PARTENERIAT si MUNCA IN ECHIPA sau acel obligatoriu IMPREUNA pentru integrarea copiilor

Aurora Toea, CRIPS

Mirela Turcu, CRIPS

1. SCOALA PARTENER AL DIRECTIEI PENTRU PROTECTIA COPILULUI

Parteneriatul dintre Directia pentru Protectia Copilului (in calitatea sa de

serviciu specializat al Consiliului Judetean, respectiv al Consiliului Local de

sector al Municipiului Bucuresti) si reteaua unitatilor de invatamant este o relatie

interinstitutionala care se construieste prin efortul ambelor parti, in cadrul unei

strategii promovate de autoritatile locale si de inspectoratul scolar, precum si de

institutiile guvernamentale de profil, respectiv Autoritatea Nationala pentru

Protectia Copilului si Adoptie ANPCA si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Desi in strategia guvernamentala cu privire la protectia copilului s-a

strecurat o omisiune respectiv nementionarea Ministerului Educatiei si

Cercetarii la capitolul 4.IMPLICAREA ALTOR MINISTERE SI INSTITUTII IN

REALIZAREA STRATEGIEI la nivel national parteneriatul ANPCA-MEC este

necesar in definirea politicilor de prevenire a intrarii copilului in dificultate, de

imbunatatire a modului de ingrijire, educare si socializare a copiilor aflati in

sistemul de protectie, de integrare a tuturor copiilor in mediul scolar, de

eficientizare a procesului de integrare/reintegrare sociala si profesionala a

tinerilor care parasesc la varsta majoratului sistemul de protectie. Practic in toate

etapele procesului prevenire, protectie, reintegrare scoala (gradinita) din

comunitate nu poate fi exclusa din randul actorilor institutionali cu care serviciile

sociale publice si private colaboreaza in beneficiul copiilor.

De multe ori insa reforma se face vizibila mai degraba la nivel local, decat

national. Proiectul pilot de informare, sensibilizare si pregatire a scolii si

comunitatii in vederea integrarii copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale a intervenit in favoarea parteneriatului atat intre cele doua structuri guvernamentale

ANPCA si MEC, cat si intre actorii locali DPC, Inspectorat Scolar si scoli din

judetele Alba, Buzau, Ialomita si Iasi. In dezbaterile organizate in reuniunile

locale si in seminariile din cadrul cursului pentru directorii de scoala au fost

evidentiate trei componente ale relatiei de parteneriat scoala-DPC si, implicit, trei

roluri ale scolii :

A. PROMOTOR ACTIV AL INTEGRARII SOCIALE A TUTUROR COPIILOR

B. PARTENER EDUCATIV IN PROIECTUL PERSONALIZAT AL

COPILULUI

C. SERVICIU CARE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA SI SESIZAREA

CAZURILOR DE COPII IN SITUATIE DE RISC

Sa explicitam pe scurt aceste trei roluri, scotand in evidenta atributiile care-i revin

directorului de scoala/ gradinita, dar si resursele pe care sistemul de protectie a

copilului le pune la dispozitia scolii, resurse care se cer cunoscute si

corespunzator valorizate.

Rolul 1: SCOALA - PROMOTOR ACTIV AL INTEGRARII SOCIALE A

TUTUROR COPIILOR

O scoala integrativa este :

scoala in permanenta schimbare si adaptare la nevoile copiilor

cel mai eficient mediu de combatere a atitudinilor de discriminare

comunitate interculturala primitoare si deschisa

scoala care-i valorizeaza in mod egal pe toti copiii, profesorii si parintii

Integrarea se bazeaz pe convingerea c adulii lucreaz n comuniti

incluzive, alctuite din persoane de diferite rase, religii, aspiraii, cu sau fara

dizabiliti. Tot aa, indiferent de vrst, copiii au nevoie s creasc i s nvee

n medii asemntoare celor n care vor lucra ca aduli, iar scoala este principala

institutie care trebuie sa raspunda acestei nevoi.

Echipa SCOLII INTEGRATIVE nu-si pune intrebarea cum trebuie sa se

schimbe unii elevi pentru a invata mai bine? ci mai degraba cum trebuie sa se

schimbe scoala ca sa-i integreze pe toti elevii sai ? . Profesorul din scoala

integrativa va avea o serie de obiective de perfectionare si autoperfectionare

profesionala, cum ar fi :

S fie capabil sa remarce punctele forte si interesele fiecrui copil i s le

utilizeze pentru motivarea interioar in procesul de educatie.

S stie s stabileasc obiective ambiioase dar difereniate, adecvate elevului

respectiv, ceea ce impune evaluare difereniat.

S formuleze ateptri adecvate pentru FIECARE elev, oricare ar fi

capacitile acestuia. Aceast abilitate a cadrului didactic permite tuturor

elevilor s devin membri ai clasei i ai colii.

S stie sa utilizeze un stil de predare bazat mai mult pe activiti dect pe

intervenia de la catedr.

S stie sa ofere zilnic condiii pentru ca fiecare elev sa aiba un succes

Competentele utile profesorului din scoala integrativa sunt

S realizeze c rspunde de fiecare copil din clas.

S cunoasc diferite strategii de instruire i s tie s le foloseasc eficient.

S lucreze n echip cu prinii i cu alti profesionisti care se ocupa de copil

S perceap lucrul cu fiecare membru al clasei ca pe o oportunitate de

perfecionare profesional i nu ca problem pe care el sau alii o au de

rezolvat.

S fie flexibil i s demonstreze un grad ridicat de toleran.

Toate aspectele legate de acest rol al scolii au fost pe larg prezentate si in

alte capitole ale acestei carti, in special in capitolul Scoala pentru toti semnat de

conf.dr.univ Adina Vrasmas deci nu mai insistam la acest paragraf.

Directia pentru Protectia Copilului si toate serviciile din sistem au la randul

lor obligatii de relationare cu scoala. Asrfel, in ceea ce priveste atributiile unitatii

in care copilul este protejat (spre exemplu, centrul de plasament), iata ce se

precizeaza in paragraful referitor la educatie din lucrarea Standardele de calitate

privind protectia copilului in centrul de plasament:

2.3) Educa$ia pre^colar* si ^colar*1

Obiective Elemente minime de realizare Favorizarea accesului la educa$ie

Este obligatorie nscrierea fiec*rui copil din centrul de plasament ntr-o unitate de nv*$*mnt pre^colar, primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar n func$ie de vrsta sa si de aptitudinile sale;

Copiii frecventeaz* unit*$ile ^colare (pre^colare) din cadrul comunit*$ii; Pe parcursul ocrotirii n centrul de plasament, este de preferat ca n

m*sura posibilit*$ilor s* se men$in* nscrierea copilului la ^coala din cartierul s*u, pentru a evita o ruptur* de mediul ^colar cu care era familiarizat.

La terminarea ciclului gimnazial (liceal), copilul (tn*rul) are dreptul s* opteze pentru o form* de preg*tire ^colar* (universitar*) sau profesional*, iar conducerea centrului de plasament trebuie s* $in* cont de aceasta

Asigurarea frecvent*rii cursurilor

Educatorul de referin$* are obliga$ia s* controleze prezen$a copilului la ^coal* si s* discute att cu copilul, ct si cu nv*$*torul/profesorul diriginte si cu alte cadre didactice pentru rezolvarea problemelor care apar.

Absenteismul ^colar se consider* o problem* grav*. Cnd acest* problem* apare, rezolvarea ei reprezint* unul din obiectivele prioritare ale proiectului personalizat.

Parteneriatul cu unitatea de nv*$*mnt

La nivel de serviciu public si centru de plasament se ncheie acorduri de colaborare cu unitatea de nv*$*mnt, care s* prevad* activit*$i n parteneriat n favoarea fiec*rui copil protejat.

Obiectivele principale ale acordurilor se refer* la: - diminuarea si eliminarea marginaliz*rii n ^coal* a copiilor protejati

n centrele de plasament, - colaborarea cu profesorii/nv*$*torii (educatorii de gr*dini$*)

precum si cu p*rin$ii celorlalti elevi la derularea proiectelor personalizate,

- integrarea copiilor n comunitatea clasei si a ^colii (grupei gr*dini$ei) ca prim pas al integr*rii lor n comunitate,

- orientarea ^colar* si profesional*. Activitatile care fac obiectul acordului se organizeaz*

- la nivel de unitate de nv*$*mnt (informarea si sensibilizarea ntregului colectiv didactic asupra problematicii copilului n dificultate, stabilirea unei deontologii a relatiei cu acesti copii si a unor metode de lucru n consecin$*)

- la nivel de clas* (o abordare individualizat* a copiilor protejati,

1 Fragment din lucrarea Standarde de calitate privind protectia copilului in centrul de plasament, Colectia Atelier CRIPS 2000

insistnd pe ajutorarea lor n cazul situa$iilor de e^ec ^colar, pe crearea unei atmosfere pozitive de toleran$*, de sprijin si colegialitate ntre toti elevii clasei etc.)

- la nivel de consiliu al p*rin$ilor elevilor (informare, sensibilizare, stimularea particip*rii familiilor la programe de socializare etc.)

Sprijinirea copilului pentru o bun* preg*tire ^colar*

Educatorul ajut* copilul sa-si efectueze temele, l controleaz*, face demersuri pentru o preg*tire suplimentar* pentru examene, i stimuleaz* aptitudinile, comunic* cu ^coala si particip* la ^edin$ele cu p*rin$ii

Exista deci obligatii de ambele parti, fiind recunoscut atat de scoala, cat si

de serviciul public specializat, ca nu se poate face integrarea sociala a copilulului

fara un parteneriat real intre sistemul de protectie si cel de educatie.

B. Scoala - PARTENER EDUCATIV IN PROIECTUL PERSONALIZAT AL

COPILULUI

Pentru fiecare copil aflat in sistemul de protectie (pentru care Comisia

pentru Protectia Copilului a stabilit o masura de protectie) este necesara

elaborarea si aplicarea unui proiect personalizat de ingrijire, educare, recuperare,

(re)integrare familiala si sociala. Iata, de exemplu, ce prevede documentul citat

anterior in legatura cu proiectul personalizat:

3.1) Proiectul personalizat de integrare

Obiective Elemente minime de realizare Reprezinta principalul instrument de lucru al echipei centrului de plasament

Proiectul personalizat de integrare este un document scris; Plecnd de la analiza situatiei personale a copilului, echipa decide

procedurile educative, sociofamiliale, psihologice, terapeutice de care are nevoie pentru ca interventia n perioada de ocrotire n centrul de plasament sa fie ct mai benefic*

Prin proiect se stabilesc domeniile de actiune pluridisciplinara n fiecare caz n parte

Se precizeaza obiectivele concrete pe fiecare domeniu, activitatile, responsabilii, perioadele de desfasurare;

Fiecare obiectiv este explicitat n termeni de: deprinderi, atitudini, cunostinte, valori pe care copilul se doreste sa le dobndeasca prin activitatile propuse n proiect

Se nscriu realizarile copilului, precum si ale familiei, pas cu pas, la fiecare obiectiv (pentru observarea evolutiei), precum si caracteristicile rela$iei copil-familie pe parcursul proiectului (pentru a aprecia gradul de preg*tire a reintegr*rii sau integr*rii copilului)

Periodic se evalueaza: -evolutia copilului si a rela$iei familiale -activitatile planificate si se stabilesc, daca este cazul, noi strategii de lucru

Transformarea copilului n protagonistul propriului sau proces de integrare

Se respecta dreptul copilului de a avea un proiect personal, n acord cu opinia si cu dorin$ele sale

Copilul este ajutat sa si formeze o constiinta de sine si sa fie responsabil

Stimularea interventiei n echipa n interesul copilului

Formularea n scris a proiectului este garantia ca toti cei implicati cunosc demersurile si sunt de acord cu ele;

Desemnarea responsabilului de caz este esen$ial* n implementarea proiectului, pentru a evita repet*rile sau implicarea unui num*r prea mare/prea mic de profesioni^ti.

Responsabilul de caz este puntea dintre copil si familie (natural* sau substitutiv*); el r*spunde de organizarea interven$iei n echip*, acordnd aten$ia cuvenit* fiec*rui profesionist si delimitnd responsabilitatile fiecaruia

Evaluarea n echipa a cazului se face pe baza documentelor scrise, si nu pe impresii subiective

O parte importanta a proiectul personalizat este cea referitoare la proiectul

de integrare in scoala si comunitate. Pentru orice copil in dificultate care urmeaza

o forma de invatamant prescolar sau scolar acest proiect se realizeza in

parteneriat cu gradinita/ scoala din comunitate. Managerul de caz (in general

asistent social sau educator specializat de referinta) va antrena in elaborarea si

aplicarea acestui document scris pe directorul scolii si pe educatoarea,

invatatorul sau profesorul diriginte care raspunde de educatia copilului respectiv.

Proiectul personalizat de integrare in scoala si comunitate este un dosar care

include date despre copil, evaluarea initiala a situatiei acestuia, planul de

interventie si rapoarte care reflecta evolutia situatiei pe parcursul implementarii

planului. In anexa va propunem un model de structurare a planului personalizat.

Acest document faciliteaza legatura dintre serviciile de protectie a copilului

si scoala, munca in echipa interdisciplinara si asigura antrenarea responsabila si

complementara a profesionistilor din sistem, a directorului de scoala si a

cadrelor didactice, a familiei, a copiilor si adultilor din comunitate- pentru ca

fiecare copil aflat in situatie de risc, cu CES sau cu probleme sociale sa fie

sprijinit in integrarea sa scolara, profesionala si sociala.

C. Scoala - SERVICIU CARE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA SI SESIZAREA

CAZURILOR DE COPII IN SITUATIE DE RISC

In multe comunitati cadrele didactice sunt cele care observa situatii de

maltratare a copilului (semne de violenta fizica si/sau psihica, privare de hrana

etc) si iau atitudine anuntand conducerea scolii, facand vizite la familii, sesizand

autoritatile. Dincolo de aceste situatii in care rolul activ al scolii este de apreciat,

se remarca insuficienta procedurilor care pe de o parte obliga personalul scolii sa

sesizeze aceste cazuri, iar pe de alta parte faciliteaza interventia de urgenta.

Ordonanta de Urgenta nr 26/1997 stipuleaza faptul ca (Art.15 -3) Cei care

constata existenta unor situatii care sa impuna plasamentul copilului in regim d

eurgenta sunt obligati sa sesizeze deindata serviciul public specializat in a carui

raza teritoriala se afla copilul, pentru stabilirea acestor masuri - deci aceasta

obligatie legala si morala apartine profesorului, ca si oricarui cetatean.

In Romania nu exista inca la nivel national precizari clare despre cum se

fac aceste sesizari - desi in numeroase tari europene exista normative concrete

si materiale informative in sprijinul profesorilor despre ce aspecte de maltratare /

neglijare a copilului trebuie observate, unde, cum si in ce termen trebuie

sesizate, se organizeaza cursuri obligatorii pe aceasta tema. Un model de grila

de identificare a efectelor maltratarii este prezentat pe pagina urmatoare.

Data fiind importanta problemei este necesara stabilirea unor proceduri la

nivel judetean/local initiatorul lor fiind directia pentru protectia copilului.

Recomandam ca directia pentru protectia copilului, inspectoratul scolar si

unitatile de invatamant sa defineasca impreuna modul de colaborare de

preferat sa se realizeze un formular tip, usor de completat si de interpretat, care

sa fie aplicat in mod unitar pentru sesizarea cazurilor. Primul pas ar fi ca fiecare

scoala (inclusiv unitatile din mediul rural) sa cunoasca adresa si telefonul directiei

pentru protectia copilului eventual aceste coordonate sa fie afisate la un loc

vizibil, in cancelarie, pentru rapiditatea sesizarii. Anexam in acest scop, la finalul

ghidului, un repertoar al serviciilor publice specializate din intreaga tara.

Se insereaza grila !

2. MUNCA IN ECHIPA

Procesul de integrare a copiilor in dificultate presupune din partea

profesionistilor antrenati nu doar interes, cunostinte si competente ci si o

capacitate reala de a lucra in echipa. O echipa constituita atat in cadrul scolii, dar

si o echipa la nivel interinstitutional, care sa-i includa pe toti profesionistii care

raspund de copil: educator sau asistent maternal, asistent social, profesor

diriginte, director de scoala si altii.

Din aceste considerente includem in ghidul destinat directorului de scoala

integratoare un material metodologic despre ECHIPA, raspunzand unor teme de

genul: ce este o echipa, cum poate ea sa devina eficienta, care ar fi tehnicile de

incurajare a parteneriatului si de dezvoltare a echipei.

Ce este o echipa ?

Conform definitiei lui Katzenbach si Smith (1993), echipa este un grup restrans

de persoane cu abilitati complementare dedicate unui scop comun, acelorasi

cerinte de performanta si unor metode de abordare comune pentru care se

considera reciproc responsabili

Astfel, in proiectul nostru, termenul de echipa se refera la un grup de lucru unitar, relativ permanent, care raspunde de proiectul personalizat al copilului

aflat in sistemul de protectie. Exemplificand, in cazul integrarii scolare al unui

copil cu dificultati de invatare protejat intr-un centru de plasament, echipa la nivel

interinstitutional poate fi alcatuita din invatatorul sau profesorul diriginte al clasei

in care se integreaza copilul, directorul scolii, un alt cadru didactic cu experienta

in programe de integrare, educatorul din centrul de plasament si asistentul social

al directiei judetene (manager de caz).

Echipa creata la nivelul scolii (condusa de director) pentru aplicarea planului de

actiune pentru integrarea copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale va include

invatatorii/ dirigintii claselor integratoare, profesori de sprijin, consilieri scolari etc.

Dar nu este suficient ca membrii grupului sa fie nominalizati pentru a deveni o

echipa. Sunt absolut necesare urmatoarele elemente :

1. scop comun

2. interdependenta 3. angajare 4. responsabilitate

Sa le explicitam, pe scurt :

1. scop comun

Persoanele trebuie sa aiba obiective comune sau un motiv pentru a lucra

impreuna. Astfel, pentru a deveni echipa membrii grupului isi vor defini pentru

inceput scopul comun, fiind necesara nu doar definirea formala a acestuia, ci

intelegerea si constientizarea de catre fiecare persoana a scopului comun.

2. interdependenta

Membrii grupului trebuie sa inteleaga ca au nevoie unii de altii pentru atingerea

scopului comun. Experienta, abilitatile, activitatile profesionale specifice pe care

le desfasoara fiecare sunt la fel de importante pentru reusita proiectului

personalizat de integrare a copilului. O echipa nu se poate construi in lipsa

increderii, iar increderea se dobandeste prin realizarea impreuna a sarcinilor.

3. angajare

Membrii grupului trebuie sa fie convinsi ca numai deciziile comune sunt

eficiente, ca doua capete gandesc mai bine decat unul singur, trei mai bine

decat dopua, etc .

4. responsabilitate

Pentru obtinerea unor rezultate semnificative pentru toti membrii grupului, acestia

trebuie sa fie responsabili unii fata de altii. Grupul insusi trebuie sa fie

responsabil ca unitate functionala intr-un context organizational mai larg : fata de

autoritatile locale, inspectoratul scolar, directia pentru protectia copilului etc.

Pentru a intelege mai bine ce inseamna trecerea de la grup la echipa, propunem

o paralela intre grup si echipa, conform schemei urmatoare :

Grup - Echipa

Sursa: Team Building: An Exercise in Leadership, Robert B. Maddux, Crisp Publications, Inc., 1992

GRUPUL ECHIPA

Membrii sunt de parere ca motivul

pentru care se gasesc impreuna este

doar administrativ. Indivizii lucreaza

separat; cteodata obiectivele lor se

intersecteaza.

Membrii au tendinta de a se concentra

asupra propriei persoane, deoarece nu

sunt suficient de implicati in proiectarea

obiectivelor unitatii. Atitudinea lor fata de

munca este cea a unui simplu angajat.

Membrilor li se spune ce sa faca si nu

sunt consultati asupra celei mai adecvate

abordari. Sugestiile nu sunt incurajate.

Membrii nu au incredere in motivatia

colegilor deoarece nu le inteleg rolul.

Exprimarea opiniei/ dezacordului este

privita ca manifestare a lipsei de suport.

Membrii sunt att de circumspecti in

ceea ce spun inct intelegerea efectiva

nu este posibila. Unii se pot juca sau pot

chiar intinde curse celor neatenti.

Membrii isi recunosc interdependenta

si inteleg faptul ca sprijinul reciproc este

cel mai bun mijloc de realizare att a

motivelor personale ct si a celor de

echipa.

Membrii simt ca munca si unitatea in

care lucreaza le apartin deoarece sunt

dedicati obiectivele in stabilirea carora s-

au implicat.

Membrii contribuie la succesul

organizatiei prin aplicarea abilitatilor si

cunostintelor de care dispun la realizarea

obiectivelor echipei.

Membrii lucreaza intr-un climat de

incredere si sunt incurajati sa-si exprime

deschis ideile, opiniile, dezacordurile si

sentimentele. Intrebarile sunt binevenite.

Membrii comunica deschis si sincer.

Fac eforturi sa-si inteleaga reciproc

punctele de vedere.

Membrii pot fi beneficiari ai unor solide

sesiuni de formare dar supervizorul sau

alti membri ai grupului pot limita aplicarea

celor invatate strict la munca fiecaruia.

Membrii se regasesc in situatii

conflictuale pe care nu stiu sa le rezolve.

Interventia supervizorului poate fi

amnata si se poate ajunge pna la

deteriorarea grava a lucrurilor.

Membrii pot sa participe sau nu la

luarea deciziilor privitoare la echipa.

Conformitatea este deseori considerata

mai importanta dect succesul.

Membrii sunt incurajati sa-si dezvolte

abilitatile si sa aplice in practica cele

invatate. Ei se bucura de sprijinul echipei.

Membrii recunosc faptul ca aparitia

conflictelor constituie un aspect normal al

interactiunii umane iar situatiile de acest

gen sunt privite ca oportunitate pentru idei

si creativitate. Ei actioneaza pentru

rezolvarea rapida si constructiva a

conflictului.

Membrii participa la luarea deciziilor

privitoare la echipa dar isi dau seama ca,

ori de cte ori echipa singura nu ajunge la

un rezultat sau in caz de urgenta, decizia

finala apartine conducatorului. Obiectivul

final este succesul, nu conformitatea.

Construirea echipei nu e doar o activitate care are loc la inceperea unui program

nou, sau a unui an scolar, ci un proces continuu, care cuprinde mai multe etape

de dezvoltare. Directorul scolii, in calitatea sa de manager al resurselor umane,

se va implica in dezvoltarea echipelor pentru a le face eficiente.

O echipa eficienta are o serie de caracteristici ideale, care nu trebuie privite ca

obiective imposibil de atins in realitate. In spatele fiecarei caracteristici se pot

descoperi elemente relativ usor de transpus in practica, in orice activitate de

echipa si niste reguli deontologice asupra carora fiecare membru al echipei ar

trebui sa mediteze.

Caracteristicile ideale

ale echipei eficiente

Toi membrii grupului urmresc standarde nalte de calitate.

Atmosfera din grup este lipsit de formalism, comfortabil i relaxat. Criticile

sunt constructive i nu creeaz disconfort; nu se fac atacuri la persoan.

Membrii poart multe discuii i toat lumea particip. Oamenii se ascult unii

pe alii; se exprim toate punctele de vedere; exist o atmosfer suportiv.

Membrii au deplin ncredere reciproc i se bazeaz unii pe ceilali.

Membrii, inclusiv conductorul, sunt loiali unii altora.

Membrii grupului neleg clar obiectivele generale i specifice precum i

sarcinile echipei i le accept.

Deciziile se iau prin consens (exist un acord general clar i toat lumea e

dispus s-l respecte) iar dezacordurile se discut.

Cnd se trece la aciune, se formuleaz i se accept sarcini clare.

Conductorul nu domin echipa i nici nu i se supune fr rost.

Ajutorul reciproc este liber.

Etapele de dezvoltare a echipei

Elaborarea unui plan de integrare a copiilor in dificultate/ cu CES in scoala

impune infiintarea unei echipe noi. Crearea unei echipe poate produce o serie de

disfunctionalitati, deoarece grupurile trec in general prin niste stadii previzibile de

dezvoltare si regres. Deoarece managerului ii revine sarcina conducerii echipei in

perioada de tranzitie de la simplu grup la echipa eficienta, este utila cunoasterea

etapelor de dezvoltare a echipei.

Unul din modelele de dezvoltare a echipei existente in literatura de

specialitate este modelul Tuckman, care cuprinde patru etape :

Etapa I, Formarea, caracterizat de tatonri i dependen;

Etapa II, Antrenarea, caracterizat de conflict interior;

Etapa III, Normalizrea, caracterizat de dezvoltarea coeziunii echipei

Etapa IV, Funcionarea, caracterizat de adaptarea la rolul funcional.

Etapa I: Formarea

Pe parcursul primei etape, membrii identific acele comportamente

acceptabile pentru ntregul grup. n cazul grupurilor nou constituite, specific

exemplului nostru, aceasta este faza de tranziie de la statutul de individ la cel de

membru.

Membrii echipei sunt relativ pasivi. Comportamentul individual al

membrilor tinde s fie politicos, acetia fcnd efortul de a-i cunoate pe ceilali

i de a nelege ce li se pretinde Etapa aceasta este caracterizat prin:

ncercri repetate de a identifica sarcinile n mod concret i de a stabili

cum anume se vor realiza;

Stabilirea tipului de informaii necesare i a modului n care vor fi

culese si utilizate;

Participare ezitant;

Sentimente de ataament iniial fa de echip;

Intelectualizare;

Discutarea simptomelor sau problemelor periferice sarcinii;

Nemulumiri cu privire la mediul organizaional;

Suspiciune, team i anxietate fa de noua situaie;

Performane profesionale minime.

Etapa a II a: Antrenarea

Pe parcursul etapei a II a, pentru a-i exprima individualitatea i a rezista

formrii grupului, membrii devin ostili sau exagerat de zeloi. Ei recunosc limitele

cerinelor i reacioneaz emoional la obligaiile de auto-schimbare i auto-

negare pe care le percep. Echipa nelege c rspunde de rezultate i are reacii

afective, de rezisten i conflict.

Iat i alte caracteristici ale acestei etape:

Luptele interne, plasarea pe poziii de auto-aprare i competiie;

Stabilirea de obiective nerealizabile;

Lipsa de unitate, tensiunea crescut i invidia;

Rezistena fa de obligaiile impuse de sarcin, acestea fiind percepute ca interferene cu nevoile personale;

Polarizarea membrilor grupului;

Fluctuaiile acute ale relaiilor i rsturnri de sentimente;

ngrijorarea fa de volumul excesiv de munc;

Stabilirea de ordine de rutin;

Performanele profesionale minime.

Etapa a III a: Normalizarea

In aceasta etapa membrii accept echipa, regulile ei, propriile roluri i pe

cele ale colegilor. Dup rezolvarea diferitelor conflicte inerente etapei a II a,

echipa ncepe s se coaguleze.

Informaia ncepe s circule liber, membrii i neleg reciproc rolurile iar

cooperarea devine regul. Conflictul emoional se reduce prin restabilirea

relaiilor anterior conflictuale.

Alte caracteristici ale acestei etape:

ncercarea de a realiza maximum de armonie prin evitarea conflictelor;

Consolidarea legturilor interpersonale, care sunt caracterizate de ncredere

mutual, mprtirea problemelor personale i discutarea dinamicii echipei;

O nou capacitate de exprimare constructiv a emoiilor;

Un sentiment de coeziune a grupului, spirit unanim i obiective comune;

Stabilirea limitelor echipei i meninerea lor;

Realizarea unui volum mediu de lucru.

Etapa a IV a: Funcionarea

n momentul n care echipa i-a stabilit normele interpersonale, aceasta

devine o entitate capabil s diagnosticheze i s rezolve probleme, n stare s

ia decizii. Echipa se caracterizeaz prin standarde nalte de calitate,

productivitate i rezolvarea problemelor. Membrii colaboreaz benevol i caut

s realizeze performane individuale i de echip ct mai deosebite. Echipele nu

ating ntotdeauna acest nivel.

Cateva caracteristici ale etapei a patra:

Membrii ncep s neleag procesele personale i interpersonale;

Se trece la auto-schimbarea constructiv;

Se realizeaz un volum destul de mare de lucru.

Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca

echipa nou constituit s devin pe deplin productiv se poate reduce printr-o

comunicare interna eficienta, singura in masura sa reduca ingrijorarea,

anxietatea sau tensiunile tipice etapelor de formare i antrenare.

Membrii grupului se pot nelege ntre ei pentru a evita surprizele i astfel

se poate accelera realizarea unei atmosfere de ncredere (faza de normare),

care permite renunarea la aspectele interpersonale n favoarea celor legate de

sarcinile profesionale, echipa putnd acum s mearg nainte i s funcioneze.

Factorii care contribuie la dezvoltarea si la eficienta echipei sunt :

- existenta si constientizarea scopului si obiectivelor comune

- folosirea eficienta a resurselor individuale ale fiecarui membru al echipei

- capacitatea de a recunoaste conflictul in mod deschis si de a incerca

rezolvarea acestuia prin discutii

- existenta sentimentului de participare la conducerea echipei

- stabilirea si aplicarea unor proceduri clare de functionare

- capacitatea membrilor de a comunica deschis si sincer

- existenta unui consens asupra modalitatilor de rezolvare a problemelor si

luare a deciziilor

- pregatirea pentru depasirea ocazionala a limitelor impuse si pentru

experimentarea de noi metode de lucru

- auto-evaluarea eficienta

Elaborarea si aplicarea la nivelul scolii a unui Plan de Actiune pentru

integrarea copiilor in dificultate/ cu nevoi speciale va fi deci o provocare pentru

fiecare director sa constituie o adevarata echipa care, condusa dupe metode

moderne, sa ajunga de la un simplu grup de persoane o echipa performanta.

Rezultatele vor fi cu siguranta foarte bune, iar metoda muncii in echipa va putea

fi aplicata cu succes si la alte proiecte pe care SCOALA, ca organizatie aflata

intr-o etapa de reforma, le va pune in practica in beneficiul tuturor copiilor din

comunitate.

Bibliografie :

Curriculum pentru pregatirea supervizorilor din sistemul de protectie a copilului /

Lane Cooke, John Mc Mahon - Jordan Institute for Families, World Vision, CRIPS 2002

Team Building: An Exercise in Leadership, Robert B. Maddux, Crisp

Publications, Inc., 1992

Integrer lenfant handicape a lecole/ Jean-Marie Gillig, Ed. DUNOD Paris 1996

Guide du management dans le service public/ Serge Alecian, Dominique

Foucher, Les Editions de lOrganisation 1994

Cele dousprezece porunci ale echipei

1. Ajutai-v reciproc ca s evitai greelile.

2. Cutai ci prin care s facei ideile s funcioneze, nu motive pentru care

acestea nu pot reui.

3. Dac avei ndoieli, verificai! Nu v grbii s facei presupuneri negative unii

despre alii.

4. Ajutai-v reciproc s ctigai i mndrii-v fiecare cu victoriile celorlali.

5. n orice mprejurare, exprimai-v aprecierea unii fa de ceilali i fa de

organizaie.

6. Fii pozitivi, indiferent de mprejurri.

7. Dai dovad de iniiativ i curaj, ca i cum totul ar depinde de voi.

8. Facei totul cu entuziasm; e contagios.

9. Exprimai-v orice dorin.

10. Nu v pierdei ncrederea.

11. Fii consecveni n realizarea angajamentelor.

12. Fii n largul vostru!