RETORICAA elaborat: Iordan Natalia,gr. 1LM2A coordanat: Dodu-Savca Carolina

“Retorica e intalnirea dintre om si limbaj in care se tine cont de identitatile si diferentele fiintei umane”

Michel Meyer

Termeni cheie Reprezentanti Notiuni Istoric Functiile retoricii Concluzie Bibliografie  

Continut

Retorica Inventiva Aranjament Stil Cunoastere Obiectivitate Functia

persuasiva

Functia hermeneutica

Functia euristica Functia

pedagogica Functia

metalingvistica Functia

revelatoare a ideolectului

Termeni cheie

Platon Aristotel Cicero Quintilian Descartes Toma de Aquino

Reprezentanti

Din punct de vedere etimologic denumirea de retorica provine din latinescul "rhetorica," termen imprumutat de romani de la greci. Grecii utilizau termenul de "rhitor" care insemna vorbitor, orator adica cel care invata arta elocintei, (elocventei). in greceste termenul de "rhitor" comporta mai multe intelesuri.

Notiuni

1) „arta de a vorbi frumos“; 2) „arta de a convinge un auditoriu de

justeţea ideilor expuse printr-o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales“

3) „ansamblul regulilor care ajută la însuşirea acestei arte“

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte retorica prin trei sensuri principale:

„Artă şi ştiinţă a elaborării discursului în general, având funcţie primordial persuasivă, dar şi funcţie justificativă, demonstrativă sau deliberativă.” Diderot insista asupra a trei accepţii fundamentale în articolul „Retorică“ din Enciclopedie:

1) „vorbirea frumoasă (bien-dire), arta de a vorbi bine“;

2) „mijloace de exprimare şi de convingere proprii unei persoane“;

3) „elocinţă sau stil declamator al retorului“.

Dicţionarul de ştiinţe ale limbii propune următoarea definiţie:

Sofiștii au considerat că retorica este o formă de cunoaștere și de virtute

In contrast, Platon (Republica) a considerat că determinarea adevărului (cunoașterea) aparține filozofiei, retorica având ca scop final doar formarea sau modificarea unei opinii, care în interpretarea lui Platon nu este cunoaștere.

Aristotel (Arta Retoricii) acordă retoricii un statut egal și complementar cu cel al filozofiei (cel mai înalt posibil) deoarece ambele sunt accesibile tututor oamenilor într-o oarecare măsură. A împărțit retorica în Invenție , și Stil . Modurile de a convinge sunt bazate pe etos , patos sau logos.

Grecia Antica

Cicero împarte retorica în Invenție , Expresie  și Memorizare.

Sistematizarea în Quintilian (Institutio Oratoria) este diferită. Acesta împarte retorica în Invenție , , Expresie (lat. elocutio, formularea ideilor în modul cel mai pregnant, cu ajutorul figurilor de stil), Memorizare și Prezentare .

Roma Antica

In scolastică Evului Mediu aranjamentul este format din trei părți: teză, antiteză și sinteză. Un exemplu al acestui mod de prezentare este Summa Theologiae de Toma de Aquino.

Retorica are un rol central în educația studentilor în universitățile medievale.

Ornamentarea stilistică excesivă a Evul Mediu târziu a fost înlocuită de o nouă apreciere a simplității in Renaștere.

După Reformă, retorica a fost minimalizată în țările și regiunile protestante și, prin extensie, în Statele Unite

Evul Mediu și Renaștere

Descartes critică metoda scolasticii în Discurs asupra metodei (1637) și (ca și Platon) consideră că retorica este o exprimare a unei opinii, fără ca aceasta să fie capabilă să ajungă la o nouă cunoaștere. Opune retorica unui sistem bazat pe rațiune și experimente, punând astfel bazele filozofice ale revoluției stiințifice.

Studiul retoricii este redus în Franța, în special dupa 1789, aceasta fiind văzută ca un element învechit, opus filozofiei iluminismului.

Iluminism

Retorica

Cunoaster

e

Retorica este menționată deseori în sens negativ deorece se consideră ca aceasta nu adaugă nimic nou la cunoaștere. Gândirea și comunicarea sunt complet separate. Acest punct de vedere nu este însă acceptat în prezent, cu argumentul că organizarea unei prezentări sau a unui raport pentru a convinge duce la clarificarea ideilor vorbitorului, la descoperirea punctelor slabe, etc.

Retorică și cunoaștere

Retorica

Obiectivitat

ea

O alta critică adusă retoricii este că aceasta este un instrument care

facilitează, denaturarea prezentării corecte a faptelor, de exemplu, prin

selectarea detaliilor care susțin un punct de vedere și omiterea altora.

In mod evident, dacă un vorbitor prezintă un punct de vedere fals cu bună

știință, aceasta indică o deficiență etică a acestuia. Cu toate acestea, o anumită

interpretare este inevitabilă în cel mai obiectiv și riguros raport, în primul

rând prin selecția subiectelor care sunt discutate, prin aranjamentul și stilul

prezentării, specific fiecărui vorbitor. Retorica poate fi astfel un cadru în care

aceste interpretări inevitabile și deseori subconștiente sunt limitate, prin

stabilirea unor reguli cunoscute și acceptate de către toți partenerii la discutie,

Retorică și obiectivitate

Functiile retoricii

FunctiileRetoricii

FunctiaPersuasiva

Functia Hermeneutic

a

Functia EuristicaFunctia

Pedagogica

Functia revelatoare a ideolectului

Functia Metalingvistic

a

Funcţia persuasivă se axează pe diferite maniere de a convinge un auditor:

seducţia ca scop şi efect al retoricii; demonstraţia, care ţine de domeniul

ştiinţelor; argumentaţia din perspectiva logicii, dar

strâns legată de retorica;  manipularea ca zonă aflată la intersecţia

psihologiei cu sociologia şi lingvistica

Functia Persuasiva

Funcţia hermeneutică este privită ca o interpretare continuă a retoricii adversarului.

Functia Euristica Funcţia euristică se referă la faptul că

retorica propune soluţii în cazul problemelor care nu permit încadrarea acestora în tiparul certitudinii

Functia Hermeneutica

Funcţia pedagogică, explicativă, critică, priveşte retorica în calitatea sa dedisciplinăal cărei studiu permite descifrarea şi elaborarea textelor literare sau a discursurilor. Realizarea acestei funcţii presupune o activitate în două etape: prima, cea a demonstrii discursului public (politic, publicitar, mediatic), a doua, a remontării şi a generării din perspectivă retorică şi argumentativă a textelor.

Functia Pedagogica

Funcţia revelatoare a idiolectului se referă atât la faptul că retorica reflecta spiritul fiecruia dintre noi, cât şi la aspectul întrepătrunderii dintre idiolecte (modul particular de exprimare a propriilor idei nu poate fi înţeles fără a accepta întrepătrunderea permanent între idiolecte).

Funcţia revelatoare a idiolectului

Funcţia metalingvistică: tratând codul, limbajul însuşi, se poate spune că retorica este înainte de toate o reflecţie asupra cuvântului (scris sau vorbit), o disciplină care studiază condiţiile unei comunicări mai eficace în cadrul unei limbi date. Aceasta presupune posibilitatea efectuării unei „alegeri“ între infinitele posibilităţi şi/sau subtilităţi ale limbajului.

Funcţia metalingvistică

Retorica impregnează ansamblul relaţiilor sociale, transpare în procesul comunicării, al interacţiunii umane, în cursul dezbaterilor politice, al discuţiilor cotidiene sau mediatice, al justificărilor si probatoriilor juridice sau în demonstraţii ştiinţifice şi virtuozităţi oratorice.

Concluzie

Platon, Republica Aristotel, Arta retoricii Quintilian, Institutio Oratoria Toma de Aquino, Summa Theologiae Descartes, Discurs asupra metodei

Bibliografie