Post on 14-Apr-2018
7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
1/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 1 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
craii de curtea-veche
Matei Caragiale
TEXT
equivalences
2001
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
2/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 2 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
basic text:
Opere (Perpessicius, ed.),
Fundatia pentru literatura si arta
(Bucuresti, Romania) 1936
present edition:
c 1999 sudost-europa archiv [LATEX 2]
c 2001 Mugur Grosu [graphics Inner space]
c 2001 equivalences [pdfLATEX pdf/screen]
pdf/screen c 19992001, C. V. Radhakrishnan
typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus
[archive hard copy] printed in the netherlands May 24, 2001
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
3/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 3 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
equivalenc
es
Matei CaragialeCraii de Curtea-veche 1929
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
4/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 4 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
5/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 5 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Que voulez vous, nous sommes ici
aux portes de lOrient, ou tout est pris
a la legere...
Raymond Poincare
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
6/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 6 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
7/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 7 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Intmpinarea crailor
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
8/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 8 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
9/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 9 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
...au tapis-franc nous etions reunis.
L. Protat
Cu toate ca, n ajun chiar, mi fagaduisem cu juramnt sa ma ntorc
devreme acasa, tocmai atunci ma ntorsesem mai trziu: a doua zi spre
amiazi.
Noaptea ma apuca n asternut. Pierdusem rabojul timpului. As fi
dormit nainte, dus, fara zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care
trebuia neaparat sa iscalesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur,
ursuz, ciufut. Nu iscalii. Mormaii numai sa fiu lasat n pace.Atipii iarasi, dar pentru scurta vreme. Saracia de epistola se nfi-
inta din nou, nsotita de cruda lumina a unei lampi. Miselul de postas
gasise de cuviinta sa ma iscaleasca cu mna lui. Nu-i fusei recunoscator.
Urasc scrisorile. Nu stiu sa fi primit de cnd sunt dect una, de la
bunul meu amic Uhry, care sa-mi fi adus o veste fericita. Am groaza
de scrisori. Pe atunci le ardeam fara sa le deschid.
Asta era soarta ce o astepta si pe noua sosita. Cunoscnd scrisul,ghicisem cuprinsul. Stiam pe de rost nesarata plachie de sfaturi si
de dojane ce mi se slujea de-acasa cam la fiecare nceput de luna;
sfaturi sa purced cu barbatie pe calea muncii, dojane ca nu ma mai
nduplecam sa purced odata. Si, n coada, nelipsita urare ca Dumnezeu
sa ma aiba n sfnta sa paza.
Amin! n halul nsa n care ma gaseam mi-ar fi fost peste putinta
sa pornesc pe orice fel de cale. Nici n pat nu ma puteam misca.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
10/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 10 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Desurubat de la ncheieturi, cu salele frnte, mi se parea ca ajunsesem
n stare de piftie. In mintea mea aburita miji frica sa nu ma fi lovit
damblaua.
Nu, dar n sfrsit ma razbise. De o luna, pe tacute si nerasuflate,cu nadejde si temei, o dusesem ntr-o bautura, un crailc, un joc. In
anii din urma, fusesem greu ncercat de mprejurari; mica mea luntre
o batusera valuri mari. Ma aparasem prost si, scrbit de toate peste
masura, nazuisem sa aflu ntr-o viata de stricaciune uitarea.
O luasem numai cam repede si ma vedeam n curnd silit sa depun
armele. Ma lasau puterile. In acea seara, eram n asa hal de sfrseala
ca n-as fi crezut sa ma pot scula nici sa fi luat casa foc. Dar deodatama pomenii cu mine n mijlocul odaii, n picioare, uitndu-ma speriat
la ceasornic. Mi-adusesem aminte ca eram poftit la masa de Pantazi.
Ce noroc ca ma desteptase; mare noroc! Privii acum cu recu-
nostinta scrisoarea parinteasca; fara ea scapam ntlnirea cu cel mai
scump prieten.
Ma mbracai si iesii. Era, spre caderea iernii, o vreme de lacrimi.
Desi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plngeau, ramurile copacilor
desfrunziti picurau, pe tulpine si pe grilaje se prelingeau ca o su-
doare rece, stropi grosi. Asta e timpul care ndeamna cel mai mult la
bautura; rarii trecatori ce se prefirau prin ceata erau mai toti afumati.
Un lungan, cobornd prispa unei crciumi, cazu gramada si nu se mai
scula.
Intorsei capul dezgustat. Birtul ales pentru acea seara fiind tocmai
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://goback/http://lastpage/http://prevpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
11/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 11 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
n Covaci, luai o birja, lucru cuminte, deoarece la sosirea mea, ceilalti
mosafiri erau la a doua tuica, iar oaspetele la a treia. Ma aratai mirat
ca se nfiintasera cu totii asa devreme; Pantazi nsa ma lamuri ca el
venise de-a dreptul de-acasa, iar Pasadia cu Pirgu de-a dreptul si ei dela
club, vremea fiind prea urta ca sa mai zaboveasca la aperitive.
Pantazi porunci nca un rnd de tuici. Dar voia buna ce ne uraram,
ciocnind, lipsea cu totul. Ma temui sa nu adorm iar. In sala unde
grosolana petrecere negustoreasca pornise sa se nfierbnte era ntr-
o smbata masa noastra avea aerul unui ospat de nmormntare.
Borsul cu smntna si ardei verde fu sorbit n tacere. Niciunul din
meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, ndeosebi, parea framntat deo mhnire neagra. As fi deschis eu vorba daca lautarii n-ar fi nceput
tocmai un vals care era una din slabiciunile lui Pantazi, un vals do-
mol, voluptos si trist, aproape funebru. In leganarea lui molateca,
plpia, nostalgica si sumbra fara sfrsit, o patima asa sfsietoare ca
nsasi placerea de a-l asculta era amestecata cu suferinta. De ndata
ce coardele ncalusate pornisera sa ngaime amara destainuire, sub
vraja adnca a melodiei, ntreaga sala amutise. Tot mai nvaluita, maijoasa, mai nceata, marturisind duiosii si dezamagiri, rataciri si chi-
nuri, remuscari si cainte, cntarea, necata de dor, se ndeparta, se
stingea, suspinnd pna la capat, pierduta, o prea trzie si zadarnica
chemare.
Pantazi si sterse ochii umezi.
Ah! zise Pirgu lui Pasadia, facndu-si privirea galesa si glasul
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
12/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 12 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
dulceag, ah! cu valsul asta tin sa te duc la lacasul cel din urma, ct mai
curnd; cred ca n-ai sa ma faci s-astept mult nca aceasta sarbatoare a
tineretelor mele. Ce frumos are sa fie, ce frumos! si eu beat, cu nenea
Pantazi, voi stoarce ntristatei adunari lacrimi fierbinti lundu-mi, ncuvinte miscatoare, ramas bun de la n veci neuitatul meu prieten.
Pasadia nu zise nimic.
Da, urma Pirgu, lesinndu-si si mai mult glasul si privirea, are
sa fie att de frumos! Eu am sa-ti duc cavalariile pe perna. Si, la sapte
ani, la parastasul cel mare, cnd au sa te dezgroape, ramasag pun ca
au sa te gaseasca tot dichisit, tot scortos, tot ferches, fara un fir de
par alb, murat n argint-viu si n spirt ca un gogosar n sare si n otet.Dar Pasadia nu-l asculta, se gndea aiurea. Scapa de data asta
Pirgu si mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi sa-l vad.
Ramnnd de tnar singur n Bucuresti, de capul meu, ma ferisem
sa intru-n crd cu oricine, asa ca din restrnsul cerc al cunostintelor
mele, alese toate pe sprnceana, Gorica Pirgu n-ar fi facut niciodata
parte daca n-ar fi fost tovarasul nedespartit al lui Pasadia, de care
aveam o evlavie nemarginita.
Pasadia era un luceafar. Un joc al ntmplarii l nzestrase cu una
din alcatuirile cele mai desavrsite ce poate avea creierul omenesc.
Am cunoscut de aproape o buna parte din aceia ce sunt socotiti ca
faime ale tarii; la foarte putini nsa dintr-nsii am vazut laolalta si asa
minunat cumpanite attea nalte nsusiri ca la acest nedreptatit ce, de
voie, din viata, se harazise singur uitarii. Si nu stiu un al doilea care
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
13/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 13 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
sa fi strnit mpotriva-i attea oarbe dusmanii.
Auzisem ca aceasta si-o datora n parte nfatisarii. Ce frumos cap
avea totusi! Intr-nsul atipea ceva nelinistitor, atta patima nfrnata,
atta trufie apriga si haina nvrajbire se destainuiau n trasaturile feteisale vestede, n cuta sastisita a buzelor, n puterea narilor, n acea
privire tulbure ntre pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un glas
taraganat si surd, se desprindea cu amaraciune, o adnca sila.
Viata lui, din istoria careia i se ntmpla rar sa dezvaluie ceva, fu-
sese o crncena lupta nceputa de timpuriu. Iesit din oameni cu vaza
si stare, fusese oropsit de la nastere, crescut pe mini straine, surghiu-
nit apoi n strainatate la nvatatura. Intors n tara, se vazuse jefuit
de ai sai, nlaturat, hartuit, prigonit si tradat de toata lumea. Ce
nu se uneltise mpotriva lui? Cu ce strigatoare nedreptate i fusesera
ntmpinate lucrarile, truda de zi si noapte a jerfitei sale tinereti, cum
se nvoisera cu totii sa-l ngroape sub tacere! Din grelele ncercari de
tot soiul prin cari trecuse attia ani de restriste si cari ar fi dobort un
urias, aceasta faptura de fier iesise calita de doua ori. Pasadia nu fu-
sese omul resemnarii, ncrederea n sine si sngele rece nu-l parasisera
n cele mai negre clipe; statornic n urmarirea telului, el nfrnsese vi-
tregia mprejurarilor, o ntorsese cu dibacie n folosul sau. Ca dnsul
nimeni nu stiuse sa astepte si sa rabde, neclintit el pndise norocul
la raspntie, l nsfacase si-l siluise ca sa-i poata smulge ceea ce, n
chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la nceput fara cazna si zbucium. Odata
ajuns se ntrecuse, luase vazul tutulor, i uluise si-si facuse, juganar
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
14/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 14 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
cumplit dar cu manusi, toate mendrele. Calea maririlor i se deschidea
larga, neteda, acum nsa, ca putea nazui la orice, nu mai voi el ni-
mic si se retrase. Presupuneam ca la temelia acestei hotarri ciudate a
fost ntructva si teama de sine nsusi, fiindca, sub nvelisul de gheatadin afara, Pasadia ascundea o fire patimasa, ntortocheata, tenebroasa
care, cu toata stapnirea, se trada adesea n scaparari de cinism. Cu
veninul ce se ngramadise n inima sa mpietrita, puterea l-ar fi facut
lesne primejdios. Si nici o ncredere la el n virtute, n cinste, n bine,
nici o mila sau ngaduiala pentru slabiciunile omenesti de cari arata
a fi cu totul strain.
Retragerea sa din politica mirase mai putin totusi dect schimba-
rea ce se petrecuse n felul sau de trai. La vrsta cnd la altii ncepe
pocainta, el, care totdeauna slujise de pilda vie de cumpatare, se
napustise deodata la desfru. Era aceasta darea pe fata a unei vieti
ce dusese si pna atunci n ntuneric, sau reluarea unor vechi deprin-
deri de cari rvna de a izbuti l facusera sa se dezbere un lung sir de
ani? caci firesc nu era ca o asemenea naprleala sa fi avut loc de azi
pe mine. Cum, nu stiu, rar nsa mi s-a ntmplat sa vad jucator asa
frumos, crai asa ahtiat, bautor asa maret. Dar se putea oare spune ca
decazuse? Nicidecum. De o sobra eleganta, plin de demnitate n port
si vorbire, el ramasese apusean si om de lume pna n vrful unghiilor.
Ca sa prezideze o nalta Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi gasit
mai potrivit. Cineva care nu l-ar fi cunoscut, vazndu-l trecnd seara,
cnd iesea, teapan si grav, cu trasura la pas dupa el, pentru nimic n-ar
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
15/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 15 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
fi voit sa creada n ce murdare si josnice locuri mergea acel impunator
domn sa se nfunde pna la ziua. Pentru mine, privelistea acelei vieti
avea ceva coplesitor, n ea banuiam ca se desfasura o ntunecata drama
sufleteasca a carei taina ramnea nepatrunsa.Daca, ncercnd a reda ntructva trasurile acestui nobil chip, am
staruit att, e pentru ca n-am voit sa scap prilejul de a-l face sa re-
traiasca naintea ochilor mei, amintirea lui fiindu-mi scumpa. Deosebit
de cutreieratorul culcusurilor de noapte ale destrabalarii bucurestene,
n Pasadia, eu am cunoscut un alt om. Dar pe acela l ntlneam aiurea.
La ctiva pasi de Podul Mogosoaiei, ntr-o ulita singuratica, n umbra
unei batrne gradini fara flori, se ridica, neprimitoare si posomorta,o casa veche. Eram unul din rarii privilegiati ce treceau pragul acelei
bogate locuinte unde, pna n cel din urma ungher, se resfrngea, sever,
sufletul stapnului.
Il gaseam n odaia lui de lucru, lacas de liniste si de reculegere,
n care nimic nu patrundea din lumea din afara. In acea ncapere,
captusita cu postav de fata iascai si nconjurata peste tot de dulapuri
ferecate n pereti, cu geamurile perdeluite, cte neuitate ceasuri m-a
tinut, pironit n jilt , convorbirea oaspelui. Miezoasa si cuprinzatoare,
retinuta si maiestrita, fara labartari, razne si prisosuri, ea nvaluia
n mreje puternice, uimea, rapea, fermeca. Pasadia era deopotriva
mester pe pana si n tinerete zugravise frumos. Era de necrezut ct
citise. Istoria o cunostea ca nimeni altul, ea desavrsise la dnsul darul
nnascut de a judeca fara sa se nsele oamenii; multora pe atunci n
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
16/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 16 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
plina naltare el le-a prevazut, apropiata, trista prabusire si nu pot
uita cum rostind cuvintele cobitoare ochii i licareau sinistri. Pasadia
Magureanu! Am privit ca un har al Proniei simpatia ce dnsul a avut
pentru mine si ma mndresc de a fi ciracul acestui mare razvratit, attde stoic, caruia din toate cusururile ce-i gasea lumea, nu ma nvoiam
a-i recunoaste dect unul singur acela nsa de neiertat: prietesugul
cu Gorica.
Gore Pirgu era o lichea fara seaman si fara pereche. Nesaratele lui
giumbuslucuri de soitar obraznic i scosesera faima de baiat destept,
la care se adaogase de ce nu se stie si aceea de baiat bun, desi
bun nu era dect de rele. Acest chimita avea un suflet de hengher
si de cioclu. De mic stricat pna la maduva, giolar, riscar, slujnicar,
nhaitat cu toti codosii si masluitorii, fusese Veniaminul cafenelei
Ca-
zes si Cherubinul caselor de ntlnire. Mi-a fost sila sa cercetez mai cu
de-amanuntul itele acestei firi uscate si triste care simtea o atragere
bolnava numai pentru ce e murdar si putred. Pirgu avea n snge dorul
vietii de dezmatare tiganeasca de odinioara de la noi, cu dragostele
la mahala, chefurile la manastiri, cntecele fara perdea, scrboseniile si
mascarile. Cu jocul de carti ce-i slujea de meserie si cu boalele lumesti
ce-l istovisera nainte de vreme, acestea erau singurele lucruri de cari
stia sa vorbeasca, ntocmindu-i tot temeiul hazului cu care le ncnta
celor ce-i pretuiau dobitocia. Si totusi pe altcineva nu gasise ca sa si-l
faca tovaras Pasadia care, de altmintreli, l despretuia fatis, jicnindu-l
si umilindu-l fara crutare de cte ori se ivea prilejul.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
17/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 17 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Vezi, te rog, mi zise el, nu-l lasa pe vecinul dumitale sa se sinu-
cida; uite-l, nghite cutitul.
Intr-adevar, plin de zel, Gorica lucra n cega rasol cu cutitul,
tavalea bucata prin maioneza si, tot cu cutitul, o baga adnc n gura.Ma facui ca nu vad, nu aud. Pantazi se apleca sa caute ceva sub masa.
In preceptele sale, urma Pasadia, buna crestere elementara gla-
suieste: nici cutitul n legume si peste, nici furculita n brnza si, nici
ntr-un fel cutitul n gura. Dar asta de, pentru oameni fini, feciori de
boier, nu pentru mitocani, adunatura. Sa faci rmatorul sa bea apa
din fedeles!
Pentru Pirgu, care se credea nentrecut n cunoasterea obiceiurilorlumei nalte, nu se putea nfruntare mai sngeroasa. Se reculese nsa
repede si-i raspunse tantos lui Pasadia ca avea sa-l desfiinteze.
Sa ma slabesti cu mofturi de-astea, se ratoi el, ca altfel ntorc
foaia. Ai mbatrnit nebun...
Ca sa mpece lucrurile, Pantazi porunci sa se destupe sampania
ce, dupa datina meselor noastre, se sluji n pahare mari. Pirgu nu lasa
sa i se toarne dect un deget, peste care adaoga aproape o litra de apa
minerala, niste borviz usor. Din tuspatru era singurul care nu ducea la
bautura, se putea spune chiar ca mai mult se facea ca bea, umflndu-se
cu sprituri cu sifon, cu sifon albastru. I se ntmpla rar totusi sa nu fie
beat de dimineata si cnd se chirchelea se tinea de tot soiul de pozne,
dupa savrsirea carora, nitel obraz sa fi avut numai, ar fi trebuit sa-i
fie rusine sa mai dea ochi cu lumea.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
18/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 18 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Inchinnd ntr-un glas n sanatatea lui Pantazi, iubitul nostru oas-
pe, sorbiram cu deliciu din bautura nvioratoare. Pirgu si muie doar
buzele si se strmba.
Sampania fara muieri, bombani el, nu face doua parale.Femeile fusesera nsa, n chip hotart, pentru totdeauna nlaturate
de la mesele noastre. Toate ncercarile lui Gorica de a i se ncuviinta sa-
si pofteasca o prietena-doua fusesera zadarnice. Pantazi s-ar fi nvoit
bucuros, dar Pasadia ramasese nenduplecat. Ne margineam sa arun-
cam scurte priviri cotoiesti cucoanelor de la mesele vecine cari, cam
de obicei, ne raspundeau si ele cu ochiade sirete.
Cu cautatura-i tulbure si posomorta, Pasadia dezbraca o durdulie
ovreica, asezata n fata lui, ceva mai departe. Ma ntovarasii si eu
la aceasta crestineasca fapta, stiind ca nu suparam ntru nimic pe
marele meu prieten. Constienta de minunata ei frumusete rasariteana
n deplina nflorire, alba si mata ca un chip de ceara n care ochii de
catifea ardeau cu o flacara rece ntre genele de matase, ea ramnea
nemiscata, nepasatoare, n trufia fara margini a stirpei alese, asa ca
strabunele ei cnd erau trte, despoiate, n trgurile de robi, sau trase,
mai trziu, pe scripetele lui Torquemada. Stnd picior peste picior,
rochia i se ridicase pna la genunchi, lasnd sa i se vada, pale, prin
stravezimea ciorapilor negri pulpele strunguite fara cusur. Cnd se
hotar sa si le acopere fu fara graba si fara sa roseasca. Pirgu pisa
cu nerusinare o negustoreasa cu fata aprinsa sub suliman, nfoiata si
nzorzonata. Zmbindu-i gales, cu ochii pe jumatate nchisi, el ridica
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
19/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 19 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
paharul, sorbea cu gingasie, apoi si lingea buzele cu pofta. Singur
Pantazi nu se uita la nimeni. Visatoare ca totdeauna, privirea i se
pierdea aiurea, blnda si trista. El facu semn sa mai vie sampanie.
Dar Pirgu se-ntrecea cu gluma. Facnd din paharul golit ochian, cucealalta mna trimetea sarutari trupesei negustorese care se prapadea
de rs. Pasadia l sfatui sa se astmpere sa nu dea de belea.
Frumos ti-ar sta, l ntreba el, sa te vezi luat pe sus si dat afara?
Pirgu l privi cu despretuitoare mila.
Ma crezi, pesemne, ca sunt ca dumneata, sa fiu dat afara cu
una cu doua terchea-berchea, haimana? Cine nu ma cunoaste aici si
oriunde, cine nu ma iubeste, unde nu sunt la mine acasa? Ca sa-si dovedeasca spusele, se ridica si trecu la masa negustoresei careia-i
pupa mna si-i vorbi la ureche, dete o raita si pe la alte mese, oprindu-
se mai nti la aceea a frumoasei ovreice.
M-a ntrebat Raselica, ne zise ntorcndu-se, cum un om asa fin
ca mine, fecior de boier, pot sa ma adun cu oameni att de ordinari?
Era furioasa. Am rugat-o sa nu ia n seama; unul, i-am spus, e un
biet batrn stricat, a fost pe vremuri ceva de capul lui, dar acum s-azaharisit; celalalt e un copil.
Pasadia nghiti si tacu. Ii urmai pilda. Nu-mi ascunsei admirarea
de cta lume cunostea Pirgu.
Lume de tot soiul si de toata teapa, lume multa, toata lumea. Pe
cine nu cunostea ntr-adevar, unde nu patrunsese? In zavortele case
ale negustorimei sperioase si speriate, n ferecata cetatuie a ovreimei
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
20/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 20 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
mbuibate de belsug, n subredele cuiburi ale riei ciocoiesti, pretutin-
deni, Gorica era primit cu bratele deschise, desi nu totdeauna pe usa
din fata. Ramne de mirare cum nu insufla nicaieri scrba si teama,
cum nimeni nu voia sa vada ca n potaia aceea marunta ce se tra
si se gudura rnjind, pisma tinea desteapta si asmuta fara ncetare
mpotriva tutulor, o fiara spurcata si capie, pornita pe vrajmasie, pe
vatamare, pe rau, parnd a sluji soartei de unealta de dezalcatuire si
de nimicire. Mrsavia nu se sfia de altfel sa si-o marturiseasca, facndu-
si fala din ispravi pentru cari legea ar fi trebuit sa prevada puscaria
sau balamucul.
De scolar, si ducea prietenii la femei bolnave. Pentru asemenealucruri se bucura de o nchipuire draceasca nesecata. Din attarea la
desfru, caruia si nchinase trupul si sufletul, si facuse un apostolat.
Iscusit n samsarlcuri si pezevenglcuri, fusese faurul ruinei ctorva
feciori de bani gata si al caderii mai multor femei; multumita lui,
nume cunoscute se mnjisera de necinste. Rar se petrecea murdarie n
care sa nu fi fost amestecat si dnsul, si adesea numai dintr-o cruda
si fara satiu pofta de a-si bate joc, pentru care nu se da napoi dela nimic: iscodirea, defaimarea, brfeala, zzania, pra, amenintarea cu
darea n vileag a tainei ncredintate sau smulse, ravasele neiscalite
toate i pareau deopotriva de bune, fiecare dupa cerinta. Se nastea
ntrebarea ce ar fi trebuit dar sa mai faca Gogu Pirgu ca sa treaca
drept baiat rau?
Magulit ca-l admirasem, nu trebui sa-l rog de doua ori ca sa is-
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
21/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 21 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
toriseasca patania cea din urma a doamnei Mursa. Fu nsa ntrerupt
de plecarea Raselichii. Cu pasi mladiosi, ea se ndrepta spre masa
noastra ca sa-si ia mantaua din cuierul vecin. Pirgu sari s-o ajute.
Era cum nu se poate mai bine Raselica si de minune potrivita; tre-
zita asemanare a femeii cu floarea o floare neagra de tropice, plina
de otrava si de miere o destepta fara voie mireasma calda ce se
raspndea, ametitor de patimasa, la fiecare din miscarile ei. De aproa-
pe nsa, fara ca frumusetea ei sa-si piarda din stralucire, dnsa avea
ceva respingator, n ea se simtea, mai mult dect n alte femei, Eva,
straina, dusmana nempacata si vesnica, mprastietoare de ispita si de
moarte. Privirea ei linistita, aplecndu-se asupra coltului nostru, avu
o scaparare aspra ciocnindu-se de a lui Pasadia.
O urma un fel de tingau adus din spate si cam deselat, cu ochi
ncercanati si sticlosi, cu obrajii aprinsi de o roseata nesanatoasa. O
tuse seaca l chinuia fara ragaz. In zmbetul cu care si lua ramas bun
de la Pirgu, fu parca durerea unei despartiri pentru totdeauna.
E Misu, ne sopti Pirgu. E pe dric, ne lasa. L-a dat gata si p-
asta; doi barbati n trei ani, basca de ce-a mai forfecat pe de-alaturi.Halal sa-i fie, strasnica muiere, pe onoarea mea! Si catre Pasadia: Ei,
si dumneata ai vrea sa te arunci, crezi ca te tin mesii? Spune, sa stiu,
sa-ti fac vorba, intra chiar n vederile mele. In loc sa raspunda, Pasadia
si sorbi paharul pna la picatura cea din urma.
La adica, de ce te-ai codi? starui Pirgu, tot ti suna coliva. Parca
nu stie lumea ca de mult, numai n miambal si-n magiun ti mai sta
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
22/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 22 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
nadejdea? Te vezi pe drojdii, cauta sa mori ncai fericit...
Estimp, o vie miscare se iscase n tot birtul. Multi se sculara de
la masa, napustindu-se spre iesire. Se auzeau trmbitari, treceau pom-
pierii. Baiatul care ne slujise ne spuse ca nu fusese mai nimic: seaprinsese un cos lnga Biserica Curtea-Veche, dar fusese stins nainte
sa soseasca tulumbele. Unii dintre meseni fiind stapnii sau chiriasii
caselor din partea locului, fiecare si pierduse sarita, la gndul ca s-ar
fi putut ntinde si la el focul, att de amenintator n acele uliti strmte,
cu cladiri lipite una de alta.
Se deschise vorba despre Curtea-Veche careia fara biserica cu turla
verde ce-i poarta numele i-ar fi pierit pna si amintirea. Cu priceperea-i cunoscuta, Pasadia ne nsira cam tot ce se stia despre acele locuinte
ale vechilor domnitori. Nimic de seama pe ct parea. Ca ntreg trgul,
Curtea fusese arsa si rezidita de numeroase ori si trebuie sa fi acoperit
o arie ntinsa, ramasite de temelii boltite gasindu-se n ntreaga maha-
laua, de pilda sub birtul unde ne aflam. Cum fusese Curtea era lesne de
nchipuit, semannd n mare cu manastirile, cu trupuri de cladiri mul-
te, pentru a putea salaslui toata liota si tigania, fara ntocmire, farastil, cu nade, umpluturi si crpeli, vrednica sa slujeasca n urtenia
ei, de decor ticalosiei unei tagme stapnitoare plamadita din toate
lepadaturile venetice si din belsug altoita cu snge tiganesc.
Il ntrebai daca nu n nestatornicia domnilor si n teama de navaliri
trebuie cautata pricina ca nu s-a durat si la noi maret si trainic ca
n Apus? Placerea nobila de a zidi nu a lipsit unora din voievozi;
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
23/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 23 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Brncoveanu bunioara ridicase pe ntinsele lui mosii curt i bogate. Imi
raspunse ca nu; iubirea de frumos fiind unul din privilegiile popoa-
relor de stirpe nalta si printre acestea nu putea fi prenumarat si al
nostru care n-a dat civilizatiei nimic. Ii casuna apoi pe Brncoveanu
si, smulgndu-i cuca domneasca, scufa de print al sfintei-mparatii, cu-
nuna de comite maghiar si lantul sfntului Andrei al Rusiei, n cteva
trasuri ni-l zugravi ca pe un bulibasa mehenghi, vnzator si slugarnic
un suflet de rob. Ca se molipsise si dnsul de frigurile de a cladi,
sadi si mpodobi ce au bntuit la puternicii timpului sau era adevarat,
dar de la nenorocitul acesta att de bogat si care a domnit atunci cnd
tumultoasa nflorire a barocului era n toi ce-a ramas? Ce lasa dupa
el: stlpii de la Hurez, pridvorul de la Mogosoaia, Potlogii, ce?... si
cu asemenea marda opacita si pocaltita ndraznim sa ne mai laudam?
Ar trebui sa se ispraveasca odata pentru totdeauna cu istoriile astea
ca e mai mare rusinea!
Iesirea aceasta nu ne surprinse. Pasadia, privind si judecnd cu o
nenduplecata asprime tot ce era romanesc, mergea adesea cu nver-
sunarea pna la a fi de rea-credinta. Ura ce mocnea ntr-nsul neador-mita, se nvolta si se nvolbura atunci vajnica, uriasa, ncingndu-l ca
un jaratic, avntndu-l ca un talaz. Cum nu i se putea tagadui nici
partea lui de dreptate, gasii de prisos sa ma ridic ca sa apar acel tre-
cut, vedeniei caruia pana mea datora o minunata tmpla de icoane ce
migalisem n tinerete cu o osrdie aproape cucernica. Nu fu nici nevoie
deoarece Pasadia, singur, reveni ntructva asupra severei sale pareri.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
24/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 24 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
E ciudat totusi, marturisi el, desi ca arta le gasesc mai prejos
chiar dect amintirea lor istorica, vestigiilor acestea umile nu le pot
contesta deosebitul farmec. In fata celor mai nensemnate, nchipuirea
mea prinde aripi, ma simt miscat, miscat adnc.
Eu unul te nteleg, i zise Pirgu, pentru ca si dumneata esti o
ruina, o ruina venerabila, nu nsa din cele bine pastrate.
Se rse. In felul acesta petreceam noi. Cultul lui Comus ne ntrunea,
cam de o luna aproape zilnic, la prnz sau la cina. Dar adevarata
placere o aflam n vorba, n taifasul ce mbratisa numai lucruri fru-
moase: calatoriile, artele, literele; istoria istoria mai ales plutind
n seninatatea slavilor academice, de unde l prabusea n noroi glumalui Pirgu. Era ntristator cum, n nepregatirea sa, acest vrajmas al slo-
vei tiparite ramnea strain de ce se discuta. In Pantazi nsa, Pasadia
ntlnise o minte clara, un spirit narmat si liber; un cuvnt ma te-
meam a nu pierde din luminosul lor schimb de vederi si de cunostinte
si faptul ca mi-au ramas nsemnarile ce aveam grija sa iau de ele, ma
consola, daca nu ma si despagubeste, de toate pierderile de lucruri ce
am suferit de la razboi ncoace.Spre marea mea parere de rau, n acea seara zaifetul trebuia sa se
sparga devreme; Pasadia pleca spre miezul noptii la munte.
Voi astepta cu nerabdare, zise el, ziua ntoarcerii, ca sa ne reve-
dem, la mine. Si catre Pirgu: Aranjam si un mic pocher, nu e asa?
mai nveti jocul.
Pe data, Pirgu se aprinse de o mnie grozava de care, ca sa se
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
25/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 25 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
usureze, icni pe nerasuflate un potop de scrbe, trecnd de la njura-
turile surugiesti la ocarile de precupeata si la blestemele de chivuta.
Aflaram ca nainte de masa, la tripou, Pasadia, care-l juca pe Pirgu cu
dusmanie, l scuturase, ntr-o ntlnire uriasa, de toate paralele. Pirgu
pierduse douazeci si cinci de poli si mai ramasese dator nca att.
Ca sa-l potoleasca, Pantazi l ntreba daca are nevoie de bani.
Pirgu raspunse mndru ca nu, ceea ce ne mira chiar dupa ce-l vazuram
scotnd, dintr-un plic, un teanc de sutari. Jucase toata noaptea, ntr-o
casa particulara, la Arnoteni, drum-de-fier si se umpluse. Pasadia i
ceru datoria.
Asta nu! zise Pirgu.Pantazi plati, mpartind bacsisuri grase baietilor si lautarilor. Ple-
caram. Dar la iesire, trasura nchisa care l astepta pe Pasadia n
ulicioara ngusta din fata birtului nu putu sa miste nainte din pricina
unui ghem de oameni ce, n rsete si tipete, se rostogoli pna lnga noi.
In mijlocul nvalmaselii, urlnd ca o fiara, o femeie se lupta cu trei
vardisti tepeni ce abia puteau s-o dovedeasca. Pomenindu-ne cu ea
aproape n brate, tuspatru deteram un pas napoi.Batrna si vestejita, cu capul dezbrobodit si numai zdrente toata,
cu un picior descult, ea parea, n turba-i cumplita, o faptura a iadului.
Beata moarta, varsase pe ea si o trecuse neputinta, ceea ce umplea de
o bucurie nebuna droaia de derbedei si de femei pierdute ce-i faceau
alai strignd:
Pena! Pena Corcodusa!
Bagai de seama ca Pantazi tresari deodata si pali. Dar, la vederea
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
26/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 26 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
noastra, Corcodusa fu cuprinsa de o furie oarba. Ce ne fu dat sa auzim
ar fi facut sa se cutremure inima cea mai pagna. Pirgu nsusi ramase
cu gura cascata.
Asculta cu atentie si memorizeaza, i sopti Pasadia, ai ocazia
sa-ti completezi educatia de acasa.
Vardistii ndepartara betiva. Pantazi intrase n vorba cu o fetita
ce, zmbind, si atintise tot timpul asupra acelei triste privelisti a ne-
merniciei omenesti uitatura vioaie si semeata, ntrebnd-o daca stia
cine era ticaloasa batrna care acum se trntise n mijlocul podului, ca
ursul, si nu mai voia sa se scoale.
E Pena Corcodusa, raspunse fetita. S-a mbatat iar. Cnd e treazae cumsecade, dar daca se ciupeste, face urt.
Dupa ce-i strecura ceva n mna, Pantazi o mai descusu pe fata.
Aflaram ca Pena traia pe lnga Curtea-Veche, sta la biserica la pangar,
facea treaba prin piata. Indeletnicirea ei de capetenie era sa scalde
mortii. Fusese si la balamuc mai demult.
Cu mare cazna vardistii izbutisera sa o ridice. Cnd se vazu n
picioare si dete iar cu ochii de noi, se zbrli din nou, gata sa reia de-acapul prietenoasa-i ntmpinare, fiind nsa smucita se neca si glasul i
se pierdu n bolboroseli.
Crailor, ne mai striga totusi. Crai de Curtea-Veche.
Vorbise prin ea oare altcineva, de altadata cine stie? Dar ca
aceasta zicere uitata, demult scoasa din ntrebuintare, nimic pe lume
nu cred sa-i fi putut face lui Pantazi atta placere. I se luminase fata,
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
27/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 27 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
nu se mai satura de a o rosti.
E ntr-adevar, recunoscu Pasadia, o asociatie de cuvinte din
cele mai fericite; lasa pe jos
Curtenii calului de spija, cu aceeasi
nsemnare, din vremea lui Ludovic al treisprezecelea. Are ceva ecves-tru, mistic. Ar fi un minunat titlu pentru o carte.
Nefericita Pena, murmura Pantazi cu melancolie, dupa un ras-
timp de tacere, sarmana fiinta, as fi crezut eu sa te mai ntlnesc? De
cte nu-mi aduci aminte!
Cum, o cunosti? ntreba mirat Pirgu.
Da, e o istorie veche; o istorie de dragoste, si nu de toate zilele.
Era pe vremea razboiului din saptezeci si sapte. Nu cred sa fi pieritnca via amintire ce rusii au lasat aici femeilor, femeilor de toata tea-
pa. A fost o curata nebunie. Pe rogojina, ca sub pologul de horbota,
ploaia de ruble acoperea lacome Danae. In Bucuresti, muscalii afla-
sera o Capua. Cocoanele nu mai aveau ochi dect pentru ofiterii rusi.
Dar acela dupa care turbasera toate era Leuchtenberg-Beauharnais,
frumosul Serghie, nepotul mparatului. Zadarnic nsa asteptara sa-i
cada batista. Caci ntmplarea l aruncase, din ntia noapte, n brateleunei femei de rnd si din bratele acesteia nu s-a mai putut desprin-
de. Era o fata de mahala, nu prea tnara, putin carunta la tmple;
o stiam de la balurile mascate si de la gradinile de vara. Fermecul
acestei fiinte, de obicei posaca, mai mult ciudata dect frumoasa, i
sta n ochi, niste ochi mari verzi, verzi-tulburi, laturi de peste cum
le zice romanul, genati si sprncenati, cu privirea cam ratacita. Sa fi
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
28/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 28 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
fost altii nurii ce tesura mreaja n care fu prinsa inima ducelui?
se poate; e netagaduit nsa ca, mpartasita de amndoi deopotriva,
o patimasa iubire se aprinse ntre floarea-de-maidan si Fat-frumosul
n fiint a caruia se resfrngeau, ntrunite, stralucirile a doua cununi
mparatesti. Ramasese lucru hotart ca, dupa razboi, Pena sa-si ur-
meze domnul si stapnul n Rusia. Leuchtenberg s-a dus sa moara ca
un cruciat n Balcani. I-am nsotit trupul pna la Prut. In seara de 19
octomvrie, saptezeci si sapte, trenul mortuar, cu un vagon preschim-
bat n paraclis-arzator unde, ntre o risipa de faclii si de candele, preoti
n odajdii si cavalerigarzi n platose poleite privegheau racla ascunsa
sub flori a eroului, a trecut prin Bucuresti, oprindu-se numai cteva
clipe pentru a primi onorurile. Din multime se ridica un tipat sfsietor
si o femeie cazu gramada. Ati nteles cine era. Cnd s-a desteptat, a
trebuit s-o lege.
Sunt de atunci treizeci si trei de ani.
Pantazi si scutura tigara. Trista istorie a Penei nu ne facu noua
mai putina placere dect lui nepretuita ei ocara. Pasadia si lua ramas
bun si se urca n careta. Iepure si calatorie sprncenata, i striga Pirgu.
Acum, Gorica se mpleticea si i se ncurca limba. Ii trebui oarecare
cazna ca sa ne spuie ca jucase ca un parinte; raposatul
Pocher n
fiinta n-ar fi jucat mai bine.
Cu toate astea am intrat mesa, se vaicari el, am intrat si nu pot
afla mngire. Dar are sa mi-o plateasca, si scump, caiafa asta batrna,
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
29/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 29 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
am sa-l curat.
Se tinu de capul nostru sa mergem cu el.
Haideti domnilor, ne mbie, haideti, nu va duc eu la rau. Il
ntrebaram unde?
La Arnoteni, ne raspunse, adevaratii Arnoteni.
Nu pentru ntia oara staruia Pirgu sa ne duca acolo. Ca sa ne
scapam de el, i fagaduiram sa-l nsotim oricnd alta data, oriunde,
numai n acea seara nu. La podul Mogosoaiei ne despartiram, Pirgu
lund-o spre posta, noi spre Sarindar. Noaptea era umeda si rece,
ceata se facea tot mai deasa. Ma gndeam tocmai cum sa ma vad
mai degraba acasa, n pat, cnd Pantazi, dupa obiceiul lui, ma ruga
sa ramn cu el. Mai era chip sa ma mpotrivesc, de hatrul lui ce nu
eram n stare? Caci daca de Pasadia aveam evlavie, de Pantazi aveam
slabiciune, una porneste de la cap, cealalta de la inima, si orict s-
ar-tine cineva, inima trece naintea capului. Omul acesta ciudat mi
fusese drag si nainte de a-l cunoaste, ntr-nsul mi se parea ca gasisem
un prieten de cnd lumea si adesea, mai mult chiar, un alt eu-nsumi.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
30/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 30 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
31/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 31 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Cele trei hagialcuri
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
32/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 32 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
33/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 33 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Cest une belle chose, mon ami, que les voyages...
Diderot
Un prieten de cnd lumea, asa-mi paruse desi nainte de anul acela 1910 nici nu-i banuisem macar fiinta pe lume. Se ivise n Bucu-
resti cam o data cu ntile frunze. De atunci l ntlnisem mereu si
pretutindeni.
De la nceput mi facuse placere sa-l vad, cu timpul cautasem chiar
prilejul. Sunt fiinte cari prin cte ceva, uneori fara a sti ce anume,
desteapta n noi o vie curiozitate, attndu-ne nchipuirea sa faureasca
asupra-le mici romane. M-am mustrat pentru slabiciunea ce-am avutde asemenea fiinte; nu destul de scump era s-o platesc n patania cu
sir Aubrey de Vere? De data asta, peste curiozitate se altoia covrsitor
un simtamnt nou: o apropiere sufleteasca mergnd pna la nduiosare.
Sa fi fost pentru ca omul era asa de fermecator de trist? Cu
putinta, la dnsul numai ochii spunnd attea. Cam afundati sub bolta
sprncenelor si de un albastru rar, privirea lor, nespus de dulce, parea
a urmari, nzabranita de nostalgie, amintirea unui vis.Ei ntinereau straniu aceasta faptura care nici altmintreli nu-si
trada vrsta, luminau fruntea senina, desavrseau nfatisarea nobila
ce-i ntiparea mata paloare a fetei smede si trase, prelungita de o
tacalie moale ca matasea porumbului, a carei coloare o avea chiar.
Cam aceeasi era si coloarea mbracamintei ce purta de obicei, la dnsul
moi, molatece, mladioase fiind toate, si port, si miscari, si grai. Era un
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
34/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 34 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
obosit, un sfios sau un mare mndru. Totdeauna singur el se strecura
n viata aproape furisndu-se, cautnd a se pierde n gloata; era nsa
ntre aceasta si dnsul asa nepotrivire, ca simplicitatea sa dinafara,
vadit voita pentru a trece nebagat n seama, atingea tocmai scopul
dimpotriva, ajungea sa fie batatoare la ochi si-i da un aer si mai strain.
Strain totusi nu era. A roman nu semana iarasi: prea vorbea frumos
romaneste, la fel ca frantuzeste, poate ceva mai cu greutate. Fusesem
adesea vecini de masa, azi la unul din birturile de frunte, mine pe pris-
pa vreunei crciumi. Multumire simteam de cte ori l aveam aproape,
locul nsa unde tristetea lui afla n mine un rasunet att de adnc
nct l facea sa-mi para un alt eu-nsumi era Cismegiul, Cismegiul de
atunci, singuratic si lasat n salbaticie.
Sub naltii copaci, n amurg, necunoscutul si plimba melancolia.
El pasea grav, sprijinindu-se n batul sau de cires, strabatea ncet
aleiele, fumnd, oprindu-se uneori dus pe gnduri. Dar cari puteau fi
ele ca, napadindu-l, sa-l miste pna la lacrimi?
Se nstelase de mult cnd, fara graba, visatorul se ndura n sfrsit
sa plece. Mergea sa cineze. Spre miezul noptii se nfiint a iar la vreunloc de bautura unde sta ct mai trziu, pna la nchidere. Mai zabovea
apoi pe uliti ntru asteptarea zorilor.
Am spus ca-l ntlneam peste tot. Intr-att ma deprinsesem cu el
ca o zi de se ntmpla sa nu-l vad i simteam lipsa. Zarindu-l odata
la gara, lund Aradul, m-a cuprins o parere de rau copilareasca la
gndul ca ar fi plecat pentru totdeauna prietenul necunoscut, omul
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
35/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 35 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
care privea cu ochi duiosi cerul, copacii, florile, copiii...
L-as fi uitat anevoie, amintirea fiindu-i strns legata de Cismegiu
caruia i ramasesem credincios chiar n timpul marilor ploi ce au cazut
nainte de ivirea cometei din acea vara. In apriga nviorare a verdetii
bete de umezeala si pustie cu desavrsire, gradina dezvelea spre seara,
cnd se nsenina vremelnic, frumuseti nebanuite. Si n cea mai minu-
nata dintre seri, avui pe podul cel mare al lacului placuta surprindere
de a-mi regasi amicul.
Rezemat de subredul parmaclc, el si atintea privirea asupra al-
bei scnteieri a luceafarului rasarind. Vazndu-ma cu o tigara aprinsa,
veni sa-mi ceara foc si focul acesta fu de a juns ca sa topeasca dintre
noi orice gheata. Aflai ca nici eu nu eram pentru dnsul un strain: ne
ntlneam att de des. Asteptase numai prilejul sa-mi poata face cu-
nostinta si multumea mprejurarilor caa i-l dase tocmai n acea seara.
In fata Frumosului, lamuri el, singuratatea devine apasatoare si
e o seara prea frumoasa, domnule, o seara de basm si de vis. Asemenea
seri se ntorc, zice-se; de demult n taina lor le placea mesterilor cei
vechi sa ntruchipeze unele legende sacre, rareori nsa penelul celor mai
iscusiti chiar a izbutit sa le redea umbra limpede n toata albastra-
i stravezime. E seara izgonirii Agarei, seara fugii n Egipt. Pare ca,
fascinata, vremea nsasi si conteneste mersul. Si n vazduhul fluid nici
o adiere, n frunzisuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior...
Astazi, dupa attia ani, mi pare ca-l mai aud. Vorbea masurat si
rar, mprumutnd spuselor ct de nensemnate farmecul glasului sau
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
36/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 36 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
grav si cald pe care stia sa-l mladieze si sa-l nvaluie, sa-l urce sau sa-l
coboare cu o fericita maiestrie. L-am nsotit ascultndu-l cu o placere
crescnda n umbra acelei seri aproape mistice careia el i resfrngea
n ochi albastrul adnc si n ntreaga faptura sa linistea nesfrsita,
nu m-am saturat sa-l ascult toata noaptea. Dar, pentru cte avea depovestit, o singura noapte nu era de ajuns asa ca, despartindu-ne, spre
dimineata, am luat ntlnire pentru seara urmatoare cnd s-a petrecut
la fel, si apoi iar si iar, fara ntrerupere, n sir, aproape trei luni...
...din rarele placute ale vietii mele. Cu ct scadea ziua ne ntlneam
mai devreme, ne desparteam mai trziu. Sa nu mai fi fost zi deloc ca
sa fi ramas mereu mpreuna, rau nu mi-ar fi parut; cu dnsul nu mis-ar fi urt o vesnicie. Nimic mai monoton totusi ca felul de a ne
petrece timpul. Masa o prelungeam pna spre miezul noptii, la vorba
pe care o urmam la aer liber, cutreiernd, calmi peripateticieni, ulite
pustii prin mahalale necunoscute unde ne rataceam adesea, uitam ca
ne aflam n Bucuresti. Uneori, la loc deschis, omul se oprea ca sa
priveasca ndelung cerul, din ce n ce mai frumos catre toamna si
caruia-i cunostea toate stelele. Cnd era vreme rea, mergeam la elacasa.
Locuia pe linistita strada a Modei, la catul al doilea al unei cladiri
ce apartinea regelui Carol, la o frantuzoaica batrna care-i nchiriase
doua ncaperi, bogat mobilate n gustul greoi de acum cincizeci de
ani, un salon n fata si o odaie de dormit n fund, despartite printr-un
geamlc nalt. La belsugul de abanos si de mahon, de matasarii, de
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
37/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 37 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
catifele si de oglinzi acestea de toata frumusetea, fara rama si ct
peretele iubirea de flori a chiriasului, mpinsa la patima, adaoga o ne-
buneasca risipa de trandafiri si de tiparoase ce, mpreuna cu lumnarile
pe cari le gaseam aprinse, n cele doua candelabre de argint cu cte
cinci ramuri, oricnd am fi venit, puneau locuintei pecetea unui luxales, alcatuind oaspelui meu un cadru n asa armonie cu fiinta sa ca,
amintirea mea, dintr-nsul nu-l pot desprinde.
Dar ncntarea ncepuse: omul vorbea...
Povestirea unduia agale, mpletind n bogata-i ghirlanda nobile
flori culese din literatura tutulor popoarelor. Stapn pe mestesugul de
a zugravi cu vorba, el gasea cu usurinta mijlocul de a nsemna, si ncantr-un grai a carui deprindere o pierduse, pna si cele mai alunecoase
si mai nehotarte nfatisari ale firii, ale vremii, ale departarii, asa ca
amagirea era ntotdeauna deplina. Ca n puterea unei vraji, cu dnsul
am facut n nchipuire lungi calatorii, calatorii cum nu-mi fusese dat
nici sa visez... omul vorbea. Inaintea ochilor mei, aievea, se desfasura
fermecatoare trmba de vedenii.
Strajuiau pe naltimi ruine semete n falduri de iedera, zaceaucotropite de veninoasa verdeata surpaturi de cetati. Palate parasite
atipeau n paragina gradinilor unde zeitati de piatra, n vesmnt de
muschi, privesc zmbind cum vntul toamnei spulbera troiene ruginii
de frunze, gradinile cu fntni unde apele nu mai joaca. Beteala lu-
nii pline se revarsa peste vechi orasele adormite; plpiau pe mlastini
vapai zglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriase
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
38/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 38 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
aprinznd deasupra-le ceata cu un pojar. De funinginea si de mucegai-
ul lor fugeam nsa repede; la zare neaua piscurilor sngera n amurg. Si
plecam sa cunoastem ameteala apriga a culmilor, lasam n urma noas-
tra nflorite poiene, urcam prin bradet, adulmecati de soapta praielor
resfirate sub ferigi, urcam, beti de aerul tare, mai sus, tot mai sus. Lapicioarele noastre, ntre costise plesuve si dmburi ncomate de codri
stufosi, vaile se asterneau de-a lungul albiei serpuite a rurilor ce se
pierdeau departe, n aburul cmpiilor grase. Un lung freamat se nalta
ca o rugaciune. In pacea singuratatii nemarginite priveam n slava roti-
rea vulturilor deasupra negrelor prapastii, iar noaptea ne simteam mai
aproape de stele. Dar curnd ncepea sa viscoleasca si sa geruie si cobo-
ram catre miazazi, n tinuturile cu dulci nume unde toamna lncezestepna n primavara, unde totul, suferinta, moartea chiar, nvesmnta
chipul voluptatii. Mireasma florilor de oleandru se asternea amara
deasupra lacurilor triste ce oglinda albe turle ntre funebri chiparosi.
Peregrini cucernici mergeam sa ne nchinam frumosului n cetatile
linistii si ale uitarii, le cutreieram ulitele n clina si pietele ierboase,
veneram n vechi palate si biserici capodopere auguste, ne patrundeam
de suflul Trecutului contemplndu-i vestigiile sublime. Corabia alunecancet ntre tarmurile laudate ale marilor elene si latine; stlpii capistii
n ruina rasareau din crngul de dafini. O grecoaica ne zmbea dintr-
un pridvor perdeluit de iasomie, ne tocmeam cu negutatori armeni si
jidovi prin bazare, beam cu marinarii vin dulce n tractire afumate
unde jucau femei din buric. Ne ametea forfoteala pestrita din schelele
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
39/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 39 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
scaldate n soare cu leganarea molcoma a catartelor, ne fermeca lina
tacere din cimitirele turcesti, albul rasfat al oraselor rasaritene tolanite
ca niste cadne la umbra cedrilor trufasi, lasam sa ne fure vraja al-
bastra a Mediteranei pna cnd coplesiti de toropeala cerului sau de
smalt si nabusiti de vntul Libiei, ieseam la ocean. Spre miazanoapte,din jocurile umezelii cu lumina, se isca pentru vazul uimit o nesfrsita
desfatare. Razele piezise daureau viu burhaiul, destramau tortul bru-
melor n toate fetele curcubeului si erau, la fel niciodata, mpurpurari
grele n asfintit, apoase stravezimi viorii si sure n serile lungi de vara,
feerica stralucire a zorilor boreale deasupra nametirilor de ghetari. Ne
nturnam apoi spre tropice, traiam cu saditorii visul gales al Floridei
si al ostroavelor Antile, patrundeam, pe urma vnatorilor de orchi-dee, n verdea ntunecime a selbelor Amazonului scaparnd de zboruri
de papagali. Nimic nu scapa cercetarii noastre lacome, descopeream
guri de rai pierdute pe ntinsul oceanului pasnic unde, sub constelatii
noi, ncrucisam ndelung, ne ndrumam spre tarile mirodeniilor, spre
leaganul civilizatiilor stravechi, sarbatoream ivirea primaverii la Ise,
ne scufundam n tainica pierzanie a noptilor chinezesti si indiene, ne
nfiora aromeala serilor pe apa la Bangkok. Vntul fierbinte alinta linclopoteii argintii ai pagodelor, nclina foile late de plibani. Uitam de
Europa, din ea tot ce admirasem ne parea acum att de pipernicit si
de sters. Si purcedam mereu, n cautare de zari mai adnci, de paduri
mai batrne, de gradini mai nflorite, de ruine mai marete; multumire
nu mai aflam dect atunci cnd frumusetea sau ciudatenia facea sa
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
40/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 40 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
ne credem pe tarmul visului; oricare ar fi fost nsa minunatia dato-
rita jucariei firei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneam
iarasi, strabateam sumbre meleaguri si rpoase singuratati, ocoleam
jalea pustietatilor sterpe, groaza smrcurilor fetide ca sa ne ntoarcem
ct mai repede la mare.Marea...
Lucie ca o balta, oglindind, la adapostul toartelor coastei, piro-
zeaua tariei si margaritarul norilor, florie ca o pajiste sau scnteind
ca o misuna de licurici, searbada si domoala sau vie, verde si vajnica,
avntndu-se spumegnd spre cerul caruia i e fiica, de ea vorbea cu
pagneasca evlavie, pomenindu-i doar numele glasul i se pogora tre-mura ca si cum ar fi marturisit o taina sau ngnat o ruga. Pentru
slavirea ei, uriasa putere n miscare a rotundului, matca a tot ce vi-
aza nencatusata si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e
ndeajuns vrednic si ca nsisi poetii cei mai cu renume ncumetndu-se
a o cnta palisera. La dnsa i era gndul, ca ntr-o scoica, ea rasuna
n inima lui fara sfrsit, ntr-nsa, care fusese patima ntregii lui vieti,
dorea sa-si afle si mormntul......tacea acum cu privirea pierduta n gol. De la un ceas, simteam
cum ceva greu ma apasa pe piept, mi strngea tmplele. Omul acesta
deprins cu vntul iute de la larg, cu mirosul salubru de vsc marin, avea
groaza de ferestrele deschise si traia ntr-un aer nchegat, mpclit de
fum, zaharisit de miresme grele. Trziu, flacarile lumnarilor ncreme-
neau tepene si, din cnd n cnd, se auzea scuturndu-se cu un fosnet
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
41/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 41 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
nnabusit cte un trandafir.
Nu era singura lui ciudatenie. Mi-aducea uneori aminte de acel
tnar englez a carui trista istorie am scris-o. Avea acelasi fel nepretuit
de a tivi descrierile de calatorii cu amanunte istorice rare; si el tinusesa ntrebe fiecare colt de tarm sau de apa la ce fusese n trecut mar-
tor, mbinnd pretutindeni privelistea de azi cu vedenia de odinioara.
Ii placuse sa viseze n fata stncii de pe care Sapho se aruncase n
valuri, a tarmului unde se naltase rugul lui Pompei. Ici fu rapusa
frumoasa Ines, colo muri nchis regele nebun. Dar pe cnd vastele pe-
isagii ce sir Aubrey zugravea dintr-un cuvnt erau pustii de suflare
omeneasca, ca dupa un potop, n ale noului prieten se mbulzea, npitoresti vesminte, o lume ntreaga: seici si pasale, emiri si hani, rajahi
si mandarini, preoti si calugari de toate legile si tagmele, zodiasi, pus-
tnici, vrajitori, vraci, capetenii de semintii salbatice carora le fusese
oaspe sau tovaras de petrecere si vnatoare si trebuie sa le fi intrat
n voie si sa le fi fost pe plac la fel ca numerosilor sai prieteni din
Europa, asa cum stia sa se arate, linistit, blajin, ngaduitor, fara fu-
dulie si prejudecati de rnd, de o curtenie binevoitoare, nesilita, cetrada n el un boier mare n ntelesul nalt al cuvntului, unul din
pastratorii cei din urma a ceea ce
vechiul regim avea mai simpatic
si mai ademenitor. Si nu ma ntrebam att cine era acel domn Pan-
tazi asa parea ca-l chema omul patimas dupa Frumos si adapat la
izvorul tutulor cunostintelor, care citea n original pe Cervantes si pe
Camons si vorbea cu cersetorii tiganeste, cavalerul Sfntului-George
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
42/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 42 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
al Rusiei, ct ma ciuda pricina tristetii acelui rasfatat al soartei, taina
acelei line melancolii ce-i adumbrea asa romantic fiinta si se oglindea
nesfrsita n privelistea attor ceruri, attor mari si limane. Cu ncetul,
la evocarea lor se desteptase n mine un suflet nou, un suflet de no-
mad cu nostalgii sfsietoare, ma ncindea dorul de duca, ma nfriguraispita plecarilor spre necunoscut, fermecul ndepartatelor pribegiri si,
la gndul ca as ramne pna la capat robul unui petec de pamnt,
osndit a ma framnta si istovi fara multumire ntr-un ocol restrns,
sufeream cumplit, ma simteam abatut pna la deznadejde. Asemenea
acelei suliti maiestre ce singura avea darul sa tamaduiasca ranile ce
facuse, numai istorisirile ciudatului prieten mi mai puteau alina raul,
multumita lor ma pierdeam n lumea visarilor ca-ntr-o betie, betiede felul celor de mac sau de cnepa, attind nchipuirea deopotriva si
urmate de treziri nu mai putin amare.
Legasem dar iarasi prietesug cu un necunoscut, prietesug la toarta,
eram toata vremea mpreuna, casa lui mi-era deschisa la orice ora,
ajunsesem sa stau mai mult la el dect la mine. De la venirea toamnei
iesea mai rar, era tare friguros, daca era urt afara nu desfacea perdele-le ziua ntreaga si sta cu luminile aprinse. Vorbea cu dor atunci de vila,
ce, undeva sub un cer cald, l astepta la marginea marii, ntr-un noian
de verdeata si de flori. Florile, ct le iubea! La dnsul se scuturasera cei
din urma trandafiri de Bucuresti si pentru ca tufanicile ce le luasera
locul nu miros, manunchiuri de ciubuce de vanilie si zvntau aroma n
largi cupe. Te mbiau, de pe masute, zaharicale, poame, bauturi dulci.
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
43/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 43 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
Omul traia ntr-o nepasare fara tarmurire, nu se sinchisea de nimeni
si de nimic; afundat n perne, fuma si povestea numai, iar povestirile-i
noi totdeauna erau urmate de acele lungi caderi pe gnduri cnd i
lacramau ochii. Si afara de mine nu-i cunosteam alt oaspe.
Or, cam o luna nainte de seara de la care purcede istoria de fata,
la birtul frantuzesc unde domnului Pantazi i se pastra cu sfintenie
masa, n coltul cel mai adapostit, era la ceasul cinei zarva mare. Ce
anume prilejuise, n strmta ncapere, galagioasa adunare a tot ce Bu-
curestii aveau mai motat, nu tin minte, stiu numai ca repede satul de
a privi acea lume anosta si desarta ma hotarsem tocmai sa-mi aplec
nasul n taler cnd avu loc o intrare ce merita ntr-adevar sa nu fie tre-cuta cu vederea. O clipa mi se nazari ca, folosindu-se de nvalmaseala
unei cirezi tmpe de malaci, se strecurasera ntr-un tarc doua fiare
hamesite...
Era una din acele mperecheri strnse, datorite de obicei vitiului,
asa strnse ca de la un timp nu se mai pot nchipui singuri cei ce le
alcatuiesc. De buna seama tot vitiul trebuia s-o fi nnadit si pe aceas-
ta, caci altceva ce ar fi putut apropia doi oameni att de deosebiti?Unul n vrsta, canit si ferchezuit la deznadejde, purta pe un trup
ntepenit, dar zvelt nca, un cap cum veacul nostru nu-si mai da caz-
na sa plasmuiasca si parea chiar ntors din vremuri de altadata acel
chip aprig ale carui trasuri semete purtau pecetea razvratirii si a urii.
Celalalt, mai tnar mult, coclit nsa si buhav, care legana pe niste
picioare subtiri arcuite n afara o burtica ascutita, oglindea pe fata-i
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
44/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 44 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
rnjitoare si botoasa josnicia cea mai murdara. Cel dinti, foarte rece,
si rotise ncet privirea posomorta pe deasupra capetelor, celui de al
doilea i jucau fara astmpar ochisorii vioi si refecati sclipind de vi-
cleana rautate. In tot, impresia ce o da acesta din urma era numai n
paguba lui, iar alaturea de domnul cel trufas facea sa-i reiasa si mairespingatoare mutra obraznica de martafoi.
Dumneata nici apa la grla nu gasesti, bombani el asa ca sa-l
auzim noi, tot eu, tot Pirgu sireacul! Strnse familiar mna lui Pantazi
si ocrotitor pe a mea si se aseza la masa noastra fara a mai cere voie.
Insotitorul sau nu lua loc dect poftit si dupa nfatisarile de rigoare
pe cari le facui cu att mai rnare placere cu ct de mult doream o
apropiere ntre aceste doua fiinte, Pasadia si Pantazi, asa menite sase nteleaga si sa se pretuiasca.
Tinuram deschis localul pna la ziua. Pirgu pleca si se ntoarse de
mai multe ori, din ce n ce mai beat. Ca sa-i dovedeasca lui Pantazi,
pe care din
nene nu-l scotea, ct l iubea, l tot saruta mereu.
Nu ma mai lasati sa-l pup, fratilor, ne ruga, ca-l trimit la Govora.
Bufon abject, l mustra Pasadia, vezi sa nu te trimitem noi la
Marcuta!
Ar fi fost drept atunci sa mergem cu el acolo si noi ceilalti trei si sa
nu ni se mai dea drumul. Ca sa fim mpreuna, Pantazi si cu mine nu
urmaram oare n viata lui de noapte pe Pasadia care, la rndul sau, se
lasa calauzit orbeste de Pirgu? Mi se dezvalui astfel o lume nebanuita,
cu blestematii la cari, de n-as fi fost n fiinta martor si le-as fi auzit
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
45/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 45 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
de la altcineva, le-as fi crezut ca tin de tarmul nascocirii. Bucurestii
ramasese credincios vechei sale datini de stricaciune; la fiece pas ne
aminteam ca suntem la portile Rasaritului. Si totusi, desfrul ma uimi
mai putin dect descreierarea ce domnea n toate rndurile; marturisesc
ca nu ma asteptam sa vad dospind ticneli att de numeroase si defelurite, sa ntlnesc atta nebunime sloboda. Cum nu-mi fu dat sa
gasesc mai pe nimeni la care, mai curnd sau mai trziu, sa nu se dea
pe fata vreo meteahna, pe care pe neasteptate, sa nu-l aud aiurind, la
sfrsit pierdui nadejdea sa cunosc, n carne si oase, faptura omeneasca
pe deplin teafara la minte. Numarul cazurilor interesante ramnea nsa
restrns si, printre ele, vrednic de cercetare ntr-adevar nu-l socotii
dect pe al lui Pasadia.
Am pomenit de felul cum marele meu prieten pusese cu vreo cinci-
sprezece ani nainte capat lungii lupte n valmasagul careia l aruncase
mohorta lui zodie si cum se ngropase de viu. De atunci tot ce facea
era asa nesabuit si fara de noima, ca nu se putea sa nu dai drepta-
te obstestii pareri care-l decretase nebun. Omul acesta care, n ura
bolnava ce nutrea mpotriva tarii romanesti, jurase ca se va nstrainapentru totdeauna ndata ce mijloace ct de slabe i vor ngadui-o, cnd
se navutise, si asa cum poate nici nu trasese nadejde, nu numai ca
nu-i mai trecuse hotarele, dar se statornicise tocmai n Bucuresti, n
orasul blestemat, plin de attea amintiri amare. Din batrnele case ale
Zincai Mamonoaia, cumparate la mezat, el si facuse meremetisindu-le
de-a-ntregul si ngramadind nauntru tot felul de scumpatati rare, o
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
46/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 46 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
somptuoasa sihastrie unde traia pe picior mare, boiereste. Cum traia
nsa era o halima: ca la el la nimeni. El care de cincisprezece ani tinea
bucatar si sofragiu, nu lua masa dect seara si atunci la birt si, tot de
atta vreme, nu se culcase acasa, n pat, niciodata. Slugile sale ce, la
dorinta, se iveau si piereau, ca niste stafii, mute, el nu le suferea sastea cu dnsul sub acelasi acoperis; ele huzureau ntr-o locuinta de-
osebita unde puisera si-si pripasisera neamuri sau cunostinte de cari
stapnul habar n-avea si a ramas de pomina cum acesta vaznd ntr-o
zi, pe geam, ca de la el din curte se scoate un cosciug n-a tinut sa stie
cine fusese mortul. Sa stau sa-i nsir toate ciudatenile de soiul acesta
ar fi sa nu mai ispravesc; ma voi margini dar sa ma agat numai de cea
mai uimitoare: Pasadia traia cu schimbul doua vieti.
De dimineata pna seara el nu se misca de acasa, nu se ridica de
la masa de lucru dintre carti si hrtii, citea, scria fara ragaz. In tim-
pul acesta nici nu fuma, sorbea cte putin numai dintr-o ceasca de
cafea fara zahar si tare. Mergeam din cnd n cnd sa-l vad si era de
attea ori pentru mine o sarbatoare. Ce fiinta aleasa, cta deosebire
ntre dnsul si ceilalti, ce prapastie! De vulgaritatea consfintita de obi-ceiul pamntului, nici umbra la el, nici urma nimic balcanic, nimic
tiganesc; pasindu-i pragul treceai granita, dadeai de civilizatie. Acolo
era salasul desfatarilor grave ale duhului. Cum era atunci cu putinta
ca omul de carte si de Curte care ar fi facut podoaba zilelor de la We-
imar, sa se fi nvoit a mpartasi de seara pna dimineata dezmatarea
unui Pirgu, ca apuseanul subtire n gusturi si lingav sa guste pastrama
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
47/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 47 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
si turburelul, schembeaua si prastina, ca vechiul vienez piedut n vraja
visului mozartian sa asculte ciamparalele si bidineaua? Ii atipea es-
timp oare vointa, era cumva victima fara raspundere a vreunei sminteli
stranii? Eu unul am crezut ca da si ma ndoiesc ca o alta talmacire
sa fi parut mai fireasca oricui ar fi stiut ce ngrozitoare clironomiempovara n privinta aceasta pe Pasadia.
Se mplinise cam un veac de cnd cel dinti cu acest nume, la care se
adaogase porecla de Magureanu, dupa o mosioara de danie domneasca,
fugind de undeva, de prin partile turcesti, ca sa scape de ispasirea unui
ndoit omor, se aciuiase n Valahia si ajunsese armas mare. O trista
faima supravietuise omului patat de snge ce nu fusese vazut rzndniciodata. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonise c a
nu-si destainuia obrsia pentru ca ar fi fost prea joasa, se nvederau
tocmai dimpotriva, trupeste si sufleteste, semnele unei nalte stirpe n
cadere: portul semet si nfatisarea nobila, trufia, cerbicia si cruzimea,
lenea, sila de viata, setea de razbunare si puterea de ura, semne ce tre-
cu urmasilor sai cari, de nu s-ar fi prigonit ntre dnsii, dezbinati toata
vremea, ar fi putut nca dura o casa puternica si vestita. Credinta catara romaneasca le-a fost neprielnica nu era lipsita de temei, cu toate
ca si suceala firii lor patimase si ndaratnice, bntuita de nvrajbire, nu
numai vitregia mprejurarilor i-a mpiedicat sa ajunga la treapta pen-
tru care-i meneau pretioasele daruri ale mintii. Ei se aratasera lacomi
de nvatatura, placuti la vorba si mesteri n condei, isteti si desto-
inici, dar fara sir n ce faceau, cu trasneli toti si cu toane, purtnd
fi i l d l i i l i d i i i i i i t d i
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
48/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 48 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
fiecare n sine plodul propriei sale pierderi si pieiri si, stnd cineva
sa cugete la soarta Pasadestilor-Magureni ar zice ca asupra neamului
lor apasa o neagra afurisenie care-l mna fara nduplecare spre stinge-
re, supunndu-l mai nainte la ncercarile cele mai grele ale restristei.
Dezradacinata si rasadita n pamnt strain, batrna tulpina batuta devijelie si scuturase jalnic cele din urma frunze. Armasul schingiui-
tor si ucigas se prapadise de timpuriu, otravit, zice-se, chiar de ai
sai, al doilea, serdarul, vnator posac, si petrecuse mai toata viata
n Vlasia si, nvinuit de tlharie la drumul mare si de batere de bani
calpi, pierise pentru totdeauna fara a i se mai auzi de nume, iar fiul
sau, parintele prietenului meu, parinte nevrednic si dusman, cartofor,
crai si betiv, macinase mai multe rnduri de mosteniri si murise nfuriile nebuniei. La fel sfrsise, tnar, si varul sau, poetul, iar dintre
fete, singura care avusese parte de cununii si aprinsese de la lumnare
parul n noaptea nuntii si arsese de vie. Femeile ce slujisera de matca
greaca ursuza si sanchie, clocindu-si cu gura nclestata lunga dam-
bla ntre hrdaiele de neramzi si de gazii, srba haina si drja care, pe
patul mortii, scuipase grijania n barba popii si-si dase sufletul bles-
temndu-si copiii, brasoveanca zacasa si fatarnica roasa de schiros side pisma nveninasera mai mult acel snge bolnav, i sporisera fu-
nesta zestre de racile si de betesuguri, dar ascutisera totdeodata si
desteptaciunea celor nascuti dintr-nsul, acea stearpa desteptaciune,
nesanatoasa si ea poate, care atinsese o asa nalta stepena de ageri-
me la vlastarul cel din urma. In acesta, sufletele celor dinainte ai sai
ib t li i d b i i i ji d b t i
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
49/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 49 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
cuibau nempacate, licarind n sumbra-i privire, rnjind n zmbetu-i
sinistru, ele-i stnjenisera natarea, l mpiedicasera sa apuna cu fala,
zticnindu-i minunata cumpanire a nsusirilor si numai el stia de cte
ori fusese nevoit sa-si ncordeze mpotriva-le toata stapnirea de si-
ne, ntr-o lupta mai istovitoare dect aceea cu vrajmasii dinafara sidin care nu iesise biruitor deopotriva pna la sfrsit. Intr-o zi, ziua
hotarrii celei mari, le lasase sa-si reia din drepturi o parte, ridicase
singur zagazul si se pravalise n desfru adnc, pna la fund dar, si ma
simt dator s-o spun iarasi, degradarea nu-l nfierase o singura clipa
caci, daca seara patriciul cobora n Suburra, el nu-si schimba portul,
nici nu-si lepada nsemnele, ramnnd tot asa maret n vitiu ca si n
virtute. Se petrecea nsa atunci ntrnsul ceva nefiresc: treptat fiintalui cadea ntr-o amorteala asa stranie, ca acela pe care Pirgu l tra,
fara mpotrivire, dupa dnsul, nu arata a fi Pasadia el-nsusi, ci numai
trupul sau, n care singura privirea urma sa traiasca, din ce n ce mai
posomorta si mai tulbure, destainuind parca o suferinta launtrica
sfsietoare. Ar fi stat astfel, fumnd tigara dupa tigara, sorbind pa-
har dupa pahar, fara a rosti un cuvnt, noaptea ntreaga. Cunosteam
mijlocul de a-l rechema la viata; deodata omul se nviora, ochii i senseninau, un trist surs i lumina rece fata stinsa. Adusesem vorba
de ceva din vremuri de odinioara, de demult. Stiam ca vedenia tre-
cutului, n care se cufunda cu patima, era singurul lucru n stare sa-l
miste, de trecut vorbea cu o reculegere mistica; eresul ca sufletul sau
umbros si vechi ar mai fi avut cndva si alte ntrupari fiind singura
amagire ce si ngaduia singura nduiosare si singura mngiere Si asa
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
50/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 50 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
amagire ce-si ngaduia, singura nduiosare si singura mngiere. Si asa
de puternica era la dnsul acea vedenie ca pe data ne-o mpartasea si
noua lui Pantazi si mie. Incepea atunci, nu mai putin fermecatoare,
o noua calatorie, calatoria n veacurile apuse. Ne regaseam de obicei
n acela, scump noua si nostalgic ntre toate, care fu al optsprezecelea.
Eram trei odrasle de dinasti ce nume slavite, tustrei cavaleri-calu-
gari din tagma Sfntului Ioan de la Ierusalim, zisi de Malta, purtnd
cu fala pe piept crucea de smalt alb si ncununatul trofeu spnzurate
de panglica de canavat negru. Rasarisem n amurgul Craiului-Soare,
parintii iezuiti ne crescusera si ne narmase Villena. Tineri de tot,
ntr-o caravana, scufundasem pe furtuna niste tartane barbaresti; maitrziu vitejiseram pe uscat pentru izbnda florilor de crin: fusesem la
Kehl cu Berwick si cu Coigny la Guastalla, dupa cari ispravi luaseram
ramas bun de la viata ostaseasca si, dornici de a vedea si de a cunoaste,
plecasem, treime nedespartita, n necontenit colind, pe urmele lui Pe-
terborough. Curteni de vita, de la un capat al Europei la altul nu fu
Curte sa ramie de noi necercetata, tocurile noastre rosii sunara pe
scarile tutulora, oglinzile fiecareia ne resfrnsera chipurile ntepate sizmbetele nepatrunse; de-a rndul cutreieraram Curte dupa Curte; bi-
ne primiti si bine priviti pretutindeni eram oaspetii Mariilor, Sfintiilor
si Luminatiilor toate, ai Domnitorilor mari, de mijloc si marunti, al
Printeselor starite, ai Printilor-egumeni si ai Printilor-episcopi; la Be-
lem si la Granja, la Favorita si la Caserta, la Versailles, la Chantilly
si la Sceaux, la Windsor, la Amalienborg, la Nymphenburg si la Her-
renhausen la Schonbrunn si la Sans souci la Haga pe Maelar la Er
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
51/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 51 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
renhausen, la Schonbrunn si la Sans-souci, la Haga-pe-Maelar, la Er-
mitage si la Peterhof cunoscuram
dulceata traiului. In sarbatoarea
nentrerupta de zi si noapte, am petrecut cum nu se mai petrecu-
se si cum nu se va mai petrece, ne-am nfruptat cu nesat din toate
desfatarile simturilor si ale mintii caci, desi lipsit de maretie, fu ve-acul binecuvntat, veacul cel din urma al bunului plac si al bunului
gust, pe scurt veacul francez si mai presus de orice veacul voluptatii,
cnd pna si n biserici heruvimilor le luasera locul Cupidonii, cnd,
lncezind de dor, inimile fura aduse prinos toate zeului legat la ochi
si noi cari am vazut pe mult iubitul trndu-se la picioarele marchizei
pe filozoful de la Potsdam scncind dupa Kayserlinck si pe Semira-
mida moscovita smulgndu-si parul la moartea lui Lanskoi, noi nsinenu scaparam dulcei molimi
era att de frumos seara sub castanii
nalti privind nsa n femeie si un mijloc nu numai un tel, cum
politica ne ispitise, adesea facuram din alcovuri punte si pentru ca
totul sa ne izbuteasca vietuiram n nsotirea celor Alesi si slujiram pe
Crmuitori. Amestecati din umbra n toate urzelile si uneltirile, fara
noi nu se fereca nici desfereca nimic; prin lingusiri si daruri cumparam
tiitoarele regesti si ibovnicii mparatesti, dregatorilor le eram sfetnicisi calauze, lucram dupa mprejurari la naltarea sau la rasturnarea
lor, ndeplineam nsarcinari de tot soiul: ntovaraseam pe Belle-Isle la
Frankfurt pentru alegerea Imparatului, plecam cu Richelieu n petit la
Dresda, tocmeam la Paris pnze de Watteau pentru marele Frederic,
duceam diamanticalele Elisavetei Petrovna sa le slefuiasca la Amster-
dam porunceam la Malines horbote pentru Bruhl si acestea toate nu
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
52/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 52 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
dam, porunceam la Malines horbote pentru Bruhl si acestea toate nu
pentru vnarea de avutie sau de mariri, ci numai din nevoia de a fi pu-
ruri n neastmpar, n miscare. Hoinari nepocaiti, vesnic pe drumuri,
patimasi de curiozitate si din ce n ce mai ahtiati dupa placeri, ne-am
raspndit cu frenezie sufletele n depanarea celei mai nflorite vremi dincte se cunoscuse, ne-am mpartasit din toate harurile ei si din toate
ratacirile. Si noi am fost nebuni dupa muzica, ne-am razboit pentru
Rameau si pentru Gluck si asemenea celor trei Crai ne-am nchinat
copilului care avea sa fie Mozart; si noi am avut slabiciune de aventuri-
eri: Neuhof, Bonneval, Cantacuzen, Tarakhanova, ducesa de Kingston,
cavalerul dEon, Zanovici, Trenck s-au bucurat n ascuns sau pe fata
de sprjinul nostru, pe Casanova, batrn si matofit l-am aciolat pe lngaWaldstein la Dux; si pe noi ne-a atras ce parea suprafiresc: oglinda
lui Saint-Germain, carafa lui Cagliostro, hrdaul lui Mesmer, baza-
coniile lui Swedenborg si ale lui Schrepfner aflau la noi, cari nu mai
credeam n nimic, crezare. Si tot cu luare aminte urmaream lucrarile
lui Scheele si ale lui Lavoisier. Cu ncetul legasem prietenie cu mai
toti aceia al caror nume istoria nu se poate scuti sa-l nsemneze, ne
trimiteam ravase, ne abateam ntotdeauna din cale ca sa dam cte oraita pe la Montbard sau pe la Ferney, prelungeam ncntatoare po-
pasuri la Hoditz, n Arcadia lui sileziana de la Rosswalde, spoream
alaiul Imparatesei n Taurida, ne desfrnam n nebunia carnavalului
la Venetia si, tot ntre masti, n cealalta Venetie de la miazanoapte,
n brat ele noastre cadea Regele mpuscat de Ankarstroem. Era scris
ca cel mai frumos dintre veacuri sa asfinteasa n snge si cnd dupa
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
53/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 53 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
ca cel mai frumos dintre veacuri sa asfinteasa n snge si cnd, dupa
cteva luni, vedeam trecnd n par, ntre fulgerari de cusme frigiene,
capul doamnei de Lamballe, ntelegnd ca timpul nostru trecuse si ca,
n curnd, avea sa strveasca si sa cada prada nimicirii tot ce ne fusese
pe lume drag, ne acopeream fetele si pieream pentru totdeauna.
Ia mai lasati, nene, ciubucele astea, ne ntrerupea sastisit Pirgu,
sa mai vorbim si de muieri.
Stiam atunci ca nici glceava nu era departe. Pasadia i tagaduia
lui Pirgu n ce priveste sexul gingas orice fel de pricepere. Nu cu
mai putina tarie, la rndul sau, Pirgu sustinea ca n materie de dame
Pasadia era nul. Sa fi judecat dupa femeile pe cari Pirgu i le aducealui Pasadia, oricine ar fi fost de parerea acestuia din urma: numai
otravuri, rable de pripas, trezitura si rasuflatura. o adevarata jale.
Dar pentru ce atunci Pasadia care, cu banii ce-l tineau, ar fi putut sa-
si plateasca tot ce era mai trufanda pe piata se multumea cu ele lasnd
sa-si bata asa neomenos joc de el Pirgu caruia numai gustul nu-i lipsea.
Vechi copoi, Gorica dibuia, pe la mahala, fete vrednice sa slujeasca de
izvod de frumusete, le momea cu vedenia unei vieti usoare si bogate,le sprijinea ntii pasi pe poteca vitiului cu parinteasa grija si, ca un
adevarat parinte, nici nu se atingea de ele. Cu totul altceva i placea
lui. Simturile sale, ce aratau respingere tocmai de ce e venust si pur, nu
se mai desteptau dectt la betie si atunci i trebuiau femei schiloade,
stirbe, cocosate sau bortoase si mai ales peste masura de grase si
de trupese, huidume si namile rupnd cntarul la Sfntul Gheorghe,
geamale, baldre, balcze. Iar de gretoseniile la cari se deda cu ele,
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
54/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 54 din 147
Inapoi
Intregul ecran
Inchide
Iesire
geamale, baldre, balcze. Iar de gretoseniile la cari se deda cu ele,
vorbea att de zdrentaros nct ar fi facut sa se rusineze, daca l-ar fi
nteles, porcii, chiar si maimutele.
Nu scuipati, rnjea el, ca-i piere gustul. Ce vreti daca am boala,
dambla?
Abia se potoleau lucrurile ca, din chiar senin, izbucnea al doilea
rnd de cearta. Pentru nimic, Pasadia n-ar fi scapat prilejul de a pone-
gri ce era romanesc. Pantazi i lua ntotdeauna parte, dar fara pornire;
la unul era nversunarea mpotriva unei fiinte iubite care-l tradase, la
celalalt numai despretul fata de o ruda saraca. In schimb, Pirgu ajun-
gea sa se mire el singur ct era de patriot si nu pot sa uit cum, mergndo data sa-l iau de la o adunare de cioclovine mbracate toate n port
national, dar fara a vorbi una boaba romaneste, m-am crucit si eu, ca
de alta aia, cnd l-am vazut, dulce pastoras al Carpatilor, cu cavalul n
bru, nvrtind o batuta zuralie cu teozoafa Papura Jilava. Dect sa-si
auda terfelita biata tarisoara, mai bine se lipsea de toate, se scula si ne
parasea, pentru scurta vreme nsa, deoarece se ntorcea ntodeauna si
niciodata singur. Insotitorii si-i dejuga, fara sa mai ceara ncuviintare,de-a dreptul la masa noastra, la care, n chipul acesta, n mai putin de
o luna, am vazut perindndu-se tot ce Bucurestii avea mai nabadaios,
mai zanatic, mai tesmenit si defaimat jegul, lepra si trnjii societatii.
Pierdut, ca de obicei, n aburoasa-i visare, Pantazi nici nu-i baga n
seama, era de mirare numai cum Pasadia, omul att de tfnos, nu-i
respingea, ba dimpotriva: i cinstea, le ntindea chiar mna si, dupa
oarecari ntrebari ce le punea unora cu mestesug, trada a nu fi fost
http://quit/http://close/http://fullscreen/http://lastpage/http://www.equivalences.f2s.com/7/29/2019 Mateiu I. Caragiale Craii de Curtea Veche
55/147
equivalences
Pagina de titlu
Pagina 55 din 147