Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

11
 Autobiografia unui yoghin - de Paramhansa Yogananda 2013 DC = 313 Dwapara Daca nu vedeti semne sau minuni nu credeti.”- Ioan 4:48. Dedicata memoriei lui Luther Burbank, un sfant american  Prefata traducatorului  Astazi, 5 ianuarie al anului 313 din Dw apara Y uga Ascendenta, se impl inesc 120 de ani de la nasterea  Avatarului Paramhansa Y ogananda (1893-1952). Impreuna cu sotia mea, am hotarat sa publicam celebra carte care l-a facut cunoscut lumii intregi pe Yogananda,  Autobiografia unui yoghin. Desi celebra si la noi in tara, traducerile aparute pana acum nu s-au ridicat nici pe departe la nivelul mesajului original exprimat de Maestru in cartea din limba engleza. De aceea am decis sa publicam pe acest blog ( http://dwaparasatsangha.wordpress.com/) o traducere mai fidela din perspectiva prac ticantilor de Kriya Y oga, sistem pe care Yogananda l-a predat, in dorinta de a respecta cat mai mult originalul.  Autobiografia unui yoghin a fost publicata in foarte multe editii in lume, in peste 29 de limbi. Am preferat sa traducem prima editie in limba engleza care a vazut lumina tiparului in anul 1946. Dupa ce Y ogananda a p arasit aceasta lume intrand in Mahasamadhi in anul 1952, se pare ca mesajul continut in  Autobiografia sa a fost alterat de edit orul american in urmatoarele editii. Speram sa-l descoperiti pe Y ogananda in cartea care este animata chiar de vibratia lui, dupa cum el insusi marturisea.  Aceasta carte va schimba viata a milioane de oameni. V a fi mesagerul meu dupa ce eu voi pleca.” – Paramhansa Yogananda OM Guru OM articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)  1

Transcript of Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 1/11

 Autobiografia unui yoghin - de Paramhansa Yogananda 

2013 DC = 313 Dwapara

“Daca nu vedeti semne sau minuni nu credeti.”- Ioan 4:48. 

Dedicata memoriei lui Luther Burbank, un sfant american 

Prefata traducatorului

 Astazi, 5 ianuarie al anului 313 din Dwapara Yuga Ascendenta, se implinesc 120 de ani de la nasterea

 Avatarului Paramhansa Yogananda (1893-1952).Impreuna cu sotia mea, am hotarat sa publicam celebra carte care l-a facut cunoscut lumii intregi peYogananda, Autobiografia unui yoghin. Desi celebra si la noi in tara, traducerile aparute pana acum nus-au ridicat nici pe departe la nivelul mesajului original exprimat de Maestru in cartea din limba englezaDe aceea am decis sa publicam pe acest blog (http://dwaparasatsangha.wordpress.com/) o traduceremai fidela din perspectiva practicantilor de Kriya Yoga, sistem pe care Yogananda l-a predat, in dorintade a respecta cat mai mult originalul.

 Autobiografia unui yoghin a fost publicata in foarte multe editii in lume, in peste 29 de limbi. Am preferasa traducem prima editie in limba engleza care a vazut lumina tiparului in anul 1946. Dupa ceYogananda a parasit aceasta lume intrand in Mahasamadhi in anul 1952, se pare ca mesajul continut

 Autobiografia sa a fost alterat de editorul american in urmatoarele editii.

Speram sa-l descoperiti pe Yogananda in cartea care este animata chiar de vibratia lui, dupa cum elinsusi marturisea.

” Aceasta carte va schimba viata a milioane de oameni. Va fi mesagerul meu dupa ce eu voi pleca.” –Paramhansa Yogananda

OM Guru OM

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 2/11

 

Harta Indiei in 1946 asa cum apare ea in textul original

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 3/11

Cap.1 – Parintii mei si copilaria

Trasaturile caracteristice culturii indiene au fost dintotdeauna o cautare a adevarurilor ultime siconcomitent relatia discipol-guru01. Chiar calea mea m-a condus la un intelept de talie cristica acarui viata frumoasa a fost daltuita in piatra pentru vesnicie. El a fost unul din marii maestri, carsunt singura bogatie pe care o mai are India. Aparand in fiecare generatie, ei si-au protejat tarade o soarta ca cea a Babilonului sau Egiptului.

Primele mele amintiri sunt legate de trasaturile anacronice ale unei incarnari anterioare. Mi-aurevenit amintiri clare despre o viata din trecutul indepartat, cea a unui yoghin02

 traind in muntiiinzapeziti ai Himalayei. Printr-un fel de legatura adimensionala, aceste strafulgerari ale trecutulumi-au permis si o intrezarire a viitorului.

Inca nu am uitat neputintele umilitoarele ale fragedei mele pruncii. Eram in mod neplacut constiende faptul ca nu puteam sa merg sau sa ma exprim liber. Valuri de ruga se ridicau in mine pe candimi dadeam seama de neajutorarea mea corporala. Puternica mea viata emotionala a luat formatacuta a cuvintelor din multe limbi. In confuzia interioara data de aceste limbi, urechea mi s-a

obisnuit treptat cu silabele limbii bengali a poporului meu, limba ambientului. Cat de fermecatoareeste capacitatea mintii unui bebelus! pe care adultii o considera limitata la jucarii si la propriiledegetele.

Tumultul psihologic si corpul meu care nu raspundea la comenzi m-au facut sa am multe perioade dplans persistent. Imi amintesc de uimirea generala a familiei mele in fata suferintei mele. Macuprind insa si amintiri mai fericite: mangaierile mamei si primele mele incercari de a ganguripropozitii si de a face pasi sovaitori. Aceste triumfuri timpurii, de obicei rapid uitate, sunt totusibaza naturala pentru cladirea increderii in sine.

Amintirile mele foarte indepartate nu sunt unice. Se stie ca multi yoghini si-au pastrat constientade sine fara intreruperea cauzata de tranzitia dramatica dintre “viata” si “moarte”. Daca omul n-afi decat un corp fizic, atunci intr-adevar pierderea lui ar marca perioada finala a identitatii desine. Insa daca profetii au rostit adevarul de-a lungul mileniilor, atunci omul are in esenta o naturaimateriala. Grija persistenta a ego-ului uman nu este decat termporar asociata cu perceptiasimturilor.

Desi neobisnuite, amintirile clare din perioada prunciei nu sunt chiar asa de rare. In decursulcalatoriilor mele in multe tari, am ascultat marturii timpurii de pe buzele unor barbati si femeionesti.

M-am nascut in ultima decada a secolului 19 si mi-am petrecut primii opt ani la Gorakhpur. Acestafost locul meu de nastere din Provinciile Unite ale Indiei de nord-est. Eram opt copii: patru baietsi patru fete. Eu, Mukunda Lal Gosh03, eram al doilea fiu si al patrulea copil.

Tata si Mama erau bengalezi din casta kshatriya04. Amandoi erau binecuvantati cu o naturavirtuoasa. Iubirea lor reciproca, serena si nobila, nu se exprima niciodata in mod frivol. Armoniaparinteasca perfecta era centrul calm pentru tumultul ametitor al opt suflete tinere.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 4/11

Tata, Bhagabati Charan Ghosh, era un om bun, serios, uneori sever. Desi il iubeam foarte mult, nocopiii mentineam totusi o anumita distanta respectuoasa fata de el. Matematician si logicianremarcabil, el se ghida in special dupa propriul intelect. Insa Mama era o regina a inimilor si ne-ainvatat totul numai prin intermediul iubirii. Dupa moartea ei, Tata a manifestat mai mult dinblandetea lui interioara. Am observat atunci ca privirea lui se matamorfoza adesea in cea a mame

Am facut cunostinta de timpuriu cu scripturile si le-am prins gustul dulce-amarui prin intermediulMamei. Povestirile din Mahabharata si Ramayana05

 erau invocate cu ingeniozitate pentru a ne

insufla exigentele disciplinei. Educatia si disciplina mergeau mana in mana.

In fiecare dupa amiaza, Mama ne imbraca cu grija pentru a-l intampina pe Tata cand se intorcea dla servici, ca un gest de respect fata de el. Pozitia lui era similara cu cea a unui vice-presedinte laCaile Ferate Bengal-Nagpur, una din companiile mari ale Indiei. Munca lui implica calatorii, iarfamilia noastra a trait in mai multe orase mari in timpul copilariei mele.

Mama era generoasa cu oamenii nevoiasi. Si Tata era inclinat spre bunatate, insa respectul saupentru lege si ordine se intindea si asupra bugetului. Odata, Mama a cheltuit in doua saptamani mamult decat castiga Tata intr-o luna, pentru a-i hrani pe cei saraci.

- Tot ce te rog este sa faci donatii in limite rezonabile. Pana si o admonestare blanda din parteasotului ei era ceva cumplit pentru Mama. A chemat o birja, fara sa aduca copiii in discutie laniciunul din dezacorduri.

- Adio; plec la mama. Ultimatum stravechi!

Noi am izbucnit in plansete de uluire. Din fericire a sosit unchiul nostru matern; el i-a soptit Tateun sfat intelept, fara indoiala vechi de cand lumea. Dupa ce Tata a facut cateva remarciconciliante, Mama a anulat fericita birja. Asa s-a incheiat singura problema pe care am observat-ovreodata intre parintii mei. Insa imi amintesc o discutie pe aceasta tema.

- Te rog da-mi 10 rupii pentru o biata femeie care tocmai a venit la noi. Zambetul Mamei avea oputere a lui proprie de persuasiune.

- De ce 10 rupii? Una este destul. Tata a adaugat o justificare:

- Cand tata si bunicii mei au murit pe neasteptate, am gustat pentru prima data saracia. Numancam la micul dejun decat o banana mica inainte sa merg mai multe mile pana la scoala. Maitarziu, la Universitate, eram atat de nevoias incat am apelat la ajutorul unui judecator bogat,pentru o rupie pe luna. El m-a refuzat comentand ca pana si o singura rupie era importanta.

- Cu cata amaraciune iti amintesti de faptul ca ti-a fost refuzata acea rupie! Inima Mamei a avut

logica de moment:- Vrei ca si aceasta femeie sa isi aminteasca cu durere de refuzul tau de a-i da zece rupii de careare nevoie de urgenta?

- Ai castigat! Cu stravechiul gest al sotilor infranti, si-a deschis portofelul.

- Uite o bancnota de 10 rupii. Da-i-o cu urarile mele de bine.

Tata era inclinat sa spuna “Nu” la orice propunere noua. Atitudinea lui fata de femeia necunoscuta

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 5/11

care a atras atat de iute compasiunea Mamei era un exemplu de prudenta obisnuita. Aversiuneafata de aprobarea instantanee – tipica mintii franceze din Occident – nu face decat sa sustinaprincipiul “reflectiei necesare”. Mereu l-am considerat pe Tata rezonabil si chiar echilibrat in

 judecata lui. Daca puteam sa-mi sustin numeroasele cereri cu unu sau doua argumente bune, elinvariabil imi facea telul mult ravnit mai usor de atins, indiferent ca era vorba de o calatorie devacanta sau de o motocicleta noua.

Tata era un educator sever si strict pentru copiii lui in primii lor ani, insa atitudinea sa fata de sin

insusi era cu adevarat spartana. De exemplu nu mergea niciodata la teatru insa se recrea realizandiferite practici spirituale si citind Bhagavad Gita06. Respingand orice lux, el nu purta decat opereche veche de pantofi pana ce deveneau de nepurtat. Fiii lui isi cumparau automobile dupa ceacestea au deveni populare, insa Tata era intotdeauna multumit sa ia tramvaiul in fiecare zi spreservici. Acumularea de bani de dragul puterii era ceva strain de natura lui. Odata, dupa ce aorganizat Banca Calcutta Urban, a refuzat sa profite si sa beneficieze de vreo actiune la aceabanca. El nu dorise decat sa implineasca o indatorire civica in timpul sau liber.

La cativa ani dupa ce Tata se retrasese la pensie, a sosit un contabil englez pentru a examina jurnalele contabile ale Companiei de Cai Ferate Bengal-Nagpur. Investigatorul uimit a descoperitca Tata nu isi ceruse niciodata bonusurile care i se cuveneau de multa vreme.

- A muncit cat pentru trei oameni! a spus contabilul companiei. Compania ii datoreaza 125.000 rup(aproximativ 41.250 dolari americani) ca si comensatie retroactiva. Reprezentantii companiei i-audat lui Tata un cec cu acea suma. El a acordat atat de putina importanta acestui lucru incat a uitatsa mentioneze ceva familiei. Mult mai tarziu a fost luat la intrebari de fratele meu cel mai mic,Bishnu, care a remarcat suma cea mare intr-un extract bancar.

- De ce sa ma extaziez de profitul material? a replicat Tata. Cel care are drept tel cumpatarea,nici nu jubileaza cand castiga, nici nu se deprima cand pierde. El stie ca omul vine pe lume fara o

letcaie si pleaca fara nici o rupie.

 

TATA Bhagabati Charan Ghosh, un discipol al lui Lahiri Mahasaya

La putin timp dupa casatorie, parintii mei au devenit discipolii unui mare maestru, Lahiri Mahasayadin Benares. Aceasta legatura a intarit temperamentul natural ascetic al Tatalui meu.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 6/11

Mama i-a facut o confesiune remarcabila surorii mele mai mari, Roma:

- Tatal tau si cu mine traim impreuna ca sot si sotie doar o data pe an, cu scopul de a avea copii.

Tata l-a intalnit pentru prima oara pe Lahiri Mahasaya prin intermediul lui Abinash Babu07, unangajat al Cailor Ferate Bengal-Nagpur de la birourile din Gorakhpur. Abinash mi-a instruiturechile tinere cu povestiri captivante despre multi sfinti indieni. El incheia in mod invariabiladucand lauda calitatilor superioare ale gurului sau.

- Ai auzit vreodata de circumstantele extraordinare in care tatal tau a devenit discipolul lui LahirMahasaya?

Era o dupa-amiaza letargica de vara, pe cand Abinash si cu mine stateam impreuna in incinta casemele, cand mi-a pus aceasta intrebare interesanta. Am scuturat din cap zambind plin decuriozitate.

- Acum mai multi ani, inainte ca tu sa te nasti, l-am rugat pe ofiterul meu superior – tatal tau – sa-mi dea liber o saptamana de la indatoririle mele din Gorakhpur pentru a-mi vizita gurul in BenaresTatal tau a ridiculizat planul meu.

- Ai de gand sa devii un fanatic religios? l-a intrebat el. Concentreaza-te asupra muncii tale de labirou daca vrei sa avansezi.

- Mergand trist in acea zi inapoi spre casa pe o poteca din padure, l-am intalnit pe tatal tau intr-upalanchin. Le-a spus servitorilor sa plece cu palanchinul si a inceput sa mearga langa mine.Incercand sa ma consoleze, mi-a evidentiat avantajele efortului de a dobandi succesul in lume. Insil ascultam impasibil. Inima mea tot repeta: “Lahiri Mahasaya, nu pot trai fara sa te vad!”

Cararea ne-a condus la marginea unui camp linistit unde razele Soarelui de dupa-amiaza tarzie incmai aureolau valurile inalte de iarba salbatica. Ne-am oprit plini de admiratie. Acolo, pe camp, ladoar cativa metri de noi, a aparut deodata forma marelui meu guru!08

- Bhagabati, esti prea aspru cu angajatul tau! Vocea lui rezona in urechile noastre uluite. Adisparut la fel de misterios precum aparuse. Ingenunchind am exclamat: “Lahiri Mahasaya! LahiriMahasaya!” Tatal tau a ramas nemiscat, cuprins de stupefactie pentru cateva momente.

- Abinash, nu numai ca iti dau invoire, dar imi iau si eu invoire ca sa merg la Benares maine. Trebuisa-l cunosc pe acest maret Lahiri Mahasaya, care este capabil sa se materializeze la vointa pentra-ti sustine cauza! Imi voi lua si sotia si il voi ruga pe acest maestru sa ne initieze pe calea saspirituala. Vrei sa ne conduci la el?

- Desigur. M-am umplut de bucurie vazand raspunsul miraculos la ruga mea si intorsatura brusca s

favorabila de situatie.

In seara urmatoare parintii tai si cu mine ne-am urcat in trenul spre Benares. A doua zi am luat otrasura, apoi a trebuit sa mergem pe jos pe alei inguste pana la casa retrasa a gurului meu. Intranin mica sa camera de oaspeti, ne-am plecat in fata maestrului care statea asezat in postura luiobsnuita, a lotusului. A clipit din ochii sai patrunzatori si i-a coborat asupra tatalui tau.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 7/11

- Bhagabati, este prea aspru cu angajatul tau! Cuvintele sale erau identice cu cele pe care lefolosise cu doua zile inainte, pe campul de la Gorakhpur. Ma bucur ca i-ai permis ui Abinash sa maviziteze si ca tu si sotia ta l-ati insotit.

Spre marea lor bucurie, i-a initiat pe parintii tai in practica spirituala de Kriya Yoga09. Tatal tau scu mine, ca frati discipoli, am devenit prieteni apropiati din ziua memorabila a viziunii. LahiriMahasaya s-a interesat indeaproape de nasterea ta. Cu siguranta ca viata ta va fi legata de a lui:binecuvantarea maestrului nu da niciodata gres.

Lahiri Mahasaya a parasit aceasta lume la scurt timp dupa nasterea mea. Fotografia lui, intr-orama bogat impodobita, ne-a binecuvantat mereu altarul familiei din diferitele orase unde Tata afost transferat cu serviciul. Multe dimineti si seri ne-au gasit pe Mama si pe mine meditand in fatunui altar improvizat, oferind flori stropite cu parfum de santal. Am venerat cu tamaie si smirnaprecum si cu toata devotiunea noastra divinitatea care se revelase complet in Lahiri Mahasaya.

Fotografia lui a avut o influenta fara egal asupra vietii mele. Pe masura ce cresteam, gandul lamaestru a devenit tot mai puternic. Adesea vedeam in meditatii imaginea lui fotografica iesind dimica sa rama, luand viata si asezandu-se in fata mea. Cand incercam sa ating picioarele corpului sa

stralucitor, el se schimba si redevenea una cu fotografia. Pe masura ce copilaria s-a transformat adolescenta, am descoperit ca Lahiri Mahasaya s-a transformat in mintea mea dintr-o micaimagine, prizoniera intr-o rama, intr-o prezenta vie, iluminatoare. Ma rugam lui adesea inmomentele de cumpana sau confuzie, si gaseam in mine ghidarea lui mangaietoare. La inceput eramtrist pentru ca nu mai traia in planul fizic. Pe masura ce am inceput sa descopar omniprezenta luisecreta, am incetat sa ma mai lamentez. El scrisese adesea acelor discipoli ai sai care erauexagerat de dornici sa-l vada: “De ce sa veniti sa-mi vedeti oasele si carnea cand eu sunt mereuprezent in kutastha voastra (ochiul spiritual)?”

Pe la varsta de opt ani am fost binecuvantat cu o vindecare minunata prin intermediul fotografiei

lui Lahiri Mahasaya. Aceasta experienta mi-a intensificat iubirea. Pe cand eram la mosia familieidin Ichapur, Bengal, am cazut la pat de holera. Starea mea era disperata; doctorii nu puteau facenimic. Stand la capataiul meu, mama imi facea frenetic semne sa privesc fotografia lui LahiriMahasaya de pe perete, deasupra capului meu.

- Pleaca-te mental in fata lui! Stia ca eram prea slabit chiar si ca sa-mi ridic mainile impreunateintr-un salut. Daca ii arati cu adevarat devotiunea ta si ingenunchiezi inlauntrul tau in fata lui, viatiti va fi crutata!

Am privit spre fotografia lui si am vazut acolo o lumina orbitoare care mi-a inundat corpul siintreaga camera. Starea mea de greata si alte simptome incontrolabile au disparut; eram sanatosImediat m-am simtit suficient de in putere sa ma asez pe-o parte si sa ating picioarele mamei casemn de apreciere pentru imensa ei credinta in gurul sau. Mama tot atingea cu capul micuta poza.

- O, Maestru Omniprezent, iti multumesc ca lumina ta mi-a vindecat fiul!

Mi-am dat seama ca si ea vazuse revarsarea de lumina stralucitoare datorita careia imi reveniseminstantaneu dintr-o boala de obicei fatala.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 8/11

Acea fotografie este una din posesiunile mele cele mai de pret. Daruita tatei de insusi LahiriMahasaya, ea poarta o vibratie sfanta. Poza are o origine miraculoasa. Am auzit povestea de lafratele spiritual al tatei, Kali Kumar Roy.

Se pare ca maestrul avea o aversiune fata de a fi fotografiat. In ciuda protestului sau, odata afost facuta o fotografie de grup cu el si o mana de discipoli, printre care si Kali Kumar Roy.Fotograful a fost uluit sa descopere ca placa care continea imaginile clare ale tuturor discipolilornu avea nimic altceva in centru decat un spatiu gol, acolo unde se astepta in mod logic sa fie

conturul lui Lahiri Mahasaya. Fenomenul a facut mare valva.

Un discipol oarecare, fotograf expert, Ganga Dhar Babu, s-a laudat ca lui n-o sa-i scape imagineafugara. A doua zi dimineata, in timp ce gurul statea in postura lotusului pe o banca de lemn avandun paravan in spatele sau, Ganga Dhar Babu a sosit cu echipamentul. Luandu-si toate masurilenecesare succesului, a expus cu lacomie doisprezece placi. El a descoperit curand ca pe fiecare seintiparise imaginea bancii de lemn si a paravanului, insa forma maestrului lipsea din nou.

Cu lacrimi in ochi si mandria spulberata, Ganga Dhar Babu s-a dus la gurul sau. Au trecut multe orpana ce Lahiri Mahasaya a rupt tacerea cu un comentariu plin de semnificatie:

- Eu sunt Spirit. Poate aparatul tau sa oglindeasca Invizibilul omniprezent?

- Vad prea bine ca nu poate! Dar, Sfintia Ta, eu imi doresc cu ardoare o imagine a templuluicorpului in care pare, pentru viziunea mea ingusta, ca Spiritul si-a gasit salas intru totul.

- Atunci vino maine dimineata. Voi poza pentru tine.

Din nou fotograful si-a focalizat aparatul. De data aceasta, figura sacra, neinvaluita inimperceptibilul mister, era ferm intiparita pe placa. Maestrul nu a mai pozat niciodata pentru altafotografie; cel putin, eu nu am mai vazut nici una.

Fotografia este reprodusa in aceasta carte. Trasaturile frumoase ale lui Lahiri Mahasaya,apartinand unei caste universale, cu greu lasa sa se vada carei rase ii apartinea. Bucuria lui intensdata de comuniunea cu Dumnezeu este de-abia revelata printr-un zambet usor enigmatic. Ochii lupe jumatate deschisi pentru a indica o atentie neinsemnata acordata lumii exterioare, sunt si pe

 jumatate inchisi. Ignorand in intregime atractiile sarmane ale pamantului, el era in permanentacomplet treaz fata de problemele spirituale ale cautatorilor care se apropiau pentru a primi gratisa.

La scurt timp dupa vindecarea mea datorita puterii fotografiei gurului, am avut o viziune spiritualmarcanta. Pe cand stateam pe patul meu intr-o dimineata, am intrat intr-o stare de reverie

profunda.“Ce se afla dincolo de intunericul ochilor inchisi?” Acest gand scrutator mi-a venit in minte cuputere. Deodata, in fata privirii mele interioare, s-a manifestat o explozie imensa de lumina. Formdivine de sfinti, asezati in postura de meditatie in pesterile din munti, formau un fel de imaginiminiaturale de cinema pe marele ecran al stralucirii din fruntea mea.

- Cine sunteti voi? am spus cu voce tare.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 9/11

- Suntem yoghinii din Himalaya. Raspunsul celest este dificil de descris; inima imi tresalta debucurie.

- Ah, imi doresc sa merg in Himalaya si sa fiu ca voi! Viziunea a disparut, insa razele argintii s-auexpansionat in cercuri tot mai largi pana in infinit.

- Ce este aceasta stralucire miraculoasa?

- Sunt Iswara10. Sunt Lumina. Vocea era asemenea norilor frematatori.

- Vreau sa fiu una cu Tine!

Din topirea lenta a extazului meu divin, am pastrat pentru totdeauna darul de a fi inspirat sa-Lcaut pe Dumnezeu. “El este etern, bucurie vesnic vie!” Aceasta amintire a dainuit mult timp dupaacea zi de extaz.

Este de remarcat inca o amintire timpurie; una care se remarca la propriu, pentru ca inca mai portcicatricea pana in ziua de azi. Sora mea mai mare, Uma, si cu mine stateam dimineata devreme subun copac de neem de pe mosia noastra din Gorakhpur. Ma ajuta cu un abecedar bengalez atuncicand reuseam sa-mi dezlipesc privirea de la papagalii din apropiere care mancau un fruct copt de

neem. Uma se plangea de un furuncul mare de pe picior si a adus un borcan cu unguent. M-am uns cputina alifie pe antebrat.

- De ce folosesti unguentul pentru un brat sanatos?

- Ei, soro, simt ca o sa am un furuncul maine. Iti testez unguentul pe locul unde o sa aparafurunculul.

- Mincinos mic de esti!

- Surioara, nu-mi spune ca sunt mincinos pana ce nu vezi ce se intampla maine dimineata. Eram plinde indignare.

Uma nu era impresionata si a repetat tachinarea de trei ori. In vocea mea a rasunat o hotarare deneclintit in timp ce i-am raspuns apasat.

- Prin puterea vointei din mine, afirm ca maine voi avea un furuncul destul de mare exact in acestloc de pe brat; iar furunculul tau se va face de doua ori mai mare decat este acum!

Dimineata m-a gasit cu un furuncul zdravan in locul indicat; dimensiunile furunculului Umei sedublase. Tipand, sora mea a fugit in graba la mama.

- Mukunda a devenit necromant!

Cu o mina grava, mama m-a instruit sa nu mai folosesc niciodata puterea cuvintelor pentru a facerau. N-am uitat niciodata sfatul ei si l-am urmat mereu.

Furunculul meu a primit tratament chirurgical. Am ramas pana in ziua de azi cu o cicatrice vizibilalasata de incizia doctorului. Am pe antebratul meu drept o amintire permanenta despre putereaunui simplu cuvant rostit de om.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 10/11

Acele propozitii simple si aparent nevinovate rostite catre Uma cu concentrare profundaavusesera suficienta forta ascunsa ca sa explodeze asemenea bombelor si sa produca efecte clarinsa daunatoare. Mai tarziu am inteles ca puterea vibratorie exploziva a cuvintelor ar putea fidirectionata in mod intelept pentru a ne elibera de dificultati, actionand astfel fara sa lasecicatrici sau loc de reprosuri.11

Familia noastra s-a mutat la Lahore, in Punjab. Acolo am dobandit o fotografie a Mamei Divine subforma Zeitei Kali12. Ea sfintea un mic altar simplu de pe terasa casei noastre. Am fost cuprins de

convingere absoluta ca imi vor fi implinite orice rugaciuni as rosti in acel loc sacru. Stand acolointr-o zi cu Uma, priveam cum doua zmee zburau pe deasupra acoperisurilor cladirilor de pe partecealalta a aleii foarte inguste.

- De ce esti asa de tacut? m-a inghiontit Uma in joaca.

- Ma gandesc la cat de minunat este ca mama Divina imi da tot ce cer.

- Atunci inseamna ca iti va da si acele doua zmee! Sora mea radea ironic.

- De ce nu? Am inceput sa ma rog in tacere ca sa le obtin.

In India exista o intrecere cu zmee ale caror cozi sunt acoperite cu clei si sticla pisata. Fiecare jucator incearca sa taie sfoara oponentului. Un zmeu eliberat pluteste pe deasupra acoperisuriloreste foarte amuzant sa incerci sa il prinzi. Intrucat Uma si cu mine eram pe veranda, pareaimposibil ca vreun zmeu eliberat sa ajunga in mainile noastre; in mod normal, sfoara lui ar atarna pdeasupra acoperisurilor.

Jucatorii de peste drum si-au inceput concursul. O sfoara a fost taiata; imediat, zmeul a plutit indirectia mea. A ramas stationar pentru un moment, datorita unei schimbari bruste a vantului,suficient cat zmeul sa-si prinda coada intr-un cactus de pe acoperisul casei vecine. Se crease obucla perfecta ca eu sa-l apuc. I-am inmanat premiul Umei.

- A fost doar o coincidenta extraordinara si nu raspunsul la rugaciunea ta. Daca mai vine un zmeu tine, atunci te voi crede. Ochii negri ai surorii mele transmiteau mai multa uluire decat cuvintele e

Mi-am continuat rugaciunile cu o intensitate crescuta. O smucitura puternica a celuilalt jucator aavut ca rezultat pierderea imediata a zmeului sau. Acesta s-a indreptat catre mine, dansand inbataia vantului. Cactusul, asistentul meu de nadejde, a prins din nou coada zmeului in buclanecesara asa incat sa-l pot apuca. I-am inmanat al doilea trofeu Umei.

- Intr-adevar, Mama Divina te asculta! Asta e mult prea ciudat pentru mine! Sora mea a luat-o lagoana ca o caprioara speriata.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 1 - Parintii Mei Si Copilaria

http://slidepdf.com/reader/full/autobiografia-unui-yoghin-cap-1-parintii-mei-si-copilaria 11/11