PE DUNARE de Alexandru Vlahuţă

Portile de Fier

“Din ce depărtări scoboară şi cât a luptat Dunărea ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia de-a curmezişul Carpaţilor. A bătut şi “Porţile-de-fier” s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei.”

Turnu-Severin

“E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe-aici au curs acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a răsădi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici şi-a întemeiat mai târziu Septimius Sever straja răsăriteană a împărăţiei lui, Castele Severiane.”

Hinova

“Un deal din Serbia se culcă drept în calea Dunării. Ea, liniştită, coteşte pe la capul dealului, bate-o bucată bună spre răsărit şi se-ndoaie-n formă de potcoavă în tărâmul românesc. În fundul acestei potcoave este Ostrovul Corbului, în care un război între ruşi şi turci, spun localnicii, ar fi lăsat corbilor de mâncare.”

Ostrovul Mare

“De la Severin până dincolo de Galaţi, mai toate satele şi oraşele noastre de pe malul Dunării sunt ridicate pe ruini – ziduri surpate şi mormane de moloz – rămase de pe urma glorioasei împărăţii, ai cărei legionari au vânzolit limanurile mărilor şi ascunzătorile munţilor.”

Calafat

Din vale de Gruia, în dreptul satului Pristolu, o lamă sclipitoare de oţel se-mplâtă-n malul drept. E râul Timocului. Serbia rămâne la apus. Dunărea de-aici încolo pune în faţa României o nouă vecină – Bulgaria.”

Desa

“De la Calafat, Dunărea-şi abate cursul spre apus, tăind o curbă adâncă în ţărmul Bulgariei până-n faţa satului Desa, de unde iarăşi se-ndreaptă spre răsărit. Aici, pe măgurile Desei, şi-au întins corturile, în vara anului 1877, escadroanele Olteniei, în aşteptarea războiului.”

Bechet

“Un brâu de oţel, sclipitor în bătaia soarelui, taie lanurile din stânga. Este Jiul, copilul zburdalnic al munţilor, care-şi goneşte undele limpezi peste şesurile Olteniei, se prăbuşeşte urlând în săritoarea de la Zăval:”

Corabia

“Iată-ne în dreptul orăşelului Corabia, santinelă dunăreană aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliştioara, în faţa căruia s-a aşternut peste Dunăre podul de vase peste care-a trecut armata română în 1877”

Izlaz

“Trecem prin faţa Izlazului, sat mare, frumos, aproape un orăşel, aşezat la vărsarea Oltului în Dunăre. Aici s-au sfinţit steagurile revoluţiei de la 1848.”

Turnu-Magurele

“Suntem în faţa portului Turnu-Măgurele. Oraşul e retras, mai deoparte, pe podişul luncii deschise între Dunăre şi Olt. În lunca aceasta a fost vechiul oraş Turris.”

Zimnicea

“În dreptul insulei Bârzina se-ntinde pe malul stâng marele iezer Suhaia, care porneşte din stuhărişul satului Vânătorii şi ţine mai bine de-o poştă, până în platoul pe care-i aşezat orăşelul Zimnicea – veche şi bogată schelă de grâne.”

Giurgiu

“Sosim în faţa oraşului Giurgiu. Ţărmurile se depărtează. Dunărea, liniştită, largă are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. […]. Pe-aici şi-a întins pod peste Dunăre acum trei sute de ani bătrânul şi nebiruitul Sinan-paşa – spaima creştinătăţii.”

Cernavoda

“De la Giurgiu în jos trecem printr-o largă alee de răchiţi. Dunărea-şi croieşte matca drept, pare c-ar fi canalizată. […]. Ne apropiem de Cernavodă. Înaintea noastră, se înalţă, alb, strălucitor în bătaia lunei, podul “Carol I”.”

Brăila

“… din vale de ostrovul Gâsca Mare, despicând ogoarele, îşi aduce Ialomiţa, dinspre apus undele-i galbene şi liniştite, - a patra solie din împărăţia Carpaţilor noştri.”

“Avem impresia că suntem pe Bosfor, la intrarea în Constantinopole.”

Galaţi

“Acum ni s-a deschis întreagă strălucitoarea privelişte a Galaţilor. Lunecăm încet pe dinaintea căzărmilor. În port stau sute de vase. Ne credem într-un oraş pe apă.” “Aceasta-i vatra Galaţilor vechi, vestită schelă a Moldovii, “Veneţia Mării Negre”, cum îi ziceau odinioară scriitorii străini.”

Tulcea

“Dunărea se abate din drum, ca şi cum ar vrea să mai arunce-o privire – cea din urmă – înspre câmpiile Moldovei. […]. Noi apucăm la dreapta, pe braţul Sulina şi peste-o jumătate de ceas suntem în faţa portului Tulcea. Aici Dunărea face o curbă largă spre miazăzi.”

Sulina

“Braţul Sulina, în mare parte canalizat, cu malurile pierdute, s-aşterne drept şi alb ca o trâmbă.”

“Aici se sfârşeşte lunga şi glorioasa călătorie a bătrânului Istru. Aici mândria şi puterea fluviului-rege se farmă de talazurile grele ale mării.”