PESTA PORCINĂ CLASICĂ

Boală infecţioasă, contagioasă a suinelor, cu o difuzibilitate deosebită, determinată de un virus încadrat în familia Flaviviridae, genul PESTIVIRUS, caracterizată, printr-un polimorfism clinic:

FORMA ACUTĂ – cea mai caracteristică – epizootie asociată cu febră, simptome oculare, cutanate, digestive, respiratorii şi nervoase, mortalitate ridicată cu corespondent lezional hemoragic (limfonodurile, rinichii, splina, vezica urinară şi amigdalele)

Alte forme – pot evolua enzootic, sub diferite aspecte ca:-tulburări de reproducţie, -scăderea performanţelor zootehnice,-alte manifestări puţin caracteristice.

ETIOLOGIE:

Pestivirus încadrat în familia Flaviviridae, înrudit antigenic şi structural cu virusul bolii mucoaselor-biareea virotică a bovinelor şi cu cel al bolii de graniţă (Border diseases) a oilor.

Nu este înrudit cu virusul pestei porcine africane (PPA).

Se cultivă pe culturi celulare (linia PK 15) dar nu produce efect citopatic. Identificare prin imunofluorescenţă indirectă.

Patogenitate variabilă:- tulpini extrem de virulente – determină grave epizootii;- tulpini moderat virulente – forme clasice subacute;- tulpini cu virulenţă moderată – responsabile de infecţii persistente;- tulpini cu virulenţă diminuată experimental (tulpini modificate vaccinale)

Unic antigenic.

Determină in vivo formarea de anticorpi neutralizanţi protectori.

EPIDEMIOLOGIE

Receptivitate – porcii domestici şi sălbatici indiferent de vârstă sau sex. Netransmisibilă la om.

Surse de infecţie

-primare: porcii infectaţi în toate fazele evolutive (excreţie virală poate avea loc uneori la 24 de ore de la contaminare), toate excreţiile şi secreţiile provenite de la porcinele în viaţă, produsele şi subprodusele , precum şi cadavrele acestora. Carnea şi produsele din carne proaspete sau conservate de la porcii infectaţi difuzează boala la distanţe mari.

- secundare: apa reziduală de la spălarea cărnii infectate; furajele, aşternutul, vehiculele contaminate; animale nereceptive (câini, pisici, păsări, şobolani, etc.); iatrogen (ace seringă, instrumentar chirurgical).

Calea de transmitere:

Vertical - transplacentară: sperma vierilor infectanţi, infecţii cronice ale mamelor. Unele tulpini hipovirulente utilizate pentru producerea de vaccin pot infecta fetuşii. Majoritatea purceilor infectaţi transpacentar sunt imunotoleranţi. Ei nu produc anticorpi dar sunt purtători şi eliminatori permanenţi de virus. Imunitatea colostrală poate întârzia apariţia semnelor clinice la purceii infectaţi în uter.

Orizontal: contact direct pe cale digestivă şi/sau respiratorie; contact indirect prin suporturi contaminate, acţiuni sanitare veterinare (vaccinăro, recoltări de sânge, intervenţii chirurgicale), vectori pasivi (omul, animale domestice şi sălbatice nereceptive, muşte, vehicule).

Dinamica epizootică – după virulenţa tulpinii virale şi tipul de creştere PPC poate evolua: epizooti sau enzootic.Apare indiferent de sezon frecvent la tineret.

CLINIC

Forme tipice

- Supraacută – apariţie bruscă fără semne prodromale, cu febră asociată unei stări tifice şi moarte în 24 – 48 ore (fără simptome cutanate – “pesta albă”)- Acută – febră (41oC), abatere, la care se adaugă în 24 – 48 de ore simptome localizate sau divers asociate: blefaroconjunctivită, simptome cutanate (hemoragii în zonele cu piele fină), gastroenterite, simptome respiratorii şi/sau simptome nervoase. Moartea survine în 6 – 20 zile, mortalitate > 80% în special la tineret.- Subacut şi cronic – evoluţia este marcată de trei perioade:- perioada I – durează 10 – 15 zile cu afectarea stării generale şi simptome asemănătoare formei acute dar atenuate;- perioada II – remitere;- perioada III – determinată de suprainfecţiile bacteriene, asociată unei modificări a stării generale şi simptome respiratorii, digestive etc. (pneumo-enterita adesea salmonelică). Animalele slăbesc şi mor în 1 – 3 luni.

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA ACUTĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA ACUTĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA ACUTĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA ACUTĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA CRONICĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA CRONICĂ

PESTA PORCINĂ CLASICĂ - FORMA CRONICĂ

FORME ATIPICE

Tulburări de reproducţie – avorturi, purcei morţi, mumifiaţi sau cu malformatii la parturiţie;Patologie neonatală – la parturiţie obţinerea posibil de purcei imunotoleranţi care sunt afectaţi de infecţii persistente, primele simptome, apoi moartea putând apare la vârsta de 3 – 4 săptămâni;Forme fruste – la grăsuni şi tineretul pentru reproducţie: nerealizarea sporului de creştere, pusee termice, subdezvoltare, etc.;Forme inaparente – eventuala circulaţie a virusului în efectiv (la porcii la îngrăşat) cu posibila apariţie a unor cazuri clinice în condiţii favorizante.

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – Infecție congenitală

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ

TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – TABLOU LEZIONAL

PESTA PORCINĂ CLASICĂ – Forma acută (mistreț)

MORFOPATOLOGIC

PPC “TIPICĂ”Leziuni hemoragice sau congestive – limfonoduri (hipertrofii cu zone congestive sau hemoragice în corticală sau hemoragici întotalitate), rinichi (pichetaj hemoragic “ou de curcă”), splină (infarcte, uneori hematoame), vezică urinară (hemoragi vizibile pe mucoase), amigdale (hipertrofiate şi hemoragice), piele, pulmon, tub digestiv.Ulcere – pe întreaga suprafaţă a tubului digestiv în special la nivelul valvulei ileo-cecale, colon şi cecum (plate, neperforante, acoperite cu fibrină în formele subacute sau cronice).Leziuni determinate de complicaţiile bacteriene secundare.

PPC – “ATIPICĂ” Leziuni variate şi nespecifice.

HematologicLeucopenie.

DIAGNOSTIC EPIDEMIO-CLINIC

Elemente de suspiciune- Animale recent introduse sau utilizarea deşeurilor de abator nesterilizate;- Boală contagioasă afectând porcii de toate vârstele asociată cu hipertermie evidentă, simptome generale, simptome locale cutanate, digestive, respiratorii şi nervoase divers asociate cu procente ridicate de mortalitate în 5 – 10 zile.- Constatarea la animalele moarte de leziuni pronunţat hemoragice, în special la nivelul limfonodurilor, rinichilor, splinei, vezicii urinare şi amigdalelor. (În caz de dubii se vor necropsia mai multe cadavre).Apariţia de avorturi, mortalitate neonatală ridicată.

Diferenţial- Imposibil cu pesta porcină africană (PPA).- Dificil cu alte boli cu etiologii diverse susceptibile să producă leziuni hemoragice asemănătoare (intoxicaţia cu sare, colibaciloza, pasteureloza, boala Aujeszkzy, etc).

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Infecție streptococică

Salmoneloză

Influenza suină

PMWS/PDNS

DIAGNOSTIC DE LABORATORProbele recoltate Forme acute la debut: sânge pe anticoagulant de la mai multe animale în hipertermie, iar de la cadavre: limfonoduli, splină, rinichi, amigdale.La peste 5 – 10 zile de la debut: limfonoduli, splină, rinichi, amigdale, prelevate de la mai multe animale.Forme atipice: avortoni, cadavre de purcei, sânge.ScopulEvidenţierea virusului sau detectarea anticorpilor.

METODE DE LABORATOR- Bioproba – metodă veche utilizată mai rar. Are avantajul că este concludentă dar este neeconomică, durata mare, condiţii speciale de profilaxie.- Imunofluorescenţa – directă sau indirectă este cel mai utilizat test în diagnosticul PPC pentru evidenţierea virusului pe secţiuni de amigdale, rinichi, limfonoduri recomandat de OIE pentru confirmarea bolii.- Testul imunoenzimatic (ELISA) – se poate aplica şi pe animalele în viaţă folosind pentru testare sânge sau ser fiind recomandat în eradicarea PPC. Testul utilizeată anticorpi monoclonali care recunosc epitopi virali foarte bine conservaţi capabili să recunoască tulpinile de virus.- Reacţia polimerazei în lanţ (PCR) – cel mai avansat test în biologia moleculară, se bazează pe diferenţierea secvenţei nucleotidelor din genomul viral.

Diagnosticul PPC prin imunofluorescență

Izolarea virusului pestei porcine clasice și cultivarea pe PK15 sau SK-6

COMBATERE ŞI PROFILAXIE

COMBATERE:- Se declară boala, carantină gradul II- Examinare clinică inclusiv prin termometrie- Se sacrifică numai hipertermicele sau după caz întregul efectiv- Cadavrele se distrug prin ardere- Dezinfecţii riguroase ale adăposturilor- Se interzic mişcările de animale- Animalele sănătoase se sacrifică de necesitatte- Se intensifică acţiunile de depistare şi măsurile de profilaxie în jurul focarului- Măsurile de carantină se ridică la două luni de la ultimul caz.

PROFILAXIE

- În ţările indemne nu se practică vaccinarea, se utilizează supravegherea epidemiologică prin decelarea anticorpilor antivirali postinfecţioşi.- În ţările unde se practică vaccinarea conduita de diagnostic vizează evidenţierea virusului. Metodele de decelare a anticorpilor serici sunt utilizate pentru aprecierea gradului de imunitate a efectivelor.- Carantina profilactică a porcilor nou introduşi- Sacrificări de necesitate în locuri special amenajate- Sterilizarea resturilor de la cantine, restaurante, abatoare, spitale- Distrugerea corespunzătoare a cadavrelor- Vaccinarea conform planului tehnic.