Post on 06-Feb-2018
PARTENERIAT si MUNCA IN ECHIPA sau acel obligatoriu IMPREUNA pentru integrarea copiilor
Aurora Toea, CRIPS
Mirela Turcu, CRIPS
1. SCOALA PARTENER AL DIRECTIEI PENTRU PROTECTIA COPILULUI
Parteneriatul dintre Directia pentru Protectia Copilului (in calitatea sa de
serviciu specializat al Consiliului Judetean, respectiv al Consiliului Local de
sector al Municipiului Bucuresti) si reteaua unitatilor de invatamant este o relatie
interinstitutionala care se construieste prin efortul ambelor parti, in cadrul unei
strategii promovate de autoritatile locale si de inspectoratul scolar, precum si de
institutiile guvernamentale de profil, respectiv Autoritatea Nationala pentru
Protectia Copilului si Adoptie ANPCA si Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Desi in strategia guvernamentala cu privire la protectia copilului s-a
strecurat o omisiune respectiv nementionarea Ministerului Educatiei si
Cercetarii la capitolul 4.IMPLICAREA ALTOR MINISTERE SI INSTITUTII IN
REALIZAREA STRATEGIEI la nivel national parteneriatul ANPCA-MEC este
necesar in definirea politicilor de prevenire a intrarii copilului in dificultate, de
imbunatatire a modului de ingrijire, educare si socializare a copiilor aflati in
sistemul de protectie, de integrare a tuturor copiilor in mediul scolar, de
eficientizare a procesului de integrare/reintegrare sociala si profesionala a
tinerilor care parasesc la varsta majoratului sistemul de protectie. Practic in toate
etapele procesului prevenire, protectie, reintegrare scoala (gradinita) din
comunitate nu poate fi exclusa din randul actorilor institutionali cu care serviciile
sociale publice si private colaboreaza in beneficiul copiilor.
De multe ori insa reforma se face vizibila mai degraba la nivel local, decat
national. Proiectul pilot de informare, sensibilizare si pregatire a scolii si
comunitatii in vederea integrarii copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale a intervenit in favoarea parteneriatului atat intre cele doua structuri guvernamentale
ANPCA si MEC, cat si intre actorii locali DPC, Inspectorat Scolar si scoli din
judetele Alba, Buzau, Ialomita si Iasi. In dezbaterile organizate in reuniunile
locale si in seminariile din cadrul cursului pentru directorii de scoala au fost
evidentiate trei componente ale relatiei de parteneriat scoala-DPC si, implicit, trei
roluri ale scolii :
A. PROMOTOR ACTIV AL INTEGRARII SOCIALE A TUTUROR COPIILOR
B. PARTENER EDUCATIV IN PROIECTUL PERSONALIZAT AL
COPILULUI
C. SERVICIU CARE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA SI SESIZAREA
CAZURILOR DE COPII IN SITUATIE DE RISC
Sa explicitam pe scurt aceste trei roluri, scotand in evidenta atributiile care-i revin
directorului de scoala/ gradinita, dar si resursele pe care sistemul de protectie a
copilului le pune la dispozitia scolii, resurse care se cer cunoscute si
corespunzator valorizate.
Rolul 1: SCOALA - PROMOTOR ACTIV AL INTEGRARII SOCIALE A
TUTUROR COPIILOR
O scoala integrativa este :
scoala in permanenta schimbare si adaptare la nevoile copiilor
cel mai eficient mediu de combatere a atitudinilor de discriminare
comunitate interculturala primitoare si deschisa
scoala care-i valorizeaza in mod egal pe toti copiii, profesorii si parintii
Integrarea se bazeaz pe convingerea c adulii lucreaz n comuniti
incluzive, alctuite din persoane de diferite rase, religii, aspiraii, cu sau fara
dizabiliti. Tot aa, indiferent de vrst, copiii au nevoie s creasc i s nvee
n medii asemntoare celor n care vor lucra ca aduli, iar scoala este principala
institutie care trebuie sa raspunda acestei nevoi.
Echipa SCOLII INTEGRATIVE nu-si pune intrebarea cum trebuie sa se
schimbe unii elevi pentru a invata mai bine? ci mai degraba cum trebuie sa se
schimbe scoala ca sa-i integreze pe toti elevii sai ? . Profesorul din scoala
integrativa va avea o serie de obiective de perfectionare si autoperfectionare
profesionala, cum ar fi :
S fie capabil sa remarce punctele forte si interesele fiecrui copil i s le
utilizeze pentru motivarea interioar in procesul de educatie.
S stie s stabileasc obiective ambiioase dar difereniate, adecvate elevului
respectiv, ceea ce impune evaluare difereniat.
S formuleze ateptri adecvate pentru FIECARE elev, oricare ar fi
capacitile acestuia. Aceast abilitate a cadrului didactic permite tuturor
elevilor s devin membri ai clasei i ai colii.
S stie sa utilizeze un stil de predare bazat mai mult pe activiti dect pe
intervenia de la catedr.
S stie sa ofere zilnic condiii pentru ca fiecare elev sa aiba un succes
Competentele utile profesorului din scoala integrativa sunt
S realizeze c rspunde de fiecare copil din clas.
S cunoasc diferite strategii de instruire i s tie s le foloseasc eficient.
S lucreze n echip cu prinii i cu alti profesionisti care se ocupa de copil
S perceap lucrul cu fiecare membru al clasei ca pe o oportunitate de
perfecionare profesional i nu ca problem pe care el sau alii o au de
rezolvat.
S fie flexibil i s demonstreze un grad ridicat de toleran.
Toate aspectele legate de acest rol al scolii au fost pe larg prezentate si in
alte capitole ale acestei carti, in special in capitolul Scoala pentru toti semnat de
conf.dr.univ Adina Vrasmas deci nu mai insistam la acest paragraf.
Directia pentru Protectia Copilului si toate serviciile din sistem au la randul
lor obligatii de relationare cu scoala. Asrfel, in ceea ce priveste atributiile unitatii
in care copilul este protejat (spre exemplu, centrul de plasament), iata ce se
precizeaza in paragraful referitor la educatie din lucrarea Standardele de calitate
privind protectia copilului in centrul de plasament:
2.3) Educa$ia pre^colar* si ^colar*1
Obiective Elemente minime de realizare Favorizarea accesului la educa$ie
Este obligatorie nscrierea fiec*rui copil din centrul de plasament ntr-o unitate de nv*$*mnt pre^colar, primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar n func$ie de vrsta sa si de aptitudinile sale;
Copiii frecventeaz* unit*$ile ^colare (pre^colare) din cadrul comunit*$ii; Pe parcursul ocrotirii n centrul de plasament, este de preferat ca n
m*sura posibilit*$ilor s* se men$in* nscrierea copilului la ^coala din cartierul s*u, pentru a evita o ruptur* de mediul ^colar cu care era familiarizat.
La terminarea ciclului gimnazial (liceal), copilul (tn*rul) are dreptul s* opteze pentru o form* de preg*tire ^colar* (universitar*) sau profesional*, iar conducerea centrului de plasament trebuie s* $in* cont de aceasta
Asigurarea frecvent*rii cursurilor
Educatorul de referin$* are obliga$ia s* controleze prezen$a copilului la ^coal* si s* discute att cu copilul, ct si cu nv*$*torul/profesorul diriginte si cu alte cadre didactice pentru rezolvarea problemelor care apar.
Absenteismul ^colar se consider* o problem* grav*. Cnd acest* problem* apare, rezolvarea ei reprezint* unul din obiectivele prioritare ale proiectului personalizat.
Parteneriatul cu unitatea de nv*$*mnt
La nivel de serviciu public si centru de plasament se ncheie acorduri de colaborare cu unitatea de nv*$*mnt, care s* prevad* activit*$i n parteneriat n favoarea fiec*rui copil protejat.
Obiectivele principale ale acordurilor se refer* la: - diminuarea si eliminarea marginaliz*rii n ^coal* a copiilor protejati
n centrele de plasament, - colaborarea cu profesorii/nv*$*torii (educatorii de gr*dini$*)
precum si cu p*rin$ii celorlalti elevi la derularea proiectelor personalizate,
- integrarea copiilor n comunitatea clasei si a ^colii (grupei gr*dini$ei) ca prim pas al integr*rii lor n comunitate,
- orientarea ^colar* si profesional*. Activitatile care fac obiectul acordului se organizeaz*
- la nivel de unitate de nv*$*mnt (informarea si sensibilizarea ntregului colectiv didactic asupra problematicii copilului n dificultate, stabilirea unei deontologii a relatiei cu acesti copii si a unor metode de lucru n consecin$*)
- la nivel de clas* (o abordare individualizat* a copiilor protejati,
1 Fragment din lucrarea Standarde de calitate privind protectia copilului in centrul de plasament, Colectia Atelier CRIPS 2000
insistnd pe ajutorarea lor n cazul situa$iilor de e^ec ^colar, pe crearea unei atmosfere pozitive de toleran$*, de sprijin si colegialitate ntre toti elevii clasei etc.)
- la nivel de consiliu al p*rin$ilor elevilor (informare, sensibilizare, stimularea particip*rii familiilor la programe de socializare etc.)
Sprijinirea copilului pentru o bun* preg*tire ^colar*
Educatorul ajut* copilul sa-si efectueze temele, l controleaz*, face demersuri pentru o preg*tire suplimentar* pentru examene, i stimuleaz* aptitudinile, comunic* cu ^coala si particip* la ^edin$ele cu p*rin$ii
Exista deci obligatii de ambele parti, fiind recunoscut atat de scoala, cat si
de serviciul public specializat, ca nu se poate face integrarea sociala a copilulului
fara un parteneriat real intre sistemul de protectie si cel de educatie.
B. Scoala - PARTENER EDUCATIV IN PROIECTUL PERSONALIZAT AL
COPILULUI
Pentru fiecare copil aflat in sistemul de protectie (pentru care Comisia
pentru Protectia Copilului a stabilit o masura de protectie) este necesara
elaborarea si aplicarea unui proiect personalizat de ingrijire, educare, recuperare,
(re)integrare familiala si sociala. Iata, de exemplu, ce prevede documentul citat
anterior in legatura cu proiectul personalizat:
3.1) Proiectul personalizat de integrare
Obiective Elemente minime de realizare Reprezinta principalul instrument de lucru al echipei centrului de plasament
Proiectul personalizat de integrare este un document scris; Plecnd de la analiza situatiei personale a copilului, echipa decide
procedurile educative, sociofamiliale, psihologice, terapeutice de care are nevoie pentru ca interventia n perioada de ocrotire n centrul de plasament sa fie ct mai benefic*
Prin proiect se stabilesc domeniile de actiune pluridisciplinara n fiecare caz n parte
Se precizeaza obiectivele concrete pe fiecare domeniu, activitatile, responsabilii, perioadele de desfasurare;
Fiecare obiectiv este explicitat n termeni de: deprinderi, atitudini, cunostinte, valori pe care copilul se doreste sa le dobndeasca prin activitatile propuse n proiect
Se nscriu realizarile copilului, precum si ale familiei, pas cu pas, la fiecare obiectiv (pentru observarea evolutiei), precum si caracteristicile rela$iei copil-familie pe parcursul proiectului (pentru a aprecia gradul de preg*tire a reintegr*rii sau integr*rii copilului)
Periodic se evalueaza: -evolutia copilului si a rela$iei familiale -activitatile planificate si se stabilesc, daca este cazul, noi strategii de lucru
Transformarea copilului n protagonistul propriului sau proces de integrare
Se respecta dreptul copilului de a avea un proiect personal, n acord cu opinia si cu dorin$ele sale
Copilul este ajutat sa si formeze o constiinta de sine si sa fie responsabil
Stimularea interventiei n echipa n interesul copilului
Formularea n scris a proiectului este garantia ca toti cei implicati cunosc demersurile si sunt de acord cu ele;
Desemnarea responsabilului de caz este esen$ial* n implementarea proiectului, pentru a evita repet*rile sau implicarea unui num*r prea mare/prea mic de profesioni^ti.
Responsabilul de caz este puntea dintre copil si familie (natural* sau substitutiv*); el r*spunde de organizarea interven$iei n echip*, acordnd aten$ia cuvenit* fiec*rui profesionist si delimitnd responsabilitatile fiecaruia
Evaluarea n echipa a cazului se face pe baza documentelor scrise, si nu pe impresii subiective
O parte importanta a proiectul personalizat este cea referitoare la proiectul
de integrare in scoala si comunitate. Pentru orice copil in dificultate care urmeaza
o forma de invatamant prescolar sau scolar acest proiect se realizeza in
parteneriat cu gradinita/ scoala din comunitate. Managerul de caz (in general
asistent social sau educator specializat de referinta) va antrena in elaborarea si
aplicarea acestui document scris pe directorul scolii si pe educatoarea,
invatatorul sau profesorul diriginte care raspunde de educatia copilului respectiv.
Proiectul personalizat de integrare in scoala si comunitate este un dosar care
include date despre copil, evaluarea initiala a situatiei acestuia, planul de
interventie si rapoarte care reflecta evolutia situatiei pe parcursul implementarii
planului. In anexa va propunem un model de structurare a planului personalizat.
Acest document faciliteaza legatura dintre serviciile de protectie a copilului
si scoala, munca in echipa interdisciplinara si asigura antrenarea responsabila si
complementara a profesionistilor din sistem, a directorului de scoala si a
cadrelor didactice, a familiei, a copiilor si adultilor din comunitate- pentru ca
fiecare copil aflat in situatie de risc, cu CES sau cu probleme sociale sa fie
sprijinit in integrarea sa scolara, profesionala si sociala.
C. Scoala - SERVICIU CARE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA SI SESIZAREA
CAZURILOR DE COPII IN SITUATIE DE RISC
In multe comunitati cadrele didactice sunt cele care observa situatii de
maltratare a copilului (semne de violenta fizica si/sau psihica, privare de hrana
etc) si iau atitudine anuntand conducerea scolii, facand vizite la familii, sesizand
autoritatile. Dincolo de aceste situatii in care rolul activ al scolii este de apreciat,
se remarca insuficienta procedurilor care pe de o parte obliga personalul scolii sa
sesizeze aceste cazuri, iar pe de alta parte faciliteaza interventia de urgenta.
Ordonanta de Urgenta nr 26/1997 stipuleaza faptul ca (Art.15 -3) Cei care
constata existenta unor situatii care sa impuna plasamentul copilului in regim d
eurgenta sunt obligati sa sesizeze deindata serviciul public specializat in a carui
raza teritoriala se afla copilul, pentru stabilirea acestor masuri - deci aceasta
obligatie legala si morala apartine profesorului, ca si oricarui cetatean.
In Romania nu exista inca la nivel national precizari clare despre cum se
fac aceste sesizari - desi in numeroase tari europene exista normative concrete
si materiale informative in sprijinul profesorilor despre ce aspecte de maltratare /
neglijare a copilului trebuie observate, unde, cum si in ce termen trebuie
sesizate, se organizeaza cursuri obligatorii pe aceasta tema. Un model de grila
de identificare a efectelor maltratarii este prezentat pe pagina urmatoare.
Data fiind importanta problemei este necesara stabilirea unor proceduri la
nivel judetean/local initiatorul lor fiind directia pentru protectia copilului.
Recomandam ca directia pentru protectia copilului, inspectoratul scolar si
unitatile de invatamant sa defineasca impreuna modul de colaborare de
preferat sa se realizeze un formular tip, usor de completat si de interpretat, care
sa fie aplicat in mod unitar pentru sesizarea cazurilor. Primul pas ar fi ca fiecare
scoala (inclusiv unitatile din mediul rural) sa cunoasca adresa si telefonul directiei
pentru protectia copilului eventual aceste coordonate sa fie afisate la un loc
vizibil, in cancelarie, pentru rapiditatea sesizarii. Anexam in acest scop, la finalul
ghidului, un repertoar al serviciilor publice specializate din intreaga tara.
Se insereaza grila !
2. MUNCA IN ECHIPA
Procesul de integrare a copiilor in dificultate presupune din partea
profesionistilor antrenati nu doar interes, cunostinte si competente ci si o
capacitate reala de a lucra in echipa. O echipa constituita atat in cadrul scolii, dar
si o echipa la nivel interinstitutional, care sa-i includa pe toti profesionistii care
raspund de copil: educator sau asistent maternal, asistent social, profesor
diriginte, director de scoala si altii.
Din aceste considerente includem in ghidul destinat directorului de scoala
integratoare un material metodologic despre ECHIPA, raspunzand unor teme de
genul: ce este o echipa, cum poate ea sa devina eficienta, care ar fi tehnicile de
incurajare a parteneriatului si de dezvoltare a echipei.
Ce este o echipa ?
Conform definitiei lui Katzenbach si Smith (1993), echipa este un grup restrans
de persoane cu abilitati complementare dedicate unui scop comun, acelorasi
cerinte de performanta si unor metode de abordare comune pentru care se
considera reciproc responsabili
Astfel, in proiectul nostru, termenul de echipa se refera la un grup de lucru unitar, relativ permanent, care raspunde de proiectul personalizat al copilului
aflat in sistemul de protectie. Exemplificand, in cazul integrarii scolare al unui
copil cu dificultati de invatare protejat intr-un centru de plasament, echipa la nivel
interinstitutional poate fi alcatuita din invatatorul sau profesorul diriginte al clasei
in care se integreaza copilul, directorul scolii, un alt cadru didactic cu experienta
in programe de integrare, educatorul din centrul de plasament si asistentul social
al directiei judetene (manager de caz).
Echipa creata la nivelul scolii (condusa de director) pentru aplicarea planului de
actiune pentru integrarea copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale va include
invatatorii/ dirigintii claselor integratoare, profesori de sprijin, consilieri scolari etc.
Dar nu este suficient ca membrii grupului sa fie nominalizati pentru a deveni o
echipa. Sunt absolut necesare urmatoarele elemente :
1. scop comun
2. interdependenta 3. angajare 4. responsabilitate
Sa le explicitam, pe scurt :
1. scop comun
Persoanele trebuie sa aiba obiective comune sau un motiv pentru a lucra
impreuna. Astfel, pentru a deveni echipa membrii grupului isi vor defini pentru
inceput scopul comun, fiind necesara nu doar definirea formala a acestuia, ci
intelegerea si constientizarea de catre fiecare persoana a scopului comun.
2. interdependenta
Membrii grupului trebuie sa inteleaga ca au nevoie unii de altii pentru atingerea
scopului comun. Experienta, abilitatile, activitatile profesionale specifice pe care
le desfasoara fiecare sunt la fel de importante pentru reusita proiectului
personalizat de integrare a copilului. O echipa nu se poate construi in lipsa
increderii, iar increderea se dobandeste prin realizarea impreuna a sarcinilor.
3. angajare
Membrii grupului trebuie sa fie convinsi ca numai deciziile comune sunt
eficiente, ca doua capete gandesc mai bine decat unul singur, trei mai bine
decat dopua, etc .
4. responsabilitate
Pentru obtinerea unor rezultate semnificative pentru toti membrii grupului, acestia
trebuie sa fie responsabili unii fata de altii. Grupul insusi trebuie sa fie
responsabil ca unitate functionala intr-un context organizational mai larg : fata de
autoritatile locale, inspectoratul scolar, directia pentru protectia copilului etc.
Pentru a intelege mai bine ce inseamna trecerea de la grup la echipa, propunem
o paralela intre grup si echipa, conform schemei urmatoare :
Grup - Echipa
Sursa: Team Building: An Exercise in Leadership, Robert B. Maddux, Crisp Publications, Inc., 1992
GRUPUL ECHIPA
Membrii sunt de parere ca motivul
pentru care se gasesc impreuna este
doar administrativ. Indivizii lucreaza
separat; cteodata obiectivele lor se
intersecteaza.
Membrii au tendinta de a se concentra
asupra propriei persoane, deoarece nu
sunt suficient de implicati in proiectarea
obiectivelor unitatii. Atitudinea lor fata de
munca este cea a unui simplu angajat.
Membrilor li se spune ce sa faca si nu
sunt consultati asupra celei mai adecvate
abordari. Sugestiile nu sunt incurajate.
Membrii nu au incredere in motivatia
colegilor deoarece nu le inteleg rolul.
Exprimarea opiniei/ dezacordului este
privita ca manifestare a lipsei de suport.
Membrii sunt att de circumspecti in
ceea ce spun inct intelegerea efectiva
nu este posibila. Unii se pot juca sau pot
chiar intinde curse celor neatenti.
Membrii isi recunosc interdependenta
si inteleg faptul ca sprijinul reciproc este
cel mai bun mijloc de realizare att a
motivelor personale ct si a celor de
echipa.
Membrii simt ca munca si unitatea in
care lucreaza le apartin deoarece sunt
dedicati obiectivele in stabilirea carora s-
au implicat.
Membrii contribuie la succesul
organizatiei prin aplicarea abilitatilor si
cunostintelor de care dispun la realizarea
obiectivelor echipei.
Membrii lucreaza intr-un climat de
incredere si sunt incurajati sa-si exprime
deschis ideile, opiniile, dezacordurile si
sentimentele. Intrebarile sunt binevenite.
Membrii comunica deschis si sincer.
Fac eforturi sa-si inteleaga reciproc
punctele de vedere.
Membrii pot fi beneficiari ai unor solide
sesiuni de formare dar supervizorul sau
alti membri ai grupului pot limita aplicarea
celor invatate strict la munca fiecaruia.
Membrii se regasesc in situatii
conflictuale pe care nu stiu sa le rezolve.
Interventia supervizorului poate fi
amnata si se poate ajunge pna la
deteriorarea grava a lucrurilor.
Membrii pot sa participe sau nu la
luarea deciziilor privitoare la echipa.
Conformitatea este deseori considerata
mai importanta dect succesul.
Membrii sunt incurajati sa-si dezvolte
abilitatile si sa aplice in practica cele
invatate. Ei se bucura de sprijinul echipei.
Membrii recunosc faptul ca aparitia
conflictelor constituie un aspect normal al
interactiunii umane iar situatiile de acest
gen sunt privite ca oportunitate pentru idei
si creativitate. Ei actioneaza pentru
rezolvarea rapida si constructiva a
conflictului.
Membrii participa la luarea deciziilor
privitoare la echipa dar isi dau seama ca,
ori de cte ori echipa singura nu ajunge la
un rezultat sau in caz de urgenta, decizia
finala apartine conducatorului. Obiectivul
final este succesul, nu conformitatea.
Construirea echipei nu e doar o activitate care are loc la inceperea unui program
nou, sau a unui an scolar, ci un proces continuu, care cuprinde mai multe etape
de dezvoltare. Directorul scolii, in calitatea sa de manager al resurselor umane,
se va implica in dezvoltarea echipelor pentru a le face eficiente.
O echipa eficienta are o serie de caracteristici ideale, care nu trebuie privite ca
obiective imposibil de atins in realitate. In spatele fiecarei caracteristici se pot
descoperi elemente relativ usor de transpus in practica, in orice activitate de
echipa si niste reguli deontologice asupra carora fiecare membru al echipei ar
trebui sa mediteze.
Caracteristicile ideale
ale echipei eficiente
Toi membrii grupului urmresc standarde nalte de calitate.
Atmosfera din grup este lipsit de formalism, comfortabil i relaxat. Criticile
sunt constructive i nu creeaz disconfort; nu se fac atacuri la persoan.
Membrii poart multe discuii i toat lumea particip. Oamenii se ascult unii
pe alii; se exprim toate punctele de vedere; exist o atmosfer suportiv.
Membrii au deplin ncredere reciproc i se bazeaz unii pe ceilali.
Membrii, inclusiv conductorul, sunt loiali unii altora.
Membrii grupului neleg clar obiectivele generale i specifice precum i
sarcinile echipei i le accept.
Deciziile se iau prin consens (exist un acord general clar i toat lumea e
dispus s-l respecte) iar dezacordurile se discut.
Cnd se trece la aciune, se formuleaz i se accept sarcini clare.
Conductorul nu domin echipa i nici nu i se supune fr rost.
Ajutorul reciproc este liber.
Etapele de dezvoltare a echipei
Elaborarea unui plan de integrare a copiilor in dificultate/ cu CES in scoala
impune infiintarea unei echipe noi. Crearea unei echipe poate produce o serie de
disfunctionalitati, deoarece grupurile trec in general prin niste stadii previzibile de
dezvoltare si regres. Deoarece managerului ii revine sarcina conducerii echipei in
perioada de tranzitie de la simplu grup la echipa eficienta, este utila cunoasterea
etapelor de dezvoltare a echipei.
Unul din modelele de dezvoltare a echipei existente in literatura de
specialitate este modelul Tuckman, care cuprinde patru etape :
Etapa I, Formarea, caracterizat de tatonri i dependen;
Etapa II, Antrenarea, caracterizat de conflict interior;
Etapa III, Normalizrea, caracterizat de dezvoltarea coeziunii echipei
Etapa IV, Funcionarea, caracterizat de adaptarea la rolul funcional.
Etapa I: Formarea
Pe parcursul primei etape, membrii identific acele comportamente
acceptabile pentru ntregul grup. n cazul grupurilor nou constituite, specific
exemplului nostru, aceasta este faza de tranziie de la statutul de individ la cel de
membru.
Membrii echipei sunt relativ pasivi. Comportamentul individual al
membrilor tinde s fie politicos, acetia fcnd efortul de a-i cunoate pe ceilali
i de a nelege ce li se pretinde Etapa aceasta este caracterizat prin:
ncercri repetate de a identifica sarcinile n mod concret i de a stabili
cum anume se vor realiza;
Stabilirea tipului de informaii necesare i a modului n care vor fi
culese si utilizate;
Participare ezitant;
Sentimente de ataament iniial fa de echip;
Intelectualizare;
Discutarea simptomelor sau problemelor periferice sarcinii;
Nemulumiri cu privire la mediul organizaional;
Suspiciune, team i anxietate fa de noua situaie;
Performane profesionale minime.
Etapa a II a: Antrenarea
Pe parcursul etapei a II a, pentru a-i exprima individualitatea i a rezista
formrii grupului, membrii devin ostili sau exagerat de zeloi. Ei recunosc limitele
cerinelor i reacioneaz emoional la obligaiile de auto-schimbare i auto-
negare pe care le percep. Echipa nelege c rspunde de rezultate i are reacii
afective, de rezisten i conflict.
Iat i alte caracteristici ale acestei etape:
Luptele interne, plasarea pe poziii de auto-aprare i competiie;
Stabilirea de obiective nerealizabile;
Lipsa de unitate, tensiunea crescut i invidia;
Rezistena fa de obligaiile impuse de sarcin, acestea fiind percepute ca interferene cu nevoile personale;
Polarizarea membrilor grupului;
Fluctuaiile acute ale relaiilor i rsturnri de sentimente;
ngrijorarea fa de volumul excesiv de munc;
Stabilirea de ordine de rutin;
Performanele profesionale minime.
Etapa a III a: Normalizarea
In aceasta etapa membrii accept echipa, regulile ei, propriile roluri i pe
cele ale colegilor. Dup rezolvarea diferitelor conflicte inerente etapei a II a,
echipa ncepe s se coaguleze.
Informaia ncepe s circule liber, membrii i neleg reciproc rolurile iar
cooperarea devine regul. Conflictul emoional se reduce prin restabilirea
relaiilor anterior conflictuale.
Alte caracteristici ale acestei etape:
ncercarea de a realiza maximum de armonie prin evitarea conflictelor;
Consolidarea legturilor interpersonale, care sunt caracterizate de ncredere
mutual, mprtirea problemelor personale i discutarea dinamicii echipei;
O nou capacitate de exprimare constructiv a emoiilor;
Un sentiment de coeziune a grupului, spirit unanim i obiective comune;
Stabilirea limitelor echipei i meninerea lor;
Realizarea unui volum mediu de lucru.
Etapa a IV a: Funcionarea
n momentul n care echipa i-a stabilit normele interpersonale, aceasta
devine o entitate capabil s diagnosticheze i s rezolve probleme, n stare s
ia decizii. Echipa se caracterizeaz prin standarde nalte de calitate,
productivitate i rezolvarea problemelor. Membrii colaboreaz benevol i caut
s realizeze performane individuale i de echip ct mai deosebite. Echipele nu
ating ntotdeauna acest nivel.
Cateva caracteristici ale etapei a patra:
Membrii ncep s neleag procesele personale i interpersonale;
Se trece la auto-schimbarea constructiv;
Se realizeaz un volum destul de mare de lucru.
Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca
echipa nou constituit s devin pe deplin productiv se poate reduce printr-o
comunicare interna eficienta, singura in masura sa reduca ingrijorarea,
anxietatea sau tensiunile tipice etapelor de formare i antrenare.
Membrii grupului se pot nelege ntre ei pentru a evita surprizele i astfel
se poate accelera realizarea unei atmosfere de ncredere (faza de normare),
care permite renunarea la aspectele interpersonale n favoarea celor legate de
sarcinile profesionale, echipa putnd acum s mearg nainte i s funcioneze.
Factorii care contribuie la dezvoltarea si la eficienta echipei sunt :
- existenta si constientizarea scopului si obiectivelor comune
- folosirea eficienta a resurselor individuale ale fiecarui membru al echipei
- capacitatea de a recunoaste conflictul in mod deschis si de a incerca
rezolvarea acestuia prin discutii
- existenta sentimentului de participare la conducerea echipei
- stabilirea si aplicarea unor proceduri clare de functionare
- capacitatea membrilor de a comunica deschis si sincer
- existenta unui consens asupra modalitatilor de rezolvare a problemelor si
luare a deciziilor
- pregatirea pentru depasirea ocazionala a limitelor impuse si pentru
experimentarea de noi metode de lucru
- auto-evaluarea eficienta
Elaborarea si aplicarea la nivelul scolii a unui Plan de Actiune pentru
integrarea copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale va fi deci o provocare pentru
fiecare director sa constituie o adevarata echipa care, condusa dupe metode
moderne, sa ajunga de la un simplu grup de persoane o echipa performanta.
Rezultatele vor fi cu siguranta foarte bune, iar metoda muncii in echipa va putea
fi aplicata cu succes si la alte proiecte pe care SCOALA, ca organizatie aflata
intr-o etapa de reforma, le va pune in practica in beneficiul tuturor copiilor din
comunitate.
Bibliografie :
Curriculum pentru pregatirea supervizorilor din sistemul de protectie a copilului /
Lane Cooke, John Mc Mahon - Jordan Institute for Families, World Vision, CRIPS 2002
Team Building: An Exercise in Leadership, Robert B. Maddux, Crisp
Publications, Inc., 1992
Integrer lenfant handicape a lecole/ Jean-Marie Gillig, Ed. DUNOD Paris 1996
Guide du management dans le service public/ Serge Alecian, Dominique
Foucher, Les Editions de lOrganisation 1994
Cele dousprezece porunci ale echipei
1. Ajutai-v reciproc ca s evitai greelile.
2. Cutai ci prin care s facei ideile s funcioneze, nu motive pentru care
acestea nu pot reui.
3. Dac avei ndoieli, verificai! Nu v grbii s facei presupuneri negative unii
despre alii.
4. Ajutai-v reciproc s ctigai i mndrii-v fiecare cu victoriile celorlali.
5. n orice mprejurare, exprimai-v aprecierea unii fa de ceilali i fa de
organizaie.
6. Fii pozitivi, indiferent de mprejurri.
7. Dai dovad de iniiativ i curaj, ca i cum totul ar depinde de voi.
8. Facei totul cu entuziasm; e contagios.
9. Exprimai-v orice dorin.
10. Nu v pierdei ncrederea.
11. Fii consecveni n realizarea angajamentelor.
12. Fii n largul vostru!