã, ca sã bea trecãtorii.

Vinu’ trage la beþieBeþia trage la somnLesne-apune-un cap de omCe-a zis Horia s-a’mplinitEl a fost dãrãburitDimpreunã cu CloºcaAci’n Alba –IuliaCând i-a ars ieºea o parã.De se vedea peste þarã; [Pagina 5]

Almar – dulap pentru haine [Caligrafie cucernealã maro n.e.]

Avan – crud, cumplitAntal – poloboc, butoi mareCeir – pajiste, livadãDalia – floare de gherghinãDrumar – drumeþ, cãlãtorGudã – curvã, femeie stricatãÎnvãºcut – îmbrãcatIzvodi (a) – nãscoci...Lotru – hoþLuce – luceºteModru – chivuPipirig – rogozRug – mãcieºStanuri – stânciªargã – cu pãr gãlbui. [Pagina 6]Pe pagina 7 apar cuvintele: Pastel. Spre

toamnã, toamna.Pagina 8 nescrisã, albã.

28

A.E. Baconsky: Jurnal

[Pagina 9]: „Cele mai de seamã premii italiene.Viareggio: Marele premiu de 2 milioane

lire.Marino Moretti pentru povestirile sale

apãrute la Mondadori contra PierpaoloPasolini care cu volumul Cènere di Gramsci amai luat – cartea sa Una vita violenta.

Tânãrul ºi talentatul poet Giorgio Caproni– premiul de poezie pentru Il seme de pian-gere1.

Villaroel – premiul special de poezie cuocazia a 30 de ani de la înfiinþarea Pr.Viareggio.

*Fãrã nici un protest a fost exclusã candi-

datura lui Nabocov – rus alb, devenit autoramerican care cu Lolita candidase la pr.[emiul] V. [iareggio] internaþional.

Arghezi – baroc în accepþiunea de multi-tudine ºi suprasaturaþie semanticã – deaspiraþie spre linia [pagina 10] curbã, spresomptuozitate ºi simþ acut al contradicþieiîntre spaþiu ºi volum. Apoi e undeva ovoluptate a (pietrelor preþioase = ºters deautor!/giuvaerelor (cuvântul însuºi ef.[oarte] frecvent) ºi a tuturor elementelorde bijuterie ºi ornament chiar în urât, înscabros, aceastã dispoziþie stabileºte valoride cromaticã ºi de forme cu analogii caretransfigureazã.

Existã o înclinaþie spre orfevreria barocãcuprinzând ºi o concepþie aparte asupraartificiului.

Asemenea lui Baudelaire, Arghezi e unpoet al aromelor tari: (Bãrãganul).

E un poet al volumelor ºi al tactilitãþii pecare o cunoaºte sculptura. În locul culorilorºi sunetelor, în poezia sa trãiesc pipãitul ºiaromele. [pagina 11].

Îmbinarea de duioºie ºi sarcasm. Deumilinþã ºi ironie – toate acestea vin din fol-clor ºi reprezintã, undeva într-un plan aloriginilor îndepãrtate, elementele sufleteºtiale poporului nostru sau poate mai exactvehemenþa superbã eminescianã se con-

verteºte în sarcasm, câºtigã în simbol ceea cepierde în mãreþie.

Arghezi – poet al sensului personal supra-pus ºi al vocabularului, cuvintele transmisede el.

Poet al spaþiului ºi intuiþiilor spaþiale:A bãtut în fundul lumii cineva...ªi sã vedem în fundul nopþii noastre...Poet al abstracþiunilor:Vecie albã în stâlpi ºi turle drepte.frumuseþea spiralelor candide.Flori de m. [ucigai] = patima

Moralist+Fabulist.[pagina 12]

Non est ornamentum virile, concinnitas,Seneca, Epistole 115. (ap. Montaigne I.XXXIX).

Ori Arghezi a înþeles excelent în arta saaceastã cerinþã fireascã de asimetrie.

Þurþuri de luminãVocabularul este surprinzãtor ºi abrupt:

asociaþii de cuvinte neaºteptate în cea maiseverã logicã.

[Aceste judecãþi critice, precum ºi ter-menii estetici, versurile constituie „embri-onul” eseului Tudor Arghezi din volumulPoeþi ºi poezie, 1963, p. 57-76].

[Pagina 13] urmeazã „Jurnalul”:În Scrisoarea, datatã „Cluj, 10 oct. 2007”,

domnul profesor Leon Baconsky aratã cã, înmartie 1977, se afla, la Paris, lector de limbãºi culturã româneascã la Sorbona ºiI.N.L.C.O., astfel cã a reuºit sã ajungã înBucureºti abia la ceremonia înmormântãriipoetului.

„În aceste împrejurãri, - scrise d-l LeonBaconsky – cred cã misterul filelor „lipsã”din textul Jurnalului ce v-a fost oferit spreeditare nu ar putea fi elucidat decât de cãtrecineva dintre cei care vor fi manipulat ma-nuscrisele respective, în timpul scurs de laconfiscarea lor – se pare, cu un Proces-verbalcontrasemnat ºi de tatãl meu, ca reprezen-tant al familiei (document care va fi, ºi el, învreo arhivã oficialã) – ºi pânã la predareaspre a fi prelucrate editorial.

Pierderea (?) acestei pãrþi a textului încauzã este cu certitudine regretabilã, fiind

1. În Dicþionar cronologia – Literatura italianã de Nina Façon, Doina Condrea-Derer, Andreia Vanci-Birtolon, 1974, p. 360 apare: „Giorgio Caproni culegerea de versuri Stanzealla Funicolare... (premiul«Viareggio») – anul 1952.

29

Nu vom scãpa niciodatã de impostori

mai ales vorba de ecourile sufleteºti ale unuiîntreg deceniu – cel mai agitat ºi mai nãpãs-tuit, probabil – din scurta existenþã a scri-itorului. Excluzând însã, cel puþin pânã laproba contrarie, posibilitatea vreunei inter-venþii interesate, nu-mi rãmâne decât sãacuz, dezarmat, împrejurãrile ca atare ºiabsurditatea unui context istoric unanimblamat...

Rãmân, totuºi, cu vaga speranþã cã mãcarpeste alþi, mulþi, ani se vor ivi de pe undevaºi filele „rãtãcite”, spre a împlini golurile desubstanþã ale acelora menite, pe semne, a lise substitui. Dacã nu vor fi fost încredinþate,de mult, focului a toate purificator!...

Leon Baconsky”

Dramaticele mãrturii ale profesoruluiLeon Baconsky îndeamnã pe editorii opereilui A.E. Baconsky sã întreprindã noi ºi stâr-nitoare investigaþii...

17 Septembrie [1961]Dupã vacanþa ruralã, din nou în cetate.

Azi s-a inaugurat casa memorialã Bacovia,cu participarea unor confraþi ai sãi maitineri. Am fost cu Clara ºi Milo P[etroveau].Dupã un discurs neutru, au evoluat câþivabarzi cu poezii omagiale care pãreau sã vio-leze cu insolenþã nevoia de singurãtate asãrbãtoritului:

Mai bine singuratic ºi uitat... mi-am zis ºieu îngânându-l. Cimitirul pe care-l vizi-tarãm apoi era somptuos de miresme com-pozite ºi vegetaþie debordantã. Am vãzutcâteva monumente. Pallady în continuareobscur, Camil Petrescu mutat de cãtre soþieare o soartã mai bunã bucurându-se despaþiu arbori ºi vecinãtate extraliterarã cumºi un monument frumos – puþin cam sec caºi literatura lui. Ceilalþi în devãlmãºie, cucruci umile de lemn sau cu altele de mar-murã nu prea mari ºi la fel de umile, stau încalea toamnei. Bacovia are un monumentcivilizat: o cruce stilizatã – disimulatãaproape – flori, chenar de beton, inscripþiecu bronz.

În acelaºi sector un mormânt recent al luiIon Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a scrisnici un singur rând. Ce laºi sunt literaþii! ªice stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâ-

30

A.E. Baconsky: Jurnal

tor contemporani! Nu mi-a fost un poet deinimã dar l-am stimat profund pe aceststrãlucit matematician balcanic al verbuluiromânesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întruºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre unnecrolog în paginile unei publicaþii. Mor-mântul avea o cruce de lemn, improvizatã ºipurtând inscripþia: Prof. Dan Barbilian. Omânã anonimã scrisese cu creionul chimicdeasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiu de nuºtim unde venit.

24 Sept.[embrie 1961]Iarã m-am întâlnit cu Stancu ºi Ciocu-

lescu la Viaþa Româneascã în biroul luiBarsanga. Cioculescu preþios ºi lipsit dehumor la modul celor ce se considerã plinide o asemenea virtute, ne povestea pseudo-anecdote sondând reacþiile noastre, cu ochide nevãstuicã. Vorbeºte mereu despre amorcu refulãrile unui Stendhal bãtrân. E un in-telectual mediocru ºi un diletant cu pretenþiide erudiþie; într-un mediu de tineri anal-fabeþi petulanþi, sau obtuzi de carierã, parepe bunãdreptate un Sainte-Beuve.

Stancu, îmbrãcat elegant – ca un bulgartrãit câþiva ani în Italia – nega vehement peQuasimodo, pretinzând cã în fond el ar fitrebuit sã mã traducã pe mine ºi nu invers,cum s-au petrecut lucrurile. Cu tot vocabu-larul sãu scatologic, e totuºi un scriitor încare instinctul pentru artã se perpetueazã cutenacitate. Are ºi un orgoliu românesc care-mi place, deºi simt cã exaltã o realitateliterarã ºi pentru cã se ºtie conþinut în ea.Printre ceilalþi confraþi de generaþie îmi parea fi singurul scriitor.

Laudele zgomotoase pe care mi le aduc oseamã de bãtrâni în societãþi ce nu depãºesco duzinã de oameni, îmi aduc aminte de ospiritualã terþinã a lui Saba:

Gabriele d’Annunzio alla versigliavidi e corobbi; all’ospite fu assaiegli cortese, altro per me non fece.

Azi e o zi splendidã de toamnã – e atâtde cald încât dacã n-ai simþi boala din vãz-duh te-ai crede în plinã varã. M-am plimbatcu Clara prin centru ºi am simþit o satisfacþievãzând aspectul general al mulþimii:

31

Nu vom scãpa niciodatã de impostori

oameni cu þinutã urbanã, îmbrãcaþi cu acu-rateþe europeanã – uneori chiar cu gust. Amprogresat sub acest aspect ºi, oricum, e bine.

3-X-961De 3 zile stau în pat cu piciorul pe o

pernã reeditând atitudinea eroilor negatividin filmele noastre despre americani caretrateazã afaceri, stând cu picioarele pebirou. Flebitã i se zice acestei boli care mãenerveazã îngrozitor mai ales prin imobi-lizarea ce mi-o impune. Nu mi-a plãcutniciodatã, nimic mai mult decât hoinãrealape strãzi, prin periferii, prin oraºe îndepãr-tate – pe oriunde. A sta în pat e de aceea ºimai stupid.

Ieri am primit vizita lui Rãu ºi Stoica; maitârziu a trecut Petroveanu. Le-am cetitprimilor doi din Saba ºi i-am ucis. Totuºipoezia nu rezidã din metaforã ci în acel fluxafectiv care paralel cu timpul e dincolo deorice contingenþã categorialã. Fãrã începutºi sfârºit, fluidul acesta e luminat fragmen-tar de poet care proiecteazã asupra lui ofâºie de raze, delimitându-ºi propria sadimensiune. Ca ºi timpul care moare ca timpistoric ºi se perpetueazã ca timp în sine – con-tradicþia acestor ipostaze e însãºi esenþa lui– fluxul poetic cu cât se materializeazã cuatât piere ºi dimpotrivã cu cât e mai inefabile mai aproape de perenitate pãstrându-ºicapacitatea de a se materializa iluzoriu înfiece epocã, de a tresãri în viziunea oame-nilor acelei epoci ca o himerã a propriuluilor univers sufletesc. Poetul care a reuºit sãse integreze în acest flux a pãtruns înNirvana!

** *

Citesc tot mai puþin pe Goethe, Byron,Puºkin – chiar ºi pe Dante. Tot mai adeseaPetrarca, Hõlderlin, Leopardi, Keats, Spa-niolii, îmi revin sub ochi. Prin ce sunt totuºiceilalþi mai mari? Dar sunt oare într-adevãrsau e doar un snobism strãvechi care ali-menteazã inerþia judecãþilor inexpugnabile?Teoretic ºi didactic pot ºi eu demonstraoricând „titanismul” lui Faust. Rãmas singurînsã caut bãiguielile lui Hõlderlin.

8.X.961Stau în pat în continuare. Am recitit

Zodia Cancerului care-mi dã întotdeaunasentimentul unei confruntãri cu îndepãrtaþiimei moºi dupã mamã; ca ºi poemul luiªoimaru.

10.X.961Din Sadoveanu m-am cufundat în plinã

istorie. Citesc pe Giurescu – zilele pe care levoi petrece în pat sunt exact de dimensiu-nile cãrþii sale – ºi mã cuprinde o melanco-lie teribilã pentru acea succesiune de drameascunse: nici o izbucnire, nici o dezlãnþuire,nici o tragedie – totul e doar o luptã surdãîmpotriva vicisitudinii. L-am iubit pe MihaiViteazu dar m-am reîntors ca întotdeaunaspre ªtefan Cel Mare plecându-mã sã sãrutpulberea drumurilor colindate de cele ºapteumbre ale lui.

** *

În pat fiind constat cã totuºi trebuie sãlucrez. Am scris, mai mult zgâriindu-l pehârtia prea generoasã, un articol pentruGazeta literarã. Era comandat de PaulGeorgescu carele însã mi se pare cã mi-l vaamâna – ca deobiceiu temându-se sã nu-lsupere pe Beniuc prin publicarea numeluimeu. Cumplit se mai teme aceastã biatãvietate pentru mãruntele sale privilegii. Dece uitã oare vechiul nostru proverb: de ce tetemi nu scapi?

11.X.[1961]Am împlinit doi ani de viaþã bucu-

reºteanã, de scris acerb, de singurãtatereflexivã, de umbrã ºi mizerie materialã;probabil cã va mai trebui sã ispãºesc multãvreme pedeapsa pecetluitã într-o sentinþãsecretã, pentru faptul de a fi creat în Cluj oviaþã literarã ºi o revistã mai bunã decâttoate cele ce-au apãrut cândva în capitalaTransilvaniei. Ba chiar din deºeurile activi-tãþii mele s-a mai putut înjgheba ºi o a douarevistã clujeanã: ºi putea fi iertat (!) cel puþinpentru producerea acestor deºeuri care para fi foarte agreate la Cluj ºi aiurea.

De fapt ce pãcate am comis? Singur n-aºiºti ca sã rãspund la o asemenea întrebare.Dar oare e cineva capabil sã gãseascã totuºi

32

A.E. Baconsky: Jurnal

un rãspuns? Am auzit – spre totala meanedumerire – cã mai sunt ºi grav acuzat dea duce o viaþã „prea izolatã”. I-am scris lui L.Rãutu explicându-i cã pe un neinvitat nu-lpoþi învinui oricum de... absenþã! Dacã-lexcluzi din viaþa publicã n-are nici un senssã-l mai bãnuieºti de izolare. Confraþii meiau tot ce le trebuie: ºi maºini elegante ºi baniºi glorie ºi cãlãtorii în strãinãtate ºi onorurisociale. Ce mai vor? În orice caz eu care n-am nimic nu vãd de ce i-aºi mai deranja.

13.Am vãzut în Contemporanul un mare

portret al lui Arghezi cu soþia lui – semnat deBaba. Nu mi-a fãcut absolut nici o impresie.Nu numai pentru absurdul anacronism alartei de a picta – dupã Ciucurencu, acestpictor ar fi trebuit sã arate altfel – dar chiarjudecându-l încadrat în spiritul realiºtilorfrancezi din secolul trecut, tabloul e plat. Înorice caz nu are nimic din expresia luiArghezi ºi e trist cã totuºi nici acest marepoet nu-ºi va lãsa imaginea într-o creaþie detalia lui – ca odinioarã Gongora în portretullui Velàsquez. Acum înþeleg de ce bãtrânul(ºi cochetul „intervertit”) Whitman se apu-case, pânã la urmã, sã-ºi facã singur chipul,nereuºind bineînþeles. Boala mea dã semnede clemenþã. Dupã o prea nemiºcatã zãcere,chiar ºi a umbla câte puþin prin casã, þi separe o imensã fericire.

15.X.961Duminicã. Am avut la masã pe Gur-

ghianu, Felea ºi Popescu. M-am sculat dinpat ca sã stau împreunã cu ei dar nu m-ammai putut simþi ca odinioarã când îiprimeam la Cluj. Cei trei ani au început sãîncetoºeze vãzduhul alienându-i trans-parenþa. Mi s-au pãrut mai blazaþi, mai abu-lici, mai gospodari, mai întorºi fiecare sprelumea propriilor sale interese, mai împãcaþi– cel puþin aparent – cu exigenþele de fierale conformismului, cãutând parcã unmodus vivendi al poeziei ca navigaþia lip-sitã de primejdii. Poate cã au ºi dreptate;poate cã au dezbrãcat armura donquijotescãmoºtenitã ºi încã o vreme pãstratã ca oma-giu amintirii celui ce fusesem printre ei. Nusunt decât trist, cu sufletul bântuit dehimere antagonice. În fond nu am dreptul

de a modifica destinele fie ºi ale acelora pecare ani de zile m-am strãduit sã-i port spreorizontul propriilor mele halucinaþii. Deacum tãcere – Dominus vobis – cum!

** *

Arghezi s-a întors dintr-o îndelungatãºedere în þara lui Wilhelm Tell ºi azi Vero-nica l-a vizitat împreunã cu Rafael Alberti,traducãtorul sãu. A aflat de la el un episodde un comic absurd: cartea lui în franþuzeºtetrebuia sã aparã la Gallimard. Totul erarezolvat de traducãtorul sãu Luc-AndréMarcel, dar în ultima clipã intervenþia unuipenibil gafeur de la legaþia noastrã – vreunilustru ataºat cultural desigur – a spulberatorice ºansã. Pãgubosul personaj s-a oferit sãcontribuie bãneºte la editarea cãrþii ºi acestfapt l-a ºocat pe editor inculcându-i teamade a nu servi unui scop de propagandã ºifãcându-l pânã la urmã sã refuze, eschivân-du-se. Bine, zic ruºii: ycuysvedubveu gypakonachee bpara! (un prost serviabil e mai peri-culos decât un duºman!

19.X.961Observ la tinerii poeþi – la cei talentaþi ºi

chiar ºi la cei completamente lipsiþi de talent– un nou tip de inflaþie verbalã: dupã cetinerii generaþiei sale debordeazã de cuvintesonore din recuzita maiacoskianã – eu însumi am la activ câteva asemenea expe-rienþe nefericite! – cei de azi debiteazã cuvoluptate tot soiul de abstracþiuni din lim-bajul filosofiei sau din cel al fizicii, chimieietc. Cuvântul suprem e luciditate poate sã-ºiimagineze oare cineva cã exaltarea luciditãþiiºi aglomerarea poeziei cu felurite metaforeabstracte a cãror ticluire inteligentã lelipseºte completamente de emoþie ºi spon-taneitate, e apanajul poeziei moderne?Dealtfel regret profund faptul de a fi intro-dus în circulaþie aceastã noþiune plinã deechivocuri generoase pentru impostorul detip nou! Un telefon de la Milo P[etroveanu]:a murit Sadoveanu! Dimineaþa aceastasuperbã de toamnã i-a închis pleoapeleîncet ca într-un somn. N-a fost moarte ci unfel de stingere lentã, spun apropiaþii sãi. Caîntr-un ritual din Creanga de aur; moartea l-a

33

Nu vom scãpa niciodatã de impostori

cunoscut dupã toate cele ce nu mai erau înlocul unde prisosiserã – l-a observat într-ooglindã rãsturnatã în negativ.

Se duc marii bãtrâni – rãmâneam noi,bolnavi ºi sleiþi în lupta cu fantoºele!

21.X.961Astãzi are loc înmormântarea lui Sado-

veanu. Îmi pare rãu cã încã nu pot ieºi dincasã ca sã mã amestec în uriaºa mulþime ce-l va însoþi la Cimitirul Bellu; Clara s-adus sã-l petreacã. Clujenii vor fi ºi ei.

E o zi posomorâtã de mâhnire tomnaticãºi toate îndeamnã la reculegere. Mã uit pegeam la turlele bisericii vechi din spateleblocului meu ºi la imensul dud pe care-liubise Pallady, alt poet al sufletului Moldo-vei ºi mã simt cu întreaga-mi fiinþãaparþinând acestei generoase genealogii devisãtori. Îmi aduc aminte de dealurile aceleaondulate cu melancolie, peste care vântulrãsãritului ºi o suflare de miazãnoaptevenind la sfârºitul lui Octombrie îmi înfio-raserã în copilãrie, fruntea ºi vãd prin ceaþãpilcurile de salcâmi îngãlbeniþi în câmpuriºi tufele de cãtinã de un cenuºiu violet!Toate au ochii deschiºi în amintirea mea.Îmi amintesc de cele douã vizite laSadoveanu când bãtrânul aed vorbea deMoldova ºi-mi prezicea mie care tãceampierdut în unul dintre marile fotolii alesalonului sãu, un viitor de poet însemnat alacestei þãri. Vorbele lui erau puþine ºi cân-tãrite pe o balanþã în formã de portativ. A fipoet al acestei þãri mi-a apãrut poate atunciprima oarã, ca un destin sublim ºi n-amsimþit, multiplicat, îngenunchind la mor-mintele rãtãcite în iarbã, ale tuturor celorcare-au murit pentru ea din cele mai vechivremuri ºi pânã la primãvara lui 1945: ªi mi-a revenit în memorie tragicul leit-motival istoriei noastre „arzând ºi prãdând”, ºi apoinoile construcþii ale Iaºilor unde noi ºi fru-moase blocuri se întâlnesc cu membrele atâ-tor case pierite în rãzboaie. A cãuta toateacestea ºi a tãlmãci lumii sufletul acesteiþãri, e mai mult decât a trãi. ªi toate lamoartea autorului epopeii noastre naþionaledespre care odatã, într-un depãrtat viitor,urmaºii nici nu vor ºti dacã a fost sau n-afost decât un duh de legendã veche.

34

A.E. Baconsky: Jurnal

La radio se transmite simbolic Trio înamintirea unui mare artist de Ceaicovski. Egreu sã te laºi copleºit de vicisitudine; aînvinge totul, a te împlini pe tine însuþi cânda accepta înseamnã a împlini o poruncã atuturor, e obligatoriu! Drumul continuãºerpuind ºi pierzându-se înainte în luminãºi negurã.

24.X.1961Azi am îndrãznit o timidã ieºire din casã;

am mai gãsit încã pe marginea lacurilorfrunze aurii cãzute prin iarbã de curând, cuniºte conduri pierduþi de o prinþesã fugitãdeparte.

Am vãzut cum pe Bulevard se demo-leazã Muzeul Simu ºi m-am întristat. E ade-vãrat cã blocurile din preajma lui sunt foarteimportante dar un elementar respect pentrutradiþie trebuia sã ne împiedice a demola celmai vechi dintre muzeele noastre de artã.Aud cã aceeaºi soartã o va avea ºi Capºaceea ce e deasemenea trist. Dupã atâteaincendii ºi rãzboaie care au mistuit oraºul,dacã vom risipi ºi ultimele edificii legate deistoria Bucureºtilor, când vom afirma cãaºezarea e de 500 de ani, vom risca mult;duºmanii vor putea spune cã vechimea erape vremuri mãrturisitã de un sãlaº pãs-toresc dacã nu doar de locuinþe lacustre!

25.X.961Am fost în vizitã la Veronica ºi Milo. Era

ziua lor ºi se adunaserã scriitori diverºiprintre care am stat ca un rãtãcit. S-aupovestit fel de fel de cancanuri mãrunte;punctate de Paul Georgescu – eternul tacti-cian – cu mici inflexiuni de ironie proto-zoarã. Ce trist ºi gol mediu. Oameni duºi degrija salvãrii unei existente ceva maicomode, naufragiaþi din cele mai [varii]domenii diletanþi subtili ºi volubili – iatãlumea literaþilor contemporani, cu mici ºirarisime excepþii. Nici un ideal, nici o pasi-une nobilã, nici o flacãrã – în schimb, viaþalui Boelinski, multã chibzuinþã. ªi depinzide ei, de calculele lor în conformitate cu carete publicã sau nu te publicã, te proclamã saute neagã fãrã respectul celui mai elementaradevãr sau principiu de conduitã. Totul esub zodia luciditãþii ºi a incertitudinii ºi

chiar viaþa sau moartea oamenilor nu se potsustrage complicatelor exigenþe ale oportu-nitãþii. Cartea mea zace la editurã de pesteun an ºi nu reuºesc nici mãcar sã aflu ce raþi-uni o împiedicã sã aparã. Uºile sunt capito-nate cu pâslã, nici un sunet nu poatepãtrunde în enigmele imbecilitãþii, nici uncuvânt rostit de tine nu aflã ecou undeva.Vãd tot mai adesea atârnatã la geam eºarfaalbastrã care l-a consolat pe Esenin. ªi vãd orafalã de vânt învârtindu-mi manuscriseleºi mistuindu-le în neant.

1.X.[961].Am citit câteva file în ºir documentele

uluitoare ale congresului XXII – al P.C.S.U.Azi Scânteia a publicat discursul de con-cluzii al lui Hruºciov. L-am citit cu un fior,cu un frison. Acest om va rãmâne pe efigiasecolului XX ca un profil de medalie subli-mã. E atâta elevaþie umanã ºi eticã în acestdiscurs al sãu, încât te cutremuri cum se vorfi cutremurat odinioarã cetãþenii la auzulmarilor oratori din antichitate! Comunismulaºa cum l-am desluºit în cuvintele luiHruºciov e într-adevãr un ideal demn desupremele aspiraþii ale omului.

Cât de încrezãtor am putut fi indus îneroare sã slãvesc pe Stalin fãrã a ºti cã elevezun asasin! Se spune cã ar avea ºi merite; nuºtim ce dimensiuni ar putea avea meritelecapabile sã compenseze înspãimântãtoarelecrime pe care le-a comis. Oricum, sã-l judeceistoria care nu greºeºte niciodatã.

** *

Mã urmãreºte singurãtatea cu o umbrãcare ameninþã sã se materializeze. E a meaîn întregime ºi iatã-mã rãsfãþat de volun-tãrile ei. Dincolo de himera care mã bântuiecu o pedeapsã veche, am anunþat la oriceveleitate socialã, la orice orgoliu ºi m-amîntors tãcut spre mine însumi. Doresc sãnã-tatea ºi mai doresc pâinea cea de toate zilele– atât, ca sã pot colinda pe jos lumea cân-tãrind-o în dragoste ºi risipã, mângâin-du-mã cu umilinþa generoasã a celor nãscuþiîntru’ anonimat!

35

Poet de o facturã unicã în peisajul liriciiromâneºti interbelice, Ion Barbu valorificãîn creaþia sa poeticã, pe lângã abstracþiaermeticã a gândirii geometrice, ascendenþaunei lumi balcanice, fascinantã ºi încãrcatãde miresme ºi culori („raiul meu, rãmâiaºa”), pe care o evocã în amintirea unorînaintaºi paterni. Bunicul patern Ion Barbuîi împrumutã numele ca pseudonim literar:„Neavând curajul de a amesteca pegeometru în poezie am luat numele bunicu-lui patern ºi am lãsat glasul lui sã se facãauzit.”2

„Caracter schimbãtor ºi fantezist”, cupredilecþie pentru polemica violentã, Barbua fost permanent atras de douã pasiuni:matematica ºi poezia, pe care le-a iubit ºitrãdat de mai multe ori, dar le-a rãmas cre-dincios toatã viaþa. „Aventura literarã” aînceput-o la întâmplare, din vanitate ºiambiþie „neroadã de adolescent”, pentru a-idovedi genialului sãu prieten, Tudor Vianu,cã poate deveni ºi el celebru3.

„Tânãrul adolescent vanitos” a debutatîn 1918, când, proaspãt demobilizat, a publi-cat versuri în Literatorul lui Alex. Ma-cedonski, iar un an mai târziu în Sburãtorul,unde îi apar majoritatea poeziilor dinciclurile parnasian ºi cel balcanic. CriticulEugen Lovinescu îºi aminteºte de primaîntâlnire cu Ion Barbu: „Uºa biroului meu s-a deschis pentru a face loc unui tânãr sub-þiratic, tip oriental, smolit, cu ochii vegetalide plante acvatice, cu pasul precipitat ºidecis. Se numea „Popescu” (era numele sub

care se recomandase Dan Barbilian), erapoet ºi-mi întinse un caiet cu aparenþesumare, pe a cãrui paginã se citea Copacul.Abia începui sã descifrez câteva versuri,când, nervos, luându-ºi scaunul de la loculsãu, tânãrul ºi-l împlântã cu energie lângãfotoliul meu… Vorbea cu glas profund, ca-vernos, cu gesticulaþii ºi izbucniri, fãrã sãpot distinge amestecul de sinceritate, deprozã, de retoricã studiatã sau de simplãimprovizaþie.”4

Document

Ghitã FLOREA Simona IACOB

Ion Barbu (Dan Barbilian)în arhive1

1 Documentele citate fac parte din Dosarul personal al prof. univ. Dan Barbilian (UniversitateaBucureºti), recuperat în anul 1986 din materialele destinate distrugerii.

2 Interviu cu Ion Barbu de I. Valerian, Viaþa literarã, 5 februarie 1927, pag. 2.3 O scrisoare ineditã cãtre Nina Cassian, iulie 1947, în „Gazeta literarã”, 31 august 1967.4 E. Lovinescu – Memorii, vol. II, 1931, pag. 118.

,

36

Ghiþã Florea & Simona Iacob

37

Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

Primirea cãlduroasã a primelor creaþiipoetice, în care încerca sincronizarea cuevoluþia liricii moderne europene, îl deter-minã pe Ion Barbu sã acorde poeziei, între1914-1930, un loc prioritar în preocupãrilesale, lucru regretat mai târziu ºi considerat oeroare care i-a uzurpat geniul matematic ºii-a opacizat viziunea de creaþie.

Poezia lui Ion Barbu a avut o evoluþieoarecum surprinzãtoare, cunoscând, în nu-mai un deceniu, mai multe etape ºi registrestilistice, de la fantezia dionisiacã (par-nasianismul modern) din primele versuri laevocarea lumii balcanice ºi, în final, laadaptarea expresiei concentrate ºi abstractedin ciclul Joc secund. Independent ºi orgo-lios, poetul se delimiteazã radical de poeziaanterioarã ºi chiar de majoritatea contempo-ranilor sãi, autonegându-ºi propria creaþiepentru cã nu reuºea sã redea „puritatearestrânselor perfecþiuni poliedale”.

Spirit contradictoriu, exigent ºi exclu-sivist, poetul respingea verbalismul, pito-rescul ºi anecdoticul poeziei confesive,trãsãturi ale poeziei „leneºe”, fãrã spiritua-litate, respinsã de Idee.

În primele creaþii lirice, Ion Barbu nu seîndepãrteazã mult, ca formã, de poezia par-nasianã, abuzând de un limbaj livresc, dereferinþe mitologice ºi imagini ale Grecieiantice. Cu toate acestea, apropierea de par-nasianism este doar aparentã. În poezii caLava, Copacul, Munþii, Banchizele, urmãreºteesenþa lucrurilor, fiorul ºi miºcarea lor inte-rioarã, elanurile ºi aspiraþiile, „adâncurile”,cum le numea Nietzsche.

Într-o convorbire cu I. Valerian, poetulexplicã funcþia simbolurilor: „Ca în geome-trie, înþeleg prin poezie o anumitã simbolicãpentru reprezentarea formelor posibile deexistenþã.”

Schimbarea registrului poetic în ciclulurmãtor balcanic (baladic-oriental) înlo-cuieºte forma parnasianã cu una baladicã,cu multe pasaje narative în care se spunpovestiri ºi se evocã lumea pitoreascã aDomniºoarei Hus ºi a lui Nastratin Hogeasau universul static ºi enigmatic, ieºit de subtirania timpului, Isarlâk.

În etapa de creaþie a Jocului secund întâl-nim o nouã schimbarea a concepþiei estetice,poezia, formã a unui real „dedus din ceas”,încifratã în simboluri ermetice, intratã în„mântuit azur”, devine un joc secund purifi-cat.

*Negarea propriei creaþii poetice, pe care

o considera „o aventurã” inutilã „respinsãde Idee”, grupatã, cea mai mare parte, învolumul Joc secund, apogeul sãu poetic, darºi punctul terminus al activitãþii de creaþie,ºi în special orientarea apropiatã de erme-tismul european, considerat „o decadenþã”poeticã, îl determinã sã îºi facã o autocriticãformalã, în faþa presiunilor ideologice care îiameninþau activitatea universitarã. El adop-tã o poziþie de apãrare, socotind „vina” de afi publicat literaturã „o rãtãcire” de tinereþepe care o condamnã ºi de care se dezice.Aceastã poziþie, evident exageratã ºi nesin-cerã, este luatã de teama unor mãsuri opre-sive cãrora le-au cãzut victime T. Arghezi,G. Bacovia, L. Blaga, G. Cãlinescu ºi altemari valori ale literaturii naþionale. Este unmod de a evita judecata criticã agresivã ºiincompetentã din partea unor ideologi lite-rari ca Ion Vitner, Nicolae Moraru, Traianªelman, Mihai Novicov etc.

În acest sens – afirma Barbu – „critica,prin 1930-1940, mã numãra alãturi deArghezi ºi Bacovia, printre cei trei maripoeþi ai vremii. În ceea ce mã priveºte, con-damn astãzi toatã aceastã activitate literarã,cãreia m-am dãruit, din 1918 pânã în 1930, ºicare m-a dus la o poezie hermeticã. Datoritãacestei alterãri în preocupãrile mele, cãlãto-ria din 1921-1924 din Germania, aranjatã deGh. Þiþeica, n-a avut nici un rezultat mate-matic. Vreau numai, în scuza mea, sã observcã poetul francez Aragon ºi, împreunã cu el,toþi poeþii antiburghezi scriau la acea datã (eun fel de protest) hermetic. Aragon ºi-a datseama de zãdãrnicia hermetismului ºi agãsit drumul cãtre miºcãrile maselor munci-toare. La fel, decepþionat, dar fãrã nici un felde educaþie ºi experienþã politicã, am rupt,în 1930, cu literatura ºi am cãutat sã fiu utilîndreptându-mã cãtre ºtiinþã.”5

5 Ion Barbu – Autobiografie socialã ºi didacticã (material inedit).

38

Ghiþã Florea & Simona Iacob

39

Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

În anul 1953, la rubrica „aptitudini”dintr-o fiºã personalã, el menþiona cã ºi-apublicat un volum de poezii cu titlu Jocsecund, „mã simt atras numai de cercetareamatematicã”, reluând consideraþiile din1927 publicate în „Viaþa literarã” în care re-greta „rãtãcirea” în „aripata gintã a poeziei”ºi îºi propunea îngemãnarea geometriei cupoezia, domenii care se întâlnesc într-un locluminos ºi înalt în care se exprimã simboli-ca formelor posibile de existenþã. El declaraferm: „Mã stimez ca practicant al matemati-cilor ºi prea puþin ca poet ºi numai atât câtpoezia aminteºte de geometrie”.

Om de ºtiinþã cu o activitate creatoareremarcabilã, „complet apolitic”, cum îl ca-racterizeazã acad. Simion Stoilov, ºeful sãude catedrã, Ion Barbu a avut ºi în viaþa pu-blicã aceeaºi inconsecvenþã emoþionalã ºiatitudine „oportunistã”. A fãcut parte, pen-tru câteva luni, în 1940, din miºcarea legio-narã, lucru recunoscut ºi explicat în auto-biografiile sale. Motivaþiile aduse oglindescfirea sa dificilã ºi trebuie înþelese mai multca o reacþie personalã faþã de unele nedrep-tãþi ce i s-au fãcut (desfiinþarea catedrei pro-puse de facultate pentru el) ºi mai puþin cao atitudine politicã de apreciere faþã de ide-ologia legionarã.

Poetul explicã apropierea de aceastãmiºcare politicã prin eroarea sa în faþa pro-pagandei demagogice. În mai multe autobi-ografii ºi fiºe personale susþine: „M-amapropiat de miºcarea legionarã (pe care n-ocunoscusem deloc înainte ºi de care, odatãcu omorurile din noiembrie 1940 m-amdespãrþit sufleteºte) pentru urmãtoarelemotive:

1. Se dãdea drept o miºcare antibur-ghezã [Am fost indus în eroare deprogramul social mincinos al miºcãriilegionare]

2. Guvernul burghez al lui Carol al II-lea, în 1938, îmi desfiinþase catedra cese crease pentru mine. [Concepusem ourã adâncã împotriva camarilei luiCarol II, al cãrui prim ministruArm[and]. Cãlinescu, îmi desfiinþasecatedra creatã de Facultate pentru

mine, faþã de care meritul însemnaservilism]

3. Miºcarea afiºa un program demagogicde revendicãri sociale.

4. Adãposteam la mine, din 1936 pânã în1943, ºi apãram cu girul meu laPrefectura Capitalei, pe antifascistulRudolf Schmitd, fost asesor la Guban,Germania. (dosarul se gãseºte înarhivele fostei Siguranþe). R.S. a fostridicat la Crãciunul din 1943 degestapo, iar urma sa se pierde înînchisoarea antifascistã de la Viena.

La cauzele de mai sus trebuiesc adãugateînsã:

- Îndepãrtarea mea de la AsigurãrileSociale de cãtre Ministrul legionarIasinski.

- Fiºa neagrã întocmitã de MinisterulÎnvãþãmântului pentru progresismulmeu.”6

O prezentare a activitãþii ºtiinþifice„foarte personale” ºi „schimbãtoare” a luiIon Barbu este fãcutã, într-o caracterizaredin 1951, de acad. S. Stoilov, ºeful sãu decatedrã:

„Profesorul Barbilian totodatã om deºtiinþã cu o activitate creatoare remarcabilãîn domeniul algebrei mai ales, ºi un poet demare talent. Profesor de mai bine de 20 deani la Facultatea noastrã (de Matematicã) aformat un numãr de tineri cercetãtori,atrãgând elementele cele mai distinse alefacultãþii. Nu se poate spune cã are talentdidactic. Cursurile sale sunt mai mult dedi-cate, prin felul lor, celor care se dedicãcercetãrii ºtiinþifice ºi care, în orice caz,posedã deja o oarecare culturã matematicã(pentru a-l putea urmãri ºi înþelege). Nureuºeºte pe lângã studenþii începãtori; areînsã darul de a atrage pe cei mai înaintaþi înstudiile lor. κi face cursurile regulat ºilucreazã cu studenþii sãi la seminarii;urmãreºte ºi personal progresele celor caredoresc sã întreprindã, sau au întreprins,cercetãri proprii. Profesorul B. este indicatmai mult pentru a lucra cu aspiranþii sau custudenþii care se specializeazã în ultimul anal facultãþii decât cu începãtorii. Fire foarte

6 Ion Barbu – op. cit.

40

Ghiþã Florea & Simona Iacob

personalã, cu o gândire originalã ºi cu oputere de creaþie în diverse domenii, darfoarte schimbãtoare în relaþiile cu colegii ºicu prietenii. A avut, în trecut, manifestãrinesãnãtoase, dar care s-au redus întotdeau-na numai la tirade ºi declaraþii de cafenea ºinu pot fi considerate ca atitudini politice.Nu are nici o preferinþã realã pentru cutaresau cutare regim politic ºi în viaþã înclinãmai mult spre oportunism (chiar dacã acestoportunism este inconºtient sau dictat defricã). Este incapabil sã lupte pentru o ideepoliticã, oricare ar fi ea. În rezumat prof.Dan Barbilian este un cercetãtor ºtiinþific demare valoare ºi un om care poate antrena petineri în cercetarea ºtiinþificã. Caracterschimbãtor ºi fantezist, dificil în relaþiile cuprietenii ºi chiar cu colegii. Fire de poet cutalent ºi cu remarcabilã putere de creaþie,atât în ºtiinþã, ca ºi în poezie. Completapolitic în fond, deºi a vrut ºi vrea uneorisã-ºi dea aerul cã a avut sau aderã la o con-cepþie politicã. Poate fi folosit numai cacercetãtor ºtiinþific ºi ca profesor care sãantreneze pe tineri spre cercetarea ºtiinþi-ficã.”

Motivându-ºi îndepãrtarea de poezie,Ion Barbu menþiona: „mi-am dat doctoratulaici (comisia: D. Emanuel, D. Pompeiu ºiGh. Þiþeica) ºi m-am revalorificat, începând

din 1929 sau mai degrabã 1930, ca mate-matician. Dar abia în 1933 când, conferen-þiar, am început sã þin cursuri, am ajuns la oproductivitate matematicã susþinutã. Mun-ca didacticã este pentru mine incitatorul celmai puternic al concepþiilor mele matema-tice ºi al realizãrilor lor. Am menþionat înlista de titluri ºi lucrãri anexatã autobi-ografiilor mele anterioare (ºi care se gãsescdesigur la cadrele rectoratului sau ale min-isterului) lista cursurilor mele litografiate. Evorba de vreo zece astfel de cursuri maiimportante.”

Personalitatea complexã a lui DanBarbilian este surprinsã în marea ei diversi-tate ºi în caracterizarea din 7 iunie 1960 aºefului sãu de catedrã, prof. univ. G.Vrânceanu, care remarcã consecvenþa înînvãþãmânt ºi cercetarea ºtiinþificã:

„Activitatea didacticã ºi ºtiinþificã

Este în învãþãmântul superior din anul1926, a fost pe rând asistent, conferenþiarºi în prezent este profesor. A þinut cursuri de geometrie descriptivã, bazelegeometriei, teoria grupurilor, teoriastructurilor, teoria inelelor, teoria luiGalois, teoria idealelor, teoria numereloralgebrice etc. Cursurile predate de tov.D. Barbilian sunt la un nivel înalt

41

Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

ºtiinþific ºi pedagogic; ele cuprind tot-deauna rezultate dintre cele mai recenteobþinute în capitolele respective alematematicii. Cursurile respective înmajoritate au fost dactilografiate. (…)

Prin activitatea sa ºtiinþificã în Teoriagrupurilor ºi structurilor, Teoria luiGalois, Teoria idealurilor, Teoria nume-relor algebrice, recunoscutã ºi pestehotare, a fost iniþiatorul studierii acestorcapitole în þara noastrã.”7

7 G. Vrânceanu – Caracterizarea prof. Barbilian Dan, Catedra de geometrie ºi topologie, 7 iunie 1960.

42

Ion Barbu (1895-1961) este pseudonimulliterar al matematicianului Dan Barbilian.Prin volumele de versuri Dupã melci (1921)ºi Joc secund (1930), poetul se alãturã luiArghezi, Bacovia ºi Blaga, formând cea maistrãlucitoare constelaþie liricã a perioadeiinterbelice.

Dupã 1930 activeazã tot mai mult îndomeniul ºtiinþific (în 1937 devenea secretargeneral al Societãþii de ªtiinþe) ºi numaiarareori în literaturã. Totuºi, intervenþiilesale în presa culturalã erau primite cu viuinteres, poetul fiind el însuºi întrupareaunui personaj excentric, devorat de pasi-unea pentru proza lui Mateiu Caragiale, pecare o admira necondiþionat. Frecventa

Capºa, unde avea masã rezervatã ºi þuþeri.Erudit în domeniul artelor, rafinat interpre-tat al culturilor francezã, englezã ºi ger-manã, pe care le cunoºtea de la sursã,matematicianul-poet îºi încânta conviviiprin vervã ºi inteligenþã, printre aceºtiaaflându-se ºi alþi protagoniºti ai vieþii lite-rare ºi anecdoticii de culise, precumI. Minulescu, N.D. Cocea, ªerban Cio-culescu, Oscar Lemnaru, N. Davidescu, C. Cristobald, I. Iancovescu, Neagu Rã-dulescu º.a.

Contemporanii, dar ºi posteritatea auconsemnat simpatia poetului faþã de miº-carea legionarã, blestemul acestui faptatârnând ca o altã sabie a lui Damocles dea-

Lucian CHISU

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

Ion Barbu (a mathematician and a poet, on his true name, Dan Barbilian) embodies a different"formula" of the destiny through creation. After wandering through several initiation stages, hispoetry arrives to a complete hermetism, too early achieved. He brings sporadically his contribu-tion to the literary life, always received with increased interest. Ion Barbu becomes a legendarypresence, haloed by a biography similar to that of Mateiu Caragiale, in the world of the Bucharestcoffee shops. At his table in Cap?a, surrounded by flatterers and friends, the mathematician writeshis math courses watered by numerous filter coffees. In 1944 he was a teacher at the MathematicsFaculty in Bucharest, fully dedicated to problems of axiomatic algebra. Active supporter of theright wing politics, which is often reproached to him by close and not so close friends, Ion Barbutakes to studying mathematic equations, writing in the same time a rich scientific journal. Hedetaches consciously from the realities of the surrounding world that he ignores completely.Cherished as a science person, of exact science, he is reprimanded because of his decadent lyricaldiscourse, descended to the level of playfulness and "emptied" of meanings or coherence, which,in the end, brought the poet's salvation, a poet who, just like Arghezi, Blaga or Bacovia, was"encircled" by the times he lived. His legionary sympathies as well as some of his occasional poet-ries shed dark clouds on his destiny. His enemies, quite numerous, consider his poetry to be stu-pid or, at the best, strange. For them, the poet is somewhere below (but close to Picasso!) being cat-alogued as incompetent, therefore not dangerous or subversive, but meaningless. He lives his last15 years of existence having permanently, on top of his head, like a Damocles' sword, his own past.

Abstract

,

43

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

supra destinului sãu pânã la sfârºitul vieþii.Din fericire, legile gravitaþiei politice n-auacþionat, cum s-a petrecut cu scriitori deanvergurã intelectualã apropiatã (Crainic,Pillat, Gyr, Voiculescu), între altele, pentrucã Ion Barbu era ºi un foarte valoros om deºtiinþã.

Anul 1944 îl gãseºte profesor la Facul-tatea de Matematicã din Bucureºti, consa-crat eminamente problemelor de algebrãaxiomaticã ºi cursurilor þinute la Univer-sitatea din Bucureºti. Pe de altã parte, IonBarbu este spectator, nu o datã incriminat,al evenimentelor ce se deruleazã impreviz-ibil ºi periculos pe scena vieþii româneºti. În„Dreptatea” (seria a II-a, an I, nr. 12), larubrica Perna cu ace, chiar bunul sãu prieten,Oscar Lemnaru, evocã, în articolulCafeneaua de odinioarã, ºi figura indezirabilãa poetului; „Din cioburile rãtãcite aleamintirilor încercãm sã refacem atmosferade boemã de altãdatã, când între «Corso» ºi«Capºa»... se desfãºura apriga viaþã a canca-nurilor, a intrigilor de culise, a glumelor cuþintã precisã, a calambururilor, astãzi deco-lorate de tragedia evenimentelor abãtuteasupra pãmântului. Mulþi dintre oameniiacelor vremuri au întreprins funerara cãlã-torie spre þinuturile neantului (...) Ceilalþi,slavã Domnului, sunt în viaþã ºi de douã treisãptãmâni, graþie generozitãþii destinului,au reapãrut, reluându-ºi locurile ºi titluriletrecute vremelnic în posesia celor mai triºtiuzurpatori pe cari i-a înregistrat istoria þãriinoastre (...) La «Capºa», ªerban Cioculescuîmpreunã cu subsemnatul pândeam clienþiiºi le turnam în ºvarþul veritabil câþiva stropide calambur, surogat de glumã ºi de spiritcum hotãrâserã sã numeascã înþepãturilenoastre unii confraþi. Ion Barbu, poet ºimatematician, calcula câte zile mai are pânãsã închine formidabilul sãu imn lui Hitler...Ne-ar face plãcere sã-i cunoaºtem ºi aziopiniile pentru cã desigur ºi le-a schimbat.”

Dupã încetarea rubricii Perna cu ace(2 sept.-4 dec. 1944) din „Dreptatea”, titu-larul ei revine sub o alta, De la Apus laRãsãrit (semnatã A.B.C. ºi Styx), primulvizat fiind Ion Barbu: „Cu prilejul uneitragedii jucatã în Piaþa Teatrului naþional,poetul matematician (cu limbaj cifrat, adicã)

44

Lucian Chiºu

patrula încruntat cu unul, douã sau chiarmai multe pistoale (...) Poetul cu pricina,autorul unui admirabil poem adresat provi-denþialului Adolf Hitler, a «compus» o scri-soare pe care a adresat-o S.S.R.-ului. Epis-tola are scopul sã arate cã poetul ermetic îºirecunoaºte greºeala, cã îºi face mea culpa, cãadmirã infinit armatele U.R.S.S.-ului ºi cãde-acum înainte va fi om de treabã”1

În acelaºi an, „Scânteia”(nr. 39, 29, oct.,1944) publicã fãrã semnãturã articolul Epu-raþia scriitorilor, o „somaþie” adresatã Socie-tãþii Scriitorilor, fiindcã nu procedase încã lao epurare de tipul acelei iniþiate de Comi-tetul provizoriu de conducere al ziariºtilor.Cu aceastã ocazie, „Scânteia” îºi asumãsarcina de a oferi o listã urgentã cu epura-bili, între care se numãrã Ion Barbu („poetcare a purtat cãmaºa verde”) ºi Lucian Blaga(„fost subsecretar de stat la externe înguvernul Goga-Cuza”). Momentul cores-punde perioadei când poetul începe sãadnoteze, pe albitura paginilor publicaþiei„Gazeta Matematicã”, propriile comentarii,cele mai multe destinate elucidãrii unorfrãmântãri, de-a dreptul obsesive, din do-meniul algebrei. Insolitul Jurnal ocoleºteprezentul terorizant, scos cu vãditã intenþieîn parantezã. Excepþie face ultima con-semnare, despre care se va vorbi la momen-tul potrivit. Având în vedere auto-impusa„tãcere”, metaforic se poate afirma cã, ase-meni legendarului Ulysse, poetul îºi cetluisetimpanele. Dacã intenþia s-a dovedit iluzo-rie, determinarea totuºi impresioneazã. Me-ritã, de aceea, consemnate cele 65 de adno-tãri referitoare la problemele de geometriecare îi absorbiserã preocupãrile ºi în careanalizeazã teorii, le emendeazã ºi evocã,omagial, mari figuri ale ºtiinþei. Prin efortulde abstragere din lumea realã, Jurnalul decreaþie este remarcabil ºi instructiv.

Muþenia nu-i lasã indiferenþi pe detrac-torii lui Ion Barbu, resentimentarii de con-juncturã ºi aºa-numiþii „lupi tineri”. ªi unii,ºi ceilalþi îl provoacã insistent. Aurel Ba-

1 În “Dreptatea”, nr. 87, 6 dec. 1944: vezi ºi AnaSelejan, Trãdarea intelectualilor, Transpres, Sibiu,1992, p. 25.

2 „România liberã” nr. 172 ºi 181 din 21 febr. ºi,respectiv, 2 mart.1945.

45

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

ranga scrie în 19452 douã articole potrivnicelui Ion Barbu, Note despre poezia hermeticã ºiCele patru nãpârliri ale lui Ion Barbu, în careetapele de evoluþie ale liricii barbiene suntînvestite cu semnificaþii politice. Lãuntric,efectul este devastator – deºi Barbu afiºa încontinuare o atitudine mai degrabã imper-turbabilã – determinându-l sã aleagã claus-trarea, ca soluþie de ultim moment: „Multiubitule Domnule Stoilov, În vederea con-ferinþei Dumitale de astãzi, am amânat orade curs, pe care o aveam cu studenþii de la 2 ½ la 4 ½. Mã pregãteam tocmai sã vin, sãmã apropii de gândirea dumitale, care mi-adat totdeauna cele mai mari încântãri ºicâteodatã chiar vertigiu, când tocmai îmirãsare înainte un anume scrupul! Confe-rinþa se þine la sala Dales, dar în cadrul In-stitutului Francez. ªtii ce reputaþie de galo-fob mi-au creat duºmanii mei din cafenele ºiredacþii, mie, a cãrui întreagã literaturã etributarã câtorva mari surse franceze, inac-cesibile! Sunt laº. Mi-e teamã cã mâine chiarvoiu citi cu spaimã în «Dreptatea» o impro-vizaþie în gustul urmãtor, fãcutã sã-miînnegreascã întreaga zi: Cutezanþa unuiprofascist notoriu: «Ieri, la conferinþa înlimba francezã a rectorului S. S., þinutã subauspiciile Institutului Francez, publicul afost scandalizat ºi abia ºi-a conþinut revolta,zãrind într-unul din staluri sinistra chelie ºimustaþa de rãu augur a unuia din strigoiicei mai avizi de sânge, aparþinând unei lumicare, se pare, a apus odatã pentru totdeau-na. Ce are acest personagiu, bine cunoscutnouã, cu cadenþele limbii lui Racine? Sã setermine cu aceste provocãri. Cerem ares-tarea fascistului Ion Barbu » Râzi, desigur.E, totuºi, ºi subiect de oarecare melancolieîn farsa de mai sus. Sunt niþel terorizat denotorietatea, prea caracterizantã, care mi s-acreat de unii. Trebuie sã învãþ din nou sã fiuliber. Mã voi resemna sã citesc conferinþaDumitale, cum am citit ºi Gândirea axioma-ticã din „Revista Fundaþiilor”, pentru caream uitat sã te felicit. Îþi urez un succes aºacum vrei Dumneata: nu de radio, ci de aulã.

Al Dumitale, pe vecie, D. Barbilian”. (30 ia-nuarie, 1945)3

Un an mai târziu, în 1946, apar noi arti-cole în care, raportat la imperativele con-temporaneitãþii, poetul este blamat, directsau indirect, în numele decadentismului.Un exemplu îl constituie Adrian Marino4.

Între 1944 ºi 1947, amiciþia, probabilzdruncinatã de unele remarci ale cunoscu-tului calamburist Oscar Lemnaru, continuãtotuºi. Ea constituie partea nevãzutã abiografiei, fiind scoasã la luminã de MirceaColoºenco în volumul amintit în infra. (vezinota 2). Dialogul epistolar îi cuprinde peOscar Lemnaru5, Felix Aderca, Tudor Vianu,Nina Cassian, dar ºi pe matematicieniiªerban Gheorghiu, Aristide Halany, Hari-tina ªoiculescu, documentele fiind majoritarinedite pânã în anul 2000. Din sutele descrisori devenite mãrturii de epocã se potdesprinde cel puþin trei componente rele-vante: prima, de abstragere, cât se poate, dinfaþa „prezentului”, a doua afectiv-confesivã,iar cea de a treia de preþuire ºtiinþificã ºi lite-rarã.

Corespondenþa poetului dezvãluie aten-þia binevoitoare arãtatã unora dintre maitinerii confraþi, prilej de a-ºi manifesta cudiscreþie, dar eficient adeziunea cãtre nouaartã, ce includea printre valorile ei ºi ide-alurile luptei de clasã. Comentariul la citireapoemului Griviþa roºie, al lui Marcel Bres-laºu, dateazã din aceastã perioadã. Scrisoa-rea însã e un amestec de ironie, cinism ºi...hermenuticã literarã din care se potdesprinde unele pasaje ilustrative: „Cât debine sfãtuit a fost instinctul dumitale artis-tic, folosind termenii speciali manetã, utecist,care se introduc în inima lucrului. Marealecþie a lui La Fontaine e folositã cu înþelep-ciune... Pasagiul «Griviþa roºie, Griviþa gre-vistã» e de o mândrã elocuþie. Dar bonomiaînlãcrimatã cu care redai forfotul strãzii,ezitarea soldaþilor («Ce vreþi, mai fraþilor!»).Ea îmi dã mãsura unui Breslaºu pe care îlpresimt: prozatorul. (...) Exemplul dumitaletrebuie sã dea de gândit, nu mie poet revo-

3 Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, ediþie alcãtuitã de M. Coloºenco, pre-faþã de Eugen Simion, p. 889.

4 „Naþiunea”, an I, nr. 5, 24 mart. 1946 cu articolul Decadenþa hermetismului.

46

Lucian Chiºu

47

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

lut, ci poeþilor activi. Dumneata dovedeºticã se poate merge la poezia totalã, careprinde în arderea ei mulþimile înfiorate, cã-tre poezia povestitã de ultimul ei profet.”6

Pentru cã opoziþia faþã de persoana ºiopera poetului se manifesta fãþiº, iar cursulevenimentelor nu prevestea nimic bun, IonBarbu publicã în „Timpul”7 o precizare încare se dezice de legionarism ºi antisemi-tism. Aproximativ în aceeaºi perioadã nu-mele sau artistic reapare în presã, prilejuitde publicarea poeziei Dedicaþie8. De aseme-nea, în „Revista literarã”9, este semnalatãapariþia unui numãr din „Agora” subpatronajul Fundaþiilor Regale pentruLiteraturã ºi Artã, îngrijitã de Ion Caraion ºiVirgil Ierunca. Colaborãrile din „Agora”sunt excepþionale: Montale, Saba,Quasimodo, Barbu, Blaga.

Tot atunci, în „Revista literarã”10, IonBarbu publicã Protocol al unui club Mateiu I.Caragiale pe care, ulterior, i-l transcrie luiTudor Vianu spre a-i cere opinia ºi a avea unpunct de vedere competent asupra subtili-tãþilor de ordin formal-artistic11ºi deschi-derii lor interpretative. Dacã adãugãm ºipropria încredinþare, cã versurile atuncitipãrite, ale Protocolului..., reprezentau tot cedãduse mai valoros literaturii române, pozi-þia în faþa vicisitudinilor politicului pãreaconsolidatã, mai ales cã, în acelaºi numãr al„Revistei literare”, Miron Radu Paraschi-vescu semna studiul Comentarii la Protocol,structurat în trei subcapitole, Fondul,Realizarea formalã, Perspectivele poeziei bar-biene.

Însã, imediat ce vreunul dintre numeleilustre reapãrea literar, generaþia prolet-cultistã (pe punctul de a se constitui) îl atacãfrontal. Ideologia este invocatã deopotrivã

ca armã politicã ºi unealtã artisticã. Repo-ziþionarea lui Ion Barbu este veºtejitã deZaharia Stancu în articolul Aripile poeziei12,care minimaliza cu intenþie contribuþiilemarilor poeþi interbelici: „Poezia generaþieimele a fost una cu orizont mãrunt, întu-necat. Poeþii, câþi au avut aripi, le-au pierdutpe drum, se cuvine sã mãrturisim. Ultimeledouã decenii n-au fost prielnice poezieiînalte”. Insinuãrile lovesc în Arghezi,Barbu, Blaga, Pillat, Voiculescu, integralanulaþi, prilej pentru Marian Popa de acomenta maliþios cã tocmai de la generaþiaproletcultistã Zaharia Stancu „aºtepta alt-ceva, cu adevãrat elevat ºi cert zburãtor”13.Intervenþia lui Zaharia Stancu se nutreºtedirect din lucrãrile celui de-al doileaCongres al Uniunii Sindicatelor Artiºtilor,Scriitorilor ºi Ziariºtilor, þinut în intervalul18-19 octombrie 1947 ºi având printre vor-bitori pe Gh. Apostol, Iosif Chiºinevschi, N. Moraru, Ion Pas, Ion Cãlugãru, MarcelBreslaºu, Z. Stancu º.a. Printre cei mai vehe-menþi s-a manifestat Nicolae Moraru, înaltfuncþionar în Ministerul Culturii, comunistireconciliabil, care, referindu-se la viaþa lite-rarã româneascã interbelicã, avansa ideea cãaºa-zisa decadenþã ºi degenerare aparþinecreaþiei din acel rãstimp.

Având ca model directivele evenimentu-lui menþionat, Nestor Ignat afirmã cã „artaburghezã este « artã» care ucide” ºi exem-plificã din Picasso ºi Ion Barbu, adãugând:„Sã luãm o pildã autohtonã, dintre multealtele: «La râpa Uvedenrode / Cu multe gas-teropode / Suprasexuale / Supramuzicale: /Gasteropozi ! / Mult limpezi rapsozi / Moduride ode / Ceruri eºarfã / Antene de harfã /Uvedenrode / Peste mode ºi timp / Olimp». Ceeste aceasta ? O farsã de prost gust ? Aºa va

5 Vezi corespondenþa cu Oscar Lemnaru (scrisorile numerotate 321,323, 324, 339, 342, perioada 1944-1947,în Ion Barbu, op. cit, II, pp. 900-1001.

6. idem, pp. 908 -909.7 „Timpul”, 10 april. 1947.8 „Revista Fundaþiilor Regale”, XV (serie nouã), nr. 7, iulie, 1947, p. 1.9 „Revista literarã”, III, nr. 19, 22 iunie, 1947.10 „Revista literarã”, III, nr. 9, 13 aprilie, 1947, p. 5, cu dedicaþia „Preºedintelui de onoare Al. Rosetti.

„Revista literarã” este fosta „Orizont”; începe direct de la nr. 5 pentru a se metamorfoza, la scurt timp,în „Flacãra”.

11 Vezi scrisoarea din 13.04. 1948; republicatã de Mircea Coloºenco în Ion Barbu, op. cit. II., pp. 941-942.12 „Revista literarã”, an III, nr. 9, 13 april. 1947.13 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 127.

48

Lucian Chiºu

rãspunde fãrã îndoialã imensa majoritate acititorilor de literaturã din România. Omânã de «esteþi» va recunoaºte însã, în celede mai sus, un fragment dintr-o poezie a d-lui Ion Barbu. Pe marginea lor, ca ºi încazul picturilor lui Picasso, criticii burgheziau scris volume pedante. Nici o demon-straþie a esteticii ºi criticei «pure» nu poatetransforma o asemenea îmbinare inchoeren-tã într-o operã de artã. Pentru cine e dispussã identifice arta cu tehnica «picturii cufecale» sau a poeziei cu Uvedenrode nuîncape îndoialã cã o artã decadentã dinpunct de vedere ideologic duce fãrã scãparela decadenþã esteticã”14.

La atacurile concertate participã Ov. S.Crohmãlniceanu ºi Ion Vitner15, primul cuarticolul Ermetismul, iar al doilea scriinddespre Limitele decadentismului în cultura ro-mâneascã. Sub impactul unor astfel de atitu-dini demolatoare de creaþii ºi destine, IonBarbu va rãspunde printr-un articol propace16, semnând pe aceeaºi paginã cu Aszta-los Istvan, Ury Benador, Geo Bogza, D. D.Botez, Lucia Demetrius, Chiril Economu,Mihail Mujic, M. R. Paraschivescu, CezarPetrescu, M. Ralea, Revy Elena, Gh. Spacu,Ana Tãlmãceanu-Dinescu, Tudor Vianu,George Vraca, Gh. Vrânceanu.

La 31 Decembrie 1947, cadrele univer-sitare din Universitatea Bucureºti depunJurãmântul de credinþã „poporului ºi de aapãra Republica Popularã Românã împotri-va duºmanilor din afarã ºi dinãuntru ºi de arespecta legile Republicii Populare Româneºi de a pãstra secretul de serviciu”. Printresemnatari se aflã ºi Dan Barbilian17.

În februarie 1948 publicaþia „Studentulromân”18 tipãreºte textul Narcisismul, o falsãvaloare a poeziei moderne, al cãrui semnatareste Savin Bratu.

Din Chestionarul (datat 4 martie 1949), lacare Ion Barbu rãspunde pentru Fiºa person-alã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþio-nale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia Generalã a În-

14 În „Scânteia”, 27 oct. 1947.15 „Contemporanul”, nr. 58, din 31 oct. ºi, respectiv, 62, din 28 nov. 1947.16 Apud Mircea Coloºenco, în Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 1190-

1192.17 Ion Barbu, idem, p. 931.18 „Studentul român”, seria 3, anul 4, nr. 9, 25 febr. 1948.

49

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

vãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþedin Bucureºti, rezultã atitudinea mai degrabãde apropiere ºi conformitate a poetului cucerinþele politice ale vremii. Din acestChestionar se ºtie, de pildã, cã matema-ticianul devenise membru al organizaþiilorARLUS (1946) ºi al Institutului Sovieto-Ro-mân (1947)19, cã în septembrie 1947 aderasela P.C.R., cã din octombrie 1940 simpatizasecu Programul de revendicãri sociale, înºelã-tor, al legionarilor, iar dupã 23 August 1944nu mai depusese nicio activitate politicã20.

Dintr-o altã Declaraþie, intitulatã Situaþiala Facultate ºi publicatã de Gerda Barbiliandesprindem ºi alte amãnunte referitoare laîntrebãrile ce i se puneau despre trecutulsãu: „Fiºa pe care mi-o alcãtuise legionariiG.M. ªi R.Þ., asistenþi ai Facultãþii pe atunci,poate fi arãtatã ca dezastruoasã. Aceeaºiînvinuire de simpatii semite ºi democratice(probe: editarea volumului meu de poeziide cãtre Cultura naþionalã, fundatã de A.Blank, volumul elogios Ion Barbu, scos laaceeaºi editurã de Tudor Vianu, camarade-ria mea cu pictorul Marcel Iancu, cu scri-itorul Felix Aderca ºi mai ales vechile ºinestrãmutatele prietenii cu avocatul SimionBayer ºi academicianul de astãzi Al. Rosetti(...) Mai grav, în Facultate n-am ºovãit sãdisting, când era cazul, pe studenþii de ori-gine evreiascã: M.P. ºi Gh.Þ., M.N. E sigur cãmeritul lor era de partea cestor studenþi, ºin-am fãcut decât sã-i proclam. Pe atunciînsã puþini profesori aveau acest curaj. Întimpul guvernãrii legionare... casa mea astat deschisã foºtilor mei studenþi Gh.Þ. ºiM.P., cãrora le împrumutam cãrþi ºi cãutamsã le menþin antrenamentul matematic înacea perioadã dificilã pentru ei, plinã de

mãsuri rasiste pe cât de stupide, pe atât decrude (...) Mama ei [a soþiei], vãduva unuidoctor din Kottbus, a avut mult de suferitdin pricina regimului hitlerist. Rãmânereaîn Bucureºti a vãrului nevestei mele,antifascistul Rudolf Schmidt, obþinereavizei din 6 în 6 luni, se fãcea sub propriamea garanþie ºi devenise un adevãratcoºmar pentru mine. Cea mai micã bãnuialãde ostilitate împotriva regimului fascisto-legionar... ar fi adus automat anularea giru-lui meu ºi extrãdarea acelui nefericit (vezidosarul Siguranþei, corespunzãtor bilet deliberã trecere: nr. 73382/1936).

Legionarii mi-au cerut imediat sã-iservesc cu scrisul... N-am îndrãznit sã-îirefuz ºi le-am predat câteva manuscrise(mai ales cu conþinut religios), de care ei audispus apoi. Asasinatele din noiembrie,printre care ale lui Iorga ºi Madgearu, mi-audeschis ochii. De atunci am bãtut înretragere: cu prudenþã, pentru a nu provocarãzbunarea lor. Cãderea legiunii a rezolvatîncã mai curând decât sperasem aceste difi-cultãþi”21 (passim).

Dacã în viaþa personalã Chestionarele ºiDeclaraþiile aduc grele clarificãri, în ceea cepriveºte viaþa literarã a poetului, acesta con-tinuã sã fie etichetat în tonurile cele maisumbre. În raportul Spre un nou avânt alcreaþiei literare (25-27 mart. 1949). ZahariaStancu calificã mesajul artistic barbian dreptun „cântec intelectualizat pânã la dezu-manizare” ºi nu face decât sã recicleze ideideja scrise cu trei sãptãmâni înainte în„Viaþa Romîneascã”, unde afirma cã IonBarbu este autorul unor „lucrãri inutile, bachiar dãunãtoare”22.

Devine într-o bunã mãsurã explicabil de

19 Vezi Ion Barbu, Opere, II, p. 1089.20 Redãm din Fiºa personalã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþionale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia

Generalã a Învãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti: 1. Cât timp a funcþionat în afaraMinisterului Public: [rãspuns]: Din martie 1930 pânã la sfârºitul lui septembrie 1940, am fost actuar laMinisterul Muncii (Asigurãri Sociale). Motivele plecãrii: Dat afarã fiindcã nu eram legionar// 2. Din cesindicat faceþi parte ºi de când? [rãspuns] Sindicatul Corpului Didactic Universitar, din ianuarie 1945// Dince organizaþie de masã? [rãspuns] ARLUS, 1946; Institutul Sovieto-Român 1947// Din ce organizaþiepoliticã? [rãspuns] Am aderat, în septembrie 1947, la P. C. R.// Cu ce organizaþie politicã aþi simpatizat întrecut? [rãspuns] Am simpatizat, din octombrie 1940, cu Programul de revendicãri sociale, înºelãtor, allegionarilor// Din ce organizaþii politice aþi fãcut parte? [rãspuns] Din niciuna// Activitate politicã dupã 23August 1944? [rãspuns] - // Aþi fost condamnat politic? [rãspuns] - // (passim)

21 Gerda Barbilian, Ion Barbu, Amintiri, Editura Cartea Româneascã, 1975, pp..226-228, reluatã în IonBarbu, Opere II, pp. 438-439.

50

Lucian Chiºu

ce poetul îºi pune un an mai târziu, în 1950,semnãtura pe un text de conjunctural, de„atitudine” împotriva rãzboiului rece ºi alimperialismului american: „ªtiinþa esterodul pãcii. A pregãti atmosfera vreunuinou rãzboi înseamnã sã porþi o atingere demoarte cercetãrii. De altfel, imperialismul,ºi mai ales imperialismul american, a în-semnat totdeauna o nesocotire a tot ce estesforþare creatoare. E cunoscut cã univer-sitãþile de peste Ocean, cele mai dotate de«regii» trusturilor, sunt ºi cele mai ele-mentare. Universitãþi în care tinerimeaînvaþã sã se deºucheze, cu þigãri opiacee ºiapropieri promiscue. Lucrând cu atâtarâvnã la în sectorul nostru ºtiinþific, acela alAlgebrei moderne, inspirându-ne din gân-direa marilor algebriºti sovietici, avem sen-timentul de a lucra pentru pace. În conexi-unea universalã care comandã fenomenele,ºtiinþa purã e strâns legatã de ºtiinþa apli-catã, de la care aºteptãm atât îmbunãtãþireacondiþiei noastre omeneºti, cât ºi fãurireamijloacelor potrivite de apãrare contra aten-tatelor atomice plãnuite de conducãtori cumentalitãþi de gangsteri”23. Cuvintele par a-i aparþine datoritã câtorva vocabule carefac notã distonantã cu limbajul proletar, lig-nificat, pe care M. Niþescu l-a amendat,peste ani, într-o carte de sertar24.

Anul 1951 acutizeazã raporturile oficiali-tãþii cu moºtenirea literarã barbianã. Lupta„proletariatului literar” împotriva intimis-mului, decadentismului, ermetismului, cos-mopolitismului, într-un cuvânt împotrivamodernitãþii, ia amploare odatã cu desfãºu-rarea Sesiunii generale a Academiei R.P.R.,din martie 1951. Intervenþiile participanþilorsunt strânse în volum sub titlul Lucrãriletovarãºului Stalin asupra lingvisticii ºi proble-melor ºtiinþelor din þara noastrã25. LeonteRãutu, conducãtorul prezidiului, afirma:

„Poetul Ion Barbu, ale cãrui poezii ºi acumconstituie slãbiciunea secretã a unora dintreintelectuali ºi care este de altfel un mate-matician valoros, a ajuns pur ºi simplu lainterjecþii: «Lir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropiide apã rece/ În copaie când te lai/ Vir-o-cin-go-co-ling,/ Oase-nchise afarã-n firg/ Lir-liu-gean,lir-liu-gean». Cu cât dispreþ pentru popor,pentru limba sa, pentru comorile culturiisale i-a animat pe aceºti scriitori [referinþelesunt extinse din contextul mai larg, necitatde noi, la Arghezi ºi Blaga] care au putut sãpunã fãrã jenã pe hârtie aceste «conjugabil-itãþi», «cosmogeneze» ºi «vir-o-cingo-co-lin-guri».” Printre cei care þin sã-i dea, ºi ei, olecþie creaþiei lui Ion Barbu se numãrã ºiEugen Campus: „cine pledeazã pentru olimbã popularã a literaturii, exclude oricevaloare a operei barbiene”26. Citit astãzi,enunþul ar fi corect ºi în conþinut, ºi înformã, deoarece – este bine ºtiut – o „limbãpopularã a literaturii” n-ar fi posibilã, cicontrarã dialecticii limbajului ºi cu atât maimult evoluþiei limbii literare.

Ca o curiozitate, cel puþin, meritã înre-gistrat un Protest al poetului: „Nu vin lacafenea nici sã fac afaceri, nici sã stau devorbã. Vin sã-mi fac munca mea de mate-matician care are din pãcate nevoie de exci-tantul cafelei. Mã costã bani ºi sãnãtate, darnevoia e imperioasã. Filtrul care mi se ser-veºte uneori e contrafacere. Desigur, apadulceagã ºi neagrã, ce se aduce sub acestnume, nu face 200 de lei! Declar cã aceastãneregulã aplicatã mie, pentru care cafe-neaua este un cabinet de lucru, înseamnãpur ºi simplu sabotagiu. Lucrez în cadrulplanului cincinal la un tratat de matematice(ºi în calitate de scriitor, la o traducere dinShakespeare). Fac vinovaþi pe funcþionariipuþin scrupuloºi, care falsificã filtrul, deîntârzierea muncii mele.” Protestul, datat 17

22 „Viaþa Romîneascã”, nr. 3-4-, mart.-april., 1949, p. 205.23 „ªtiinþa este rodul pãcii, în „Contemporanul”, 21 aprilie 1950, p. 3 ºi reluat în Ion Barbu, Opere, II,

pp. 483.24 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forþat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu

politologic, Ediþie îngrijitã de Mihai Ciurdariu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, Seria Istorie, pp. 294-295.

25 Academia R.P.R, Lucrãrile sesiunii generale ºtiinþifice din 21-25 martie 1951, Editura Academiei,Bucureºti, 1951.

26 „Viaþa Româneascã”, nr. 5, mai 1951.

51

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

52

Lucian Chiºu

noiembrie 1951, este semnat D. Barbilian(scriitorul Ion Barbu), Profesor la Uni--versitatea C.I. Parhon, Membru al UniuniiScriitorilor din R.P.R.27 Cafeneaua fãceaparte din viaþa sa, acolo îºi redacta o partedin cursurile þinute „peste drum” la Fa-cultatea de Matematicã, iar episodul a intratîn anecdotica vieþii literare.

În 1953, în pofida organizãrii unor con-sfãtuiri menite sã amelioreze activitatea edi-torialã, grupul marilor scriitori din care faceparte ºi Ion Barbu este sistematic ocolit. Laconsfãtuirea organizatã de E.S.P.L:A,Zaharia Stancu deplângea „linia îngustã ºigreºitã” trasatã în vechiul regim valorificãriimoºtenirii literare. Stancu cerea sã fietipãriþi mai mulþi clasici ai literaturii univer-sale ºi mulþi români, printre care nu senumãrã însã Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat,Goga, Voiculescu. Aceleaºi idei, dar în con-tinuare ignorând adevãratele valori, seregãsesc în Comori îngropate28, semnat deZaharia Stancu. La sugestia lui Gheorghiu-Dej ºi sub direcþia lui Mihai Ralea,Ministerul Culturii a organizat în anulurmãtor o nouã consfãtuire, secretã, privindpolitica editorialã, consfãtuire la care au fostinvitaþi intelectuali ºi scriitori fãrã atribuþiiîn sistemul politic sau de conducere literarã.Cu acest prilej, G. Cãlinescu a propusretipãrirea lui Arghezi, Blaga, Al. Philippideºi Ion Barbu. „Un accent special e pus ºi deaceastã datã pe traducerea capodopereloruniversale. Gheorghiu-Dej aprobã acumorice sume pentru atingerea acestui scop; senaºte în acest fel o armatã de traducãtori înrândurile cãreia sunt acceptaþi chiar ºireacþionarii...”29.Scopul, în ceea ce priveºterevenirea în actualitatea literarã a lui IonBarbu, este atins ca traducãtor, poetul fiindcooptat începând cu anul urmãtor (1954) încolectivul de traducãtori ai integralei shake-speariene. Însã, ca poet, Ion Barbu rãmâne

27 Vezi referinþe mai ample despre „boemul” Ion Barbu în C. Cristobald, Capºa literarã, în „Amfiteatru”,I, nr. 10, octombrie, 1966, reprodus de Gerda Barbilian în Ion Barbu, Amintiri 1975, pp. 268-269; episodamintit, de asemenea, ºi de ªerban Cioculescu, Amintiri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1975, p. 254,ediþie reluatã ºi întregitã sub titlul Amintiri ºi Jurnal, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti,2007, p. 310-314..

28 „Viaþa Româneascã”, nr. 8, aug., 1953, Vezi ºi Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I,Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 863.

29 Marian Popa, idem, ibidem.

53

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

pe mai departe contestat. ªtefan Iureº ºiªtefan Gheorghiu publicã în aceeaºiperioadã amplul studiu Câteva probleme alecreaþiilor tinerilor scriitori, care apare maiîntâi în „Scânteia” ºi în numãrul imediaturmãtor din „Tânãrul scriitor”. Scriinddespre direcþii noi, dar ºi despre „modele”,cei doi afirmã: „ E limpede cã poeziile deca-dente scrise în perioada dintre cele douãrãzboaie de I. Barbu, Lucian Blaga, TudorArghezi ºi alþii nu pot sluji drept pildã unuiscriitor care vrea sã exprime un conþinutpozitiv, sã fãureascã opere de înaltã artã”30.

Atacul lui N Tertulian31asupra uneirecenzii scrise de Mihai Gafiþa, atac în careIon Barbu este pomenit în tonurile obiºnuite

(deºi articolul nici mãcar nu-l viza), produceconsecinþe imediate la Cafeneaua Capºa,dupã cum consemneazã Valeriu Râpeanucare a asistat la dialogul dintre Ion Barbu ºiPaul Georgescu. Mãrturisirea sa trebuieluatã, în lipsa documentelor, sub rezervamemoriei subiective32. Pornind de la orecenzie la un volum de versuri al luiCicerone Theodorescu, Tertulian gãsisenimerit sã loveascã, între alþii, ºi în IonBarbu: „Cu asemenea metode, tov. M.Gafiþa, care în repetate rânduri a atacat cuîndrãznealã manifestãri ale influenþelor ide-ologice antirealiste în poezia noastrã, tre-buie sã-ºi dea seama cã se deschide caleaîntregirii «paºnice» în poezia realistã, pro-

30 „Scânteia”, nr. 2945, 13 april. 1954; „Tânãrul scriitor” , nr. 5, mai 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºitotalitarism (anul 1954), Sibiu, 1996, p. 167; Marian Popa, idem, ibidem.

31 N. Tertulian, Cui prodest?, în „Viaþa Romîneascã”, nr.16-17, 1-7 iulie, 1954; vVezi ºi în Ana Selejan, op.cit, p. 66.

32 „La Capºa, prin 1954, îl puteai întâlni pe Ion Barbu, zburlit ºi încruntat, acoperit de fumul cafelelor,cufundat în calcule, oprindu-se cum s-a oprit odatã vãzându-l pe Paul Georgescu intrând. PaulGeorgescu lucra atunci în aparatul de propagandã al C.C. al P.C.R., era conferenþiar la Facultatea deLitere ºi eminenþa cenuºie - se zicea - a celor mari, I. Chiºinevschi ºi Leonte Rãutu. Dat fiind cã dintrestudenþii anului IV al Facultãþii de Filologie ce urma sã absolve în 1954 eram ceva mai rãsãrit, GeorgeMacovescu ºi Tudor Vianu mã propuseserã sã lucrez la nou înfiinþata „Gazeta literarã”. Paul Georgescua vrut sã stea de vorba cu mine. Nu într-un birou, ci într-un mediu literar. ªi cum Facultatea de Filologiese afla în imediata apropiere a cofetãriei Capºa, mi-a spus, înainte de a începe orele, sã-l aºtept la ter-minarea cursului. Aºa am ºi fãcut. Am mers la Capºa, unde intram pentru prima oarã. De cum am pãºit în braserie - laora aceea, patru dupã-amiazã, aproape goalã – m-a izbit figura celui ce stãtea singur la o masã. Scaunulera lipit de peretele opus intrãrii. Figura îmi pãrea cunoscutã. De unde? Poate dintr-o fotografie. Nuputeam spune cine este. Paul Georgescu a ales o masã destul de îndepãrtatã, în colþul din dreapta cumintri, practic în unghiul vitrinei cu peretele dinspre restaurant. Nici nu ne aºezasem bine pe scaune,când bãrbatul a cãrui figurã mã strãduiam sã o caut prin amintiri, care pãrea cã nu vede pe nimeni, într-atât era de cufundat în hârtiile rãvãºite pe masa plinã cu componentele serviciului de cafea, sescoalã ºi se îndreaptã cãtre Paul Georgescu. Abia aºezat pe scaun, acesta îmi spune: „E Ion Barbu.” Seridicã ºi face doi paºi spre el, îl salutã, dau mâna ºi rãmân în picioare. Pentru ca imediat ce ºi-au strânsmâna a început monologul lui Ion Barbu. N-am tras cu urechea. Ion Barbu era practic rezemat de spã-tarul scaunului meu. N-a strigat, dar nici n-a vorbit în ºoaptã. Nu-l vroia drept unic interlocutor pe PaulGeorgescu. Era evident cã îi avea în vedere ºi pe cei doi-trei necunoscuþi, printre care mã numãram, dela mesele apropiate. «Cine – ºi a urmat o expresie neaoºã, fãrã perdea - este Tertulian care mã înjura în„Viaþa Romîneascã”»? A început brusc ºi n-a acceptat nici un rãspuns. «Domnule Paul Georgescu, euam publicat acum treizeci de ani un volum de poezii în trei sute de exemplare. De atunci am mai tipãritcâteva poezii. Cine credeþi cã mai mã þine minte? Câþi oameni mai au cartea mea sau revistele în caream publicat dupã aia? Cine mai ºtie cã a existat un poet Ion Barbu? ªtiþi ce faceþi dumneavoastrã, comu-niºtii? Faceþi ca pãrinþii care seara îºi întreabã bãiatul dacã n-a observat ceva suspect la colegii lui cândmerg la W.C. în recreaþie. Copilul îi rãspunde nu. Dupã câteva seri tatãl revine. Rãspuns negativ. Dupãalte seri îl întreabã din nou dacã nu cumva colegii lui nu l-au îndemnat sã facã onanism. Rãspunsul estedin nou negativ. ªi apoi seri de-a rândul îi atrag atenþia: vezi, tu sã nu faci onanism. Pânã când copilulbãtut la cap se intereseazã cum e când eºti onanist ºi atunci se apucã ºi el de onanism. Aºa faceþi ºi dum-neavoastrã comuniºtii, tot spunând poeþilor sã nu-l imitaþi pe Ion Barbu, sã nu urmaþi poezia lui IonBarbu, sã fiþi atenþi la faptul cã e o poezie decadentã, or sã înceapã sã o caute ºi or sã mã citeascã. Îþimulþumesc. La revedere». Cu acestea Ion Barbu i-a strâns mâna lui Paul Georgescu, s-a dus la masa luiºi s-a cufundat în hârtii. Paul Georgescu s-a aºezat cam încurcat la masã ºi mi-a spus: «Ai auzit?» Nuputeam sã nu aud”.(Valeriu Râpeanu, Vijeliosul Ion Barbu, în format electronic, http://www.memoria.ro/.

54

Lucian Chiºu

gresistã, a celor mai virulente poezii deca-dente în care ºi-au exprimat «ne-mulþumirile» vagi, «cugetãrile» ºi «îndoie-lile» Mallarmé sau la noi Ion Barbu, LucianBlaga º.a.”33

Printre cei care, în mod constant, iau înrãspãr creaþia barbianã se numãrã ºi NestorIgnat, deja amintit. În articolul Cu privire lavalorificarea moºtenirii noastre culturale, Ignatse întreba: „Cum s-ar putea sluji oare poeziaadevãratã, poezia care oglindeºte bogãþiainfinitã a vieþii, de «tehnica» decadentã apoeziei lui Ion Barbu, al cãrui «crez» estetocmai negarea realitãþii, «rarefierea liris-mului absolut», «purificarea» lumii, «pânã anu mai oglindi decât figura spiritului nos-tru»”34.

Semnãtura poetului reapare, pe o creaþieartisticã, de abia în 1956. Revista „Viaþa Ro-mîneascã”35 îi publicã Bãlcescu trãind, desprecare Barbu Cioculescu probeazã cã e scrisãîncã din 1948, când avuseserã loc manifes-tãrile prilejuite de centenarului Revoluþieide la 1848 ºi fusese prezentatã spre publi-care lui N. Moraru, la sugestia lui Al.Rosetti, cãruia poezia îi este dedicatã, dar„inenarabilul dictator al artelor” (cum îlnumeºte ªerban Cioculescu) a refuzat-o. Înopinia lui Barbu Cioculescu, Bãlcescu trãindfusese scrisã ca o replicã la Bãlcescu murind,poezia lui Vasile Alecsandri, fiind „cea maibunã, scrisã în acest an în cinstea lui N.Bãlcescu, promovat marele erou al revo-luþiei paºoptiste. Ion Barbu ºtia sã se orien-teze avantajos (ce e drept, în acest caz impusde binefãcãtorul sãu amic, cãruia i-a ºi dedi-cat poezia)”36.

La 1 februarie 1958, apãrea în oficiosul„Scânteia” articolul redacþional Cerinþe mariîn faþa editurilor, menit sã indice liniile reori-entãrii în politica editorialã. Textul, consid-erã Pavel Þugui, „a avut drept unic scop sãblocheze publicarea culegerilor de poeziidin lirica româneascã interbelicã, îndeosebidin Blaga ºi Ion Barbu, ce se gãseau într-o

33 în „Viaþa Romîneascã”, nr. 1, ian. 1954.34 „Scânteia”, nr. 3026, reluat ºi de „Viaþa Romîneascã”, nr. 8, aug., 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi

totalitarism (anul 1954) Sibiu, 1996, p. 56.35 „Viaþa Romîneascã”, an IX, (serie nouã), nr. 10, 1956, p. 5.36 Ion Barbu, op. cit, II, pp. 720-721; vezi ºi Barbu Cioculescu, O retrospectivã Ion Barbu. Centenar, în

„România literarã”, nr. 9-10, 15-21 mart. 1995, p. 16-17.

55

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

fazã avansatã de realizare.”37 Alarmat cã înunele articole încep sã aparã numele unorIon Barbu ºi Lucian Blaga, Nestor Ignat îºivarsã nãduful sub titlul False modele, într-odublã intervenþie38.

Barbu ºi Blaga redevin þinta dogma-tismului revigorat, sãgeþi ºi vituperãriîndreptându-se inclusiv asupra persoanelorcare îi citeazã pe indezirabili. Inclement searatã Nestor Ignat ºi cu reeditarea Crailor deCurtea-Veche, reproºând buna ei primire la„Steaua”, chiar de A.E. Baconsky, redac-torul ºef al revistei clujene.

În calitate de matematician, DanBarbilian semneazã în „Tribuna” din 17 mai1958 articolul Direcþii de cercetare în mate-maticile contemporane, relevant doar în ceeace priveºte prezenþa, oricât de modestã, înpresa acelor vremuri.

Pe plan literar, B. Elvin, preia ºtafeta de laNestor Ignat, pregãtind o triplã loviturã,Articolele se intituleazã Împotriva ermetismu-lui, Sensul retrograd al poeticii lui Ion Barbu ºiImpasul poetului. Toate apar în „Gazeta lite-rarã”, publicaþia cea mai importantã dinsfera artei cuvântului, ºi conþin afirmaþiiprecum: „La o analizã severã, versurileermetice ale lui Ion Barbu se aratã condusede ideile cele mai retrograde.

Chiar ºi tãcerea în care s-a claustrat,dupã ce a publicat Joc secund, e urmarealogicã a poziþiei adoptate (...) Despuiereaartei de tot ce are real, obiectiv, omenesc,reprezentarea lumii prin «esenþe» imuabileºi încadrarea fenomenelor vieþii în schemeprestabilite, toate acestea aratã cã Ion Barbupledeazã pentru o poezie reacþionarã care înloc sã ducã la cunoaºterea autenticã a lumii,o întunecã (...)

Inflexibil în erorile sale, ca într-o virtute,poetul nu a renunþat niciodatã sã facã dinversurile sale conspiraþia menitã sã infil-treze în spiritul cititorilor beþia înlãn-þuitoare, ca un opium, a iraþionalului”39.

37 Pavel Þugui, Amurgul demiurgilor (Arghezi, Blaga, Cãlinescu), Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1998,p. 144.

38 „Scânteia”, nr. 4201-4202, din 28 ºi 29 febr. 1954. Vezi ºi Marian Popa, idem, I, p. 868.39 „Gazeta literarã”, VI, nr. 39, 41 ºi 42, din 25 sept., 9 ºi, respectiv, 16 oct. 1958, toate apãrute pe pagina a

doua. Vezi ºi Mircea Coloºenco, Note ºi comentarii la Ion Barbu, op. cit, II, pp. 1191-1192

56

Lucian Chiºu

57

Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

Nota dominantã a ultimilor ani de viaþãeste aceasta. La ea contribuie ºi LucianRaicu („orice tendinþã ermeticã împiedicãîndeplinirea importantului rol educativ ºiestetic al poeziei”40), Silvian Iosifescu („Darîn trecerea de la aptitudini la opera de va-loare certã hotãrãºte experienþa de viaþã ºiorientarea ideologicã.

Sensibilitatea, inteligenþa, darul expresieipot fi sterilizate de formalism, ca la Valérysau la Ion Barbu” 41) ºi alþii.

Cu sãnãtatea tot mai ºubrezitã, internatcu cirozã hepaticã, poetul se sfârºeºte în 11august 1961, ducând cu sine speranþa cã îlva regãsi pe vreo pajiºte a Ierusalimuluiceresc pe Burþi, câinele sãu, la a cãruimoarte scrie în Jurnalul de creaþie42 (1944 –1959): „Din coºul Dopii, unde te-ai nãscut(la 4 ianuarie 1945, pe la ceasurile 11) pânãîn Vinerea Mare când, cu douã-trei cãscãturiîn gol, te-ai prãbuºit lângã strachina cu apã,ai fost singura mea bucurie [subl. mea, L.Ch.]... Aºteaptã, «curând voi odihni ºi eu»”.Uitarea se aºterne rapid.

La 17 septembrie 1961, în Jurnalul43 sãu,A.E. Baconsky evoca indiferenþa colegilordin domeniul ºtiinþelor exacte ºi laºitatea lit-eraþilor: „În acelaºi sector, un mormânt allui Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-ascris nici un rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi cestupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâtorcontemporani! Nu mi-a fost un poet deinimã, dar l-am stimat profund pe aceststrãlucit matematician balcanic al verbuluiromânesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întruºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre unnecrolog în paginile unei publicaþii.

Mormântul avea o cruce de lemn, impro-vizatã ºi purtând inscripþia: Prof. Dan Bar-bilian. O mânã anonimã scrisese cu creionulchimic deasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiude nu ºtim unde venit”(pp. 29-30).

40 Lucian Raicu, Accesibilitatea – o condiþie a poeziei noi, în „Viaþa Romîneascã”, nr. 7 iul. 1959.41 Silvian Iosifescu publicã studiul Mãiestrie ºi meºteºug în volumul colectiv Probleme actuale ale literaturii

realist-socialiste, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1960.42 Paginile Jurnalului sunt redate în Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite, I-II, Editura Albatros, Bucureºti,

1981, 1984.43 În “Caiete critice”, nr. 3-4/ 2008, p. 30.

58

Marin Preda observa într-unul dintreromanele sale (ºi, desigur, ºtia ce spune) cã,atunci când un þãran vine la Bucureºti, cautãalþi þãrani. Citindu-i cãrþile, sunt tentat sã-lparafrazez pe marele prozator ºi sã afirm cã,în cazul lui Petre Pandrea, devine valabilãconstatarea cã, atunci când un românsoseºte într-o þarã strãinã, cautã alþi români.Se produce, în perioada interbelicã, o modi-ficare substanþialã în raport cu cele ante-rioare: românul, ajuns în spaþiul german, seintereseazã mult mai puþin de oameniilocurilor în care zãboveºte ºi într-o mãsurãconsiderabil mai mare de conaþionalii cucare împarte temporar tentaþia strãinãtãþiisau cu care se întâlneºte întâmplãtor acolo.Mirajul cunoaºterii celuilalt se domoleºteacum, românul tinde sã se simtã ca acasãpretutindeni ºi, odatã cu acest sentiment,sã-ºi transfere dincolo de graniþã mentali-tatea, deprinderile ºi comportamentullingvistic. În aceastã privinþã, Pandrea sedistanþeazã simþitor de Martha Bibescu, sãzicem, pentru care cosmopolitismul este oatitudine aproape ereditarã ºi care se miºcãdezinvolt în mediile aristocratice europene,fãrã a avea ºi, în orice caz, fãrã a lãsa impre-sia cã ar veni din altã parte. Nu este maipuþin adevãrat cã evocarea experienþelorsale germane este fãcutã de Pandrea discon-

tinuu, fragmentele (mai ample ori nu) fiindrisipite, aleatoriu, în mai toate volumele ºicã, atunci când recurge la asemenea evocãri,îi are în vedere pe cititorii lui de acasã, cei cepar probabil mai interesaþi de ai lor decât dealþii. Asistãm la o rãsucire a românismuluispre sine însuºi, la afirmarea orgolioasã avocaþiei de competitori cu ºanse egale decãtre tinerii intelectuali, ajunºi cu mari aspi-raþii în Occident.

Avocatul rebel, ce disimula un spectacu-los scriitor, se aflã în rãspãr nu numai cu oistorie niciodatã acceptatã, ci ºi cu ceilalþiautori de jurnale ori de memorii din secolulal XX-lea, mereu tentaþi sã aºtearnã reflecþiidespre propria îndeletnicire, de vreme ce sedezice, dezgustat, de ea: „Ocupaþia notelorzilnice mi s-a pãrut, totdeauna, fastidioasãºi ipocritã, în afarã de cazul când suntînvãþãminte ºi aforisme cu caracter peda-gogic de la sfârºitul vieþii, fabule ºi joc de-av-aþi ascunselea.” (Pandrea, 2001, p. 12).Scrise în ultima partea a vieþii, cãrþile salebeneficiazã, totuºi, de alibiul conþinut înexcepþia formulatã în citat, cãci, fiindnecruþãtoare radiografii ale celei mai tulburiere din istoria românilor, în care el însuºi afost o repetatã, dar niciodatã învinsã vic-timã, ele sunt, totodatã, ºi operã de nea-meninþãtoare pedagogie în mãsura în care

Comentarii

Bogdan MihaiDASCÃLU

Un valah orgolios: Petre Pandrea

L'article évoque la vie de Petre Pandrea pendant la période passée en Allemagne. Son patriotismeet la manière de s'adapter à un autre monde sont accentués dans les lignes de Bogdan Dasc?lu,tout comme l'influence de la vie universitaire sur la façon de penser de Pandrea. Parmi les sujetsde l'article, on retrouve, en général, les méditations de Petre Pandrea concernant la vie menéedans le pays de Goethe. Dans son journal, il évoque aussi son voyage à travers l'Europe et ses pro-pres idées sur la manière d'écrire un journal.

Résume

Un valah orgolios: Petre Pandrea

59

transmit cititorului mesajele generate de oexperienþã singularã ºi exemplarã.

Alãturându-se unei tradiþii deja seculare,Pandrea s-a format, intelectual ºi profesio-nal, în Germania, dar într-o Germanieapãsatã de ruºinea înfrângerii ºi înaripatãde utopia unei mari victorii. De aici, proba-bil, dubla mãsurã cu care judecã realitãþileîntâlnite aici: cele ce þin de aria culturalã ºi,câteodatã, de anumiþi inºi i se par a fidemne de o privire amicalã, în vreme cealtele, politice ºi sociale îndeosebi, îi stâr-nesc reacþii ostile.

El rezumã, nu fãrã umor, ºederile înstrãinãtate astfel: „4 ani la Berlin, 6 luni laParis, 6 luni la Roma, 5 luni la Heidelberg, 4luni la München, 4 sãptãmâni la Praga, treiluni la Viena, 3 zile la Budapesta“ (Pandrea,2000, p. 197). Aceastã contabilitate, aparentriguroasã, trebuie corectatã, în sensul cã el apetrecut, cu intermitenþe, din anul 1926pânã în 1933, în Germania, ca student cubursã (acordatã de profesorul lui deEnciclopedia dreptului, G. G. Mironescu) laBerlin ºi (la recomandarea cãlduroasã aaceluiaºi) ca ataºat de presã la LegaþiaRomânã din capitala germanã (repro-ducând, peste ani, experienþa similarã a luiMatila Ghyka), de la 1928 la 1932. În alt loc(Pandrea 2003, p. 44), reface, cu date uneorinoi, traseul: „M-am plimbat opt semestre peUnter den Linden, la Berlin ºi un semestru înBois de Boulogne, la Paris. Aproape unsemestru am fost pe Neckar, la Heidelberg ºialtul, în grãdina englezã de la München.Cunosc Roma, Neapole ºi insula Capri. Amfost câteva veri pe coasta de argint aBalcicului. Câteva luni am fãcut promenadecu soþia în pãdurea vienezã.”

Cel puþin ºederea la Berlin, ca ataºat depresã, a însemnat viaþã tihnitã ºi lipsitã degriji (iarãºi spre deosebire de aproape toþicei care l-au precedat aici, autori disperaþi aiunor epistole ultimative), belºugul financiarconstituind o gravã eroare atunci când be-neficiarul lui este un tânãr în opinia grijuliea lui Vasile Pârvan, unul dintre numeroºiiconaþionali întâlniþi în metropola de peSpree ºi care îi serveºte, cu subtilitate, pildagrãitoare a altui june român, pornit la studiiîn Leipzig: „- Banii prea mulþi stricã pe

tineri ºi banii prea puþini îi tuberculizeazãsau le creeazã complexe de inferioritatesocialã ºi psihicã. Poetul Panait Cerna amurit de ftizie, dupã ce ºi-a trecut teza dedoctorat în Esteticã despre Gedankenlyrik(Poezia filosoficã), fiindcã Titu Maiorescu i-atrimis prea mulþi bani pe care poetul îi chel-tuia în chefuri cu femei uºoare la Leipzig,neconsolat cã muza lui, studentã laMaiorescu, se cãsãtorise cu Ion Petrovici,preferând pe filosoful ºi omul de lume, unuipoet.” (Pandrea, 2005, p. 46-47). Efecteleimediate ale ºederilor în lumea germanã aufost douã: scrierea cãrþii Germania hitleristã(consecinþã a unui voiaj întreprins din maipânã în august 1933) ºi colaborarea, caziarist specializat în problemele germane, latrustul democrat de presã „Adevãrul” (prinanii 1936-38, cf. Pandrea, 2000, p. 154). Laacestea se adaugã intenþia, declaratã nu fãrã

60

Bogdan Mihai Dascãlu

un pic de cinism, de a strânge „tot felul decertificate ºi de patalamale pentru a-miepata prietenii când voi face retour au paysnatal.” (Pandrea, 2001, p. 12).

Fabuloasa întâlnire cu Pârvan care seopreºte, pentru o zi numai, la Berlin, armerita, ea însãºi, un întreg capitol decomentarii. Celebrul istoric ºi arheologorganizeazã o cinã la „Pschorbräu”, unmodest restaurant, la care, în afarã dePandrea, mai participã doi dintre asistenþiisãi, Vasile Cristescu ºi Ion Nistor, aflaþi laspecializare în Germania. În ciuda faptuluicã Pandrea insistã, în cunoºtinþã de cauzã,pentru un local mai acãtãrii, savantulrãmâne neînduplecat, „fiindcã a adus cevaîn desagã”. Dupã îngurgitarea unui meniu„oribil” (un Gedeck indigest, plus berea încizmã de teracotã), savantul extrage dingeamantanul de piele „ºase cozonacimoldoveneºti, rumeni, pufoºi, bine crescuþi[...] mici capodopere de artã culinarã, caaspect ºi conþinut. Desface unul, de probã, ºiare stafide, stafide, stafide (De când n-ammai mâncat stafide?) [...] apoi patru sticle cuvin de Cotnar. Vin vechi. Sticlele borþoaseerau ceruite la cep.” (cf. Pandrea, 2005, p. 37-39). În timpul festinului, Pârvan îºidezvãluie adevãratele intenþii: acelea de aexercita asupra tinerilor emuli o pedagogiea preþuirii valorilor naþionale (culinareinclusiv) în raport cu cele strãine (germane,în cazul de faþã): „Noi suntem urmaºiiRomei ºi strãmoºii noºtri au cucerit ºistãpânit parþial pe aceºti barbari, care vãobligã sã beþi bere în vase inestetice ºi vãstricã stomacul cu sosul lor imposibil.Pãstraþi mãsura în toate.” Prin urmare,alegerea unui local modest nu a fost întâm-plãtoare: s-a urmãrit, astfel, obþinerea unuicontrast, convenabil autoimaginii în raportcu heteroimaginea.

În capitala germanã cunoaºte, de altfel,numeroºi compatrioþi, enumeraþi neutru,semn cã nu-i stârniserã nici simpatie, niciantipatie, toþi însã declaraþi „prieteni” dintr-un altruism niciodatã dezminþit: SorinPavel, filosof, Marinescu, filolog latinist (cucare a locuit, mai multe luni, în aceeaºicamerã, „la Papa Otti Neels”, tovarãºi denenumãrate chefuri, cf. Pandrea, 2000, p.

143), ªt. Teodorescu, filolog elenist, IonNestor, arheolog, V. Cristescu, preistoric,Gheorghe Em. Marica, sociolog, TraianHerseni, sociolog agrar etc.

Tot în deosebire de alþi confraþi, confrun-taþi cu un de netrecut handicap în cepriveºte cunoaºterea limbii locului, Pandreanu întâmpinã niciun fel de obstacol înaceastã direcþie: „Învãþasem limba germanãdin Biblia lui Luther, conform unui princi-piu constant de a te duce direct la izvoare,fiindcã Luther a creat limba literarã ger-manã.” (Pandrea, 2001, p. 95-96). Posibili-tatea de a comunica este, desigur, o ºansã înplus de a cunoaºte o realitate strãinã, deºi oexperienþã cum este cea a lui Ion Barbu

61

Un valah orgolios: Petre Pandrea

dovedeºte cã bariera lingvisticã nu esteîntotdeauna o opreliºte în aceastã privinþã.Dar pe Pandrea avantajul mãrturisit l-atransformat într-un observator lucid ºi atental unei lumi pline de contraste. Mai mult,faptul cã a cunoscut-o repetat, la intervalemai mici ori mai mari, i-a oferit posibilitateaunor constatãri comparative pline de sem-nificaþie. Astfel, dacã în Berlinul iernii 1926-1927 se scanda nie wieder Krieg, în aceleaºilocuri, ºase ani mai târziu, „au defilat în faþanoastrã, în faþa ochilor mei uimiþi, de martorocular cu memorie, un milion de berlinezi,din totalul de cinci milioane. Milionul defi-la ºi alerga pe strãzile largi, cu alt spirit ºi înaltã costumaþie. Un sfert de milion eraucãmãºi brune, în cizme, pantaloni bufanþinegri, centiron ºi diagonalã, cu pistoale ºi cucapul gol, la propriu ºi la figurat. Un milionde berlinezi cereau reîncarnarea Germaniei,un loc sub soare, spaþiu vital, expansiune larãsãrit.” (Pandrea, 2005, p. 64). Dezavuarearevanºismului ºi a ideologiei care îl susþineaface casã bunã cu analiza politologicã asocial-democraþiei germane, cu indicareaexactã a bazinului ei electoral: „Social-democratul sintetizeazã ºi oglindeºte pebunul meseriaº german, mica burghezie fi-listinã, pe amatorul de bere ºi cârnaþi, peexcursionistul de sâmbãtã ºi duminicã, sen-timentalitatea, muzica de operetã ºi melodi-ile-ºlagãr, convieþuirea paºnicã între indi-vizi ºi popoare.” (Ibid., p. 62). Pacifismulacestei orientãri, care nu mai era de actuali-tate, contrasteazã cu atitudinea belicoasã aadepþilor naþional-socialismului ºi este evi-dent cã el reprezintã opþiunea progresistu-lui Pandrea. Numai similitudinea viziunilorpolitice poate legitima aprobarea uneia din-tre pãrþi de cãtre cealaltã. Atunci cândlucrurile stau altfel, este firesc sã se instau-reze un sentiment de suspiciune: „Cândprinþul Otto von Bismark a lãudat public pesocial-democratul August Bebel, liderulsindicatelor ºi al proletariatului german,elogiatul a exclamat cu ironie: - Oare cu ce-am greºit dacã mã laudã junkerul ºi prin-þul Bismark? Trebuie sã fi greºit cu ceva!”(Pandrea, 2001, p. 53). De altfel, memorialis-tul român îºi aminteºte cu o neplãcereaccentuatã, diplomatic, prin ironie de prima

întâlnire cu Hitler, la Nürenberg, unde ple-case cu un grup de amici într-o excursie deplãcere (pretextatã de necesitatea de acunoaºte locul unde medicul lui ªtefan celMare îºi scrisese cronica), dar în decursulcãreia a avut nenorocul de a-l auzi peviitorul Führer: „am ascultat, pentru primaoarã, un discurs pronunþat de cãtre un oare-care politician local, Adolf Hitler [...]Oratorul avea voce cavernoasã, tunãtoare ºivorbea destul de des într-un circ, la ZircusKrone. Avea aderenþi la München ºi formasebande de catilinari, dresaþi militãreºte, cucizme, cãmãºi brune, diagonale, pantalonibufanþi negri, centiroane late ºi insigne cucrucea germanã.” (Pandrea, 2005, p. 59-60).Îngrijorarea lui este cu atât mai mare, cu câtconstatã cã acest mod deplorabil de a facepoliticã poate deveni contagios: „Nu ºtiudacã Zelea-Codreanu, trecând prinMünchen în 1926, l-a audiat la circ pe AdolfHitler. Dar este absolut sigur cã a zãritcohortele duminicale intonând imnuri pestrãzi. Le-a studiat mãcar costumaþia, pecare a adoptat-o, ulterior.” Ar fi nedrept sãse creadã cã interesul lui Pandrea esteîndreptat doar spre universul social-politic.Totuºi, ori de câte i se iveºte prilejul, face ceface ºi revine la el, oricât de îndepãrtat ar fi,aparent, punctul de pornire. De exemplu,aducând sincere elogii lui Martin Luther, celcare „a dat voie clerului de sus ºi de jos sã secãsãtoreascã, desfiinþând monahismul”,fiind printre primii care au beneficiat deaceastã dezlegare, cãci „a luat-o pe bunaKäthe, care i-a fãcut copii. A avut urmaºidin osul sãu pânã în secolul XX, între care ºifamilia Liebknecht, marii protestatari socia-liºti, dintre care ultimul a fondat Spartakus-bund.” (Pandrea, 2003, p. 86-87). Între pro-testant ºi protestatar ereditatea funcþio-neazã fãrã greº.

Lumea universitarã îi prilejuieºte gân-duri mai senine ºi, asemeni altor românicare au studiat acolo, este încântat sã-ºiaminteascã de iluºtrii sãi predecesori: „Era oUniversitate veche europeanã, unde aînvãþat cândva Mihai Kogãlniceanu ºi Mi-hai Eminescu. Era acea Alma Mater Bero-linaensiae, universitatea berlinezã din 1927,cu tradiþii vechi liberale ºi umanistice.”

62

Bogdan Mihai Dascãlu

(Pandrea 2001, p. 94). Se simte solidar, pestetimp, cu marele moldovean, fie ºi numaipentru cã au respirat, amândoi, acelaºi aerberlinez: „Eram mândru, la Alma materberolensiae, cã audiam în aceleaºi sãli ºi mân-cam la mensa academica, pe unde a trecut re-formatorul moldav al Valahiei (la Romanie).Vedeam statuia lui ieºeanã plutind ca o fan-tasmã prin lungi coridoare berlineze ºi în pa-trulaterul înverzit, interior, îi simþeam pre-zenþa, cot la cot, când luam notiþie la cursuriºi la bibliotecã” (Pandrea 2003, p. 240).

Chiar dacã arhitectura marilor biblioteci(Staatsbibliothek ºi Biblioteca Universitãþii)este sumbrã, „cu caracter funerar”, adã-postind milioane de „coºciuge cu gânduri”,organizarea lor este excelentã: „Meselecomode. Lãmpile cu clopot verde îndemnaula meditaþie. Comenzile se efectuau curapiditate uimitoare pe benzi rulante auto-mate.” (Pandrea, 2005, p. 51). Obiºnuit cuocrotirea ºi cu cãldura profesorilor de acasã,el este totuºi surprins sã le întâlneascã ºi launul berlinez, cu atât mai mult cu cât lemanifesta faþã de un alogen: „ProfesorulSmend fãcuse o amabilitate faþã de unstrãin, ca sã-i uºureze cercetãrile ºtiinþifice.Era civilizat, versatil, citea multã liricã, ºtiamuzicã, era profesor de tip nou, arhi-mo-dern, agnostic ºi estetizant. Discutam peBaudelaire ºi Mallarmé, pe Nietzsche ºiWagner. Oralitatea lui era învãluitoare caceaþa, cursurile ºerpuitoare, doctrina «inte-graþiunii» statale îi dãduse notorietate.”(Pandrea, 2005, p. 55-56). Îi admira pe poeþiifrancezi, dar nu se putea împiedica sã-idezavueze pe juriºtii galici, despre care afir-ma cã sunt „naturi lipsite de problematicã”,de unde, probabil, ºi mãrturisirea abruptã:„Ne ciorovãiam des.” Simpatic este ºi WillySchneider, asistentul lui Navianski, cel cares-a fãcut luntre ºi punte sã-i punã laîndemânã textul original al Cronicii Gotka,„un vlãjgan blond, cu ochi apoºi de peºtemort, tãiat pe faþã în dueluri heidelber-gheze”, împreunã cu care ºi cu logodnicalui, Ilse, plus o întreagã societate veselã, în-treprinde amintita deja excursie la Nüren-berg. Din grup fãceau parte ºi o Elfriede ºi oMargarete, colege de-ale Ilsei, asupra cãroramemorialistul pãstreazã o suspectã tãcere,

mãrginindu-se sã spunã: „Dar aceasta-i oaltã poveste, minunatã ºi dureroasã...”. Celcare aratã o impresionantã disponibilitateamoroasã, împãrtãºitã pretutindeni, acasãori aiurea, pãrând sã concureze pe acesttãrâm cu Ion Barbu, este mult mai discretdecât acesta, mãrturisind doar: „Camerelemele studenþeºti în atâtea capitale europeneerau dichisite, curãþate, aerisite ºi înfloratede amantele angajate cu trimestrul. Cândaveam o gazdã prea bunã – ca Frau Voth laBerlin – îmi permiteam sã am trei amante,concomitent, fãrã sã ºtie una de alta.”(Pandrea, 2000, p. 560). Aceste aplecãripoligamice nu-l abat de la acceptarea ideiiunei fericiri conjugale, aºa cum numaifamilia germanã o poate vãdi: „Seara, dinexpres sau din trenul electric, poþi contem-pla fãrã jenã, la lumina becurilor aprinse, uncãmin care se repetã la infinit cu fericireacomunã ºi eternã a umanitãþii: tatã, mamã ºicopii în jurul mesei, ospãtându-se dintr-unmorman de cartofi fumegânzi de culoareazãpezii în bãtaia lunii” (Pandrea, 1933, p.21-22). Fericire necomplicatã de convenþio-nalism ºi nesabotatã de obsesia de a devenialtceva decât eºti. Împrejurimile Berlinuluinu ofereau spaþii generoase pentruescapade erotice. Revenit acolo cu soþia,spre a-i arãta locurile studenþiei, el îºiaminteºte: „Pe vremea mea, fetele ºi bãieþii,în Wochenende, fãceau amor fizic printufiºuri, fãrã jenã. Nu se putea face înpãdurile de conifere, plantate simetric, desilvicultori geometrizanþi. Te vedeai dintoate pãrþile, oricât de adânc te-ai fi înfun-dat. [...] În pãdurile de conifere de la Berlinnu-þi poþi pupa nici ibovnica ºi nici mãcarnevasta, fiindcã te privesc zeci de ochi,inclusiv de dupã perechea de ochelari apoliþaiului.” (Pandrea, 2003, p. 73). Deza-vantajele unei naturi luate în stãpânire dehorticulturã... Lucrurile nu stau deloc maibine nici în privinþa arhitecturii urbane:„Toate clãdirile au în ºir mereu patru etaje[...] O stradã se aseamãnã cu alta ca doigemeni. Trebuie timp pentru a percepediferenþele. Lãþimea strãzilor este calculatãºi egalizatã între ele pânã la centimetru. Pestradã, cetãþenii calcã în acelaºi pas, iar gru-purile sunt masate simetric în faþa maga-

63

Un valah orgolios: Petre Pandrea

zinelor, metrourilor, tramvaielor dupã nece-sitãþi analoge ºi calculabile uºor în cifre sta-tistice.” (Pandrea, 1933, p. 22).

Plecarea la Berlin nu a fost însoþitã degânduri optimiste, cãci Nae Ionescu, fostulsãu profesor craiovean, îl avertizase: „-Rãufaci cã pleci la Berlin. E un oraº haotic,impropriu dezvoltãrii intelectuale. Du-te înprovincie la Tübingen, Göttingen, Münchensau Heidelberg.” (Pandrea, 2000, p. 391).Prima senzaþie este aceea a unui „soi deBabilon” (Ibid., p. 313), dar ºederea s-a pre-lungit („Venisem la 22 de ani ºi am stat pânãla 27 de ani”), semn cã dupã aceea impresi-ile s-au îmbunãtãþit: „Berlinul nu e nicimãcar monumental, cum s-ar cuveni celor4.250.000 de locuitori ºi arhitecturii inten-þionate, ci te primeºte bonom, în halat ºipapuci...”. El „nu are înfãþiºare de me-tropolã, ci îºi aratã fãrã jenã, prin ferestrelelocuinþelor un exterior jegos, gospodariilenþi în cãmãºi cu gulerele deschise ºimânecile suflecate.” (Pandrea, 1933, p. 21).

Dacã viaþa de la legaþie a fost opulentã,studenþia berlinezã nu a fost lipsitã de frus-trãri existenþiale: „Mã hrãneam mizerabil ºi

slãbisem. Duminica dejunam la «Rubin-stein», printre evrei sau plecam cuAlexandros Tsinitanis (coleg grec, prieten laYMCA, viitor profesor de drept comercial laAtena) la restaurantul balcanic sau la celchinezesc (cu 16 feluri nostime de mâncare,picante ºi în porþii mici, cu sosuri albastre,verzi ºi roºii, deoarece mandarinii mãnâncãºi ocular, nu numai bucal).” (Pandrea, 2005,p. 39). În schimb, marea capitalã oferea altecompensaþii: „Cel mai sãrac student sauºomer avea la îndemânã muzeele cuRubens, Rafael sau Cézanne spre studiu ºicontemplaþie, teatre cu Shakespeare în pro-gram ºi opere cu R. Wagner într-o înscenarenec plus ultra.” La aceste delicii culturale seadaugã civilitatea urbei ºi a locuitorilor ei:„Parcurile plivite ºi strãzile mãturate, socia-bilitatea agreabilã ºi discreþia exemplarãdãdeau posibilitatea desfãºurãrii tihnite aenergiilor umane. Munca, amorul, studiul,consumul se desfãºurau în desfãtare.”(Pandrea, 2000, p. 229). Heteroimagine pusãrepede în contrast cu autoimagineadezolantã: „N-aº putea spune acelaºi lucrudespre Bucureºtiul nostru iubit, unde opre-

64

Bogdan Mihai Dascãlu

liºtele, racolãrile ºi acroºeurile sunt lafiecare pas.” Nu este, aºadar, de mirare cãdespãrþirea de capitala germanã îi producesuferinþã: „Este greu sã te desparþi de ometropolã comodã ca Berlinul, unde prin-sesem rãdãcini, aveam prieteni ºi prietene,sã te înfunzi într-un colþ de provinciebavarezã. Aici era Capitala Reichului, mãduceam la spectacolele lui Max Reinhardt,cel mai mare regizor de teatru al lumii,frecventasem câteva spectacole de avan-gardã la teatrul lui Piscator...” (Pandrea,2005, p. 52-53). Münchenul, unde ajunge încãutarea cronicii lui Gotca, îi lasã, totuºi,bune impresii sau, mai bine zis, caldeamintiri: „Mi-a rãsãrit în memorie parculbariolat, acea Grãdinã englezã (EnglischerGarten) în care mi-am petrecut multe ºistranii ceasuri de tinereþe...” (Pandrea, 2000,p. 250). Câteodatã, heteroimaginea face casãbunã cu aloimaginea, dar ºi, simultan, cuautoimaginea, într-un efort de clarificare aimpresiilor ºi de ordonare a judecãþilor:„Ciudat: ºi eu am avut impresia de un Parisprãfuit, desuet, demodat, provincial înParisul anilor 1927-1928. E drept cã veneamdin Berlin, o adevãratã metropolã. LaBucureºti mã simt ca-ntr-o mahala...” (Ibid.,p. 558). Nu este de mirare cã apetitul celuiobosit de viaþa în marile oraºe se îndreaptãtocmai cãtre marginea urbanitãþilor: „Visezagro-oraºe. În marile metropole – Berlin,Paris, Roma, München, Praga, Viena – cãu-tam locuinþe totdeauna la periferia înver-zitã. Mã sufocam ºi mã palidizam ca o plan-tã în centrele asfaltate, pietruite, infenes-trate, infieruite ºi aluminizate.” (Ibid., p.278). Evadarea în naturã, prilejuitã deieºirile în împrejurimile berlineze, este osoluþie pentru redresare: „Mirosurile deconifere, fag ºi salcie pletoasã, bãrcile cupânzã, cu motor sau cu lopeþi, restaurantelecochete la marginea apei, muzica de bunãcalitate, oferã vizitatorilor maximul de ran-dament higienic ºi de desfãtare pentru cea-surile petrecute aici.” (Pandrea, 1933, p. 32).Arta sunetelor, aºa cum este creatã ºi inter-pretatã în acest spaþiu, trebuie apreciatã,cãci „arta caracteristicã a sufletului germa-nic, unde se exprimã cu puritate ºi integral,unde trãieºte ºi are emoþiile cele mai

intense, este, dupã cum se ºtie, muzica.”(Ibid., p. 18-19). Rarele aluzii la frecventareaoperelor wagneriene aratã cã Pandrea eracapabil sã aprecieze ceea ce mulþi dintrepredecesorii lui au respins în favoareamuzicii meridionale.

În ciuda unor opinii nu odatã contradic-torii despre lumea germanã, intimacunoaºtere a acesteia îl conduce la conºtien-tizarea diferenþelor dintre influenþa exerci-tatã de ea asupra culturii române ºiînrâurirea francezã, faþã de care adoptã oatitudine explicit eminescianã: „Dupã epocacolonialitãþii franceze ºi chiar concomitentcu dominaþia ei, s-a strecurat influenþa ger-manã, începând cu pãtrunderea capitaluluiºi a culturii germane în principate. Ciocoiulparizianist, cu pomadã capilarã ºi cu beþigaºde promenadã, a fost flancat de Herr Doktor,începând cu domnul Titu Maiorescu ºisfârºind cu echipa Clodius-Orbonaº.” (Pan-drea, 2001, p. 77). Semn cã rivalitãþile maivechi încã nu dispãruserã la noi nici înperioada interbelicã, adicã atunci cândasistãm la o revitalizare, explicabilã prinmai multe cauze, a influenþei germane, decare Petre Pandrea nu a fost deloc strãin.

ReferinþePandrea, 1933 = Petre Pandrea, Germania hi-

tleristã. Trei luni la Berlin. Documente. Idei.Oameni, Bucureºti, Editura “Adevãrul” S.A.

Pandrea, 2000 = Petre Pandrea, Memoriile man-darinului valah, Bucureºti, Editura Albatros

Pandrea 2001 = Petre Pandrea, HelvetizareaRomâniei (Jurnal intim, 1947). Ediþie îngrijitãde Nadia Marcu-Pandrea, Bucureºti,Editura Vremea

Pandrea, 2002 = Petre Pandrea, Crugul man-darinului. Jurnal intim (1952-1958). Ediþieîngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea. Prefaþãde ªtefan Dimitriu, Bucureºti, EdituraVremea

Pandrea, 2003 = Petre Pandrea, Cãlugãrul alb.Cuvânt înainte de Victoria Dragu-Dimitriu. Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureºti, Editura Vremea

Pandrea, 2005 = Petre Pandrea, Soarele melan-coliei. Memorii. Prefaþã de ªtefan Dimitriu.Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea,Bucureºti, Editura Vremea

65

În Bucurescii bântuiþi de ciumã, decorulmitic care deschide Princepele1 într-o atmos-ferã de apocalips, moartea degradantãpustieºte totul în cale strecurându-se pânãºi în lãcaºurile sfinte, astfel încât „pe care-iapucau înainte de asfinþit, îi aruncau în bi-serici unul peste altul, pânã ce ºi acestelãcaºuri se umplurã de cadavre ºi de miro-sul lor nu te puteai apropia. Luã foc SfântulGheorghe Nou ºi arse pânã în temelii, pestedouã zile se aprinse ºi în mahalaua Tabaci-lor o bisericã. Se mistuiau ca rugurile îndo-pate cu morþi. (...) O agonie lungã stãpâneaoraºul. (...) Pocise lumea ciuma asta. Cei cescãpaserã încã se apucaserã de petreceri casã uite ameninþarea. Femeile îºi pierduserãpudoarea ºi deveniserã cãþele. (...) Umbraunui neam ticãlos spurcase totul. (s. n.)”

Istoria „citiã” de parabola lui EugenBarbu debuteazã sub semnul unei escha-tologii sumbre: tablourile, reconstituite devocea unui narator care se raporteazã la oserie de „surse” ale epocii, înclinate cãtre olecturã a realului pe care am putea s-onumim, pe jumãtate în glumã, „religiolo-gicã”2, proiecteazã „realitatea” într-o mi-tologie tributarã imaginarului decadent.Semnele nefaste anticipeazã spectacolullumii pe dos, al haosului în care se instau-reazã „împãrãþia” lui Malamos Bozagiul(imagine simbolicã reluatã în finalul sime-tric, construind viziunea unei istorii ciclice,la fel ca aluzia la sosirea reînviatului „messerde la Orient”). Doar aparent plasate înopoziþie, „Curtea Veche” ºi „Curtea Nouã”sunt cele douã feþe ale lumii la baza cãreiaparabola aºazã voinþa de putere ºi ficþiuneautopicã menitã sã o legitimeze. Primul capi-tol al romanului, încheiat (ca, de altfel, toatecelelalte) cu meditaþia în cheie mitic-simbol-icã asupra decãderii ºi prãbuºirii lumii,marcheazã prezenþa respectivei „distincþii”doar la nivelul discursului, a cãrui funcþiemitologizantã este afirmatã ºi subminatã înegalã mãsurã: „« Moartea este o necesitate,trebuie s-o privim în faþã! » scriau slovele,rugãciunile nu mai ajutau, poate mântuireavenea din altã parte. (...) În toate ferestreleBucurescilor ardeau lumânãri mici... (s. n.)”.Între lumea lui Malamos Bozagiul, a ºobo-lanilor (umani) ºi a gunoaielor, ºi aceea atin-sã de putrefacþie, dincolo de veºmintelestrãlucitoare, a „aristocraþiei” nu existã, înrealitate, nici o diferenþã. Cel de-al doileacapitol al romanului se deschide cu tabloulunui paradis devastat – sera pustie, aºezândutopia princepelui sub semnul aceluiaºiimaginar decadent: „ªi pãsãrile pãreau bol-nave, aerul era de tot neclãtinat, o putoaredulce de cadavru stãruia peste oraº în acelamurg înverºunat de varã”.

Lumea decadentã din parabolele istori-ografice ale lui E. Barbu este, pe de o parte,rezultatul unui ºir de transformãri „mito-

Alina CRIHANÃ

Utopie ºi decadenþã în Princepele

L'article fait un résumé et une description del'oeuvre "Princepele" de Eugen Barbu. Leroman présente un monde en décadence, plusprécisément, un Bucarest en chaos, sous lesigne de l'utopie politique officielle. Le person-nage principal erre dans un décor peuplé depersonnages mythologiques (symboles d'Eroset Thanatos) et trouve son fin tragique, commetous les artistes qui se sentent étrangers aumonde où ils vivent.

Resume

1 Editura Minerva, Bucureºti, 1977, Prefaþã de Const. Ciopraga, Tabel cronologic de Liviu Cãlin. Toatecitatele sunt extrase din aceastã ediþie.

2 Cf. Yvon Desrosiers, Pour une lecture religiologique de la littérature (Entrevue avec Yvon Desrosiers) , înReligiologiques, no. 5 (printemps 1992), I Littérature et sacré, text disponibil la adresahttp://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no5/desro.pdf.

66

Alina Crihanã

forice”3, demitizãri ºi remitizãri operateasupra unor structuri subordonate imagi-narului eschatologic: Princepele debuteazãºi, fireºte, se încheie sub semnul apropiatu-lui apocalips, întreaga construcþie analep-ticã urmãtoare constituindu-se în naraþiuneexemplarã (exemplum) menitã sã „explice”, caîn literatura sapienþialã ºi oracularã biblicã,„teroarea istoriei”. Tabloul de sfârºit delume ia naºtere, pe de altã parte, graþieapelului la o serie de figuri ºi decoruri pecare G. Durand le include în categoria„mitemelor decadentismului”4: al „perver-siunii” („le mythème d’A Rebours (...), de lacontre-nature”), cel al „lenii” orientale („lemythème du farniente”), al „declinuluibenefic” („le complexe des Troyens”), al„femeii fatale”, al „renunþãrii la iubire” pen-tru amorul pervers ºi, în fine, mitemul„Grand Macabre” („le complexe de lagrande vérole”), sub semnul cãruia se aºazãîntreaga istorie a ciumei.

Recurenþa scenariilor mitic-simboliceexhibate în construcþia intertextualã aromanului se aflã la originea alunecãrii isto-riei în parabolã; „infernul” Bucurescilor încare se revarsã „râul morþii, Cocytos, umflatde lacrimile rãposaþilor” este emblemalumii construite de Princepe în parabolapoliticã a lui Barbu. „Nimeni nu mai arenevoie aici de cinste. Ea ar fi ca holera, caciuma (s.n.), ca ducã-se pe pustii”, i se con-feseazã discipolul lui Macchiavelli messeru-lui care se declarase „sclavul” ideii „de pu-tere”. Întemeiatã pe figurile imaginaruluiinfernal, aceastã lume se raporteazã în per-manenþã la marile mituri primordialeprezente aici într-o variantã degradatã:tiranul sfâºiat de „câinii melanholiei”, pri-zonier al utopiei puterii absolute (este infer-nul personal în care îl iniþiazã dublul sãu,messerul, ºi din care se dovedeºte incapabilsã mai iasã), este protagonistul uneiparabole care rãstoarnã semnificaþiile sce-nariilor biblice. La capãtul traseului labirin-

tic din grãdina Meitani (un „paradis” desimboluri hermetice), Princepele încheiepactul cu reprezentantul Renaºterii oculte(în planul ezoteric al istoriei diegetice ºi înplanul dialogului cultural pe care îl institu-ie aceasta, messerul fiind un „Ariosto alcurþii valahe”, un Pico della Mirandola, unParacelsus, Mefisto al lui Marlowe etc.),repetând, în ritualul „consacrãrii”, cuvintelelui Iisus din Apocalipsã: „Eu sunt Alfa ºiOmega...”.

Scenariul cristic degradat guverneazã„traseul” Princepelui: un ospãþ la curte ca-pãtã semnificaþia unei parodii a Cinei (bo-ierii linguºitori înconjurându-l pe „Cel iu-bit”); „judecãtor” al „târfelor istoriei” (pro-tagoniºtii orgiei de la hanul La norocul Cai-lor), Princepele oficiazã groaznicul botez în„Iordanul” Bucurescilor, „care nu era altuldecât amãrâta de Dâmboviþa”, imagine careaminteºte de aceea a damnaþilor din „puþultrãdãtorilor” lui Dante (o sinucidere simbo-licã, a cãrei semnificaþie o anticipeazã cuvin-tele messerului: „Din tine trebuie sã pleci,Princepe. Eºti prizonier ca Ugolin (s.n.) ºi n-o ºtii.”). Grotescul atinge apogeul în spec-tacolul din ziua Învierii: penitentulPrincepe, „prãbuºit de credinþã” în timpulslujbei de sfinþire a „bisericii” consacratememoriei lui Ottaviano, spalã picioareleboierilor (doisprezece la numãr, incluzându-lpe nebunul Dudescu, cel înlocuit în slujbade vel vistiernic de bãtrânul armãsar orb),rãspunzând apoi „chemãrii” Mitropolitului,„Christos în mijlocul nostru!”, cu „Este ºi vafi!”. Veritabilã mise en abyme, descrierea inte-riorului pictat al bisericii lui Ottaviano,„sumbrã, neagrã, ca o corabie a diavolului”,reveleazã semnificaþiile experienþei exis-tenþiale a Princepelui: „Marele vânãtor alvieþii ce alerga deasupra norilor (...) eraOttaviano, ºi Leviathanul ce înghiþea pepãcãtoºi din apele Styxului avea chipulmesserului, dupã cum la groaznica Judecatãpe tronul de aur stãtea Ottaviano, cu dulcele

3 J.-J. Wunenburger, Mytho-phorie: formes et transformations du mythe, în Religiologiques, nr. 10/1994(Actualité du mythe), text disponibil la adresa http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no10/wunen.pdf

4 Les mythèmes du décadentisme, în Cahiers Figures, Décadence et apocalypse. Sept études sur les figures du tempsen littérature, philosophie, sociologie, politique, EUD, Coll. Figures, Dijon, 1986, text disponibil la adresahttp://www.u-bourgogne.fr/CENTRE-BACHELARD/Z-durand.pdf

67

Utopie ºi decadenþã în Princepele

sãu chip zâmbind, ºi în Iad, acolo unde eraupictaþi o mie de draci, cu toþii aveauînfãþiºarea messerului ºi el îi chinuia pepãcãtoºi, ce tot chipul lui aveau.” Sfinþii mi-litari, cei trei magi, Adam ºi Eva, SfântulGheorghe ºi balaurul, Sfânta Paraschiva ºiproorocul David, Fecioara ºi Maria Mag-dalena, oameni sãturaþi de Iisus la prazniculde pe munte, femeia adulterã, heruvimiietc., toate personajele istoriei sacre aveauchipul lui Ottaviano, „numa într-o arcadãoarbã abia luminat (...) se putea zãri chipulnedesluºit al lui Pilat din Pont ce þinea înmâna dreaptã un peºte...” Ottaviano esteistoria ridicatã la rangul de Mit, în visulutopic al tiranului care se identificã cuMarele Mecanism ºi sfârºeºte strivit de el.

Spre deosebire de Faust-ul lui Goethe, alcãrui traseu sfârºeºte în apoteozã dupã

experienþa “creaþiei utopice” (în termenii luiªt. Aug. Doinaº), cel al lui Barbu e un sinu-cigaº: moartea grotescã ordonatã de ÎnaltaPoartã nu reprezintã altceva decât sancþio-narea fizicã a unei morþi cãreia Princepele ise dãruise mai demult ºi pe care uciderea„androginului” Ottaviano o reflectã simbo-lic. (Princepele lui Barbu murise în momen-tul în care îl ucisese (în sine) pe Mefisto/Pico: „melanholia” este semnul acesteiautoanihilãri prin refuzul acþiunii ºi închi-derea în colivia auritã figuratã simbolic, laînceputul romanului, de paradisul devastatal serei cu papagali bolnavi.)

„Marea lucrare hidraulicã” preconizatãde cuplul „Tot-Horus” al carnavalului de laMogoºoaia, o utopie neagrã întemeiatã pesacrificii umane, o iluzie la fel ca spectacolulde teatru în care messerul ºi Principele

68

Alina Crihanã

întruchipeazã Logosul ºi Suveranul Divin,se aflã la antipodul creaþiei faustice în vari-antã goetheanã. „Creaþia” Princepelui esteun Infern: „Într-un loc ars de soare vara ºifãrã apã, noteazã „cronicarul”, bãtut devânt iarna ºi stãpânit numai de mari viscole,în neºte mlãºtini care-þi scurta viaþa, cãzniþara toatã cu sfinþii ei în frunte ce nu zise-serã, unii, ca aceia, cei mai mulþi, au munci-tori ai pãmântului celui românesc ce seuitau la el ca la obrazul lui Dumnezeu, daracel pãmânt nu era al þãrii parcã, ci Iadul,(s.n.), locul de ispaºã al nenorocitei deadunãturi în zdrenþe, bãtutã ºi umilitã cubicele (...)”.

Lectura „mitodologicã” pe care romanullui Barbu o aplicã istoriei nu este, fireºte,independentã de contextul politic în careapare Princepele, unul care încurajeazã însfera literaturii demonizarea, mai mult saumai puþin „esopicã”, a trecutului „negru”apropiat, un demers care-ºi asociazãpunerea în discuþie a raportului dintre isto-rie ºi ficþiune, strategie exhibatã adesea decomentariul auctorial („Pe loggia palatuluide la Curtea Nouã prima razã de soare fãcusã sclipeascã marmura: Sol non occidat scriaacolo cu litere sãpate în piatrã. Ce pustie ziurmã! (s.n.)”)

În parabola politicã a lui Barbu distanþadintre istoria sacrã oficialã, plasatã sub sem-nul imaginarului utopic, ºi realitateadistopicã, este transformatã în obsesie tema-ticã, atingând toate palierele construcþieinarative ºi ficþionale: de la strategiile caresubliniazã distanþa dintre cele douã tipuride discurs (al cronicarului, „istoriografic”,ºi al naratorului martor anonim) ºi pânã lastructurile imaginarului simbolic, în bazacãrora se construieºte fabula despre „lumeaveche” ºi „lumea nouã”. Escatologia poli-ticã de extracþie lenino-stalinistã, asumatãde partidul-stat totalitar în anii obsedantu-lui deceniu ºi întemeiatã pe scenariul dis-pariþiei unei lumi degradate ca sacrificiufondator indispensabil „noii geneze”, arputea fi reperul mitic al acestui roman carese construieºte demolând mitologia puterii.Escatologie ºi decadenþã, ca repere ale „noii

religii” comuniste, devin aici pretexte alemeditaþiei parabolice: ia naºtere o splendidãdistopie totalitarã (puþin importã dacã e unascrisã „cu voie de la miliþie”), în care fabulaistoriograficã reinvestitã mitologic (în ter-menii lui G. Durand) funcþioneazã ca strate-gie de „defamiliarizare”5. Episodul „Epociide aur” slãvite în odele adunãturii „de slugide cuvinte” („ceata de lãtrãi”, „plinã devorbe ºi de bãºini” în cadrul cãreia seremarcã „cei patru cavaleri ai Apocalipsei,cum îºi spuneau ei înºiºi”) depãºeºte, evi-dent, sfera alegoriei politice (una “vi-zionarã” în raport cu ceea ce avea sã urmezedupã “mica primãvarã” ceauºistã): Prin-

5 Cf. George Achim, Iluzia ipostaziatã. Utopie ºi distopie în cultura românã, Limes, Cluj-Napoca, 2002.

69

Utopie ºi decadenþã în Princepele

cepele ar putea sã concureze cu orice altãdistopie totalitarã care-ºi transcende contex-tul istoric.

Revenind la spectacolul decadenþei, caredominã imaginarul romanesc, nu putem sãnu îl punem în relaþie cu mitologia autole-gitimatoare a artistului cãruia scenariul pu-terii totalitare îi rezervã, dincolo de oriceaparenþe ºi „prime de seducþie” (ºi indife-rent de contextul istoric – „obsedantul dece-niu” sau „epoca de aur”), un rol „margi-nal”. În fapt, acest statut e unul asumat ºilegitimat simbolic la nivelul mitologiei„rezistenþei”: în diagrama topicii socio-cul-turale circumscrise spaþiului românesctotalitar, „artistul blestemat” nu mai este, casã preluãm observaþia aceluiaºi G. Durandreferitoare la decadentismul modernitãþii eu-ropene, „doar « prinþul norilor », « magul »,« vizionarul », el devine blestematul, nebu-nul, « tenebrosul, vãduvul, neconsolatul »”6.Imaginarul romanelor ºaizeciste e bântuitde aceastã imagine a artistului (romanele luiD.R. Popescu ni se par, din aceastã pers-pectivã, cele mai „ilustrative”), care seraporteazã patent la figura eroului quijotescºi latent - la aceea a „compromisului” (E.Barbu l-ar numi „lãtrãu”, acel E. Barbu careeste, în egalã mãsurã, autorul Princepelui ºipersonajul „dubios, mitocan ºi antisemit,care urma sã devinã figura poate cea maiodioasã a literelor române sub Ceau-ºescu”7).

Rezumând, imaginarul decadent are înspate, aici, la fel ca în majoritatea romanelormai tinerilor ºaizeciºti, un reper la care artis-tul se raporteazã conºtient, utopia politicãoficialã, devenitã obiect al deconstrucþiei, ºiunul care þine de reconstrucþia identitarã aacestuia, re(cu)perabilã în structurile maimult sau mai puþin latente ale proprieimitologii/utopii autolegitimatoare: mesa-gerii simbolici ai artistului „se simt în largullor” în lumile ficþionale decadente, în care„compromisul” se transformã în erou. Estecazul creatorilor de utopie din Princepele ºiSãptãmâna nebunilor.

Ambele romane reprezintã o punere înfabulã, în cheie simbolicã, a „mizeriei

utopiei”: lumea atinsã de boalã, proiectatãîn figuri demonice eufemizate sau îndecoruri de tipul paradisurilor decadente, estereversul cetãþii ideale la care viseazã vodãHangerli ºi fostul eterist. Atinºi de melan-holie, sfâºiaþi între cele douã pulsiuni com-plementare – Eros ºi Tanathos – cei doiprincipi ai lui Barbu cad pradã Marelui Me-canism al Istoriei care suprapune destinelevictimelor ºi ale cãlãilor. Victime ale voinþeide putere proiectate în figuri decadentefeminine (Herula Lucrezia, sibila-prostituatã,iniþiatoarea în infernul veneþian al iubirii ºial morþii a eroului din Sãptãmâna nebunilor)sau feminizate (androginul mefistotelicprintre ale cãrui modele mitice s-ar puteaafla cele douã figuri feminine ale Apoca-lipsei: femeia îmbrãcatã în Soare ºi TârfaBabilonului), Hrisant Hrisoscelu ºi Prince-pele opteazã amândoi pentru autoexilareadin istorie. Primul, fost eterist ce aspirase latronul „Vizanþului”, sfârºeºte ca Iov (refe-rinþa biblicã e afiºatã de text) pe o grãmadãde gunoi, visându-se, pânã în pragul morþii,magister ludi al unui carnaval care sã aducãîn „latrina de mavrofori” a Bucurescilor, lu-minile definitiv pierdutei Veneþii. Auto-exilat în închisoarea auritã (ºi aureolatã) aunei Veneþii imaginare (emblema joculuidintre aparenþã ºi esenþã sub semnul cãreiase aºeazã lumea barocã a lui Barbu, figuratãsimbolic de carnavalul sãrbãtorii Redentoreºi de spectacolul de circ al Mamei Marghe-rita) va împãrtãºi soarta canarilor pe care îidestinase Doamnei. Celãlalt, magister ludi alcarnavalului sabatic care sfârºeºte cu ar-derea pãdurii Mogoºoaia (una din imaginilesimbolice ale lumii degradate cãreia i serefuzã purificarea, alãturi de aceea a arderiibisericilor, transformate în prealabil în gropicomune în Bucurescii devastaþi de ciumã,sau de aceea a livezii de piersici transfor-maþi în „niºte schelete (...) uscate ºi gâr-bove”), va sfârºi sfâºiat de câini, dupã ce sevisase creator al Istoriei. Este soarta pe careo vor împãrtãºi toþi „cãlãii” în romanelegeneraþiei ’60, proiecþia „torturii în efigie” aartistului, ca strategie de deculpabilizare.

6 G. Durand, Introducere în mitodologie. Mituri ºi societãþi, Dacia, Cluj- Napoca, 2004, p. 137.7 Matei Cãlinescu, Amintiri în dialog, ediþia a III-a, Iaºi, Polirom, 2005, p. 342.

70

Stelian Diaconescu (viitorul poet IonCaraion) se naºte la 24 mai 1923 (dupã pro-pria mãrturisire, data realã ar fi 10 mai) însatul Pãlici, comuna Ruºavãþ (azi Vipereºti),judeþul Buzãu. Iatã ce spune poetul desprelocul naºterii sale: „Am venit pe lume în-tr-un sat sãrac, mai târziu aveam sã scriu«într-un sat ca o bubã», de la cotitura Car-paþilor rãsãriteni, de la confluenþa celor treimari provincii româneºti – Muntenia, Mol-dova ºi Transilvania. Este ceea ce explicãbogãþia limbajului meu ºi pe aceea a oame-nilor locului. Acolo se întâlnesc, adunatedin toate direcþiile ºi din toate timpurile,majoritatea cuvintelor limbii române. La nuprea mare adâncime sub scoarþa pãmântu-lui, satul meu de baºtinã era pardosit cu co-line de sare. El se întindea pe malul unui râunãbãdãios, cunoscut din vechime, de pevremea egiptenilor ºi a romanilor, între – deo parte ºi de alta – douã mari pãduri cuvânat mult, cu pãsãri multe, cu ºerpi mulþiºi veninoºi. De altminteri unul din satelevecine se ºi chema Vipereºti, de la viperã.”1

Contextul în care apare sintagma autocitatãeste un poem de facturã expresionistã, Satulde la marginea bucuriei, din volumul Necunos-cutul ferestrelor2, transcriere a unei stãri ob-scure, de sfâºiere între o vagã nostalgie ºi undisconfort ontologic copleºitor, propriupoeziei lui Caraion, pe fondul unei insolu-bile neputinþei de adaptare în spaþiul exis-tenþei: „Zãpezile cãlãtoreau leneºe / ca laînceputul genezii. / M-am nãscut într-un satca o bubã, / sub munþii amiezii. // Între cerºi pãdure, / satul sta ca o bubã. / Au venitploile din protoistorie / pe urmã, sã-l rupã.// Scuipãtoare ºi omidã, / mai apoi cunoscuiburgul. / O tãcere lichidã / tonificã amurgul.// Înfrãgezea durerea ºi umilea în mine /zãpezile pure. / Satul de la margineabucuriei / a rãmas în pãdure.” În altã parte,poetul îºi schiþeazã, în termenii unui orgo-liul nedisimulat, genealogia spiritualã ºi unlapidar portret moral: „Eram coborâtordintr-o veche ºi neîntreruptã stirpe de pre-oþi, de luptãtori ºi þãrani liberi din Tran-

Sorin IVAN

Ion Caraion: A doua

condamnare la moarte

After his first time in prison, 1950-1955,under the most terrifying conditions, in 1958Ion Caraion was sentenced to life imprison-ment by the communist regime. He was toldyet he had been sentenced to death: three years,in his prison cell, he was waiting for the exe-cution. Then his punishment was commutedto 25 years of hard working imprisonment. Inthe spring of 1964, he had 19 years left tospend in prison. But the communist regimehad decided, according to the YaltaConvention, to free all the political convicts.Caraion did not know about this, when he wasinvited to sign a collaboration engagementwith the Political Policy. For the sake of hisfreedom, he did it. Since 1964 to 1981 he wasa collaborator of the Security, mostly under thecover name Artur. In 1981 he left Romania forSwitzerland, together with his family, as apolitical refugee. He died in 1986 in Laussane,where he is buried. In Romania, at the end ofthe 90s, his collaboration with the PoliticalPolicy was revealed and proved with docu-ments from the secret archives. Therefore hispublic image has radically changed: the martyrof communism has turned into a monster.Nowadays his moral guilt tends to shadow thevalue of his literary work. Is this manicheisticview the way to the truth? Caraion is one ofthe most important Romanian poets. Hismoral compromise must be judged under histragic life’s circumstances. Who needs a sec-ond death sentence for Ion Caraion?

Abstract

1 Ion Caraion, Ultima bolgie – Jurnal 3, p.45, EdituraNemira, 1998.

2 Necunoscutul ferestrelor, Editura pentru literaturã,Bucureºti, 1969, p. 196.

71

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

silvania, Moldova ºi Muntenia, dar ºi de lamiazãzi de Dunãre, din þinuturile populatede-a lungul veacurilor de români. Singuranobleþe la care þin este aceea a spiritului ºi alibertãþii spirituale. Înaintaºii mei ºtiau sãscrie ºi sã citeascã încã dinainte de 1600,când încã destule capete încoronate îºirugau sfetnicii a îndeplini pentru ei aceastãîndeletnicire de douã ori demnã ºi de maimulte ori temutã ca periculoasã. Primejdiileºi teama de care-s înconjuraþi cei ce lucreazãcu nevãzutul nu vor lipsi din biografia meade poet, gazetar, editor, eseist, redactor ºiîntemeietor de reviste literare, antifascist ºianticomunist, apãrãtor fervent al libertãþiide manifestare ºi de conºtiinþã, democratprin structurã, riscându-mi propria-mi viaþã

pentru ca viaþa operei de artã sã nu fie batjo-coritã ori deposedatã de atributele ei, de anu avea dreptul sã nu accepte nici cãluº nicicãtuºe.”3 Se pare cã înclinaþia cãtre univer-sul literelor i-a fost favorizatã viitoruluipoet de câteva date esenþiale ale existenþeisale: o casã în care, noaptea, nu se stingealumina din pricina cãrþilor, un tatã – þãran –pasionat de lecturã, reflexiv ºi vituperativfaþã de transcendenþã ºi univers în vremuride cumpãnã, dar ºi iubitor al Scripturilor,din care le citea ca un învãþãtor sãtenilor,volume semnate de autori români impor-tanþi ºi (în „traduceri neideale”) de numeemblematice ale literaturii universale: Esop,Virgil, Homer, Spinoza, Nietzsche, Dosto-ievski, Sienkiewicz, Tolstoi, Goethe, Danteetc. Încã din primele clase de ºcoalã, pe carele petrece (în gazdã la un unchi dinspre tatã)într-un soi de claustrare forþatã, elevulDiaconescu se refugiazã într-o lume secretã,interioarã, conturatã de poeziile pe care lememora ºi le recita sieºi, ca un exerciþiu deeliberare ºi evaziune: „La începutul anuluimemorizam cu evlavie (asta am fãcut-o ºimai târziu, în liceu) toate poeziile din aºa-zisa carte de citire, spunându-mi-le mie în-sumi, în tainã, când eram singur ºi trist…”4

Într-un astfel de context spiritual ºi psiho-logic se naºte pasiunea lui pentru poezie,care, mai târziu, va deveni copleºitoare ºi-iva contura un fel de existenþã paralelã, într-un spaþiu autonom al cuvintelor, ideilorºi trãirilor la intensitãþi uneori paroxistice ºiincandescente, loc de refugiu, de reflecþie,de supravieþuire: „Astfel, poezia a devenitpentru mine o necesitate. Întâia dintre toate,fãrã de care n-aº fi mai putut sã trãiesc. Mãdrogam cu poezie. Realitatea cu componen-tele ei se decolora, pânã ce o pãturã de ceaþão acoperea complet. Navigam în nori, curegretul adânc, statornic, sfâºietor cã îndem-nul ºi dreptul de a inventa rugãciuni ºi ver-suri, ca sfinþii ºi ca poeþii, pe care nu ºtiu dece îi tot situam într-o duratã din afaraduratelor, într-un timp dinaintea timpului,un asemenea drept mie îmi este retras. Pãcatmortal. Iarãºi nu ºtiu clar de ce – nimeni nu

3 Ion Caraion, Jurnal II. Literaturã ºi contraliteraturã, pp.IX-X, Editura Albatros, 1998.4 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 47.

72

Sorin Ivan

mi-o spusese – continuam a crede cã atâtsfinþii, care erau veºnici ºi îºi desfãºuraumenirile în indefinitul ºi indefinibilul veºni-ciei, cât ºi poeþii (pe care-i asimilam lor) autrãit cândva demult, incalculabil de demult,sãvârºind lucrãri a cãror fire scapã limitelorºi vor scãpa totdeauna puterii umane, carugãciunea ºi poezia de pildã. Pentru cã ein-au fost oameni ca noi, ci altceva, mai multdecât oameni.”5 Între 1935 ºi 1942, urmeazãliceul B.P. Hasdeu din Buzãu. În aceºti ani,redacteazã, împreunã cu mai mulþi colegi,din economiile proprii, beneficiind de com-plicitatea directorului liceului, Bucur Þincu,revista de poezie Zarathustra, printre cola-boratorii cãreia se numãrã: Al. Lungu,Lucian Valea, Traian Lalescu, Lucian Dumi-trescu, Marin Sârbulescu, C. Bivolaru. Pelângã revistã, elevul Stelian Diaconescuconstituie o editurã, colecþia „Zarathustra”,la care apar douã volume de versuri:Mãtãnii pentru fata ardeleanã, de LucianValea, ºi Fata din brazi, de Alexandru Lungu.Modelul Zarathustra este perpetuat, întreanii 1941-1943, de revista de poezieClaviaturi, editatã la Braºov de elevii LucianValea ºi Mircea Bogdan ºi giratã de poetulGherghinescu-Vania, în care publicã mulþitineri, dar ºi mari poeþi precum Arghezi ºiBlaga. Pe lângã Zarathustra ºi Claviaturi,tânãrul poet publicã, între 1940 ºi 1941, ver-suri ºi recenzii în Curentul literar ºi Universulliterar. Numele lui Ion Caraion apare de alt-fel citat pentru prima datã la „Poºtaredacþiei” în Curentul literar – Magazin (anII, seria a II-a, nr. 53 din 7 aprilie 1940), undeaspirantului i se dã un rãspuns laudativ ºi ise publicã un fragment6.

În 1943, apare, la Editura Prometeu dinBucureºti, volumul de debut al lui IonCaraion, Panopticum, care în manuscrispurta titlul Circul domestic. Placheta conþine

versuri protestatare la adresa rãzboiului, întonuri sumbre ºi apocaliptice, cu acuze ºivituperaþii privitoare la starea de fapt,motiv pentru care, imediat dupã apariþie,este interzisã ºi retrasã din librãrii. Tot în1943, începe sã frecventeze cursurileFacultãþii de Litere ºi Filozofie, unde îl areprofesor, printre alte nume ilustre, pe G.Cãlinescu. Poemele ºi articolele publicate deIon Caraion, cu un puternic accent critic ºiacuzator, îi atrag represalii din parteaautoritãþilor, inclusiv ameninþarea curevolverul. Iatã ce spune poetul: „Subfasciºti, în timpul rãzboiului, din pricinacaracterului democratic al articolelor mele,am fost cu regularitate þinta rigorilor cen-zurii. Zeci ºi zeci de articole mi-au fost cen-zurate. Prima carte, interzisã. Acela careconducea cu depline puteri CenzuraMilitarã, un colonel, Colonelul Atanasiu,mi-a pus la un moment dat, ca sã mã timo-reze, revolverul la tâmplã. Tocmai din prici-na conþinutului antifascist al articolelormele. N-a tras. Era pentru a mã înspãimân-ta. Însã doar câteva zile mai târziu, înredacþia ziarului la care lucram, a ziaruluiEcoul, doi ofiþeri de Gestapo au venit sã mãaresteze. Am scãpat ca prin miracol, ampãrãsit Bucureºtiul, am stat ascuns prinMoldova º.a.m.d.”7 În 1945, îi apare volu-mul de versuri Omul profilat pe cer, careobþine premiul de poezie al Editurii Forumdin Bucureºti, iar în 19468, al treilea volumde poezii, Cântece negre, la Editura Funda-þiilor Regale. În 1947, Ion Caraion împreunãcu Virgil Ierunca editeazã o revistã inter-naþionalã de poezie în cinci limbi, Agora,experienþã rãmasã unicã în istoria culturiiromâneºti. În primul ºi, totodatã, ultimul einumãr, revista, realizare graficã de excepþie,în 300 de pagini, aduna nume mari ale lite-raturii române ºi autori strãini de prestigiu,

5 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 48. 6 „Poema dv. a fost miruitã cu duhul poeziei. Nu trebuie sã vã lãsaþi ademenit de imagini ºi de cuvinte

sonore. Poema Chenar de clipã ar trebui refãcutã.”; „Mã uit la tine vorbã, te mângâi ºi te stric, / Dintomuri bizantine, te-adun, te chem din zvonuri / ªi nu mai pleacã vântul ºi nu mai cer nimic, / Zadarnicte mai caut, bãrdac de mit cu doruri. // Nuntire voivodalã pe mãguri ºi rovine, / Hatmanii sparg în veac,haiducii furã dor, / Avânturi pârcãlabe beau primãveri mezine, / Tac anii din lãcate ºi cerurile lor.”.

7 Ion Caraion, op. cit., p. 29.8 În mod eronat, în mai multe tabele biobibliografice (întocmite, majoritatea, de Emil Manu), este trecut

1947 ca an de apariþie a volumului Cântece negre. Ediþia princeps poartã însã anul 1946.

73

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

între care: Tudor Arghezi, Ion Barbu, LucianBlaga, André Breton, Robert Desnos, B.Fundoianu, Henri Michaux, EugenioMontale, Christian Morgenstern, SalvatoreQuasimodo, Rainer Maria Rilke, UmbertoSaba, Carl Sandburg etc. Tot aici apãreauprimele versuri în limba germanã ale luiPaul Celan. Acuzatã de cosmopolism deregimul comunist, prin organul sãu depresã, Scânteia, revista Agora a fost interzisã,iar numãrul al doilea, deºi pregãtit de tipar,n-a mai apãrut niciodatã.

Odatã cu venirea în Bucureºti, tânãrulaspirant la gloria poeziei ajunge corector laziarul Timpul, unde este coleg cu MarinPreda9, secretar de redacþie, redactor alaceluiaºi cotidian, redactor al ziarului Ecoul,apoi ocupã, în ciuda vârstei lui, o serie defuncþii importante: consilier la MinisterulArtelor, secretar general de redacþie larevista Lumea (director: G. Cãlinescu) în1945, ºef de presã la Editura FundaþiilorRegale (director: Alexandru Rosetti) în 1947.În treacãt fie spus, avansarea în funcþia deredactor la Timpul Caraion i-o datoreazã luiArghezi însuºi: de pe poziþia de corector,tânãrul poet scrie un articol intitulat Linasau despre basmul modern, care, în ciuda aº-teptãrilor sumbre ale autorului ºi spre tota-la lui suprindere, lui Arghezi îi place.Marele poet sunã pe directorul ziarului,Mircea Grigorescu, ºi se intereseazã cine eCaraion, dacã e redactor al publicaþiei, iaracesta, nevrând sã-l contrarieze pe ilustrulinterlocutor, încuviinþeazã numaidecât. Prinforþa împrejurãrilor, Caraion este promovatredactor ºi astfel începe ºi colaborarea lui cuArghezi.10 Un episod aparte în biografia luiCaraion are loc în toamna lui 1944, dupã ceRomânia întoarce armele în favoarea ali-aþilor: tânãrul poet, ale cãrui acuzaþii ºi vio-lenþe stilistice la adresa rãzboiului ºi a or-dinii burgheze lãsau cale deschisã spre sim-patii de stânga, participã la înfiinþarea zia-

rului Scânteia, oficiosul Partidului Muncito-resc Român (viitor Comunist), ºi îndepli-neºte funcþia de secretar general de redacþieal publicaþiei sãptãmânale (la început) Scân-teia tineretului, revista Uniunii TineretuluiMuncitoresc, unde este coleg cu un tânãr ºipromiþãtor activist comunist, cu cinci animai în vârstã: Nicolae Ceauºescu. Entuzias-mul comunist al poetului începe însã a seveºteji în scurt timp, când ia contact cu cen-zura practicatã de activiºtii ºi militanþii par-tidului ºi când înþelege similitudinile „demetode ºi de gândire” dintre comunism ºifascism: „O cenzurã incomparabilã, multmai sãlbaticã ºi tendenþioasã, se practica dedata aceasta în chiar cadrul redacþiei, decãtre propriii mei colegi de redacþie ºi decãtre delegaþii Comitetului Central, majori-tatea lor vietãþi în afara vieþii normale, a ci-vilizaþiei ºi a logicii, inculþi, abuzivi ºi, maiales, fanatici de o morbidã suspiciune.”11 Înaceste condiþii, în mai 1945 îºi dã demisia:„Lucru inadmisibil în comunism, acela de a-þi da demisia, deoarece contractul cu în-tunericul e considerat un contract pe viaþã,de care te poate elibera numai moartea.Totuºi, cum nu eram ºi n-am fost nici utecist(la vremea respectivã, utemist, n.n.), nicicomunist, au trebuit sã se resemneze. Dinpricina plecãrii mele din redacþie, sãptãmâ-nalul Scânteia tineretului n-a mai apãrut olungã vreme. Vinovãþie care n-avea sã mi semai ierte niciodatã.”12 Ziarist de atitudine,care se remarcase în diversele publicaþii alevremii prin articolele lui critice, dure, pole-mice, profund protestatare ºi provocatoareîn faþa autoritãþilor, Caraion publicã în 1946,în Jurnalul de dimineaþã (director: TudorTeodorescu-Braniºte) douã fulminante arti-cole: Criza culturii ºi Criza omului, care su-bliniau „pericolul mortal instalat în viaþaspiritualã a þãrii noastre o datã cu comunis-mul, articole anti-jdanoviste care s-au bucu-rat de o largã audienþã la public”.13 Repre-

9 Caraion evocã secvenþe din aceastã epocã ºi face un portret cam vitriolant colegului sãu, viitorul autoral Moromeþilor, într-un context cu totul special, la care vom face referire mai departe, în cursul acestuicapitol..

10 Episodul este narat de Caraion în Jurnal 2, în secþiunea intitulatã În palatul cuvintelor potrivite.11 Ion Caraion, Ultima bolgie, pp. 29-30. 12 Idem.13 Idem.

74

Sorin Ivan

saliile n-au întârziat sã aparã, dupã cum totCaraion mãrturiseºte: „Am fost exclus ne-statutar din sindicatul ziariºtilor. (…) Mi s-aretras îngãduinþa de a mai semna în presã.S-a interzis conducerii revistelor, ziarelor ºiediturilor de a mã publica sau de a-mi gãz-dui mãcar rãspunsurile la invectivele ce mãpriveau ºi de care, dintr-o datã, ca la co-mandã, s-a umplut presa. Întreg aparatul deagitaþie ºi propagandã al partidului comu-nist, pretins român, izbea cu sete într-unsingur om. Frica de cuvânt. Frica de intelec-tualii popoarelor.”14 Acestora li s-au adãugatinterogatorii, controale la domiciliu, hãrþu-ieli ºi denigrãri, mijloace de luptã bine-cunoscute ale noii puteri în curs de insta-

lare. În ciuda diferenþelor (numai aparente)dintre fascism ºi comunism, în esenþã douãextremisme ideologice, metodele de tratareºi sancþionare a adversarilor erau asemãnã-toare, dacã nu identice. Principiul „cine nu ecu noi e împotriva noastrã” funcþiona la felde bine ºi pentru comunism, ºi pentru fas-cism, iar Caraion, poetul ºi jurnalistul rebel,nãscut cu revolta în sânge, a cunoscut ne-mijlocit aceste similitudini: „Am fost vânatºi cenzurat în anii rãzboiului sub regimulantonescian, pro-nazist, iar în anii de dupãrãzboi am fost vânat, cenzurat ºi închis subregimul pro-stalinist al României zvârlite însfera de influenþã ruseascã. Pro-naziºtii m-au învinuit de comunism, procedeu derutinã, iar comuniºtii (ce putea fi mai uºor ºimai stupid?) de fascism. Extremele îºi semã-nau, competitivitatea lor avea sã rãneascãpentru un veac sufletul ºi istoria contempo-ranã, pãtând cronica timpurilor noastre cumilioane de morþi.”15

În septembrie 1950, Caraion este arestatºi condamnat la cinci ani de închisoare, pen-tru faptul de a fi trimis versuri în strãinã-tate, considerate ostile la adresa regimuluipopular. Un document emis de autoritãþi înanii ’60 explicã lucrurile: „A fost arestat la22 septembrie 1950, pentru articole ºi ver-suri care au fost trimise în strãinãtate ºidifuzate de imperialiºti împotriva RPR. Prinsentinþa 201/951 a Tribunalului MilitarBucureºti, secþia a II-a, a fost condamnat lapatru ani închisoare corecþionalã. Rejudecatºi prin sentinþa 443/954 a TribunaluluiMilitar pentru unitãþile MAI, a fost con-damnat la ºase ani închisoare corecþionalã.Prin decizia nr. 2614/954 i s-a redus pedeap-sa la cinci ani închisoare corecþionalã decãtre Tribunalul Militar pentru unitãþileMAI. La 20 septembrie 1955 a fost eliberatprin expirarea pedepsei.”16 Condamnatul îºiispãºeºte pedeapsa în lagãrele de muncãforþatã de la Canalul Dunãre-Marea Neagrã(„pe fundul cãruia dorm zeci de mii de vic-time”), la minele de plumb de la Cavnic ºiBaia Sprie, în Maramureº. La aceastã expe-

14 Emil Manu, Ion Caraion, Editura Universal Dalsi, 1999, p. 13.15 Ion Caraion, Jurnal 2, pp. X-XI.16 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, Editura Publiferom, Bucureºti, 2001, p. 46.

75

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

rienþã traumatizantã, care lasã grave urmefizice, dar ºi psihologice asupra victimei,Caraion se va întoarce obsesiv în cãrþile sale,în poezie ºi în jurnale. Iatã o mãrturiedespre stagiul concentraþionar, într-unregim subuman, al cruzimii, terorii ºi dezu-manizãrii, context de severe consideraþiiasupra moralitãþii, compromisului ºi renun-þãrii, asupra atitudinii intelectualului con-fruntat cu ideologia totalitarã, cu trimiteridirecte la contingent: „Arestat în 1950, în1952, am fost trimis la minele de plumb dinBaia Spriei. Ne gãseam la sute de metri subpãmânt. Eram în schimb de noapte. Aveam29 de ani ºi 38 de kg. Trebuia sã livrãm onormã irealizabilã – fiecare sclav, cãci sclavieram, câte 4 tone de minereu pe ºut.Ajunsesem niºte epave ºi vorbeam despreculturã. Despre trãdarea oamenilor de cul-turã. Eu veneam din înfrângeri. Poate maiprofunde. Îmi amintesc vorbind în acea

noapte, cu dezgust ºi tristeþe, de CamilPetrescu ºi Cãlinescu. Amândoi academi-cieni… aveam în faþa mea barosul cu caretrebuia sã zdrobim bulgãrii de rocã sterilã ºicare cântãrea 40 kg. Atârna mai greu decâtmine.”17 În altã parte, Caraion descrie cal-varul trãit de-a lungul primei perioade deîncarcerare în pagini de infern dantesc: „ÎnMaramureº sunt mine de plumb, de cupruºi de aur, dar în acelaºi timp sunt închisori.Unele dintre cele mai crude închisori, depredilecþie pentru intelectuali. Crude ºimulte. Eu am stat în douã. Ca deþinut politicºi intelectual, mã trimiseserã, la un momentdat, sã-mi execut pedeapsa acolo, trebuindsã lucrez 12 ore din 24, în condiþii subu-mane, de un primitivism ºi o rigoare de-adreptul sãlbatice, la aproape 1000 de metrisub pãmânt, unde temperatura era aºa deridicatã cã umblam cu toþii în pieile goale, înabataje foarte înalte, unde nu se putea

17 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual, p .IX.

76

Sorin Ivan

asigura securitatea muncii. Nici o mirare cãunii au pierit zdrobiþi de blocurile de rocãdesprinse de sus, la cea mai uºoarã clãtinareprodusã de perforatoarele cu care trebuia sãgãurim roca ºi sã cãutãm filoanele deminereu. Filoane din ce în ce mai zgârcite.Dar nu era numai asta. Prin fisurile stâncii,se infiltra apã. Apa era acidulatã ºi picurape trupurile noastre, dupã cum v-am spus,goale. Acolo unde cãdea stropul de apãacidulatã, carnea sfârâia ºi se fãcea bubã. Înaºa fel, încât la foarte scurtã vreme toþi ceicare lucram în astfel de locuri expuse ajun-seserãm sã avem corpurile îmbrãcate caîntr-o plasã de zale de bube. ªi bubele aceleanu ne mai treceau, nu aveau timp sã se cica-trizeze ori sã se vindece, deveniserã o ranãvie ºi deschisã, care ne durea tot timpul,formând peste pielea noastrã un cofraj, ocoajã, o crustã cafeniu-neagrã. Pe deasupra,normele pe care eram obligaþi sã le îndepli-nim erau în sine irealizabile, înadins calcu-late astfel. De ce? Pentru ca prizonierul po-litic sã se afle continuu faþã de direcþiaînchisorii ºi de puterea politicã a statului înstare de culpã ºi de recalcitranþã. Pentru ca,în permanenþã, nimeni neputându-ºi realizanorma, fiecare sã poatã fi oricând învinuitcã saboteazã munca, munca socialistã, so-cialismul, aºadar, ºi cã sabotajul este, fireºte,politic, ºi cã deci se face susceptibil de unnou proces, în care va fi gratificat cu o ºi maimare pedeapsã, în aºa fel încât sã nu maispere a se elibera vreodatã. Iar dacã nu-þifãceai norma (ºi, dupã cum am explicat,nimeni nu putea sã ºi-o facã), la ieºirea dinminã erai vârât 12 ore la carcerã, desculþ,numai în cãmaºã ºi indispensabili, cu raþiamâncãrii redusã, iar adesea ºi bãtut. Dupãcare, te trimitea iar la munca forþatã dinminã, unde iar nu realizai norma ºi iar pu-teai fi pedepsit cu alte 12 ore de izolatorsever. Iar asta, zi de zi, noapte de noapte.Iarna, o atare pedeapsã se dovedea foarte

durã, aproape de neîndurat, cãci frigul co-bora acolo, în carcere, sub –20 de grade,carnea þi se învineþea, picioarele degerau,necesitatea de a þopãi continuu, spre a teîncãlzi, te obosea, te extenua, te apropia deletargie ºi de moarte.”18

În anii de închisoare, Caraion iniþiazã,dupã propria mãrturisire, douã reviste clan-destine, Generaþii ºi Don Quichotte (aceastadin urmã reapare în exil, din 1982), scrise cucreionul pe hârtia sacilor de ciment,conþinând poezii „subversive”, care circu-lau de la un penitenciar la altul. Multe din-tre poemele scrise de Caraion în detenþie aufost trimise în afara închisorilor, în „liber-tate”, ºi dactilografiate de Valentina Sesto-pali, viitoarea lui soþie. Recuperate, unele aufost inserate în volumele ulterioare, dupãcum vom avea ocazia sã constatãm. În tex-tul autobiografic O patã de sânge intelectual,publicat în Jurnal 219, Caraion vorbeºtedespre poeziile scrise în gulag: „Scrise demânã, cu creionul, cel mai adesea pe hârtiede sac de ciment, în anii detenþiei am iniþiatºi am fãcut sã circule de la un penitenciar laaltul ºi din temniþã în temniþã, iar lesne nuera, revistele clandestine Generaþii ºi DonQuichotte. Din 1982, Don Quichotte ºi-a reluatapariþia în exil. O considerabilã parte a ver-surilor mele (nãscute între ziduri de celulesau înlãuntrul sârmelor ghimpate) a izbutitsã se strecoare afarã. Nu e prilejul sã expliccum. Unele memorate, altele cãrcãlite rudi-mentar, acele poeme nimerite în fine înlumea de dincolo de gratii au avut ºansa descurtã duratã sã fie dactilografiate cu grijãde viitoarea mea soþie ºi sã circule. Însã uniidintre rãspânditorii acelor poeme erauagenþii Securitãþii, mandataþi sã intre în po-sesia respectivelor texte ºi sã le difuzeze,tocmai spre a se furniza astfel pretextul uneinoi întemniþãri. Ea n-a întârziat.”

Eliberat din infernul concentraþionar20,poetul este angajat la propunerea lui Emil

18 Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, pp. 23-24.19 Op.cit., pp. XI-XII.20 Experienþa copleºitoare parcursã de deþinutul Caraion va inspira mai târziu pe Marin Preda, în urma

naraþiunilor poetului, în realizarea personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pãmânteni(Editura Cartea Româneascã, 1980). În alchimia personajului intrã, se pare, ºi detalii din experienþarecluziunii politice a unei alte victime a Gulagului românesc, eseistul, dramaturgul ºi romancierul I.D.Sârbu.

77

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Manu21 (secretar ºtiinþific, în acea vreme, alSocietãþii de ªtiinþe Filologice ºi Istorice) înpostul de tehnoredactor al publicaþiilorSocietãþii Limbã ºi Literaturã: Studii de lite-raturã universalã, Studii ºi articole de istorie ºiStudia et acta orientalia. În acelaºi timp, cola-boreazã la aceste reviste, cu studii ºi eseuri,semnându-ºi textele sub pseudonim. Înmartie 1958, este din nou arestat sub urmã-toarele capete de acuzare: trãdare de patrie,spionaj, defãimarea culturii socialiste,uneltire împotriva orânduirii legale de statetc. Faptele incriminate: a întocmit liste cuscriitori români care ar fi urmat sã pri-meascã ajutor financiar din Occident ºi atrimis în strãinãtate, pentru a fi tipãrite,poezii scrise ori memorate la Canal. Datefiind natura ºi gravitatea infracþiunilor,Caraion este, conform propriilor declaraþii,condamnat la moarte de cãtre TribunalulMilitar Bucureºti, pedeapsã care îi va ficomutatã, în urma recursului, la muncã sil-nicã pe viaþã, apoi la 25 de ani de muncã sil-nicã. „Dactilografa” manuscriselor primeºteºi ea 15 ani de muncã silnicã pentru com-plicitate. Chiar dacã poetul vorbeºte dese-ori, în paginile autobiografice, despre con-damnarea sa la moarte, nu existã probe înarhive pentru aceastã sentinþã. Se pare cãpedeapsa a fost cerutã de procuror, dar nu afost admisã de instanþã. Între timp, pro-nunþarea sentinþei s-a amânat de mai multeori. Deþinutul a fost informat, în schimb, cãprimise pedeapsa capitalã ºi a trãit trei aniîntr-o celulã aºteptând momentul execuþiei,în fiecare clipã, în fiecare zi, fãrã sã ºtie ade-vãrul. Tot o condamnare la moarte: o moartelentã, chinuitoare, torturantã, în fiecaresecundã, cu fiecare zgomot de paºi, cufiecare tresãrire de puls. Era o tacticã aterorii practicatã de organele represive aleregimului pentru a traumatiza victimeleprin dezinformare, pentru a le desfigurasufleteºte ºi a le desfiinþa ca oameni. Despre

aceºti ani de cumpãnã, adevãratã placã tur-nantã a existenþei sale, Caraion se confe-seazã: „Mã eliberam în septembrie 1955,pentru ca dupã doi ani ºi jumãtate, în mar-tie 1958, sã fiu reîncarcerat ºi sã primesc unalai de pedepse, totalizând – pentru organi-zaþie antistatalã, tentativã de rãsturnare aordinii statului, spionaj, înaltã trãdare etc. –vreo 200 de ani de condamnare ºi culmi-nând cu pedeapsa capitalã. Aproape treiani, singur într-o celulã la Malmaison, amaºteptat zilnic sã fiu executat. Ancheta n-aîncetat niciodatã. Nici dupã ce am încercat amã sinucide; nici dupã ce – transferat în altepenitenciare ºi comutându-mi-se în douãrânduri pedeapsa, mai întâi în muncã sil-nicã pe viaþã ºi apoi în 25 de ani de temniþãgrea – am trecut prin Jilava, Gherla ºi Aiud;nici dupã ce, o datã cu ceilalþi captivi politi-ci, am fost eliberat în 1964; nici dupã ce, camajoritatea scriitorilor ce supravieþuiserãînchisorii, în 1968 s-a procedat la aºa-zisanoastrã reabilitare; ancheta n-a încetat nicio-datã, reabilitat sau nereabilitat, în temniþãsau afarã.”22

În 1964, Caraion este eliberat din închi-soare, odatã cu toþi deþinuþii politici. Gestulde generozitate al regimului are loc în apli-carea unei clauze anexe privitoare la Ro-mânia a Convenþiei de la Yalta, pe fonduldezgheþului ideologic. Fostul deþinut seîntoarce în „libertatea” oferitã de noua ide-ologie ºi în lumea nouã edificatã de regimulcomunist, în centrul cãreia stã omul… „Defapt se trecea dintr-o curte mai micã de tem-niþã în curtea unei temniþe mai mari, careera ºi e astãzi România. Foºtii condamnaþipolitici, deºi eliberaþi, au continuat sã fiesocotiþi o primejdie, sã fie ameninþaþi, perse-cutaþi, interogaþi, supuºi la continue presiu-ni morale ºi materiale, în sfârºit împinºi laacte disperate.”, spune Caraion.23 Ce fel deacte disperate? Vom vedea mai târziu. Dupãeliberare, în cãutarea unor surse de exis-

21 Emil Manu, poet, eseist, istoric literar, care face parte ca ºi Caraion din „generaþia rãzboiului”, a fostun devotat prieten al poetului. Dupã 1989, el a publicat mai multe volume ºi antologii de poezii ale aces-tuia, cele mai multe inedite, poeme postume, studii critice ºi chiar o monografie, readucând numelepoetului în spaþiul literaturii române (v. Bibliografia). O prietenie exemplarã, care a durat dincolo deexiluri, dincolo de viaþã ºi de moarte.

22 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 31.23 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XII.

78

Sorin Ivan

tenþã, Caraion cere ajutor printr-un memo-riu lui N. Ceauºescu (pe care-l cunoºtea dinredacþia Scânteii tineretului), obþine traduceriºi dreptul de a publica în reviste, scrie ladiverse publicaþii centrale (Gazeta literarã,Viaþa româneascã, Secolul 20) ºi din provincie(Ramuri), se adreseazã Secþiei de propa-gandã a CC al PCR pentru încadrarea într-oredacþie (Viaþa româneascã, Secolul 20, Con-temporanul, Gazeta literarã, Arta plasticã,Revue roumaine, România liberã, Magazinul,Informaþia sunt cele precizate de poet) pen-tru a scãpa de „atâtea stringente incertitudi-ni materiale” ºi pentru „asigurarea unuisalariu onorabil”24 Între timp, începe sã scriefrenetic, o frenezie a disperãrii, cu obsesiade a recupera timpul confiscat de regimul

comunist. Caraion reintrã în literaturaromânã dupã o tãcere forþatã de 20 de ani,în 1966, cu volumul de versuri Eseu. Un titlucu valoare simbolicã poate, sugerând încer-carea reîntoarcerii la poezie, în alt timp ºi înaltã realitate. Pe acest fond psihologic alanxietãþii de a recupera timpul pierdut,Caraion publicã intens, într-un ritm ameþi-tor, volume de versuri, antologii din propriaoperã, eseuri, nenumãrate traduceri din lite-ratura lumii (inclusiv din lirica eschimosã),devenind unul dintre cele mai prodigioasenume ale literaturii române. Într-o filã dejurnal, îºi mãrturiseºte obsesiile privitoarela operã: „Sub apãsarea anilor de viaþã fu-raþi, a manuscriselor de mai multe ori con-fiscate ºi distruse, cu complexul sfâºietor cãnu voi mai avea timp sã scriu sau sã spun ceam de spus sau de scris, obsedat de ideea cãmesajul meu este ameninþat a fi încã o datãînãbuºit, vreme de cincisprezece ani, nuaveam altã soluþie, voi lucra demenþial câte14-16 ore pe zi, ca sã las o operã. Las, cãcicad grav bolnav, cheaguri de sânge ºi frag-mente din trupul meu pe mesele de operaþieale spitalelor. ªi toate acestea dupã ceveneam din închisoare cu coastele fractu-rate, în urma torturii… Dar nu e mai puþinadevãrat cã ºi coloana substanþialelor melecontribuþii literare se înalþã!”25 În intervalul1966-1980, îi apar volumele de poeme: Eseu(1966), Dimineaþa nimãnui (1967), Necu-noscutul ferestrelor (1969), Cârtiþa ºi aproapele(1970), Deasupra deasuprelor, Cimitirul dinstele, Selene ºi Pan (1971), Munþii de os (1972),Frunzele în Galaad, Poeme, colecþia „Cele maifrumoase poezii” (1973), Marta, fata cupoveºtile în palmã (1974), O ureche de dulceaþãºi-o ureche de pelin (1976), Lucrurile dedimineaþã, Interogarea magilor, Lacrimi perpen-diculare, volum selectiv, colecþia „Bibliotecapentru toþi” (1978), Dragostea e pseudonimulmorþii, Cântecul singurei (Le chant de l’unique),volum bilingv (1980). Acestora li se adaugãvolumele de eseuri: Duelul cu crinii (1972),Enigmatica nobleþe (1974), Pãlãrierul silabelor(1976), Bacovia, sfârºitul continuu (1977). Pelângã aceastea, poetul traduce, întocmeºte

24 Emil Manu, Ion Caraion, p. 177.25 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XIII.

79

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

antologii de poezie din lirica universalã,într-o efervescenþã literarã ieºitã din comun:o antologie în trei volume a poeziei francezede la Rimbaud pânã azi (2000 de pagini, 150de autori), o antologie a poeziei americanede la origini pânã în prezent (136 de autori),o antologie a poeziei canadiene de limbãenglezã, altele, ale poeziei romande, neer-landeze, un „florilegiu” din lirica eschi-mosã, un omagiu lui Constantin Brâncuºi –Masa tãcerii, Simposion de metafore la Brâncuºi–, antologie de texte dedicate marelui sculp-tor de zeci de poeþi ai lumii, traducerea ro-manului Under the Volcano, de MalcolmLowry, traducerea integralã a lui Antoine deSaint-Exupéry, traducerea romanuluiL’Éternité plus un jour al lui Georges-Emmanuel Clancier, traduceri din poeþiigermani ai grupului ’47 ºi din Novissimiitalieni, din Dante, Shakespeare, Heine,Giordano Bruno, Baudelaire, Puºkin,Lermontov etc., culegeri de poeme dinopera lui Ezra Pound, Cesare Pavese, AnnaAhmatova, Raymond Queneau, PierreEmmanuel, Rainer Maria Rilke.26

La 5 august 1981, Ion Caraion ºi familia(soþia, Valentina, ºi fiica, Marta) pleacã într-o excursie în Franþa, din care refuzã sãse mai întoarcã; la 25 noiembrie, poetul cereazil politic în Elveþia, pe care îl obþinerepede. Resorturile psihologice ale unei ast-fel de decizii rãmân, cel puþin la primavedere, complicate ºi obscure. Gestul poetu-lui surprinde pe mulþi dintre cunoscuþii sãi:în România, Caraion era unul dintre cei maipublicaþi autori,27 devenise un nume cunos-cut (chiar dacã nu agreat de toatã lumea, înspecial din mediul criticii) al literaturiiromâne, material nu o ducea rãu, avea, cualte cuvinte, o „situaþie”. Conform propri-ilor mãrturisiri însã, începuse sã fie urmãrit,invitat sã declare cu cine se întâlneºte, cucine corespondeazã, ameninþat regulat latelefon dupã miezul nopþii, ascultat, spionatcu microfoane în apartament etc. Cauza,

poetul o vede în cãrþile sale, „care n-auacceptat niciodatã compromisul”, al cãrorconþinut nu era tocmai pe gustul regimuluiºi de aceea erau constant supuse celor „mainestãpânite ºi pãtimaºe” critici, ºi în douãarticole „de alarmã” în urma morþii sus-pecte (16 mai 1980) a lui Marin Preda, carestârnesc ecouri în presa din Belgia, Ger-mania ºi Israel. În acelaºi timp, autorulCântecelor negre devenise þinta unor atacuridin partea revistei Sãptãmâna (cunoscutã caoficinã a Securitãþii), orchestrate de EugenBarbu. În douã seriale întinse, fiecare, peaproape câte douã luni, Barbu afirmã,potrivit poetului, cã „nu oricine (deci eunu!) a fost pe degeaba închis ºi nu oricui(deci nu ºi mie!) i se cuvine mãrinimia de afi reabilitat.”28 Într-o întâlnire a unei dele-gaþii de peste 20 de scriitori (ªerban Cio-culescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu,Mircea Zaciu, Mircea Iorgulescu, GeorgeMacovescu, Radu Tudoran, AugustinBuzura, Constantin Þoiu, Al. I. ªtefãnescu,ªtefan Bãnulescu, Radu Boureanu, ªtefanAugustin Doinaº, Maria Banuº, NinaCassian, Constanþa Buzea, Dan Deºliu,Mircea Dinescu sunt cei citaþi de poet) cuNicolae Ceauºescu, în 1979, Caraion solicitãacestuia încetarea „huliganismelor, puºla-malâcului, abuzurilor, feloniilor, rasismului,neo-stalinismului fascizant ºi corupþiei careau acaparat, care sufocã ºi degradeazã viaþapublicã, radio-televiziunea, presa româ-neascã”29, dar nu primeºte rãspuns de laacesta, care, în schimb, îºi afirmã, în modrepetat, regretul cã a desfiinþat cenzura.Când, foarte curând, în aceeaºi revistãSãptãmâna, este declanºat al treilea serialîmpotriva sa, poetul are certitudinea cãatacurile au loc din ordin de sus ºi hotãrãºtesã facã pasul decisiv al emigrãrii: „Era, însfârºit, clar cã din normativ provenit de sus,chiar de la cabinetul prezidenþial, izvorâ-serã ºi izvora campaniile ºi campania îm-potriva mea. Limpede ca lumina zilei, cã mã

26 Conform fiºei bibliografice pe care Caraion singur ºi-o întocmeºte, nu fãrã orgoliu, în Jurnal 2, p. XVII. 27 Prietenia cu Marin Preda a jucat un rol important în editarea operei lui Caraion. Cele mai multe dintre

volumele sale, în special de poezie, au apãrut la Editura Cartea Româneascã, al cãrei director a fostmultã vreme autorul Moromeþilor.

28 Ambele citate, Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 33.29 Op.cit., p. 34.

80

Sorin Ivan

pãºtea un pericol iminent pe curând. Înclipa aceea m-am hotãrât sã pãrãsesc þara;am pornit-o în lume cu soþia, copilul ºi douãvalize. Restul bunurilor mele, rod al uneimunci de o jumãtate de veac, avutul manu-scriselor mele, biblioteca mea de peste 11 000 de volume, pe scurt, tot ceea ce îmiaparþinea acolo, fãrã posibilitate de recupe-rare, a rãmas pe loc. ªi am plecat în exil, înpribegie. Astfel ºi doar cu atât.”30

Evident cã, în urma opþiunii lui de a de-zerta din România comunistã, aceste atacurise vor înteþi ºi vor lua o turnurã distructivã.În urma propagandei dezlãnþuite din þarãîmpotriva lui de cãtre Poliþia politicã, exis-tenþa poetului ºi a familiei lui în Occident, înlibertatea atât de mult râvnitã, se va trans-forma în curând într-o aventurã în infern.Dupã plecare, Securitatea iniþiazã represaliidure la adresa lui Caraion, în scopul de a-lcompromite în faþa opiniei publice din þarãºi din strãinãtate, þinta principalã fiindexilul românesc. Revista Sãptãmâna începesã publice fragmente dintr-un pretins „jur-nal” al lui Caraion, cu referiri critice, plinede venin (în stilul binecunoscut al autoru-lui), la adresa unor personalitãþi ale exiluluiromânesc, precum Monica Lovinescu ºi Vir-gil Ierunca, prieteni vechi ai poetului, care îlsusþinuserã mereu moral (ºi material) ºi îlgãzduiserã în vizitele sale la Paris. Privitorla aceastã campanie de denigrare ºi compro-mitere îndreptatã împotriva sa, Caraion vaîncerca sã se explice ºi sã se disculpe,negând autenticitatea textelor ºi acuzândpracticile Securitãþii: „Minciuna, mistifi-carea, insinuãrile prezideazã redactareaacestor abjecþii tipãrite, cu scopul ca victimasã fie discreditatã ºi responsabilã de câte ºimai câte scornite blestemãþii, iar cãlãii sãrãmânã în umbrã, imaculaþi. Îngerii înger-ilor. Nu o astfel de practicã poate sã maimire pe cineva. Dar o datã cu ea au începutpublicarea unui fel de ghiveci literar, a cãruipaternitate mi se atribuie mie, o ciulamabizarã de texte, rezultatã din amesteculdiferitelor pãrþi de procese verbale,întocmite la anchetele ºi interogatoriile din

timpul închisorii ºi de dupã eliberare, cufragmente din miile de pagini de manuscrisce mi s-au confiscat în peste 30 de ani deþinere sub observaþie, de þinere în beciuri, deþinere în lanþuri ºi cãtuºe, de teroare.”31 S-adovedit în cele din urmã cã materialele pub-licate cu un zel ieºit din comun de artizanulhebdomadarului, Eugen Barbu, erau, defapt, note informative semnate de IonCaraion cãtre Securitate. Dezvãluirea colab-oraþionismului acestuia cu organul derepresiune al regimului comunist a stârnitstupoare în Occident ºi a dus la compro-miterea gravã a relaþiilor celui incriminat cuexilul românesc, inclusiv cu celebrul cuplude la Paris. Colaborarea poetului cu postulde radio Europa Liberã a încetat ºi acesta s-atrezit, deodatã, izolat de comunitatearomâneascã, cãzut în dizgraþie, respins ºidispreþuit, singur în lumea liberã, victimã apropriilor compromisuri.

În exil, la Lausanne, Caraion continuã sãscrie. Optând pentru existenþa în exil, îºiasumase toate riscurile ºi chinul sisific alunui nou început. Scrisul rãmâne singurulmod prin care poate sã se exprime, sã seexplice, sã se apere, sã arunce anatemaasupra regimurilor ºi ideologiilor, asupraistoriei, lumii ºi universului. Editeazã douãreviste internaþionale: Don Quijotte (reluareaîn libertate a revistei cu acelaºi nume apã-rute pe hârtie de saci de ciment în stagiulpenitenciar de la Canal) ºi Correspondances,care ulterior va deveni 2 plus 2. În paginilelor, apar nume cunoscute ale exilului româ-nesc, precum Emil Cioran, Matei Cãlinescu,Margareta Dorian, Vintilã Horia, I. Iliu,Virgil Nemoianu, George Tomaziu etc., ºisute de scriitori din toatã lumea, fiecareexprimându-se în propria limbã, o reeditarede fapt, cel puþin în intenþie, a experienþeidin 1947 numite Agora. În 1982, la EdituraIon Dumitru din München, apare volumulde interviuri ºi pamflete Insectele tovarãºuluiHitler, în care poetul îºi lasã frâu liber uriiîmpotriva regimului concentraþionar ºi adictaturii comuniste din România. Dupã

30 Idem, p. 34.31 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, p. 35.

81

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

cum explicã autorul undeva, TovarãºulHitler este numele generic dat de con-damnaþii politic regimului comunist, insti-tuþie a suferinþei, a dezumanizãrii ºi amorþii, ceea ce pune semnul egalitãþii întreteroarea comunistã ºi teroarea nazistã.Insectele sunt agenþii mai mici sau mai mariai regimului, cei care îl servesc plini de obe-dienþã, instrumente ale rãului în slujba unuisistem criminal. În aceste pagini de pamflet,poetul îºi revarsã ura împotriva celor careau confiscat libertatea unei þãri întregi,trãgând obloane de întuneric în jurul ei ºi alfiecãrui individ, semãnând frica ºi spaimade ceilalþi ºi de sine, controlând totul printeroare. Având un pronunþat caracterpolemic, presãrat cu vituperaþii ºi agresiunide limbaj, care amintesc virtuþile de po-lemist redutabil ale lui Caraion, exersate înarticole de jurnal, poeme ºi eseuri, opuscu-lul constituie o explicaþie, o disculpare acelui pus la stâlpul infamiei prin delaþiunileSecuritãþii în faþa diasporei româneºti ºi înacelaºi timp un act de acuzare de o violenþãrar întâlnitã adus regimului din România,un rechizitoriu adresat ticãloºiei ºi mizerieimorale de cãtre poetul legitimat în gestulsãu de revoltã de suferinþele îndurate. Actulsãu explicativ ºi acuzator nu convinge separe ºi nu poate contracara o imagine dejaconturatã prin instrumentele îndelung exer-sate ale propagandei în scopul compromi-terii definitive a unui adversar incomod. Înfilele de jurnal scrise în exil, în volumulInsectele tovarãºului Hitler, dar ºi în poezii,Caraion lanseazã adevãrate diatribe laadresa regimului comunist din România ºi aartizanilor lui, în special a lui N. Ceauºescu.Între vocile anticomuniste ale exilului româ-nesc, cea a lui Caraion este printre cele maiînverºunate ºi mai agresive. Iatã o mostrã,un poem-pamflet inclus în volumul sus-menþionat: „Þara boului ºi-a vacii / Unde-ºi facmendrele dracii. / Þara balegii ºi-a cloºtii /Unde-ajung în frunte proºtii… // La o masã cude toate / Ce þinea de-un secol poate / Saude numai jumãtate, / Oriºicum – de multãvreme / (ªi bãtea nãpraznic vântul!) / Ca-ntre scorpii ºi blesteme, / Fleoarþele-mpãrþeau pãmântul / Împãrþit ºi altãdatã, /Împãrþit ºi-a câta oarã? / L-împãrþeau sã nu

mai poatã / Învia, de-a fost sã moarã. // Beþica niºte raþe bete, / Porci ca niºte porci cu-osânzã, / De la alþii (ºi cu sete!) / Puteau dinrãsplin sã vânzã. / Deºi alþii ºi nu ei / Totmuriserã prin veac, / Pentru temple-a cãrorchei / De pãtruns în viitor / Au crezut cuviaþa lor / Ca de sfinþi. Olimp sãrac. //Sãrãcia, rugãciunea / Douã mii de ani în-tregi / N-au lãsat ca spurcãciunea / Sau ru-gina sau noroiul / Sã le-acopere de negi, / Sãle roadã, sã le farme / Nici trecutul nici al-toiul – / Ele-n sine stâlpi ºi arme, / ªi-acumniºte burþi în frunte, / Niºte cefe, niºtedosuri / Care-n loc sã se înfrunte / Se pupaulingând la sosuri, / Iatã cã a nu ºtiu câta /Oarã, foarte rãsturnate, / Nesãtule nici cu-atâta, / Împãrþeau la câte toate… // Dragã!dragã! dragã! dragã! / Fuse rândul cofelorcu bragã. // Þara ta-i acum fãrã putere. / Se

82

Sorin Ivan

trecu la cãnile cu fiere. // Þara asta costã maipuþin. / S-a ajuns la vedrele cu vin. // Ci de-acum orbirilor neghioabe, / Vom sui în tur-nul fãrdelegii. / Om cu om Boabe cu boabe,/ Sã se-aleagã tinele ºi regii! // Ori pe zi Oripe-ntuneric, / Ori cu zloata Ori cu iarba, / S-a sfârºit cu baba-oarba. / Ne cunoaºtem.Ceas eteric, / Stai ºi-ascultã! Nasc vierii. / A-nceput valea tãcerii / A venit marea ceaveche / ªi-mpietrirea viitoare. / Nu mai estelunã, soare, / Limbã, vãz, presimþ, ureche. /Cerne-aromã timpul. Cern / Clipele ºimunþii-n gând – / Poate zgomotul etern, /Poate sângele-n curând. // Sângele de tainãvie, / Mraniþa de foc ºi moaºte. / Þara asta,totuºi, va sã-nvie! / Þara asta, totuºi, varenaºte.”

Caraion trãieºte amãrãciunea izolãrii ºiînsingurãrii ºi se uitã acuzator în urmã:„România ºi-a ucis dupã rãzboi aproapetoatã floarea intelectualitãþii, iar dintre ceice se mai aflã încã în viaþã, cel mai discutatgânditor, E.M. Cioran, cel mai modern dra-maturg, Eugène Ionesco, cel mai mareistoric al religiilor, Mircea Eliade, trãiesc înstrãinãtate. Azi cãrþile mele sunt interzise înþara în care m-am nãscut, valoarea mea con-testatã, iar numele meu prohibit, deºi înurmã doar cu vreo zece ani mi se acorda dinpartea Academiei Române cea mai deseamã distincþie literarã pentru poezie:Premiul Mihai Eminescu. Dar ce conteazã înmentalitatea «culturalã» a unui stat poliþie-nesc ºi anticultural asemenea contradicþii?!Satisfãcut în cecitatea ºi despotismul sãu,acest stat – unul din sateliþii Moscovei – econsecvent. Consecvent în stalinism. În sta-linism ºi mizerie. Aºa cum e întunericulconsecvent cu sineºi.”32 Revista Dialog, edi-tatã de Ion Solacolu la Dietzenbach (Ger-mania), îi publicã poeme scrise în exil ºiiniþiazã seria „Caietele Ion Caraion”, a cãreiprimã ediþie apare în 20 iunie 1986, cu puþin

înainte de moartea poetului. În urma uneiboli incurabile, contractate se pare, înînchisoare, Ion Caraion se stinge din viaþãde cirozã ºi cancer hepatic33, la 21 iulie 1986,la Lausanne.

Dupã 1990, în special prin eforturile luiEmil Manu, care-i pãstreazã poetului o prie-tenie postumã, neafectatã de timp, de spaþiuºi nici de rumoarea care, între timp, începesã fie creatã în jurul „cazului Caraion”, aparmai multe culegeri de poeme, unele inedite,altele reeditate, antologii din întreagapoezie a autorului, eseuri, jurnale. Prin vo-lume ca Apa de apoi (1991), Omul profilat pecer (1992), Cimitirul din stele (1995), Postume(1995), Tristeþe ºi cãrþi (1995), Exil interior(1997), Jurnal 2 – Literaturã ºi contraliteraturã(1998), Jurnal 3 – Ultima bolgie (1998), cãrorali se adaugã Poezii arestate (1999) ºi antologiaAntichitatea durerii, volumul 1 (2005), am-bele sub îngrijirea lui Nicolae Þone, ºi chiarprintr-o monografie Ion Caraion (1999), sem-natã de acelaºi Emil Manu, poetul revine înspaþiul culturii române ºi în atenþia spe-cialiºtilor, ca un fel de pasãre Phoenix renãs-cutã din cenuºa timpului ºi a istoriei.34

Totuºi, aceastã revenire din exil, prin poezi-ile ºi eseurile sale, a lui Ion Caraion, victimãa Gulagului comunist, într-o libertate pos-tumã sfâºiatã de sechelele, suferinþele ºi ob-sesiile trecutului, de cãutãri, dezvãluiri,deconspirãri, revizuiri, noi ierarhizãri, înnumele adevãrului, conºtiinþei ºi moralei,va fi grav compromisã, pe parcurs, de ima-ginea care se va cristaliza într-un nou „Pro-ces Caraion”, redeschis în anii din urmã.

Odatã cu deschiderea arhivelor Secu-ritãþii ºi cu accesul la sursele clasificate deinformaþii, sunt scoase la vedere date care îlprezintã pe Ion Caraion într-o cu totul altãluminã: aceea de colaborator al Poliþieipolitice. Douã documente apãrute în Carteaalbã a Securitãþii. Istorii literare ºi artistice

32 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual (text scris în 1984), pp. XVIII-XIX.33 Semnificativã în acest sens este o declaraþie a soþiei poetului, Valentina Caraion: „Aceastã boalã e con-

secinþa directã a deportãrii lui la minele de plumb de la Cavnic ºi Baia Sprie. Acea gãlbinare de carepomeneºte el era de fapt o hepatitã B, care netratatã duce, mai devreme sau mai târziu, inexorabil lacirozã ºi cancer hepatic. Aceastã descoperire, relativ recentã, le-a dat posibilitatea medicilor care îl îngri-jeau sã afle cauza bolii lui: la investigaþiile fãcute i s-au gãsit anticorpi la hepatita B.”

34 Pentru toate titlurile citate, vezi Bibliografie.35 Editura Presa Româneascã, 1996, doc. 261, din 22 decembrie 1981, pp. 478-479.

83

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

1969-198935, volum editat de Serviciul Ro-mân de Informaþii, în fapt, douã note infor-mative ale poetului privitoare la Virgil Ie-runca ºi Monica Lovinescu ºi publicate deMihai Pelin în România literarã36, cãrora înscurtã vreme li se adaugã alte ºi alte probe,deschid o adevãratã Cutie a Pandorei ºi con-tureazã un Dosar Caraion, care zguduie lu-mea literarã româneascã. Între timp, aparcontribuþii solide, bazate pe un probatoriucomplex, la rechizitoriul moral, instrumen-tat postum poetului. Lucrarea care risipeºteorice dubii, construitã pe documente dinarhivele CNSAS, este „Artur” – Dosarul IonCaraion37, autor Mihai Pelin. Artur estenumele conspirativ al lui Caraion în activi-tatea de colaborator al Securitãþii, dupã ce,la început, folosise pseudonimul NicolaeAnatol. Volumului amintit i se adaugã:Aceastã dragoste care ne leagã – Reconstituireaunui asasinat38, de Doina Jela ºi Cazul „Artur”ºi exilul românesc39, realizat de Delia RoxanaCornea ºi Dumitru Dobre. În „Dosarul” pecare i-l întocmeºte, Mihai Pelin prezintãistoria racolãrii lui Caraion de cãtreorganele de Securitate ºi urmãreºte pas cupas cum se materializeazã „pactul cudiavolul” fãcut de poet pânã în momentulplecãrii lui din þarã. Ion Caraion a fostrecrutat de Securitate în 1964, cu câteva sãp-tãmâni înainte sã fie eliberat, odatã cu toþideþinuþii politici. Din acel moment, maiavea de executat 19 ani de închisoare ºi nuavea cunoºtinþã despre eliberarea care sepregãtea tuturor. Pus în faþa a douã opþiuni,închisoarea sau libertatea condiþionatã decolaborarea cu forþele de ordine ale statului,a ales a doua variantã ºi a semnat un anga-jament cu Securitatea. Nu e singurul caz dinlumea intelectualilor deþinuþi în lagãrelecomuniste. Alte scandaluri care au zguduitlumea româneascã în anii din urmã au în

centru nume rãsunãtoare ale culturii noas-tre, precum Vladimir Streinu, AlexandruPaleologu, ªtefan Augustin Doinaº, ca sã neoprim la acestea. Curios însã la Caraion,observã cu maliþiozitate autorul40, este cãpoetul ºi-a îndeplinit angajamentul cu un„exces de zel ieºit din comun”.41 Colabo-rarea cu Securitatea a foºtilor deþinuþi poli-tici sub presiunea ameninþãrilor, a ºantaju-lui ºi a spaimei este, probabil, unul dintreactele disperate pe care aceºtia au fost împinºisã le facã ºi la care Caraion face trimitere înconfesiunea inclusã în Jurnal 2 (1998) ºi cita-tã anterior. Mihai Pelin rãstoarnã biografialui Caraion, demonteazã punct cu punctevenimentele acesteia, reinterpretându-le,pe bazã de documente, din perspectivacolaboraþionismului poetului, ajungând sã-ltransforme pe acesta din victimã în monstru.Ion Caraion în aceastã tristã metamorfozãeste un personaj profund duplicitar, care-ºifalsificã biografia, capabil sã-ºi onorezeangajamentul cu Securitatea cu o conºtiin-ciozitate neobiºnuitã, sã-ºi toarne prietenii(Marin Preda, Virgil Ierunca, Monica Lovi-nescu º.a.), sã-i portretizeze cu peniþa înmu-iatã în veninul urii ºi al frustrãrii, un profitoral regimului comunist, în solda cãruia s-apus, un om dispus sã accepte compromisul,trãdarea, minciuna, automistificarea.

Volumul Aceastã dragoste care ne leagã –Reconstituirea unui asasinat, de Doina Jela,care prezintã împrejurãrile arestãrii ºi morþiiîn închisoare a Ecaterinei Bãlãcioiu-Lo-vinescu, mama Monicãi Lovinescu, aduce,la rândul lui, grave acuzaþii de ordin morallui Ion Caraion. Într-un capitol special ded-icat acestuia, prilej cu care îi ºi face unamplu ºi eclectic portret, dominat de raþiuniafective, autoarea îl acuzã pentru paginile„mustind de otravã”42, în care Caraionevocã întâlnirile ºi dialogurile cu Ecaterina

36 România literarã, nr. 13-14, 1999 – Mihai Pelin, Dosarul Ion Caraion.37 Editura Publiferom, Bucureºti, 2001.38 Editura Humanitas, Ediþia a 2-a, 2005.39 Editura Pro Historia, Bucureºti, 2006.40 Cartea este scrisã de altfel, de la un cap la altul, în cheia stilisticã a unei ironii crude, cu un soi de

bucurie rãutãcioasã de a dezvãlui adevãrul în ceea ce-l priveºte pe Caraion. Pe alocuri, inspirã sugestiide rãfuialã personalã. Dincolo de stil ºi scriiturã rãmân însã documentele…

41 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, p. 70.42 Op.cit., p. 179.

84

Sorin Ivan

Bãlãcioiu, profund îngrijoratã de soartafiicei ei aflate la Paris – cele douã fiindlegate de o dragoste imposibil de destrãmatprin înstrãinare ºi depãrtare –, pentru rân-durile despre Monica Lovinescu ºi despreVirgil Ierunca, scrise, înainte de plecarea dinþarã a poetului, cu ironie, sarcasm ºi rãutate,dar nu lipsite de talent literar. Culpa moralãa lui Caraion este agravatã de faptul cãVirgil Untaru (viitorul Virgil Ierunca) îi eraprieten din tinereþe, Monica Lovinescu îlsusþinuse constant pe poet ºi-i afirmase, înrepetate rânduri, valoarea literarã, cuplul deParis îl sprijinise (cum am vãzut mai sus) tottimpul de-a lungul perioadei comuniste.Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu trãise dra-matic despãrþirea de fiica ei ºi, în contextulunei solidarizãri afective (prieten al ginere-lui ei), îl considerase pe Caraion ca pe pro-priul fiu, ducându-i mâncare la spital, prim-indu-l în casã, confesându-i-se etc. Bãtrânadoamnã a fost arestatã (24 mai 1958) ºi con-damnatã la 18 ani de temniþã grea ºi confis-carea tuturor bunurilor, prin sentinþa din 12februarie 1959 a Tribunalului militar teritor-ial II, Bucureºti, în care se spune: „A ascultatpermanent emisiunile postului de RadioParis unde funcþiona în calitate de crainicpentru emisiunile în limba românã fiica sa,Lovinescu Monica, soþia legionaruluiIerunca Virgil, iar ºtirile transmise le comu-nica ºi altor persoane, comentându-le înmod ostil, manifestându-ºi neîncrederea întrãinicia regimului nostru ºi propovãduindinstaurarea regimului capitalist.”43 A muritîn închisoare, la 8 iunie 1960, ucisã prinrefuzul conducerii penitenciarului de a-iadministra medicaþia (era suferindã decirozã hepaticã). Paginile incriminate deautoare au fost publicate în revistaSãptãmâna, în cursul unei distrugãtoarecampanii mediatice întinse pe multenumere (585-598, 1982) împotriva fugarului,care trãdase regimul, ºi au generat un imensscandal în þarã ºi, în special, în rândul exilu-lui românesc din Occident. S-a dovedit ulte-rior cã însemnãrile în cauzã nu erau file dejurnal, aºa cum se pretinsese la vremea

respectivã, ci fãceau parte din douã noteinformative, cerute de Securitate poetuluiînainte de plecarea în Elveþia, probabil cagaranþie a întoarcerii ºi instrument de ºantajla nevoie, ºi livrate cu promptitudine deacesta. Este vorba de notele publicate înRomânia literarã în numerele 13-14 din 1999,scrise de poet în februarie 1981. Desigur,între tragedia Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovi-nescu ºi colaborarea lui Ion Caraion cuSecuritatea nu este nici o legãturã. Acu-zaþiile pe care Doina Jela i le aduce poetuluiîntr-un ton vitriolant au un sens moral, aug-mentate fiind de dimensiunea emoþionalã aevenimentelor într-o istorie despre viaþã,speranþã, suferinþã ºi moarte.

Lucrarea Cazul „Artur” ºi exilul românescvine cu noi elemente biografice, documenteºi note informative inedite, incluse la capi-tolul „Delaþiuni”, contribuind la îmbo-gãþirea „Dosarului Caraion”. Iatã o imaginesinteticã destul de sugestivã a acestuia:„Dosarul de delator al lui Caraion sedeschide cu o notã informativã datatã21august 1964 ºi se încheie, dupã circa 400de pagini pline de nume, gânduri, idei,remarci reproduse foarte fidel de agent, cu onotã datatã 4 august 1981, deci chiar înajunul plecãrii sale din þarã. Din zecile denote, unele foarte scurte, altele foarte ampleºi înflorate cu metafore caracteristice scrisu-lui literar, am cãutat sã selectãm în volumulde faþã numai acele documente care facreferire la oamenii din exil sau la legãturilecelor din þarã, scriitori, poeþi, redactori º.a.cu cercurile de exilaþi români dinOccident.”44 Între cei despre care Caraionscrie rapoarte Securitãþii, se numãrã: LeonidDimov, Dumitru Þepeneag, Paul Goma,Nicolae Breban, Leonid Mãmãligã (figurãmarcantã a exilului românesc, cunoscutãsub pseudonimul L.M. Arcade), NicolaeSteinhardt, Marin Preda, Ov. S.Crohmãlniceanu, Nina Cassian, NoëlBernard, Ion Negoiþescu etc. Un caz intere-sant ºi dramatic pentru istoria literarã: cu„ajutorul” lui Caraion, Securitatea confiscãJurnalul fericirii, în manuscris, al lui N.

43 Doina Jela, Aceastã dragoste care ne leagã, Humanitas, 2005, p. 25844 Cazul „Artur” ºi exilul românesc, p. 13

85

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Steinhardt (dupã cum se întâmplã de altfelºi cu jurnalul Ninei Cassian). Autorul, fostdeþinut politic, va fi nevoit sã-ºi rescrie, maitârziu, întregul Jurnal, din memorie. Re-producem în continuare fragmente dintr-onotã despre Nicolae Steinhardt semnatãArtur, care poartã data 25.12.1972: „Înultimele douã sãptãmâni l-am vãzut peNicu Steinhardt de douã ori. Prima datã atrecut el pe la mine ºi negãsindu-mã în cursul dimineþii, a revenit în dupã-amiazazilei. A doua oarã am fost eu pe la el. Defiecare datã arãta foarte speriat ºi zdrobit.Mi-a spus cã se efectuase la domiciliul sãu opercheziþie, ridicându-i-se un manuscrisoriginal despre viaþa din închisoare ºi copiadactilografiatã a acestuia.

Un manuscris de câteva sute de pagini,pe care el nu-l încredinþase spre lecturãdecât la doi-trei oameni: «Unul din aceºtiam-a trãdat. (…) Eu însã am greºit. Am greºitcumplit. Cã am scos cartea, cã am þinut-o încasã, cã am dat-o câtorva oameni sã citeascã. Amsã mor în închisoare. Totdeauna am visat ºi-am crezut cã am sã mor în închisoare pen-tru multele mele pãcate. Asta a fost soartamea. I-am rugat sã nu mã facã turnãtor.Orice, dar asta nu. Nu pot. (…) Am sã pierîn închisoare. Ce sã fac? Sunt un pãcãtos. N-am sã mai pot lucra. Or sã-mi ia pensia.Or sã mã dea afarã din casã. Cine ºtie, poatecã nu mã aresteazã, dar îmi ia pensia ºi casa.Rãmân pe drumuri. Un nenorocit! Eu lucrezîncã, dar ºtii cum este… Mi-au spus sã nu-mi schimb preocupãrile ºi felul de a fi, sãnu încetez a vedea cunoscuþi, prieteni, sã-miduc viaþa la fel ca ºi pânã acum. Dar suntsigur cã mã urmãresc. Îmi urmãresc tele-fonul, paºii, drumurile. Trebuie sã ne vedemfoarte rar. Poate mã aresteazã chiar de sãr-bãtori, ca sã mã pedepseascã în credinþã, înDomnul. Am sã mã rog mult de sfintele sãr-bãtori, poate se îndurã Domnul de mine. Îþicer iertare. Eu cer iertare la toþi. Nu, nu,turnãtor n-am sã devin! Sã-mi cearã altceva,sã mã pedepseascã altfel. Ascult. Am greºit,ascult. Însã nu o pedeapsã prea mare. N-amdat-o decât la câþiva oameni s-o citeascã.» E

derutat ºi într-o mãsurã, de-a adevãratelea,scrântit.”45

Declaraþiile lui Caraion sunt interesantde privit ºi din perspectivã literarã. Multedintre ele conþin elemente de portret, unelememorabile, observaþii psihologice ºi mo-rale, ca niºte fiºe de observaþie ale unuicronicar sagace ºi sarcastic, plin de umori ºide resentimente, unele ºi cu elemente umo-ristice (v. Marin Preda), fãcute cu o inte-ligenþã crudã ºi o luciditate criticã demnã deun psihanalist ºi de un romancier, pe careautorul lor le foloseºte pentru a-ºi exprimafrustrãrile, pentru a-ºi rãzbuna refulãrile ºiobsesiile, un mod, cu alte cuvinte, de elibe-rare de propriii demoni, de autoexorcizare.Multe dintre ele se limiteazã la astfel deobservaþii ºi la informaþii din aria lumii li-terare, cu întâmplãrile, contradicþiile ºi con-flictele ei, înveninate de invidii, gelozii ºirivalitãþi, fãrã a livra date de naturã sã com-promitã sau sã facã rãu celui luat în vizor.La un moment dat, organele de securitatechiar se sesizeazã indignate de conþinutulneinteresant ºi inutil pentru scopurile lor aldeclaraþiilor semnate cu pseudonimulArtur. Studiate din acest unghi, declaraþiilelui Caraion pot oferi amãnunte interesanteprivitoare la oameni ºi contribui, ca pieseleunui mozaic, la reconstituirea, pe porþiunimici, epicã, psihologicã, moralã, a uneilumi, ca o cronicã ocultã, underground, dinsubteranele conºtiinþei. Este o restituirecinicã, þinând cont de natura documentelor,dar utilã pentru înþelegerea epocii ºi aoamenilor ei.

În istoria relaþiei lui Ion Caraion cu Po-liþia politicã apare o situaþie de crizã: într-unmoment de cumpãnã a conºtiinþei, la câþivaani de la semnarea angajamentului, poetulnu mai vrea sã colaboreze. Astfel, într-odeclaraþie cãtre Securitate, acesta noteazã:„Am trãit în viaþã numai pentru scris ºi pen-tru libertatea frumuseþii lui. Nu împotrivatalentului, nici a gloriei ºi nici a pâinii altuiaºi în orice caz nu împotriva þãrii mele.Deasemeni, n-am cãutat sã fac din harul,cultura sau inteligenþa mea o trambulinã,spre a mã aranja din punct de vedere mate-

45 Op. cit, pp. 101-102.

86

Sorin Ivan

rial. Spiritul arivist a fost departe de a mãcaracteriza vreodatã. În vreme ce alþii aler-gau dupã oase ºi ciolane, eu am abandonatde bunãvoie situaþii fãcute, apãrând naiv ohimericã independenþã a literaturii. Poatecã am greºit sau am exagerat. În orice caz,consecinþele au fost groaznice. Fusesemorgolios. Nu mai sunt. În niºte împrejurãricare erau departe de a fi normale, cândpuþinul ce mai supravieþuise din mine tre-cuse de limitele ºi ale disperãrii ºi ale ne-buniei, dupã ce nu mai aveam nimic pelume, dupã ce am fost închis, dupã ce mis-a confiscat opera, dupã ce mi s-a spus cã

va fi arsã (ceea ce a dezorganizat ºi schi-monosit cu totul mintea mea), dupã ce amfost osândit, un moment de tragic impas m-a transformat (ca sã mã pedepsesc ºi eu

însumi? din laºitatea de a trãi? nu ºtiu…) m-a transformat în ceea ce-mi fusese vreo-datã mai odios. Sunt trei ani de când prim-iþi din parte-mi consemnãri conforme cuadevãrul, neviciate de vreun subiectivism,despre oameni consideraþi de mine – înmajoritatea cazurilor – unii palavragii, alþiivrednici de a mã îngreþoºa. Dar de mineînsumi, prezentându-vi-i cum sunt, saucum sunt mãcar în parte, a ajuns sã-mi fie ºimai greaþã. Nu mã mai pot suporta, amajuns la crize de nervi ºi insomnii devasta-toare, mã ucid. Consideraþi-mã cum veþicrede, corect sau necorect, fiþi cu minedrepþi sau cruzi, luaþi mãsuri împotriva meade naturã a mã lichida sau priviþi-mã ca peun caz limitã, dovediþi-mi bunãtate sausupremã asprime, cruþaþi-mã sau ba, dar deastãzi eu nu vã mai pot fi de un atare ajutor,nu mai pot continua îndeletnicirea aceasta,care-mi provoacã o imensã scârbã demine.”46 Citite acum, aceste rânduri ne par(ºi chiar sunt, numai dacã nu-l suspectãmpe poet de duplicitate ºi-n accesele lui desinceritate ºi introspecþie) un strigãt de dis-perare al unui om sfâºiat de contradicþii, încare s-a dat o luptã atroce între slãbiciuneamoralã, aflatã la baza pactului cu puterea ºia condiþiei umilitoare de delator în serviciulunui sistem criminal ºi tresãririle conºtiin-þei. În ciuda acestui proces interior, obiecti-vat, cu toate riscurile, într-o manifestare devoinþã fermã, exemplarã, care l-ar fi salvat,poate, de la judecata istoriei, Caraion a con-tinuat. ªi-a dus mai departe angajamentul,cu zel, cu conºtiinciozitate, cu aplicaþie ºi cuun talent veninos ºi sarcastic demn depeniþa cronicarilor ori a marilor pamfletari.Slãbiciune, teamã, laºitate, frustrare, urã, or-goliu? ªantaj din partea organelor de repre-siune? Toate la un loc? Rãspunsul rãmâneun mister. Alchimia complicatã a conºtiinþeipoetului i-a permis aceastã tragicã dedu-blare, într-o existenþã schizoidã, ca un calvarperpetuu ori, pentru a-l cita pe poet, ca unsfârºit continuu.47

Dezvãluirile fãcute în cadrul DosaruluiCaraion schimbã radical percepþia asupra

46 Declaraþie din 4 mai 1967, semnatã Diaconescu Stelian, în Cazul „Artur ” ºi exilul românesc, p. 54.47 Ion Caraion, Bacovia – Sfârºitul continuu, Editura Cartea Româneascã, 1979.

87

Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

omului Caraion: din victimã a sistemuluicomunist, trecut prin infernul concen-traþionar, el devine complice al regimului ºiagent al opresiunii. Sub masca suferinþeiintense, care poartã pe ea semnele uneiistorii crunte ºi sângeroase, tot atâtea acuza-þii la adresa comunismului, stã un chipascuns, plãsmuit din slãbiciune, din frus-trare, din urã ºi din setea de rãzbunare.Sfâºierea între suferinþã ºi trãdare, întreasceza prin creaþie ºi compromis, între bineºi rãu, face din Caraion un personaj duplic-itar, un exemplu viu de manipulare ºi defor-mare a omului prin teroare de cãtre un sis-tem politic opresiv. Cu toate acestea, CazulIon Caraion nu trebuie judecat simplist.Poetul poartã cu sine sechelele unor marisuferinþe fizice ºi psihice îndurate înlagãrele de exterminare comuniste. Eledepun mãrturie pentru tragedia unui om,victimã a Gulagului comunist, a opresiuniitotalitare, expresie a unei ideologii cinice,dezumanizante, criminale. Iatã o altã mãr-turie care sintetizeazã povestea tragicã ºiabsurdã a unei vieþi situate sub cizma isto-riei: „Sânt singurul dintre scriitorii românicare a fost condamnat la moarte sub comu-niºti ºi cãruia, întâmplându-i-se sã scape cuviaþã, i-a fost dat sã poatã ajunge ca sãdepunã mãrturie în aceastã parte a lumii, înOccident, care altãdatã se chema lumealiberã. Pot spune cã vin din peste 30 de anide interogatorii, percheziþii ºi confiscãri demanuscrise, din douã stagii de închisoaretotalizând 11 ani de prizonierat politic, din-tr-o osândã capitalã, din experienþa lagãre-lor de exterminare ale canalului Dunãrea-Marea Neagrã, ale minelor de plumb dinMaramureº ºi ale supliciilor care însoþeaunoapte de noapte anchetele de la Mal-maison. Au existat perioade însã în viaþa deafarã, dupã aºa-zisa eliberare ºi reabilitare,mai chinuitoare decât unele din cele dintimpul detenþiei. În 1950, 1958, în 1971, 1979ºi 1981 mi-au confiscat la un loc mii de pa-gini de manuscris.”48 Procesul Caraionînceput în anii din urmã, dupã deschidereaarhivelor, în noul „dezgheþ” ideologic prinîntoarcerea la libertate, necesitã un recurs.

Un recurs care sã ia în calcul totul: suferinþaînchisorilor, spaima animalicã de fiarã hãi-tuitã, teroarea în faþa morþii iminente, frus-trarea omeneascã în faþa a douã decenii deviaþã ºi creaþie pierdute, frica ulterioarã defiinþã taratã, însemnatã cu fierul roºu alfricii, dorinþa de a recupera timpul ºi opera,circumstanþele agravante ºi atenuante. Prin-tr-un astfel de demers, Caraion nu poate fiabsovit de orice culpã moralã ºi în nici uncaz achitat. Dar, dacã nu iertat, poate fi mã-car înþeles. În urma unei astfel de judecãþi,cei care acuzã de pe poziþiile unei moraleinflexibile se pot gândi mai mult înainte dea arunca piatra în obrazul condamnatului.În postumitate, poetul trãieºte o a doua con-damnare la moarte: o moarte spiritualã, oaneanatizare esteticã, o condamnare latãcere a unei voci care nu a tãcut, nici în via-þã, ºi nici în moarte, niciodatã. Prizonier algulagului comunist, în detenþie ºi în „liber-tate”, dar ºi al propriei conºtiinþe chinuitede spaimele infernului, Caraion este o figu-rã tragicã a istoriei, victimã a timpului „ieºitdin þâþâni”, un caz simptomatic al intelectu-alului îngenuncheat de suferinþã ºi teroare.

Dar omul Caraion nu trebuie sã acopereori chiar sã anuleze pe poetul Caraion, bio-grafia – istorie a unei existenþe dramatice,cu o nefericitã dimensiune conspirativã –nu trebuie sã umbreascã opera. Ar fi o con-fuzie gravã, care ar insinua criterii empirice– istorice, morale, afective, emoþionale – înjudecarea creaþiei literare. Or, poezia este orealitate autonomã, care trebuie investigatãnumai cu instrumente estetice ºi criterii axi-ologice. Trebuie fãcutã o distincþie clarã în-tre om ºi poet, între existenþã ºi operã. OmulCaraion este o victimã a istoriei, o figurã tragi-cã a Estului, care, îngenuncheatã de sufe-rinþã ºi teroare, a fãcut un pact infam cu pu-terea ºi organele de represiune, devenind elînsuºi din prigonit prigonitor. Cu toate cã ºi-a denunþat gestul ºi s-a dezis de propriaslãbiciune, n-a avut puterea sã renunþe ºi aacceptat în continuare umilinþa. Nu este sin-gurul caz de duplicitate în lumea scriitorilordin România ºi din lume. Mulþi scriitori,români sau strãini, unii nume ilustre ale lite-

48 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, pp. 31-32.

88

Sorin Ivan

raturilor lumii, au comis gesturi regretabile,acte de colaboraþionism cu regimurile fas-ciste sau comuniste, pactizãri mai mult saumai puþin oculte cu ideologii extremiste, dedreapta sau de stânga, mulþi poartã cu ei, îneternitate, diverse culpe morale de mai micãsau mai mare gravitate. A-i judeca dupãaceste criterii ar însemna sã deschidem oCutie a Pandorei din care ar ieºi tot rãul is-toriei ºi al conºtiinþei umane, cu grave re-percusiuni asupra ordinii axiologice a uni-versului estetic. În materie de culpã, depãcate grave ºi de vinovaþie, fiecare caz tre-buie judecat în parte, în contextul timpuluiºi al existenþei proprii, în funcþie de dateleconjuncturale, psihologice, biografice. Pe dealtã parte, dacã am uza de criteriile mora-litãþii autorului în evaluarea creaþiei artis-tice, am ajunge la rezultate paradoxale ºideconcertante. Opera, în speþã poezia, nu sejudecã în funcþie de fluxul ºi meandrele bio-grafice ale autorului ei, chiar când acesteascot la luminã atitudini ºi gesturi întru totulcondamnabile. Ea trebuie privitã în relaþiecu existenþa, numai în mãsura în care poatefi demonstrat un raport de cauzalitate, deinfluenþare ºi determinare dinspre viaþãspre literaturã. Acest raport este fundamen-tal în cazul lui Caraion: poezia lui are rãdã-cini adânci în propria existenþã, creºte ºi seramificã, puternicã, noduroasã, sumbrã, dinsolul acesteia. Poezia lui Caraion este subli-marea la nivelul ideilor ºi al expresiei a uneiexperienþe psihologice intense, paroxistice,apocaliptice, expresia esteticã a unei viziuniparticulare asupra existenþei, lumii ºi uni-versului. În judecarea ei, criteriile morale nuau nicio relevanþã. Ea capãtã o existenþãaparte, autonomã, cu identitate proprie, orealitate de grad secund, desprinsã de fon-dul care a generat-o, chintesenþa unei vieþiºi a unei gândiri zbuciumate, cu momentede spaimã, teroare ºi alienare, clipe de cum-pãnã, între viaþã ºi moarte, cu nãluciri tha-natice ºi tentaþii suicidale, cu întrebãri intro-spective, fulgerãri de conºtiinþã ºi luciditate,întunecãri ºi cãderi morale… O lungã ºi si-nuoasã trecere prin infern.

Omul Caraion purta întipãrite în fiinþa sasuferinþele închisorilor, frica, spaima, o in-

expiabilã anxietate. Pãrea tot timpul urmã-rit de ceva ori de cineva, avea aspectul unuiom hãituit, în permanentã încercare de a seretrage ºi a se ascunde. „Sunt omul care seuitã în toate pãrþile”, spune undeva, într-unpoem. Omul Caraion era dificil, mefient,închis în sine, marcat de suferinþã, chinuitde resentimente ºi de ambiþii. Era unorgoliu ieºit din comun, în virtutea cãruia seautositua în partea de sus a ierarhiei lite-rare, o fire vindicativã, un caracter compli-cat, apt de atitudini duplicitare ºi greu deînþeles, un suflet contorsionat de secheleletrecutului ºi de frustrãrile prezentului.Purta cu sine obsesia timpului care-i fusesefurat în lagãrele comuniste, ireversibil,transformat în cenuºã, un timp pierdut pen-tru opera pe care ar fi edificat-o pânã atun-ci. Purta, de asemenea, cu sine ura, nedisi-mulatã ºi nedreaptã, faþã de cei care avuse-serã timp, care nu suferiserã absurdul ºicruzimea istoriei, cei pe care destinul îi ier-tase. Întreaga sa existenþã de dupã holo-caustul concentraþionar este o dramaticã ºiintensã cãutare a timpului pierdut. PoetulCaraion este creatorul unui univers particu-lar, guvernat de legi cinice ºi absurde, popu-lat de suferinþã, agonie ºi moarte. Un uni-vers care ar putea fi foarte bine exprimatsimbolic de Strigãtul lui Edvard Munch.Poezia lui Caraion este un strigãt lansat cãtreneantul lumii ºi al fiinþei, un lamento ºi oanatemã aruncate cãtre deºertul existenþei,brãzdat de spaimã, teroare ºi suferinþã, careexprimã un nihilism devastator, o ontologiea nimicului de o intensitate nemaiîntâlnitãîn poezia româneascã postbelicã. Este opoezie scrisã de un profet în delir, un profet alnimicului, care cautã adevãrul ºi-l exprimãuneori în cheie cioranianã, alteori într-ocopleºitoare stilisticã a deºertãciunii. Unadevãr interior, profund, smuls din abi-surile unei existenþe care a cunoscut infer-nul fizic ºi infernul spiritual, un adevãr re-velat prin suferinþã, un adevãr negativ, vio-lent, iconoclast ºi blasfemiator la adresaomului ºi a istoriei. Poezia lui Caraion este oexperienþã esteticã fãrã precedent, care pen-duleazã între abisurile suferinþei ºi paroxis-mul disperãrii. Dincolo de ea, se întindeNimicul.

89

Acesta era titlul spectacolului prin caredeschideam stagiunea 1984-85 a TeatruluiNottara, dedicat memoriei lui NICHITASTÃNESCU (1933-1983), la nici un an de lastingerea sa prematurã, neaºteptatã.

Îl cunoºteam de mult, bucuros cã debu-tase tot într-o revistã din Ardeal („Tribuna“,1957) ºi cã-l ascultasem citindu-ºi versurile,ºocante prin noutatea lor, la Cenaclul„Labiº“ de la Uniunea Scriitorilor, în anul1959. Atunci, i-am dãruit volumul „Cu tim-pul meu“, a cãrui dedicaþie caldã, elogioasã,am recitit-o, dupã vreo 40 de ani, la Casamemorialã ce-i poartã numele în oraºul sãunatal, Ploieºti. Îmi rãspunsese apoi ºi el pevolumul „O viziune a sentimentelor“:„Poetului Ion Brad. Cu profundã preþuire ºirespect, emoþia lui Nichita Stãnescu, martie1964“.

Când împlinise 50 de ani, am publicat înrevista „Contemporanul“ (1 aprilie 1983)aceastã însemnare, intitulatã „Maturitateapoetului“:

Fiindcã nu m-am numãrat niciodatãprintre admiratorii de ocazie ºi cu atât maipuþin printre imitatorii lui Nichita Stãnescu,pot sã-i aduc liniºtit, în acest moment almaturitãþii lui depline, al maturitãþii poezieinoastre actuale, elogiul cuvenit acestui ta-lent ieºit din comun, acestui plugar înogoarele cerului sau, mai bine zis, cosmo-naut neînfricat, frate cu îngerii ºi cu son-dorii.

Încã de la reuniunea unui cenaclu literarde acum 25 de ani, când i-am ascultatprimele poezii date astfel þãrii ºi lumii, amfost ºocat ºi impresionat de harul lui de aproduce un aliaj special din cuvintele limbiiromâne, pe care nu-l bãnuiam atunci atât derezistent la încercãrile fantastice ale cos-monavelor sale poetice, ale trenurilor salespaþiale, ale tuturor acestor maºinãrii com-plicate sau uneori uimitor de simple, cu carene defriºeazã de un sfert de secol neliniºtile,fantezia, inerþiile, comoditatea rigorilorpoetice.

ªi apoi, cum sã nu admiri la acest poeturanic fiorul pe care îl simte ºi ºtie sã-lexprime la atingerea cu pãmântul þãrii, cuistoria ei, cu încãrcãtura fantasticã de sensi-bilitate ºi filosofie ce acoperã, ca o a douascoarþã terestrã, patria vãzutã ºi ceanevãzutã a pãrinþilor ºi strãmoºilor sãi!Cred, sunt convins, cã ºi prin aceastã cali-tate, prin dimensiunea naþionalã, arta sa aînceput sã strãpungã tot mai adânc spaþiiledificile ºi incomode ale poeziei universale,aducându-ne astfel tuturor onoruri ºibucurii ce depãºesc fiinþa ºi persoana poetu-lui.

Îi suntem, deci, îndatoraþi cu toþii ºi nuputem sã-i dorim altceva decât ceea ce i-amfi dorit lui Eminescu ºi lui Labiº: o viaþãlungã, în sãnãtate deplinã, pentru adesãvârºi o operã infinitã în posibilitãþi ºicare a intrat cu atâta inspiraþie în patrimo-niul poeziei româneºti.

Îi doream sãnãtate atunci, cu un gândsolar, adus din Grecia, fãrã sã bãnuiesc cã

IonBRAD

NichitaStãnescu:

Orfeu în

Câmpia Dunãrii

Se souvenant son rencontre avec NichitaStãnescu, Ion Brad publie, à la mémoire dupoète, des notes, des évocations et des frag-ments appartenant aux amis de NichitaStãnescu, dédiés au grand artiste. L'articlefait, donc, l'éloge d'un grand poète qui s'estdépêché à passer les frontières de l'autremonde, comme un Orphée, laissant son œuvreinfinie au patrimoine roumain.

Abstract

90

Ion Brad

acest Orfeu se grãbea, încãlcând poruncilezeilor, sã treacã dincolo de pragul lumiinoastre, oricât de mult îl admiram cu toþii —în afara unor cârcotaºi înnãscuþi, fãrã talentºi operã realã.

Am fãcut parte din ultima gardã lacatafalcul sãu, în numele Ministerului deExterne, am îngheþat lângã þãrâna mormân-tului adânc, aºezat în apropierea luiEminescu ºi G. Cãlinescu.

Copleºit, aºadar, de aceste „viziuni alesentimentelor“ de admiraþie colectivã, m-am grãbit sã-i dedicãm acel prim specta-col din ciclul „Spectacole de poezie“, con-tinuat cu numele colegilor sãi din „Cu-minþenia pãmântului“: Ana Blandiana, IoanAlexandru, Ion Gheorghe, AdrianPãunescu, Marin Sorescu.

Caietul-program „Orfeu în CâmpiaDunãrii“ (alcãtuit de unul dintre cei maidevotaþi prieteni, care i-a dedicat evocãri ºicãrþi întregi, Gheorghe Tomozei) l-am pre-faþat cu aceste gânduri:

Spectacolele de poezie încep cu NichitaStãnescu

De ce? ar putea sã se întrebe spectatorii,poeþii, criticii de poezie sau criticii de teatru,tinerii sau vârstnicii, cei obiºnuiþi sauneobiºnuiþi sã vadã poezia, nu doar s-o asculteºi s-o citeascã. De ce nu începeþi — ar putea con-tinua întrebarea — cu numele unor mari poeþicare au fost o punte între veacuri ºi între vârstelespirituale ale României de azi — numele luiTudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga,Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Al. Philippide,dintre cei dispãruþi, ne-ar veni imediat pe buze— ori cu cei care, având acum tâmplele cãrunteau pornit sã urce, încã tineri, primele din cele 40de trepte ale libertãþii noastre pe care le cinstimîn acest an jubiliar. Am putea fi întrebaþi chiar:de ce nu începeþi cu cei mai tineri, a cãror vârstãºi ale cãror elanuri se confundã cu Poezia însãºi?

Rãspunsul nostru este simplu: dacã nuîncepem cu Eminescu, geniul tutelar al literelorromâne, trebuie sã începem neapãrat cu NichitaStãnescu!

Da, fiindcã tocmai într-un an jubiliar, cumeste acest 1984, când scoatem în luminã rodniciamaterialã ºi spiritualã a socialismului românesc,n-am putea fi cu nimic mai convingãtori,vorbind despre grãdina bogatã a Poeziei, decâtîncepând orice enumerare cu Nichita Stãnescu.

Descendent din Eminescu, el este din stirpeapoeþilor mari, mai sus pomeniþi, iar rolul sãu deînnoitor s-a vãzut încã de la primul volum.

În arta lui s-au concentrat virtuþi înnãscute,dar ºi cultivate anume, prima dintre ele fiindacea omenie profund româneascã, din carefilosofia noastrã ºi-a fãcut un þel suprem, pentruOm ºi pentru Cetate. Toate orizonturile libereale gândirii s-au deschis acestui cãutãtor în stra-turile cele mai adânci ale Fiinþei, ale Logosului,tot ce pãrea, pentru unul sau altul dintre noi,imposibil, greu de imaginat în graniþeleCuvântului, la Nichita Stãnescu s-a doveditposibil prin invenþia, atât de modernã, a necu-vintelor.

Cititã atent — ºi, sperãm, vãzutã atent —poezia lui devine într-adevãr un cosmos nemãr-ginit, în care contururile spiritualitãþii naþiona-le se accentueazã în mod lucid, savant elaborat,pe fundalul universalitãþii, candidatura sa lapremiul Nobel, ca ºi în cazul lui Blaga, fiind oconfirmare deplinã a acestei unitãþi valorice.

91

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

Avem mereu sub ochii noºtri uimiþi mira-colul Facerii, tainele prin care acest Orfeudunãrean obliga pietrele sã joace. ªi toate aces-tea, în zile, sãptãmâni ºi luni — nu ani! — cândîncã ne mai aþinteºte privirea tãioasã ºi blândã aPoetului, când mai simþim respiraþia lui încãfierbinte, când cuptoarele geniului sãu se maiaud duduind încã din plin, ca o inimã ce nu vreasã cedeze!...

Lãsãm, deci, criticilor ºi celorlalþi colegi deliteraturã continuarea interpretãrilor, tot maibogate, ce l-au însoþit pe Nichita Stãnescu încãde la debutul sãu, noi ne luãm doar îndrãznealade a deschide stagunile permanente de poezieale Teatrului Nottara — ce vor fi în mod siguronorate de toate numele ce-au onorat Poeziaacestei þãri, ca ºi de noile talente ce-i vor sporizestrea — cu poetul de geniu al socialismuluiromânesc.

ªtiam atunci, cum sunt conºtient ºi acum,cã expresia finalã a textului meu nu forþa unadevãr — aºa-i spuneam cu toþii acelui timpîn care se formase ºi afirmase NichitaStãnescu, autor ºi al unor volume ca „Unpãmânt numit România“ ºi „Roºu vertical“,dar era menitã ºi sã facã mai uºoarã trecereaspectacolului printre furcile caudine alecenzurii, reînviatã ºi reactivatã ameninþãtorîn acei ani, când „mãreþia frigului“ ne apãsanu doar trupurile.

De altfel, Nichita nu era omul care sã seascundã dupã deget, sã nu-ºi mãrturiseascãdeschis ideile, cum o fãcuse ºi în interviulradiofonic acordat lui Victor Crãciun (un altmare admirator al sãu), unde întâlnim astfelde pãreri:

Scriitorul de astãzi, adicã din 1971, are înfaþa sa un cu totul alt public decât poetul, sãzicem, de la sfârºitul rãzboiului — scriitorul dela sfârºitul rãzboiului. O muncã imensã, educa-tivã, care a fost fãcutã cu consecvenþã de cãtrePartidul nostru a fãcut ca sã ne aflãm în faþaunei clase muncitoare cu mult mai instruitã, cumult mai cultivatã, dar ºi o clasã muncitoaremult mai exigentã faþã de valorile culturale carei se oferã. Am mai spus în câteva rânduri cã îngenere cititorul de astãzi este un cititor mult maiexigent faþã de cititorul din 1945, de aceea ºiscriitorul este obligat prin funcþia sa ºi socialã ºiesteticã sã ofere cititorilor sãi producþii cu multmai profunde, cu mult mai nuanþate, ºtiind cã

cititorul de astãzi refuzã aºa-zisa poezie lozin-cardã, aºa zisa poezie festivistã. El cere o ade-vãratã poezie de idei, o adevãratã poezie de pro-bleme care sã rãspundã vieþii sale, idealurilorsale ºi aspiraþiilor sale de frumos. Fãrã doar ºipoate scriitorii au un rol foarte important însocietatea socialistã, rolul lor este de a educaeducându-se [...]

Nu existã o adevãratã poezie, nu existã opoezie realã, o poezie care sã comunice, dacã ea seplaseazã în afara timpului epocii sale. Noi ºtimºi înþelegem cã poetul trebuie sã exprime tot ceeace este mai frumos, tot ceea ce este mai nobil, cagândire ºi ca simþire în poporul sãu. De altfel, omai veche credinþã a mea pe care îmi permit sã orepet ºi acum este cã adevãratul scriitor nu îºiaparþine sieºi ºi cã aparþine poporului sãu, cãadevãratul scriitor trebuie sã reprezinte tot ceeace este mai frumos în poporul sãu, cã senti-mentele nu pot fi inventate, cã el trebuie sã preiasentimentele care existã în poporul sãu în laturalor cea mai înaintatã, cea mai plinã de vis, ceamai frumoasã.

92

Ion Brad

Oricât au dorit ºi doresc cârtitorii ºidetractorii lui Nichita sã-i scoatã pe nasasemenea idei fundamentale — credinþa cãpoezia adevãratã vine ºi trebuie sã se întoar-cã la popor — nu vor reuºi sã explice altfelmarea lui popularitate din timpul vieþii,prelungitã pânã azi, când vremurile vechisunt socotite „ilegale“, întru totul „crimi-nale“.

În mica monografie a „Caietului-pro-gram“ am reprodus ºi prima, ºi ultimapoezie a lui Nichita Stãnescu:

Într-o zi cam pe la prânzÎntr-o zi cam pe la prânz,Gheorghiþã mergea cu-n mânzCum mergea cu mânz-agaleîi ieºi un hoþ în caleHoþul fiind bandit din fireÎi luã mânzu cu grãbireGheorghiþã rãmase cu buza umflatãcã n-a avut cu el o bâtã latãpe bandit sã-l batã.

1940

Cãtre...Sã ningã peste noi cu miei, doar astãziSã ningã inima din noiNoi niciodatã nu am fost noroiO spun ºi mieii care ning pe noiO, dulce, mult prea dulce tu, fecioarã,Care mi l-ai fãcut pe Iezus chiar din floriCe zici cã ninge mieii peste noiCe zici cã ninge mieii peste searãªi pe zãpadã cã noi ningem amândoi...

Cu un an înaintea morþii sale, anticipândparcã vecinãtatea subpãmânteanã cu G.Cãlinescu, de la Cimitirul Bellu, NichitaStãnescu îºi amplifica ºi limpezea opiniiledespre rosturile poeziei ºi literaturiinaþionale, tot într-un interviu radiofonic cuVictor Crãciun, reprodus în mica antologie aTeatrului Nottara:

Reporter: Vom vorbi, în alte emisiuni,despre poezia contemporanã — ceea ce am maifãcut ºi cu alte prilejuri. Astãzi însã, sã neocupãm de Istoria literaturii române de laorigini pânã azi de G. Cãlinescu. Opera din1941, reeditatã, cum se cuvine, în acest an deEditura Minerva.

Nichita: Despre Istoria literaturii luiGeorge Cãlinescu nu putem vorbi decât cuemoþie în glas ºi nu putem vorbi „ex abrupto“,de aceea, vã rog sã-mi îngãduiþi sã vorbesc maipe ocolite.

Reporter: Cum doreºti...Nichita: Una dintre întrebãrile obsedante

care mi s-au pus de cãtre reporterii iugoslavirepeta o frazã spusã de distinsul poet din RFGermania, Hans Magnus Enzesberger, ºi anumeaceea cã poezia nu are paºaport, la care amrãspuns cã asta este pãrerea lui Hans MagnusEnzesberger. Poezia nu cãlãtoreºte. Poezia toc-mai de aceea nu cãlãtoreºte, pentru cã ea repre-zintã spiritualitatea unui neam, ea este stareacea mai pe loc a unei naþiuni, a unei republicifrumoase ºi minunate cum este a noastrã,Republica Socialistã România. A, poezia poatesãruta cu dragoste piatra de hotar dintre douãnaþiuni, dar o sãrutã stând locului. Tocmai deaceea ea este frumoasã ºi magnificã. Într-adevãr,poezia n-are nevoie de paºaport, poezia arenevoie de munþi, bunãoarã, poezia noastrã, legi-timitatea ei constã în aceea a mãreþiei plaiurilornoastre, iar plaiurile noastre nu sunt puse peroþi.

Una dintre îndreptãþirile majore ale culturiinoastre este ºi Istoria literaturii române a luiGeorge Cãlinescu pe care o considerãm ca pe ocasã a scriitorilor români. Edificiul acestei cãrþi,clãdit din cuvinte, acoperã ºi gãzduieºte în elsufletele scriitorilor, cei petrecuþi pe aceste tãrâ-muri, chiar dacã nu într-o totalã gãzduire, într-o majoritarã gãzduire. Chiar dacã nu într-ocu totul înþeleaptã judecatã, într-o majoritarãjudecatã. De ce credeþi cã noi toþi, cei mai tinerisau cei de dupã George Cãlinescu îl iubim pedomnia-sa? Îl iubim din pricina faptului cã ne-adat o imagine nu a scripturii moarte, ci a cân-tecului celor scrise într-o interpretare întrucâtvasubiectivã, dar atât de dulce subiectivitate a gus-tului sãu critic, încât ea aproape cã se potriveºtecu subiectivitatea noastrã ulterioarã. Sã nuuitãm cã George Cãlinescu este unul dintre ceimai de seamã prozatori pe care i-a avut vreodatãþara noastrã. Sã nu uitãm cã Enigma Otiliei, cãBietul Ioanide, cã Scrinul negru sunt romanede cãpãtâi ale istoriei prozei româneºti ºi alemiºcãrii prozei noastre cãtre o fundamentare,cãtre o cunoaºtere mai profundã a tipologieiinsului trecãtor pe aceste tãrâmuri ºi înscris în

93

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

magica ºi minunata limbã românã. Nemai-punând în seamã cã, poet aºa-zis „amator“ fiind,poet strãlucit s-a arãtat a fi, deci avea toatedatele ºi toate instrumentele de mãsurã aleacelui corãbier care descoperã pãmântul. Pepãmânt fiind a redescoperit încã o datã pãmân-tul. Pe cuvânt fiind, a redescoperit încã o datãcuvântul. În spirit fiind, a redescoperit ºi a fun-damentat încã o datã spiritul literaturii române,lucru pe care noi cu toþii îl omagiem ºi unii din-tre noi suntem de tot mândri cã l-am putut con-templa cu ochii, iar în ceea ce mã priveºte, cã înultimul an al vieþii sale de profesor universitar,i-am putut auzi, el fiinþã vie fiind, eu fiinþã viefiind, vocea, glasul, înþelepciunea ºi îngerul.

Nu te mira iubite ascultãtor al vocii mele deacum, cã spun cuvinte care-þi pot pãrea înþeleptesau mari. Personalitatea unui om mare stârneºtepersonalitate. Versul lui Eminescu stârneºtevers. Versul lui Arghezi stârneºte vers. Prozamarelui nostru Rebreanu stârneºte prozã. Prozalui Marin Preda stârneºte prozã. Poezia luiLucian Blaga stârneºte poezie, iar a lui Bacoviaînalþã un nepieritor monument de limbã sensi-bilitãþii postume eminesciene. Deci mã întorc ºizic: odinioarã treceam pe Calea Victoriei pe caremai odinioarã încã strãmoºii noºtri o numeauPodul Mogoºoaiei, ºi în faþa instituþiei princi-pale a culturii române „Academia Românã“,marele artist care a fost ºi marea conºtiinþã cerãmâne pentru noi toþi George Cãlinescu, obositºi în frac, ieºise pe trotuar sã respire. Cu obatistã învolburat de albã îºi ºtergea gura saînroºitã de sânge. Suferea de o boalã necruþã-toare. Boala lui a fost a trupului lui, niciodatã aspiritului lui. Se odihnea o clipã ca sã reintreleonin cum era, ca un leu, în mijlocul verbuluiacademic ºi sã intre ca un adevãrat cetãþean întoiul substantivului românesc. Suntem cu multprea aproape, cu mult prea aproape (e bine cã amspus prea aproape) pe lângã pleoapele fãrã depriviri cum ar spune Eminescu, parafrazându-l,de aceastã prezenþã fascinantã; ca dovadã cã alã-turi de Eminescu care nu trece zi de zi sã nu-lpomenim cu un prilej sau cu altul, ca pe oprezenþã vie, nu trec aproape ore de ore sau zi dezi sã nu amintim de prezenþa lui GeorgeCãlinescu printre noi, semn cã el este mai viu caspirit decât mulþi dintre amorþiþii de noi careîncã nu am învãþat sã fim proaspeþi, deschiºi ºidãruiþi întru totul spiritualitãþii þãrii noastre.

Mã ºi mir cã unora dintre noi le e ruºine sãspunã þãrii pe faþã cã o iubesc, le e ruºine spiri-tului sã-i spunã cã-l divinizeazã ºi se tem depãsãrile care zboarã ºi sã le spunã cã ele zboarã...Acest tom masiv cãlinescian, numit Istoria lite-raturii române de la începuturi pânã azi, evorba de „azilul“ etern al lui, poposeºte cu dragîn casele noastre ca ºi cum în casa noastrã pieri-toare ne-ar veni ca invitat de cinste un oaspete:o casã eternã.

La aniversarea celor 50 de ani, asaltat deadmiratori/admiratoare ºi critici, Nichita îºidezvãluia din nou gândurile ºi marea luisensibilitate faþã de limba românã într-oconvorbire cu distinsul critic ºi istoric literarde la „Scânteia“, C. Stãnescu:

— Care sunt, dupã opinia dumneavoas-trã, îndatoririle scriitorului român faþã delimba românã, lumea româneascã, soci-etatea de astãzi?

— Limba românã este cel mai mare tezaur pecare îl are poporul, ea defineºte poporul român,ea este România, ea este casa sentimentelortuturor fiilor patriei, ea este lãuntrul aripeivisurilor noastre de mai bine ºi de pace. Înda-toririle scriitorului faþã de limbã ºi de societatesunt totale, pânã la identificarea lui cu limbaromânã ºi a spiritualitãþii lui cu sensul supremal spiritualitãþii societãþii româneºti contempo-rane. Dar scriitorul are în primul rând înda-toriri faþã de cititorii lui cei mai apropiaþi, con-temporani ai sãi. Orice scriitor începe prin a-ºispune propria sa viaþã prin cuvinte. Dacã el estecinstit cu sine însuºi, neapãrat este cinstit cutoþi ceilalþi. La un moment dat, prin maturizare,un scriitor autentic, într-un fel sau altul, îºi vada seama cã scopul scrisului nu este per-fecþionarea cuvântului, ci mesajul pe care îlpoartã cuvântul. Asta este secunda în carescriitorul devine scriitor. Biografia ta personalãtrebuie sã devinã impersonalã ºi cât mai largcoincidentã cu biografia cititorului. Coincidenþacu cititorul la început este coincidenþa alergã-torului mort tragic dupã Maraton anunþândgrecilor victoria asupra perºilor. Dante, genialulpoet al lumii, a atins o coincidenþã de mesaj pânãîn vremea noastrã. Scriitorul care nu face unînþeles crescãtor ºi luminos în cititor ºi-a fãcutnumai jumãtate din datoria lui. Arta, prin

94

Ion Brad

exemplul personal, sau prin amintirea altorexemple trebuie sã educe ºi sã înalþe. Scriitorulde azi divulgã ºi respinge, în numele oamenilor,tragicul cu care este contemporan cel puþin prinHiroshima. Scriitorul de azi este tot una cu citi-torul de azi, noi toþi avem un unic ideal.

— Acceptând ideea cã opera literarã este,într-un chip specific, oglinda lumii, cum seoglindeºte scriitorul de azi în ochii lumiipentru care scrie?

— Cea mai mare grijã care s-a acordat vreo-datã în istoria lumii unui scriitor s-a petrecutnumai în statele cu orânduire socialistã. Trebuiesã o spunem rãspicat cã în statul nostru, în fine,scriitorul ºi-a dobândit statutul meritat, de marelibertate ºi rãspundere patrioticã: dreptul lascris, considerat ca o muncã nobilã pentruînãlþarea patriei.

— Unii îºi pun întrebarea: mai este nece-sarã astãzi poezia patrioticã? Dumnea-voastrã ce credeþi?

— Atâta vreme cât avem patrie poezia patri-oticã este la ea acasã. Vai de cei care n-au patrie!Cred cã dorinþa lor de poezie patrioticã este atâtde mistuitoare cum nu se poate imagina. Noiavem o patrie pe care o cântãm în toate ale ei.Acest fapt dã libertate profundã dragostei de a fiîndrãgostitã, dar, în acelaºi timp, dã dreptul ºiobligaþia poeziei noastre sã scrie liber desprezborul vulturului, despre ochiul mamei, desprecea mai gânditoare mânã a omului, mânamuncitorului. Când idealul este îndeplinit, arpãrea cã poezia patrioticã ºi-a pierdut rolul, daramintirea idealului de pe vremea când era neîm-plinit dã mãreþie actualã poeziei patriotice: ºiastãzi ne cutremurã frumuseþea versurilor luiGoga, deºi idealul spre care ele tindeau s-aîmplinit. Însã astãzi avem atâtea ºi atâtea decântat, atâtea frumuseþi de slãvit în patria noas-trã a tuturor!

— Un scriitor, drag inimii dumneavoas-trã scrie de mai mulþi ani o „Carte cu prie-teni“. Ce pãrere aveþi despre prietenia lite-rarã?

— Despre prietenia literarã nu am nici opãrere. Pãrere am numai despre prieteniaumanã. Orice prietenie literarã este mai întâi oprietenie umanã. Dacã din întâmplare cei doiprieteni sunt de aceeaºi profesiune, atunci arputea sã se numeascã prietenie literarã, prietenie

inginereascã º.a.m.d. N-are importanþã profe-siunea. Faptul cã eu sunt bun prieten cuGheorghe Tomozei, bunãoarã, e treaba noastrã deo viaþã, pentru cã felul nostru de a scrie nu e pri-eten unul cu altul. Într-adevãr, ideile împriete-nesc oamenii, dupã cum pot sã-i ºi despartã.Prietenia nu înseamnã niciodatã o excesivã to-leranþã reciprocã. Când ea se produce, prieteniadenumeºte o solidaritate semanticã (adicã a înþe-lesului), iar nu una epidermicã.

— Ce sã credem despre un scriitor de va-loarea dumneavoastrã care, la vârsta de cin-cizeci de ani, scrie împreunã cu un tânãr denici treizeci de ani o carte atât deneobiºnuitã, de incitantã: „Antimetafizica“?Ce este de fapt aceastã lucrare: un jurnal dememorii?

— Nu, nu este o carte de memorii. Însoþireamea scriitoriceascã cu talentatul poet AurelianTitu Dumitrescu pentru mine semnificã nuepigonism, ci continuitate literarã. S-ar putea sãmã înºel eu, dar nu vã întrebaþi cã el s-ar puteaînºela cu mine? Ne-am gândit sã distrugemideea de „gãºti“ literare care este atâta de perni-cioasã pentru spiritualitatea literaturii române.„Antimetafizica“ vrea sã fie un gen nou literar,un roman pe viu al cãrui simbol este solidari-tatea dintre generaþii, al cãrei mesaj este denaturã profund umanistã. Ne adresãm celei maitinere generaþii oferindu-i nu durerile noastrepersonale, ci bucuria noastrã impersonalã. Esteo treabã care þine de morala scrisului. Educãm —în mãsura în care suntem în stare, în spiritulcreativ, liber, al comunismului ca ideal, alromantismului socialist — cea mai tânãrã gene-raþie ºi, cum spunea un profesor: ca sã convingitrebuie sã crezi în ceea ce spui.

Încã de la debutul sãu ºi pânã în ziua deazi nu a existat niciun critic ºi istoric literarcât de cât înzestrat care sã nu se fi pronunþatîn legãturã cu opera lui Nichita Stãnescu.De aceea, nu voi reproduce aici decât uncitat din bogatele studii pe care i le-a dedi-cat colegul sãu de liceu ploieºtean ºi prietenadevãrat, Eugen Simion, editorul luiNichita în colecþia totalã de „Opere funda-mentale“:

Cu Nichita Stãnescu apare în literaturaromânã nu numai un mod original de a scriepoezie, dar ºi un mod special de a fi poet. El este

95

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

(trebuie, vai, sã mã corectez, ºi sã pun, începândde aici înainte, când va fi vorba de el, verbele latrecut!), el a fost timp de douã decenii simbolulsuperb al poetului tânãr, imaginea triumfãtoarea revanºei poeziei. A tras dupã el o generaþieextraordinarã de scriitori ºi împreunã cu ei acontribuit la renaºterea literaturii noastre înanii ’60. Poezia românã redescoperã prin el ºiprin tinerii de atunci lirismul ºi reînvaþã sã vor-beascã la persoana întâi singular. NichitaStãnescu a inventat un limbaj poetic care estenumai al lui ºi care, dupã experienþa arghezianã,este, probabil, descoperirea cea mai importantãîn sfera liricii noastre. O limbã îngereascã încare cuvintele se leagã între ele dupã regulileunei gramatici inedite. Se juca adesea cu vorbele,le risipea ca un prinþ de orient, dar în jocurile ºiîn risipele lui strãpunge fulgerul unei idei poe-tice nemaiîntâlnite, explodeazã o metaforã de orarã, provocantã originalitate.

Ar merita, desigur, citate speciale, de laPaul Georgescu, primul critic care l-a pus înluminã pe Nichita Stãnescu, D. Micu ºi N.Manolescu, care l-au inclus în vol. Literaturaromânã de azi (1965), pânã la mai tinerii Alex.ªtefãnescu ºi Al. Condeescu, care l-au editat

ºi i-au permanentizat memoria. Dar, dinlipsã de spaþiu, mã voi mãrgini sã reproducaici câteva pãreri ale unor poeþi din gener-aþia sa, favorizatã de istorie ºi binecuvântatãde harurile divine.

Mai întâi, Cezar Baltag (1932-1997), umãrla umãr cu Nichita încã de la începuturi:

Viteza de „elaborare“ a gândului poetic laNichita Stãnescu era instantanee, fulgerãtoare.Poate de aceea, în ultima vreme, devenise „lentvorbitor“. Pentru poetul care ajunsese sã scrieaproape vorbind, cuvintele încercau sã maidomoleascã galopul ideilor, pentru a le puteastãpâni. Nichita nu era ceea ce se cheamã unpoet „spontan“, dar, aºa cum am spus, viteza deelaborare a ideilor sale era aproape instantanee;de aceea putea sã „ºamanizeze“ în orice loc,chiar ºi în lipsa colii albe ºi a mesei de scris. Ceicare nu l-au cunoscut nu vor avea cum sã-ºiînchipuie cum un om putea rosti pur ºi simplupoeme atât de extraordinare.

Masiv, neliniºtit, inspirat, convingãtor,îmi apare Adrian Pãunescu în dialogul cuAurelian Titu Dumitrescu, autorul cãrþiiNichita Stãnescu — atâta cât îl mai ºtim noi,martie 1989:

96

Ion Brad

Între Nichita ºi mine a fost o diferenþã de zeceani, care s-a pãstrat. ªi se pãstreazã. ªi înmoarte, Nichita continuã sã meargã sprevârstele de sus. Cu toate astea, am fost foarteapropiat de el ºi l-am iubit, iar el m-a îngãduitlângã el în perioada tulburelului de etern,perioadã pe care am ºi denunþat-o într-o poezie amea, „Tulburele de etern“, o perioadã pe carebãnãþenii ar denumi-o rampaº, o perioadã deopþiuni confuze, când oamenii în genere suntgreu de suportat, iar poeþii cu atât mai greu desuportat. Nichita a fost însã foarte generos, dealtfel mai generos decât oricare dintre noi, ºi s-aînconjurat întotdeauna de oameni complicaþi, deoameni care l-au complicat ºi pe el ºi i-au pusmereu probleme. Chiar când n-am mai fost lângãel, am contemplat cu satisfacþie acest mod al luide a se înconjura de oameni foarte complicaþi ºitulburi. Tulburi în cel mai bun sens, adicãoameni tulburi din care ies monumentele, nuacei oameni tulburi din care ies la un momentdat schelete. Nichita, aºadar, în perioada când eulocuiam în Bulevardul Metalurgiei dinBucureºti, într-un apartament de douã camere,era îndrãgostit de frumoasa lui iubitã, cãreia i-adictat câteva din cele „11 elegii“, fugise cu ea, casã zic aºa, era una din numeroasele lui nebunii— aceasta a fost însã ºi o nebunie de duratã — ºibineînþeles cã fugiserã nicãieri. N-aveau unde sãstea. Nichita venea câteodatã la noi, laConstanþa ºi la mine, ºi în perioada cândstãteam într-o casã de pãmânt, într-o camerã depãmânt, în strada Drumul Gãzarului. Strada adispãrut în felul în care o cunoºteam noi, odatãcu gãzarul ºi odatã cu petrolul, gazul care veneaspre Bucureºti. Ei bine, atunci ne-am jucat noicu pãmânt, Nichita ºi cu mine. Constanþa a evo-cat într-un foarte frumos poem-articol aceastãnebunie pe care noi am trãit-o într-o primãvarãcând ne-am îngropat cu pãmânt, cine moareprimul, nu mai þin minte bine. De altfel, estepsihologia pe care v-o semnalez a tuturor eroilorunei poveºti care þin mult mai puþin mintepovestea lor decât o þin minte cei care o contem-plã. Implicat fiind în rãvãºeala aceea de pãmântcu care ne îngropam unul pe altul, nu mai þinminte ºi poate Constanþa îºi aduce aminte exactacel joc de-a moartea ºi de-a pãmântul, pe care îlrealizam la o poruncã divinã, pentru cã nu-l sce-narizam întru nimic. Deci, Nichita avea obiceiulsã vinã pe la noi, uneori scriam împreunã, de

exemplu, el a scris câteva elegii în casa noastrã,în camera noastrã din Drumul Gãzarului ºichiar am sã vã spun cã elegia cea mai fantasticãdintre toate, aceea care se încheie cu — reia ver-sul lui Eminescu — „maestrul, ah, e nebun“...„Elegia a zecea“. A fost scrisã la o masã mãrun-tã de þarã ºi eu am scris în noaptea aceea poezia„Viaþa de excepþii“ ºi poezia „A fi într-o pasãre“.Era un om disponibil Nichita, era un om cupodurile aruncate cãtre lume ºi, deci, am culti-vat împreunã o prietenie în cãsuþa aceea dinDrumul Gãzarului, apoi în Bulevardul Meta-lurgiei, cum vã spuneam, unde s-a mutat pentrucâteva luni cu iubita lui. Bineînþeles cã atuncine certam tot timpul. Eu stãteam în camera dinfund ºi treceam pe la ei, vedeam aºa, douãºomoioage, unul blond, Nichita, ºi unul brunet,ea, ºi atunci Nichita i-a inventat poetei o lumecopilãroasã ºi fantastã, cu bobinocarii ºi aºa maideparte, el i-a inventat-o în perioada aceea ºiapoi ea a scris, ca o bobinocarã adevãratã,povestea bobinocarilor. ªi eram tot timpulîmpreunã, mergeam la restaurant, mergeam lacâte un concert, mergeam la câte o festivitate li-terarã. Am fost la o manifestare, cu numãrul100, a cenaclului „Labiº“, condus de EugenBarbu, cenaclu care a avut un rol în lansareapoeziei adevãrate pe piaþa valorilor româneºti.Acolo am citit noi poezii ºi Ioan Alexandru aavut un succes mai mare ca noi. Nichita a citituna din elegii, cred cã a zecea de care spuneam,dar a citit Alexandru, din „Infernul discutabil“sau de dupã „Infernul discutabil“, una dinpoeziile acestea existenþialiste nemaipomenite, ºia avut un succes uriaº. Hai, cã noi ne-am mairetranºat, cã eram mai abstracþioniºti, darSorescu care avea succes! Nu ºtiu dacã n-a cititcumva Alexandru poezia aceea a lui, „Oedip“,ceva nemaipomenit... ªi am plecat cu NichitaStãnescu pe jos de la Casa Scriitorilor pânã înBerceni, 15 kilometri cred, ºi eram foarte indig-naþi. Noi eram de fapt amãrâþi cã avuseseAlexandru succesul cel mai mare, dar vorbeamde alte chestii. Am rãmas o vreme în aceastã casãdin Metalurgiei, o împãrþeam frãþeºte, ºi l-amgãzduit cu dragoste pe Nichita. Am vãzut cãtoatã lumea evocã momente când Nichita a fostla toatã lumea. Aici, unde a stat câteva luni, nuþine minte nimeni sã fi stat. Adicã a stat onoapte la unul, o noapte la altul, o sãptãmânã launul, o sãptãmânã la altul, dar aici a stat câteva

97

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

luni, a stat, cum sã spun, ca gospodarul, îºiaducea ºliboviþa, care începuse sã-i placã, aduceaniºte mâncãricã, gãsea tot felul de cârnãciori dinimport, din Ungaria, aducea — nu ºtiu de undegãsea el — numai lucruri scumpe. Avea o vocaþiede a se bãga în lucruri scumpe pe care, dacã n-arfi fãcut un efort aºa de mare, le-ar fi gãsit, fireºte,ºi la preþ normal, dar le gãsea întotdeauna la preþde speculã. Gãsea tot felul de creveþi asiatici —veniserã cred cã pentru prima oarã — bineînþelescã ne-a fost rãu toatã noaptea dupã ce am mân-cat creveþi, dar îi adusese Nichita, nu puteam sã-i refuzãm, eu simþeam cã locuiesc cu un cla-sic, nu puteam sã-i calc în picioare opþiunile. Afost o experienþã extraordinarã, l-am iubit ºi m-a iubit ºi n-am considerat cã trebuie sã lãsãmmãrturii, pentru cã prietenia e o prietenie atât deputernicã, încât nu-ºi mai cere restul. Nu cereadeverinþã! Vedeþi, e ca ºi cum ai trãi o noapte peLunã, þi s-ar pãrea cã toatã viaþa ai trãit pe Lunãºi nu te gândeºti sã iei ºi niºte pietre în buzunar,sã te creadã ceilalþi. Ce mãrturie sã aduc eudespre Nichita decât propriul meu suflet în careel, Nichita, este pentru totdeauna?

Mai pe larg, cum meritã, celãlalt„luceafãr“ al poeziei, teatrului ºi eseisticiiromâneºti, Marin Sorescu:

Un magnat al poeziei ºi magna saNichita Stãnescu, ouã ºi sfere

FragmentePoet important al generaþiei lui Nicolae

Labiº, de fapt al tuturor generaþiilor ºi al litera-turii române, de numele lui Nichita Stãnescu seleagã un zmeu cu zbârnâitoare, înãlþat de-uncopil nãstruºnic ºi norocos sus în slavã, ºi carefâlfâie, mare, câteva poezii din cartea de cetire.Lirica sa, poroasã ca un burete, a absorbit dezin-volt numeroase influenþe, cu imparþialitateaalbinei care adunã mierea de peste tot, de pretoatã floarea. La rându-i, tentantã ºi volatilã, ainfluenþat numeroºi condeieri, autori originaliprin contaminare. [...] Domeniul sãu liric s-adelimitat prin anii ’60, când delimitarea se fãceamai uºor: faþã de o poezie compromisã de con-venþionalism ºi retorism, Nichita Stãnescupropunea o fâlfâire superbã de aripi de adoles-cent curat. Atunci numai cã n-a zburat. De oparte poezia românã avea „angajare“ maiscorþoasã, mai fãcutã, mai exterioarã, de alta o

pleiadã de suflete care se ofereau generos, vedeaiprin ele ºi le acceptai cu plinuri ºi goluri.Aceastã ieºire la luptã cu pieptul gol a fost ºitãria liricii sale. Peste câþiva ani doar, atitudinilepoetice serioase s-au înmulþit ºi apele lui revãr-sate au trebuit sã se retragã pe un teritoriu ferm,dar mai îngust. Se poate spune cã o concurenþãrealã ºi loialã a þinut treazã pana poetului, cutoatã tãmâierea adormitoare a criticii.

Rezistentã la început, aceasta a abdicat apoide la orice control, n-a mai fãcut nici o încercarede a valorifica lucid o experienþã atât de intere-santã. O criticã depãºitã de fenomen. [...]

Caz unic în literatura românã: timp deaproape douã decenii nu s-a mai pomenit un poetcare sã fie scãldat ca-n poveºti numai în laptedulce (pe care, de fapt, Nichita nici nu-l înghite).Pe buzele exegeþilor reuniþi n-a fost atâta vremedecât miere. Ca dintr-un corn al abundenþeiNichita Stãnescu a produs periodic valuri desuav, de „a“, de „ã“, „vertebre“, „omoplaþi“,ptolemei, cuvinte ºi „necuvinte“, fie „în dulcelestil clasic“, fie vãrsate. ªi critica la rându-i acontrabotezat valurile cu sirop, cum spuneam,în dulcele stil modern. A fost comparat cu toþipoeþii mari ai omenirii, luaþi alfabetic ºi pesãrite. Au existat, e drept, ºi cârteli. [...]Manolescu, de curând, este primul dintre criticiiserioºi care acuzã o sterpezire (Niþescu,Grigurcu, ca sã numim câþiva „detractori“,rãmân simpli amatori, în afara gardului, se uitãprintre uluci, la leopard, ºi nu-l vãd ºi nu leplace). [...]

Epica magna este al doilea titlu latinesc allui Nichita Stãnescu dupã Laus Ptolemaei.Foaia de gardã — remarcabil gânditã de grafi-cian. Dãm apoi peste o explicaþie a începutului,ca nu cumva sã intrãm în poezie prea brusc:„Aici începe Epica magna o iliadã de NichitaStãnescu însoþitã de mai multe desemne deSorin Dumitrescu“. Cuvântul „iliadã“ intrigã.E un truc romantic ºi nevinovat.

O caracteristicã a versului lui NichitaStãnescu este cã el nu poate fi reþinut, n-are„conþinut“, e, prin urmare, liric prin excelenþã,lipsit de orice urmã de epicã. El traduce în lim-baj metaforic o stare a sentimentelor, e clopoþelulde la gâtul senzaþiilor ºi nu poþi nara în nici unfel cum face el cling-cling. Aceastã „puritate“ aconstituit ºi punctul forte al poeziei sale, oare-cum atemporalã ºi seninã. Poetul vrea acum — ºi

98

Ion Brad

probabil cã mereu a tânjit, cum dorim toþi sã neeliberãm de carcasele noastre omologate — sã fieepopeic. κi fixeazã dorinþa sa de epopee la civi-lizaþia gentilicã greacã. E o nãzuinþã mai gene-ralã, stimulatã de un virus, ca sã zicem aºa, alepopeii. Deci Nichita Stãnescu nu cã ºi-arneînþelege structura intimã, iarba fiarelor, darulsãu — dar în mod deliberat ºi ca un copil vrea ºiel aceasta, vrea ºi el aceea. Epicizarea liriculuieste, cum spuneam ºi altã datã, una dintre celemai importante cuceriri ale poeziei din ultimeledecenii. Dar acest proces nu reuºeºte decât unoranumite structuri. Sã vedem cum realizeazãNichita Stãnescu epicul: „Brusc, pasãrea amurit în zbor; / ca o pupilã pieziºã taie un nor, /ªterge cu aripa flascã / steaua verde gata sãnascã. / Suna murdar ºi greoi, / prin aripa ei,aerul a noroi. / Cade din ce în ce mai încet / spresecret“. (A muri în zbor). „Nimic mai ambiguudecât linia dreaptã, / nimic mai dureros decâtnunta / ...ºi mai strãin decât sãrbãtorile / anuluinou / nimic nu este, // Nimic mai liber decâtsomnul, / nimic mai salvator decât oboseala/ ºidecât adolescenþii cei doi / pe care ieri i-am vãzutsãrutându-se, / nimic mai din trecut nu este... /

Nimic mai statornic decât aerul / ºi nimic maiinvizibil decât el.“ (Oratoriu). ªi într-un caz, ºiîn celãlalt avem de-a face cu niºte constatãri,unde nu existã un miez faptic, ci doar vibraþiaunor pãreri generate, evident, de o realitate careînsã s-a îndepãrtat, se aflã în subtext. Poeziile,de altfel remarcabile, îþi comunicã un sentiment.În foarte multe cazuri intenþia epicã rãmâne lanivelul titlului: Oedip soldat, Amintiri decând eram piatrã, A pierde tot ce se poatepierde, Cãþãrarea pe o razã, existând o marediscrepanþã între numele poeziei ºi poezia însãºi.Aici se vede cum talentul dejoacã intenþiiledidactice ale autorului, care, ca un adevãratpoet, una spune ºi alta face. Cred cã autorul con-fundã miºcarea cu acþiunea. În aceastã carteîntâlnim într-adevãr foarte multe versuri plinede miºcare, de plasticitate: „Un vultur prãbuºitîntr-un om“, iatã o frumoasã intuiþie, a cãreicurbã aproape cã se ºi vede, pentru spiriteleinginereºti, care cer diagrame, vectori ºi tan-gente. ªi versul în care intrã aceastã idee poeticã,înfãºuratã-n vultur, se învultureºte. Dinpãcate nu stã prea mult vulturul intrat în poem.Ca un ulcior nears bine, îºi cheltuie prea repede

99

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

conþinutul ºi-l transpirã prin pori. Foarte fru-moase, extraordinare uneori intuiþii întâlnim laînceputul versului. Dar, pânã sã-l termini, vezicã s-au evaporat. Pe unde au dispãrut? „M-aizbit vulturul prãbuºindu-mi-se pe umãr, /Clonþul lui mi-a luat aerul din plãmâni, — /treaz fiind încã, m-am trezit / cu lãuntrul meuplin de zburãtoarele cerului. // Fereascã-mã, sãstea ºi cerul cu stele în mine. / Prea puþinã mi-eviaþa, încât / dau liber vederii ºi razei ei / dauliber.“ (Prãbuºirea unui vultur, într-un om).Poetul se lasã dus de cuvânt, de silabã, de literãchiar. Cele mai multe poeme sunt de domeniulplasticizãrii unei abstracþiuni, cum ar fi, deexemplu, ideea de vitezã: „Alergam atât derepede încât / mi-a rãmas un ochi în urmã / caresingur m-a vãzut / cum mã subþiam, — / dungãmai întâi, linie apoi... / Nobil vid strãbãtândnimicul, / rapidã parte neexistândã / traversândmoartea.“ (Finish). Dramele lui sunt pierdereaauzului, vãzului, mirosului care rãmân în urmã,dispar etc. Vãicãrealã ca la capul podului!Aceastã calicie senzorialã, simþitã ca o tragedie aeului, este, bineînþeles, de naturã profund artis-ticã. Neînþepenirea este una din condiþiile dis-cursului liric, ce trebuie sã fie fluid ºi sã nu tepoþi scãlda de douã ori în aceleaºi unde. ªi cucontracondiþia ca acþiunea sã aibã acoperireatrãirii, sã nu-ºi rarefieze de tot substanþa. Cãl-dura care dilatã versurile lui Nichita Stãnescunu e magmaticã, nu vine din pãmânt, este celes-tã, „din steaua Venus“. Aceastã cãldurã se cereadicã „rece“: „Orice gest e mai frumos decât ostatuie, / orice gând de alb / duce în braþe un fulguriaº de zãpadã. // ªi dacã auzul s-a pierdut într-un lãtrat de câini, / ºi dacã vederea s-a opritîn steaua Venus, // ºi dacã codrii negri bat îngeam, / ºi dacã mi-eºti departe, / ningi tu, ningitu, ningi tu...„ (Colinda colindelor).

Reminiscenþele eminesciene de mai sus au ointenþie melodicã. Sigur cã da, facem vocalize cuclasici! Mai departe însã, melopeea negãsindu-ºileagãnul sau gãsindu-ºi-l gol, se transformãîntr-o adevãratã beþie de cuvinte: „ºi dacã unalbastru cer / se scurge din morminte / ºi se pref-ace ºi se duce / spre deltele mai suse, / maismulse, / mai foarte alte animale, / mai foartealte plante / ªi dacã legea stelei fixe opreºte cufiinþa ei / saltul de doi, zvârlit spre trei / al unuiunu“. Acesta este, sã mi se ierte, Nenichita! [...]

Versurile sunt umplute cu aer, ca oasele de

pasãre. Ce m-a mâhnit întotdeauna în acestepoeme a fost lipsa durerii. Orice poet are o piatrãpe inimã, a cãrei greutate, aproape fizicã, trans-pare, din când în când mãcar. Autorul Alfeireuºeºte sã-ºi ridice creaþia într-o zonã etericã,unde totul este parcã sub vraja unei puterniceanestezii. Pot reveni cât de des cuvintele „jale“,„tânguire“, „vai“, „oh“, dar nu au greutate,acoperire în durerea fizicã. Ele vin ºi se duc dininerþie. Nefiind expresia unei realitãþi, de multeori par folosite anapoda. În sensul acesta,Nichita Stãnescu este un poet fericit. A creatoperei sale regimul miraculos al formãrii viselor,structura fantasmagoricã a curgerii norilor.

În ce priveºte meºteºugul mereu insuficientanalizat prin care acest neîntrecut faur reuºeºtesã necuvânteze, mai amintim tehnica alunecãriila ceva misterios: „am simþit prezenþaneliniºtitoare a aripei“. Aripa poate sã fie ungând metafizic, poate sã fie „fulgerul“, poate sãfie „frigul“, poate sã fie orice, în afarã de aripã.Are poate mai mulþi îngeri Nichita Stãnescudecât Ion Alexandru ºi aripa poate sã fie a unuia,te gândeºti. Nu, pentru cã citeºti imediat:„îngerul este chiar zidul casei / zidul cel maretãiat la mijloc de o fereastrã“. Deci, ca ºi când arbãnui intenþia ta de a gândi comod, poetul înde-pãrteazã asocierea posibilã. Meditând nuanþatprin metaforã, el surprinde câteva drame alecunoaºterii: „Orice azvârlire nu are direcþie“,„orice lepãdare e staticã“. Absolutul este cãutatcu predilecþie de poeþi (ºi uneori de criticã).Privite aºa de sus, toate lucrurile se rela-tivizeazã. ªi orice propoziþie din ºtiinþele exacte,chimie, geometrie etc., puþin miºcatã, este aptãde a deveni metaforã. Am pomenit pasiuneaautorului pentru linie, pe care o defineºte foartefrumos: „ªi toate acestea se întâmpla / pre cândroata numai o spiþã avea / ºi nu roatã se numea/ ci linie se numea.“ (Roata cu o singurãspiþã). Dar inspiraþia lui Nichita Stãnescu esteîndrãgostitã de sfere. ªi de ovale: „Alungiþilor peverticalã / l-aþi uitat pe împãrat. / El se duse de-a-ncãlare pe ovalã / harta marelui regat“(Cutumã). Existã ºi în Epica magna poemeexcelente. Dar cartea suferã de un viciu alnefinisãrii. Dupã nonsensurile nepoetice (existãºi nonsensuri poetice), vin de-a-ncãlare ºi pe josteribilismele, care îi stau bine adolescentului,dar nu-l mai prind pe clasic. [...]

100

Ion Brad

S-ar putea ca unele versuri pe care NicolaeManolescu le-a contabilizat la intrãri în patri-moniu, eu sã le fi trecut la „ieºiri“. Pozitiveleunora sunt negativele altora. Se mai întâmplã.Adevãrul este cã nouã cartea ne-a plãcut ºi ammâncat-o pe jumãtate.

Aºa cum existã „cuplurile“ la Breban (obser-vaþia aparþine lui Eugen Simion), existã amorulvocalelor, al consoanelor, al silabelor la NichitaStãnescu, din care rezultã ceva de tot pur ºidiafan. Vãd poezia lui ca un imens câmp dezãpadã imaculatã, peste care un vultur „zboarãpe spate“; iar umbra lui vâneazã iepuri înzãpe-ziþi, cãrora, dupã ce le scoate ochii cu câte unvers bun, le dã drumul.

(“Ramuri”, anul VI, nr. 3, martie 1979, p. 3 ºi 15)

Cred cã nimeni n-a scris ceva mai viu ºimai colorat despre Nichita decât contempo-ranul ºi „adversarul“ sãu genial, care i-asupravieþuit peste 22 de ani.

În iarna lui 1983, la îngroparea luiNichita, printre multele voci care l-audeplâns un ton special avea, ca întotdeauna,Fãnuº Neagu:

Labiº ºi Nichita. Decembrie, atât de greu depatimi, se încarcã acum ºi cu povara suferinþeidin poezie. Jertfa literelor române de dupã rãzboi— Labiº ºi Nichita — se îngemãneazã astãzi întimpul unui singur simbol, al ninsorilor arzând,al fulgerului despicându-se pe trei braþe aleDunãrii ca sã lumineze drumul pãsãrilor carevin ºi vor veni mereu întru slãvirea eternitãþiipãmântului românesc.

Dar neuitat rãmâne acest text al regreta-tului Gheorghe Tomozei (1936-1997), pecare, reproducându-l, îmi închei ºi eu, cu odublã pioºenie, evocarea aceasta târzie, dar,sper, plinã de tâlcuri actuale:

La înmormântarea lui Balzac, povesteaAndré Maurois, un vorbitor a exclamat:

— „A fost un mare om!“Înaintând cu un pas, Victor Hugo a amendat

coleºitor replica abia auzitã, rostind cu voce destentor:

— „A fost un geniu!“

Nu ºtiu, azi, miercuri, 14 decembrie, ce vor-bitori vor încerca sã-l defineascã pe Nichita

Stãnescu având încã privilegiul de a-i mai vedeatiparul omenesc, înainte de a fi înhumat lapicioarele concetãþeanului sãu I.L. Caragiale,într-un dreptunghi asupra cãruia se întinde unram din teiul crescut din trupul Eminescului.Eu unul nu voi mai scoate un cuvânt. Cândva(sunt de atunci 20 de ani) Nichita m-a surprinsîntr-un aprins miez de noapte cu ideea unuilegãmânt straniu: „Sã ne promitem cã nu vomvorbi, unul, la moartea celuilalt!“ ºi nu va fi alt-fel.

ªtiu, însã, cã toþi vorbitorii îl vor evoca pemarele poet care a fost, a rãmas ºi mai ales va fiNichita Stãnescu.

Dar se va mai auzi vocea unui nevãzut„Hugo“:

A fost un geniu!

Aºa putem vorbi despre Nichita cel-fãrã-de-pereche. ªi mi se pare cã putem aºeza în calen-darul catastrofelor poeziei româneºti data stin-gerii lui Nichita (decembrie, marþi 13) alãturi de15 iunie 1889, când pe strada Plantelor cineva aînchis pleoapele lui Eminescu.

Nichita lasã în urmã o operã, o operã monu-mentalã, cu masivã alcãtuire de cuirasat, o operãprofundã, originalã ºi misterioasã, capabilã sãstea în vecinãtatea ºi nu în urma — noianului depagini scrise de Macedonski, Arghezi, Bacovia,Blaga, Barbu.

ªi totuºi, în ciuda faptului cã opera sa e inte-gral constituitã în linii intangibile de forþã, sun-tem consternaþi de brutala trecere în moarte apoetului ce nu a umblat decât cinci lustre deviaþã. Vã amintiþi? „Ape vor seca în albie ºipeste locul îngropãrii sale va rãsãri pãdure saucetate, ºi câte o stea va vesteji în depãrtãri, pânãcând acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sãle ridice în þeava subþire a altui crin de tãria par-fumurilor sale...“

Da, George Cãlinescu, ape au secat în albii,constelaþii s-au veºtejit asupra mormântului cutei ºi un crin valah s-a alcãtuit din lutul amar,umplând spaþiile cu mireasma unei poezii deinconfundabil sunet.

κi „cãftãnea“ cu generozitate prietenii.Unuia, binecunoscut de mine, i-a zis prinþ, re-zervându-ºi sieºi titlul de „rege al cãpºunilor ºial coarnelor de melc“. Alteori îºi zicea cu îndrep-tãþire „activist al suferinþei“, care ºi era, care

101

Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

eram. A compus ca nimeni în lume portretul-„robot“ al poetului ºi a produs o poezie apoeziei. Un june îl numea într-un jurnal „prinþal poeziei europene“; mândria lui supremã a fostsã se creadã poet (ºi era, de fapt Poetul) ºiprinþul-activist ce-a nutrit sentimentul cãpoartã pe lume o sacrã investiturã. Ajuns înultimii ani sã-ºi tempereze „pohta“ pohtitã, pen-tru metaforã (îºi mai zicea codificat U.M.N.S.adicã Uzinele de metafore Nichita Stãnescu)preferând sã se exprime net, tranºant, abrupt.

Citite prin lentila de lacrimi a orelor acestea,ele par testamentare ºi dureros premonitorii. N-a contat pe longevitate ºi când a înþeles (ºi aînþeles cel dintâi) cã mai are puþin de trãit afãcut din zilele sale sardanapalice ospeþe depoezie, de frumuseþe. ªi-a interzis tonul elegiac,arborând totdeauna un mare pavoaz de entuzi-asm ºi de humor insolit pe nava sa. Scria în felullui, adicã dictând. Scria cu gurã rãnitã. Scriaedictual, fierbinte, frenetic. A strâns toatemâinile ce s-au întins spre el. Avea timp, el, con-damnatul, sã asculte pãsul tinerilor ce-i solicitauajutorul. Ajutoare diverse, nu doar referate laedituri, notiþe elogioase de prezentare (le zicea„pupi dulci“), ci ºi parale. L-am gãsit odatã„împroprietãrindu-l“ pe un tânãr camdezbrãcãþel cu o pereche de nãdragi. Vroia sã selege de viaþã ºi altcum decât scriind. De pildã,propunându-se naº. A botezat zeci de prunci, apus pirostrii nunþiale pe zeci de frunþi.

A fost norocul biografiei mele. Un sfert deveac de frãþietate ne-a fãcut prieteni ºi (nu lip-sitã de furtuni, „certuri“ provocate adesea pen-tru a gusta ºi sãrbãtori reîmpãcarea) prietenianoastrã a cãpãtat ºi ea dimensii de operã — Eu,„gurã de Târgoviºte“, eram metodic jaluz pe flu-turaºii ce-i forþau intimitatea împuþinând tim-pul ce „trebuia“ cheltuit cu mine, el, bãiat dePloject (aºa pronunþa) avea la rându-i credinþacã uneori îl „uit“. N-am scris nimic fãrã a-l con-sulta. Îmi fãcea cinstea de a-mi cere sã-l con-siliez. Putea fi o clipã nedrept, dar nu ºtia sã fiecu adevãrat rãu, nu ºtia sã jigneascã ºi nu eraranchiunos.

Om mândru. Om spectacol. Oriunde s-ar fiaflat devenea brusc creierul ordonator, dominaconversaþiile cu intervenþii spumoase, îºi coloramucalit frazele, acaparând atenþia celor din jur.Compunea cu inimaginabilã lesniciune versuri

la care, cu infinitã voluptate, renunþa, fãcândfãrâmiþe manuscriptul. Existã însã oameni careau avut inspirarea de a salva multe asemeneacompuneri ocazionale ºi în arhive (cândvadezvelite, sper) existã circa o mie de poeziiinedite!

ªi-a regizat cu simplicitate aniversarea celor50 de ani împliniþi la 31 martie din acest an ºicasa lui (practic o singurã odaie banalã, de bloc)a fost „bântuitã“, dupã cum singur spunea, decâteva sute de prieteni! Mulþimea florilor primi-te i-a sugerat vecinului sãu Nalbantu ideeacumva bizarã, cumva (vai!) funebrã de a tapetacu lujere gracile uºa apartamentului poetului,lipind floare lângã floare pânã n-a mai rãmas locliber nici pentru o petalã în plus. Apoi ºi-a de-corat propria-i uºã, repede umplutã ºi ea. Apoibalustrada scãrii (4 etaje), intrarea în bloc. Dacãar fi vrut, ar fi putut podi cu flori toatã bãtrânapiaþã a Amzei unde mai locuise, cândva, unpoet. Unul, Eminescu Unicul.

În vreme ce Nichita cobora aceste scãri pepropriile-i picioare în noaptea de 12 spre 13decembrie spre a urca în maºina Salvãrii, eu îmipetreceam timpul colecþionând texte pentru oproiectatã ediþie Labiº (nãscut ºi pierdut îndecembrie) cu ochii pe dactilograme ºi cu ure-chea lipitã de aparatul de radio ce transmitea, dedeparte, o ceremonie Nobel. M-am gândit înclipa când voi asculta Credo-ul decernãrii pre-miului Nobel rostit în limba românã. Rostit deNichita Stãnescu.

Dar pentru noi, Premiul Nobel a murit dinnou.

Ne despãrþim.Azi, mâine, îl vom putea încã privi. Ieri i-am

mângâiat pãrul blond-înspicat cu argint ºi i-amstrâns între palme calde mâna („ce la scrismereu ºedea“ — Anton Pann) iar mâine...Mâine, Nichita al nostru se va duce sã doarmãlângã vecinul lui din piaþa Amzei, vecin ºi pedealul ªerban Vodã, lângã Mihai Eminescu.

ªi-abia îndepãrtându-ne de amintirea lui îivom preþui cu dreaptã cinstire opera, vom trece(doar unii dintre noi, din pãcate) vama dintredouã milenii, plãtindu-ne semeþia cu poezia luiNichita Stãnescu.

A fost un geniu!13 decembrie 1983

102

Cercetãtor cu vechi preocupãri în dome-niul scrierii ºi vorbirii limbii române, litera-tul Ioan Adam a publicat o nouã cartePovestea vorbelor – Ed. Paralela 45, 2007, încare, dintre numeroasele expresii româneºti,a selectat pe acelea care definesc specificullimbii noastre, savoarea ºi particularitateaei. Subintitulatã O istorie secretã a limbiiromâne – cartea sa e un diagnostic eficient alpsihologiei noastre etnice, pornind de laacele expresii definitorii, omologate detradiþie ºi aflate încã în uz, cum ar fi: aspune braºoave; a face capul calendar; a-ºilua lumea-n cap; cu cãþel, cu purcel; a cãraapã cu ciurul; a vorbi în dodii; a umbla cufofârlica; Vodã da ºi Hâncu ba; a lua cujapca; a lua cu hapca; a fãgãdui marea cusarea; a cãuta nod în papurã, a nimerit orbulBrãila; La Paºtele cailor; a trage pe sfoarã; a-ºi lua tãlpãºiþa; þap ispãºitor; a spuneverde-n faþã; a îndruga verzi ºi uscate; ºialtele; tot atât de celebre, în total 65 deziceri, cãrora le examineazã istoria,rãspândirea, semnificaþiile ºi mecanismelenaºterii lor. Cartea lui Ioan Adam are un stilcolocvial, analizele sale nefiind ale unuilingvist, deºi nu ocoleºte domeniul, elavând în vedere mai degrabã deliciile este-tice, farmecul poetic oferit de limba românãvie, în ipostaza ei de discurs natural, demesaj cornitiv specific poporului român în

arealul sãu geografic ºi istoric multimilenar.– „Biografia” cuvintelor m-a fascinat dintot-deauna – spune autorul, precizând cãaceastã „poveste a vorbelor” este o cercetareinterdisciplinarã, în care-ºi dau mâna mitolo-gia, imagologia, istoria propriu-zisã ºi cea amentalitãþilor, stilistica, onomastica, fol-cloristica, dreptul, numismatica º.a. Meritulprincipal al lui Ioan Adam prin aceastãPoveste a vorbelor e acela de a înlesni citito-rilor români accesul la rãdãcinile lor spiri-tuale, prin cunoaºterea limbii române trans-mise de înaintaºii lor. În acest sens, aventu-ra, drumeþia sau cãlãtoria iniþiaticã a luiIoan Adam este instructivã din mai multepuncte de vedere. Studiul sãu e mai întâiunul analitic, analizând, cum spuneam, 65de expresii româneºti caracteristice –vorbind într-un loc (p. 31), despre „circuitulcuvintelor din Europa foarte imprevizibil,cu tur ºi retur, cu mistere ºi sincope capti-vante ca un roman de aventuri”, analizândaici aventura româneascã ºi europeanã aexpresiei noastre a da (a azvîrli) cu barda-nDumnezeu/în lunã. Pe de altã parte, studiullui Ioan Adam este ºi unul sintetic – cureferiri ample la virtuþile expresive ale lim-bii române. Aºa cum spunea ºi lingvistulSorin Stat într-o carte a sa din l964, Cuvinteromâneºti – o poveste a vorbelor, „aceastãfoarte instructivã poveste nu se poate scrie

Lecturi

Vasile BARDAN

Enigmele vorbiriinoastre

The author writes an examination of Ioan Adam's "Povestea vorbelor", a book which investigatesthe origin and color of a wide range of expressions belonging to the Romanian vocabulary. Theemphasis falls not only on a dissection of Romanian words, but also on the impact they have in aris-ing in the speaker the consciousness of a cultural national inheritance.

Abstract

103

Enigmele vorbirii noastre

decât þinând seama de istoria societãþii, cufeluritele ei aspecte – politic, social, cultu-ral”. Ceea ce realizeazã Ioan Adam în plus,faþã de confratele sãu lingvistul, nu e odemonstraþie a modului „cum s-au nãscutcuvintele limbii române” sau cum au evolu-at raporturile dintre ele, în calitatea lor desinonime, ononime, antonime, etc., ci maidegrabã trezirea în conºtiinþa lectorilor sãiactuali ºi viitori prin cunoaºterea propriilorconaþionali a valorii mediului spiritual încare au evoluat, a peisajului cultural speci-fic, atât ca moºtenitori, dar mai ales ca par-ticipanþi activi la perpetuarea acesteimoºteniri culturale naþionale. Sunt frec-vente în cartea sa constatãrile de genul:„Dupã gogoºi, braºoavele reprezintã al doilea„aliment” care prisoseºte în bucãtãriapoliticã a tranziþiei” (p. 40); „Cu brânza amtraversat istoria, cuvântul fiind de alt-minteri unul dintre cele 165 din fondulautohton, preroman”. (p. 43); „Emigrarea înmasã a românilor spre alte orizonturi” e orealitate a anilor de dupã 1989; „În jurulcãciulii, obiect vestimentar din blanã ceserveºte la acoperirea capului, românii au

construit o întreagã filozofie” prin sa-vuroasa poveste a vorbelor Altã cãciulã, cucei ce se amãgesc furându-ºi singuri cãciula,deoarece „unde nu-i cap – vai de cãciulã”.Analizând expresia româneascã emblema-ticã a fi (a se afla) la cheremul cuiva, profesorulIoan Adam îi explicã metamorfoza cu impli-caþii tragice asupra psihologiei noastre,fãcând aceste pertinente observaþii: „Pe fon-dul tragic al resemnãrii mioritice, care nuexcludea totuºi un sâmbure raþional ºi opremisã a acþiunii, s-a grefat la noi, în EvulMediu, adevãratul fatalism oriental. Con-tactul cu islamul, religia, stãpânitorilor, aîntãrit printre români convingerea cã omul eo jucãrie în mâna celor puternici, a destinu-lui, cã totul depinde de voia, graþia, bunã-voinþa, favoarea Fiinþei Supreme, a celuisus-pus, noþiuni pe care turcii le reduc la unsingur cuvînt – Kerem”. Sau, analizândevoluþia istoricã a expresiilor, „a vorbi îndodii”, „a umbla cu fofârlica” sau „a umbla cao fofeazã”, Ioan Adam ne reaminteºte altemulte expresii specifice: „în proverbele ºizicalele lui românul umblã brambura, cucapul în traistã, cãtinel, copãcel, creanga, cu

104

Vasile Bardan

daibajul, fuioaga, cu gura cãscatã, lelea, cujumãtãþi de mãsurã, de colo pânã colo; ºi totel merge fãrã cãpãtâi, hai-hui, teleleu(Tãnase), târâº-grãpiº”. La fel, analizândexpresia „a-ºi mânca lefteria; a rãmâne lefter; alãsa pe cineva lefter”, Ioan Adam face acestepertinente observaþii: „A-þi mânca lifteriasunã astãzi ciudat, ca un citat dintr-o limbãmoartã. Pe la jumãtatea veacului al XIX-leaexpresia era perfect inteligibilã ºi la sate, ºila oraº, ºi se traducea prin a-þi pierde bunareputaþie, trecerea, crezarea, creditul, scurtspus: a te compromite. Istoria zicalei einteresantã între altele ºi pentru cã ilus-treazã necurmatul rãzboi dintre cuvinteledin rezistentul fond latin ºi neologismelestrãine, care, favorizate de circumstanþeleistorice, s-au impus doar trecãtor într-oepocã sau alta. Aºa cum azi suntem practicsufocaþi de importuri lexicale englezeºti, totaºa se întâmplã în Principate acum douãsecole, când însã limba la modã eraneogreaca...” „Pe durata influenþei greceºtilefteria a substituit vremelnic omenia, dar acãzut în desuetudine imediat ce Fanarul ºi-a istovit puterea de seducþie. Probabil cãacelaºi lucru se va întâmpla peste o vreme ºicu barbarismele englezeºti pe care leimportãm acum cu ghiotura, deºi avem înlimbã termenii corespunzãtori.” Astfel deexemplificãri ºi comparaþii, ca ºi multecitate din operele autorilor români sau dinfolclorul nostru fac savoarea acestei cãrþi. Ane reaminti „ISTORIA” sau povestea pro-priei noastre vorbiri înseamnã a ne cu-noaºte, ca sã mã exprim cît mai metaforicposibil – VISTIERIA expresivitãþii limbii pecare o vorbim. Pentru a realiza aceastã per-formanþã criticul ºi istoricul literar IoanAdam a parcurs o vastã documentaþie cul-turalã, având astfel acces la întreg arsenalulprejudecãþilor noastre încã active, la fixaþiilenoastre ca popor, la toatã arhiva cu tiparelenoastre mentale, formatã pe parcursul unuiarc temporal de mii de ani. Bibliografia cutitlurile din finalul cãrþii sale sunt o dovadãsolidã ºi concludentã în acest sens, numãrulre(surselor) consultate depãºind 150 de do-cumente. Fãrã a fi copleºit de mirajul emo-þional al aventurii sale, el reuºeºte sã sur-prindã noutatea, actualitatea acestor strã-

vechi sintagme româneºti, urmãrindu-lesinuoasa evoluþie istoricã în timp ºi înspaþiu, mergând pânã la izvoarele originiilor. Pe parcursul acestor aventuri el desco-perã accidente, modificãri de sens, evoluþiiimprevizibile paradoxale, unele expresiifiind foarte fixe ca ºi în spaþiul sideral, ri-gide ca Steaua Polarã, înrãdãcinate în men-talul nostru colectiv, altele dovedindu-sefoarte flexibile ºi mobile în evoluþia lor „se-cretã” datoritã nucleului lor generic (genetic).Ioan Adam face o descriere literarã atractiv-agreabilã a vieþii lor interioare, cu atmosferaepocii ce le-a nãscut, cu oamenii locului ºi„locurile” bântuite de ele, cu obiceiurile ºicondiþiile istorice generatoare. Cartea luiIoan Adam este un dar preþios ºi o pledoariegeneroasã pentru pãstrarea fiinþei istorice aneamului românesc, în condiþiile istoriei deazi, când e tot mai vizibil faptul cã acela ce-ºi pierde casa, neamul, tradiþia, îºi vapierde viaþa, adicã identitatea.

105

Când un regizor ca Mircea Daneliuc pu-blicã, în doar câþiva ani, cât n-au reuºit uniiscriitori într-o viaþã – romanele Pisica ruptã(Ed. Univers, 1997), Marilene (Ed. Univers,1999), Apa din cizme (Ed. Univers, 2000),Strigoi fãrã þarã (Ed. ALL, 2001), Petru ºiPavel (Ed. Paralela 45, 2003), piesa de teatruªchiopul binemirositor (Ed. ALL, 1999) – nuputem rãmâne indiferenþi în faþa acestui„caz” cu totul aparte. Fenomenul, în sine,nu este singular – vocaþie literarã au avutmai mulþi cineaºti, Pasolini fiind, poate,exemplul cel mai celebru. Dar la Daneliucfrapant e faptul cã, din momentul în careîncepe sã scrie literaturã, el se dedicã întotalitate noii ºi acaparantei îndeletniciri,refuzând (sau nemaiavând timp) sã se maiconsacre celei de-a ºaptea arte, deºi aceastai-a adus notorietatea binemeritatã. Proaspã-tul convertit la prozã regizor n-avea cum sãfie acceptat de la început cu braþele deschiseîn rândul scriitorilor. Critica s-a arãtat

curtenitoare, întâmpinând protocolar, nicientuziast, nici cu prea mari rezerve – n-ar fifost politicos! – textele celui primit ca unmusafir (de onoare, ce-i drept!) dornic ºi elsã deprindã câte ceva din secretele meseriei.Dar oaspetele acesta iatã cã nu mai vrea sãplece, s-a instalat confortabil ºi pare surd laaluziile mai mult sau mai puþin subtile aleamfitrionilor. Orgolios – doar nu e unoarecine! –, refuzã ºi ofertele binevoitoareale confraþilor, nu vrea sã facã politica niciunui grup, preferã sã fie singur, cu puterileneajutate (de alþii), parcã nici premiile saualte „recompense” nu-l prea intereseazã. ªiscoate – culmea! – câte o carte, deloc sub-þire, la fiecare an.

Grafomanie sau vocaþie? Dar vocaþia deprozator nici nu e posibilã fãrã o anumegrafomanie, deºi nu orice grafoman, nuoricine are „oase tari”, cum spunea Preda,este chemat sã ajungã romancier. Chiar dacãar fi doar grafomanie, ºi tot ar interesa, dacãe vorba de Mircea Daneliuc – dar nu e asta!

N-am putut sã citesc romanele cineastu-lui, care nu sunt deloc simple scenarii, fãrã aavea mereu în vedere inter-textele, fãrã acãuta sã descifrez, în palimpsest, urmele fic-þiunilor sale cinematografice. Frapeazã, înprimul rând, realismul viguros, cu o tendin-þã manifestã pentru detaliul crud, deseorigrotesc, atât la nivelul situaþiilor, cât ºi allimbajului. E o prozã de observaþie caracte-rologicã ce surprinde o tipologie umanãºarjatã fãrã cruþare, cu elemente de vehe-mentã satirã socialã ºi politicã (filme caPatul conjugal ori Senatorul melcilor se remar-cã prin aceeaºi viziune criticã radicalã,demascatoare). Poetica aceasta de tip mime-tic e depãºitã însã, adesea, prin recursul lametaforã, parabolã ºi simbol (utilizate cumare rafinament de regizor în Iacob, dar,mai cu seamã, în A 11-a poruncã, cel mai„tarkovskian” film al sãu). Daneliuc nu semulþumeºte doar sã reprezinte lumea aºacum e, sã plimbe oglinda pe drumurilevieþii de toate zilele, neieºind din limiteleverosimilului. În cãrþile ºi filmele sale reali-tatea ia deseori chipul misterios al mitului,al halucinaþiei onirice, ºi atunci lumeacapãtã ceva incomprehensibil, asemeniunui text ce ascunde tainice înþelesuri.

AntonioPATRAS

Literatura bate filmul

L'article parle du passage fructueux deMircea Daneliuc du film à la littérature, dumetteur-en scène au écrivain. L'influence deses connaissances cinématographiques estévidente, car ses romans ont une structurenarrative fondée sur plusieurs plans. Lesaspects théâtrales, dramatiques de l'existencesont aussi accentués. L'écrivain semble s'en-fermer dans sa propre création littéraire, sanstransmettre aucun message au lecteur, car letexte n'a aucune importance. Ce qui compteest l'écriture en soi qui a le pouvoir de libérerl'esprit.

Résume

,

106

Antonio Patraº

Astfel, în universul „omenesc, prea ome-nesc” se deschid neliniºtitoare abisuri.

Satira social-politicã, simbolul, mitul,toate acestea se regãsesc ºi în ultimul romanal autorului, Petru ºi Pavel (Ed. Paralela 45,2003). Utilizând procedee narative dintrecele mai diverse, într-o construcþie epicãedificatã pe principiul alternanþelor ºi core-spondenþelor de planuri ºi perspective, cunumeroase reveniri ºi anticipãri, Daneliucse dovedeºte un prozator rafinat, cu o acutãconºtiinþã succesoralã, care a asimilat expe-rienþele unor predecesori iluºtri (Borges,Sábato – cel din Abaddón, exterminatorul, Ecoº.a.) – fãrã ca, prin aceasta, sã devinã unsimplu imitator. În Petru ºi Pavel esteevidentã atenþia pe care a acordat-o scri-itorul semnificaþiei globale, structurii; ostructurã deschisã – romanul se scrie (la...laptop) chiar în roman, cititorul fiind luatmartor nu doar la anumite aventuri exis-tenþiale, ci, mai ales, la experienþa funda-

mentalã a transformãrii existenþei în text.Sfârºitul cãrþii, al „fabulei” coincide cu sfâr-ºitul (autosacrificial) al personajului-„reflec-tor” (Petru-Pavel-Manole, trei ipostaze alescriitorului însuºi, de fapt). Metaroman,aºadar, fiindcã inculcã, de la început, prinstructura sa retoricã ºi procedeele discur-sive, un pact de lecturã ce presupuneasumarea caracterului non-mimetic, con-venþional al ficþiunii literare. Autorul nuþine sã se ascundã în spatele creaþiei sale,nici sã rãmânã impasibil nu vrea – el inter-vine deseori în text, se adreseazã direct citi-torului sau invocã o anumitã dispoziþie delecturã, comentariile sale trasând liniileesenþiale ale unei poetici sui generis. Sec-venþele cu rol de mise en abîme, simetriile,specularitãþile multiple, inter- ºi intra-tex-tuale, transformã cartea aceasta într-ometaforã a literaturii înseºi, într-o poveste„cu tâlc” despre condiþia artistului ºi aoperei de artã deopotrivã.

107

Literatura bate filmul

Personajul central al romanului estePetru ªesan, scriitor care, sub comunism,încearcã sã se opunã regimului totalitarprintr-o vagã formã de disidenþã (cum a ºifost, în general, disidenþa scriitorilor noºtri).Nefãcând concesii ideologice, i se interzicereprezentarea unei piese despre MeºterulManole: „Construcþia nu se dãrâma de lasine, ci o lucrau tovarãºii prost, pe princi-piul binecunoscut: merge ºi aºa, ia maislãbeºte-ne, ce meºter, toþi suntem meºteri!...ªi n-o zideau pe Ana, se îngropa el, Manole,în mortar, ca sã nu se þicneascã, sã nu se urcepe pereþi de nebun; se înfunda acolo subcãrãmizi, îºi punea ºi în cap. (...) Asta eratoatã piesa, Manole zãvorâtul...”. Împrãºtieapoi niºte manifeste, dar este prins ºi, spe-riat de Securitate, pãrãsit de prieteni, exclusdin viaþa literarã, e nevoit sã-ºi câºtige exis-tenþa ca cizmar. Dupã Revoluþie ajunge înprim-planul atenþiei publice, opera saîncepe sã fie studiatã în ºcoli. Tranziþia sprecapitalism are însã neajunsurile ei – cãrþilenu mai au cãutare, scriitorii nu mai pot trãidoar din scris, vechii nomenclaturiºti rãmânla putere, adevãrul nu mai intereseazã penimeni. Ca sã poatã supravieþui, deschideun butic, intrã în politicã ºi e propus,datoritã trecutului sãu „curat”, candidat laPreºedinþie. Înainte de alegeri îºi cere de laCNSAS dosarul întocmit de Securitate ºiaflã lucruri îngrozitoare, care-l determinã sãplece în munþi, în sihãstrie, ºi sã renunþe lalume. Acolo se întâlneºte însã cu un monah,fost preot, fost turnãtor, care jucase un rolnefast în existenþa sa anterioarã. Petru ºtiaasta din propriul sãu dosar, motivul autoe-xilului sãu fiind, se pare, acela cã Eugenia,femeia cu care trãise alãturi atâþia ani, ºiMagda, fiica ei, îl înºelaserã amarnic, profi-tând de credulitatea ºi generozitatea lui(Eugenia cedase avansurilor unor inºi cufuncþii importante pe vremea lui Ceauºescu,fie pentru a-ºi ajuta bãrbatul, fie pentruobþinerea unor avantaje. Bigotã, se confesaapoi preotului-turnãtor. Magda, la vârstacuriozitãþii ºi neliniºtilor sexuale, recursesela ºantaj pentru a întreþine o relaþie simili-incestuoasã cu tatãl adoptiv, cu acceptultacit al mamei, îngrozitã de posibilitateadezvãluirii propriilor fapte).

„Convertirea” lui Petru, numit acum„fratele Pavel”, se produce treptat: exersânddiferite practici ascetice, ajunge sã renunþela scris ºi se strãduieºte sã înveþe lecþiacreºtinã a umilinþei ºi smereniei, a iubirii deaproapele. Trãieºte o aºa-zisã „iluminare” ºiare, la un moment dat, „revelaþia” desco-peririi stigmatelor lui Iisus pe propriul trup.Pasajul e memorabil: „Mi se dãduserã sem-nele Crucii. (...) Am început sã le zgãrmãn,sã bag în vãtãmãturi orice le-ar fi împiedicatsã se-nchidã. Era ca ºi cum slujeam un altar.Am pus ºi fire de lânã cu seu ºi pãmânt ºigãinaþ de lãstun. Rupeam coaja dacã seprindea peste noapte. Când durerea sporeaºi simþeam cum bate puroiul, mã simþeamfericit, norocos; mirosul copturii – are undamf veºted, pentru unii dezagreabil – îmidãdea elanuri serafice. Mi-a fost una dintrecele mai însorite perioade din viaþã, poateirepetabilã!”. Personajul parcurge, aºadar,un traseu iniþiatic, de la viaþa în lume laaceea din afara ei, închinatã lui Dumnezeu,de la vanitatea scrisului la presupusa sme-renie a rugãciunii, de la cuvânt la tãcere. Su-gestia este, însã, a unei iniþieri ratate: ilu-minarea, stigmatele nu sunt decât tot niºteiluzii, halucinaþii nutrite de orgoliul celui cese crede „alesul” lui Dumnezeu. Dacã e orãtãcire credinþa în mântuirea prin scris, nicirugãciunea ºi asceza nu aduc atât de cãuta-ta salvare.

Daneliuc surprinde, în romanul sãu, celemai caracteristice aspecte ale societãþiiromâneºti din ultimii ani ai dictaturiiceauºiste ºi din perioada de dupã 1989,pânã în prezent. ªi o face obiectiv, cu oluciditate tãioasã, fãrã a se situa pe o poziþieprivilegiatã, undeva, în afara mizeriei rea-litãþii avute în vedere. Petru ªesan nu e unom „fãrã patã”; ºi el aparþine lumii acesteiacondamnabile, în care cãlãii ºi victimele seconfundã, ºi el are pãcatele, laºitãþile lui –nu puþine. Dar rãmâne, totuºi, om, nu setransformã într-un mutant obedient. E vul-nerabil însã când descoperã falsitatea, min-ciuna în care trãise atâta timp fãrã sã-ºi deaseama, are puterea sã se desprindã de exis-tenþa sa de pânã atunci.

Autorul nu exceleazã în invenþie, celpuþin în plan epic. Ochiul sãu de cineast îl

108

Antonio Patraº

face însã sensibil la aspectele teatrale,dramatizabile ale existenþei – iar romanulconþine scene memorabile, secvenþe revela-torii ce concentreazã, în câteva linii, sensulunor destine, ale unor ipostaze fundamen-tale ale omenescului. Fragmentul care des-crie înmormântarea mamei Evei (Eugeniei),sau acela despre moartea stupidã a copilu-lui cãzut în canal constituie pagini excep-þionale, de o densitate ºi tensiune dramaticãuimitoare, demne de un prozator cum pu-þini sunt.

Perspectiva narativã e atribuitã, pe rând,lui Petru, lui Pavel (numele conspirativ allui Petru din dosarul de urmãrire întocmitde Securitate, pe care protagonistul ºi-lînsuºeºte dupã „convertire”) ºi Magdei.Doar perspectiva, pentru cã „vocea” e unasingurã, a naratorului omniscient. Discur-surile personajelor nici nu se diferenþiazã,de aceea, stilistic, decât din necesitateaadecvãrii la „subiect”, la temã. Ritmul e maialert în capitolele avându-l ca „reflector” pescriitorul Petru ªesan, mult mai extinse,acestea, decât cele în care acelaºi rol e pre-luat de „fratele Pavel”. ªi e firesc sã fie aºa:Petru parcurge o experienþã lumeascã, exis-tenþa sa e determinatã de raporturile cuceilalþi (femeia iubitã, colegii, vecinii, auto-ritãþile etc.) – aceasta e partea propriu-zis„realistã”, de observaþie social-moralã acãrþii. Pavel trãieºte o experienþã misticã,izolat de lume, în aºteptarea harului „desus” – acesta e romanul „iniþierii”, de fac-turã simbolicã. Confruntarea punctelor devedere, care e ºi o confruntare de discursuri,nu capãtã, la Daneliuc, dar nici la vreun altprozator român, într-o mãsurã apropiatã,tensiunea dramaticã a dialogului de idei dinromanele unor autori ca Dostoievski,Thomas Mann sau Hesse. Narcis ºiGoldmund, Naphta ºi Settembrini sunt per-sonaje-mit, ilustreazã adicã (dupã cumobserva cândva Mircea Eliade), fiecare, oviziune teoreticã asupra existenþei. Nu însãîn dezbaterea de idei trebuie cãutat talentullui Daneliuc – pasajele eseistice, câte existã,sunt ºi cele mai vulnerabile din romanulsãu. Fãrã a fi un subtil dialectician, prozato-rul exceleazã în surprinderea gesturilor, re-acþiilor, comportamentelor. Nu e interesat –sau nu o aratã îndeajuns de convingãtor –

nici de omul teoretic, abstract, nici de psi-hologiile abisale. Cãtre omul concret îºiîndreaptã el atenþia, cãtre bietul om, subvremi, determinat de spaþiul în care trãieºte,de societate etc. De aceea ºi schiþeazã aici, înroman, coordonatele esenþiale a ceea ce IonD. Sîrbu numea undeva „la conditionroumaine”. Iatã o „legendã” în spiritul„epocii de aur” menitã a releva cauzele„rãului” ºi mizeriei româneºti: „Face lumea,zice, ºi pune Dumnezeu aici ocean, acolopãdure, acolo pustiu, acolo Polul Nord ºinumai la noi, în spaþiul ãsta Carpato – ºi aºamai departe, îl ia visarea ºi toarnã cunemiluita râuri, minerale, cãrbune, climãtemperat-continentalã ºi sare ºi mare, totabsolut, pânã când se autosesizeazã ºiPetru. Doamne, zice, nu þi-a scãpat la ãºtiacam mult? Le-ai pus mai angro ca la toþi...La care, Dumnezeu îºi dã seama, se gân-deºte puþin ºi face din mânã: nu-i nimic,zice, o dregem; ºtiu niºte bãieþi serioºi înzonã, fraþii codrului, ia dã sã-i punem dea-supra”.

În finalul romanului, protagonistul(Petru-Pavel) ia chipul lui Manole cel„zãvorât”, zidit în propria sa creaþie. Ce„învãþãturã” transmite „meºterul” uceni-cilor sãi în pragul morþii? Care sunt ultimelesale cuvinte? Ce mesaj adreseazã el umani-tãþii? Reþeta siropului de brad, asta gãseºtede cuviinþã sã spunã, în ultimele clipe alevieþii, artistul, scriitorul. E absurd? Deloc! Înfapt, mesajul, ideologia sunt lipsite de rele-vanþã. Literatura nu „salveazã” pe nimeni.Autorul sugereazã cã important nu e textulfinit, opera, ci actul scrisului, eliberat deobsesia înþelesurilor ºi semnificaþiilor. Întretextul unei reþete de sirop ºi oricare altul nue nici o diferenþã de esenþã. Cum nici întreliteraturã ºi viaþã nu e: „Cred cã-i adevãratce se spune – constatã la un moment datnaratorul –, cã s-au scris toate cãrþile ºiînsãºi viaþa pe care te sileºti s-o omori a fostdeja povestitã cu mult înainte. Cineva te-ascris sau te scrie, destinul e totdeauna întredouã coperþi”.

Dacã Manole s-a „zãvorât” în propria sacreaþie, scriitorul îºi gãseºte mormântul întext. Iar Daneliuc vãd cã preferã sã fieîngropat, de la o vreme încoace, în cãrþi.

109

Les années cinquante ont été marquéesd’événements terribles: la première bombeH et la ‘chasse aux sorcières’ aux Etats-Unis,la guerre en Corée, la guerre en Indochine,la guerre en Algérie et d’autres guerres, le‘rideau de fer’ qui coupe l’Europe en deux,l’écrasement de l’insurrection hongroise,plusieurs dictatures en Amérique Latine...Cela a pourtant été une décennie si riche enévénements artistiques qu’on pourra, en cedomaine aussi, en rappeler seulementquelques-uns.

La critique récente a tendance à consid-érer que les années cinquante ont connu uneomniprésence incontestée de la peintureabstraite. Omniprésente, peut-être, maisincontestée, certainement pas. C’est oublierqu’on parle alors beaucoup en Europe denouveaux venus tout à fait figuratifs commeBernard Buffet, Edouard Pignon, AndréFougeron ou bien Renato Guttuso et, déjà,Francis Bacon et Lucian Freud, et de sculp-teurs comme Marino Marini, KennethArmitage, Germaine Richier... Chez de plusanciens, il y a eu des revirements: autrefoisabstrait, Jean Hélion est devenu figuratif,tandis que Victor Pasmore a fait le mouve-ment inverse. Né au lendemain de laPremière Guerre mondiale, le surréalismen’a pas encore dit son dernier mot et contin-ue à attirer de nouveaux artistes - enEspagne notamment, à leurs débuts,Manolo Millares, Antonio Saura, AntoniTapies, Joan Ponç et l’équipe de Dau al Set(formée à Barcelone en 1948). En 1952,André Breton et Aragon ont une querelleouverte et s’affrontent autour du réalismesocialiste que l’un rejette et l’autre recom-mande. L’année suivante, c’est le scandaledu portrait de Staline par Picasso, jugé

offensant par les instances communistes. Et,pendant que le pop art se met en place, sansavoir encore ce nom, en Grande Bretagneavec Eduardo Paolozzi, Richard Hamilton,Peter Blake, et aux Etats-Unis avec JasperJohns, Jess, Larry Rivers, le Musée d’artmoderne de New York honore d’une expo-sition le solitaire Balthus en décembre 1956.

A toute cette abstraction s’opposenténergiquement des types d’abstraction trèsdivers. Elle est expressionniste et gestuelleavec Willem De Kooning, Hans Hartung,Georges Mathieu et Vaction painting deJackson Pollock, plus posée avec MarkRothko et Pierre Soulages. Fondé quelquesannées plus tôt, le groupe Cobra - dont lenom, acronyme de Copenhague, Bruxelles,Amsterdam, indique assez l’international-isme - ne s’impose vraiment à Paris qu’en1951 avec une exposition collective organ-isée par Michel Ragon: Pierre Alechinsky,Karel Appel, Jean-Michel Atlan, Pol Bury,Constant, Corneille, Asger Jorn, Reinhoud,etc. Cette même année, sous le titre « Lessignifiants de l’informel », Michel Tapieexpose Jean Dubuffet, Jean Fautrier,Mathieu, Henri Michaux, Jean-MichelRiopelle et Jaroslav Serpan. Il en manque làquelques-uns comme wols et CamilleBryen. Les triturations de matières, les pâtesépaisses de l’informel sont vite partout àl’honneur: Bernard Schulze, GerhardHoehme en Allemagne, Emilio Vedova,Alberto Burri en Italie, Bram Bogart enBelgique... Et l’un des plus remarquablessera le Catalan Antoni Tapies. Le goût desmatériaux insolites jusqu’ici inusités en artplastique et la récupération d’objets aurebut sera le point commun entre desartistes très divers, de Gaston Chaissac à

Literaturãstrãinã

Serge FAUCHEREAU

Equipo 57: L'époque et les circonstances

110

Serge Fauchereau

Jean Tinguely qui semblent de plus en plusvouloir faire sortir la peinture du tableau eten renouveler les moyens.

Par réaction contre ces tendancesabstraites de l’après-guerre, et sous l’influ-ence d’aînés toujours actifs comme Kupka,Herbin, Magnelli, Arp, une abstraction plusréfléchie et fondamentalement géométriqueva se faire jour et c’est à ce moment que lerôle de la galerie Denise René sera crucial.En s’ouvrant en 1944, dans un Paris pasmême encore libéré, avec une exposition deVictor Vasarely, on peut dire que la galerie

avait, dès l’origine, choisi son orientation.En ces années encore très tourmentées, lemonde intellectuel bouillonne, certes, dansla confusion, mais, en dépit de deux incur-sions dans le surréalisme (Max Ernst etToyen) l’abstraction va définitivement s’in-staller chez Denise René. C’est d’abord uneabstraction au sens le plus large du terme,affirmée à partir de 1946 dans les exposi-tions collectives annuelles qu’elle organise.Si l’on considère ces expositions-là, de 1946à 1949, on constate que de jeunes artistescomme Jean Dewasne et Richard Mortensenvoisinent avec d’anciens cubistes commeLéger et des pionniers de l’abstractioncomme Kandinsky et Kupka; en outre, desabstraits lyriques comme Hans Hartung etGérard Schneider jouxtent des abstraitsstrictement géométriques comme AugusteHerbin et Piet Mondrian. Le choix vas’opérer sans heurt, au gré d’expositionsindividuelles de Francis Picabia, Herbin,Alberto Magnelli, César Domela... Ce sontjustement ces «Premiers maîtres de l’artabstrait» que Michel Seuphor présentera en1949 à la galerie Maeght. En atteignant 1950la tendance géométrique l’emporte à lagalerie Denise René, sans distinction degénération ou de nationalité et sans sec-tarisme. Ainsi y exposera-t-on, jusque dansles années cinquante, le maître graveur W.S.Hayter ou le brillant coloriste CharlesLapicque ~ qui sont ce que Denise Renéappelle des « semi-figuratifs », comme JeanBazaine ou Alfred Manessier. Il ne s’agitdonc déjà que d’une prédilection ouverte-ment affirmée et non d’un intégrismegéométrique.

Mais en Espagne dans les annéescinquante ? Alors que les pays voisins, laFrance, l’Italie, profitent d’une embellieéconomique, la Péninsule ibérique restemorne. La grisaille du franquisme pèse surle monde culturel et s’efforce de l’immo-biliser car toute espèce d’innovation est vued’un mauvais œil. Les exilés sont nom-breux. Les artistes restés au pays seregroupent pour résister à cette ambiancedéprimante et à la censure. A partir de 1950les Etats-Unis établissent un plan d’aidefinancière à l’Espagne et en 1953 commen-

111

Equipo 57: L'époque et les circonstances

cent à y installer des bases militaires. Onvoit en eux le « monde libre » ; d’autantqu’ils font volontiers la promotion de leurnouvel art, c’est-à-dire l’expressionnismeabstrait. Ce sera un encouragement pourmaints artistes espagnols, comme AntonioSaura. En entrant plus avant dans lesannées cinquante, on se tournera plutôt versl’informel, notamment avec Tapies etMillares (ce dernier avait été le principalanimateur du groupe LADAC, Les ArchersDe l’Art Contemporain à Las Palmas de1950 à 1954). Dans divers endroits du pays,les artistes sentent le besoin de se regrouper.En 1956 se crée le groupe Parpallô, de bonsartistes fort divers mais dont le seul pointcommun est leur ville de Valencia ; à partcela, quel rapport entre Andreu Alfaro etSalvador Soria ? C’est aussi l’amitié et lafréquentation d’une même localité qui lieraGerardo Rueda, Gustavo Torner etFernando Zôbel dont on formera un peucommodément plus tard l’école de Cuenca.Moins lié à la géographie, le groupe El Paso,né à Madrid en février 1957, rassemble despersonnalités marquantes - Saura, Millares,Manuel Rivera, Martin Chirino, RafaëlCanogar... - mais trop différentes pour offrirune esthétique vraiment cohérente. EnEspagne et dans les groupes cités, on estpeu porté vers l’abstraction géométrique ; ily a, certes, Pablo Palazuelo et EusebioSempere, mais ils vivent à Paris, si bien queseuls certains sculpteurs prêtent attention àla géométrie : Jorge Oteiza, EduardoChillida, Chirino, Alfaro. Telle est la situa-tion au moment où va naître l’Equipo 57 ; orce groupe-là est bien différent dans samanière et ses objectifs.

Les historiens de l’art espagnols nous ontrévélé l’existence d’un éphémère groupeEspacio à Cordoue en 1954, dont l’éminencegrise est le sculpteur basque Jorge Oteiza.On y trouve déjà José Duarte et JuanSerrano. Ce n’est qu’une prémisse ; envérité, l’Equipo 57 naît à Paris au printempsde 1957 et fait sa première exposition aucafé Le Rond Point en juin. Il y a là AngelDuarte, José Duarte, Agustin Ibarrola etJuan Serrano. Le groupe est complet lorsquel’architecte Juan Cuenca se joint à eux

durant l’été suivant. Entre temps leur pre-mière exposition a attiré l’attention deDenise René et de Richard Mortensen. Lagalerie les présentera en une nouvelle expo-sition dès le mois suivant. Cela peut sur-prendre parce qu’en leur premier manifeste,ils ont dit leur défiance des galeries. A leursyeux, Denise René fait exception car les qua-tre Espagnols vivant depuis quelque tempsà Paris en connaissent les options et ont puvoir des expositions qui ont bouleverséleurs idées. En 1955 la galerie avait présenté«Le Mouvement», exposition historique

112

Serge Fauchereau

marquant la naissance du cinétisme (Agam,Bury, Calder, Duchamp, Jacobsen, Soto,Tinguely, Vasarely) et, tout récemment, enmars-avril 1957, la première exposition deMondrian en France. L’Equipo 57 sait, desurcroît, qu’on se prépare à y présenter uneexposition «Malévitch, Kobro, Strzeminski,Berlewi, Stazewski-. C’est ce qui les amène àproclamer dans leur manifeste: « Les mou-vements suprématiste et néoplastique sontplus près de nous qu’aucun autre. »L’entente entre la galerie et l’Equipo 57 vade soi.

Outre le suprématisme de Malévitch et lenéo-plasticisme de Mondrian, vers quelsmaîtres se tourne l’Equipo 57 ? On a men-tionné leur aîné Oteiza. Le statisme très con-trôlé de Herbin ne correspond pas à leurtempérament. Ils sont très intéressés parVasarely mais réticents devant le cinétisme,tout comme devant les recherches optiquesque mène, à partir de 1957, à Dusseldorf, legroupe Zéro d’Heinz Mack et Otto Piene.Leur goût des formes curvilignes les inclineplutôt vers Arp et Pevsner (en mars, uneexposition de ce dernier au Musée d’ArtModerne de Paris a sûrement retenu l’at-tention d’Angel Duarte). En fait, leurdynamisme foncier les oriente plutôt versKupka, Magnelli et surtout vers leur amiMortensen dont l’influence est flagrantedans leurs œuvres de 1957-1958.

Après Paris, il s’agit pour l’Equipo 57 deconvaincre son propre pays. Une expositiona lieu à Madrid en novembre 1957, signi-ficativement présentée comme un‘Hommage au peintre danois RichardMortensen’. L’Equipo 57 exposera de nou-veau dans la capitale espagnole en avril1959 et en mai 1960, puis à Cordoue en mai1961. En ajoutant à cela une exposition àCopenhague en 1958 et une autre à Zurich,arrangée peu avant la dissolution dugroupe mais seulement présentée en mars1962, le bilan public de l’Equipo 57 se mon-tera à une huitaine d’expositions, ce qui estconsidérable sur une durée de cinq annéesd’existence.

Le manifeste initial de l’Equipo 57 estquelque peu agressif mais c’est la loi dugenre. Ils se disent « contre les galeries-

chapelles, contre les marchands spécula-teurs, contre les prix ‘combinés’, contre lacritique vénale », contre « les musées dirigésselon le goût individuel de leurs directeursqui les transforment en panthéons pour lacuriosité des touristes », contre « les jour-naux et magazines qui se vendent ouverte-ment et sans honte au plus offrant »... Toutcela était-il alors plus répandu qu’aujour-d’hui ? Plastiquement, ils repoussent l’artinformel comme subjectif et coupé de laréalité, de même que l’art figuratif et réaliste(Et cependant José Duarte et Ibarrola rede-viendront plus tard figuratifs, pour desraisons d’efficacité). L’Equipo 57 rejetteraaussi avec impatience le Nouveau Réalismeà son apparition. Ces esthétiques sont, seloneux, des recherches individualistes oùl’artiste se comporte comme un être d’ex-ception en marge de la société. L’Equipo 57se veut de plain-pied dans la cité ; elle veutque son action soit « une solution collective», exécutée dans « un véritable esprit de col-laboration » et au service de la société. De làqu’ils souhaitent que tout ce qu’ils font -tableau, sculpture ou objet utilitaire - soitaccessible à un grand nombre et, donc,vendu à un prix peu élevé. L’une de leursdéclarations fondamentales est: « La seulechose qui soit véritablement culturelle est cequi s’introduit comme un élément quotidi-en dans la vie quotidienne », phrase qu’au-rait pu prononcer quelque constructivisteproductiviste dans l’Union Soviétique desannées vingt. Cet objectif n’est pas irréalis-able car l’Equipo 57 est qualifié dans desdomaines variés : peinture, sculpture, archi-tecture, art appliqué. De fait, ils n’élaborentpas ensemble que des objets d’art mais aussides propositions architecturales et dumobilier si élégant et si intelligemmentconçu qu’il leur vaudra d’être plusieurs foisremarqués et laurés.

L’Equipo 57 diffère considérablment desautres groupements artistiques. Ceux qu’ona mentionnés plus haut se sont rassembléspar commodité mais chacun des membresgarde son individualité et son originalitépropre, chacun signant ses œuvres propres.L’anonymat des œuvres est un rêve desartistes qui ne dure jamais longtemps.

113

Equipo 57: L'époque et les circonstances

Certains cubistes, le GRAV, les artistesprotestataires de mai 1968 et bien d’autresl’ont parfois souhaité mais même les sur-réalistes, malgré quelques belles théories,n’ont jamais signé leurs œuvres du seulnom du groupe. Les membres d’Equipo 57veulent au contraire se fondre dans legroupe, en renonçant à toute revendicationd’originalité personnelle. Ils mettent encommun leur intelligence critique et leursavoir-faire, pour contribuer au progrèsspirituel et social. Du même coup, une cer-taine critique ne manque pas de voir danscette attitude un idéal communiste. Malgréleur sympathie pour la gauche, ils connais-sent cependant l’inimitié du communismedes années cinquante pour un art aussiabstrait que le leur - quarante ans après laRévolution russe, l’abstraction construc-tiviste est loin , et elle n’a pas bonne pressesi on croit au réalisme socialiste.

Un séjour de cinq mois en 1958, tousensemble au Danemark, grâce à Mortensen,marque l’apogée de leur activité de groupe.Ils travaillent là selon leur gré, momentané-ment loin des problèmes sociaux qui agitentalors l’Espagne et le France. L’usure nedevait-elle pas se produire au bout de peud’années ? Le monde de l’art est fluctuant,capricieux, et de nouvelles orientations sefont jour qui attirent l’attention du petitpublic d’amateurs. En 1960, Pierre Restanypublie le manifeste des Nouveaux Réalistes;certains d’entre eux, Yves Klein, César, Nikide Saint-Phalle sont très médiatiques. Enmai 1961 apparaît le GRAV ou Groupe deRecherche d’Art Visuel (Garcia-Miranda,Garcia-Rossi, Le Parc, Morellet, Sobrino,Stein, Yvaral); lui aussi veut sortir l’art desgaleries - non sans profiter de l’appui deDenise René. Si l’Equipo 57 décide de sedésagréger en 1961, ce n’est pourtant pas àcause de quelque concurrence ou de mésen-tentes internes, ce qui est assez remarquableen soi. Leur décision est commandée par lesimpératifs de la vie privée, les difficultésfinancières et familiales, la distance géo-graphique entre les uns et les autres, carchacun a dû se fixer quelque part pour sur-vivre, et il y a loin entre Paris, Madrid etCordoue. L’arrestation en Espagne et l’in-

carcération d’Ibarrola de 1962 à 1965, pourmilitantisme communiste, est traumati-sante, pour lui et pour ses amis. Chacunreprendra son chemin personnel en conser-vant son estime aux autres. Cuenca etSerrano se consacreront à l’architecture. JoséDuarte et Ibarrola feront retour à la figura-tion engagée avec le groupe EstampaPopular, dans la tradition du Taller deGrâfîca Popular mexicain. Seul AngelDuarte continuera à explorer les ressourcesde l’abstraction géométrique en deux et entrois dimensions. C’est là l’évolution com-mune des groupes artistiques. Ce qui estexceptionnel dans le cas de l’Equipo 57,c’est d’avoir marqué durablement en tantque groupe l’histoire culturelle de sonépoque et laissé un exemple toujours rece-vable.

114

Dupã cum moartea urmeazã morþii,viaþa urmeazã vieþii. Dedic mãrturia mea luiRoberto Juarroz, cel viu.

Persoane mai competente decât mine s-au pronunþat asupra poeziei ºi gândiriipoetice ale marelui poet argentinian1. Mãvoi referi, în modestele mele rânduri, la unaspect mai puþin cunoscut al operei luiRoberto Juarroz, legat de transdisciplinari-tate2.

Cum aº putea uita seara fabuloasã de 9februarie 1991 când, în apartamentul luiMichel Camus, mi-a fost dat sã-l întâlnescpentru prima oarã pe Roberto? M-a frapatde la început o anume intensitate care îllocuia, stranie, pentru cã pãrea alimentatãde douã focuri interioare contradictorii.Simþeam cu toatã fiinþa cã primul foc ardeafãrã combustie, cu o luminã hrãnitã dinizvoarele Fiinþei înseºi, ºi care, în loc sã chel-tuiascã energie, o degaja. Celãlalt foc, ali-

mentat de îndoialã, pârjolea totul în jur,fiinþa sa ºi cosmosul întreg. Mi se pãrea cãRoberto fãcuse din poezie o platoºã ca sãreziste celor douã focuri devoratoare.Privirea îi era într-atât de întoarsã spre inte-rior, încât pãrea cã nici nu ne vede; înschimb, mâinile desenau gesturi expresivepentru a însoþi incantaþiile profetice alevocii. Sã fi fost întâmplãtor faptul cã am dis-cutat mai ales despre relaþia dintre «terþulinclus» ºi fizica cuanticã? Sã fi fost o întâm-plare faptul cã Michel Camus a simþitnevoia sã strecoare între «terþ» ºi «inclus»termenul «în mod secret»? Tot ceea ce ºtiueste cã aveam impresia cã am întâlnit pecineva pe care îl ºtiam deja de multã vreme,dintotdeauna.

A fost apoi cât se poate de natural sã-linvit pe Roberto Juarroz ca orator laCongresul «ªtiinþã ºi Tradiþie: perspectivetransdisciplinare pentru secolul XXI», din 2-6 decembrie 1991, organizat de UTIF(Union des Ingénieurs et des TechniciensUtilisant la Langue Française), cu sprijinUNESCO. Momentul cel mai intens al con-gresului a fost, pentru mine, cel al redactãriicomunicatului final, împreunã cu RenéBerger, Michel Cazenave, Roberto Juarroz ºiLima de Freitas. Roberto a insistat ca ter-menul atitudine sã figureze în comunicatulfinal, ca un cuvânt-cheie al transdisciplinari-tãþii. Precizarea mi se pare importantã pen-tru cã acest cuvânt, sugerat pentru primadatã de Roberto, a intrat de atunci în voca-bularul curent al cercetãrii transdisciplinare.

Când, în 1992, am cofondat, împreunã cuRené Berger, Grupul de Reflecþie asupraTransdisciplinaritãþii pe lângã UNESCO, mis-a pãrut la fel de natural sã-i propun luiRoberto sã fie membru. Eram de altfeladânc miºcat de interesul pe care un poet deprofunzimea sa îl arãta faþã de cercetareatransdisciplinarã, mai ales în momente difi-cile pentru el, pentru cã tocmai aflasem cã

Basarab NICOLESCU

Viaþa urmeazãvieþii - Roberto

Juarroz (1925-1995)

In this present study, the author, President ofthe International Center of TransdisciplinaryResearch (CIRET) from Paris, presents theless known transdisciplinary thinking on thepoetical language of the great argentine poetRoberto Juarroz (1925-1995).

Abstract

1 Michel Camus, Roberto Juarroz, colecþia Poésie, Jean Michel Place, Paris, 2001.2 “Hommage à Roberto Juarroz”, Rencontres Transdisciplinaires nr. 5, CIRET, Paris, iunie 1995

http://nicol.club.fr/ciret/bulletin/b5.htm.

115

Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz

era grav bolnav.Prima întâlnire a grupului a avut loc la

Veneþia, în martie 1993, ºi a trebuit sã mãfolosesc de toatã forþa mea de convingere casã-i încredinþez pe organizatori cã singurulcare risca ceva era Roberto, constrâns de rit-mul dializelor. Pânã la urmã totul s-a petre-cut cu bine. Roberto îºi adusese cu sine ma-nuscrisul adnotat al cãrþii mele Teoreme poe-tice3.

Retraºi la barul hotelului unde locuiam,Roberto mi-a pus întrebãri la fiecare paginã.Era intrigat mai ales de expresia «EvidenþaAbsolutã». Dupã douã ore am observat cãnu ajunsesem decât la pagina 20 a manu-scrisului ºi i-am propus sã continui singur,la Paris, lectura notelor sale, pentru cãvenise vremea sã cinãm. Roberto voia sã mãducã într-un restaurant anume, pe care îldescoperise în peregrinãrile sale nocturne.A început sã-mi vorbeascã de boala sa ºi deservituþile ei, de neliniºtea care-l cuprindeanu atât la gândul morþii, cât la ideea cã nuva avea timp sã-ºi termine opera. A urmatun lung dialog asupra sensului morþii.

Nu voi dezvãlui ceea ce ne-am spus, nupentru cã ar fi vorba de un secret, ci pentrucã am trãit aceastã discuþie ca pe o expe-rienþã unicã, de necuprins în vorbe. Oricedescriere aº încerca, ar însemna sã trãdezaceastã experienþã.

E suficient sã spun cã Roberto a adus dinnou în discuþie «Evidenþa Absolutã», între-bându-se asupra sensului expresiei. I-amspus cã aceastã luminã îl locuia, chiar în acelmoment, ºi cã n-aveam nevoie, ca sã-isimþim prezenþa, de nicio teorie ºi de nicioexplicaþie. Îmi amintesc încã privirea sanedumeritã ºi intrigatã, crezând cã-l iaudrept un copil gata sã pãºeascã pragul uneipoveºti. Eu însumi am avut sentimentul clarcã Roberto se gãsea în faþa unui prag, de o

importanþã covârºitoare asupra vieþii saleinterioare. Era ca ºi cum cele douã focuricontradictorii erau pe punctul de a se con-topi.

Ascultând extraordinara sa conferinþãCâteva idei asupra limbajului transdisciplinari-tãþii4, pronunþatã la sfârºitul PrimuluiCongres Mondial al Transdisciplinaritãþii(Convento de Arrabida, Portugalia, 2-6noiembrie 1994), am avut revelaþia uneimari bulversãri în interiorul propriei salegândiri, faþã, de exemplu, ideile exprimatela congresul din 1991. Am resimþit aceastãconferinþã ca pe un adevãrat program decercetare a unui limbaj al transdisciplinari-tãþii.

Respingând ideea unui nou limbaj for-mal, de laborator, Roberto Juarroz sublinianecesitatea unei triple rupturi specifice lim-bajului transdisciplinaritãþii: depãºirea tota-lã a „scãrii convenþionale a realului”, ruptu-ra faþã de „limbajul exterior, repetitiv” ºiruptura de „modul sclerozat de a trãi”. Segãsesc aici germenii de aur ai unei cercetãriviitoare.

Imediat dupã aceea, prezenþa lui RobertoJuarroz în calitate de copreºedinte al ºedin-þei consacrate adoptãrii Cartei Transdiscipli-naritãþii5 a cãpãtat o dimensiune simbolicã.Poate cã peste câteva zeci de ani forma îm-bunãtãþitã a acestui text va include, în modorganic, tripla rupturã enunþatã de Roberto.

Avem de gând, împreunã cu câþiva din-tre prietenii sãi, sã ne întâlnim în jurulpoemelor sale, pentru a-l evoca ºi pentru a-i invoca prezenþa, pentru a ne pregãti pen-tru o manifestare care îi va fi consacratã laHalle Saint Pierre din Paris în 2009.

Poate cã Roberto cel viu va accepta, însfârºit, sã-mi spunã ce gândeºte despre dis-cuþia noastrã asupra morþii, pe care am pur-tat-o la Veneþia. Acum el ºtie rãspunsul.

3 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere din francezã de L. M. Arcade, prefaþã de Michel Camus,Junimea, Iaºi, 2007.

4 “Rencontres Transdisciplinaires”, n° 7-8, CIRET, Paris, aprilie 1996, http://nicol.club.fr/ciret/bulletin/b7et8c1.htm.

5 Carta Transdisciplinaritãþii, http://nicol.club.fr/ciret/ro/chartro.htm.

116

Aflãm din binecunoscuta carte cu acelaºinume a teoreticianului militar prusac CariVon Klausewitz cã “Rãzboiul este un act deviolenþã destinat sã oblige oponentul sã sesupunã voinþei noastre” ºi, de asemenea, cãrãzboiul este continuarea politicii cumijloace violente. Rãzboiul devine astfel, înopinia autorului, la fel de legitim ca oriceact politic menit sã reglementeze situaþiileconflictuale între state. Aº fi tentat sã-i daudreptate autorului dacã þinem seama defaptul cã mai toate rãzboaiele europene auimpus soluþii politice ºi au desenat graniþede stat pe care astãzi le considerãmraþionale. Pe de o parte, ne întrebãm dacãnu ar fi fost posibile la momentul respectivºi soluþii neviolente. Dacã ne gândim la con-strucþia Europei Unite dupã al doilea rãzboimondial, o asemenea soluþie nu pare tocmaiutopicã. Pe de altã parte, marile rãzboaieeuropene din secolul XX nu au rezolvat mainimic din marile probleme ale Europei, darau generat în schimb conflicte nestinse pen-tru mai bine de 70 de ani ºi au aruncat pãrþiîntinse ale Europei în braþele unor regimuritiranice ºi totalitare care nu vor dispãreacomplet decât spre sfârºitul secolului. ªitoate acestea pe fondul unor uriaºe sacrificiiumane ºi pierderi materiale.

Am în faþã un studiu biografic realizat deLaurent Mazliak de la Universitatea ParisVI, consacrat matematicianului RenéGâteaux, fost elev al ªcolii Normale

Superioare din Paris, cãzut pe front înoctombrie 1914, în prima bãtãlie din Artois,la numai 25 de ani. Toþi cei care au studiatmatematica au auzit de numele sãu, careeste asociat cu “derivata Gâteaux” - unadintre descoperirile epocale care au pusbazele analizei infinit dimensionale. Ce ar firealizat ulterior acest tânãr matematician degeniu dacã nu ar fi dispãrut chiar laînceputul carierei sale ºtiinþifice în MareleRãzboi? Nu putem decât face speculaþii peaceastã temã, dar este bine sã semnalãm cãsituaþia sa nu este o excepþie. Dintr-un do-cument publicat de ªcoala Normalã Supe-rioarã din Paris în anul 1922 aflãm cã dintre280 de studenþi care au intrat în aceastãºcoalã între anii 1911-1914, 241 au fost mobi-lizaþi în rãzboi, iar dintre aceºtia 101 ºi-aupierdut viaþa pe front. Cifre asemãnãtoare ºipentru ªcoala Politehnicã din Paris, cât ºipentru alte mari ºcoli franceze. Aflãm astfelcã aproape jumãtate din elita ºtiinþificã îndevenire a Franþei a pierit în acest rãzboi. Înprimii ani dupã primul rãzboi se spunea, dealtfel, cã marile ºcoli franceze ºi, îndeosebi,ªcoala Normalã Superioarã erau populatede fantomele studenþilor din seriile 1910-1914 cãzuþi în rãzboi. Cum ar fi arãtat cul-tura ºi ºtiinþa francezã ºi europeanã în se-colul al XX-lea dacã aceºti tineri strãluciþi nuar fi servit drept “carne de tun” pentru unrãzboi nemilos ºi absurd, care nu a rezolvatnimic pe termen îndelungat, iar în 50 de ani

ªtiinþã ºi filosofie

ViorelBARBU

Despre rãzboi

On war. A bright mathematician, Rene Gâteaux, died at age of 25 in october 1914 during the bat-tle of Artois. His tragic example is representative for a whole generation of young people with abright scientifîc future who disapperead in the Great War.

Abstract

117

Despre rãzboi

nu va mai avea nicio semnificaþie istoricãîntr-o Europã reconciliatã? Nu am datedespre alte þãri europeene antrenate înrãzboi, Germania în primul rând, dar bãnuicã situaþia este asemãnãtoare. RepublicaFrancezã ca, de altfel, ºi Reichul German nucruþau sângele elitelor lor intelectuale, celemai multe încadrate ca simpli soldaþi sauofiþeri de rang inferior ºi condamnaþi astfelca victime sigure ale frontului. În legãturãcu aceasta, marele matematician francezEmile Borel scria în acele timpuri: “La ªcoa-la Normalã mulþi tineri cu un viitor ºtiinþificstrãlucit au dispãrut deja. Responsabilitateacelor care au dorit acest rãzboi este cu ade-vãrat teribilã.” Unul dintre aceºti tineri nor-malieni, care avea sã fie ucis la Verdun învara anului 1916, scria pãrinþilor: “Studiilemele, este adevãrat, vor rãmâne sterile, daracþiunile mele finale, utile patriei, au aceeaºivaloare ca o întreagã viaþã de acþiune.”(Ecole Normale Supérieure, Annuaire desAnciens Eleves, 1918).

Aceste gânduri mi-au fost sugerate ºi derecenta aniversare a 5 ani de la izbucnirea

rãzboiului în Irak, care a costat deja vieþile acâtorva zeci de mii de oameni, dintre care4000 de militari americani. Nu este rolulmeu sã discut oportunitatea ºi raþiuneaacestui rãzboi care nu se mai terminã, dargândul se întoarce la o scenã la care am fostmartor în primele ore ale dimineþii înprimãvara anului 2005 în sala de aºteptare aaeroportului din Laramie (Whyoming). Însalã soseºte un grup tãcut, dar vizibilemoþionat ºi preocupat. Era format dintr-untânãr îmbrãcat în uniforma de camuflaj aarmatei americane, însoþit de logodnicã,pãrinþi ºi o doamnã mai în vârstã - probabilbunica. Din discuþiile lor am înþeles cãtânãrul, aproape un adolescent, era mobi-lizat la unitate pentru a pleca în Irak. Amasistat în viaþã la multe despãrþiri ºi scenede rãmas bun în gãri, aeroporturi sau în altelocuri, dar nici una nu mi s-a pãrut maitristã ºi mai încãrcatã de presentimente.Atunci am realizat cã în spatele frazelor fru-moase despre datorie ºi patriotism, careapar ºi în scrisorile de pe front ale tinerilornormalieni, se ascunde cel mai adesea orealitate umanã încãrcatã de suferinþe.

118

În conturarea comportamentului umanse contureazã influenþa a douã tendinþe:

Pe de o parte, predeterminareadatoratã unui Dumnezeu atotputernic ºimanifestã prin legile ºtiinþei, care con-tureazã cadrul general al desfãºurãrii com-portamentului, fãrã a se face referire la toateamãnuntele ºi detaliile posibile.

Predeterminarea se intersecteazã înacþiunea sa cu liberul arbitru, care deter-minã o infinitate de posibilitãþi, pentru acãror precizare ar fi necesarã soluþionareatuturor ecuaþiilor de care este capabilcreierul, care conþine circa 1026 particule,respectiv o sutã de milioane de miliarde demiliarde, deci practic imposibil.

În ceea ce priveºte liberul arbitru, suntmai multe puncte de vedere, dintre caresubliniem douã:

- acesta priveºte numai laturile pozitiveale activitãþii umane, ºi nu cele nega-tive, care se îndepãrteazã de un par-curs normal al vieþii ºi scapã de subcontrol, îndepãrtându-se de caleaelevãrii spirituale;

- prin decizia, hotãrârea proprie, omulse poate ruga la Dumnezeu sã-i ghi-deze soarta, întrucât numai în acest felpoate avea un parcurs optim în viaþã.

De la început sau pe parcursul vieþii,locuitorul Terrei poate sã roage divinitateasã-i coordoneze acþiunile în mod eficient,sã-i asigure o busolã în tot ceea ce face ºiîntreprinde pentru a evita derapaje legatede neînþelegerea modului în care trebuie

orientat liberul arbitru astfel încât sãfavorizeze evoluþia pe calea spiritualitãþii.

Din intersectarea predeterminãrii culiberul arbitru se ajunge, potrivit principiu-lui incertitudinii, la cadrul ce reliefeazãsoarta ºi comportamentul uman. Aceastapoate fi influenþatã pozitiv de umanitate,atât în planul credinþei (religios), cât ºisocial-uman, astfel încât sã se înregistrezeun nivel superior al ratei de conversie a totce primeºte omenirea de la Divinitate.

Pentru a trasa cadrul de desfãºurare alcomportamentului uman în planul credinþeiºi social-uman, prezentãm, în continuare, oschemã sinopticã.

Model etic de comportament uman

I. În planul credinþei (religios), proslãvireaDivinitãþii:

Respectarea programului de rugã-ciune, de cel puþin 2-3 ori pe zi.

Reculegerea la bisericã: de sãrbãtori,ori de câte ori se simte omul singur sau arede comunicat ceva Divinitãþii sau de cerutsfatul ºi îndrumarea acesteia.

Practica permanentã a lecturii reli-gioase ºi pe aceastã bazã meditaþia, pentru afi aproape de Dumnezeu.

Vizitarea locurilor sfinte din þarã ºistrãinãtate.

Rãspândirea credinþei prin scris, viugrai ºi atragerea de adepþi.

II. În planul social-uman:Situarea pe un plan superior a iubirii

faþã de semeni, societate, populaþia Terrei.Folosirea inteligenþei pentru a þine sub

control agresivitatea, înscrisã în ADNuman. Doar dacã reuºim sã ridicãm non-violenþa la un principiu de viaþã, umani-tatea îºi va putea rãspândi sistemul de va-lori pe alte planete ºi posibil pe alte stele.

Conturarea mai pregnantã a spirituluijustiþiar (de corectitudine) al omului, carepresupune combaterea necinstei, înºelãciu-nii, corupþiei.

Promovarea unor fapte bune:- atât pentru a da ajutor moral seme-

nilor: prin a fi alãturi în momente

Al.O.BEREA

Spiritualitateacreºtinã ºi

comportamentuluman

119

Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

grele; afecþiune; ajutor în soluþionareaunor aspecte; cãutarea împreunã aunor rezolvãri;

- cât ºi prin ajutoare materiale, prin fo-losirea unei pãrþi din averea personalã(pânã la 80%) pentru acþiuni umani-tare directe sau efectuate prin fun-daþii.

Participare la îngrijirea unor copii nea-jutoraþi sau bãtrâni (una, douã, trei sau maimulte persoane, în funcþie de posibilitãþi).

Prestarea de ore de muncã pentru comu-nitatea localã (20-50 ore), în vederea îmbunã-tãþirii condiþiilor de trai ºi ale ambientului.

Lansarea în programe de revigorare amediului natural, prin sãdirea a 3-5 arbuºtisau pomi, precum ºi prin îngrijirea par-curilor, grãdinilor, curþilor, conservareabogãþiei minerale.

Ataºamentul faþã de toate vieþuitoareleºi îngrijirea a 2-4 animale de curte sau decompanie.

În relaþiile sexuale sã se manifeste de-cenþã, grijã faþã de partener, preocuparea dea da naºtere la copii sãnãtoºi ºi viguroºi.

Dacã se respectã cerinþele unui modeletic de comportament uman existã premise-le ca rãspunsul Divinitãþii sã fie favorabil,astfel:

în plan general sã se înregistreze:- sãnãtate puternicã;- vârstã îndelungatã;- practicarea unei credinþe/religii cu o

însemnatã încãrcãturã spiritualã;- evitarea unor situaþii defavorabile,

fenomene sau împrejurãri nedorite.în plan particular sã se obþinã:

- satisfacþii ºi realizãri în viaþã;- ocazii însemnate ce pot schimba în

sens favorabil cursul vieþii (2-4 ocazii);- semnale transmise continuu, des (în

vise, la luarea unor decizii majore);- apariþia unor sfinþi, maeºtri spirituali,

a Fecioarei Maria;- favorizarea unor cãlãtorii în Astral;

în plan existenþial se are în vedere ºicomportamentul avut în vieþile anterioare,dacã a fost plin de încãrcãturã negativã saua evoluat în direcþia pozitivã;

- pentru încãlcãri grave ale comporta-mentului uman într-o comunitate,

regiune, þarã, Pedeapsa Divinã poatelua forma unor catastrofe naturale,molime, epidemii, menite sã conducãla întoarcerea la credinþã ºi renunþareala viaþa pãcãtoasã.

Comportamentul uman este esenþial înrelaþia biunivocã care se fãureºte cu Divi-nitatea, cãci indicã mãsura în care omul va firãsplãtit sau pedepsit pentru atitudinea saanterioarã, precum ºi gradul de aspiraþie alfiinþei umane spre viaþã veºnicã.

* **

Influenþa asupra comportamentului potexercita unele instituþii ºi asociaþii, ade-vãraþi „paznici” ai modului de manifestareuman, astfel:

Instituþiile de educaþie ºi culturã prinformarea convingerilor individului, mode-larea acestora ºi critica climatului politic,atunci când acesta este negativ.

Mass-media, a cãrei orientare esteesenþialã în definirea mersului societãþiispre progres, într-un context paºnic ºi cu oînaltã încãrcãturã moralã.

Societatea civilã, a cãrei menire este sãvegheze asupra factorilor ce pot favorizaarmonia ºi pacea socialã ºi sã combatãhotãrât toate încercãrile belicoase, decorupþie ºi fraudare.

Biserica reprezintã o verigã centralã înformarea comportamentului uman prinmodelul care trebuie sã-l ofere maselor po-pulare în ceea ce priveºte respectarea cre-dinþei, gradul înalt de moralitate, abnegaþiade care dau dovadã reprezentanþii sãi, apli-carea cu stricteþe a normelor divine, grijafaþã de semenii aflaþi în suferinþã, îndru-marea ºi educarea tinerei generaþii.

În legãturã cu posibilitatea cuantificãriicomportamentului uman, am propus oecuaþie de echilibru privind acesta, astfel:

în care:E = reprezintã ecuaþia de echilibru:

120

Al.O. Berea

Termeni Pozitivi:I = Iubire a semenilor ca pe sine însuºi,

care sã dea orientare inteligenþei, sã ani-hileze tendinþele agresive sau dereglãrilesexuale.

F = Filantropie (sume direcþionate sprecei sãrmani).

A = Altruism moral:- faþã de semeni în nevoie;- faþã de copii/bãtrâni/bolnavi;- în comunitatea localã.

Termeni Negativi:Agr = tendinþe agresive, a fi temperate

prin inteligenþã ºi tratament medical;Inc = incorectitudine manifestatã prin:

- necinste;- înºelãciune;- corupþie.

Ca urmare, rezultã o îmbogãþire fraudu-loasã, care trebuie restituitã comunitãþiiîntr-o anumitã proporþie prin impozite ºiprin acte caritabile.

Der = dereglãri sexuale (pederaºti,zoofili, acte sexuale anormale).

Tendinþele negative în acest domeniuurmeazã a fi temperate prin inteligenþã ºitratament medical.

Pornind de la elementele prezentate s-aîncercat ºi o dimensionare cifricã, astfel:

Condiþiile echilibrului:Anihilarea de cãtre comportamentul

pozitiv a celui negativ:Pentru aceasta:- Filantropie + Altruism =

Incorectitudine- Iubire = Agresiune + Dereglãri.

Analiza comportamentului uman trebuiediferenþiatã pe principalele categorii sociale,astfel:

1. Categoria oamenilor bogaþi ai planetei,miliardari, milionari aflaþi în frunteaclasamentelor de avere ºi reprezentaþi deinvestitori, jucãtori la bursã, afaceriºti.

Se pare cã aceºti oameni din top au pri-mit semnale de la divinitate cã este imperiosnecesar sã participe la acþiuni umanitare.

Astfel, în literatura de specialitate* estecitat cazul lui Ted Turner, care a fondatCNN ºi care în anul 1997 ºi-a anunþat con-tribuþia cu 1 miliard de dolari la ONU învederea stabilizãrii populaþiei, protecþieimediului ºi acordãrii de asistenþã medicalã.Pentru realizarea proiectului, a înfiinþat ºi oFundaþie a Naþiunilor Unite, care sã urmã-reascã realizarea transferului resurselorpentru a realiza scopul urmãtor.

Pe aceeaºi linie se situeazã ºi regele com-puterelor Bill Gates, care a înfiinþat Funda-þia Bill and Melinda Gates, ce urmãreºtefinanþarea unor acþiuni menite sã ame-lioreze sãnãtatea populaþiilor din þãrile încurs de dezvoltare, prin combaterea virusu-lui HIV, precum ºi prin vaccinãri contraunor boli comune; de asemenea, se au învedere ºi alte mãsuri umanitare ºi de com-batere a sãrãciei. Recent, Bill Gates aanunþat cã va renunþa la conducerea activãa companiei de software Microsoft ºi se vadedica Fundaþiei Bill and Melinda Gates,care dispune de circa 39 de miliarde dedolari, pentru acþiuni filantropice.

Sub influenþa lui Bill Gates, prietenulsãu, Warren Buffett, un om modest, unuldin investitorii cei mai mari din toate tim-purile ºi cel mai bogat om al planetei în2008, potrivit revistei americane „Forbes”,ºi-a anunþat intenþia ca 80% din averea sa sãtreacã treptat în posesia fundaþiei caritabileBill and Melinda Gates, pentru a fi utilizatãîn scopuri filantropice.

Dacã aceste orientãri vãdite spre filan-tropie ale vârfurilor (elitei) celor mai bogaþioameni au ºocat comunitatea de afaceri in-ternaþionalã, în acelaºi timp reprezintã unsemn al divinitãþii în ceea ce priveºte ade-vãrata cale de urmat pentru toþi cei ce aubeneficiat de pe urma prosperitãþii. În acestsens, probabil cã divinitatea a transmis pro-porþia de 4 la 1 (respectiv 80% ºi 20%), întrereîntoarcerea pe cale filantropicã în circuituleconomico-social a unei pãrþi din avereaagonisitã ºi recompensa consideratã sufi-

* Brown, Lester R. Planul B 2.0., Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006.

121

Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

cientã pentru talentul ºi viziunea novatoarede investitor sau manager, care sã revinãcelor mai bogaþi oameni.

Faþã de cele prezentate considerãm totalneadecvatã poziþia majoritãþii celor 2000 demagnaþi, personaje din þarã sau strãinãtate,care refuzã cu încãpãþânare sã contribuie laajutorarea semenilor, a comunitãþii ºi în ul-timã instanþã la ameliorarea situaþiei de peglob. Mai mult, îºi petrec viaþa în chefuri ºidistracþii obscene, se drogheazã ºi auhobby-uri sângeroase de a vâna hecatombede animale nevinovate. Printre formele deevitare a obligaþiilor sociale ºi umane ce lerevin, bogaþii planetei apeleazã ºi la:

- retragerea completã din societate,cum este cazul acelor miliardari„invizibili”, care nu au fost vãzuþi înlume ani de zile ºi foloseau pentrudeplasãri adevãrate vehicule „fan-tomã”;

- traiul solitar pe anumite insule, arhi-pelaguri sau zone izolate, pentru a sedetaºa de locurile populate unde aufãcut adesea afaceri necinstite, ilicite;

- cãlãtorii ºi vacanþe prelungite, departede concetãþenii lor, în locuri exotice,periferice, puþin populate sau în careau acces numai deþinãtorii de averiimpresionante (gen Las Vegas, Rivierafrancezã, Monaco, Lichtenstein).

Atunci când aceºti oameni se duc seara laculcare dupã o zi de activitate ar trebui sã-ºiîntrebe conºtiinþa dacã este liniºtitã, deoa-rece, în afarã de suplimentarea proprieibogãþii, nu au de raportat nimic care sã con-tribuie la alinarea suferinþei semenilor lor ºia le face acestora viaþa mai agreabilã. Dar, înacest fel, ºi propria lor viaþã, precum ºi afamiliei lor le va fi periclitatã la Judecata deapoi.

2. În ceea ce priveºte activitatea politicieni-lor, principala remarcã care se poate faceeste aceea cã activitatea lor nu este con-centratã spre obiectivele care sã contri-buie la ameliorarea situaþiei populaþieilor ºi la revigorarea activitãþii pe Terra, cipe realizãri meschine, de naturã perso-nalã, egoistã.

122

Al.O. Berea

Iatã de altfel o sintezã privind obiectivelecare ar urma sã fie avute în vedere de politi-cieni pentru a contribui la o îmbunãtãþire avieþii pe globul nostru:

a. privind conservarea Terrei:- ameliorarea ºi refacerea solului;

prevenirea deºertificãrii; - refacerea pãdurilor;- gestionarea resurselor de apã;- înlãturarea efectelor unor calami-

tãþi naturale (secetã, furtuni, cutre-mure);

- protejarea biodiversitãþii;b. în domeniul energetic se va acþiona

pentru:- înlãturarea emisiilor de carbon;- noi surse energetice: eolianã,

solarã, maree, geotermalã;- eficienþa energeticã a aparatelor;

c. în domeniul alimentar se va urmãri:- producerea mai eficientã de le-

gume ºi proteine;- acvacultura ºi producþia de peºte;

d. sãnãtate ºi educaþie, în care scop se vaurmãri: - înlãturarea sau restrângerea unor

epidemii;- tratamente medicale perfecþionate;- educaþia la nivel cibernetic ºi apoi

telepatic;e. urbanism:

- resistematizarea oraºelor;- refacerea transportului urban ºi a

alimentãrii cu apã;- ecosisteme urbane;

f. noi activitãþi, servicii legate de:- atragerea în circuitul economic de

noi resurse naturale;- apariþia de materiale înlocuitoare ºi

noi produse alimentare;- reciclarea produselor ºi materi-

alelor;- restructurãrile în domeniul ener-

getic, al transporturilor ºi ascensiu-nii în cosmos;

- a preîntâmpina ºi combate schim-bãrile climatice ºi datorate fenome-nelor naturale;

- refacerea mediului.Prin comportamentul unor politicieni,

care au neglijat astfel de probleme majore

ale evoluþiei fiecãrui stat, dar care afecteazãºi întreaga omenire, s-a ajuns la proliferareaunor situaþii conflictuale, la recrudescenþaterorismului, dar ºi la apariþia de state„ratate”. Criteriile potrivit cãrora se clasificãaceste state sunt diferite, dar în ultimãinstanþã sunt date de caracterul fragil alunor indicatori economici, sociali, militari,de mediu, al legitimitãþii guvernamentale.

Comportamentul politicienilor, în gene-ral, a fost neadecvat, întrucât n-au urmãritrealizarea unor astfel de obiective menþio-nate, având un impact modern, necesarpentru a asigura mersul înainte al planeteiºi a naþiunilor.

În schimb, orientãrile politicienilor pri-vesc, cel mai adesea, obiective personale saude grup, dând dovadã de o adevãratã mio-pie privind direcþiile care trebuie promo-vate, astfel:

- acordarea de scutiri, amânãri, facilitãþifiscale ºi eºalonãri pe principii cliente-lare;

- obþinerea de imense avantaje perso-nale, prin procedee frauduloase, înprocesul de privatizare, de punere înposesie a proprietãþii, de achiziþii aunor bunuri publice;

- zguduirea sistemului juridic, prinpractica „ordonanþelor de urgenþã”,care ocolesc Parlamentul ºi urmãrescacordarea de avantaje unor categoriisociale privilegiate (politicieni, aface-riºti, baroni locali), care sunt mai pre-sus de lege ºi niciodatã nu sunt traºi larãspundere pentru faptele lor decorupþie;

- subterfugii ºi proceduri de tempo-rizare, care conduc la implementareacu întârziere sau în condiþii parþiale aprevederilor legale, favorizând anu-mite firme sau grupuri sociale;

- gradul redus de autonomie financia-rã, care împiedicã instaurarea uneidemocraþii reale;

- neaplicarea procedurilor corecte înprocesul de concurenþã, ocolindu-selicitaþiile;

- desele modificãri legislative ºi apli-carea de proceduri birocratice de

123

Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

autorizare, prin înmulþirea verigiloroperaþionale ºi decidente, introduce-rea unor faze ºi solicitãri suplimenta-re, ceea ce încurajeazã corupþia;

- elaborarea unor prevederi care daunumeroase avantaje clasei politice, înceea ce priveºte salarizarea, pensio-narea, accesul la cheltuielile publice,cheltuielile de reprezentare, dotareacabinetelor, cheltuielile de transport ºipe perioada odihnei.

Pentru a se încadra în tendinþele contem-porane ale evoluþiei Terrei ºi a contribui laun impuls al civilizaþiei umane în general ºial fiecãrei naþiuni în parte, considerãm nece-sar a se modifica total comportamentul cla-sei politice, pentru a renunþa la avantajelede naturã personalã ºi a se reorienta spre apromova marile direcþii ale dezvoltãriiumane, în spiritul armoniei ºi ale cerinþelornobile ale divinitãþii.

3. O gamã largã de probleme apar pentrucategoria intelectualilor, respectiv cercetã-tori, cadre didactice, liber profesioniºti,funcþionari, precum ºi artiºti (sculptori,pictori, poeþi, literaþi, muzicieni º.a.), careadesea au fost contaminate de concepteateiste, nihiliste, ale liber cugetãtorilor,de stânga etc., ceea ce face necesar de aargumenta ºi fundamenta mai precisdirecþiile în care aceastã categorie socialãsã-ºi schimbe comportamentul, pentru areprezenta un pilon în preamãrirea di-vinitãþii ºi în acelaºi timp sã fie o cãlãuzã,un far care sã orienteze activitatea popu-laþiei.Printre cele mai semnificative relevãri,

care vor putea conduce la o remodelare acomportamentului intelectualilor, subli-niem:

- valabilitatea ºi perenitatea legilor di-vine, în comparaþie cu cele ale ºtiinþeicare s-au modificat continuu, înfuncþie de capacitatea de cunoaºtere aoamenilor, ce au acces treptat la oparte a învãþãturii divine;

- ascensiunea omenirii se desfãºoarãpotrivit predeterminãrii valabile pen-tru toate componentele cosmosului;

- fiinþa umanã este capabilã de perfecþi-

une, în mãsura în care reuºeºte adescoperi Divinitatea lãuntricã;

- omenirea nu va putea înfrunta forþelenaturii sau ale cosmosului, decât înmãsura în care se roagã sã obþinã spri-jinul Divinitãþii, care poate fi obþinutpe multiple planuri;

- inspiraþia artisticã, descoperirile, ino-vaþiile, cunoaºterea fenomenelor ºiproceselor naturale ºi umane sunt denaturã divinã, fiindcã provin din pan-teonul nemuritor al bazei de date cos-mice.

În modificarea comportamentului in-telectualilor ºi artiºtilor, esenþial este ca ei sãperceapã puritatea, intensitatea ºi direcþio-narea mesajului divin spre iubire, bunãtateºi altruism, aspecte care urmeazã a fi pedeplin reflectate prin opera lor ºi întreagaactivitate.

4. Pentru categoria socialã a militarilor, încare includem ºi forþele grãnicereºti,poliþieneºti, de securitate, paramilitareetc., trebuie sã intervinã o turnurã defini-tivã în comportamentul lor, de 1800, însensul cã trebuie sã se supunã unor alteobiective ºi sã acþioneze potrivit unor noireguli, respectiv:- sã treacã în desuetudine latura rãz-

boinicã, de cotropire, distrugere ºi jaf;- sã prevaleze activitãþile legate de

instaurare a ordinii, disciplinei, res-pectului ºi preîntâmpinarea unor ten-dinþe belicoase, preîntâmpinarea acte-lor teroriste;

- sã asigure menþinerea pãcii, precum ºicooperarea între naþiuni;

- sã constituie o pavãzã pentru orice în-cercare de a impune supremaþia unoralte civilizaþii din cosmos.

Modificarea comportamentului pentrucategoria largã pe care am numit-o a mili-tarilor va fi dificilã, întrucât orientarea ºiactivitatea lor de milenii a fost diferitã, iarzeul pe care îl cunoºteau ºi i se închinau eiera acela al rãzboiului, violenþei, distrugeriiºi acaparãrilor. Toþi componenþii acestuiclan vor trebui sã înþeleagã cã nu sunt daþiuitãrii, cã este nevoie acerbã de ei, dar pe un

124

Al.O. Berea

plan superior, când orientarea activitãþiidesfãºurate va fi cu predilecþie pacifistã, dea menþine mersul normal al lucrurilor ºi apreîntâmpina orice încercãri de tulburare apãcii ºi liniºtii sociale de cãtre unele ele-mente turbulente sau dezaxate.

5. Pentru categoria populaþiei active a plane-tei, respectiv muncitori, constructori, fer-mieri, comercianþi, principala reorientareîn comportamentul lor va fi de a între-prinde urmãtoarele:- a dezvolta gândurile pozitive, emoþia

ºi sentimentele ca forþe non-fizice,care fac posibilã conectarea la minteauniversalã ºi a profita de pe urma ei,în sensul îmbunãtãþirii sãnãtãþii ºi ca-litãþii vieþii, prin modificarea confor-maþiei ADN;

- în conformitate cu principiile esenie-ne, urmeazã sã-ºi schimbe gândireapentru a înlãtura suferinþa, care potri-vit principiului interconectãrii vieþii peglob se manifestã prin transmisie ºi înAfrica, Balcani, Orientul Mijlociu; tre-buie sã gândeascã ºi sã acþioneze pen-tru o lume mai bunã, în pace ºi în carerãzboiul ºi violenþa nu-ºi au locul;

- unitatea ºi solidaritatea umanã tre-buie sã constituie un liant spiritual,care sã-ºi probeze forþa de neînvins înmod permanent, ºi nu doar în peri-oade tulburi, de crizã ºi de ameninþãricatastrofice.

6. Un rol deosebit în modificãrile compor-tamentale amintite revine clerului, caretrebuie sã contribuie nemijlocit la urmã-toarele:- sã constituie un exemplu de trãire

exemplarã, cu respectarea tuturornormelor morale;

- sã cultive legile divine ºi sã nu ur-mãreascã îmbogãþirea personalã ºifolosul propriu. Pentru majoritateapopulaþiei, prezenþa clerului în socie-tate trebuie sã se facã la un nivel me-diu în ceea ce priveºte locuinþa, mij-loacele de transport, îmbrãcãmintea,localurile frecventate ºi locurile deodihnã ºi recreere, cãci epatarea unuinivel superior sau de lux este consi-

deratã drept o ofensã a bunului simþ ºio îndepãrtare de la principiile ºi nor-mele de comportament pe care le pre-dicã. Aceste aspecte apar ºi mai preg-nant, în condiþiile unor þãri cu popu-laþie sãracã sau având numeroasepãturi sãrace ale populaþiei;

- sã-ºi ajute semenii pe toate cãile atâtspirituale, cât ºi materiale;

- sã nu se lanseze în politicã, decât înmãsura în care pot contribui la o pu-rificare a societãþii ºi la ameliorareasituaþiei economico-sociale a enoriaºi-lor;

- sã constituie un far cãlãuzitor în ridi-carea gradului de spiritualitate alcredincioºilor, pentru care trebuie sãfie mentor, exemplu, maestru spiritu-al ºi îndrumãtor în însuºirea învãþã-mintelor divine;

- sã contribuie la înnobilarea ºi ajuto-rarea semenilor, folosindu-se de pute-rile cereºti ce le sunt conferite celor cuhar divin;

125

Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

- sã acþioneze pentru transformareaomenirii într-o lume mai bunã ºidreaptã, unde iubirea sã fie atot-stãpânitoare;

- sã admitã discutarea unor teorii carenu rãspund canoanelor ei (de tipul ce-lei evoluþioniste a lui Darwin), dar sã-ºi focalizeze atenþia asupra prezen-tãrii limitelor acestor teorii ºi a subli-nierii unor factori, elemente sauîmprejurãri care nu sunt avute învedere de respectivele curente. Caleasigurã pentru a obþine impunereaînvãþãmintelor divine o considerãmdialogul, confruntarea pe bazã unorargumente substanþiale, îmbogãþitã cuultimele relevãri în domeniu, careasigurã în permanenþã actualizareainformaþiei. Pentru ca un reprezentantal clerului sã aibã succes în confrun-tarea cu diverºi contestatari, este im-perios necesar ca, pe lângã cunoºtin-þele clasice pe care le vor expune, sã-ºiîmbogãþeascã argumentaþia ºi cu ele-mente moderne prezentate de maeºtrispirituali ai secolelor 20 ºi 21. Doar înacest fel se poate obþine un plus decredibilitate, care poate sã atârne deci-siv în balanþã. În niciun caz clerul nutrebuie sã adopte izolarea sau respin-gerea fãrã argumente a unor concepþiiantagoniste.

7. Modificãrile în comportamentul umantrebuie sã ia în considerare recunoaºtereaºi respectul faþã de prezenþa divinitãþii,care prin trei centuri orienteazã viaþa peTerra, astfel:a. O primã centurã de radiaþii asigurã

protecþia planetei de coliziunea cuunele corpuri cereºti. Aceastã barierãa fost creatã de o civilizaþie extratere-strã, beneficiarã a unei tehnologii su-perioare, încã necunoscutã savanþilornoºtri.

În acest sens, potrivit „India DailyTehnology Team”, numeroase comete ºi altecorpuri cereºti ce se apropiau periculos deplaneta noastrã au fost topite ºi pulverizate,ceea ce a fãcut ca în ultimele zece milenii sãnu se înregistreze ciocniri catastrofale.

Dacã luãm în considerare existenþa unuiplan divin care prevede ca Pãmântul sã fieun teren experimental, menit sã permitã oanumitã evoluþie a vieþii, cu testarea unorcaracteristici ºi posibilitãþi de perfecþionarea caracterului ºi comportamentului raseiumane, rezultã cã centura de siguranþã aravea rolul de a proteja din exterior, la nivelmacroeconomic, acest fenomen.

Pentru viitor, când planeazã pericolulunei ciocniri cu asteroidul 1950 AD, în anul2880, cu efecte catastrofale, de distrugere acivilizaþiei terestre, problema care se puneeste ca prin creºterea nivelului spiritualitãþiisã fie posibilã o elevare a cunoºtinþelorºtiinþifice, care sã permitã accesul la centurade radiaþii extraterestrã pentru a solicita aju-tor. În acest scop, oamenii trebuie sã înveþesã comunice cu fiinþe de pe alte planete, careîi vor putea ajuta cu informaþii, cu accesul latehnologii mult avansate ºi cu posibilitateade a evita vibraþiile negative ºi unele con-tacte destructive cu corpuri cosmice.

b. O altã centurã este menitã sã asigureprotecþia faþã de unele fenomene de lanivelul Terrei, cum ar fi: influenþa ro-taþiei Soarelui ºi a Lunii; a exploziilorsolare; devierea polarã, urmatã deprãbuºirea câmpului magnetic al Pã-mântului; valul de uragane, furtuni,erupþii vulcanice, cutremure, þunami,secetã ºi deºertificare; rãsturnãrile denaturã climaticã etc.

Aceasta este o centurã medianã, a cãreicoordonare revine, potrivit unor pãreri,fiinþelor de pe planeta Sirius sau, potrivitaltor pãreri, locuitorilor din interiorul Terreidin regiunea Tibetului, Americii de Sud saupolarã, în Antarctica. Menþionãm cã Terraare la polul opus steaua Sirius A, cu care semiºcã în cosmos pe o spiralã, care core-spunde helixului moleculei ADN. Ca ur-mare, drumul comun conduce la o similitu-dine pe linia soartei ºi a conºtiinþei.

Acest fenomen deosebit a fãcut obiectulunor cercetãri largi, încã din antichitate,care au permis clarificãri ºi progrese noiºtiinþifice.

În decursul timpului, au existat nume-roase ameninþãri asupra planetei noastre,care au fost anihilate prin creºterea ratei de

126

Al.O. Berea

vibrare a pãmântului, evitarea mutaþieipolilor sau ameliorarea forþei unor cata-clisme care puteau fi devastatoare, nimici-toare pentru civilizaþia umanã. Toate aces-tea au putut fi realizate doar pe calea apelu-lui la sprijinul divin.

c. O centurã la nivel microcosmic, caredeterminã modul în care se desfãºoa-rã viaþa umanã, cu satisfacþiile, orgoli-ile, ridicarea nivelului spiritual, pe deo parte, dar ºi necazurile, suferinþele,bolile trupeºti ºi sufleteºti, pe de altãparte.

De aceastã componentã rãspund trimiºiidivinitãþii pe Pãmânt, respectiv profeþii,apostolii, sfinþii, maeºtrii spirituali, carecautã sã imprime un nivel superior pentrutrãirea individualã a fiecãruia.

În vederea realizãrii dezideratului, eicautã sã ajute pe credincioºii pe care îi pãs-toresc sã-ºi îndeplineascã cât mai fidel înda-toririle spirituale ce le revin pe pãmânt, deciîn cadrul dimensiunii a treia, pentru a puteaascede în ceruri, deci în dimensiunea apatra. Pentru aceasta, mai întâi trebuie sã seintegreze pe deplin în dimensiunea a treia,prin venerarea divinitãþii ºi acþionarea ca înceruri, proslãvind iubirea, respectul, tole-ranþa ºi pacea, în totalã opoziþie cu uniisemeni ce se închinã la fetiºuri negative,precum faima ºi bogãþia.

Este semnificativ faptul cã, în talmud, sestipuleazã rolul caracterului pentru fiecarefiinþã, anunþând cã acest caracter/comporta-ment al omului „îi devine soartã”.

Dacã modificarea comportamentuluicetãþenilor unei naþiuni, prin creºterea evi-dentã a gradului de spiritualitate poatedetermina îmbunãtãþirea soartei acelei na-þiuni, în mod similar se poate ajunge casoarta planetei sã se schimbe în bine, atuncicând naþiunile componente îºi remodeleazãpozitiv atitudinea.

Însãºi viziunea profeticã reliefeazã func-þia beneficã pe care o are ameliorarea com-portamentului uman, care potrivit calen-darului mayaº ar trebui înfãptuitã pânã înanul 2012 sau al marelui ciclu al timpuluicosmic din învãþãturile indiene, care sereferã la ciclul de 25.860 ani în care sistemulnostru solar efectueazã o rotaþie în jurul

Soarelui Central al Cãii Lactee, imens centrumagnetic ascuns, invizibil. Perioada conþine12 epoci a 2155 ani; în decursul acestorepoci, marcate de semnele zodiacale cunos-cute, se degajã vibraþii cosmice infraroºiisau ultraviolete, de intensitãþi foarte di-ferite, care pot fi în anumite epoci de câtevaori mai puternice; de asemenea, pot influ-enþa viaþa în diferitele epoci ºi centrele deenergie planetarã de puteri diferite.

De remarcat cã, în urma marilor cicluri înjurul Soarelui Central, creºte intensitatea demanifestare a legii de vibraþie. Potrivit con-cepþiei indiene, din scripturile lor, epocaKali-Yuga din care tocmai ieºim este cea maidistructivã, având cele mai joase vibraþii.Dacã vom depãºi aceastã epocã, va fi posi-bilã o intensificare a radiaþiilor (vibraþiilor)energetice, acompaniate de o ridicare anivelului conºtiinþei ºi spiritualitãþii, respec-tiv un comportament al umanitãþii elevat,adecvat unei epoci de luminã ºi strãlucire.

Importanþa modificãrii comportamentu-lui uman este imensã ºi a fost relevatã demarii prevestitori care au subliniat cãviitorul nu este sãpat în piatrã, ci se modi-ficã odatã cu comportamentul omului, care,în ultimã instanþã, ºi-l fãureºte atunci cândpropagã cu ardoare idealuri ºi sentimentenobile.

Bibliografie selectivã:

Berea A.O., Piramida rãsturnatã sau de ce existãsuspiciuni privind acþiunile româneºti,Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,în “Caiete critice”, nr. 9, 2004

Braden, Gregg, Efectul Isaia, Editura For Zou,Bucureºti, 2004

Brown, Lester R, Planul B 2.0. Salvarea uneiplanete sub presiune ºi a unei civilizaþii înimpas, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006

Hawking, Stephen, Visul lui Einstein ºi alteeseuri, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005

Helsing, Jan Van, A treia planetã, Samizdat,Filipeºtii de Târg

Academia Românã, Studii ºi cercetãri econom-ice, Culturã ºi economie (I), Bucureºti, 2007

*** India Daily Technology Team privind apãrareaTerrei de extratereºtri (revista “Click”, 16martie 2008)

*** Revista „Forbes”, SUA, 2008

127

Cer iertare pentru acest titlu în limba ger-manã, dar am fost incapabil sã gãsesc uncorespondent românesc acceptabil. Cuvân-tul Unwort este în limba germanã o creaþierelativ recentã, care, potrivit dicþionaruluiWahrig, înseamnã „cuvânt urât, nereuºit” ºi„noþiune nedoritã, cuvânt deplasat”. El eformat din Wort („cuvânt”,”vorbã”) ºi pre-fixul un- („ne-”) care indicã negarea, con-trariul a ceea ce urmeazã, astfel încât tra-ducerea cea mai la îndemânã ar fi fost„necuvântul anului”. Dar cum cuvântul„necuvânt” (iertat fie-mi ºi calamburulinevitabil) a fost ocupat de poetul NichitaStãnescu cu un sens cu totul diferit de cel alcuvântului german Unwort, nu îndrãznescsã-l folosesc.

Expresia Unwort des Jahres existã în limbagermanã de nu prea mulþi ani ºi indicã untermen, de regulã compus, selecþionat anualde un juriu format din lingviºti ºi ziariºti,din noianul de orori lingvistice comise per-manent de tot fel de nechemaþi, drept celmai oribilã oroare comisã în anul precedent.De aceea, potrivit sensului, expresia Unwortdes Jahres înseamnã, cu aproximaþie, „ceamai mare oroare lingvisticã a anului” sau,dacã vreþi, „avortonul lingvistic al anului”.

Dintre numeroasele orori lingvistice aleanului 2007, pe locul întâi din 969 de pro-puneri a fost ales cuvântul compusHerdprämie format din Herd („vatrã”, „cã-min”, „maºinã de gãtit”) ºi Prämie („pre-miu”, „primã”, „alocaþie”), adicã, tradusfoarte liber, „alocaþie pentru (rãmas la)cratiþã”. El denumeºte ajutorul de stat acor-dat acelor pãrinþi, de regulã femei, carerãmân acasã pentru a se ocupa de educaþia

copiilor. Folosit iniþial în sens ironic, cuvân-tul tinde sã fie utilizat cu sens neutru, ceeace, în opinia juriului, ca ºi variantele(traduse mereu liber, conform sensului)Aufzuchtprämie („premiu pentru creºtereaprogeniturii”), Gluckengehalt („salariu pen-tru clocit”) sau Schnapsgeld („bani deºnaps”) includ o desconsiderare, o defãi-mare a pãrinþilor care renunþã la slujbã sauchiar la carierã pentru a se ocupa de copii.

Pe locul doi s-a situat tot un cuvânt com-pus, klimaneutral („neutru din punct devedere climatic”, care nu dãuneazã climei,termen menit sã minimalizeze sau sãascundã caracterul nociv al unor sistemetehnice), iar pe locul trei adjectivul entartet(„denaturat”, „degenerat”, utilizat abuzivde propaganda hitleristã pentru mani-festãrile de artã modernã neagreate deregimul nazist ºi reluat recent într-o formu-lare nefericitã de cãtre un înalt prelat ger-man).

În cei 17 ani de când se acordã titlul deUnwort des Jahres, au fost „demascate”, ca sãzic aºa, cuvinte, majoritatea compuse (tra-ductibile în românã doar prin sintagme)precum: ausländerfrei („fãrã strãini”, prinviolenþe rasiale ºi eliminarea forþatã astrãinilor), ethnische Säuberung („purificareetnicã”, exterminarea minoritãþilor etnice),Überfremdung („înstrãinare” de propriaesenþã din cauza afluxului excesiv de strã-ini), Diätenanpassung („ajustarea retribuþi-ilor deputaþilor”, majorarea substanþialã aretribuþiilor decisã de ei înºiºi), Rentner-schwemme (îmbãtrânirea populaþiei dinGermania), Wohlstandsmüll („gunoiul bunã-stãrii”, sintagmã depreciativã pentru oa-menii care nu pot sau nu vor sã munceascã),sozialverträgliches Frühableben („deces tim-puriu suportabil social”, moartea cât maitimpurie a pensionarilor care nu mai con-tribuie la produsul social brut al naþiunii),Kollateralschaden („daune colaterale”, ter-men ce minimalizeazã importanþa victi-melor civile din timpul operaþiilor militaredin Serbia), national befreite Zone (”zonã eli-beratã naþional”, eufemism pentru exceselerasiste ale extremiºtilor de dreapta),Gotteskrieger („rãzboinicii Domnului”, sin-tagmã care glorificã teroriºtii islamici),

NicolaeCORBEANU

Unwort des jahres

128

Nicolae Corbeanu

Tätervolk („popor de fãptaºi”, expresie carecondamnã global ºi nediferenþiat întregulpopor german pentru crimele naziste),Entlassungsproduktivität (creºterea produc-tivitãþii realizatã prin concedieri ºi sporireavolumului de muncã a salariaþilor rãmaºi),freiwillige Ausreise („plecare benevolã”,eufemism pentru expulzarea solicitanþilorde azil cãrora li s-a respins cererea).

Când aud sau citesc astfel de expresii, încapul meu am permanent, vrând-nevrând,comparaþia cu România. ªi nu trebuie sã vãspun eu dumneavoastrã cum e chinuitã ºisiluitã la ora actualã biata limbã româneascãpe toate canalele ºi de toate canaliile.Ienãchiþã Vãcãrescu, Eminescu, Caragiale,Arghezi ºi toþi cei care au fãcut din limbaromânã instrumentul de mare fineþe care,cel puþin în ceea ce priveºte culoarea ºiexpresivitatea, n-are de ce sã se teamã denici o comparaþie internaþionalã, se vor firãsucind în mormânt. Eu mã rãsucesc, deo-camdatã, numai în faþa televizorului.

De multã vreme nu mai cutez sã dau pri-etenilor sau cunoscuþilor români vreun

exemplu luat din viaþa din Germania. Astapentru cã am constatat cã, de regulã, formu-latã sau nu în cuvinte, atitudinea s-ar puteaexprima cam aºa: „ªtii ce? Mai slãbeºte-necu nemþii tãi, cã ºi noi, românii,...” ºi vã laspe dumneavoastrã sã completaþi ceurmeazã.

E adevãrat cã ºi nemþii „mei” au destulebube-n cap, dar, dupã pãrerea mea, li seîntâmplã uneori sã facã ºi lucruri care armerita, dacã nu sã fie imitate, cel puþin sã fieluate în considerare ca sugestie.

Iar dacã sunteþi cumva de acord cuaceastã formulare prudentã, poate cã n-arstrica ca - dacã tot se fac toatã ziua bunãziua tot felul de clasamente ºi evidenþieri ºipremieri care de care mai inepte - o datã pean sã se întruneascã ºi în România niºteoameni avizaþi - mã gândesc la lingviºti,membri ai Academiei, specialiºti în limbã ºiliteraturã ºi ziariºti luminaþi (existã ºi dinaceia) - care sã decidã care e cel mai mon-struos avorton lingvistic al anului prece-dent. Poate cã ar ajuta la ceva. Cine ºtie?

16.01.08

129

Recitesc mai degrabã din întâmplare ocarte care mã surprinde.

Ediþia francezã a romanului lui TolstoiÎnviere pune între paranteze pãtrate pasajelepe care, ca sã evite problemele cu cenzura,redactorii revistei « Niva » le-au înlãturat laprima publicare a cãrþii. Modificãrile sunturiaºe. Sute ºi sute de fraze suprimate,bucaþi de text de dimensiuni care merg de lacâteva cuvinte la zeci de rânduri ºi chiar lasuprimarea unui întreg capitol (al XXVII-leadin partea a doua). Lucrurile se petreceauaidoma la noi nu demult, într-o « epocã »care pune astãzi probleme atât celor care n-au cunoscut-o ºi care-ºi îngãduie oapreciere teoreticã superficialã ºi comodã,« puþoisticã », fie-mi iertat cuvântul dar el sepotriveºte atât de bine celor care se joacã cupropria pãsãricã în praful filozofiei ger-mane…, cât ºi celor care au traversat-o, darcare n-au avut curajul sã înfrunte, altãdatã,urgiile ei ºi astãzi, nu mai puþin ticãloase,sentinþele noilor politruci care, sub acope-rãmânt democratic, procedeazã cu aceeaºiviolenþã strâmbã. Pe aceºtia din urmã, aºacum am vãzut secretarii de partid transfor-mându-se în apologeþi ai democraþiei libe-rale, mi-i închipui transformându-se, dacãistoria ar face « marche arrière », pentru adeveni care Preºedinte al Institutului deistorie a Partidului, care Director la Editurapoliticã, care redactor la revista « Lupta declasã ».

Subiect de minunatã comedie: luaþi ofrânturã din viaþa noastrã politicã ºi cultur-

alã de azi ºi închipuiþi-vã cã, printr-omanevra greºitã, un informatician din cer odeplaseazã în anii cinzeci ºi o uitã acolo,obligându-i astfel pe marii noºtri oameni deafaceri, pe cutezãtorii noºtri judecãtorimorali ºi pe abilii noºtri politicieni sã se des-curce în mrejele epocii Gheorghiu-Dej.Pentru edificarea unora ºi altora, experienþaar trebui încercatã, fie ºi numai pe hârtie.

Da, lucrurile se petreceau aidoma la noi.Oameni binevoitori se sileau sã previnã printãieturi în text obiecþiile cenzurii. Zelul lorera excesiv. Verificând ºpalturile unei tra-duceri pe care o fãcusem (Introducere în lite-ratura fantasticã, studiul lui TzvetanTodorov) mi-a sãrit în ochi lipsa unor pasajeesenþiale (o scenã de necrofilie dintr-un textal lui Blanchot, citat care trebuia, în viziuneaautorului, sã demonstreze de ce azi literatu-ra fantasticã nu mai are rost). Am confrun-tat ºpalturile cu traducerea, apoi, cucutezanþa nonºalantã a tinereþii, am reintro-dus toate pasajele scoase de cenzurã ºi deeditor care, din neglijenþã sau poate cã nicinu-i trecea prin cap cã cineva poate comite oasemenea crimã, a transmis ca atare pagi-nile tipografului.

Spaima s-a nãscut doar în momentul încare mi s-au fãcut imputãrile bãneºti pentrudepãºirea corecturilor admise în ºpalturi.Suma era importantã. Au fost cãutatemotivele ºi toatã lumea a intrat în panicã.Catastrofa pãrea iminentã ºi… ºi nu s-aîntâmplat nimic. Nici cenzura, nici auto-ritãþile n-au pornit represalii. E drept cã nici

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Recitindu-l pe Tolstoi

Les pensées de Virgil Tãnase sur le roman de Tolstoi, Résurrection et sur la censure dans la lit-térature sont mises dans Journal parisien.

Résume

130

Virgil Tãnase

n-am fãcut gaurã în cer ºi cã revoluþia n-aavut loc.

Mutilat cu toporul la apariþie, romanullui Tolstoi n-a fost publicat în forma sainiþialã decât prin anii ‘30. Ceea ce nu a ºtir-bit cu nimic nici impactul asupra cititorilor,nici importanþa sa literarã. Dovadã, dacãmai era nevoie, cã operele existã indepen-dent de ºicanele istoriei ºi cã a le judeca prinprisma acestora înseamnã a adopta unpunct de vedere « materialist istoric » - cândvã spuneam cã noii noºtri diriguitori cultu-rali sunt mai contaminaþi decât s-ar crede de

gândirea pe care o combat cu vorbe lãtrã-toare! Nici nu e de mirare: marxismul este ocriticã a capitalismului, deci o gândire carerãmâne înlãuntrul a ceea ce criticã aºa cumun medicament care pãtrunde într-un corpvrea sã-l vindece ºi nu sã-i schimbe natura.Într-o societate atât de capitalistico-liberalãprecum cea a României de azi, apologeþiiacesteia nu pot decât râmâne înlãuntrulunui sistem din care marxismul face parteintegrantã. Noii filosofi români, sub bân-guirile lor incomprehensibile ºi jargonulnitzscheeanistico-heideggerianiþos, nu s-arputea desprinde de marxism decât nãruindsocietatea care-i hrãneºte ºi-i preþuieºte,ceea ce nu pare a fi proiectul lor intelectual.

Ceea ce mã surprinde este atitudinea bã-trânului Tolstoi. ªpalturile modificate i-aufost trimise ºi Tolstoi le-a întors ca atareredacþiei fãrã sã protesteze. Dacã le-a citit,nu se poate sã nu fi bãgat de seamã cât deciopârþit fusese textul sãu. Dar, pe de altãparte, la sfârºitul vieþii ºi dupã toate câte i seîntâmplaserã, date fiind moravurile politiceale anului 1899, Tolstoi nu putea sã nu aibãbãnuieli privind intervenþiile cenzurii. Dindouã una: ori, ºtiind la ce trebuie sã se aº-tepte, a preferat sã nu mai citeascã un textcare, pare-se, nu-l mulþumea întru totul; ori,citindu-l, a preferat sã evite o nouã confrun-tare cu autoritãþile ºi a acceptat versiuneaepuratã propusã de editori (care, anecdotãamuzatã, ca sã nu fie « pirataþi » au impri-mat textul cu o paginã de titlu falsã: Aºtep-tare, nuvelã de Korolenko, paginã care a fostapoi înlãturatã la difuzare, încât primaparte a romanului a apãrut fãrã titlu ºi fãrãnumele autorului!!!). În ambele cazuri, non-ºalanþa lui Tolstoi cu privire la propriul texte ciudatã. Cu atât mai ciudatã cu cât el e unspirit bãtãios, nu ezitã sã se ia de piept cuputerea, tunã ºi fulgerã împotriva autoritãþiipolitice ºi religioase (de unde excomunica-rea sa) ºi, pe deasupra, este practic intangi-bil prin originile ºi relaþiile sale, prin noto-rietatea sa în Rusia ºi în întreaga Europã(doar juriul premiului Nobel l-a ignorat,preferându-i pe Sully Prudhomme, Mom-msen, Frédéric Mistral etc.).

131

Figurã proeminentã ºi aporeticã, sus-citând vii dispute încã din timpul scurteisale existenþe (1882-1927), Vasile Pârvanrãmâne un subiect ce poate stârni oricândun interes legitim pe linia biografiei, ca ºi aoperei sale. Spaþiul biografic mai dezvãluiesurprize, odatã cu ideile savantului, scriitorºi filosof totodatã, unul a cãrui activitatecultural-ºtiinþificã a marcat semnificativîntâiul sfert al secolului XX, pentru a-ºi con-tinua efectele pânã în zilele noastre. Cândnu e vorba nici de viaþã, nici de operã, însens propriu, se pot urmãri contexte, inter-ferenþe, conexiuni ideatice, de care profitãcunoaºterea epocii respective. Totul poateinteresa pe exeget, cu condiþia sã asigure oanume coerenþã a ansamblului.

Au fost evocate deja unele afinitãþi pâr-vaniene, îndeosebi pe linia stoicismului(Marc Aureliu) sau a propensiunii roman-tice (Thomas Carlyle), pentru a nu amintimomentan decât pe cele unanim admise.Pot fi recunoscute însã ºi altele, de aseme-nea puse în discuþie, între care Ernest Renanºi Theodor Mommsen se vãdesc maiaproape de domeniul sãu predilecti. Peaceeaºi linie se situeazã ºi contemporanulsãu mai în vârstã, Paul Valéry (1871-1945),cu toate cã nu s-a gãsit pânã acum o refe-rinþã directã, indubitabilã, de acest fel.Vorbim, prin urmare, de afinitãþi, de ana-logii, nu de contaminãri textuale, cum se

întâmplã de regulã în hermeneutica intere-satã de sfera literaturii.

Dacã nu cunoaºtem nicio menþiune pre-cisã, care sã ateste o întâlnire cu ecourilimpezi între Pârvan ºi Valéry, aceasta eratotuºi posibilã dupã „marele rãzboi“, cândambii cãrturari s-au vãzut prinºi în activitãþide caracter bilateral sau chiar mai vast, pelinia unor instituþii care sã sprijine un nouechilibru al lumii. Între acestea, UniuneaAcademicã Internaþionalã (UAI), ComisiaInternaþionalã de Cooperare Intelectualã(CICI), PEN – Clubul ºi Comitetul Interna-þional de ªtiinþe Istorice (CISH) au jucat unrol de seamã în drenajul preconizat. Detoate, numele lui Vasile Pârvan se leagãinextricabilii. În mai toate acele instituþii,numele savantului român s-a intersectat,semnificativ, cu numele lui Paul Valéry.

Am avut ocazia sã le amintim, ca ele-mente de biografie sau de organizare a cul-turii, însã unele se cuvin adâncite, pe untemei documentar mai amplu ºi în perspec-tiva unei istorii a ideilor, aºa cum o conce-pea Pârvan însuºi. Relaþiile cu contempo-ranii sãi se aratã a fi o sursã de date ºiexegeze demne de interes.

Cazul istoricului de artã G. Oprescu seimpune deopotrivã prin amplitudine ºireverberaþii. Colegi de studenþie la Univer-sitatea din Bucureºti, ei traverseazã expe-rienþe analoage în spaþiul academic german,

Întâlniride destin

Alexandru ZUB

Pârvan ºi Valéry:afinitãþi, analogii

A parallel is drawn between Vasile Pârvan and Paul Valéry, in terms of the spirituality in their lit-erary works, of their ideas concerning the history, the "uselessness" of thinking and the importanceof the "Academy" as a cultural institution. Members of the PEN-Club, Vasile Pârvan and PaulValéry were both torn by contrasts and the list of analogies that can be made between the two canbe easily continued.

Abstract

132

Alexandru Zub

unde cultivã relaþii epistolare, ca sã rãmânãapoi prieteni ºi colaboratori în diverse insti-tuþii. Lui Pârvan, care fãcea parte din miculnucleu menit sã organizeze UniversitateaDaciei Superioare din Cluj, îi datora de alt-fel G. Oprescu intrarea în corpul didacticrespectiv, ca ºi desemnarea ca reprezentantîn CICI, cu sediul la Geneva, organism încadrul cãruia au activat ºi alþi români: N.Iorga, G. Marinescu, V. Pârvan, G. Þiþeicaetc. S-a creat, pe lângã Asociaþia Intelectua-liloriii, ºi o Comisie naþionalã, prezidatãchiar de Pârvan, sub egida AcademieiRomâne ºi avându-i între membri pe M.Djuvara, C. Rãdulescu-Motru, G. Þiþeica.Din 1923, G. Oprescu a fost secretar alComisiei de la Geneva, din care fãceau partemari somitãþi (H. Bergson, A. Einstein, MaxLorentz, Bela Bartók, H. Focillon, ElenaVãcãrescu, Paul Valéry etc.), misiune delocuºoarã, pe care a îndeplinit-o pânã în 1931,când s-a întors la catedrãiv. Cu toate astea,el mai putea contribui, în 1935, la creareaunei catedre Eminescu la Centrul Univer-sitar Mediteranean din Nisa, condus de filo-soful-literat Paul Valéry, de a cãrui prietenieavea sã se bucure pânã la capãt. Poziþia dela Geneva, atât de onorantã, a fost stimulatã

discret ºi de Martha Bibescu, a cãrei influ-enþã în mediile intelectuale apusene eraconsiderabilãv. Prietenia acesteia cu Pârvanavea sã fie transferatã, postum, asupra luiOprescu, transfer simbolic a cãrui semnifi-caþie se poate intuivi.

Întâlniri directe între Pârvan ºi Valéry auputut exista mãcar într-una din instituþiileamintite. Poate cã apropierea literatuluifrancez de Anna de Noailles (s-au cunoscutîn 1919, iar peste trei ani, poeta publica untext în Hommage à Paul Valéry)vii va fi ali-mentat unele aprehensiuni faþã de prietenul„rivalei“ sale, Martha Bibescu. Activ încomisiile menþionate încã din 1920, Pârvana cunoscut în anii viitori, pânã la stingereasa, în 1927, o ascensiune timoticã fãrã egal,impunându-se ca una din marile figuri aleºtiinþei contemporane. La 18 aprilie 1923, ela fost ales secretar al UAI, în timp cepreºedinte era Théophile Homolleviii. Înanii urmãtori, prestaþiile sale aveau sã fiemai ales de ordin organizatoric ºi eruditix.La ºedinþa CICI din 22 aprilie 1925, cândValéry a fãcut o comunicare „qui sembleamuser ces messieurs augustes“x, Pârvannu era oricum de faþã, dupã cum nu a fostnici la cea din iulie 1926, când s-a puschestiunea intrãrii academiilor germane înUAIxi, soluþie de altfel acceptatã de plano ºide istoricul nostru.

Ce apropieri se pot motiva, textual, întrePârvan ºi Valéry? Mai întâi e vorba de unprimat categoric al spiritualului, în sensuldefinit cvasiconcomitent ºi de JacquesMaritain, primat din care se degajã atitudinianaloage faþã de umanitate. În opinia cãrtu-rarului român, „o nevoie de realism, de ade-vãr, de sinceritate, decurgând din ºtiinþifis-mul contemporan“, stãpâneau omenirea ºiimpuneau atitudini adecvatexii. În spaþiiculturale diverse, însã afine, cei doi savanþis-au strãduit sã dea rãspunsuri cât mai con-forme cu datele realului, mai ales dupãîntâia conflagraþie mondialã. Ambii au pro-pus soluþii ameliorative, pe temeiul unuidiscurs care era totodatã realist ºi critic, fãrãa sacrifica nuanþele personale. Dupã opinialui Valéry, rãzboiul fãcuse din Europa o en-titate fragilã, al cãrei viitor nu putea fi decâtincertxiii. Dincolo de evenimenþial, o „crizã

133

Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

a spiritului“ se învedera peste totxiv, de-nunþatã ºi de Pârvan în prelegerile sale, apoiîntr-un interviu din Viaþa literarãxv. Ambiianaliºti se întrebau, nu fãrã o notã pateticã,dacã lumea nu trãia un „alexandrinism“ostil faþã de valorile tradiþionalexvi.

Ceea ce Valéry dezvolta în eseul La crisede l’esprit (1919), Pârvan intuise fulgurant,ocazional, în enunþuri ce au putut ºoca peunii, însã care se vãdesc ºi acum demne deinteres. Analiza lui a cãpãtat însã o expresiemai riguroasã, cu soluþii constructive, înstudiul despre Ideile fundamentale ale culturiisociale contemporanexvii. Spre deosebire deconfratele din Hexagon, istoricul românpunea la lucru o pedagogie a resurecþieiprin culturã, aºezând însã cultura petemelia istoriei ºi a valorilor umanistexviii.Mai sceptic, Valéry se socotea îndrituit sãprevinã lumea cã civilizaþiile înseºi suntmuritoarexix, iar istoriografia, produsul celmai periculos al intelectului umanxx. Oatare atitudine a produs destule dispute înepocã ºi mai târziuxxi.

Nici critica europenismului nu a rãmasfãrã replicãxxii. Decadenþa proclamatã deunii analiºti, inclusiv de Valéry, putea ficombãtutã prin „bunul simþ meditera-neean“, îndelung ºlefuit de istorie ºi încãsusceptibil sã restabileascã echilibrulxxiii,acea armonie întruchipatã cândva deGoethe, de Hugo, de Renan, pe linia uneiconstrucþii ce trebuia sã aibã loc la toatenivelurile, dar mai ales în culturã. Sub acestunghi, el era, ca ºi confratele român, însãmai norocos, un artizan al noii Europe, real-itate complexã, la care vechii oponenþiaveau sã contribuie în mod specific.

În plinã tragedie, pe când Al TreileaReich se întindea peste Europa ºi dincolo deaceasta, Valéry compunea Mon Faust, camod specific de a restitui adevãratul spiriteuropeanxxiv. Goethe era ºi pentru istoriculromân, dupã Herder ºi Fichte, un reper ca-pitalxxv.

ªtiinþa nu aduce neapãrat fericire.„Dimpotrivã, opina Pârvan, se pare cã unadin urmãrile imediate ale ºtiinþifismului afost reacþiunea misticã, fie religioasã, fiefilosoficã, a ultimilor ani. În locul conºtien-

tului a fost întronat subconºtientul, în loculraþiunii, intuiþia, în locul voinþei, inspiraþiacapricios entuziastã. Retrãim vremurileelenismului alexandrin? Intrãm într-o epocãde decadenþã? Apune Europa? Cred cã nu.Ci strãvechiul bun simþ mediteraneeanrestabileºte un echilibru, rupt acum aproapedouã sute de ani, prin unilateralizareaumanitãþii întru cultul facultãþilor pure:raþiune purã, voinþã purã, sentiment pur.Totul se recere (pus) în drepturile sale“xxvi.

Am reprodus lungul pasaj din alocuþialui Pârvan la discursul de recepþie rostit deD. Gusti, în 1923, pentru a semnala anumetonul pozitiv al cãrturarului nostru, dorinþade a face din istorie, prin asumare criticã, uninstrument al redresãrii colective. O „po-liticã a culturii“ ceruse Pârvan, încã din pri-mii ani ai secolului XX, recomandând castatul însuºi sã devinã „cultural“ prin exce-lenþã, în acord cu noile imperative ale epociixxvii. O „politicã a spiritului“ avea sãreclame ºi Valéry, peste douã decenii,socotind cã „valorile imateriale“ aveaudreptul sã deþinã un loc aparte ºi la nivelstatal.

Pledoaria pentru „inutilitãþile“ gândirii,fãcutã mai târziu de Valéry, în misiva cãtre

134

Alexandru Zub

prietenii sãi români, e o dovadã în plus aataºamentului sãu faþã de valorile perene.Era la finele ultimului rãzboi mondial, într-o „epocã înspãimântãtoare“, când totulpãrea dat peste cap, iar din „imenseleruine“ lumea era silitã a-ºi reface temeiurilede viaþãxxviii. „Eu unul, mãrturisea emiten-tul, nu sunt decât un om al spiritului, bachiar dintre cei ce pot fi consideraþi, cu atâtmai multã certitudine drept inutili cu câttimpurile sunt mai mizerabile, iar popoarelemai preocupate de subzistenþa ºi de nece-sitãþile lor imediate“. Depãºirea acestei con-diþii nu e posibilã fãrã a recunoaºte domniaspiritului, acel „lux al gândirii, ale cãruiroade sunt poezia, artele, ºtiinþa purã“xxix.

Pârvan nu gândise altfel, dupã întâiamare conflagraþie, când decela „ideilefundamentale ale culturii sociale“xxx, ob-servând cã lumea contemporanã stã subsemnul ºtiinþifismului ºi recomandând soli-darizarea elitelor contra „barbariei“ nivela-toarexxxi, a „mimetismului ieftin“xxxii,pentru a impune un „ritm spiritual“ deve-nirii, istoriei, umanitãþii. „Viaþa omeneascãe, în generalitatea ei, lipsitã de gânduri.Omul comun e prea trudit de munca lui zil-nicã pentru câºtigarea existenþei, ca sã maiaibã dorinþa de a se întreba care e rostul luiîn lume. Iar aºa-zisul om superior, artist, omde ºtiinþã, nu-i tare deosebit, în reflecþiilesale asupra vieþii“xxxiii. Cu aceastã convin-gere, autorul Memorialelor înþelegea cã edatoria elitei umaniste sã lupte sistematicpentru autodepãºire la orice nivel.

De la o premisã analoagã pornea ºiValéry („L’homme est médiocre“)xxxivatunci când închipuia un întreg sistem„pedagogic“ menit sã „reabiliteze“ umani-tatea. În acest sistem, „lucrurile mentale“precumpãneau, iar „documentele“, în senstradiþional, erau privite cu suspiciunexxxv.„Méthode plus que système. Méthodes plusque méthode“xxxvi, insista filosoful,polemizând discret cu adepþii pozitivismu-lui ºi reluând o idee pe care o pusese deja înraport cu creaþia leonardescãxxxvii.

La 19 mai 1944, Valéry fãcea un cursdespre ritmxxxviii, temã tratatã ºi de Pârvanîn Idei ºi forme istorice, cu un sfert de secolînainte, ca element de bazã al unei reflecþii

cronotopice despre om. „Le temps est uneforce croissante“, spunea gânditorul francezîntr-un loc, cu gândul la evenimentele tragi-ce aduse de noul rãzboixxxix.

Interesul pentru filosofii antici, pentrumistere, pentru misticã în ansamblu, pentrumoraliºtii medievali ºi moderni, pentrudimensiunea raþionalistã a culturii, ca ºipentru filonul ei romantic din toate tim-purile îi apropie constant pe cei doi savanþi,deºi se exprimã adesea diferit. Þinta acestuitip de abordare, dacã se poate spune astfel,era condiþia umanã însãºi: scop înalt, intan-gibil ºi de nepus în formulã exactã. Sub signodoloris, în expresia lui Valéryxl, ar sta nunumai existenþa proprie, ci istoria însãºi, ceape care Pârvan o ºtia sub zodia solitudiniifãrã leacxli. Faire sans croire ou Analysed’abord, iatã deviza gânditorului, în dublãexpresie, izvorâtã din nevoia acutã de real,din „oroarea de vag“ ºi din imperativulfapteixlii.

Acestui comandament, de sursã roman-ticã, însã motivat ºi de marii stoici ai anti-chitãþii, cei doi gânditori le-au rãmas fideliîn oricare ipostazã a creaþiei lor. Nimic maisemnificativ decât modul în care Pârvan(ales la Academia Românã în 1911) ºi Valéry(primit la Academia Francezã în 1925) auînþeles a folosi înaltele foruri pentru a-ºipune în valoare ideile. În opinia celui dintâi,Academia comportã o dublã misiune, de„luminare a naþiunii“ prin autocunoaºtere ºide „glorificare“ a ei, prin creaþii de înaltinteres, în afarãxliii.

Eseul valérian despre Funcþia ºi misterulAcademiei (1935) comportã analogii cu uneleopinii rostite de Pârvan la Academia Ro-mânã, mai ales în 1923, cu ocazia morþii luiD. Onciul ºi a titularizãrii lui D. Gusti. Am-bii „nemuritori“ filosofau pe seama înal-tului for, cu toatã deosebirea de vârstã ºi deprestigiu social care îi separa. Amândoipuneau sub semnul misterului primireasolemnã în savantul corp, ca ºi muncaînsãºi, sacrosanctã, la care erau chemaþi a sesupune. „Cultul pios al amintirii“, dublatde „cultul entuziast al geniului omenesc,continuu învins ºi continuu din non biruitorîn lupta cu elementele inerte“ îl animau petânãrul Pârvan, la intrarea în savantul

135

Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

corpxliv, ca ºi pe confratele sãu de pe Sena,membru al unei instituþii deja tricentenare ºitotuºi plinã încã de elanxlv. Efortul conti-nuu de autodefinire, ca ºi dialogul cu alteri-tatea alimenteazã acest elan, nedus vreo-datã pânã la capãt. „Un lucru nu are valoaredecât în mãsura în care nu poate fi prinsîntr-o expresie. Trebuie ca tot ceea ce sespune despre el sã nu epuizeze noþiunea“,remarca Valéry, atent la inefabilul acesteicondiþii, dar ºi la nevoia armonizãrii con-trariilorxlvi. Stând sub semnul dezordinii,lumea modernã simte totuºi nevoia de a fimai stabilã. „Din acest motiv, conchideaeseistul, continuitatea, durata, tempera-mentul, seninãtatea devin, în acest universîn furibundã schimbare, cele mai preþioasevalori. O naþiune trebuie sã ºtie sã le apere:e vorba de salvarea sufletului ei“xlvii.

Nu altfel gândea Pârvan, în esenþã, so-cotind Academia ca un „memorial credin-cios“, capabil sã asigure „un fel de viaþãpostumã, supraumanã ºi cvasidivinã, dinveac în veac, în curgerea infinitã a timpu-lui“xlviii. Întâmpinându-l pe D. Gusti înhemiciclu, la 10 iunie 1923, el sesiza „asemã-narea profundã pe care solemnitatea uneirecepþii dintr-o academie modernã o poateavea cu solemnitatea primirii într-o castã oriconsacrãrii într-o situaþie simbolicã la cutaretrib primitiv ori preistoric“xlix. Înainteaconfratelui sãu, cu un bun deceniu, Pârvana ºtiut sã punã acel moment în legãturã cu„misterul morþii ºi al învierii“l. Ca ºi în alteocazii, el îºi îndemna comilitonii spre aceaaequanimitas, spre ataraxia visatã de stoicili,ca unicã însuºire capabilã sã-i înnobileze peoameni ºi sã refacã unitatea spiritualã alumii, echilibrul rupt cu secole în urmã.„Cãci vredniciile noastre sunt neînþelesemulþimii ºi slujba noastrã împrejurul altaru-lui lui Platon e misticã“, conchidea savantulromân, subliniind o idee pe care ºi Valéry aenunþat-o într-un cadru analog, întâmp-inându-l pe Mareºalul Petain sub înaltacupolãlii.

„Memorial credincios“liii sau „magistra-turã idealã“liv? Nu era de ales, cãci e vorbade ipostaze ale savantului corp, legitime ºicomplementare, deductibile din scrisul

ambilor academicieni. Prima ipostazã poatefi lesne decelatã ºi în notele pârvanienedespre Dimitrie Cantemir la bicentenarulmorþii acestuia, note la care am mai avutocazia sã ne referimlv.

Nevoit sã-ºi asume sarcina de a vorbidespre învãþatul domnitor, Pârvan efectuã onouã lecturã a operei, fãcând însemnãri des-pre natura unui principe, nobleþe, devota-ment, personalitate, perspectiva esteticã aexistenþei, omul de toate zilele ºi creatorul,condiþia istoricului º.a. El remarca la Can-temir „frumoase calitãþi sufleteºti: iubire depopor, criticã obiectivã a celor de sus,fineþea ironiei, armonioasa cumpãnire arealitãþilor omeneºti, hãrnicie ºi conºtiin-ciozitate la împlinirea datoriilor cãtre stat“.Om superior e acela care îºi dominã sarcina,onorând-o. De unde aceastã interogaþie desubstrat mai intim: „Ce e ambiþia? Vouloirêtre? sau vouloir paraître? Întreaga filosofie avieþii e: Si l’on a quelque chose à cacher.Quelles sont les parties honteuses de notreêtre afin de les faire paraître?“lvi

Ca ºi alte reflecþii de acest fel, nota de maisus pare a fi scrisã cu gândul la MarthaBibesculvii, ea însãºi de condiþie princiarã ºidispusã la un asemenea dialog. Nu era ungând nou, desigur, fiindcã îl putem gãsichiar la stoicii frecventaþi asiduu de Pârvan,la scriitorii moraliºti, la Pascal, la Cantemirînsuºi, pe seama cãruia istoricul înþelegea sãgloseze en philosophe. Dar îl regãsim toto-datã ºi la marele sãu contemporan Valéry, acãrui faimã era atunci în plinã extensie. Sãamintim numai o reflecþie consonantã aeminentului eseist: „Chacun dissimulequelque chose à quelqu’un, et chacun,quelque chose à soi-même“lviii. Condiþiaumanã e pusã aici sub semnul întrebãrii, cauna ce se vãdeºte inaptã de sinceritate, înraport cu sine, ca ºi faþã de alteritate. Ceeace nu înseamnã a luneca în mizantropie saua dispreþui semeniilix. Pentru a garanta ominimã sociabilitate, omul trebuie sã mani-feste coerenþã, sã punã accent pe ceea ce estabil ºi comunicabil în raport alteritatea.Convenþii de tot felul îl determinã pe indi-vid sã sacrifice adesea pe être în folosul luiparaître, dupã cum remarcã Pârvan în notelecantemiriene ºi Valéry în eseurile sale,

136

Alexandru Zub

ultimul într-o formã mai radicalã ºi maianaliticã. Înclinaþia de a seduce o constatãistoricul nostru la Cantemir, în calitate deprincipe, însã ºi de scriitor, ca artist preocu-pat ºi el de faimã.

Discursul solemn pe care Pârvan l-a con-ceput, în 1923, cu ocazia amintitã, avea unvãdit substrat polemic. Geneza lui, chiar, seexplicã astfel, cãci s-a ajuns la aceastãsoluþie numai când N. Iorga, supãrat pe fos-tul sãu student ºi pe noua generaþie de „ne-muritori“, a refuzat sã vorbeascã el însuºilx.Asumarea acelei sarcini de cãtre Pârvan, seºtielxi, constituia un rãspuns, nu lipsit deostentaþie, la „fronda“ academicã a profe-sorului. Era totodatã un fel de a semnala cã

aceastã generaþie era nu numai dispusã, darºi capabilã a-l suplini. Peste numai patruani, la moartea insolitã a marelui arheolog,Iorga avea sã observe totuºi cã grija pentrudetalii (de rigoare în acel domeniu) se uneala Pârvan cu temeritatea ipotezei. „Fãrã a fiun filosof în sensul specialiºtilor, mintea luisuperioarã obiºnuia sã rãscoleascã proble-mele mari, care pe atâþia din noi ne încreme-nesc în atitudinea unei reverenþe tãcute“lxii.

Analogiile pot continua. Ca ºi Pârvan, celcu dublã efigie din corespondenþa privatã(„Maître Erasme“ ºi om de lume, „simplemortel“)lxiii, Valéry se ºtia muncit de con-trarii: „J’ai une schizofrénie intellectuelle –car je suis aussi sociable en surface, et facileen relations, que je suis séparatiste en pro-fondeur. Je comprends difficilement ce dou-ble penchant: l’un vers tous, l’autre vers leseul, et ce seul très absolu“lxiv.

Un teren comun de activitate a celor doiliteraþi a fost, neîndoielnic, PEN-Clubul,creat din iniþiativa scriitorului englez JohnGalsworthy ºi extins iute pe continent, înideea de a înlesni contacte între poeþii,eseiºtii ºi romancierii de pretutindeni. Iniþial„o ciudãþenie“, explicabilã poate ca tenta-tivã de cãutare a unui limbaj comun, înlumea postbelicã, PEN-Clubul s-a dovedit afi mai mult, cu timpul, împletind o reþea delegãturi între scriitorii de pe vechiul conti-nent ºi chiar din afara acestuialxv. Înaintede a propaga nevoia de solidaritate umanã,scriitorii trebuiau sã probeze ei înºiºi cã suntsolidari. „Nimic mai social decât scriitorul“,va nota Emanoil Bucuþalxvi, parcã amintin-du-ºi de pledoaria fãcutã mai înainte dePârvan însuºi în studiul despre „culturasocialã contemporanã“lxvii.

În toamna anului 1923, prin luna noiem-brie, la Hotelul Bulevard din capitalã, avealoc întemeierea PEN-Clubului român, prezi-dat de Marcu Beza ºi avându-l ca secretar peVasile Pârvan, istoricul-arheolog caredãduse deja literaturii noastre splendideleMemoriale, abia ieºite de sub teasc. PictorulVictor Ion Popa, cunoscut astãzi mai ales cadramaturg ºi prozator, a schiþat atunci, înfugã, portretele unor comeseni. „Ar fi pãcat,noteazã un martor ocular, sã se uite acela allui Vasile Pârvan (…), masca atentã ºi întin-

137

Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

sã înainte, ca ºi cum ar asculta glasurinumai de el deosebite“. Pãrul în dezordine,„tonsura monahalã“, „nasul ºi buzelehilare“ dau contur unei efigii demne dereþinut, de la care te puteai aºtepta sã facãglume, sã tachineze ºi „sã primeascã îm-punsãturi“, ca într-o comunitate în carespiritul trebuia sã fie la înãlþimelxviii.

Peste câteva luni, cu ocazia întâiului con-gres de bizantinologie (Bucureºti, 14-20aprilie 1924), a avut loc ºi o reuniune a PEN-Clubului, la care era invitat ºi un confratecatalan, Puig y Catafalch, expert în dome-niu ºi eseist, a cãrui faimã ajunsese pesemneºi la noilxix.

În acelaºi timp, Paul Valéry activa înPEN-Clubul þãrii sale, alãturi de AnatoleFrance, a cãrui preºedinþie avea sã o ºi con-tinuelxx. E un fapt ce presupune legãturiîntre cele douã cluburi, în care Pârvan ºiValéry jucau roluri atât de însemnate. Întoamna lui 1926, ultimul a evocat de altfelniºte amintiri literare, de faþã fiind ºi AlbertEinstein, cu care activa ºi în Comisia In-ternaþionalã de Cooperare Intelectualãlxxi.

La prima intervenþie în PEN-Clubul sãu,Valéry a þinut sã remarce cã e bucuros sã fiealãturi de oameni ca Galsworthy, Piran-dello, Unamuno, Kuprin ºi alþi scriitori (îlputea numi ºi pe Pârvan), alcãtuind o reuni-une paradoxalã, menitã a înlesni compre-hensiunea prin artã ºi limbaj, cu toate cãlimbajul are mai curând vocaþia de a separa.Nucleul ultim al oricãrei literaturi, insistavorbitorul, rãmâne impenetrabil, însã cutoate astea efortul de apropiere mutualã sevãdeºte benefic. Cunoaºterea alteritãþii emereu nedeplinãlxxii.

La fel gândea, dintr-un unghi comple-mentar, Pârvan însuºi, afirmând cã „fiecareom e o prãpastie în care se poate cãdea, ºicând trecem pe lângã aproapele, cu atât neferim mai tare, cu cât ne pare maiadânc“lxxiii. Existã însã ºi „cãderi“ fecunde,cum avea sã remarce, ca într-un arpegiumuzical, pe urmele lui Leonardo, Valéryînsuºi: „Lesne e sã ne reprezentãm un omobiºnuit, simple amintiri îi resuscitã mobi-lurile ºi reacþiile elementare. Între acteleindiferente ce alcãtuiesc exteriorul exis-tenþei lui aflãm aceeaºi succesiune ca între

ale noastre; le suntem noi legãtura tot atâtde bine ca ºi el, iar cercul de activitate pecare îl evocã fiinþa lui nu trece dincolo deacela care ne aparþine nouã. Dacã facem caindividul acesta sã exceleze într-un dome-niu oarecare, ne va veni mai greu sã neînchipuim muncile ºi cãile spiritului sãu.Pentru a nu ne mãrgini sã-l admirãm con-fuz, fi-vom constrânºi sã extindem într-unsens ceea ce ne imaginãm despre particula-ritatea ce dominã într-însul ºi cãreia, desig-ur, nu-i cunoaºtem decât germenul. Dardacã toate facultãþile spiritului ales suntdeopotrivã dezvoltate din belºug sau dacãurmele acþiunii lui par demne de consider-aþie în toate privinþele, imaginea-i este dince în ce mai greu de surprins în unitatea ei

138

Alexandru Zub

ºi tinde sã se sustragã efortului nos-tru“lxxiv.

Sub acest unghi, analogia dintre Pârvanºi Valéry implicã numeroase teme comune,pendinte de epocã, însã ºi de unele „afinitãþielective“, lesne decelabile într-un discursmai analitic.

Les beaux esprits se rencontrent!

i Cf. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române, de la ori-gini pânã în prezent, Bucureºti, ed. 1980, p. 862.

ii Cf. Alexandru Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan,Bucureºti, 2005, p. 157-166.

iii Petre Dan, Asociaþii, cluburi, ligi, societãþi,Bucureºti, 1983, p. 320-321.

iv Radu Ionescu, Témoins d’une amitié, în Secolul 20,7-12/1995, p. 309-325.

v Secolul 20, 1/1974, p. 126.vi Ibidem, p. 127.vii Paul Valéry, Oeuvres, I, Gallimard, 1957, p. 44,

45, 57.viii V. Pârvan, Scrieri alese, ed. Alexandru Zub,

Bucureºti, 2006, p. 340.ix Ibidem, p. 355-357, 397, 403-404.x Valéry, op. cit., p. 48.xi Ibidem, p. 49.xii Pârvan, op. cit., p. 478.xiii Valéry, op. cit., p. 40.xiv Ibidem, p. 45, 988-1000.xv Pârvan, op. cit., p. 232-234.xvi Ibidem, p. 330, 496.xvii Ibidem, p. 459, 482.xviii Ibidem, p. 483-497.xix Valéry, op. cit., p. 988.xx Idem, Regards sur le monde actuel, Paris, 1931.

Vezi ºi Oeuvres, I, p. 1128-1137.xxi Cf. Mihai ªora, Regards sur le monde actuel à la

suite de Valéry, în Secolul 20, 7-12, 1995, p. 271-276.xxii Angela Biancofiore, Valéry et la nouvelle Europe,

ibidem, p. 299-306; Huguette Laurenti, Fausteuropéen, ibidem, p. 277-289.

xxiii Pârvan, op. cit., p. 330, 496.xxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 65-66, 69. Vezi ºi Discours

en l’honneur de Goethe, ibidem, p. 531-553.xxv Pârvan, op. cit., p. 135.xxvi Ibidem, p. 330.xxvii Ibidem, p. 459-482.xxviii Valéry, A mes amis Roumains, în Secolul 20, 7-

12/1995, p. 28-31.xxix Ibidem, p. 31.xxx Pârvan, op. cit., p. 459-482.xxxi Ibidem, p. 478, 479.xxxii Ibidem, p. 493.xxxiii Ibidem, p. 573.xxxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 341.xxxv Ibidem, p. 47.xxxvi Ibidem, p. 38.

xxxvii Ibidem, p. 42-43: Introduction à la méthode deLéonard de Vinci, 1919. Vezi Pârvan, Scrieri alese, p.598.

xxxviii Valéry, Oeuvres, I, p. 69.xxxix Ibidem.xl Ibidem, p. 70-71.xli Pârvan, op. cit., p. 324.xlii Valéry, op. cit., p. 43.xliii Apud Alexandru Zub, Vasile Pârvan, biobibli-

ografie, Bucureºti, 1975, p. LXXX.xliv Pârvan, op. cit., p. 241.xlv Valéry, Criza spiritului ºi alte eseuri, Iaºi, 1996, p.

87-95.xlvi Ibidem, p. 93.xlvii Ibidem, p. 94.xlviii Pârvan, op. cit., p. 241.xlix Ibidem, p. 323.l Ibidem, p. 323.li Ibidem, p. 330.lii Ibidem, p. 611. Textul respectiv i-a fost trimis de

autor lui G. Oprescu, în 1931, cu o dedicaþie ami-calã ºi afectuoasã. Cf. Radu Ionescu, op. cit., p.310.

liii Pârvan, op. cit., p. 291.liv Valéry, op. cit., p. 95.lv Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri la

Academia Românã, în Atena, X, 1973, 10, p. 15.lvi Apud idem, Meditaþii cantemiriene, în Ateneu, X,

1973, 84, p. 15.lvii La 7 mai 1923, Pârvan tocmai o întâlnise pe

scriitoare la Paris, mergând cu ea ºi cu Henry deJouvenel la un curs al lui N. Iorga. Cf. AlexandruZub, Vasile Pârvan, biobibliografie, p. LXXI.

lviii Valéry, Oeuvres, II, Paris, 1966, p. 891.lix Cf. Ciprian Vâlcan, Elogiul luciditãþii. Glose la

Valéry, în Arca, 7-8-9/2007.lx Elogiul respectiv a fost fãcut pânã la urmã de

istoricul I.I. Nistor.lxi Cf. Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri,

loc.cit.lxii N. Iorga, Oameni cari au fost, II, Bucureºti, 1967,

p. 235.lxiii Pârvan, Corespondenþã ºi acte, ed. Alexandru

Zub, Bucureºti, 1973, p. 222.lxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 58.lxv Emanoil Bucuþa, Pietre de vad, I, Bucureºti, 1937,

p. 202-229.lxvi Ibidem, p. 5.lxvii Pârvan, Scrieri alese, p. 459-482 (apud Arhiva

pentru ºtiinþã ºi reformã socialã, I, 1919).lxviii Emanoil Bucuþa, op. cit., p. 202-229.lxix Ibidem, p. 206.lxx Valéry, op. cit., p. 48.lxxi Ibidem, p. 50, 55.lxxii Ibidem, p. 1359-1361.lxxiii Pârvan, op. cit., p. 325.lxxiv Valéry, Introducere la metoda lui Leonardo da

Vinci, Bucureºti, 1969, p. 8-9.

139

Impactul economic al bunurilor ºi al

activitãþilor artisticeImpactul economic al artei se referã la

valoarea adãugatã de crearea, reproducereaºi comercializarea bunurilor ºi a serviciilorartistice. Aceste activitãþi sunt specifice maiales industriilor culturale – domenii în careinvestiþiile genereazã, pe lângã beneficiisociale, ºi creºtere economicã generalã.

Contribuþia artei la bunãstarea econo-micã este o temã majorã a economiei cul-turii, aºa cum sunt:

- finanþarea activitãþilor artistice, - subvenþiile,- veniturile consumatorilor, - reglementarea pieþelor,- costurile de producþie ºi întreþinere, - costurile de promovare, - preþurile practicate în diverse pieþe

etc.Analiza impactului economic al activi-

tãþilor artistice impune mai întâi definirearelaþiei dintre lumea culturii ºi cea a eco-nomiei, în contextul în care economiºtii con-siderã cã toate activitãþile umane au impli-caþii economice, în vreme ce antropologiiaccentueazã latura lor culturalã. Cercetã-torii care au studiat indicatorii impactuluieconomic – între care se regãsesc spanioliiMaria Isabel Garcia, Yolanda Fernández ºi

José Luis Zofio – au cãutat o definiþie a cul-turii care sã coreleze abordarea comercialã aartei cu cerinþele copyright-ului.

Demersul lor s-a întemeiat pe conceptulde industrii culturale. În viziunea UNESCO:industriile culturale sunt cele care repro-duc ºi comercializeazã, pe scarã industri-alã, pe baza unui suport fizic, opere prote-jate de copyright.

În lumina acestei definiþii, a cunoaºte im-pactul economic al artei înseamnã a rãspun-de la urmãtoarele întrebãri:

- Ce înseamnã industrializarea artei/culturii?

- Cum contribuie activitãþile artistice ladezvoltarea economiei naþionale?

- Cum sunt protejaþi artiºtii ºi creaþiilelor de legea copyright-ului?

- Putem limita analiza artei (a sectoru-lui cultural, în general) la relaþia cupieþele, cu industriile ºi comerþul?

- Permite piaþa o alocare suficientã deresurse sau sunt necesare ºi investiþiipublice?

De altfel, impactul economic al artei, res-pectiv valoarea adãugatã prin activitãþile ar-tistice/culturale reprezintã un argument alcelor care pledeazã pentru investiþii publiceîn domeniu, pentru alocaþii ºi diverse altefacilitãþi.

Investiþiile publice în culturã, alãturi deinvestiþiile private, ajutã la realizarea unei

MariaMOLDOVEANU

Economia artei (IV)

Culturã ºiecomomie

Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternativedefinitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describetheir acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro-duced, able to support and highlight the statements in the text.

Abstract

140

Maria Moldoveanu

producþii pluraliste, la promovarea dialogu-lui intercultural ºi a diversitãþii culturale, lastimularea creativitãþii ºi a participãrii laculturã.

Piaþa singurã nu satisface cererea socialãîn domeniu. Existã numeroase segmente depopulaþie lipsite de veniturile necesare pen-tru achiziþionarea unor opere de artã saualte produse ale industriilor culturale (e.g.,CD-uri cu filme sau creaþii muzicale, cãrþi,reviste de artã etc.).

Pe lângã argumentele sociale existã ºiraþiuni economice care justificã implicareastatului în susþinerea creaþiei artistice ºi înprezervarea patrimoniului naþional.

Teoria economicã susþine ca subvenþiaacordatã creatorilor ºi producãtorilor dindomeniu sã fie echivalentã cu beneficiulsocial adiþional oferit societãþii de consumulproduselor culturale, ceea ce ar permitepracticarea de preþuri mai joase ºi, implicit,dezvoltarea unei pieþe mai mari pentru pro-dusele respective.

Desigur, nu pot fi subvenþionate toatetipurile de produse culturale, ci numai ace-lea care, de regulã, sunt considerate pro-ducãtoare de beneficii sociale, dar care, pepiaþã, nu au întotdeauna rezultatele aºtep-tate. În acest sens, între produsele sub-venþionate nu se vor regãsi horoscoapele,muzica “dance”, diverse emisiuni TV etc. –forme culturale care au pieþe proprii ce seextind “în ritm mai rapid decât produsulnaþional brut (PNB) pentru cã ele însele suntprodusul brut ºi nu au nevoie de sprijinulstatului” (J.O. Melo).

Dupã acest autor, Jorge Orlando Melo, artrebui subvenþionatã numai “acea culturãcare ne aduce mai aproape de un anumitmodel al societãþii”, iar produsele ceurmeazã a fi susþinute din fonduri publicear trebui selectate dupã douã criterii: almeritului ºi al calitãþii.

Evaluarea impactului pe care îl are cul-tura ºi/sau arta asupra economiei nu sereduce la demonstrarea profitabilitãþii lor.Sectorul culturii furnizeazã resurse semni-ficative pentru economie ºi genereazã locuride muncã, dar produsele sale au un rol deci-siv în formarea mentalitãþilor, a gusturilor ºia identitãþilor sociale. Resursele pe care le

genereazã cultura contribuie la dezvoltareainstrumentelor de producþie (i.e. la for-marea forþei de muncã, la stimularea cre-ativitãþii umane etc.). Valoarea simbolicã aproduselor culturale predominã însã asupravalorii de folosire ºi a valorii de schimb. Deaceea arta, ca ºi celelalte componente aleculturii, nu trebuie abandonate regulilorpieþei ºi nici evaluate exclusiv dupã crite-riul profitului.

Pentru fiecare subsector al culturii se potevalua indici economici cum sunt: pro-ducþie, servicii, vânzãri, importuri, expor-turi, copyright, piraterie, contribuþie la PIB.ªi nu ne referim numai la industriile cultu-rale – înregistrarea sunetului (a muzicii),producþia de filme, de videocasete, radio,televiziune, publicitate º.a. –, ci avem învedere ºi diverse cheltuieli pentru restau-rarea patrimoniului arhitectural, impactuleconomic al turismului cultural ºi religios,al unor evenimente culturale tradiþionale.La fel de importante sunt investiþiile înstructurile de pregãtire a artiºtilor.

Asemenea indici se pot calcula pe bazainformaþiilor furnizate de instituþii ºi asoci-aþii profesionale din zona cinematografiei, apresei scrise ºi electronice, a editurilor, aproducãtorilor de fonograme, a creaþieiplastice, muzicale etc.

Autorii lucrãrii Industria cãrþii ºi a timpu-lui liber în Spania, publicatã în anul 2000 deFundación Autor, definesc PIB-ul ca “totalultaxelor pe valoarea adãugatã generate detoate copyright-urile de pe teritoriul naþio-nal, într-o anumitã perioadã de timp”.

În ce priveºte contribuþia industriilor cul-turale la PIB, se face distincþie între activi-tãþile culturale directe, legate de creaþie ºiproducþie (e.g., elaborarea de scenarii cine-matografice, editarea de cãrþi, de ziare ºireviste, creaþie muzicalã, artã, design, com-poziþie, producþia ºi difuzarea filmelor ºi aînregistrãrilor video, activitãþi radio ºi tv,spectacole muzicale, activitãþi muzeale etc.),ºi activitãþile culturale indirecte, legate dereproducerea ºi difuzarea creaþiilor cultu-rale (e.g., tipãrire, vânzare en gros de cãrþi,reviste, vânzare cu amãnuntul de casete,CD-uri, servicii de radio ºi televiziune princablu º.a.).

141

Economia artei (IV)

Cercetarea impactului economic al arteipresupune evaluarea veniturilor ºi a locu-rilor de muncã pe care ea le creeazã într-oanumitã perioadã de timp (e.g., un an sau,dacã se urmãreºte dinamica acestui proces,cuantificarea vizeazã intervale de cinci, zecesau mai mulþi ani). În egalã mãsurã, seimpune evaluarea nivelului VBA (a valoriibrute adãugate) create de activitãþile artis-tice în spaþiul sectorului public comparativcu nivelul VBA din zona iniþiativei private.În þãrile care au realizat asemenea situaþii, s-a constatat cã valoarea brutã adãugatãgeneratã de activitãþile culturale privateeste mult mai ridicatã decât contribuþia laPIB a artei din sectorul public.

Important este ca, la nivelul fiecãrui sec-tor (i.e. public, privat), sã fie cunoscutã con-tribuþia economicã a activitãþilor directe,legate de proprietatea intelectualã, ºi a ac-tivitãþilor indirecte, referitoare la folosireaºi distribuirea produselor artei sau la pro-ducerea suportului fizic pentru dezvoltareaartei ºi a industriilor culturale.

În ce priveºte crearea locurilor de muncã,se impune evaluarea unor indicatori cumsunt:

- ponderea fiecãrui sector (i.e. public,privat) în ansamblul joburilor createla nivelul industriilor culturale ºi îndomeniul creaþiei artistice;

- contribuþia artei ºi a industriei diver-tismentului la totalul slujbelor dineconomie.

Pentru evaluarea acestui indicator, ca ºipentru cunoaºterea contribuþiei financiarela PIB a industriilor culturale în comparaþiecu celelalte industrii (e.g., transporturi, IT),sursele de impozite înregistrate oferã daterelevante. Asemenea date pot fi utilizate ºiîn studiile comparative privind contribuþiaartei ºi a culturii la PIB în diverse þãri ºi zoneculturale.

Schimburile comerciale de bunuri ºi ser-vicii culturale/artistice au un rol semnifica-tiv în evaluarea impactului lor economic.Înclinarea balanþei în favoarea exporturilorsau a importurilor depinde de politicile cul-turale ale fiecãrei þãri, dar ºi de pondereaactivitãþilor directe sau a celor legate defolosirea ºi comercializarea produselor arteiºi ale industriei divertismentului.

Participarea la economia naþionalã a di-verselor domenii ale artei (e.g., artele sce-nice – teatru, operã, operetã, dans -, specta-colele muzicale – muzica simfonicã ºi decamerã, muzica pop, muzica uºoarã, artelevizuale) ºi a industriilor culturale (e.g.,înregistrãrile muzicale, industria filmului,industria video, producþia radiodifuzorilorº.a.) este evaluatã cu ajutorul unor indica-tori ca:

- numãr de reprezentaþii (e.g., de tea-tru, de dans, de opere lirice, concertede muzicã simfonicã ºi de camerã, demuzicã pop º.a.) pe perioade determi-nate;

142

Maria Moldoveanu

- nivelurile de audienþã sau numãrulde spectatori (pe zone, centre cultu-rale) ºi ponderea lor în pieþele-þintã;

- vânzãrile la casele de bilete - pe ge-nuri de spectacole ºi în funcþie delocaþia reprezentaþiilor (e.g., AteneulRomân sau Casa de Culturã dinAlexandria);

- numãr de galerii ºi expoziþii de artã cuvânzare;

- numãr de lucrãri vândute ºi volumulîncasãrilor pe genuri de artã, pe tipuride comercianþi.

Pentru fiecare dintre indicatorii menþio-naþi se urmãresc trenduri ºi se stabilesccorelaþiile ce nuanþeazã ºi explicã valorileînregistrate. De pildã, în domeniul teatrului,numãrul de creaþii puse în scenã poate

creºte de la un an la altul, numãrul dereprezentaþii, de asemenea, dar numãrul despectatori poate scãdea, fãrã a afecta vân-zãrile caselor de bilete (atunci când preþulbiletelor creºte sau publicul favorizeazã re-prezentaþiile cele mai scumpe). Dimpotrivã,nivelul încasãrilor poate sã scadã, deºicreºte numãrul reprezentaþiilor, ca ºi numã-rul de spectatori, dar sunt frecventate maimult spectacolele sponsorizate, cele mai ief-tine sau cele care acordã facilitãþi unor seg-mente de piaþã.

Neîndoielnic, evoluþia pozitivã a unorindicatori (e.g., numãrul de spectatori) esteinfluenþatã de strategiile publicitare, de cri-tica de specialitate, de imaginea protago-niºtilor (e.g., regizori, actori, cântãreþi), desancþiunile premiale ale juriilor din þarã ºi

143

Economia artei (IV)

din strãinãtate, dupã cum trendul modest alaltor indicatori (e.g., numãr de reprezen-taþii, vânzãrile caselor de bilete) se poate ex-plica prin lipsa dotãrilor necesare reprezen-taþiilor artistice, prin nivelul inflaþiei sauprin migraþia populaþiei din unele zone/lo-calitãþi.

În aceste condiþii, activitatea artisticã seconcentreazã în capitalã sau în centre cul-turale universitare unde existã suprastruc-tura necesarã ºi unde, prin tradiþie, popu-laþia frecventeazã anumite genuri de artã(e.g., muzicã simfonicã), indiferent depreþul biletelor.

ªi arta produsã în cadrul industriilor cul-turale înregistreazã trenduri determinate decauze similare. În cazul muzicii înregistrate,de pildã, indicatori ca:

- numãrul de unitãþi vândute (casete,CD-uri) într-o perioadã de timp deter-minatã (e.g., un an),

- consumul de unitãþi cumpãrate pecap de locuitor,

- randamentul vânzãrilor pe cap delocuitor sunt influenþaþi de renu-mele/imaginea artiºtilor, de poziþialor în topurile de gen, de calitateaînregistrãrii ºi preþul produselor, deputerea de cumpãrare discreþionarã apieþei potenþiale, de activitãþile pro-moþionale, inclusiv concerte live, ºi,nu în ultimul rând, de exemplarelepiratate.

Coordonatele pieþei locale pot fi determi-nante, în sensul cã, deºi pe piaþa mondialã amuzicii se înregistreazã o recesiune, înunele pieþe locale vânzãrile se menþin laacelaºi nivel, iar randamentul vânzãrilor, laanumite genuri de muzicã, poate cunoaºtecreºteri apreciabile.

În pofida legislaþiei care protejeazã drep-turile de autor, ponderea copiilor ilegale demuzicã înregistratã pe piaþa mondialã estesubstanþialã. În multe þãri, numãrul de CD-uri blank vândute în ultimii ani a crescutspectaculos, ceea ce explicã sutele de mi-lioane de unitãþi piratate puse în circulaþie.

În timp, s-au schimbat ºi preferinþelepieþei pentru formatul produselor. Conco-mitent cu declinul casetelor audio, a crescutvânzarea CD-urilor cu duratã mai mare deînregistrare, ca ºi a CD-urilor cu single-uri.

Cercetãrile asupra consumului culturaldin România (e.g., studii IMAS efectuate lacererea Ministerului Culturii) au pus în evi-denþã preferinþele publicului pentru acestgen de ofertã, dinamica cererii pentru pro-dusele muzicale ale marilor companii, suc-cesul CD-urilor cu single-uri ale unor artiºtirenumiþi.

De asemenea, ultimii ani au fost marcaþide creºterea cererii pentru filmele difuzatela televiziune, pe CD-uri, DVD-uri, ca ºi pemarile ecrane. În pofida stãrii precare a cine-matografelor ºi a scãderii continue a nu-mãrului lor, din cauza unei politici culturaledeficitare, succesul deosebit al unor filmeromâneºti la festivaluri internaþionale con-sacrate a relansat cererea pentru producþiileautohtone difuzate în cinematografe.

Trebuie sã menþionãm faptul cã, în capi-talã ºi în unele centre universitare, auapãrut cinematografe organizate la nivelulstandardelor mondiale în mãsurã sã satis-facã cele mai exigente segmente de piaþã.Frecventarea lor este stimulatã ºi de pro-iectarea unor filme strãine importate decompanii specializate în comercializareaproducþiilor cinematografice.

Prezenþa în cinematografe se diferenþiazãdupã vârstã ºi statut social. ªi la noi, ca ºi înalte þãri europene, audienþele cele mai marise înregistreazã în rândul tinerilor de 18-35de ani, cu studii medii ºi superioare, rezi-denþi în oraºele mari.

Motivele pentru care o mare parte dinpopulaþie nu frecventeazã cinemaul, pelângã numãrul ºi starea locaþiilor, sunt:numãrul filmelor difuzate de televiziune,preþul biletelor, distanþele faþã de cine-matograf, dificultãþi de transport etc.Totodatã, anumite schimbãri de structurãdin industria video, datorate evoluþiei pozi-tive a DVD-ului, au stimulat urmãrireafilmelor difuzate pe asemenea suporturi,implicit cererea pentru acest gen de pro-duse.

Dincolo se simpla contribuþie economicãsau de crearea beneficiilor materiale, filmeleºi activitãþile din domeniul industriei cine-matografice, ca ºi celelalte produse artistice,sunt o sursã de modele ºi valori culturale,un factor de coeziune socialã.

144

Virtuþile – resurse ale performanþei

„Încolo, fraþii mei, tot ce este ade-vãrat, tot ce este vrednic de cinste,tot ce este drept, tot ce este curat,tot ce este vrednic de iubit, tot ceeste vrednic de primit, orice faptãbunã ºi orice laudã, aceea sã vãînsufleþeascã”

(Pavel, Epistola cãtre Filipieni, 4, 8)

Ajungând la virtuþi, ca manifestare a cre-dinþei privitã ca har divin, trebuie sã ad-mitem cã munca omului incumbã o acþiunedivino-umanã, un sinergism între spirit ºicorp.

Care sã fie fundamentul acestui siner-gism, practic neimpus omului?

Plecãm de la faptul cã, aºa cum Dum-nezeu a creat lumea liber, ºi omul, creaþie alui, este liber în toate modurile sale de mani-festare: sã-ºi organizeze viaþa, sã aspire, sã-ºi doreascã etc. Dar standardele cele maiînalte ale drepturilor omului ne aratã cãomul are ºi libertatea credinþei în Dumnezeu.

Considerãm deci cã libertatea omuluireflectã, practic, libertatea divinã, iar omul,prin asemãnarea lui cu Dumnezeu, sebucurã de libertate, este liber. Circumscriemaceastã libertate, pentru abordarea noastrã,exclusiv nivelului de comunicare între om ºidivinitate ºi nu vrem sã divagãm spre ideea

cã libertatea îl face pe om sã aleagã, inclusivîntre bine ºi rãu, întrucât noi am fãcut dejaalegerea la începuturile lucrãrii.

Prin urmare, vorbim despre libertatea in-ternã spiritului uman, în sensul cã, princredinþã, privitã ca un progres spiritual peparcursul vieþii (inclusiv a celei profesio-nale), omul urcã trepte ale libertãþii, apropi-indu-ºi propria libertate de cea a lui Dum-nezeu. Fãrã îndoialã cã aceastã apropiereîntre libertatea Divinitãþii ºi libertãþile spiri-tului uman faciliteazã comunicarea divino-umanã.

Credem încã în ideea cã justificareademersului materializat în eseul nostru estecrearea inefabilului în imponderabilul com-portament uman, care dã cu adevãratvalenþe productive, materiale, pentru viaþalumeascã a omului, virtuþilor sale primite cadar prin harul credinþei. Ca urmare, amputea compara imponderabilul comporta-ment cu „lãsare în voia lui Dumnezeu” aomului credincios, în sensul încrederiinemãrginite în cãlãuzirea divinã.

Sfântul Vincent de Paul denumea per-fecþiunea - pe care noi o privim ca proces alperformanþei performanþelor omului cre-dincios – ca unire a voinþei noastre cu voiadivinã, în aºa fel încât practic sã fie vorbade aceeaºi unicã voinþã. Este posibil caaceastã descriere sã fi fost inspiratã de„lãsarea supremã în voia lui Dumnezeu” a luiIsus aflat pe cruce, strigând cu glas tare:„Tatã, în mâinile Tale îmi încredinþez duhul”(Luca, 23, 46).

Napoleon POPValeriu IOAN-FFRANC

Creºtinism ºi dezvoltare

economicã (IV)

145

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Voia Tatãlui Ceresc s-a împlinit deci cândFiul ºi-a încredinþat Lui sufletul, fiindu-idesãvârºitã munca de trimis a Lui pePãmânt. Iatã ºi forma explicitã, în cea maimare claritate, cã performanþa omului cre-dincios are o determinare în sinergia divin-uman, prin palierul spiritual al celui dinurmã, casa virtuþilor.

Din aceastã perspectivã, prima „virtute”de care trebuie sã dea dovadã omul credin-cios pentru a performa este armonia voinþeilui cu voinþa divinã.

În expresia „Facã-se voia Ta!” folositã înrugãciuni distingem legãtura profundã,personalã, pe care o avem cu Divinitatea,pentru cã, într-un anumit fel, prin voia Luiavem certitudinea cã vom realiza ceea ce ne-am propus, vom performa din cele mate-riale necesare viului lumesc prin conexi-unea noastrã cu Dumnezeu, prin spiritulmereu viu, cel hrãnit de Divinitate, ºi nu delumea lumeascã.

Intermedierea virtuþilor în a performa,atunci când încercãm explicarea „liniºtii”spirituale dinaintea „neliniºtii” lumeºti –poate chiar în sensul unei „Sfinte lipse degrijã” – are conotaþia unei „superioritãþi”fãrã comparaþie a celui aflat în credinþã,muncind pentru o utilitate materialã. Exactacest lucru ne spune Evanghelia dupãMatei: „... Oare viaþa nu este mai presus decâthrana ºi timpul mai mult decât îmbrãcãmintea?Uitaþi-vã la pãsãrile Cerului: ele nu samãnã,nici nu secerã ºi nici nu strâng în grânare; ºitotuºi Tatãl vostru cel ceresc le hrãneºte. Oarenu sunteþi voi (oamenii – n.n.) cu mult mai depreþ decât ele?” (Matei, 6, 25, 26).

Puterea virtuþilor constã în credinþã,întrucât ea ne uneºte cu Divinitatea în modimaterial (cu gândul, cu dorinþa de a faceceva care sã aducã satisfacþie), ne lumineazãintelectual (prin credinþã primim cunoaº-terea Celui care este calea, adevãrul ºiviaþa), ne întãreºte voinþa prin fermitate ºimai ales prin convingeri (spirituale) con-stante (ne apropie de imuabilul adevãr al luiDumnezeu, echivalent cu perfecþiunea).

Ce resurse mai puternice vom putea aveadecât virtuþile divine pentru a putea perfor-ma lumeºte?

1. Despre virtuþi„Dar câtã virtute ºi ºtiinþã posedã?Numai ele, dupã câte ºtiu eu, facomul fericit”.

(Socrate)

Reflecþia lui Socrate, preluatã în mottoulacestui subcapitol, ar fi fost determinatã deelogierea puterii ºi bogãþiei Regelui Persieiîn faþa marelui filosof al antichitãþii. Ea areun tâlc profund, dar ceea ce transpune ime-diat este cã „puterea ºi bogãþia” lumeascã,ca utilitate pentru om, îi aduce adevãratabucurie dacã ar rezulta din virtute ºicunoaºtere. Ne aflãm deci în faþa unei alteîngemãnãri în spiritul uman, care ne aratã cãsimpla cunoaºtere divinã a omului credin-cios duce uneori la rezultate prin interme-dierea virtuþilor. Nu degeaba se spune cãviaþa omului creºtin este o viaþã virtuoasã,întrucât, fãrã virtuþi, credinþa în Divinitatedevine ceva nu numai abstract, dar ºi efe-mer, ceea ce nu-l mai poate ajuta prea multpe om pentru a trãi fericit viaþa lumeascã.

Doctrinele asupra virtuþilor cuprindspaþiul larg dintre ascetism ºi perfecþiune,ajungând sã le clasifice în trei mari categorii:virtuþi divine, virtuþi morale ºi virtuþi creºtine.Noi rãmânem cantonaþi la virtuþile divineale omului creºtin, în conºtiinþa cã virtuþilemorale ºi creºtine îºi au izvorul, se împletescsau sunt manifestãri specifice tot ale vir-tuþilor divine, în fapt însãºi reflectarea fru-museþii Divinitãþii.

Despre virtuþile divine gãsim puþinereferiri anume în Biblie (dupã unii autorisunt numai patru în Noul Testament), darceea ce trebuie sã ne intereseze – inclusiv înelaborãrile „ulterioare”, adicã în antichitate,înainte de Isus ºi dupã acesta – este inter-pretarea lor din sfera spiritului uman, a co-nexiunii creaþiei divine cu propriul Creator.

În epistolele lui Pavel ºi Petru, referirilela virtuþi par sã fie concluziile de o viaþã adoi apostoli care, prin tot ce au întreprins,au fãcut sã urmeze calea Tatãlui ceresc la în-demnul lui Isus, Isus spunând cã el esteunul cu Tatãl (”Eu ºi Tatãl una suntem” (Ioan,10, 33)), au rafinat pentru oameni acele cali-tãþi care pot fi ridicate la rangul de virtuþidivine.

146

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

În mod generic, Biblia pune accent pefaptele bune, pe acþiune în sensul de a facefapte bune, însã în viziunea divinã a binelui,ºi nu a simplei obiºnuinþe. Chiar ºi atuncicând trebuie sã te supui unei nedreptãþi,care în mod evident vine de la un semen altãu, suferinþa proprie este fapta cea bunã,pentru cã ea relevã credinþa omului în ceeace ar fi trebuit sã fie plãcut pentru Dum-nezeu: „Cãci este un lucru plãcut, dacã cineva,pentru cugetul lui faþã de Dumnezeu, suferãîntristare ºi suferã pe nedrept. În adevãr, ce falãeste sã suferiþi cu rãbdare ºi sã fiþi pãlmuiþi, cândaþi fãcut rãu? Dar dacã suferiþi cu rãbdare, cândaþi fãcut ce este bine, lucrul acesta este plãcut luiDumnezeu” (Prima epistolã soborniceascã alui Petru, 2, 14-20).

Credem cã o identificare, clarificare,ordonare a virtuþilor divine din planul spiri-tual, cu efect asupra vieþii lumeºti (bucurie,fericire) trebuie sã porneascã de la accep-tarea armoniei dintre voinþa omului credin-cios cu voinþa divinã. Din aceastã perspec-tivã putem înþelege îndemnul lui Petru dina doua sa epistolã soborniceascã, atuncicând spune: „De aceea, daþi-vã ºi voi (noi,oamenii cu credinþã – n.n.) toate silinþele ca sãuniþi cu credinþa voastrã fapta; cu faptacunoºtinþa; cu cunoºtinþa, înfrânarea; cuînfrânarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cuevlavia, dragostea de fraþi; cu dragostea de fraþi,iubirea de oameni. Cãci dacã aveþi din belºugaceste lucruri (virtuþi - n.n.) în voi, ele nu vãvor lãsa sã fiþi nici laºi, nici neroditori în cepriveºte deplina cunoºtinþã a Domnuluinostru Isus Hristos (1 Petru, 1; 5-8).

Iatã o „scarã” a virtuþilor divine, care în-cepe în toate clasificãrile cu credinþa ºi seterminã cu iubirea. Factorul comun esteunirea virtuþilor cu fapta, începând cu pa-lierul spiritual - credinþa în Divinitate – ºiterminând cu viaþa lumeascã – iubireasemenului (schiþatã de sfântul Ignaþiu dinAntiohia). Iatã, din nou, cã axa Divinitate-Pãmânt (în afara raiului) nu are nimic forþatîn ea, dacã privim la responsabilitatea datãomului de cãtre Dumnezeu pentru a trãi pepãmânt, de a se apropia de dumnezeireacereascã prin practica virtuþilor divine pepãmânt. Astfel, contemplaþia credinciosuluiprivind la „poarta cereascã”, ca unic cãlãu-

zitor, devine cea mai bunã viaþã pãmân-teascã (practicã).

Biblia rãmâne fundamentul divin (însens teoretic) al clasificãrii virtuþilor intrin-seci ale omului creºtin (”resuscitabile” prinperfecþionarea în credinþã ºi progresul înpracticarea lor), dar rãmâne o întrebare: înce mãsurã virtuþile pot fi exercitate împre-unã (simultan) ºi dacã nu, în ce ordine? Esteneîndoios cã Divinitatea, în sensibilitatea sapentru perfecþiunea creaþiei sale – chiarosândite la muncã – nu a dorit sã-ºi „îm-povãreze” omul prin manifestarea simul-tanã a virtuþilor divine, „împãrþind” univer-sul în spaþiu ºi timp.

147

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Intervine scara timpului, atât în viaþaomului credincios ºi în încercarea sa de a seperfecþiona în trãirea lumeascã, cât ºi înrealizarea oricãrui proiect necesar, util vieþiisale pãmânteºti. În plus, timpul ambelordrumuri va aduce – prin manifestarea sec-venþialã a virtuþilor – ceea ce a spus Socrate,adevãr, bucurie ºi fericire bazate pe credinþã ºiºtiinþã.

O posibilã ordine a virtuþilor divine –privitã ca o scarã a perfecþiunii umane, ex-presie a translatãrii credinþei în Divinitate înceea ce este necesar traiului pãmântesc –poate fi: credinþã, cumpãtare, simplitate(umilinþã), putere, înþelepciune, iubire. Esteo ordine care, în mod sigur, va fi pusã la„încercare”, noi înºine (autorii) urmând sãfim puºi la încercare în interpretareaintermedierii lor în transformarea credinþeiîn Divinitate în performanþã umanã, lu-meascã.

2. Din nou despre „frica deDumnezeu”

Înainte de a trece la interpretarea vir-tuþilor, decriptarea acestora ne readuce înatenþie o temã de care ne-am învrednicitdeja, la care suntem nevoiþi sã revenimdintr-o altã perspectivã: frica de Dumnezeu.Reiterãm cã, în înþelegerea noastrã, „frica deDumnezeu” exprimã necesitatea de cãlãu-zire a omului credincios, permanenta armo-nizare a lucrãrii lumeºti a omului cu voinþadivinã, ceea ce îl poate duce spre perfor-manþa pãmânteascã prin perfecþiunea spiri-tului.

Ajungând la virtuþile divine, ca harceresc al spiritului credincios, ne întrebãmdin nou dacã manifestarea lor prin acþiuneaumanã de a face bine prin credinþã acuzãdin nou o „fricã” faþã de Divinitate.

Din scrierile biblice ne-am oprit la carteadespre Iov, care ni s-a pãrut extrem deexpresivã pentru îngemãnarea dintre vir-tuþile divine ºi performanþa umanã a celuiaflat în credinþã. Iov este descris ca fiind cucredinþã, virtuos spiritual, dar ºi bogatpãmânteºte ºi preþuit de semenii lui. Înpartea dedicatã „Propãºirii lui Iov” aflãmcã... „Era în þara Uþ un om care se numea Iov. ªiomul acesta era fãrã prihanã ºi curat la suflet”.

El se temea de Dumnezeu ºi se abãtea de larãu. I s-au nãscut ºapte fii ºi trei fete. Aveaºapte mii de oi, trei mii de cãmile... ªi omulacesta era cel mai cu vazã din toþi locuitoriiRãsãritului” (Iov, 1. 1-3).

Emblematic urmeazã dialogul întreDumnezeu ºi Satana, care cutreiera pãmân-tul ºi, cunoscându-l pe Iov în lauda luiDumnezeu pentru el, îi spune Creatorului:„Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nul-ai ocrotit Tu pe el, casa lui ºi tot ce este allui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui ºiturmele lui acopãr þara. Dar ia întinde-þimâna ºi atinge-te de tot ce are ºi suntîncredinþat cã Te va blestema în faþã” (Iov, 1.9-11).

Dumnezeu a acceptat provocarea Sata-nei, cu o mare încredere în Iov, care pânã laurmã nu ºi-a trãdat credinþa în Divinitate,deºi îºi blestemase zilele pentru relele ºisuferinþa pricinuite de diavol, iar cei trei pri-eteni ai lui (Elifaz din Teman, Bildad dinªuah ºi Þofar din Nama) au încercat sã-ldetermine sã acuze pe cineva de tot ce i seîntâmplã. Iov a fost oprit sã-l huleascã peDumnezeu prin revelaþia virtuþilor, atât cainspiraþie divinã, cât ºi sursã de putere ome-neascã.

Dumnezeu dã „ajutor braþului fãrã pu-tere”, dã „sfaturi bune celui fãrã pricepere”,scoate la ivealã „belºug de înþelepciune”(Iov, 26.2-4). Tot Dumnezeu îi decripteazãlui Iov „frica de Domnul, aceasta este înþelep-ciunea; depãrtarea de rãu este priceperea” (Iov,28. 28).

Sintagma „faptele bune”, ca expresie avirtuþilor divine, are o semnificaþie pro-fundã în conexiunea cu „frica de Dumne-zeu”, acestea fiind posibile ca urmare a în-þelepciunii ºi priceperii transferate deCreator omului aflat în credinþã. Frica deDumnezeu, pe lângã conotaþia cãlãuzirii însensul de a-i respecta legea, exprimã, înfapt, temerea de a nu te îndepãrta de vir-tuþile divine. Este interesant faptul cã textulbiblic spune cã, ºi în condiþiile în care nu-þifoloseºti virtuþile divine, faptele rele nu vinde la Dumnezeu: „Departe de Dumnezeu ne-dreptatea, departe de Cel Atotputernic fãrãde-legea. El dã omului dupã faptele lui, rãsplãteºtefiecãruia dupã cãile lui. Nu, negreºit Dumnezeu

148

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

nu sãvârºeºte fãrãdelegea, Cel Atotputernic nucalcã dreptatea” (Iov 34. 10-12).

Divinitatea a dat omului „cârmuireapãmântului” spre binele lui ºi nu împotrivaacestuia. Virtuþile divine sunt instrumenteleunei astfel de cârmuiri, ele nu pot ducedecât la fapte bune dacã imponderabilulcomportament uman din sfera sa spiritualãrespectã „cu fricã” legea Creatorului, a„dreptãþii depline” (Iov, 37.23).

Menirea sinergiei divin-uman este faptabunã, inclusiv în înþelesul de progres, perfor-manþã care se rãsfrânge asupra semenilor. Caurmare, producerea unei fapte rele nu poatefi niciodatã rezultatul acestei sinergii, princare responsabilitatea rãului ar trebui trans-feratã, în final, de la om la Creator. Vorbimde o cale exclusiv unidirecþionalã (Creator –om în credinþã cu virtuþi divine), dar acestlucru nu exonereazã omul de rãspunderilesale, dacã Dumnezeu îl rãsplãteºte dupãfaptele ºi cãile lui. Fapta rea este o scurtcir-cuitare a cãii Divine, exclusiv din vina omu-lui, deci Dumnezeu nu poate fi interogat deom de ceea ce a fãcut cel din urmã rãu.„Cine L-a însãrcinat sã cârmuiascã pãmântul?Cine I-a dat lumea în grija Lui? Dacã(Dumnezeu – n.n.) nu s-ar gândi decât la El,dacã ºi-ar lua înapoi duhul ºi suflarea, tot ce estecarne ar pieri deodatã, ºi omul s-ar întoarce înþãrânã” (Iov 34. 13-15). Este greu de imagi-nat cã Dumnezeu ar recurge la o astfel depedeapsã supremã ºi definitivã, mãsurândcu aceeaºi „balanþã” faptele bune ºi celerele, primele fiind expresia cãii divine, ceacompletã (Creator – spiritul uman – viaþalumeascã), iar cele din urmã expresia uneijumãtãþi de cale, în care Divinitatea esteexclusã prin decãderea spiritului uman(renunþarea la „frica” de Dumnezeu), de lavirtuþile de care se bucurã ca har divin,omul crezându-se mai puternic decâtDumnezeu.

Vorbind despre virtuþile divine, „frica deDumnezeu” mai trebuie înþeleasã ca teamãde dreptatea acestuia, atunci când ne refe-rim la modul în care Dumnezeu dã omuluidupã faptele sale ºi rãsplãteºte dupã cãile lui.Trebuie sã ne ferim de un verdict simplifi-cat, care ne-ar îndrepta spre reflecþii departe

de spiritul mesajului dat nouã de Creator.Deci, dacã Dumnezeu dã omului dupãfaptele sale, care pe filiera divinã nu pot fidecât bune, atunci trebuie sã înþelegem cãfãptura lui Dumnezeu, în mod generic, estedotatã cu capacitãþi creative de „naturãbunã”, pentru ea însãºi ºi pentru semeniisãi. Dar dacã aceastã „zestre” iniþialã datãomului se manifestã ºi prin urmarea „cãilorlui Dumnezeu”, atunci este sigur cã acþi-unea umanã va prelua înþelepciunea ºi pri-ceperea, sinonime cu progresul ºi perfor-manþa dedicatã, de data aceasta, nu numaiþie însuþi, ci ºi tuturor celor din jur, seme-nilor tãi.

Recunoaºterea progresului ºi perfor-manþei proprii de cãtre cât mai mulþi dinjurul tãu (de cât mai mulþi semeni) – altfelspus sã „...devii cel mai de vazã din toþilocuitorii...” – este exact modul în careDivinitatea te invitã sã-þi utilizezi virtuþiledate þie ca har prin credinþã. Frica deDumnezeu este conºtiinþa de a le folosi,pentru cã, fãrã înþelepciune ºi pricepere,faptele tale – acþiunea ta lumeascã de a trãidin resursele pãmânteºti – nici nu pot fijudecate ºi nici nu pot fi mãsurate în spiritulCreatorului. Acesta însã doreºte ca fapta sãfie bunã, întrucât inspiraþia divinãacþioneazã numai în acest sens. Tot acesta teva rãsplãti numai dupã cãile lui, fãrã sã„sãvârºeascã fãrãdelegea”, fãrã sã „calcedreptatea”. Oprobiul tãu va veni numai dela semenii tãi, posibil aflaþi sub influenþaSatanei, judecata ºi rãsplata lor fiinddeparte de criteriile divine, întrucât „naturalor bunã”, datã iniþial de Creator oricãreiadin fãpturile sale, nu a mai putut fi ilumi-natã de credinþa în Divinitate ºi de virtuþilecare plac lui Dumnezeu.

Iatã cum cãlãuzirea divinã nu înseamnão cãlãuzire spre orice, ci numai spre virtuþiledivine. Practicarea acestora supune omulcredincios judecãþii divine, iar dacã aceastaeste fãcutã numai cu dreptatea divinã, sin-gura fricã a noastrã este cea faþã de semeni,întrucât, trãdând virtuþile divine, setrãdeazã aºteptãrile semenilor tãi – credin-cioºi sau necredincioºi – care te-au crezutun om virtuos.

149

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

3. Revãrsarea virtuþilor în performanþa umanã

Mesajul biblic de „mântuire a sufletu-lui”, dacã ar fi sã fie descris de la conceptu-alizare pânã la detaliu, ar avea nevoie poatede „timpul” biblic. Am afirmat însã cã, prinmesaj, Biblia este atemporalã, iar fiecare citi-tor al ei, din orice timp, trãieºte profundimpresia cã i se adreseazã lui direct, cã estescrisã parcã anume pentru el.

Conceptual, mãrturisirea sufletului esteechivalentã cu perfecþionarea creºtinului,ceea ce conduce în mod axiomatic la con-cluzia cã toþi oamenii sunt „chemaþi” la per-fecþiune. Un rãspuns evident la aceastãchemare ni se pare practicarea virtuþilordivine, calea doritã de Divinitate ca osândamuncii din afara Raiului sã-l facã pe omulaflat în credinþã fericit. Bucuria adevãratãpentru om, spunea filosoful, rezultã din vir-tute ºi cunoaºtere.

Cunoaºterea i-a fost datã omului de cãtreDivinitate prin pasul fãcut de primul cãtrepomul oprit. Cunoaºterea i-a fost datã omu-lui ca „povarã” a responsabilitãþii, poate ceamai cuprinzãtoare, în care osânda munciifizice pare insignifiantã în raport cu ceea ceCreatorul a dorit sã spunã prin „sudoareafrunþii”.

Cea mai grea povarã a minþii umane estede a rãmâne virtuoasã, întrucât virtuteaeste, poate, eufemismul apropierii omului –fãrã sã-l ajungã niciodatã – de Creator.Virtutea este calea care, credem, este plãcutãDivinitãþii, întrucât ea întreþine, reitereazã ºireproduce, mereu pe un plan superior, si-nergia credinþã-cunoaºtere.

Este una din sinergiile universale cu ceamai mare contribuþie la progresul economical omenirii, progresul incluzând nevoia decunoºtinþe în practic toate domeniile.

Încã o precizare, înainte de a explica acþi-unea virtuþilor asupra proiectelor omuluidin lumea pãmânteanã indisolubil legatã deeconomie. De multe ori se vorbeºte de unproiect virtuos, în sensul calitãþilor soluþi-ilor sale – tehnologice, economice, culturale,financiare etc. Noi credem cã „virtuozi-tatea” unui proiect este o translatare fericitãa manifestãrii virtuþilor omului care l-afãcut realizabil. Un proiect „virtuos” nu

poate fi disociat de „virtuþile”, mãcar, aleomului autor al proiectului, iar pentru noi,cei care încercãm sã scriem aceste rânduri,de virtuþile divine aflate în omul cu credinþãîn Dumnezeu.

Proiectul „virtuos”, situându-se în lumeanoastrã din afara Raiului, este materia-lizarea de moment – la scarã istoricã – a in-termedierii divine, prin virtuþile iluminatede Creator, a celor mai înalte calitãþi umanehrãnite prin credinþã în Divinitate.

Crede oare cineva cã „virtuos” într-unproiect lumesc este altceva ori are altã sursãdecât o virtute divinã?

150

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

Facem o simplã invitaþie, în urma cãreiaar putea curge mii de pagini: sã privim întoatã complexitatea câteva cuvinte pereche„virtuþi” ºi virtuþi: tehnologie – curaj, pu-tere; economic – cumpãtare, simplitate; cul-tural – înþelepciune, iubire etc.

3.1. CredinþaSe spune despre credinþã cã este virtutea

purificãrii spirituale a omului, calea desco-peririi perfecþiunii ºi a adevãratului bine,întrucât credinþa este însãºi cunoaºtereainfinitã, dupã cum infinit este DumnezeuÎnsuºi.

Spre a sintetiza virtutea credinþei, ceacare înnobileazã viaþa spiritualã a omului,sã reevocãm necesitatea „faptelor bune” nuca o obligaþie a omului credincios, ci singu-ra cale acceptatã de Divinitate pentru lu-crarea pãmânteascã a omului. Or, faptelebune au nevoie de perfecþiune, iar izvorulacesteia pare sã fie contemplaþia, ca parte avieþii spirituale a omului credincios. Nuputem însã nega contemplaþia ca o calitate aoricãrui om, întrucât orice proiect pãmân-tesc este imaginat iniþial pe „hârtia minþii”.Încã din aceastã fazã el începe sã fie per-fecþionat, iar acest lucru are nevoie cel puþinde un crez, dacã nu de credinþã în accepþi-unea divinã, pentru a deveni o reuºitã -faptã bunã, în care crede orice om.

Intuim cã primatul virtuþii credinþei întoate enumerãrile fãcute altor virtuþi areconotaþia deschiderii drumului spre ºi ma-nifestãrii celorlalte virtuþi. Pentru omulcredincios, nimic nu este cu putinþã fãrãDumnezeu (Nihil sine Deo), iar credinþa -întruchipare a lui Dumnezeu, cel de neatins,în materia lumeascã reprezentatã de omulcreat de Divinitate - ne justificã afirmaþia cãnimic nu este cu putinþã omului fãrã credin-þã. Virtutea divinã a credinþei pentru omeste conexiunea absolutã ºi universalã aacestuia la Creator.

Virtutea credinþei este nevoia de luminãa omului, în sens de a vedea spiritual, de aputea fi inspirat în proiectele sale pãmân-teºti. Dar, aºa cum spune Ioan în Evangheliasa, lumina omului, în sensul ei divin, estechiar Dumnezeu, inspiratorul a toate: „În Eleste viaþa ºi viaþa este lumina oamenilor.

Lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul n-a biruit-o” (Ioan, cap. I, 4.5)

ªtiinþific vorbind – dupã cele cunoscutede teoria ondulatorie sau corpuscularã aenergiei – primatul virtuþii credinþei desci-freazã sursa inepuizabilã a cunoaºterii pelanþul cuvânt - Dumnezeu-viaþã-luminã.Dacã o verigã lipseºte din acest lanþ, atuncila ce ne-ar mai folosi tot acest exerciþiu?

Virtutea credinþei ne aduce însã ºi la în-ceputurile eliberãrilor noastre mãrturisite,încercând însã sã spunem, acum, cã în om,credinþa este intrinsecã, primitã cu primasuflare lumeascã. Ca urmare, religiozitateanu înseamnã „dobândirea” virtuþii credin-þei, ci conºtientizarea sa, a forþelor conferiteþie de Dumnezeu ca un credit în avans, uncec în alb. Cum vei „trage” din acest creditsau cum vei „completa” cecul în viaþa lu-meascã vor fi fapte supuse judecãþii divineîn care nu au loc fãrãdelegea ºi nedreptatea.

Orice faptã bunã – interpretabilã ca unproiect lumesc – dedicatã semenilor tãi estepur ºi simplu darul lui Dumnezeu prinpracticarea virtuþii credinþei, este rezultatulcolaborãrii noastre cu Divinitatea.

3.2. CumpãtareaVirtutea cumpãtãrii reprezintã un pas

spre perfecþionarea omului credincios învirtuþile divine. Principala conotaþie a aces-tei virtuþi este temporalitatea a tot ceea ceînseamnã viaþa lumeascã faþã de infinitateaDumnezeirii. Resursele finite de orice fel –de la cele naturale pânã la viaþa umanã –invitã permanent la cumpãtare, fãrã a afectaevoluþia spre progres, spre performanþã.Cumpãtarea în toate nu înseamnã privaþi-une de ceva, ci a folosi optim, la un momentdat, ceea ce ai la dispoziþie.

Din multe definiþii ale virtuþii cumpãtãriine îndreptãm spre nevoia explicãrii „cãiiîmpãrãteºti de mijloc”, ceea ce ne aºazãîntre douã extreme. De fapt, în contextulvirtuþilor divine, o astfel de cale trebuie evi-tatã nu numai spiritual, ci ºi în practicã.Spiritual, pentru cã acceptarea cãii de mijlocar însemna negarea infinitãþii Dumnezeirii,or, Creatorul a dorit pentru om o perma-nentã creºtere, dezvoltare, bunãstare,

151

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

mulþumire în credinþã. Din punct de vederepractic, calea de mijloc ne poate duce lanegarea evoluþiei sau la discontinuitatea eivoluntarã, oprind astfel, chiar ºi temporar,faptele bune.

Spiritul virtuþii cumpãtãrii nu navi-gheazã între extreme, ci dezvoltã abilitateasimulãrii de variante, servind aceleaºi faptebune propuse pentru moment. Cu altecuvinte, lumea pãmânteascã finitã ne trimi-te la prudenþã. Este interesant de remarcatcum prudenþa tranºeazã extremele în raportcu cumpãtarea. Ne place sau ne convine sãrepetãm ºi noi cã lipsirea cumpãtãrii deprudenþã ne duce fie la avariþia permanen-tã, fie la o ostentaþie sau opulenþã efemerã,în nici unul din cazuri nefiind vorba de ofaptã bunã în sensul divin. În sens omenesc,ºi avariþia permanentã, ºi ostentaþia sauopulenþa efemerã pot comporta cele maidiverse interpretãri ºi justificãri, dar neîndepãrtãm mult de virtutea divinã a iubirii(aproapelui) în care avariþia, de exemplu,nu are loc.

Dupã mulþi filosofi (Aristotel, Toma deAquino), prudenþa este fie o condiþie indis-pensabilã altor virtuþi, fie poate fi interpre-tatã ca o „virtute pivot”, regãsitã în toatevirtuþile. Împãrtãºim ºi noi necesitatea pru-denþei în manifestarea unor virtuþi privindla definiþia divinã a faptelor bune, care tre-buie sã se întâmple la timpul potri-vit ºi sãnu se facã fãrã mãsurã, deci cumpãtat.

Virtutea divinã a cumpãtãrii, asociatã cuprudenþa, este calea de a urma scopul finalsupranatural al propriului nostru proiect,acest scop fiind iluminarea de care avemnevoie pentru a analiza între toate posibili-tãþile (cãi, mijloace) de a-l realiza în accepþi-unea divinã a faptei bune. În acest mod,contemplaþia iniþialã trece prin reiterãrilesuccesive de pasaj de la o idee la acþiuneaconcretã ºi finalizare, omeneºte vorbindu-sede un proiect (faptã) bun în condiþiile date.

Omul cumpãtat manifestã prudenþa înmod natural, iar acest lucru îi conferã cali-tãþi absolut indispensabile progresului vieþiisale lumeºti. În mod aproape ideal, deºipractica o demonstreazã pe exemplele demegastructuri care ne uimesc, adevãratele

proiecte bune privite prin ochii divinitãþii,ne relevã cã omul prudent discerne întremijloace ºi scop, deduce din principiile ge-nerale ºi abstracte modul de a face viabilã oaplicaþie concretã, identificã posibileleobstacole cu care trebuie sã se confrunte însensul depãºirii sau evitãrii, cântãreºte întreentuziasmul generat de scopul proiectuluiºi imaginaþia aprinsã.

Orice „ardere” a spiritului uman în lumi-na divinã este necesar sã lase în urmã o can-titate de „cenuºã” lumeascã proporþionalã,insuflarea divinã pentru o faptã bunã tre-buie sã conducã spre un proiect lumesc pemãsurã, în care virtuþile divine ale execu-tantului sã se reflecte în „virtuþile” proiectu-lui acestuia, iar acestea din urmã (pentrusemeni) sã te trimitã biunivoc la executant.

3.3. SimplitateaVirtutea simplitãþii are conotaþia divinã a

moralitãþii în tot ceea ce întreprinde omul înlucrarea sa lumeascã fiind cãlãuzit de cre-dinþa în Dumnezeu. Este interesant deremarcat cã semnificaþia cuvântului simpli-tate, ca virtute, comportã definiþii complexe,departe de a fi uºoare.

În primul rând, simplitatea, ca atitudine,înseamnã a urma calea lui Dumnezeu, cucredinþa vãditã în destinaþia cãutatã carenu-þi va fi respinsã. Simplitatea ca virtutedivinã denotã credinþa fermã în Divinitate,lipsitã de îndoieli ºi temeri. Când apar aces-tea în lucrarea lumeascã, totul devine din ceîn ce mai complicat pentru om. Îndoielile ºitemerile nu reflectã prudenþa conectatã lacumpãtare, ci discontinuitatea noastrã într-un adevãr suprem, insuflat prin credin-þã ºi devenit convingãtor numai pânã la unpunct. Acest adevãr se referã la faptul cã totce existã bun în noi, cã întreaga noastrãcãlãuzire spre fapte bune (numai) vin de laDivinitate. Apostolul Pavel în întâia sa epis-tolã cãtre corinteni spune: „Har ºi pace de laDumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul IsusHristos! Mulþumesc Dumnezeului meu tot-deauna cu privire la voi (noi, toþi oamenii –n.n.) pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fostdat în Isus Hristos. Cãci în El aþi fost îmbogãþiþiîn toate privinþele. Cu orice vorbire ºi orice

152

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cunoºtinþã ... aºa cã nu duceþi lipsã de nici un felde dar, în aºteptarea arãtãrii Domnului nostruIsus Hristos” (Pavel, Cor., Cap. I, 3-7).

Iatã, prin grija Apostolului Pavel, ni seconfirmã cã avem harul sã ducem totul labun sfârºit ºi cã nimic din ceea ce facem nueste decât îndemnul dat nouã prin harul de laDumnezeu.

În al doilea rând, virtutea divinã a sim-plitãþii – a permanentei noastre poziþionãriîn credinþa nestrãmutatã în Divinitate – neapropie de umilinþa biblicã a respectului faþãde Dumnezeu, prin înclinarea pânã lapãmânt (conform etimologiei cuvântuluiumil). În aceastã accepþiune, virtutea sim-plitãþii prin a da dovadã de umilinþã în-seamnã nu numai respingerea, din compor-tamentul nostru omenesc, a trufiei, orgoliu-lui ºi egoismului, ci ºi recunoaºterea perma-nentei excedenþe a lui Dumnezeu, indiferentcât de mult progresãm sau ne perfecþionãmfaþã de efortul nostru de a-l atinge, ajunge.

ªi umilinþa biblicã se întemeiazã pe ade-vãrul „distanþei” omului faþã de Creator,fãrã sã nege permanenta lui cãlãuzire sprenoi orizonturi prin credinþã.

Simplitatea divinã ºi umilinþa biblicã nuse circumscriu nici fricii ºi nici subjugãriifiinþei umane faþã de Creator, întrucât Dum-nezeu l-a fãcut pe om liber. Virtutea sim-plitãþii prin acceptarea umilinþei biblice estepavãza noastrã împotriva tentaþiei de a con-sidera propria noastrã faptã bunã mai pre-sus de puterea Divinitãþii. Lui Dumnezeu îiplac realizãrile noastre, ne va ajuta în ele,acceptând cã prin credinþã ni se dã harul re-uºitei în cuvântul lui Dumnezeu, ºi nu înomiterea/uitarea mãcar pentru o clipã aacestuia.

Virtutea divinã a simplitãþii este încre-derea noastrã în Dumnezeu, prin care elimi-nãm din proiectele noastre temerile nera-þionale, este tãria creºtinã, descrisã de filosofica o virtute care îndeamnã omul sã nu seîncreadã în propriile forþe fãrã sã spere maimult la ajutorul lui Dumnezeu, ajutor princare temerile ºi îndoielile pot fi învinse.

Poate nu în ultimul rând trebuie spus cãvirtutea simplitãþii este expresia conºtiinþeinoastre în ceea ce priveºte valoarea, dar ºilimitele noastre profesionale, umilinþa, înacest caz, fiind – spune Sfânta Tereza – chiar

153

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

adevãrul. A fi umil este sã te evaluezi corectpe tine însuþi, ceea ce exclude comparareaputerilor tale cu cele ale Divinitãþii.

3.4. Puterea ºi curajulVirtuþile puterii ºi curajului într-un

demers pãmântesc au la bazã încrederea înDumnezeu. În acest context, puterea ºi cura-jul sunt raportate la frica genericã, tulburã-toare a pãcii spirituale a omului ºi care puneîn discuþie capacitatea acestuia de a perfor-ma, progresa.

La alungarea din Rai a lui Adam ºi Evei,Dumnezeu le-a spus sã trãiascã din trudafrunþii. Seneca a spus cã „a trãi înseamnã alupta”. Vechiul Testament laudã rãzboiniciicurajoºi, care nu se temeau de oameni, toc-mai pentru cã aveau credinþã în Dumnezeuºi aveau încredere în El mai mult decât înarmele, muºchii ºi experienþa lor rãzboinicã.

Virtutea puterii trece, aºadar, prin tãriacreºtineascã, care eliminã frica nãscutã toc-mai din lipsa credinþei ºi a încrederii înDumnezeu.

Observãm cã, în succinta exemplificare aabordãrilor, virtutea divinã a puterii sereferã la tãria spiritului omului în credinþã,ºi nu la forþa lui fizicã. Dar a pierde încrede-rea în Dumnezeu înseamnã expunerea si-gurã la frica spiritualã – sinonimã cu pusti-etatea sufletului uman – ºi la frica fizicã denecunoscut. Cine nu se lasã cãlãuzit deDivinitate ajunge sã fie înspãimântat chiarºi de propria sa umbrã, afirma sfântul IoanScãrarul în scrierile sale.

Omul aflat în credinþã nu se poate temede lucrurile bune, care vin pe filiera voinþeiunice a lui Dumnezeu. Frica vine, de regulãdin aºteptarea rãului, dar din acest momentomul cu credinþã s-a desprins de ordinea su-pranaturalã sau mãcar de înþelegerea aces-teia.

Ordinea supranaturalã, universalã nueste în contradicþie cu cea naturalã – pã-mânteascã – în care trãieºte omul. Încrede-rea în Dumnezeu îl convinge pe om cãordinea supranaturalã este aceea care înalþãºi perfecþioneazã ordinea naturalã. Maimult, Papa Pius al XI-lea, în enciclica DiviniIllius Magistri spune cã „... fiecare dintreaceste ordini îi dã ajutor celeilalte, se com-

pleteazã reciproc ºi proporþional conformpropriei naturi ºi demnitãþi, dat fiind cãambele pornesc de la Domnul care nu poatedecât sã fie în acord cu Sine”.

Despre virtutea puterii în credinþã nevorbeºte ºi Apostolul Pavel în epistola sacãtre Romani: „...ºtim cã toate lucrurile lu-creazã împreunã spre binele celor ce iubescpe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor cesunt chemaþi dupã planul sãu” (Rom. 8, 28).

Virtutea puterii în credinþã are nevoie decurajul ca iluminarea primitã de la Divi-nitate sã-ºi urmeze cursul de la supranatu-ral la natural, în armonia Divinitãþii cu SineÎnsuºi.

Tãria perfectã – putere în credinþã –solicitã mântuirea, respectiv curajul de a nuceda la ameninþãrile de a fi constrâns sãcomiþi un fapt rãu (un pãcat grav), care nueste calea lui Dumnezeu. Dar curajul legatde virtutea puterii înseamnã ºi asumareariscurilor legate de propria vocaþie, în careintrã ºi credinþa în Divinitate. Ca urmare,curajul este chiar capacitatea de a suportafãrãdelegea ºi nedreptatea, care nu sunt înfirea Creatorului, ci a semenilor lipsiþi devirtutea iubirii aproapelui.

Virtutea puterii în credinþã este conectatãcu rãbdarea, aceasta fiind ºi ea o formã a„puterii” creºtine. Nu este vorba de rãbda-rea care poate deveni pretext pentru slãbici-une, inacþiune sau pasivitate, ci de virtuteade a-þi risipi orice apãsare a sufletului veni-tã din încercarea Divinã. Astfel, rãbdareaeste manifestarea unei tãrii creºtine în faþaexamenelor la care Dumnezeu ne supunetocmai pentru a ne întãri virtutea puterii încredinþã. Opus la ceea ce afirmam mai sus –rãbdarea ca pretext de slãbiciune – noiaºezãm rãbdarea, în contextul prezentãriivirtuþilor divine, „în pauza” necesitãþii unuinou reviriment în dorinþa noastrã de a per-forma prin puterea ºi curajul hrãnit de chiarvoinþa Divinitãþii.

3.5. ÎnþelepciuneaVirtutea înþelepciunii generalizeazã înþe-

legerea profundã a lumii în care trãim, in-separabilã, în ceea ce ne priveºte ca dreptcredincioºi, de Divinitate. Credem cã omula fost dotat de la bun început cu înþelegerea

154

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

a ceea ce îl înconjoarã, dar profunzimeaacestui exerciþiu a avut nevoie de o ilu-minare.

Avansarea înþelegerii în profunzimealucrurilor a permis spiritului uman sã trans-forme vizibilul (materialul) în invizibil (idei,gânduri), iar procesul sã devinã reversibil.Orice idee sau gând poate fi materializat caproiect, iar aceastã transpunere de la invizi-bil la vizibil înseamnã performanþã. Rever-sibilitatea vizibil-invizibil nu numai cã aînmulþit cunoaºterea, dar l-a fãcut pe omînþelept.

Nu degeaba se spune cã virtutea înþelep-ciunii divine este matca invizibilã a tuturorlucrurilor vizibile. În pildele sau proverbelelui Solomon, la obârºia înþelepciunii, aflãm cãea – înþelepciunea – a fost prima dinlucrãrile Divinitãþii: „Domnul m-a fãcut ceadintâi dintre lucrãrile Lui, înaintea celor maivechi lucrãri ale Lui. Eu am fost aºezatã dinveºnicie înainte de orice început, înainte dea fi pãmântul” (Pav. 8, 22-23).

Coroborând cu întâietatea cuvântuluicare era Dumnezeu, înþelepciunea are ºi easensul de energie divinã, martorã a tot ceeace a fãcut Dumnezeu: „Când a întocmitDomnul cerurile, eu eram de faþã, când atras o zare pe faþa adâncului, când a pripo-nit norii sus ºi când au þâºnit în putereizvoarele adâncului... când a pus temeliilepãmântului, eu eram meºterul lui, la lucrulângã El, ºi în toate zilele eram desfãtarea Lui,jucând pe rotocolul pãmântului sãu ºigãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor” (Pav.8, 27-31).

Magnitudinea virtuþii divine a înþelepci-unii, din punct de vedere al rezultatelor pecare le poate atinge omul, este infinitã, pre-cum transformarea de cãtre Dumnezeu ainvizibilului infinit în vizibil atât cât va filãsat de Creator omenirii sã fie. Dar poatecel mai important lucru de subliniat estefaptul cã virtutea înþelepciunii este calea dea-l ajunge din urmã pe Dumnezeu, în sensulperfecþiunii mereu perfectibile: „Ferice deomul care m-ascultã, care vegheazã zilnic laporþile mele ºi pãzeºte pragul uºii mele.Cãci cel ce mã gãseºte, gãseºte viaþa ºi capãtãbunãvoinþa Domnului” (Pav. 8, 34-35). Or, a„gãsi viaþa” prin înþelepciune ºi cu buna

ºtiinþã a Creatorului are credem semnifi-caþia tocmai a „asemãnãrii” forþei creatoarea omului cu cea a Divinitãþii, ca potenþial deperformanþã în circumstanþele virtuþilordivine. Îndemnul la cãutarea înþelepciuniidivine nu este în zadar, gãsirea ºi practi-carea acestei virtuþi fiind comparatã cu ocomoarã. Gãsirea ei – a înþelepciunii, prin ao cere – ne readuce din nou la emblematicafricã de Dumnezeu, însã cu aceeaºi cono-taþie a faptului cã (numai) credinþa îþi dã cu-noaºtere: „Dacã vei lua aminte la înþelepci-une ºi te vei ruga pentru pricepere, dacã ovei cãuta ca argintul, ºi vei umbla dupã eaca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica deDumnezeu ºi vei gãsi cunoºtinþa lui Dumnezeu.Cãci Domnul dã înþelepciune, din gura luiiese cunoºtinþã ºi pricepere” (Pav. 2, 2-6).

Un verset preluat din Isaia (33, 6) înproverbe (Prv. 1,7) spune cã „frica Dom-nului este începutul ºtiinþei”, iar la Iov (28,28) revenim cu revelaþia: „Iatã, frica deDomnul, aceasta este înþelepciunea, depãr-tarea de rãu este priceperea”.

Parcã la nici una din virtuþi, în afarã devirtutea credinþei, nu am regãsit atât deexplicit ºi puternic faptul cã înþelepciu-nea/pricererea îºi are izvorul nesecat dincredinþa în Divinitate. Virtutea credinþeieste începutul a toate, dar virtutea înþelep-ciunii este inseparabilã de cea a credinþei,uneori creºterea în credinþã fiind aceea caresporeºte înþelepciunea.

Nu este lipsitã de interes ºi etimologiacuvântului înþelepciune în sensul ei antic.Termenul sofos (paleogrecul tvophos) indicãmai mult decât gândul/ideea, respectivlucrul fãcut bine sau lucrul bun (fapta bunãîn sensul biblic). În limbajul modern, în-þeleptul a devenit omul dotat cu gândire/minte limpede, care cunoaºte multe lucruri.Evoluþia înþelegerii înþelepciunii nu se înde-pãrteazã însã de la conceptul înþelepciuniidin vechiul Testament asupra cãreia amzãbovit ca virtute divinã resursã a perfor-manþei omeneºti.

Dacã omul a fost creat dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu, iar Înþelepciu-nea, dupã ce a fost creatã în prima zi, adevenit colaboratorul Divinitãþii în facerealumii – alcãtuirea întregului univers vizibil

155

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

– atunci nu ne poate surprinde cu nimicputerea virtuþii înþelepciunii pentru om,venitã pe calea credinþei. Înþeleptul, în tottimpul biblic, este om muncitor (lucreazã caºi Dumnezeu), un maestru al lucrurilor(faptelor) care nu pot fi – în raport cuînþelepciunea – decât bune.

Fiecare din noi care iubeºte înþelepciunea– efortul de a cunoaºte ºi înþelege – este ºifilosof, mãcar în sensul restrâns al speciali-zãrii sale, iar a fi înþelept în meseria ta – îninterpretarea virtuþii divine – este garanþialucrului fãcut bine, a performanþei recunos-cute ºi de Dumnezeu, ºi de semenii tãi.

3.6. IubireaPentru destinul demersului nostru, în

abordarea virtuþii iubirii în sensul divin, tre-buie sã începem cu ceea ce a scris Matei înevanghelia sa, cu privire la poruncile celemari: „Isus a rãspuns (la întrebarea fariseu-lui) „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãucu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu totcugetul tãu”. Aceasta este cea dintâi ºi ceamai mare poruncã. Iar a doua, asemenea ei,este: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tineînsuþi”. În aceste douã porunci se cuprinde“toatã Legea ºi Proorocii” (22, 37-40).

Ne confruntãm de la bun început cunecesitatea iubirii de Dumnezeu, de sine ºia aproapelui nostru. Identificãm trei direcþiicardinale ale iubirii, care în final se topesc îninfinitul spaþiului ºi timpului. Aceastã topi-re ne spune însã ceva ºi mai mult: ori existãiubire, ori nu existã nimic. Credem cã ºiMarin Preda a urmat acelaºi raþionamentcând ºi-a încheiat celebrul roman „Cel maiiubit dintre pãmânteni” cu la fel de celebrareflecþie: „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”.

Dacã virtuþile divine sunt îndreptate sprefaptele bune (în exclusivitate), dedicaþia saudedicarea lor nu poate rãmâne amorfã camesaj ºi simbolisticã. O faptã bunã – de la ungest mic pânã la un proiect magistral – estemanifestarea unei iubiri, a cãrei desãvârºireeste universalitatea ei, egalã rãspândire cãtretoþi ºi toate. Iatã cum virtutea divinã a iubiriine face pãrtaºi, ca oameni, la echilibrul uni-versal corect între interesele noastre propriiºi interesele celorlalþi, pentru cã în fiecaredin celãlalt, din afara noastrã, iubirea noas-

trã – exprimatã atât prin cuvinte, cât ºi faptebune, prin spirit ºi lucrare – se îndreaptãspre Divinitate. Divinitatea îºi iubeºte toatecreaturile, ºi pe cele bune, ºi pe cele rele, petoþi îi judecã numai cu dreptatea. Cã este aºa,avem exemplul virtuþii iubirii lui Isus: „Dareu vã spun: iubiþi pe vrãjmaºii voºtri,binecuvântaþi pe cei ce vã bleastãmã, faceþibine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru ceice vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii aiTatãlui vostru care este în ceruri, cãci El facesã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste ceibuni, ºi dã ploaie peste cei drepþi ºi peste ceinedrepþi” (Matei 5, 44-45).

Universalitatea iubirii ne include ºi penoi, practicanþi ai virtuþii iubirii, întrucâtîntr-un citat biblic anterior iubirea aproa-pelui ca „pe noi înºine” nu înseamnã sã-þiiubeºti semenul în loc sã ne iubim pe noiînºine ºi nici sã-i faci lui binele ºi nouã nu.

Virtutea divinã a iubirii nu propovã-duieºte în nici un grad dezinteresul pentrusine, pentru a demonstra mãrimea iubiriiaproapelui. Cã este aºa, revenim la necesi-tatea includerii, prin virtutea iubirii, aintereselor proprii cu cele ale semenilor,pentru cã în fiecare din semenul nostru tre-buie sã-l vedem pe Dumnezeu, întrucâtomul este fãcut dupã chipul ºi asemãnarealui Dumnezeu (Fc. 1, 26-27).

Iatã cã, prin virtutea iubirii supreme serealizeazã unitatea lumii divine cu lumeapãmânteascã în sens deplin, iar întrupareaTatãlui în Isus – trecând vremelnic prin via-þa pãmânteascã – a fãcut sã reîntãreascã înfaþa oamenilor aceastã unitate: „Vã dau oporuncã nouã (spune Isus – n.n.) sã vã iubiþiunii pe alþii, cum v-am iubit Eu, aºa sã vãiubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vorcunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacãveþi avea dragoste unii pentru alþii” (Ioan,13, 34-35).

Biblia ne întãreºte, ºi prin aceastã porun-cã, certitudinea cã virtutea iubirii trece ºi eaprin credinþã, cãci sintagma recunoaºterii cãtoþi suntem ucenicii Lui, fiind iubiþi de Isus,ºi manifestându-ne iubirea unii faþã de alþiica oameni, indicã faptul cã avem credinþã înDivinitate.

În citatul de mai sus, evanghelistul Ioanne spune cã iubirea frãþeascã, comportând

156

Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cele trei direcþii cardinale la care am fãcutreferire, venitã pe filiera divinã, includeadevãruri fundamentale pentru omul aflatîn credinþã.

Omul este creat dupã înfãþiºarea luiDumnezeu. Dumnezeu s-a întrupat în Isusºi a devenit ºi el temporar om, iar Isus, caom, s-a identificat cu aproapele oamenilor.Pe toþi trebuie sã-i uneascã iubirea pentru aexista fapte bune, în sensul cã viaþa lumeascãîn credinþã este condiþia perfecþiunii umane,a capacitãþii omului de a performa.

** *

Recunoaºtem cã am încercat o palidãreprezentare a virtuþilor divine care îl fac peomul credincios sã performeze în lumeapãmânteascã. Nu putem însã sã ne negãmemoþia abordãrii lor ºi mai ales temerile dea nu fi putut accentua, atât cât am fi dorit,asupra acelor dimensiuni ale virtuþilordivine care sã le confirme izvorul de resurseale performanþei umane. Nu avem dubiiasupra convingerilor noastre, dar avemfrica de a nu fi fost convingãtori în expli-carea forþei spre perfecþiune pe care ne-o con-ferã practicarea cu bunã credinþã a virtuþilordivine.

Ne explicãm emoþia abordãrii mai alesprin aceea cã am dorit sã ancorãm virtuþileexpuse la nivelul sau sfera spiritului uman,ca o performantã trãire a vieþii lumeºti, toc-mai ca performanþa lumeascã sã nu fieunicã sau efemerã. Credem cã virtuþiledivine dau harul omului de a putea perfor-ma continuu pe parcursul vieþii, în sensulpropriei sale perfecþionãri ºi al aspiraþieispre proiecte perfecte. Ca urmare, suntemreticenþi sã afirmãm cã orice faptã bunã esteîntotdeauna ºi o virtute, dar stabilitateanoastrã în virtute în mod cert ne permite dea face o faptã bunã oricând ºi oriunde cândni se cere implicarea.

Stabilitatea în virtuþi nu este numai o re-flectare a infinitului spiritual în plan divin,ci ºi obiºnuinþa specialã de a face binele.Numai aceastã obiºnuinþã specialã are sem-nificaþia voinþei noastre libere, întorcându-neastfel la libertarea omului de a conlucra cuDivinitatea ºi întãrind, în acelaºi timp, ideea

cã omul aflat în credinþã aºteaptã în modfiresc, natural, sprijinul lui Dumnezeu.

Nu negãm cã, într-un fel, virtuþiledescrise ar putea fi dobândite prin educaþieºi exersare, dar atribuindu-le caracteruldivin, am încercat sã vorbim despre vir-tuþile primite de om pe cale supraome-neascã, tocmai pentru a distinge între inter-pretarea moralã (eºti virtuos-eºti moral) ºicea divinã, ca har (eºti virtuos-te per-fecþionezi).

În întãrirea cãii noastre nu putem omiteaforismele despre virtute, unele devenitecelebre prin conciziunea principiului enun-þat. Reþin atenþia douã dintre ele care neajutã, poate, sã întãrim ceea ce credem cã nuam fãcut suficient: „Virtutea este binelesuprem, viciul este cel mai mare rãu” ºi„Virtutea este ea însãºi un premiu”. Pentrunoi existã o conexiune fireascã între cele

157

Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

douã aforisme, tocmai pentru cã ele închidformal un cerc virtuos.

Virtutea divinã fiind binele suprem, oricefaptã bunã în viaþa lumeascã rezultã din vir-tuþile enumerate de noi, este o consecinþãfireascã care tinde sã fie un bine suprem.Identificãm astfel calea perfecþiunii ºi/sau aperformanþei omului cãlãuzit de virtuþiledivine, dar pânã la aroganþa de a devenichiar el Dumnezeu. Dacã virtutea este eaînsãºi un premiu, înseamnã cã nu poate fipracticatã pentru a fi recompensat cu cevasuprem, revenind astfel la aforismul cã vir-tutea este chiar binele suprem.

Din aceastã perspectivã, omul credinciosnu-ºi va privi performanþele ca ultim efectal virtuþilor, ci ar trebui sã vadã în ele – înperformanþe – cã are harul virtuþilor, cãDumnezeu l-a înzestrat chiar pe el cu binelesuprem ºi cã are potenþialul firesc de a seperfecþiona ºi de a performa. Se ajunge ast-fel, ºi pe aceastã cale a intermedierii vir-tuþilor, la o tezã expusã de noi într-un pasajanterior, cã performanþa omului prin virtuþitrebuie privitã, în primul rând, ca responsa-bilitate a harului divin de a deþine, prin vir-tute, binele suprem.

Poate, în cuvinte mai simple, dorim sãspunem cã omul credincios este înzestrat deDumnezeu cu cel mai infailibil instrumental reuºitei sale libere, ca om liber, în viaþalumeascã, respectiv capacitatea de a oferibinele suprem semenilor sãu atunci cândare ocazia, însã în mod stabil.

Prin harul virtuþilor divine, omului cre-dincios îi este dat sã se comporte „fãrã sãsãvârºeascã fãrãdelege” ºi fãrã „sã încalcedreptatea”, exact cum îºi doreºte Creatorulpentru fãptura sa: sã facã numai binele!Credem cã nu poate exista o mai bunã pozi-þionare a omului credincios pentru a-ºi ducela bun sfârºit un demers pãmântesc în pro-pria sa colectivitate. Generic vorbind, totacest demers cãlãuzit de harul divin estesau se revarsã în economia lumeascã, privi-tã ca „îndemnul” Creatorului adresat fãp-turii sale: „Cu multã trudã sã-þi scoþi hranadin el (pãmântul devenit blestemat – n.n.)în toate zilele vieþii tale” (Facerea, 3, 17).

Dupã atâta propria încercare de a neexplica nouã înºine transferul credinþei înDivinitate în performanþe economice,

înþelegem sau mãcar citim cu alþi ochi„îndemnul” citat mai sus. Truda biblicã areo explicaþie mult mai profundã. Înainte deefortul fizic, ea ne sugereazã, acum, muncaasiduã a spiritului uman de a fi reconectat laCreator, în afara spaþiului Raiului, cândDumnezeu lucra El însuºi pentru binele fãp-turii omeneºti. În afara Raiului, pentru pro-priul bine al omului alungat, Dumnezeu i-adat fãpturii acesteia, pe care a continuat sã oiubeascã, harul propriu de a face bine nunumai lui, ci ºi semenilor sãi. Cum? Prinintermedierea virtuþilor, binele suprem caretrebuie hrãnit la nivel spiritual prin credinþaîn Divinitate ºi religiozitate.

Ne luminãm ºi noi acum, cã cele treiintermedieri – ale credinþei, religiei ºi vir-tuþilor – nu sunt o scarã cu trepte de sus înjos – ale transferului puterii conferite nouãde Divinitate pentru a trãi trupeºte pepãmânt, ci sunt segmentele unei spirale din-spre Pãmântul pe care am fost trimis deDumnezeu, spre Univers. Urcând pe aceas-tã spiralã a perfecþiunii spiritului, vedemmai de sus cum truda pe pãmânt devinemai uºoarã prin cunoaºterea mai mult reve-latã de încrederea în Divinitate.

Revenind la textul biblic relatat mai sus,citim altfel ºi semnificaþia „scoaterii” hraneidin pãmânt cu trudã. Pe linia raþionamentu-lui cã truda începe cu necesitatea perfec-þionãrii, scoaterea hranei are nevoie decunoaºtere, în primul rând. Ne-am explicatla timpul potrivit cunoaºterea ca fiind reve-laþia credinþei. Iar dacã „frica” de Dumne-zeu este credinþa ºi încrederea noastrã în El,sã ne reamintim cã, din textul biblic, cu-noaºterea acestei „frici” este de fapt cunoaº-terea lui Dumnezeu, cunoaºterea înþelepciu-nii – cãci din opera lui iese cunoaºtere ºi pri-ceperea este începutul ºtiinþei (!).

Dacã ne considerãm generaþia care amdevorat romanele pline de ficþiune ale luiJules Verne, datorãm numai evoluþiei cu-noaºterii faptul cã am trãit deja tot ce ºi-aimaginat el. Oare a fost pura lui imaginaþie,dacã ºi el, Jules Verne, a fost una din fãp-turile lui Dumnezeu pe pãmânt? Nu cre-dem, dupã cum nu ne vine nouã sã credem– atunci când recitim acest text – cã tot ceam scris pânã aici ne aparþine întru totul.

158

Regizorul Nae Caranfilºi-a materializat, în sfârºit,un superb gând de acumdouã decenii, acela de aevoca, într-un film de ficþi-une, anii de început ai cine-matografiei naþionale, peri-oada realizãrii primului filmde lung metraj, IndependenþaRomâniei. Pentru cineastulale cãrui filme anterioare –E pericoloso sporgersi, AsfaltTango ºi Filantropica – auconstituit, neîndoios, ºi unîndemn adresat tinerilor re-alizatori de a aborda des-chis, curajos, fãrã menaja-mente, problematica socie-tãþii româneºti contempo-rane, un film precum Restule tãcere poate fi considerat a-tipic ºi, oricum, este altcevadecât filmele de mare succesnaþional ºi internaþional aletinerilor din ultima vreme.Dar este, la fel de sigur, unfilm „de suflet”, atât pentruregizor, cât ºi pentru noi,spectatorii, tocmai pentru cãacest frumos film de epocã(a cãrui acþiune se petrece înprimele decenii ale veaculuitrecut) nu vorbeºte despre oepocã oarecare, ci despreprimii ani ai filmului româ-nesc, când tineri entuziaºtiau pariat cu viaþa lor peviitorul noii arte. ªi, în plus,sã nu uitãm cã Nae Caranfilare la activ încã un valoros

film de epocã, Dolce farniente, o coproducþie franco-italianã de acum câþiva ani,care n-a fost programatã(încã), din pãcate, în circui-tul de premiere al cinemato-grafelor româneºti, o ecrani-zare a unui roman de suc-ces, tradus ºi la noi, „9 zile laTerracina” de FrédéricVitoux, printre personajelecãruia se aflã, în decembrie1816, romancierul francezStendahl (Henri Beyle lavremea respectivã) ºi com-pozitorul italian Rossini.

Superb – cum spuneamla început – este nu numaigestul cineastului de azi dea omagia opera înaintaºilor,ci ºi modul în care este re-constituitã pe ecran atmos-fera Bucureºtiului din anul1911, cu contrastele sale,nori de praf ºi parfumurifranþuzeºti, copii desculþi ºitoalete elegante, noroi ºitocuri înalte ºi, peste toateacestea, apariþia unui „noutemplu al pãcatului”, cine-matograful, cu contradicþiileºi curiozitãþile sale. FilmulRestul e tãcere mixeazã ar-monios realitatea cu ficþi-unea, pornind de la perso-naje, întâmplãri ºi eveni-mente reale ale epocii res-pective, cãrora le aflã core-spondenþe fictive. Pentru anu lãsa loc la nici un fel de

speculaþii, regizorul de azipãstreazã intacte prenumelepersonajelor preluate dinrealitate, Grigore (Brezeanu)rãmâne Grigore (Ursache),Leon (Popescu) rãmâneLeon (Vernescu), Iancu (Bre-zeanu) rãmâne Iancu (Ur-sache), iar Aristizza este,desigur, celebra actriþã avremii, Aristizza Roma-nescu. Cât despre primullung metraj românesc, fil-mul Independenþa României –a cãrui primã proiecþie (cucaracter „închis”) a avut locla Castelul Peleº în 17/30iulie 1912 ºi a cãrui premierãpentru public era gãzduitãde Teatrul-Cinema bucureº-tean „Boulevard-Palace”(sala „Eforie”) la 1 septem-brie 1912 –, secvenþe auten-tice din filmul de acum 96de ani sunt incluse, în maimulte rânduri, în Restul etãcere, filmul care îºi pro-pune sã evoce filmãrile de laînceputul veacului trecut

Putem considera, aºadar,cã povestea filmului Restul etãcere este, în mare parte,adevãratã, inspiratã de per-sonaje ºi fapte reale aleepocii evocate. Relaþia tânã-rului regizor de odinioarã –care, la numai 20 de ani,realiza un film istoric deanvergurã – cu principalulsãu susþinãtor financiar,

Artã ºispectacole

CãlinCÃLIMAN

Un film „de suflet”:Restul e tãcere

159

Un film „de suflet”: Restul e tãcere

care-ºi crea în mod premedi-tat reputaþia unui Mecenadominator ºi violent, consti-tuie axul central al intrigii.Cele douã personaje seatrag ºi se resping, auclipele lor de zbor sublim ºiprãbuºiri dure, relaþia loreste marcatã de obsesivevisuri de glorie ºi de trãdãrisuccesive, în desenarea lorscenariul de azi utilizeazãdocumente reale despreregizorul Grigore Brezeanuºi producãtorul Leon Po-pescu. Sunt incluse în po-vestea cinematograficã deazi fapte sau supoziþii realeprivitoare la cei doi protago-niºti, printre care incidentulpetrecut la cinci ani dupãpremiera filmului Indepen-denþa României, când, separe, Leon Popescu, lovit deo întunecare mintalã preci-pitatã, ar fi dat foc cu pro-pria-i mânã filmelor pe carele adãpostea într-o magaziea Teatrului Liric, în decem-

brie 1917, dupã care a urmatpunerea lui „sub interdic-þie”. Acþiunea filmului Res-tul e tãcere se încheie atunci,cu puþin înainte de sfârºitul– foarte apropiat – al celordoi eroi principali aipeliculei de astãzi. Mi-aºîngãdui, nu fãrã un scopanume, sã ies o secundã dinfilm, pentru a rãmâne înrealitãþile epocii de atunci.Leon Popescu, producãtorulfilmului Independenþa Româ-niei ºi patronul societãþii„Filmul de artã”, avea sã fiecondus pe ultimul drum înaprilie 1918, la 54 de ani, defoºtii colaboratori ºi de„neconsolata” familie care,cu numai câteva luni înurmã, susþinuse punerea luisub interdicþie, invocânddrept argument al dezechili-brului mental faptul cã„investise sume mari cufilme de cinematograf însperanþa unor câºtiguri fa-buloase, dar fãrã nici un

beneficiu”. Printr-un capri-ciu al destinului, la distanþãde un an, se stingea, lanumai 28 de ani, ºi GrigoreBrezeanu, al cãrui firavorganism n-a rezistat uneiepidemii iscate încã în aniirãzboiului. „Sãrmanul Gri-goraº Brezeanu – scria atun-ci unul dintre prietenii sãi,poetul clujean Emil Isac.Câte idealuri nu s-au stinsîn trupu-i hodorogit... Decâte ori, pânã noaptea târ-ziu, nu clãdeam castele înSpania. « -Vom duce înEuropa lumea româneascãcu filmele noastre!» Aºaspuneai, Grigoraº Brezeanu.ªi te-a apucat de braþmoartea ºi te-a dus în lumeaîn care filmul nu mai lu-mineazã niciodatã. A rãmasvãduvã ideea...” De ce mi-am îngãduit acest recursla realitãþile acelui timp? Înprimul rând pentru a sub-linia ideea cã relaþia celordouã personaje a continuatºi prin moarte, în al doilearând pentru cã în desenulpersonajelor cine-matografice regãsim ºi emo-þii din documentele desprepersonajele reale care au statla baza personajelor de ficþi-une din Restul e tãcere.

Referindu-ne, în contin-uare, la spaþiul narativ al fil-mului Restul e tãcere, sãmenþionãm alte câteva cen-tre de interes ale intrigii. Unsâmbure al intrigii rãmânerelaþia tânãrului regizorGrig cu tatãl sãu (al cãruiprototip este celebrul actoral Naþionalului bucureºteanIancu Brezeanu), de aseme-nea o relaþie foarte dinami-cã, pusã, la început, subsemnul unor situaþii con-

160

Cãlin Cãliman

flictuale, de neînþelegeri ºirespingeri, dar finalizatãprin recunoaºteri ºi aprobãrireciproce. În poveste inter-vine, cu rol important, ºi unpersonaj feminin seducãtor,cu traiectorie sinuoasã ºi, înfinal, cu destin tragic,Emilia, în cazul cãreia ele-mentele de ficþiune par adeveni primordiale (oricum,graniþa dintre real ºi ficþiuneeste, cel puþin pentru mine,mai incertã decât la alte per-sonaje). Cinematograful în-suºi devine personaj centralal intrigii, cu susþinãtorii ºidetractorii sãi din aceaepocã de început (când, înzorii cinematografului, unjune de 20 de ani realiza unfilm de douãsprezece bo-bine, o lungime nemaiauzitãîn epocã, cu zeci de mii defiguranþi), Restul e tãcerefiind, în fapt, unul dintreacele filme a cãror acþiune sepetrece în fascinanta lume afilmului, a filmului româ-nesc de altãdatã de dataaceasta, gestul regizoruluide azi fiind, desigur, ºi pro-fund omagial, de stimã ºirespect pentru deschizãtoriide drum, care au avut deînfruntat felurite opoziþii –printre care forþa economicãa unor mari companii euro-pene, printre care Gaumontºi Pathé –, ºi a cãror operãprimordialã a învins timpulºi se adreseazã contempo-raneitãþii ca un mesaj dinaltã lume. Sublim-emoþio-nalã rãmâne secvenþa încare o mare actriþã a teatru-lui românesc, Aristizza Ro-manescu vrea sã participe,chiar cu rol de figuraþie, înfilmul care se turna atunci –ºi la care au participat, pe

lângã alþi mari actori înroluri „vizibile”, AristideDemetriade (DomnitorulCarol), Constanþa Deme-triade (Doamna Elisabeta),Constantin Nottara (OsmanPaºa), Ion Niculescu (MihailKogãlniceanu), Aurel Atha-nasescu (Peneº Curcanul),Jeni Metaxa-Doro (Rodica),o seamã de mari actriþe, înroluri de þãrãnci sau dedoamne de la Crucea Roºie,printre care Sonia Cluceru,

Olimpia Bârsan, Elvira Po-pescu, Maria Filotti, MariaCiucurescu, Agepsina Ma-cri, Maria Giurgea º.a.

Filmul Restul e tãcere tre-buie „citit” însã ºi ca o ale-gorie despre condiþia artis-tului de oricând ºi de ori-unde. Practic, regizorul NaeCaranfil, vorbind despre ci-neaºtii marcanþi de ieri, s-agândit ºi la condiþia actualãa cineastului-autor în relaþiacu producãtorii, s-a gândit

161

Un film „de suflet”: Restul e tãcere

chiar la propria condiþieartisticã. Ne ajutã, în ex-tragerea acestor semnifi-caþii, câteva fraze din„synopsis”-ul filmului (aflatîn materialul de presã). Unadintre aceste fraze sunã ast-fel: „Mai mult decât orice,este o poveste despre stra-niul concubinaj între Artã ºiBani, despre confuzia tragi-cã ce planeazã peste aceastãfragilã alianþã. DespreMichelangelii ºi Papii dintoate timpurile”. Iatã ºi o adoua frazã: „Artistul ºiFinanþatorul se ucid unul pealtul de-a lungul întregiiistorii a omenirii. Dar pesteaceste douã cadavre devo-rate de viermi, peste acestpeisaj morbid, OPERA tro-neazã în toatã splendoareaei, cu un surâs pãtat desânge pe buze”. Aº vrea sã-lasigur pe regizorul NaeCaranfil cã aceastã alegoriedespre condiþia artistuluieste perceptibilã în filmulsãu, aºa cum ºi-a dorit-o: caun frison, sub forma uneiemoþii difuze, greu de prinsîn cuvinte, ca o magie a unuicinematograf „de suflet”.

Pentru atingerea acestorperformanþe artistice deexcepþie, regizorul NaeCaranfil a fost ajutat de o„echipã” puternicã de inter-preþi ºi colaboratori. Aºmenþiona, în primul rând,participarea cu adevãratextraordinarã a Ioanei Bulcãîn rolul cutremurãtor alAristizzei. Cele (numai)douã secvenþe ale minunateiactriþe – discuþia aparentostilã cu tânãrul regizor însepare-ul unei locande ºiprezenþa pe platoul de fil-mare, unde improvizeazã,

pe o ploaie furibundã, undiscurs patriotic emoþionant(în condiþiile unui film pre-sonor ºi în faþa unei camerede luat vederi din carelipsea tocmai pelicula!) –reprezintã un apogeu alunei cariere cinematograficeîn care n-a avut parte, dinpãcate, de roluri pe mãsurã,deºi regizorul Victor Iliu îiprilejuise ºansa unui debutstrãlucitor încã acum cincidecenii, în Moara cu noroc.Regizorul Nae Caranfil ºi-aalcãtuit o distribuþie foarteaplicatã, interpreþii aleºi –printre care ºi „nume noi” –marcând atent specificulpersonajelor aduse pe ecran.Pentru rolul regizorului denumai 20 de ani GrigoreUrsache (Brezeanu) a fostdesemnat un actor plauzi-bil, Marius Florea Vizante,care a reuºit sã impunãtrãsãturile de personalitateale personajului sãu, mar-cându-i, deopotrivã, profilulde „enfant prodige”, ambiþi-ile artistice, rãsfãþurile vârs-tei, aroganþele afiºate, com-plexele în relaþia cu finanþa-torul sãu, dimensiunea bu-curiilor ºi decepþiilor prile-juite de situaþiile de viaþãprin care trece. Inspirat afost Nae Caranfil ºi în dis-tribuirea lui Ovidiu Nicu-lescu în rolul lui Leon Ne-grescu (Popescu), care reu-ºeºte sã fie un personaj au-toritar, dinamic, dominator,dar duplicitar, conºtient – caºi alþi contemporani – demisiunea lui divinã de pro-tector al culturii. În rolul luiIancu Ursache (Brezeanu),Gruia Sandu îºi manifestã,pe diferite partituri – maifurioase sau mai calme –

autoritatea paternã. Un rolfrumos creeazã Mirela Zeþa,Emilia sa fiind un personajcu personalitate credibilã ºide influenþã în destinulapropiaþilor sãi. Apar în alteroluri Valentin Popescu (Ca-targiu), Silviu Biriº (Raoul),Florin Zamfirescu (Colo-nelul Gutzã), Vlad Zamfi-rescu (Nutzu), Nicu Mihoc(Anton), Pãtru Gavril (Ca-meramanul), Samuel Tastet(Duffin), Alexandru Hasnaº(Carol I). Directorul de ima-gine este un operator desucces în creaþia cinemato-graficã a tinerilor din ultimiiani, Marius Panduru, cãruiai-a revenit un rol importantîn crearea unei adecvateatmosfere de epocã ºi a unuiregistru stilistic variat, cuintermezzo-uri comice ºi cuaccente dramatice. Compo-zitorul francez LaurentCouson este autorul uneiinspirate partituri originaleºi dirijorul ansambluluiinterpretativ. Din echipa fil-mului au fãcut parte profe-sioniºti de prim rang, pre-cum autoarea costumelorDoina Levintza, autorul de-corurilor, scenograful CãlinPapurã, autorul montajului,inginerul de sunet Dan Na-noveanu, precum ºi sune-tiºtii Gelu Costache, FlorinTãbãcaru, Brian Riordan. Aºmenþiona ºi faptul cã acestvaloros film pe care îl con-sider, de pe acum, „filmulromânesc al anului 2008” afost produs de Domino Film(producãtor: Cristian Co-meagã), în asociere cu AvrigGroup ºi Realitatea Media.

162

„Ultimul mare comicamerican”, cum mai estenumit cineastul-actor WoodyAllen, revine în atenþia pu-blicului românesc graþieunui film, Scoop, dar ºi uneicãrþi, Anarhie purã, lansate înacelaºi timp. O foarte bunãocazie de a ne confirma pã-rerea cã Allen este un regi-zor scriitor, ale cãrui filmestrãlucesc prin replicile me-morabile ºi prin trimiterileliterare, în timp ce cãrþilesale se nutresc permanentdin experienþa lui cinema-tograficã. Deºi septuagenar,„bufonul literat postmo-dern”, cum îl numea un co-mentator, revine în plinãformã, demonstrând cã ima-ginaþia sa febrilã nu ºi-a e-puizat resursele. Faimoaselevorbe de duh (wise cracks)

condimenteazã din noupoveºti foarte bine scrise, fiecã sunt destinate ecranului,fie paginii tipãrite.

O comedie autoironicã

Lansatã în sãlile noastrede cinema cu subtitlul Bom-ba zilei, noua comedie alleni-anã poate fi înscrisã în ma-rea familie a peliculelordespre jurnaliºti ºi exceselejurnalismului. Eroina, ojunã studentã la ziaristicãdin Statele Unite, aflatã învizitã la Londra, se simtedatoare sã rezolve enigmaunei crime dupã ce fantomaunui recent decedat ziaristbritanc îi sugereazã identi-tatea asasinului. Descope-rirea „ucigaºului din cartea

de tarot”, care îºi alege victimele dintre bruneteledrãguþe, devine obsesiablondei americane (ScarletJohansson), secondatã în investigaþiile ei detective de magicianul Splendini(Woody Allen), în show-ul.Simpaticul cuplu de detec-tivi amatori aminteºte de in-vestigatorii ad hoc din Mis-terul crimei din Manhattan(unde Woody Allen apãreaîmpreunã cu Diane Keaton).Ca ºi în mai vechiul film,femeia e mai curajoasã, deºimotivaþia ei este de altãnaturã. Blonda Sondra îºipune viaþa în pericol pentrua avea exclusivitate asupraunui scoop, o ºtire-bombãcare sã-i asigure o lansare întrombã pe piaþa gazetãriei.

Aºa cum ne-a obiºnuit,Allen revine la temele saledragi, cãrora le oferã mereuo nouã abordare. De dataaceasta este vorba despremagie, despre care autoruldeclara: ”În fond, toate fil-mele mele au un raport cumagia, inclusiv scheciul dinNew York Stories. Este esen-þialã pentru mine. Nu-miplac poveºtile prea rea-liste”1. Trebuie sã recunoaº-tem cã implicarea magieisporeºte farmecul poveºtiipoliþiste, aºa cum se întâm-plase ºi în Alice, unde o soþiebovaricã primeºte de la unvrãjitor chinez o poþiunecare o face nevãzutã, ºi înUmbre ºi ceaþã, unde un tâ-nãr acuzat pe nedrept de ocrimã se salveazã în oglindamagicianului, dar ºi înBlestemul scorpionului de jad,unde, hipnozitaþi de un ma-

Dana DUMA

Un cineast scriitor:

Woody Allen The Romanian realease of the new film „Scoop" and of the book„Mere Anarchy", both signed by Woody Allen, confirms theopinion he is a writer-film director. His movies are full of brigthone liners and literary allusion, while his sketches are nurturedwith his cinematic experience.

Abstract

1. În revista „Positif” (Paris) nr 444, februarie 1998

163

Un cineast scriitor: Woody Allen

gician, un bãrbat ºi o femeierivali în profesie îºi recu-nosc afecþiunea reciprocã.

Magicianul Splendini nueste însã, în Scoop, provoca-torul rãsturnãrilor miracu-loase. El îºi executã cu brionumerele de prestidigitaþieºi iluzionism, dar nu preapare dispus sã creadã în in-tervenþiile de pe altã lume.Fantoma jurnalistului ucis(Ian McShane) pentru cã ºtiaprea multe despre criminalasigurã aici aceastã intruzi-une, cerând pedepsirea vi-novatului. ªi acest „mesajde dincolo” are un antece-dent în creaþia allenianã, înAlice, unde fantoma unuifost iubit, vãzutã numai deeroinã, îi deschide ochii asu-pra duplicitãþii bãrbaþilordin jurul ei. Woody Allenne-a obiºnuit cu acestereveniri, ca ºi cu filmele-pereche. În cazul lui Scoop,

acesta ar fi Celebritate, po-vestea unui gazetar cinic,dispus la orice pentru a-ºicreºte cota de notorietate.Eroina jucatã acum deScarlett Johansson nu e atâtde cinicã, iar curajul e cât pece s-o coste viaþa, dupã cumvedem aproape de final,unde criminalul de originearistocraticã (Hugh Jack-man) încearcã s-o înnece.Aceastã scenã conþine otrimitere omagialã la cla-sicul film Rapacitate de Ericvon Stroheim, al cãrui fandeclarat Woody Allen este.Referinþele cinefile sunt, dealtfel, numeroase ºi cinefilulîmpãtimit se bucurã sã re-cunoascã, de pildã, trimi-terea la Chaplin. Ca ºi aces-ta în Luminile rampei, cineas-tul-actor apare pe scenaunui teatru de varietãþi, într-un numãr memorabil, ºitot ca acolo are o partenerã

mult mai tânãrã, de care îlleagã o specialã prietenie.Dacã pelicula chaplinianãcitatã era una cu accente tes-tamentare, am putea dis-tinge ºi în Scoop asemeneaaluzii. Deºi e vorba despre ocomedie, ºi încã una foartespumoasã, scenaristul Allenîl ucide pe eroul jucat de el,Splendini decedând într-unaccident provocat de inca-pacitatea americanului de ase adapta la condusul cu vo-lanul pe dreapta din MareaBritanie. Gluma poate fiînsã luatã ºi ca o autoironiela adresa încercãrilor sale dea se adapta sistemului delucru în cinematografia eu-ropeanã. Dupã cum se ºtie,dupã ce a început sã gã-seascã tot mai greu finanþareîn Statele Unite, el a acceptatpropunerile unor producã-tori europeni ºi ultimele salefilme au fost realizate în

164

Dana Duma

Anglia (Match Point - 2005,Scoop - 2006, Cassandra’sDream - 2007) sau în Spania(Viky Christina Barcelona). Lafel ca Orson Welles acum ojumãtate de secol, geniulamerican gãseºte înþelegereºi sprijin financiar pe soleuropean. Nu e de mirare,pentru cã hazul lui autoiro-nic ºi plin de aluzii culturalee mai puþin gustat în StaeleUnite, unde sãlile sunt inva-date de filme pentru ado-lescenþi cretini, un triumf alacelui bathroom humour(umor fizioloic) care facedin comedia americanã amomentului un peisaj des-tul de deprimant. Tocmai deaceea lui Woody Allen i secuvine toatã recunoºtinþaacelora care încã mai cred cãîn cinematografe se poaterâde inteligent.

Cartea unui geniucomic

Volumul Anarhie purã(Mere Anarchy, în original),apãrut la Editura Huma-nitas, confirmã reputaþia luiWoody Allen de „artezianãde vorbe de duh”. Cele 18povestiri care-l alcãtuiescduc mai departe preocupã-rile prozatorului care, la felca Saul Bellow sau PhilipRoth, ºi-a fãcut o specialitatedin descrierea preocupãri-lor, obsesiilor ºi þicnelilor in-telectualului american. Eroiisãi traverseazã diverse crize(erotice, de identitate, deinspiraþie) ºi sunt seduºi desoluþii de salvare dintre celemai extravagante. Fie cã estevorba despre „miºcarea deAscensiune Hathor”, careasigurã accesul la levitaþie ºi

translocare instantanee (în„A greºi e omeneºte - apluti, divin”), fie de „mate-rialele postmoderne” pen-tru îmbrãcãminte („Sam, aiparfumat prea tare panta-lonii”), despre „rugãciunilepersonalizate („Aleluia, s-avândut”) sau despre „teoriatotului” („Cu corzile în-tinse”), metodele modernede combatere a disperãriicreate de ºarlatanii transfor-maþi de televiziuni în vedetesunt o minã de aur pentruscriitorul atât de pasionat deangoasele omului modern.Goana dupã alimente rare ºiexorbitante este o altã smin-tealã a lumii moderne care-linspirã pe autor, într-unadintre cele mai bune poves-tiri ale volumului, „Papileletale gustative”, în care avemplãcerea sã descoperim unerou român, escrocul conteVãnescu.

Dar poate cã cele maisavuroase texte ale cãrþii seînvârt în jurul lumii specta-colului, lume pe care Alleno cunoaºte ca pe buzunareleproprii ºi o evocã foarte co-lorat ºi în filmele sale. De unumor irezistibil este mai ales„Cântaþi, voi, torturi Sa-

cher”, în care imagineazã odiscuþie între un regizor ºiun scenarist care ar urma sãrealizeze un musical intitulatFun de siècle (jocul de cu-vinte e ºi el foarte simpatic).Iar printre eroi s-ar aflaGustav Mahler, AlmaMahler, Gropius, Wittgen-stein, Rilke ºi alte celebritãþiale culturii europene. Iarumorul devine devastatorîntr-o frazã ca aceasta:

”Existã o veche super-stiþie în teatru, care spune cãorice show în care FranzKafka împrãºtie nisip pescenã ºi danseazã step e unrisc prea mare”. Foarteamuzantã ºi foarte sarcas-ticã la adresa lãcomiei lumiifilmului este „Iederã otrã-vitã, ultima dublã”. Câtdespre „O surprizã zguduieprocesul Disney”, în careMickey Mouse este convo-cat în procesul unui mareproducãtor, umorul devinedelirant. Întregul volum stãmãrturie despre calitateaumorului atât de special allui Woody Allen, îmbibat dereferinþe culturale, dar nici-odatã snob. O carte de neo-colit pentru fanii scriitoru-lui-cineast.