„Pentru ca un copil să devină om, trebuie ca din copilărie să educi în el omul, altfel va rămâne copil toată

viaţa”.Rabindranath Tagore

Trăim într-o lume în care timpul, este principalul duşman al omului. Cuvintele ”n-am

timp” au devenit o scuză., întâlnită la tot pasul, dar care de cele mai multe ori nu poate fi

înţeleasă ca şi o scuză.Un exemplu, foarte bun este cel în care copiii sunt principalii subiecţi,

sunt „centrul universului”, dar pentru care părinţii nu găsesc timpul necesar. Oare de ce există

probleme mai importante decât copiii noştri? Oare de ce părinţii nu conştientizează adevăratul

rol pe care îl joacă în viaţă propriului lor copil? Acestea sunt doar câteva dintre motivele prin

care este putem explica existenţa acestui parteneriat.

Nu trebuie să uităm niciodată că „a educa” este mai greu decât „ a instrui”. Tocmai în

acest sens e nevoie de colaborare între familie şi şcoală. Sf. Ioan Gură de Aur rostea : „Nu

există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri, fără viaţă,

dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii şi Dumnezeu.”

Învăţământul preşcolar este principalul partener educativ al familiei. Iată câteva

motive care fac ca grădiniţă să fie un factor educativ de importanţă majoră.

Învăţământul preşcolar este principalul partener educativ al familiei. Grădiniţa este factor

educativ de importanţă majoră, deoarece:

Creează un mediu adecvat copiilor şi îi pune în contact, realizând o bună socializare a

lor;

Poate face educaţie generală adecvată vârstei, dispunând de educatoare calificate;

Asigură un debut bun în învăţământul primar;

Este un mediu de ocrotire şi petrecere plăcută a timpului.

De la o grădiniţă la altă există diferenţe în ceea ce priveşte spaţiul închis şi deschis de

care dispun copiii şi părinţii acestora, dotările cu materiale didactice, nivelul de calificare al

personalului didactic, precum şi dorinţa acestora pentru deschidere, pentru schimbare,

personalul auxiliar didactic şi nedidactic disponibil.

Orice grădiniţă de stat sau particulară autorizată, este obligată să asigure un proces de

învăţare bun. Din oferta managerială şi educaţională a grădiniţei sau şcolii, părinţii trebuie să

afle care sunt condiţiile de viaţă şi ambianţa unităţii şi care este potenţialul său educativ.

Direct sau indirect, educatoarele conduc întreaga activitate a copiilor. O parte din

activitatea educativa se desfăşoară cu întreaga grupa de copii în activităţi comune şi este

sistematic structurată, condusă de educatoare etapa după etapă. În alte momente ale zilei

copiii se joacă, lucrează sau învaţă în grupuri mici, liberi sau îndrumaţi de educatoare.

Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care

acţionează asupra copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe

care le implică acest domeniu sunt multiple.

Copiii care vin în grădiniţă pot avea dificultăţi de adaptare, atât în sensul socializării, cât

şi din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele acestora se pot identifica de către

educatoare, împreună cu părinţii.

Atât părinţii copiilor cu dificultăţi, cât şi ai celor cu dezvoltare firească, este bine să fie

consultaţi pentru a stabili programe educative, în care să se implice şi familia.

Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care activitatea

propusă conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor doi factori

educativi.

La intrarea în grădiniţă copilul este ca o carte deschisă, el constituie oglinda universului

familial în care s-a dezvoltat. Prin conduita celor din jurul său, copilul învaţă să exprime

propriul comportament emoţional: să râdă, să se întristeze, să devină critic.

Familia echilibrată, cu simţul responsabilităţii fiecărui membru, unul faţă de altul, va

realiza o disciplinare a copilului, fapt ce în esenţă nu poate fi separat de celelalte dimensiuni

ale educaţiei, în speţă educaţia intelectuală şi morală.

Familia este mediul în care copilul se naşte, trăieşte, se dezvoltă şi se formează pentru

viaţă. Este principalul instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. De

asemenea, în primii ani de viaţa, adica cei petrecuţi în familie se formează imaginea de sine a

copilului care este esenţială pentru funcţionarea sa socială.

Părinţii sunt primii educatori ai copilului, iar pentru a avea succes este necesar ca ei sa

fie conştienti de responsabilităţile pe care le au cu privire la copil şi de nevoile acestuia. 

Astfel, ambii factori implicaţi urmăresc aceleaşi scopuri, dar, au alte repere în ceea ce

priveşte educaţia copilului. Există diferenţe de pregătire în ceea ce priveşte educaţia. De

asemenea, sunt diferite uneori, nivelul de cultură, vârstă, informaţiile şi sursele acestora,

motivaţiile, stilul de comunicare, trăsături de caracter şi capacitatea de a evita

comportamentele negative. Părinţii au tendinţa de a fi subiectivi, de aceea ei trebuie implicaţi

permanent în acţiunile grădiniţei pentru a reuşi să depăşească barierele subiectivismului.

Înainte de aceasta, educatoarea are obligaţia şi interesul de a cunoaşte din ce medii provin

copiii, care sunt categoriile socio-profesionale din care provin părinţii, structura familiei şi

problemele deosebite ale fiecăreia, probleme care ar putea afecta într-un fel sau altul evoluţia

copilului în cadrul grupului şi nu numai.

Implicarea părinţilor nu înseamnă numai sprijin material sau discuţii despre problemele

copilului fiecăruia, ci, înseamnă implicare în problemele întregii grupe de preşcolari. În acest

scop, constituirea unor relaţii pozitive intre familie şi grădiniţă conduce la unificarea

sistemului de valori şi cerinţe legate de copil.

Specific naturii umane, omul se implică motivat, iar părinţii se implică atunci când sunt

convinşi că investiţia lor materială, fizică, spirituală, merită efortul depus. Colaborarea dintre

educatoare şi părinţi presupune o comunicare eficientă şi efectivă, o unitate de cerinţe şi

acţiuni, subordonate interesului copilului, sub forma discuţiilor, a schimburilor de opinii,

reuniuni de informare, ateliere de lucru cu ocazia unor evenimente din viaţa grupei, serbari,

excursii,vizite,aniversări. Părintele trebuie convins, nu prin vorbe, ci, prin acţiuni menite să-i

câştige încrederea că in grădiniţă se intâmplă ceva deosebit cu copilul său.

Parteneriatul dintre grădiniţă şi familiile copiilor, desfăşurat în termeni amiabili şi de

respect reciproc, oferă un mediu propice influenţării pozitive a educaţiei copilului.Relaţia

partenerială, capabilă să le ofere ambelor părţi implicate posibilitatea de a acţiona, va avea

efecte benefice asupra dezvoltării copilului.

„Pentru noi, părinţii sau adulţii care trăim alături de un copil sau îl

însoţim pe lungul vieţii, provocarea constă în a-i permite să

realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creşte şi

de a se diferenţia de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, să se

despartă de noi, să se îndepărteze, pentru a întâmpina riscurile şi

minunile vieţii.”

(Jacques Salome)

« Eu sunt copilul

Tu tii in mainile tale destinul meu,

Tu determini,in cea mai mare masura daca voi esua in viata !

Da-mi,te rog,acele lucruri care sa ma indrepte spre fericire !

Educa-ma,te rog,ca sa pot fi o binecuvantare pentru lume ! »

(« Familiei mele »din Child`s Appeles,Manie Gepe cole)

Despre meseria de parinte

“Copiii tai nu sunt copiii tai.

Ei sunt fiii si fiicele Vietii care tanjeste dupa ea insasi.

Ei vin prin tine dar nu la tine,

Si desi ei sunt cu tine,totusi ei nu-ti apartin.

Poti sa le dai dragostea ta,dar nu si gandurile tale,

Pentru ca ei au propriile ganduri

Poti sa le adapostesti trupurile,dar nu si sufletele,

Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,

Pe care tu n-o poti vizita nici macar in visele tale.

Te poti lupta sa fii ca ei,dar nu incerca sa-i faci ca tine,

Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri. »

Copilul este copia parinţilor săi, atâta timp cât se poate

menţine în umbra acestora.”

“La nastere copilul e un candidat la umanitate”

(Pieron)

“Unele lucruri probabil se schimba,dar noi incepem si sfarsim cu familia”

(Anthony Brandt)

“Omul este rodul educatiei pe care o primeste”

(Helvetius)

“Copiii nostri infloresc pe trunchiul viu al vietii noastre.Ei nu sunt un buchet ,ci o

minunata gradina de meri.Si aceasta gradina este a noastra”

(A.S.Makarenko)

“Perioada copilariei este unica si fiecare clipa pierduta ne trimite uneori mai

departe de ei scapand din vedere esentialul, si anume responsabilitatea de a fi

parinte”

„Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel

încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.”

( Plutarh )

„Părinţii tăi nu au fost întotdeauna plictisitori. Au

ajuns aşa pentru că au fost nevoiţi să te hrănească, să-ţi

spele hainele şi să-ţi plătească partea la cheltuieli.”

(Bill Gates)

„Crezi că profesorii au fost nişte duri? Aşteaptă până

vei avea un şef ! Viaţa nu e cinstită – obişnuieşte-te cu asta !”

(Bill Gates)

SFATURI FOLOSITOARE PENTRU UN PARINTEIUBITOR!

SA NU-MI DAI TOT CE-TI CER,TE ROG FRUMOS,CHIAR DACA STII CA POTI, CHIAR DACA AI,FIINDCA UNEORI SUNT CURIOSSA-TI CER, DOAR CA SA VAD CA POTI SA-MI DAI!

CAND IMI PROMITI UN PREMIU,NU UITACA MIE TOT LA EL O SA-MI STEA GANDUL…

SI DACA TU TE-AI RAZGANDIT CUMVA,MA PEDEPSESTI CA NU-TI RESPECT CUVANTUL!

SA NU-MI SPUI NICIODATA CA DOAR EUSUNT MAI PUTIN CA PRIETENII SI FRATIIFIINDCA O SA CRED, IN DRUMUL MEU,CA NU POT FI LA FEL DE BUN CA ALTII!

CAND VREAU SA FAC UN LUCRU, CAT DE MIC,INCURAJEAZA-MA DE LA-NCEPUT,

IAR DACA SE INTAMPLA SA IL STRIC,NU MA CERTA CA SUNT NEPRICEPUT!

TE ROG, SA NU FACI TOT IN LOCUL MEU!MAI LASA-MA SA FAC SI EU CE STIU,PENTRU CA ALTFEL O SA-MI FIE GREUSA MA DESCURC IN VIATA, MAI TARZIU!

CAND AM CURAJUL SA-TI MARTURISESCCE MA FRAMANTA SI CE TEMERI AM,

ASCULTA CE ITI SPUN SI CE GANDESC,NU TE UITA LA CEAS SI NICI PE GEAM!

DA-MI SFATUL TAU CEL BUN SI INTELEPT,ASA CUM TE PRICEPI, ASA CUM STIISI NU-MI RASPUNDE-ATUNCI CAND IL ASTEPT:„N-AM TIMP DE FLEACURI SI COPILARII!”

DACA TI-E GREU SA FACI CE TE-AM RUGATATUNCI CAND SINGUR VOI PUTEA PORNI

PE DRUMUL VIETII MELE CEL MULT VISAT,INTREABA-TE: CE OM OI DEVENI?