Post on 29-Jan-2017
Managementul durabil al resurselor de agregate şi
aprovizionarea durabilă combinată la
nivel regional / naţional şi transnaţional
“SARM şi SSM la nivel regional, național şi transnațional”
Manual comun pentru factorii decizionali
Bazat pe: rapoartele pregătite în Pachetul de Lucru 4:
1. “Recommendations on the legal and regulatory solutions and effective
implementation with regard to sustainable aggregate resources manage‐ment” de Tamás Hámor, MBFH;
2. “Recommendations for effective aggregate policy and management, cover‐ing the legal and regulatory solutions with regard to sustainable aggregate resources management” de Tamás Hámor, MBFH;
3. “Providing a Sustainable Supply Mix of Aggregates: State‐of‐the‐art in South‐East Europe” de Ubaldo Cibin et al, ERR;
4. "Recommendations for land use planners on ensuring a Sustainable Supply Mix of Aggregates" de Ubaldo Cibin et al., ERR;
şi
rapoartele de sinteză ale Pachetului de Lucru 5 din proiectul SARMa “Sustainable Aggregates Resource Management” (SEE/A/151/2.4/X) de Günter
Tiess, MUL şi Fotini Chalkiopoulou, IGME
Website: http://www.sarmaproject.eu
Informații privind editarea:
Editare: Zacharias Agioutantis, Slavko Šolar Coperta: Vida Pavlica Tipar versiune engleză: Technical University of Crete (Grecia) Tipar versiune română: Institutul Geologic al României Anul ediției: 2011
© Copyright Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorilor, iar Autoritatea de Management a Pro‐gramului South East Europe nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare posibilă a informațiilor
conținute mai jos.
CUPRINS
DESCRIERE Pag.
Prefață 3
1 Informații introductive 5 1.1 Scopul manualului 6 1.2 Structura şi metodologia 7
2 Discuție privind conceptele de SARM şi SSM 11 2.1 Semnificația SARM 12 2.2 Semnificația SSM 14
3 Fapte, date şi probleme privind situația SARM şi SSM în SEE 23 3.1 Fapte şi date 24 3.2 Practici ale Regiunii Sud‐Est Europene privind SARM şi SSM 29
4 Concluzii şi recomandări – Nivel regional/național 35 4.1 4.2
Recomandări ale Uniunii Europene Politici naționale privind agregatele
36 37
4.3 Cadrul legislativ 44
5 Concluzii şi recomandări – Nivel transnational 51 5.1 Politica SARM transfrontalieră 52 5.2 Abordare comună SARM şi SSM 55
6 Selecție de termeni şi definiții 58
7 Referințe bibliografice 59
Pagina 1
Contributori
Autorii manualului
Günter Tiess, Chair of Mining Engineering and Mineral Economics, University of Leoben (MUL), Austria Fotini Chalkiopoulou, Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia
Referenți
Interni Furin, Stefano, Dr Emilia ‐ Romagna Region, Environment, Soil and Coast De‐
fence Department, Italia
Arvanitidis, Nikolaos, Dr Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia
Hamor, Tamas, Dr Hungarian Office for Mining and Geology, Ungaria
Simic, Vladimir, Dr University of Belgrade, Faculty of Mining and Geology, Serbia
Agioutantis, Zacharias, Prof Technical University of Crete (TUC), Grecia
Hristopulos, Dionysios, Prof Technical University of Crete (TUC), Grecia
Membrii Comitetului de avizare externăShields, Deborah J., Dr Colorado State University, Statele Unite ale Americii
O’Brien, Jim Preşedinte al European Aggregates Association (UEPG)
Traducerea şi adaptarea în limba română
Mărunțiu, Marcel, Dr Institutul Geologic al României Bindea, Gabriel, Dr Institutul Geologic al României Colțoi, Octavian, Dr Institutul Geologic al României Marica, Silviana, Dr Institutul Geologic al României
Mulțumiri Partenerii proiectului SARMa aduc mulțumiri Comisiei Europene pentru finanțarea proiectului care a creat oportunitatea de a lucra împreună, de a împărtăşi puncte de vedere comune şi de a dezvolta o cooperare
de înalt nivel, care a condus la acest raport.
2 Pagina
Prefață
Agregatele se utilizează la construcția de locuințe, clădiri comerciale, ansambluri industriale şi într‐o largă varietate de proiecte publice de infrastructură. Tările Europei de Sud‐Est (SEE) sunt bogate în agregate dar, nici managementul, nici oferta nu sunt coordonate. La nivel local, problemele sunt legate de impactul de mediu, reciclarea limitată, nevoia de consultare şi de competență a celor interesați de agre‐gate, lipsa licenței sociale de operare.
Pentru a face față provocărilor existente, proiectul denumit “Sustainable Aggregates Resource Management” (SEE/A/151/2.4/X – SARMa) a fost aprobat de Comisia UE şi co‐finanțat din fonduri ERDF în 2009. Cele două obiective principale ale proiectului sunt:
i. Să dezvolte o viziune comună asupra managementului durabil al resurselor de agregate (SARM) în SEE, adică să promoveze o exploatare eficientă şi cu impact social şi de mediu scăzut, implicând şi managementul deşeurilor, şi
ii. Să asigure o politică a aprovizionării durabile din surse mixte (SSM) în SEE, inclu‐zând deşeuri reciclabile şi produse industriale secundare (zguri), care împreună măresc beneficiile nete ale valorificării agregatelor de‐a lungul generațiilor.
Obiectivele SARMa cuprind printre altele: coordonarea în managementul resurselor de agregate, creşterea transferului de know‐how şi susținerea perfecționării în firme, aparatul administrativ şi societatea civilă. Activitățile implementate prin proiectul SARMa asociază participanți instituționali, factori de decizie şi administrativi, sectorul economic, operatori de cariere, societatea civilă şi ONG‐uri prin workshop‐uri şi rezul‐tate specifice la trei niveluri.
Aspectele transnaționale ale proiectului sunt axate pe posibilitățile de armonizare a politicilor, legislației şi reglementărilor vizând SARM şi SSM, în scopul stabilirii reco‐mandărilor pentru armonizarea şi crearea, pentru SEE, a unui Sistem Informațional privind Agregatele (Aggregates Intelligence System ‐ AIS), multifuncțional şi interop‐erabil la diverse scări. Rezultatele sunt sintetizate în acest Manual, care va fi utilizat în activitățile de diseminare.
Coordonator de proiect
Slavko V. Solar
Geological Survey of Slovenia
Pagina 3
“SARM şi SSM la niv
WP1
1. Manual SARMa 3.4 “Cum se realizează eficiența resurselor de agregate”
WP4: “Perfecționarea
acțiunilor regionale / naționale pentru
implementarea SARM şi SSM”
WP2 WP3
Activitatea “Armonizarea
ției şi politic
− 1 R− 1 R
Precomnati
Figura 1: Bloc‐diagrama str
4 Pagina
Structura SARMa
Manual: el regional, național şi transnațional”
DISEMINARE
5.1: legisla‐ilor”
aport de sinteză privind SARM aport de sinteză privind SSM
1. Referenți interni
2. Referenți externi
Activitatea 5.3: gătirea unui manual un pentru nivelurile onal şi transnațional
WP5:
“Activități SSM la nivel transnațional“
Activity 5.4: “Centru Regional SARM în SEE”
Activity 5.2: “Aprovizionare durabilă în SEE“
ucturii şi metodologiei proiectului
P a g i n a | 5
11.. IInnffoorrmmaațțiiii iinnttrroodduuccttiivvee
1.1 Scopul manualului Aproximativ 65% din agregatele consumate anual în Europa sunt utilizate pentru construcția de clădiri. Pe baza datelor furnizate de European Aggregates Association (2010), aproximativ 3000 tone de agregate sunt necesare pentru fiecare nouă şcoală, în timp ce un nou stadion sportiv poate necesita până la 300000 tone de agregate. Pentru această aplicație specifică (adică, construcția de clădiri), agregatele sunt utilizate fie indirect, sub formă de ciment şi var (forme calcinate ale calcarelor), fie direct, în betoane şi mortare. În plus, agregatele din roci carbonatice sparte sunt utilizate, sub formă granulară sau pulberi, pentru diverse aplicații: hrana animalelor, industria zahărului, industria sticlei, industria chimică (vopsele, plastice) etc. Cererea de agregate este, de asemenea, strâns legată de amploarea lucrărilor de întreținere a clădirilor existente şi a proiectelor de inginerie civilă în desfăşurare (UEPG, http://www.uepg.eu/).
Programul SEE are ca obiectiv armonizarea politicilor şi planificării în Europa de Sud‐Est pentru creşterea eficienței resurselor şi a coeziunii sociale. Eficiența resurselor presupune extracția şi utilizarea completă a agregatelor primare exploatate. Efi‐ciența, în contextul durabilității, reclamă ca resursele din tehnosferă (materiale reci‐clate) să înlocuiască resursele din geosferă (resursele primare), atunci când este posi‐bil, presupunând că beneficiile acestei acțiuni exced costurile, pe întreaga durată de viață a agregatelor. Mai mult, durabilitatea impune ca materialele primare şi secundare să fie produse într‐o manieră care minimizează orice impact negativ de mediu sau social, în timp ce maximizează beneficiile în ceea ce priveşte locurile de muncă, bunele relații industrie‐comunitate şi dezvoltarea economică regională. Da‐torită absenței planurilor naționale / regionale, comprehensive şi multi‐sectoriale, pentru exploatarea agregatelor, întocmite cu implicarea celor interesați (experți, autorități, industrie şi societate civilă), în SEE nu s‐a realizat o eficientizare a re‐surselor.
Noi termeni ca agregate reciclate şi agregate artificiale sunt utilizați pentru a descrie produse care au alte origini decât originea convențională a agregatelor din cariere şi balastiere, cunoscute ca agregate naturale sau primare. Agregatele reciclate se obțin prin reciclarea deşeurilor din construcții şi demolări (C&DW), de exemplu, cărămizi deteriorate, betoane sfărâmate, lucrări de zidărie, în timp ce agregatele artificiale sunt produse prin activități industriale de procesare sau re‐procesare a deşeurilor, produselor secundare şi reziduurilor. Agregatele artificiale sunt uneori denumite agregate secundare. In plus, deşeurile extractive (sau deşeurile miniere), adică de‐şeurile rezultate din prospecțiunea, extracția, prelucrarea, depozitarea resurselor minerale şi operarea carierelor, pot fi procesate pentru producerea de agregate.
Obiectivele şi acțiunile proiectului SARMa sunt: i) promovarea eficienței exploatării carierelor, cu impact social şi de mediu scăzut prin implicarea managementului de‐şeurilor (SARM), şi ii) utilizarea surselor multiple, inclusiv deşeuri şi produse industri‐ale secundare reciclate (ex. zguri), care împreună maximizează în timp beneficiile
6 Pagina
nete ale aprovizionării cu agregate (SSM). SARM (Sustainable Aggregates Resource Management) şi SSM (Sustainable Supply Mix) sunt acțiuni cheie care trebuie între‐prinse de către toate părțile implicate (producători, autorități, comunități), pentru realizarea eficienței resurselor.
Manualul “SARM şi SSM la nivel regional, național şi transnațional” reprezintă un rezultat public de bază al proiectului SARMa. El este destinat tuturor factorilor politici şi decizionali la nivel național şi transnațional, adică autorități de stat locale, regionale şi centrale (naționale), instituții şi organizații publice, care sunt responsabile sau/şi participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de management şi furnizare a resurselor de agregate. Manualul cuprinde un set de observații, sfaturi şi recoman‐dări, bazate pe fapte şi date identificate în timpul derulării proiectului SARMa. Reco‐mandările propuse se referă la:
− Creşterea posibilității de armonizare a politicilor şi legislației pentru managemen‐tul resurselor de agregate şi pentru aprovizionarea cu agregate la nivel național şi transnațional;
− Stimularea implementării în SEE a unui Sistem Informatic privind Agregatele, multi‐funcțional şi inter‐operabil (Aggregate Intelligence System ‐ AIS), cu scopul de a realiza SARM şi SSM în această zonă;
− Promovarea printre factorii politici şi executanți a ideilor SARM şi SSM, şi inte‐grarea lor în managementul şi planificarea utilizării terenurilor.
Acest document nu are caracter tehnic sau legislativ şi nu este destinat să înlocuiască documentele oficiale, legislative sau de îndrumare, naționale sau ale Comunității Europene, relevante pentru politicile minerale şi resursele naturale în general. El subliniază problemele importante ale aprovizionării cu agregate şi acțiunile corespun‐zătoare, propuse într‐o manieră simplă şi uşor de citit. In plus, Manualul urmăreşte să contribuie la dezvoltarea durabilă a spațiului SEE prin creşterea utilizării durabile a agregatelor, a practicilor şi politicilor de management şi a aprovizionării durabile din surse mixte în regiune.
1.2 Structura şi metodologia
La proiectul SARMa au participat 15 parteneri din 10 țări ale zonei SEE (fig. 2). Observatori, reprezentând ministere şi administrații regionale cu atribuții în minerit, autorități regionale, camere de comerț şi industrie, sunt de asemenea prezenți. Contribuțiile au fost aduse de servicii geologice, institute şi facultăți cu expertiză în domeniu, precum şi de consultanți guvernamentali şi din industrie, în scopul de a reuni cunoştințele actuale şi specialiştii în domeniul agregatelor. În plus, sunt incluse în proiect opt instituții decizionale în domeniul managementului agregatelor.
Proiectul SARMa a fost structurat în cinci Pachete de lucru (WPs), două generale şi trei tematice (fig. 1). Prezentul manual a fost realizat în activitatea 5.3 a proiectului şi
Pagina 7
s‐a bazat, în principal, pe sintezele rapoartelor pregătite în WP4 & 5 (fig. 1). Şi alte rezultate ale proiectului au fost, de asemenea, luate în considerare pentru pregătirea Manualului, dintre care menționăm următoarele surse:
− Rapoartele individuale pregătite de partenerii din proiect în cadrul WP5, referi‐toare la studii de caz pentru diferite țări SEE, şi rapoartele de sinteză pregătite de MUL şi IGME (Tiess and Chalkiopoulou, 2011) bazate pe aceste studii. Ele au fost realizate în cadrul activităților 5.1 şi 5.2 privind armonizarea legislației şi politi‐cilor țărilor implicate în studiile de caz corespunzătoare, în scopul realizării efi‐cienței resurselor prin aplicarea managementului durabil al resurselor şi a aprovizionării din surse mixte în zonele studiate.
− Rapoartele pregătite în WP4 al proiectului. Acestea se referă la: i) Situația actuală din Europa de Sud‐Est privind asigurarea aprovizionării durabile cu agregate din surse combinate (SSM); ii) Recomandări pentru soluțiile legale şi de reglementare şi pentru aplicarea efectivă a managementului durabil al resurselor de agregate, iii) Recomandări pentru proiectanții utilizării terenurilor.
− Manualul “Cum se realizează eficiența resurselor de agregate în comunitățile locale” care cuprinde informații, mesaje şi recomandări şi motivează cerințele şi acțiunile necesare pentru sporirea eficienței, la nivel local, a resurselor exploatate în carieră. Manualul a fost realizat în cadrul WP3 al proiectului SARMa.
− Documente publicate şi website‐uri în legătură cu conținutul manualului.
Toate sursele menționate sunt cuprinse în detaliu în capitolul 7 al Manualului.
Inainte de publicare, Manualul a fost supus unui proces de referențiere internă şi externă, atât de către partenerii din proiect cât şi de referenți externi pre‐stabiliți. Astfel, el reflectă o sinteză a viziunilor mai multor experți din diferite instituții (Contributori, pagina 2).
8 Pagina
Figura 2: Țările din SEE participante la proiectul SARMa
Manualul este structurat în şapte capitole. Capitolul 1 oferă informații introductive privind scopul Manualului, metodologia aplicată pentru pregătirea lui şi structura sa. Capitolul 2 include o discuție generală asupra stadiului actual în ceea ce priveşte SARM şi SSM. Capitolul 3 oferă o analiză a modalităților de lucru în SEE, bazată pe realități şi date (din câteva studii de caz), şi de asemenea aduce problemele în cadrul proiectului SARMa. Capitolul 4 şi 5 sunt orientate spre armonizarea abordărilor heterogene din SEE şi furnizează recomandări aplicabile la nivel național şi transnațional. Selecția de termeni şi definiții în legătură cu conținutul Manualului este cuprinsă în capitolul 6. Aceasta a fost considerată importantă pentru a facilita citirea Manualului şi a ajuta cititorii la clarificarea, dacă este necesar, a unor termeni semnificativi. În final, toate documentele citate în Manual sunt prezentate, în ordine alfabetică, în capitolul 7.
Pagina 9
Cariera Ruschița (jud. Caraş‐Severin) – vedere aeriană (Foto: S.C. Marmosim S.A)
10 Pagina
P a g i n a | 11
22.. DDiissccuuțțiiee pprriivviinndd ccoonncceepptteellee ddee SSAARRMM şşii SSSSMM
12 | P a g i n a
2.1 Semnificația SARM
Potrivit Glosarului SARMa, SARM este gospodărirea eficientă, cu impact social şi de mediu scăzut a carierelor şi deşeurilor pe întregul ciclu de viață a carierei. În plus, SARM oferă un cadru pentru dezvoltarea politicilor de management al resurselor, în scopul de a maximiza beneficiile şi de a minimiza costurile de aprovizionare cu agregate (Solar et al., 2004). SARM este direct legată de producția de agregate în cariere. În acest sens, resursele alternative de agregate, cum ar fi deşeurile industriale sau deşeurile din construcții şi demolări nu sunt incluse.
Figura 3: Politica minerală națională – diagramă schematică (Tiess, 2011)
SARM ar trebui privită în contextul mai larg al politicii minerale specifice pentru grupul agregatelor (de ex, calcar, diabaze, nisip şi pietriş, etc.). O politică minerală poate fi definită ca o politică pentru asigurarea aprovizionării economiei cu resurse minerale printr‐un cumul de măsuri luate de stat care ar influența furnizarea de resurse minerale pe teritoriul său şi în afara lui (Tiess, 2011). Referindu‐ne la agregate, această definiție poate fi aplicată astfel: o politică a agregatelor poate fi definită ca o politică de asigurare a aprovizionării durabile a economiei cu agregate; o astfel de politică include totalitatea acțiunilor statului (la nivel local, regional, național) ce influențează furnizarea de agregate pe teritoriul său şi în afara lui (nivel transnațional).
Trebuie să se facă distincția între politica pasivă de agregate (de ex: "politica non‐SARM") şi politica activă (SARM) ‐ figura 3. O politică pasivă este condusă, în principal, de piață (de ex: cererea şi oferta). O politică activă ghidează dezvoltarea durabilă a aprovizionării cu agregate (de către părțile politice interesate pentru SARM). Politica SARM influențează dezvoltarea piețelor de agregate pe baza mai multor instrumente şi mijloace. De exemplu, furnizarea de concepte legate de eficiența energetică în transportul agregatelor, şi anume reducerea distanței de transport prin diferite mijloace (ex: taxele pe emisiile de CO2).
Mai mult decât atât, un cadru național al politicii agregatelor ar trebui să ofere o dare de seamă privind mineralele, obiective, strategii şi un plan de acțiune.
P a g i n a | 13
Conținutul politicii SARM
Diferitele elemente SARM care trebuie să fie coordonate pe baza evaluării durabilității sunt următoarele (Langer et al, 2009):
Aspecte economice
Acestea includ analiza pieței agregatelor şi a fluxului de material, inclusiv prognoza cererii. Maximizați disponibilitatea şi accesul la agregate prin planificarea prealabilă care protejează resurse importante de epuizare, prin extragerea agregatelor cât mai mult posibil dintr‐o zonă (eficiența resursei / problemă tehnică) şi utilizarea lor pentru cele mai valoroase aplicații, adecvate calității agregatului, prin găsirea aplicațiilor şi a piețelor pentru toate materialele extrase, precum şi prin încurajarea utilizării de înlocuitori şi a agregatelor reciclate.
Aspecte sociale
Un obiectiv este minimizarea impactului social şi maximizarea beneficiilor sociale printr‐o planificare prealabilă care separă utilizările incompatibile ale terenurilor, prin crearea de beneficii pentru comunitate în zonele afectate de dezvoltarea agregatelor, prin implicarea comunității şi a operatorilor locali în activități de planificare, prin conştientizarea comunității şi prin comunicare. Alt obiectiv este de a identifica şi rezolva îngrijorările legitime, printr‐o contribuție constructivă la un proces decizional care se adresează nu numai intereselor unor părților individuale, dar, de asemenea, se adresează şi unei game largi de obiective şi altor interese.
Aspecte legate de mediu
Un obiectiv ar trebui să urmărească reducerea la minim impactul asupra mediului prin (i) utilizarea celor mai bune practici de management şi folosirea unui sistem de identificare şi control a efectelor potențiale ale extracției şi prelucrării agregatelor; (ii) asigurarea conservării împrejurimilor prin gestionarea zonelor tampon care mențin sau sporesc vegetația; (iii) maximizarea reabilitării zonelor perturbate şi refacerea site‐urilor abandonate; (iv) planificarea procesului de refacere, ca parte integrantă a procesului de proiectare a carierei/balastierei; (v) folosirea proceselor de refacere intermediare, progresive sau secvențiale, în cazul în care este posibil; (vi) adoptarea unei flexibilități suficiente pentru a integra progresele tehnologice şi schimbările în nevoile locale; (vii) maximizarea gestionării deşeurilor. Toate acestea pot duce la extracția redusă de agregate primare şi reducerea deşeurilor.
Abordarea inovatoare a proiectelor SARM/SSM constă în faptul că se urmăreşte garantarea aprovizionării cu resurse de agregate pe de o parte, precum şi îmbunătățirea eficienței resurselor şi rezolvarea problemelor utilizării terenului, pe de altă parte. În acest sens, este recomandabil să se prelucreze mineralele naturale şi reciclate la aceeaşi unitate de operare. În primul rând, agregatele naturale ar trebui exploatate, apoi, spațiile goale rezultate din exploatarea pot fi folosite ca depozite de deşeuri pentru comunități, de ex., depozite pentru deşeurile din construcții şi demolări. Astfel, o reducere a volumului
14 | P a g i n a
depozitelor de deşeuri poate fi realizată prin extracția de agregate reciclate din deşeurile din construcții şi demolări. În acest fel, utilizarea terenului este redusă, ceea ce este important, în special pentru regiunile dens populate (Tiess şi Schmid, 2009).
Reglementarea cadru a conținutului SARM
Cadrul politicii SARM, care este dezvoltat în cadrul unui stat, determină, subsecvent, cadrul de reglementare SARM. Pentru a realiza transparența, stabilitatea şi securitatea pentru toate părțile implicate a exploatării agregatelor şi a lanțului de aprovizionare, o parte esențială a politicii‐cadru SARM trebuie să fie transferată în reglementarea‐cadru. Recomandările relevante sunt incluse în manualul curent (a se vedea capitolul 4). Este important de remarcat faptul că toate părțile separate ale politici‐cadru SARM sunt, de fapt, puternic interconectate şi acest lucru este, de asemenea, reflectat în reglementarea‐cadru corespunzătoare. În acest sens, astfel de reglementări şi dispoziții care interconectează diferitele elemente SARM ar trebui să fie cât mai coerente cu putință; în caz contrar, consecințele vor fi procedurile de autorizare complexe şi consumatoare de timp, etc.
2.2 Semnificația SSM
Aprovizionare durabilă combinată (SSM) implică surse multiple, inclusiv deșeuri reciclate și produse industriale secundare (zgură), care împreună maximizează beneficiile nete peste generații (Shields et al., 2006). Politica cadru SARM determină cadrul pentru planificarea SSM (de exemplu, politicile de planificare a agregatelor pe baza planificării utilizării terenului), precum şi reglementarea cadru SSM.
Planificarea SSM este legată de procesul de planificare/dezvoltare de către părțile interesate/autorități utilizând aceste surse multiple pentru a asigura o aprovizionare durabilă a agregatelor. Toate părțile interesate, de exemplu, persoanele responsabile de planificarea utilizării terenurilor sau de reglarea procesului de planificare a agregatelor reciclate şi utilizarea durabilă a resurselor naturale, ar trebui să acționeze în strânsă cooperare. Cadrul de planificare SSM prevede "reguli de lucru fundamentale" pentru industria de agregate primare şi secundare. Industria de agregate în sine este responsabilă pentru întregul ciclu de viață al cariererei, incluzând explorarea, exploatarea, prelucrarea şi reabilitarea site‐urilor, şi aceasta ar trebui să îşi întocmească planul de afaceri în consecință. Se pune problema (socială) în ce măsură operatorii şi municipalitățile afectate ar trebui să fie implicate în procesul de planificare SSM. De exemplu, deseori, operatorii nu sunt satisfăcuți cu selectarea zonelor prioritare pentru agregate datorită prețurilor terenurilor.
Competența în planificarea sectorială relevantă pentru agregate
Planificarea SSM trebuie fundamentată în contextul planificării sectoriale / profesionale relevante pentru agregate și al managementului planificării utilizării terenurilor. Gestionarea planificării utilizării terenurilor ar trebui să analizeze, să evalueze şi să armonizeze diferitele pretenții de utilizare, cum ar fi locuințele, protecția naturii, planificarea şi gestionarea apelor, păduriilor şi agregatelor (a se vedea mai jos). În vederea
P a g i n a | 15
atingerii acestor obiective, vor fi necesare "informații de bază" privind pretențiile sectoriale concurente. Fără asemenea date de intrare, planificarea şi managementul utilizării terenurilor ar putea să nu fie în măsură să armonizeze diferitele pretenții. În ceea ce priveşte agregatele, pe lângă asigurarea hărților de resurse minerale, este important să se colecteze şi să utilizeze datele statistice privind producția şi consumul, precum şi să se analizeze structura pieței agregatelor, crearea de scenarii pentru diferite posibilități de dezvoltare viitoare a infrastructurii. Mai mult decât atât, aceste obligații nu ar trebui să se concentreze numai pe agregatele naturale, ci şi asupra agregatelor reciclate şi artificiale. Prin urmare, planificarea sectorială (necesară ca date de intrare pentru planificarea utilizării terenurilor) ar implica analiza potențialului SSM (cererea şi oferta) a unei regiuni/județ şi includerea sa în procesul de planificare, în scopul de a crea tendințe SSM. Pe baza tendințelor SSM, cererea şi condițiile/posibilitățile de aprovizionare pot fi anticipate. Anticiparea evoluțiilor (care urmează să fie luate în considerare în planificarea utilizării terenurilor) este întotdeauna primul pas de făcut în scopul de a reacționa la problemele uzuale/tipice de planificare a utilizării terenurilor şi de management. În conformitate cu experiența recentă (Department of Mine and Tunneling, 2004; Department of Mineral Resources, 2010), acest pas de multe ori lipseşte; astfel, informația SSM pentru gestionarea utilizării terenului este de multe ori inaccesibilă sau necorespunzătoare atunci când se încearcă echilibrarea diferitelor pretenții de utilizare.
În plus, colectarea, dezvoltarea şi utilizarea indicatorilor este importantă în estimarea nevoilor viitoare, de exemplu, câte şi ce tipuri de agregate sunt necesare pentru construirea a 1 km de autostradă. Aceşti indicatori sunt relevanți pentru prognoza cererii de agregate, de exemplu, în ceea ce priveşte planificarea construcției de șosea/autostradă într‐o regiune, între regiuni ale unei țări sau între două țări (aspect transnațional). Aproximativ 30000 de tone de agregate sunt necesare pentru construcția de ansamblu a 1 km de drum național. În această aplicație, agregatele sunt prezente în stratul de bază sau în amestecuri bituminoase sau din beton a suprafețelor rutiere. Cantitățile corespunzătoare la 20% din consumul anual european de agregate sunt utilizate pentru constructia de drumuri, piste, căi ferate şi căile navigabile (UEPG, 2010). Astfel de informație de bază este crucială pentru planificarea utilizării terenurilor, în scopul de a echilibra diverse proiecte de constructie existente într‐o regiune sau revendicările planificate de utilizare. În această privință, o cooperare strânsă între diferitele părți interesate responsabile pentru probleme de planificare a utilizării terenului este foarte importantă (schimb de informații în scopuri de planificare). În plus, un indicator important (de asemenea, în contextul legislației europene) este rata de reciclare (a se vedea mai jos şi discuția din WP3 a proiectului SARMa).
Analiza de piață a agregatelor
Aprovizionarea cu agregate şi conceptele de management trebuie să se bazeze pe analize detaliate ale piețelor de agregate, pe analizele fluxul de materiale și a simulării tendințelor. În aceste privințe, este important să se facă distincția între consum şi producție, precum şi
16 | P a g i n a
între aprovizionarea internă şi externă cu agregate (a se vedea figura 4). Consumul este egal cu producția de agregate (primare şi secundare) plus importurile, minus exporturile. Planificarea SSM trebuie să facă distincția între furnizarea internă (locală/regională) şi externă (inter‐regională, trans‐regională) de agregate. O politică cadru SSM ar trebui să țină seama de aprovizionarea internă şi externă cu agregate, şi totodată să ofere industriei de agregate sprijinul necesar, ca de exemplu, acces la terenuri şi informații relevante, cum ar fi logisticile de transport.
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
PIB, Euro
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
x 1000t
PIB/locuitor (EUR) Productia de roci sparte Productia de nisip si pietrisConsumul de roci sparte Consumul de nisip si pietris
Figura 4: PIB‐ul pe cap de locuitor, producția şi consumul pentru departamentul Varaždinska între 2000 şi 2007. Analiza pieței de agregate. Aproximativ 60% din agregatele produse în regiunea Varazdin sunt exportate către departamentele vecine acestuia din Croația; regiunea alimentează oraşul Zagreb (capitala Croației) cu aprox. 30% din agregatele necesare pentru sectorul construcțiilor (Miko et al., 2011)
Planificarea utilizării terenului și managementul
Depozitele de minerale de constructii (agregate) posedă trei caracteristici principale, şi anume locația lor, aplicarea la scară regională şi natura lor epuizabilă. Datorită acestor proprietăți, existența depozitelor ca şi extinderea şi constituția acestora trebuie să fie stabilite cât mai curând posibil. Dacă un depozit este sau nu utilizat mai târziu depinde de planificarea utilizării terenurilor luând în considerație toate aspectele relevante. Informațiile oportune şi complete cu privire la depozite ajută la îmbunătățirea soluționării potențialelor conflicte în planificarea utilizării terenurilor. Astfel, cooperarea serviciilor geologice cu autoritățile publice implicate în amenajarea teritoriului este de mare importanță (EC, 2011). Mai mult decât atât, agregatele sunt, în principal, extrase din cariere, ceea ce creşte în mod semnificativ suprafața de teren necesară, față de extracția altor materii prime. Cererea
pentru terenuri, împreună cu transportul cantităților extrase conduc la o solicitare crescută a mediului. Pentru agregatele necesare în cantități mari, disponibilitatea depozitelor lângă locul de consum este un criteriu important pentru reducerea transportului şi a impactului negativ asupra mediului. Necesitatea de site‐uri miniere lângă locurile de consum, precum şi necesitatea crescută de terenuri pentru alte utilizări, face din acest grup de materii prime o provocare deosebită în planificarea utilizării terenurilor şi a politicii de planificare a resurselor de agregate. În scopul de a reduce conflictele de utilizare şi pentru a evita eventualele crize de agregate datorită planificării dezavantajoase a utilizării terenurilor, sunt necesare politici de planificare pe termen lung.
Politica de planificare minerală este parte a politicii minerale naționale (Tiess 2011; EC, 2010). Politica de planificare a agregatelor poate fi definită ca protecție a depozitelor de agregate prin planificarea utilizării terenului (adică, asigurarea de materii prime). În acest context, o politică de planificare a agregatelor trebuie să fie dezvoltată la nivel național, luând în considerare aspectele strategice, care apoi, sunt implementate la nivelul de planificare regională/locală (operativă). Aceasta este, de asemenea, un principiu important de planificare ierarhică: procesul de planificare porneşte de la (de exemplu) 1:100000 şi evoluează la scară detaliată (regională: 1:25000; locală 1:5000). Procedurilor de autorizare trebuie să fie legate de astfel de planuri, să folosească toate informațiile existente (de
exemplu, zone de carieră, zone prioritare pentru agregate), în scopul de a eficientiza
Figura 5: Planificarea politicii minerschematică (Tiess, 2011)
P a g i n a | 17
procesul de autorizare.
ale naționale – diagramă
Etapa planificării regio‐nale este deosebit de importantă pentru regle‐mentarea problemelor materiilor prime. Cu ajutorul specificațiilor precise, planurile regio‐nale (bazate pe progra‐mele largi de dezvoltare, cum ar fi cele naționale şi super‐regionale) stabi‐lesc obiectivele regionale ale planificării utilizării terenurilor pentru dez‐voltarea districtelor. Un plan regional de utilizare a terenurilor destinate pentru extracția şi pro‐
18 | P a g i n a
tecția resurselor minerale trebuie să cuprindă o diagramă de planificare precisă şi o declarație textuală. Declarația textuală inclusă în plan trebuie să definească "zonele prioritare pentru agregate", care ar trebui să fie garantate, în același timp acordând atenție cererii de resurse minerale pe termen mediu şi lung, precum şi disponibilității limitate a depozitelor de resurse minerale.
Stabilirea "zonelor prioritare pentru agregate" impietează asupra drepturilor de proprietate şi astfel necesită o înțelegere cu proprietarul suprafeței terenului. Aceasta este justificată dacă există o necesitate de interes public, ceea ce este adevărat în cazul furnizării/extracției de agregate, deoarece agregatele sunt necesare pentru dezvoltarea economică. Cu toate acestea, cantitatea, calitatea, precum şi aplicațiile pentru care resursele vor fi necesare pe termen mediu şi lung trebuie să fie clare. Pentru a justifica desemnarea unui spațiu ca "zona prioritară a resursei de agregate" este necesară o analiză a structurii piaței agregatelor şi o analiză a fluxului de material.
Din punct de vedere metodologic, două abordări diferite pot fi folosite în amenajarea teritoriului. Prima abordare este de a limita planificarea prin excluderea anumitor utilizări pentru o anumită zonă. Această metodă are dezavantajul, că o aprovizionare durabilă cu agregate, şi anume asigurarea sistematică a zonelor prioritare cu resurse de agregate, nu este posibilă. În a doua abordare, alternativă, terenurile cu alte utilizări prioritare reduc depozitele care sunt rezonabil de exploatat, în timp ce terenurile rămase devin zone prioritare pentru resursele de agregate. Avantajul acestei abordări este că autoritățile pot dezvolta o politică concretă a resurselor de agregate, în ciuda faptului că pot apărea speculații privind terenul. Este necesar să se elaboreze planuri pe termen lung care explică cererea de agregate, disponibilitatea agregatelor şi care prognozează efectele de pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor (durabilitate). Scopul final este acela de a asigura securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor.
Accesul la resursele locale europene este tot mai limitat
Industria de agregate trebuie să aibă acces în primul rând la resursele locale. Argumentul pentru accesul la resursele locale este distribuția naturală a utilizării agregatelor, costul şi impactul asupra mediului al transportului, emisiile de CO2 şi suprasolicitarea infrastructurii de transport (UEPG, 2009). Cu toate acestea, este o realitate faptul că accesul la teren în țările europene este limitat – din ce în ce mai mult şi în unele regiuni SEE ‐ nu din motive geologice, ci (mai ales) din cauza non‐existenței principiilor de management în utilizarea terenurilor referitoare la agregate. Continua expansiune a zonelor urbane şi creşterea numărului de arii protejate Natura 2000 limitează din ce în ce mai mult accesul la depozitele locale cheie (UEPG, 2008). Impactul Natura 2000 asupra aprovizionării cu agregate a variat de la țară la țară, în funcție de gradul de flexibilitate arătat de către autorități în autorizarea activităților de extracție în interiorul, sau în apropierea zonelor Natura 2000. Unele țări s‐au bucurat de un bun nivel de flexibilitate, în timp ce în altele există o virtuală interdicție a oricărei activități extractive, ceea ce reprezintă acum o mare provocare pentru industria de agregate.
Cercetareacriterii geInvestigațiminerale dinformații Implicațiilefie investigputea afec
Gestionar
Un aspecstatistici ascenariiloPrivitor lacomplexebazeze pecare poatdecizie. Ainstrumenprelucrarede informtransferulfactorii deplanificare
P a g i n a | 19
ar trebui să investigheze posibilitatea de a clasifica rezervele de agregate pe ologice, oferind astfel o indicație a potrivirii lor pentru aplicații specifice. ile geologice sunt necesare pentru creșterea cunoştințelor asupra resurselor e agregate, inclusiv extinderea, calitatea şi cantitatea lor, în scopul de a furniza despre resursele minerale pentru domeniile de aprovizionare şi cerere. pe termen lung şi disponibilitatea resurselor subterane de agregate ar trebui să ate pentru a oferi o mai bună înțelegere a modului în care mineritul subteran ar ta furnizarea de agregate.
Figura 6: O diagramă schematică ce demonstrează că accesul la depozitele de pietriş în Germania a scăzut constant din 1850 şi a fost redus aproape la zero până în prezent (sursa: [German] Federal Institute for Geosciences and NaturalResources, 2009)
ea datelor
t crucial al politicii cadru SARM este gestionarea datelor; fără date şi decvate, o politică SARM realistă nu poate fi aplicată deoarece dezvoltarea r de aprovizionare şi echilibrul multilateral al politicilor nu sunt posibile. diferitele elemente SARM, este clar că ele sunt structuri de date / surse (interconectate). Fiecare politică cadru SARM trebuie, prin urmare, să se un sistem interconectat ‐ un sistem de informații pentru agregate (AIS)‐, e oferi, de asemenea, suport îmbunătățit şi transparent pentru factorii de IS implică un set de subsisteme interconectate (date, aplicații GIS, te de modelare, rapoarte, etc), care, combinate, facilitează colectarea, a şi raportarea informațiilor şi analizelor necesare pentru SARM. Sistemul ații pentru agregate (AIS) este un instrument pe termen lung pentru de cunoştințe şi tehnologii, precum şi un instrument care poate ajuta decizie să efectueze evaluări ale activităților de carieră şi la o mai bună a utilizării terenurilor.
20 | P a g i n a
Agregatele și instrumentele IT de planificare
Odată cu creşterea cererii pentru agregate, problemele legate de producția şi consumul de agregate sunt, de asemenea, în creştere. Pentru realizarea unui echilibru între cerere şi ofertă, producție şi impactul de mediu, activitățile de construcție în infrastructură şi protecția climei sunt necesare politici adecvate. Această provocare mondială necesită noi abordări şi instrumente, în special aplicații pe suport IT pentru a genera modele realiste şi de a simula diferite scenarii (pe termen scurt, mediu şi lung). Astfel de scenarii sunt necesare pentru a oferi factorilor de decizie instrumente eficiente pentru punerea în aplicare a politicilor adecvate. Prin urmare, este esențial ca guvernele naționale să încurajeze dezvoltarea de politici potrivite, bazate pe cererea de agregate pe termen scurt, mediu, lung, şi de scenarii de aprovizionare a regiunilor aflate în stadii diferite de dezvoltare, luând în considerare gestionarea deşeurilor, planurile de dezvoltare viitoare, şi, de asemenea, includerea căilor navigabile ca rute naturale de export spre piețele adiacente lipsite de depozite de agregate.
Prognoza cererii este în prezent în cea mai mare parte bazată pe estimarea empirică şi nu pe o metodologie adecvată. La nivel european, aşa‐numitul proiect ANTAG (2007‐2010) a fost consacrat, pentru anumite regiuni din Franța şi Austria (regiunea Austria Inferioară şi Viena), explorării unei astfel de metodologii pentru agregate. Jacques Schleifer şi echipa sa de la Şcoala de Mine din Paris, a cooperat cu Catedra de Inginerie Minieră şi Economie Minerală de la Universitatea din Leoben. Scopul acestui proiect a fost de a genera un set de instrumente software, care pot indica tendințele viitoare în ceea ce priveşte mineralele pentru construcții, bazate pe o abordare de tip Sistem de Modelare Dinamic (a se vedea figura 7).
Utilitatea simulărilor privind CDW (deşeuri din construcții şi demolări)
Dezvoltarea infrastructurii duce şi la creşterea CDW; acest lucru trebuie luat în considerare printr‐o abordare de planificare SSM. Pe măsura dezvoltării economice a regiunilor, în special cele dens populate, este de aşteptat să crească puternic cantitatea de CDW. Prin urmare, este important de a se simula în acelaşi timp, dezvoltarea/tendința CDW şi cererea pentru agregate. Mai mult decât atât, luând în considerare proporția ridicată a deşeurilor din construcții şi demolări raportate la volumele totale de deşeuri, Parlamentul European şi Consiliul European a introdus o nouă Directivă Cadru privind deşeurile (2008/98/CE), precizând faptul că, la nivelul anului 2020, 70% din deşeurile nepericuloase din demolări şi construcții trebuie să fie recuperate sau reciclate. În conformitate cu directiva se impun politici adecvate pentru agregate (ex: impozite pe agregate), care vor stimula reciclarea CDW prin creşterea prețurilor actuale de piață.
Figura 7: Modelul de consum creat de Schlagregate din regiunea Austria Inferioară şi Vide cca. 45 mld tone se estimează că se va aproducția totală actuală în Austria).
În ceea ce priveşte agregatele recadecvate (ex: stimulente, taxe) pagregate reciclate. Această dezvoactivități de reciclare şi ar stimulaagregate produse din carieră (progeneral, procentul de agregate recicdeosebire de țările din SEE ‐ estdeşeurilor inerte din construcții ş
PIB/cap locuitor
P a g i n a | 21
ani
Consum de agregate
ani
eifer et al, Simulare:. PIB pe cap de locuitor şi consumul de ena (Tiess şi Kriz, 2010, 2011): un maxim al cererii de agregate tinge peste mai mult de două decenii (este aproape 50% din
iclate (problema prețului), sunt necesare politici entru a promova dezvoltarea piețelor pentru ltare ar creşte aprovizionarea cu agregate din reducerea, cât mai mult posibil, a cererii de blema eficienței resurselor și a durabilității). În late pe piață globală a țărilor vestice ale UE ‐ spre e în continuă creştere, ca urmare a reciclării i demolări. Prin această tendință se înlocuiesc
22 | P a g i n a
benefic materialele naturale, se conservă resursele naturale şi se extinde durata de viață a depozitelor. Lipsa de date efective pentru minerit, cariere şi prelucrarea a deşeurilor este un obstacol în calea utilizării optime a resurselor. Disponibilitatea datelor este un pas critic spre utilizarea eficientă a agregatelor, astfel încât cunoaşterea volumului, natura, proximitatea geografică şi disponibilitatea materialelor pot ajuta la identificarea piețelor finale şi a aplicațiilor potrivite.
Transportul și eficiența resurselor
Agregate naturale poate proveni numai din cariere și balastiere plasate unde condițiile geologice au dus la depozite adecvate. Obținerea accesului la aceste depozite din ce în ce mai critice devine tot mai dificilă din cauza utilizării concurente a terenurilor în întreaga Europă, în particular în cele mai dezvoltate şi dens populate regiuni. În general, o distanță economică de transport este limitată la 30‐50 km. Această distanță este, de asemenea, bazată pe considerente de mediu (emisii de CO2). Deoarece agregatele sunt grele şi volu‐minoase, este de dorit, din mai multe perspective, ca acestea să fie obținute în apropiere de punctul de utilizare, în special în cazul în care transportul feroviar sau naval nu este posibil (cum este cazul de obicei). Prin urmare, accesul la resursele locale de agregate este o problemă‐cheie, fundamentală şi critică. Accesul la surse locale poate ajuta la atenuarea presiunilor economice şi de mediu semnificative, impuse de transportul agregatelor de la locațiile miniere la consumator/piață.
P a g i n a | 23
33.. FFaappttee,, ddaattee şşii pprroobblleemmee pprriivviinndd
ssiittuuaațțiiaa SSAARRMM şşii SSSSMM îînn SSEEEE
24 | P a g i n a
3.1 Fapte şi date Utilizarea de agregate este o funcție a stării economiei unei țări. Când o economie creşte, creşte cererea de agregate, deoarece agregatele sunt esențiale pentru dezvoltarea infrastructurii, precum şi pentru activități comerciale şi construcții domestice. În economiile foarte dezvoltate, cererea de agregate se stabilizează la un nivel ridicat (de exemplu, Austria). În acest sens, gradul de industrializare sau de dezvoltare a unei economii este de o importanță fundamentală (Gocht, 1983). Evident, schimbările structurale ale economiei unei națiuni sunt reflectate în dezvoltarea intensității de utilizare a materialelor. Este un fapt că în economiile naționale care suferă o schimbare de la sectorul primar la sectorul secundar, consumul de materii prime creşte în acelaşi ritm sau chiar mai mare decât performanța economică, reflectând faptul că industrializarea este un proces material intensiv (figura 8).
Figura 8: Consumul de agregate/PIB în Slovenia (sursa: Solar, SlovenMineral Resources, 2010)
La nivelul Europei de Sud‐Est, legătura dintre dezvoltaragregate, depinde în mod critic de diferențele meconomică a diferitelor țări. Având în vedere că rata destate membre ale UE este considerabil mai mare decâtconsumul de agregate în Europa va creşte substanțialputea însemna că cererea medie pentru agregate se va 5 tone / cap de locuitor la mai mult de 6‐8 tone / cap do cerere în continuă creştere pe viitor. Prin urmare, estcazul în care criza financiară va fi depăşită, că cerereajunge la 4 miliarde de tone pe termen mediu, determeconomică din Europa Centrală şi de Sud‐Est.
ian Geological Survey, Department of
ea economică şi consumul de ari în stadiul de dezvoltare dezvoltare economică a noilor cea a vechilor state membre, pe termen mediu. Aceasta ar ridica de la nivelul actual de 3‐e locuitor (estimare), indicând e rezonabil să se anticipeze, în a europeană de agregate va inată în principal de creşterea
P a g i n a | 25
Figura 9: Producția de agregate în 2011 în sud‐estul Europei – tone/locuitor (dreapta scalei verticale) & PIB(€000)/locuitor (stânga scalei verticale) (calculate pe date estimative furnizate de J. O’Brien, UEPG)
Mai mult, sunt date câteva exemple:
26 | P a g i n a
Figura 10: Producția de agregate în țările SEE – exemplu Albania (Moisiu, 2011), Ungaria (Hamor et al, 2011) şi Croația (Miko et al, 2011)
Fluxul transfrontalier
Principalul scop al studiilor de caz transfrontaliere (WP5 din proiectul SARMa) a fost să se examineze condițiile şi modelele managementului şi aprovizionării cu resurse de agregate în zonele selectate din apropierea graniței cu alte regiuni sau țări. Aceste studii includ un studiile transfrontiere Austria‐Ungaria‐Croația‐Slovenia, Grecia‐Albania, România‐Serbia, România‐Ungaria şi Bosnia Herțegovina‐Croația. Aceste studii au fost plasate într‐un cadru mai larg (inclusiv a politicilor şi legislației), cu scopul de a face recomandări pentru armonizarea trans‐regională şi, în special, transnațională a SARM. Sunt mai multe motive pentru existența fluxurilor transfrontaliere.
P a g i n a | 27
Factorii economici majori determinanți ai fluxurilor transfrontaliere de agregate sunt următorii: diferențele de preț (inclusiv prețurile terenurilor), disponibilitatea pe scară largă de cariere în anumite regiuni sau țări şi densitatea rețelei de drumuri. În plus, proiectele finanțate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (ERDF) (de exemplu, dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere, rețeaua europenă de transport) sunt considerate esențiale pentru aprovizionarea cu agregate în zonele de frontieră. Multe proiecte din SEE au început să îmbunătățească sau să reînnoiască posibilitățile de conectare transnațională. Un obiectiv important este acela de a promova cooperarea SARM între țările vecine.
Barierele economice majore ale fluxului transfrontalier de agregate sunt următoarele:
- Creşterea prețului combustibilului auto, - Instrumentele financiare potrivnice (multe redvențe, taxe, impozite).
Principalii factori ținând de mediu determinanți ai fluxului transfrontalier de agregate sunt structurile geologice favorabile pentru resurse de agregate pe partea exportatorului. Barierele majore de mediu ale fluxului transfrontalier de agregate includ poluarea aerului, vibrațiile, zgomotul, riscul de accidente datorate camioanelor, impactulul vizual al carierelor.
Principalul factor social determinant al fluxului transfrontalier de agregate este nivelul de trai mai ridicat al populației din partea importatoare. Bariera sociala ma‐joră a fluxurilor transfrontaliere de agregate este teama pentru mediu.
În continuare, sunt menționate pe scurt două exemple. (i) Slovenia trebuie să importe roci metamorfice şi magmatice din țările limitrofe sau din alte părți ale Sloveniei: în 2010, o companie croată situată în zona de frontieră Medimurje a exportat 90000 t de diabaze (fracțiile 0/2, 2/4; 4/8, 8/11) şi 51000 tone de agregate de calcar (fracțiile 0/2; 4/8; 8/16; 16/32). (ii) Figura 11 indică fluxul transfrontalier de nisip şi pietriş dinspre Ungaria (districtul Zala) spre Austria (regiunea Jennersdorf).
Problemă: Lipsa statisticilor
Fără datele/statisticile SSM, nu există planificare SSM sau cadru pentru politici de dezvoltare SSM. Cu toate acestea, una dintre probleme este că, în statisticile naționale şi internaționale (2004, 2010), agregatele nu sunt corect contabilizate, ca urmare a mai multor motive. Unul dintre principalele motive este lipsa competenței de planificare sectorială pentru agregate. Un alt motiv este faptul că, de multe ori, mineralele nu intră în responsabilitatea unui singur departament guvernamental. Statisticile exacte şi complete sunt, totuşi, esențiale pentru a stabili importanța unui anumit sector economic. În cazul agregatelor, abundența de producători mici face situația deosebit de critică. Statisticile oficiale arată frecvent numai o mică parte din producția efectivă şi de consum. Asociațiile naționale de agregate încercarcă să com‐penseze acest deficit prin publicarea cifrelor lor, care, totuşi, nu se bucură de acelaşi
28 | P a g i n a
statut ca cifrele oficiale (Department of Mining and Tunneling, 2004; Department of Mineral Resources and Petroleum Engineering, 2010).
Condițiile –motivele ce permit fluxul AT (Jennersdorf) HU (Distructul Zala) Disponibilitatea materialelor da da Medie anuală PIB (2008) 20000 €/ locuitor 8‐9000 €/ locuitor Acces la teren Limitat Uşor Prețul agregatelor (la carieră) 8€/t 4€/t Prețul terenului 20‐30 €/m2 10‐50 €/m2
Figura 11: Fluxul transfrontalier al agregatelor (nisip şi pietriş) între Ungaria şi Austria. Exemplul fluxului transfrontalier de agregate nisip & pietriş din Ungaria (HU) spre Austria (AT), pe distanțe mai mari de 50 km. Notă: Nu există politici SSM în AT şi HU (Tiess and Allaraj, 2011; Hamor et al., 2011)
P a g i n a | 29
3.2 Practici SARM şi SSM în regiunea sud‐estică a Europei Creşterea cererii de agregate (pct. 3.1) subliniază necesitatea unei politici pentru a asigura, în viitor, aprovizionarea durabilă de agregate naturale în sud‐estul Europei. Din motive economice şi de mediu, acest lucru necesită accesul la resursele locale de materii prime. Privitor la SSM majoritatea țărilor SEE, au niveluri scăzute de reciclare. În general, în țările slab populate industriile de reciclare sunt mai puțin atractive în comparație cu regiunile dens populate. De aceea, în lipsa unor politici adecvate, rata
medie de reciclare în SEE este puțin probabil să depăşească 5‐10% pe termen mediu.
Politica de planificare a agregatelor
Studiile de caz şi chestionarele (studii de caz în WP4 şi WP5) indică faptul că țările din SEE, în general, nu dețin politici naționale pentru agregate şi, astfel, nici politici naționale de planificare a agregatelor potrivit stadiului actual prezentat în Capitolul 2. (O excepție o reprezintă Planul de Resurse Minerale austriac, care include planificarea strategică şi operativă.) Consecințele sunt lipsa unei politici naționale şi a strategiei pentru agregate, precum şi lipsa unor politici naționale de planificare pentru agregate. În plus, nu există nici o planificare SSM în țările din SEE. De asemenea, majoritatea țărilor SEE nu dețin o competență sectorială pentru planificarea agregatelor. Fără cadrul juridic şi fără politici nu va exista nicio bază pentru punerea în aplicare a obiectivelor SSM. In prezent, agregatele primare şi secundare sunt folosite separat de cei interesați (de exemplu, managementul utilizării terenurilor ‐ managementul reciclării].
Agregatele şi planificarea utilizării terenurilor
În cadrul WP4.2, au fost pregătite chestionare, distribuite partenerilor SARMa, în scopul de a obține o perspectivă în ceea ce priveşte diferențele de abordare şi de aplicare. Următoarele criterii (abordare durabilă) au fost luate în considerare: cadrul spațial, structura geologică şi resursele, cadrul biologic, caracteristicile operaționale şi de piață, cadrul administrativ şi legal, evaluarea impactului asupra mediului, cele mai bune practici abordate. În general vorbind, toți partenerii au furnizat un cadru spațial şi geologic (Corine Land Cover). În unele țări, planurile de management al agregatelelor cuprind prognoze privind cererea viitoare de agregate, de exemplu, în provincia Parma (Italia). Un bun exemplu al unei abordări pentru soluționarea conflictelor dintre activitățile de conservare a mediului şi cele carieră este aceea a Serviciului Geologic Croat, care prevede soluții unice îndreptate spre reducerea impactului carierelor. Cu toate acestea, agregatele (zonele prioritare) sunt, mai ales, slab / parțial luate în considerare în planurile de utilizare a terenurilor la nivel regional / local. Câteva exemple bune sunt furnizate de Austria (Styria), Grecia şi Italia.
În plus, încercările de planificare sunt eterogene. Motivele acestor diferențe sunt lipsa unor politici naționale pentru agregate, heterogenitatea legislațiilor naționale
30 | P a g i n a
care reglementează utilizarea terenurilor şi a aprovizionării cu agregate, precum şi abordările diferite adoptate de către diferite țări. Prin urmare, este de dorit elaborarea unor linii directoare comunitare, în consonanță cu legislația existentă a UE.
Tabelul 1: Rolul în planificarea extracției resurselor şi a aprovizionării (Cibin et. al, 2011)
Organism responsabil cu planificarea viitoarelor exploatări de resurse de agregate şi a aprovizionării
Țara Național ← Intermediar → Municipal/Local
Austria ● ● Albania ● ● ● Serbia ● Italia* ● ● Ungaria ● România Slovenia ● Cantonul Herțeg‐bosnia
○
Grecia ● ○ Croația ● ●
Comentarii: Organismul “intermediar” aparține regiunilor, departamentelor, provinciilor. *Fiecare regiune din Italia are reglementările ei proprii. ○: In Cantonul Herțegbosnia nu există încă un plan, dar se află în dezbatere în acest moment; conform ultimei revizuiri a documentației, un Consiliu național va avea obligația elaborării unui plan al viitoarelor exploatări. În Grecia, stabilirea carierelor are loc la nivel de prefectură, la propunerea unei comisii multi‐partite. În general, consiliul care aprobă se situează la acelaşi nivel administrativ cu autoritatea responsabilă de elaborarea planului (cu excepția, Bosnia şi Herțegovina).
Transportul – de regulă nu este inclus în procesul de planificare
După cum s‐a menționat, aprovizionarea cu agregate are o orientare locală / re‐gională (dezvoltarea piețelor locale), dar, dacă este eficientă economic, distanța de transport poate să crească la peste 30‐50 km; acest lucru poate fi posibil datorită prețurilor mai mici a agregatelor şi a terenurilor. Din punct de vedere a mediului, acest lucru nu este de dorit din cauza creşterii consumului de carburant, a costurilor de întreținere a drumurilor cu trafic de vehicule grele şi creşterii emisiilor de CO2. Cu toate acestea, după cum se arată în studiile de caz, un astfel de transport poate fi motivat prin lipsa conceptelor privind planificarea utilizării terenului pentru aprovizi‐onare dintr‐o anumită regiune. La rândul său aceasta este o problemă a economiei de piață, adică, lipsa politicilor privind aprovizionarea cu agregate care ar reglementa managementul (regional) al agregatelor prin asigurarea accesului, pe termen lung, la terenuri (a se vedea figura 11).
P a g i n a | 31
Tabelul 1: Modalități de transport;*: modalități de transport promovate de către autoritățile locale. (Cibin et al, 2011). În Austria, de exemplu, mai mult de jumătate din volumul traficului total pe rețeaua de dru‐muri e reprezentat de mineralele pentru construcții (agregate).
Ce tip de transport este curent adoptat? Țara
Rutier Feroviar Fluvial Maritim Austria 75% 25% 0% 0%
Albania 100% * 0% 0% 0%
Serbia 85% 5% 10% 0%
Italia 90% 5% 5% 0%
Ungaria 90% 5% 5% 0%
Provincia Parma 90% 0% 10%* 0%
România 80% 10% 10% 0%
Slovenia 90% 10%* 0% 0%
Canton Herțeg‐bosnia
100% 0% 0% 0%
Grecia 90% 0% 0% 10%*
Croația 90% 10%* 0%* 0%
Rezumând, sunt câteva puncte care ar trebui menționate:
Lipsa datelor; lipsa omogenității la diferite niveluri (aspecte de reglementare, planificare, monitorizare);
Nu se impun, de regulă, evaluări privind durabilitatea agregatelor; abordările privind planificarea sunt heterogene şi adesea nu există;
Planificarea nu ia în considerare agregatele secundare;
Siturile Natura 2000 sunt considerate bariere în calea exploatării;
Probleme sociale: participarea celor interesați este inadecvată.
Figura 12 ilustrează problemele şi lacunele care afectează securitatea aprovizionării şi eficiența resuselor de agregate pe teritoriul SEE, luând în considerare şi nivelul transnațional.
32 | P a g i n a
− În țările SEE hărțile geologice şi cartările resurselor primare sunt la scări diferite şi nu conțin informații echivalente;
− Inventarierile ciclului de producție a agregatelor primare lipsesc sau sunt incomplete;
− Inventarierea resurselor secundare aproape lipseşte; − Bazele de date privind resursele primare, dacă există, nu sunt construite
omogen sau îmbunătățite periodic; − Accesarea datelor, de către părțile interesate, nu este întotdeauna uşoră; − Datele existente nu sunt întotdeauna prelucrate sau organizate.
Rate mici de reciclare a CDW şi un cadru ina‐decvat de exploatare a altor deşeuri extractive.
Strategiile şi politicile SSM, în general, lipsesc din planurile pentru agregate ale statelor SEE.
Eficiența limitată a re‐surselor în țările SEE, la nivel local, național şi transna‐
țional
Unele principii ale politicilor SARM există în unele țări SEE. Ele sunt în majoritate elemente izolate, ne organizate în cadrul politicilor integrate pentru agregate.
Armonizarea politicilor de planificare a agregatelor la nivel local, național şi transnațional va contribui la eficientizarea resurselor
Colectarea, gestionarea şi procesarea eficientă a datelor este necesară pentru dezvoltarea politicilor SARM şi SSM armonizate
Figura 12. Probleme care afectează eficiența resurselor de agregate pe teritoriul SEE (conceput de F. Chalkiopoulou)
P a g i n a | 33
Cadrul legal şi administrativ al SARM ‐ SSM
În majoritatea țărilor, în care niveluri multiple ale administrației publice sunt active în zona agregatelor, lipsesc legislațiile şi practicile omogene (planificare, licențiere, monitorizare şi sancțiuni).
Proprietatea asupra agregatelor primare în SEE aparține (i) statului sau (ii) proprietarilor de teren (ex: Austria). Dreptul proprietarilor de teren poate fi limitat la utilizarea privată în scopuri proprii. Ambele abordări au avantaje şi dezavantaje în ceea ce priveşte durabilitatea. Cu toate acestea, proprietatea de stat ar putea oferi temeiul juridic pentru o planificare mai eficientă (SSM). Este foarte probabil că autoritatea centrală de stat va avea întotdeauna dreptul de delegare a acordării licențelor şi mandatului de supraveghere autorităților subordonate (regiuni, departamente, municipii, etc).
Paşii importanți în acordarea licențelor pentru accesul la resursele primare de agregate, care să implice autorizarea pentru explorare şi exploatare, sunt destul de similari în țările din SEE. Cu toate acestea, aceste două faze majore sunt frecvent segmentate în paşi legali mai mici (ex: stabilirea parcelelor miniere, planuri tehnice de operare, etc). Lista autorităților competente variază; în țările centralizate, autoritățile geologice şi miniere joacă rolul principal. În țările în care se practică planificarea agregatelor, autoritățile de planificare preiau atribuțiile. Gradul de implicare a co‐autorităților, de asemenea, variază. Planificarea prudentă şi micşorarea volumului de reglementări poate face mai uşor accesul la resursele de agregate; cu toate acestea, modelele de tip "ghişeu unic" şi "evaluare paralelă" nu funcționează cu uşurință în toată regiunea SEE.
În țările SEE partenere, participarea co‐autorităților prezintă similitudini, dar numărul de co‐autorități implicate variază semnificativ. În țările mai mici şi/sau mai centralizate participă 2‐3 ministere sau autorități profesionale (de exemplu, Bosnia‐Herțegovina, Croația, Slovenia, România, şi Serbia). Pe de altă parte, în Grecia şi Ungaria, la proces participă numeroase autorități iar consimțământul lor este obligatoriu din punct de vedere legal. Aşa‐numitul model "evaluare paralelă" este rar.
În general, timpul de eliberare a permisului, de la momentul primei cereri până la eliberarea licenței de extracție variază de la o jumătate de an la doi ani în țările din SEE. În majoritatea țărilor nu există reguli specifice privind timpii de procesare la cererile de permis pentru agregate. Autoritățile au 15‐60 zile pentru a finaliza diferitele etape ale acordării licenței, dar aceste termene sunt, de obicei, încălcate, fie pur şi simplu din cauza întârzierilor, fie din cauza suspendarii juridice a procedurii ca urmare a intervenției altor părți interesate. Perioada de licență pentru activitatea de explorare poate fi de 2‐8 ani (inclusiv prelungirile aprobate). Durata extracției este nelimitată în unele țări, în timp ce în țările în care durata este reglementată, perioada de extracție se poate prelungi până la peste 20‐35 de ani. Aceste aspecte sunt în egală măsură importante pentru securitatea investiției cât şi pentru durabilitatea managementului şi planificării agregatelor.
34 | P a g i n a
În ceea ce priveşte EIA şi NATURA 2000 marea majoritate a țărilor SEE au adoptat legislația comunitară corespunzătoare şi au introdus aceste aspecte în etapele de acordare a licențelor. Există diferențe în ceea ce priveşte amploarea activității de evaluare recomandată. Surprinzător, doar Italia şi Styria din Austria aplică opțiunea de evaluare strategică a impactului asupra mediului (SEA), ca un premergător şi colateral exercițiu la planificarea minerală. Adevărate evaluări privind durabilitatea în legătură cu agregatele nu sunt reglementate în niciuna dintre țările SEE.
Problemele legate de protecția naturii sunt de obicei tratate şi încorporate în acțiunea de acordare a licențelor de mediu. Statele membre ale UE, precum şi multe alte țări din SEE ne‐membre ale UE, aplică cadrul comunitar conex Natura 2000. În practică, transpunerea acestei legislații duce, de obicei, la desemnarea unor zone interzise extracției de agregate, în majoritatea țărilor.
Participarea publicului este asigurată, de obicei, în timpul fazei de acordare a licențelor de mediu, prin audieri publice şi/sau în scris. Cu toate acestea, reprezentarea părților interesate, şi anume, publicul afectat, care are dreptul de a interveni, este destul de problematică, conducând, în multe țări, la apelul spre instanțele judecătoreşti. În unele țări, audieri publice sunt, de asemenea, prevăzute de Legea minelor şi/sau în timpul discuțiilor pentru planificarea utilizării terenurilor.
Sarcina financiară pe agregatele primare este multiplă. Redevența variază între 1,5 ‐ 7% din prețul de piață calculat, bazat pe valoarea nominală publicată sau pe baza tonelor de marfă extrase. În unele țări, trebuie să fie plătite taxe de închiriere a terenului. Impozitările corporatiste, de asemenea, diferă între 10% şi 40%, la fel şi cheltuielile de asistență socială. Taxele de licențiere sunt de obicei de ordinul a sute de euro, dar unele de 1‐2 K€ sunt, de asemenea, nu mai puțin frecvente. Sancțiunile financiare pentru minerit ilegal sau pentru infracțiuni de mediu sunt de ordinul a zeci de mii de euro. O politică de redevențe şi taxe mai mari şi mai omogene poate fi folosită pentru a promova reutilizarea şi reciclarea.
P a g e | 35
44.. CCoonncclluuzziiii şşii rreeccoommaannddăărrii –– NNiivveell rreeggiioonnaall//nnaațțiioonnaall
36 | P a g i n a
4.1 Recomandări ale Uniunii Europene Un obiectiv esențial al pachetului de lucru WP4 din proiectul SARMa a fost analiza cadrului UE relevant referitor la agregate. Prin urmare , înainte de a face recomandări la nivel național, vor fi oferite unele din recomandările UE cu privire la agregate (Hamor, 2011).
Recomandare: Politica comunitară de agregate şi planurile minerale naționale
Este propusă a fi dezvoltată o politică comunitară coerentă pentru agregate, care va lua în considerare echilibrul dintre aspectele economice, de mediu şi sociale, capabilă să asigure practicile durabile ale industriei de agregate. În Directiva de Evaluare Strategică a Impactului este propusă o nouă referință specifică privind planurile minerale naționale pentru consolidarea ponderii şi aprecierii agregatelor primare şi a resurselor şi rezervelor lor.
Recomandare: Terminologia legală pentru agregate
Este necesară o terminologie legală actualizată pentru agregate. ”Primar” şi „secundar” sunt cei doi termeni propuşi a fi utilizați pentru toate categoriile ‐ tipurile de agregate. Transpunerea acestor termeni în legislația statelor membre ar trebui să fie accelerată.
Recomandare: Eco‐legislația pentru agregate
Legislația eco‐etichetei specifice produsului şi de eco‐atribuire ar trebui să fie extinse la ambele sisteme, primar şi secundar, ale producției de agregate
P a g i n a | 37
Recomandare: Creşterea gradului de conştientizare cu privire la potențialul deşeurilor extractive pentru producția de agregate
Se recomandă creşterea sensibilizării în rândul companiilor miniere şi autorităților, în scopul de a exploata opțiunile prevăzute de Directiva privind Deşeurile Miniere (MWD) pentru managementul deşeurilor extractive. Sunt propuse pentru fi dezvoltate orientări tehnice, care pot include clauze privind managementul rezervelor de agregate.
Recomandare : Cadrul Natura 2000
Cadrul Natura 2000 trebuie aplicat omogen în diferitele State Membre, în scopul de a evita distorsiunea condițiilor de piață şi exportul trans‐frontalier al impactului de mediu. Accesul la resursele primare de agregate poate fi făcut posibil prin monitorizarea strictă de către organismele comunitare competente a aplicării corespunzătoare a cadrului NATURA 2000.
4.2 Politici naționale privind agregatele Nu există practic nici un cadru politic național referitor la agregate stabilit în țările din SE Europei.
Recomandare: Stabiliți cadrul politic național referitor la agregate în țările SEE
Țările SEE sunt sfătuite să dezvolte politica (planificarea) lor națională minerală/a agregatelor şi să o armonizeze cu dezvoltarea regională şi planurile locale de utilizare a terenului (politica de planificare a agregatelor). Preferabil, acest cadru poate fi reglementat printr‐un singur act normativ, care va permite o planificare prudentă, ducând la un acces mai uşor la resursele de agregate.
Problemă : Politici de planificare minerală
Aproape nici o țară SEE nu are adoptată o politică națională de planificare a agregatelor. Tendința generală este dezvoltarea planurilor de utilizare a terenurilor, care se referă parțial sau deloc la agregate. În plus:
38 | P a g i n a
• Sunt necesare planuri naționale de exploatare a agregatelor
• Separarea legislației privind agregatele naturale şi cele reciclate ar trebui să fie eliminată. Conceptele de furnizare şi management al agregatelor (utilizare a terenurilor) trebuie bazate pe SSM (amestec de resurse primare şi secundare).
• Implicarea elementelor sociale trebuie crescută: Implicați efectiv operatorii şi comunitățile în procesele de planificare din site‐urile în cauză, la momentul cel mai timpuriu posibil.
• Îmbunătățirea logisticii de transport bazată pe conceptele / planurile de trafic ale municipalităților în cauză este necesară şi trebuie inclusă în procesele de planificare.
Recomandare: Implementați politici de planificare minerală în țările din SE Europei Toate țările ar trebui să adopte o planificare pe termen lung (luând în considerare agregatele alternative şi optimizarea rutelor comerciale/ de transport). Politica de planificare a agregatelor ar trebui să convingă autoritățile că sunt responsabile de elaborarea unui plan pentru viitorul extracției şi ofertei de agregate: în funcție de gradul de descentralizare al fiecărei țări, rolul de planificare este deținut de autoritățile naționale până la municipalități. Toate țările ar trebui să adopte un proces comun de planificare, manageriere, monitorizare şi evaluare a ciclului de viață al agregatelor (legile existente ale UE nu au fost complet adoptate). Aveți în vedere o competență de planificare sectorială a agregatelor în țările din SE Europei!
Problemă: Fără date potrivite, nu poate fi stabilit nici un cadru al politicii de planificare a SSM.
Aproape toate țările au un inventar național sau regional asupra rezervelor şi resurselor de agregate, dar el este un segment al inventarului mineral național / regional (sau cadastru). În multe țări, inventarele resurselor nu sunt complete sau actualizate regulat sau chiar în format digital. Inventarele sunt dezvoltate şi menținute de către serviciile geologice naționale sau regionale, sau de către autorități. Inventarul resurselor este corect în țările unde este luată în considerare planificarea utilizării terenurilor. Inventarul rezervelor de agregate şi al carierelor active este administrat de aceeaşi entitate care este responsabilă cu autorizarea operatorilor de carieră, sau de ministerul coordonator. Această entitate este fie
P a g i n a | 39
autoritatea minieră sau geologică, fie ministerul pentru industrie sau mediu. Există o necesitate crescândă pentru transparență şi informații consistente, regionale şi transnaționale. Cei interesați cer informații de înaltă calitate cu privire la locația resurselor minerale şi la caracteristicile mediului fizic şi cultural în care ele se află.
Recomandare: Inventarele
În toate țările este necesar un serviciu de informare on‐line, uşor accesibil (sau chiar public), privind sursele şi cererea de agregate atât primare cât şi secundare. Pe baza competenței profesionale necesare, a bazelor de date existente şi a obligațiilor reglementate, serviciile geologice şi autoritățile miniere pot fi candidații ideali pentru a menține un astfel de sistem. Cu toate acestea, datorită tradiției, în anumite țări, autoritățile regionale de planificare şi autoritățile statale de mediu pot fi, de asemenea, potrivite pentru a manageria acest obiectiv.
Ministerele naționale ar trebui să recunoască importanța de a poseda statistici mai sigure şi complete privind agregatele.
În țările SEE, agregatele secundare nu sunt, în general, luate în considerare la planificarea utilizării terenurilor pentru substanțe minerale. Planurile (sau politicile) de management a deşeurilor includ, de obicei, o vedere cantitativă asupra generării de agregate secundare, în special pentru deşeuri din construcții şi demolări. Totuşi, planurile de utilizare a terenurilor nu iau în considerare generarea de agregate secundare. Legislația pentru autorizarea activității de reciclare fie nu există, fie este incompletă în toate țările. Nu există cercetări pentru dezvoltarea de instrumente de abordare a impactului durabilității cu privire la probleme altele decât de mediu, cum ar fi impacturile locale, sociale şi economice, ale extracției de agregate sau posibila integrare a locației agregatelor primare cu o locație apropiată pentru agregate secundare/ reciclate.
40 | P a g i n a
Recomandare: Includerea agregatelor secundare în planificarea minerală
Agregatele secundare ar trebui luate în considerare şi incluse în planurile minerale naționale, regionale şi locale, planurile de utilizare a terenurilor, programele de mediu, planurile de valorificare a deşeurilor şi planurile de dezvoltare, pe lângă aplicarea consecventă a legilor pentru protecția resurselor de agregate primare şi orientarea spre o societate a reciclării.
Situația cu privire la bazele de date pentru agregate secundare este dezamăgitoare: cele mai multe țări nu posedă o astfel de bază de informații. În unele țări, o informație limitată poate fi extrasă din inventarele deşeurilor miniere. Există eforturi pentru conformarea cu noua directivă cadru a deşeurilor (2008/98EC), iar țările sunt pe cale să stabilească un sistem de colectare continuă şi detaliată a datelor pentru deşeuri din construcții şi demolări. Unele informații despre agregatele secundare pot fi extrase din baza națională de date a deşeurilor, administrată de agențiile / ministerele de mediu sau de oficiile pentru statistică. Acest aspect este important cu privire la Parteneriatul Inovării aplicabil şi la agregate, ca şi pentru accesul publicului la informațiile de mediu, incluzând şi resursele minerale (regăsite printre cerințele directivei EU INSPIRE).
P a g i n a | 41
Recomandări pentru planificatorii utilizării terenurilor (inclusiv planificarea sectorială a agregatelor) Recomandări mai detaliate sunt date mai jos (Cibin et al, 2011; Furin et al, 2011). Baza de cunoaştere Procesul de planificare – procesul de operare/ autorizare Cerințele SARM includ necesitatea adoptării unei planificări pe termen lung spre a garanta un timp suficient pentru asigurarea refacerii unui fond de investiții necesare începerii unei noi activități de carieră. Acest plan ar putea lua în considerare:
1. Cererea de agregate şi sursele de aprovizionare
2. Accesul la agregate
3. Impacturile potențiale
4. Analiza ciclului de viață
5. Scenarii (cerere/ofertă)
Cererea pentru agregate Este recomandat a se include o previziune a cererii viitoare pentru agregate, bazată pe o analiză detaliată a pieței agregatelor şi analize ale fluxului materialului. Dacă este posibil, astfel de analize ar trebui să includă utilizarea finală a materialelor (diferite tipuri de betoane, materiale de umplutură, fundații şi învelişuri rutiere, etc). Oferta de agregate din potențial Planul de ofertă ar trebui să includă locația agregatelor naturale şi alternative. Acestea ar include toate sursele alternative posibile, iar resursele ar trebui, de asemenea, să fie descrise în termenii calității lor. Este recomandat de a evalua previzibila epuizare a resurselor neregenerabile care vor trebui să fie extrase pentru a satisface cererea previzionată. Scopul este reducerea acestei valori la minimum.
42 | P a g i n a
Impacturi Este necesară cuantificarea tuturor impacturilor locale (zgomot, aer, resurse de apă, biodiversitate, etc.); de realizat o analiză a principalelor rute comerciale care vor fi utilizate pentru transportul necesarului de agregate, inclusiv impacturile aşteptate ale acestor rute.
Analize ale ciclului de viață Destinația agregatelor (reciclare / eliminare) la sfârşitul ciclului lor de viață este importantă, ca şi modalitățile de restaurare a tuturor suprafețelor cu cariere epuizate. Punctele anterioare cuprind baza de cunoaştere necesară dezvoltării unui plan de ofertă pentru agregate. El este cel mai eficient şi oportun mod pentru a realiza colectarea acestor date la cel mai înalt (strategic) nivel (regional până la național) şi apoi distribuirea lor la nivel local (autorităților competente). Acesta va fi de utilitate crucială pentru monitorizarea dezvoltării piețelor de agregate pe termen mediu şi lung şi pentru reducerea diferențelor dintre planurile regiunilor adiacente.
P a g i n a | 43
Dezvoltarea scenariilor Abordarea generală pentru realizarea scopului SARM într‐un plan este dezvoltarea scenariilor care optimizează următoarele aspecte:
securizarea furnizării de agregate pentru întregul interval de timp acoperit prin plan;
minimizarea necesarului pentru resurse neregenerabile; minimizarea sumei impacturilor locale; minimizarea lungimii totale a rutelor comerciale (aceasta reduce impactul transportului şi de asemenea reduce costurile de transport);
maximizarea cantității de agregate destinate refolosirii / reciclării; maximizarea efectelor pozitive a procedurilor de restaurare în vecinătatea carierelor epuizate.
Figura 13 – Dezvoltarea scenariilor (Cibin et al, 2011)
Obiectivul planului SARM Principala țintă a planului SARM ar fi securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor. Această țintă poate fi atinsă prin:
extragerea cantității maxime posibile de agregate dintr‐un depozit; utilizarea agregatelor extrase pentru cea mai valoroasă aplicație, în funcție de calitatea lor;
reglarea redevențelor şi taxelor de carieră pentru armonizarea cu ariile adiacente;
promovarea reutilizării, reciclării şi a transportului eficient (ex: reducerea lungimii rutelor comerciale, promovarea transportului feroviar şi fluvial).
44 | P a g i n a
4.3 Cadrul de reglementare În cele mai multe țări, în care sunt implicate în domeniul agregatelor nivele multiple ale administrației publice, sunt necesare reglementări şi practici omogene de planificare, licențiere, monitorizare şi sancționare.
Recomandare: Îmbunătățiți cadrul de reglementare pentru agregate
Îmbunătățiți structurile/reglementările legale pentru agregate; considerați agregatele echivalente altor resurse minerale. Împlementați cadrul de reglementare relevant pentru agregate al unei competențe în planificarea sectorială.
Toate țările ar trebui să adopte bazele legale care să asigure procese comune pentru planificarea pe termen lung, managementul, monitorizarea şi evaluarea ciclului de viață a agregatelor. Adoptarea unei legislații integrate pentru reglementarea comună a managementului agregatelor primare şi secundare poate fi un deziderat. Analiza evaluării durabilității ar trebui să fie obligatorie.
Problemă: permisul de explorare şi exploatare
Etapele majore ale licențierii pentru accesul la resursele primare de agregate sunt destul de uniforme în țările SEE. În general, ele presupun un permis de explorare şi un permis de exploatare. În țările centralizate, autoritățile geologice şi miniere au rolul principal în autorizare, în timp ce autoritățile de planificare preiau inițiativa în țările care dețin şi utilizează planuri de exploatare a agregatelor. Planificarea judicioasă şi simplificarea reglementărilor permit un acces mai uşor la resursele de agregate.
Recomandare: Drepturi şi responsabilități clar definite
Definirea clară a datoriilor şi responsabilităților, ca şi întărirea şi menținerea rolului autorităților geologice şi miniere, în acelaşi timp recunoscând responsabilitatea importantă a autorităților de planificare. Trebuie încurajată realizarea consensului prin implicarea consultării şi a dialogului cu organizațiile neguvernamentale şi cu cei interesați pe plan local.
P a g i n a | 45
Problemă: co‐autoritatea
În țările SEE partenere, participarea co‐autorității (ex: autorități de mediu, de planificare a utilizării terenurilor sau altele) arată similarități, dar numărul co‐autorităților implicate diferă semnificativ. În țări mai mici şi/sau mai centralizate, participă 2‐3 ministere sau autorități profesionale (ex: Bosnia‐Herzegovina, Croația, Slovenia, România şi Serbia). Acolo unde este practicată planificarea complexă a agregatelor şi a utilizării terenurilor, la autorizare participă mai puține autorități (Austria şi Italia). Pe de altă parte, în Grecia şi Ungaria, sunt implicate numeroase autorități iar consensul lor este obligatoriu. Aşa numitul model de “evaluare paralelă” este rar.
Recomandare: Organismul major de reglementare trebuie să fie asi‐gurat
Pentru țările SEE unde numărul co‐autorităților implicate aproape că depăşeşte o duzină, este recomandată o revizuire a acestora şi/sau scopul mandatului lor în legătură cu agregatele ar trebui reconsiderat. Elementul minimal de bună guvernanță este desemnarea unui organism distinct, major, de reglementare, care este autorizat să coordoneze cooperarea dintre autoritățile implicate. Această abordare este similară unui model “ghişeu unic”, soluția cea mai comodă pentru client şi, de asemenea, conformă cu condițiile pentru e‐guvernare.
Problemă: Coordonarea între autoritățile/procedurile de autorizare şi manage‐mentul planificării utilizării terenurilor
In ceea ce priveşte EIA şi NATURA 2000, marea majoritate a țărilor SEE au transpus legislația corespunzătoare a Comunității Europene şi au introdus pasajele relevante în stadiile timpurii de licențiere. Surprinzător, numai Italia şi Styria din Austria aplică opțiunea Evaluării Strategice a Impactului de Mediu (SEA) ca un exercițiu colateral premergător planificării minerale. Introducerea tehnologiei GIS, inclusiv aplicațiile tip web, a îmbunătățit foarte mult capacitatea de prezentare, manipulare, analiză, export şi management durabil a informațiilor despre resursele de agregate. Informația de bună calitate despre resursele de agregate este necesară pentru a asigura o planificare rațională a terenurilor .
46 | P a g i n a
Recomandare: Evaluarea Strategică a Impactului de Mediu
Ar putea fi util şi poate ajuta la evitarea eşecurilor în timpul fazei efective de Evaluare a Impactului de Mediu dacă țările adoptă, de asemenea, şi practica Evaluării Strategice a Impactului de Mediu (SEA), anterior dezvoltării planurilor naționale sau regionale de extracție a agregatelor.
Problemele conservării naturii sunt de obicei tratate şi incluse în acțiunea de licențiere de mediu. Statele Membre, ca şi cele mai multe state SEE ne‐membre UE, aplică cadrul comunitar Natura 2000. Practica de transpunere a acestei legislații conduce de obicei la delimitarea de suprafețe absolut “interzise” pentru extracția agregatelor în cele mai multe țări.
Recomandare: Probleme ale conservării naturii
Se recomandă ca autoritățile competente să examineze documentul ghid publicat de Comisia Europeană în 2010 şi să rețină cum pot fi man‐ageriate în armo ie obiective ca extracția de agregate şi biodiversi‐tatea. România şi Slovenia sunt două exemple de țări SEE care permit mineritul de agregate în suprafe e Natura 200 sub supraveghere strictă.
n
ț 0
Participarea publicului este de obicei asigurată în timpul fazei de licențiere de mediu, prin audieri publice şi/sau exprimarea opiniilor scrise. Cu toate acestea, reprezentarea celor interesați, adică publicul afectat, care are drept să intervină, este mai curând problematică, conducând în multe țări la solicitarea justiției. În unele țări sunt, de asemenea, prevăzute audieri publice prin Actul Minier şi/sau în timpul discutării planurilor de utilizare a terenurilor.
P a g i n a | 47
Recomandare: Participarea publică
O implicare mai activă a societății locale ar putea fi încurajată în unele țări SEE, nu neapărat de către stat, cât de către companiile de agregate pe bază de voluntariat. Noua Directivă Cadru a Deşeurilor, care se concentrează pe reciclarea deşeurilor şi agregatele secundare (adică agregatele obținute din alte surse decât carierele), introduce oportunitatea pentru o nouă campanie de implicare a comunității şi schimb de informații. Ar putea fi de asemenea promovată participarea sectorului de agregate primare din SEE în EITI‐Extractive Industries Transparency Initiative (Inițiativa pentru Transparență în Industriile Extractive)
Problemă: Securitatea investițională pentru industria de agregate
În țările SEE, durata procesului de autorizare, de la prima aplicație până la acordarea licenței de extracție este, în general, de o jumătate de an până la doi ani. În cele mai multe din ele nu se aplică nici o regulă pentru timpul de autorizare a agregatelor. Termenele limită sunt de obicei încălcate, fie datorită simplei întârzieri, fie pentru că suspendarea legală a procesului se datorează intervenției părților interesate. Perioada de licențiere a activităților de explorare poate fi de 2‐8 ani (inclusiv prelungirea aprobată). Durata de extracție în unele țări este nelimitată, iar în cazurile unde durata este reglementată ea se poate extinde la 20‐35 ani.
Recomandare : Procese eficiente de acordare a licențelor Eficiența este importantă pentru securitatea investițiilor şi pentru managerierea şi planificarea durabilă a agregatelor.Este recomandată reconsiderarea condițiilor de licențiere existente (prelucrare şi perioadă de licențiere) pentru extracția agregatelor „primare”, deoarece ele împiedică planificarea pe termen lung şi utilizarea durabilă a resurselor de agregate. Un proces mai eficace de autorizare poate fi realizat printr‐o definire precisă şi limitată a celor interesați care se pot implica (ex: părțile afectate care au dreptul de a pune la îndoială procesul).
48 | P a g i n a
Recomandare: Introducerea e‐guvernării
Introducerea e‐guvernării, (aplicații electronice, monitorizare automată a termenelor limită, documentație digitală) poate, de asemenea, îmbunătăți situația. Este bine de reținut că duratele de autorizare mai scurte pot descuraja jucătorii speculativi din sectorul de agregate. Instrumentele financiare cu acțiune progresivă în timp (ex: taxele de utilizare a terenurilor) pot face nedorită ocuparea în mod adecvat a unui teren. Reglementările clare privind termenele limită , la fel ca și monitorizarea riguroasă și sancțiunile de încălcare a celor de mai sus, fie de către autorități, fie de către clienți, reprezintă, în orice caz, o necesitate.
Problemă : Sarcina financiară pe agregatele primare
Sarcina financiară pe agregatele primare este multiplă (problemă de competitivitate). Redevența variază între 1,5 ‐7% a prețului de piață calculat, bazat pe o valoare nominală publicată sau pe baza tonelor de material extras. În unele țări trebuie plătite taxe de închiriere a terenurilor. Taxarea corporatistă variază de asemenea între 10% și 40%, la fel și cheltuielile de asistență socială. Taxele de licențiere sunt, de obicei, de ordinul sutelor de euro, dar pot ajunge şi la 1‐2 k€. Sancțiunile financiare pentru minerit ilegal sau infracțiuni de mediu sunt de ordinul zecilor de mii de euro.
Recomandare : Probleme financiare
Cele mai multe instrumente financiare țin de domeniul suveranității naționale. Este la latitudinea guvernului să stabilească aceste măsuri economice odată cu politica națională. Deși majoritatea țărilor SEE nu distribuie venituri din redevențe miniere comunităților locale, poate fi o politică rezonabilă dacă şi comunitățile locale ar putea beneficia de acestea. Taxa progresivă pe utilizarea terenurilor în timpul fazei de explorare este considerată o bună practică, deoarece protejează împotriva ocupării speculative a terenului.
P a g i n a | 49
Figura 14: Procedura de acordare a licenței în Grecia (ilustrată de F. Chalkiopoulou)
Pillow‐lava în cariera Revărsarea (jud. Tulcea) (Foto: M. Mărunțiu)
50 | P a g i n a
P a g i n a | 51
55.. CCoonncclluuzziiii şşii rreeccoommaannddăărrii –– NNiivveell TTrraannssnnaațțiioonnaall
52 | P a g i n a
5.1. Politica SARM trans‐frontalieră
Piețe trans‐frontaliere de agregate şi politica SARM
Deosebirile dintre producțiile şi consumurile regionale de agregate, aprovizionările piețelor interne (regionale) şi externe (trans‐regional) sunt hotărâtoare. Fluxurile trans‐frontaliere sunt raportate la piețele externe la nivel transnațional. Aşa cum s‐a menționat în Capitolul 3, există câțiva factori favorizanți ai fluxurilor trans‐frontaliere, de natură geologică, de mediu şi socială.
Figura 15: Cariere de agregate în zona de frontieră dintre Grecia şi Albania.
P a g i n a | 53
Recomandarea No 1:
Analiza structurii piețelor trans‐frontaliere de agregate este importantă. Cererea şi oferta (sursele) trebuie cunoscute, ca şi scenariile cererii pe termen mediu şi lung şi posibilele opțiuni de aprovizionare. Atât cererea cât şi aprovizionarea cu agregate pot fi influențate de politica SARM trans‐frontalieră (care la rândul său trebuie să fie bazată pe o astfel de analiză de piață).
Recomandarea No 2:
Se recomandă ca țările SEE să implementeze o politică SARM trans‐frontalieră pentru a face față unei cereri crescânde de agregate, în par‐ticular pentru oraşele mari localizate în zonele de frontieră. În cazul op‐eratorilor internaționali pentru construcția de drumuri şi căi ferate (trans‐frontaliere), necesarul de agregate şi logistica de transport ar trebui clar definite.
Recomandarea No 3:
Cele mai multe instrumente financiare țin de suveranitatea națională. Este datoria guvernului să stabilească aceşti factori economici prin politica națională; totuşi, diferențe semnificative în instrumentele financiare pot duce la o competiție distorsionată în regiunile trans‐frontaliere. Ar fi recomandabilă armonizarea instrumentelor financiare.
Nu sunt colectate date statistice privind fluxul trans‐frontalier de agregate, fiind, în general, disponibile numai estimări.
Recomandarea No 4:
Obiectiv important al politicii SARM trans‐frontaliere: Îmbunătățirea schimbului de date şi cunoştințe între cei interesați, luând în considerare politica transnațională.
54 | P a g i n a
Rețeaua europeană de transport transnațional
Coridoarele Pan‐Europene au un rol crucial. O conexiune rutieră foarte importantă între Europa Centrala şi cea de Sud‐Est este Coridorul Pan‐European X şi ramura sa Xa: Salzburg‐Villach‐Ljubljana‐Zagreb‐Beograd‐Niš‐Skopje‐Veles‐Thessaloniki. Prin urmare, magistrala principală care intersectează zona transfrontalieră Varazdin şi Medimurje (Croația) este sistemul de autostrăzi Budapesta‐Zagreb‐ Rijeka/Split. De asemenea, construcția secțiunilor de autostradă Zagreb‐Maribor şi Nagykanizsa‐Maribor pot fi de importanță majoră pentru dezvoltarea economică a zonei. Căile ferate internaționale majore converg în partea de nord a acestei zone de frontieră.
Recomandarea No 5:
Implementați cadrul politicii SARM în rețeaua transnațională Europeană de transport: considerați relația dintre “agregate şi construcție” la nivel transnațional şi includeți‐o în obiectivele şi strategiile ERDF (Fondul European de Dezvoltare Regională).
Figura 16: Plan de extindere a căilor ferate ‐ cooperare în zonele de frontieră AT‐HU‐SI‐HR (sursa: Opera‐tional Program Phasing Out Burgenland 2007–2013 – EFRE)
P a g i n a | 55
5.2. Abordare SARM şi SSM comună Figura 1 (Capitolul 3) evidențiază problemele şi lacunele care afectează securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor de agregate în cuprinsul SEE. Armonizarea politi‐cilor pentru planificarea şi managementul agregatelor la nivel local, național şi trans‐național – bazată pe o abordare comună în SEE – va contribui la securitatea aprovizi‐onării şi eficiența resurselor:
Figura 17 ilustrează:
Elementele fundamentale ale unui Sistem Informațional privind Agregatele (AIS), multi‐funcțional şi interoperabil la multiple scări, pentru SEE, necesar pentru realizarea SARM şi SSM.
Figura 18 ilustrează:
Cum se creşte potențialul de armonizare a politicilor şi legislației pentru managementul resurselor de agregate şi aprovizionarea cu agregate la nivel național şi transnațional.
Încorporarea SARM şi SSM în planificarea şi managementul utilizării terenurilor în țările SEE
Încorporați conceptele SARM în toate planurile sectoriale (ex. plan mineral, plan de management al deşeurilor, etc.), acoperind întregul ciclu de viață a agregatelor sau, şi mai bine, reuniți toate aspectele relevante într‐un singur plan de utilizare a terenurilor. O astfel de abordare SARM presupune ca aspectele specifice să fie analizate în fiecare parte a planului, de la baza de cunoaştere la dezvoltarea diferitelor scenarii. Fiecare fază a dezvoltării planului trebuie să preia avantajele studiului de evaluare a durabilității şi reclamă implicarea celor interesați cât mai curând posibil în elaborarea planului. Comunitățile şi operatorii ar trebui implicate mult mai mult în tot procesul de planificare.
56 | P a
DATE necesare pentru producția de agregate prin aplicarea SARM & SSM
Fig
Resurse naturale propuse exploatării
(agregate primare)
Date şi hărți de geologie economică (rezerve, calitate)
PROFILUL PIEȚEI LOCALE / NAȚIONALE / TRANS‐NAȚIONALE (structură, nevoi şi perspective)
STANDARDE+
POLAGREG
Cadrul legislativ
Harți de utilizare a terenului
g i n a
ura 17: Date necesare pentru producția de agregate prin aplicarea SARM şi SSM Chalkiopoulou).
sPlanificarea uti‐lizării terenului
ITICA ATELOR
Constrângeri (ex. de mediu)
Exploatarea resurselor de agregate secundare (ex. deşeuri extractive, C&DW)
ds
Date de management
Inventarul / baza resurselor secu
Inventarul licențelor şiconcesiunilor
Baza de date cu istoriculproducției locațiilor
Rapoarte şi reco‐mandări pentru factorii de decizie
Colectarea şi mancontinuu al dateprin instituții de
Hărțile epozitelor ecundare
(realizat de F.
Date tatistice
de date a ndare
agementul lor digitale semnate
Cadrul politicii SARM (diferite niveluri)
Ec
Co
C
AA
Deşeuri specificepolitica de management
(diferite niveluri)
Politici de Mediu
Alte resurse de agregate
NN AA ȚȚ II OO NN AA LL ĂĂ C
EE
(e
Figura
Politici Minerale + onomice + Sociale + de
Mediu
c
(deşeuri industriale / extractive / construcții &
demolări)
a
Agregate prin ex‐ploatarea materiilor prime minerale
ndițiile cadrului social (operatori +
omunitate + politica celor interesați)
ondiții de competitivi‐tate a agregatelor
iCondiții miniere / de carieră
drul politicii de planing SSM Ca(nivel local, regional, național, tr
Cadrul de reglementare x. Politica utilizării terenului; zone de prioritate pentru agregate; exploatarea
deşeurilor miniere; date de management; altele)
18: Coordonatele majore ale Politicii Naționaprovizionării şi a eficienței resurse
Condiții de utilizare a terenulu
Condiții de mediu + managemen‐tul deşeurilor
Standarde & specificații pentru utilizări / aplicații
drul politicii sectorului de agregate ans‐frontalier & transnațional)
Cadrul de reglementare SARM + Cadrul de reglementare Deşeuri specifice
(ex. legea minelor, legi de mediu, legi pentru managementul & reciclarea deşeurilor)
− Realizarea eficienței resurselor prin: i) Asigurarea accesului la resurse minerale; ii) Promovarea exploatării resurselor alternative (ex. deşeuri)
− Soluționarea conflictelor la utilizarea terenurilor
pp ee nn tt rr uu AA GG RR EE GG AA TT
SS TT RR AA TT EE GG II
P a g i n a | 57
ale pentru Agregate destinată realizării siguranței lor (realizat de F. Chalkiopoulou).
58 | P a g i n a
6. Selecție de termeni şi definiții Agregat: Material granular, fie existent ca atare în natură (nisip şi pietriş), fie produs prin concasare (piatră spartă), care, în stare liberă sau cimentată (cu ciment, var sau bitum), este utilizat în construcția clădirilor sau a structurilor de inginerie civilă [Sursa: SARMα glossary]
Agregat artificial: Agregat produs prin activități industriale ca procesarea sau re‐procesarea deşeurilor, produselor secundare şi reziduurilor [Sursa: SARMα glossary]
Agregat natural: Agregat provenit din resurse minerale care au suferit numai un proces de prelucrare mecanică.
Agregat primar: Agregat provenit din depozite minerale naturale şi utilizat pentru prima oară.
Agregat reciclat: Agregat rezultat din reprocesarea deşeurilor de betoane şi învelişuri asfaltice.
Agregat secundar: Agregat derivat din deşeurile operațiunilor miniere sau ale proceselor industriale (ex. mine de cărbune, zguri de furnal, cenuşi de termocentrală, nisipuri caolinoase, deşeuri şistoase, deşeuri din construcții/demolări, inclusiv din sistematizarea drumurilor), dar excluzând creta şi argilele exploatate în primul rând ca agregate. [Sursa: SARMα glossary]
Analiza ciclului de viață: Evaluarea ciclului de viață [life‐cycle assessment (LCA)] este un proces de stabilire a efectelor pe care un produs îl are asupra mediului, pe toată durata existenței sale, astfel crescând eficiența utilizării resursei şi scăzând riscurile. [Sursa: SARMα glossary]
Balastieră: Lucrare de suprafață, deschisă, din care este extrasă o resursă minerală, în acest caz nisip şi pietriş [Sursa: SARMα glossary]
Carieră: Lucrare minieră de suprafață, de unde sunt extrase agregate minerale. Opusă unei mine, care este definită ca o lucrare subterană. [Sursa: SARMα glossary]
Cele mai bune practici: Metode şi tehnici care au arătat constant rezultate superioare acelora obținute prin alte mijloace, şi care sunt utilizate ca repere de calitate, adică, standarde față de care sunt apreciate acțiunile. [Sursa: SARMα glossary]
Deşeu: Material care nu este produs principal (adică, produs destinat pieței), pentru care generatorul nu are utilizare ulterioară, conform propriului scop de producție, transformare sau consum şi pe care acesta doreşte să‐l înlăture. [Sursa: SARMα glossary]
Dezvoltare durabilă: Un obiectiv cheie a dezvoltării durabile este necesitatea de a asigura o aprovizionare adecvată cu substanțe minerale în întâmpinarea nevoilor economice, în acelaşi timp cu minimizarea potențialelor efecte adverse ale extracției asupra mediului. [Sursa: SARMα glossary]
Eficiența resursei: Practică prin care, în utilizarea unui material, prima atenție se acordă conceptului care cuprinde "Reducerea ‐ Reutilizarea ‐ Reciclarea ‐ Repararea", notate în ordinea descendentă a priorității. [Sursa: SARMα glossary]
Extracție: Extracția implică scoaterea materialului din subsol şi livrarea sa la o instalație de prelucrare într‐o formă potrivită pentru procesare; se referă la minerit ca şi la lucrările în carieră [Sursa: SARMα glossary]
Monitorizare: Colectarea şi analiza observațiilor sau măsurătorilor repetate, pentru evaluarea schimbărilor necesare în derularea proceselor, în scopul îndeplinirii obiectivului de management [Sursa: EC Guidance, 2010]
Planificarea utilizării terenurilor: Activitate în atribuția administrației locale, care furnizează recomandări de utilizare a terenurilor, în acord cu politicile comunității şi prioritatea publică. [Sursa: SARMα glossary]
Politică guvernamentală: (1) Principii de bază după care se ghidează un guvern. (2) Obiective declarate prin care un guvern caută să înfăptuiască şi să protejeze interesele unei comunități naționale.
Reabilitare: Proces de transformare a unui teren abandonat într‐un teren utilizabil, prin soluții inginereşti şi ecologice. Restaurarea unor habitate naturale este deseori parte a procesului de închidere a exploatărilor miniere şi reabilitare. [Sursa: EC Guidance, 2010]
P a g i n a | 59
Resursă: O ‘Resursă Minerală’ este o concentrație sau ocurență de material de interes economic în / pe crusta terestră, într‐o formă, calitate şi cantitate care oferă perspective rezonabile pentru o eventuală valorificare economică. Localizarea, cantitatea, conținutul, continuitatea şi alte caracteristici geologice ale Resursei Minerale sunt cunoscute, estimate sau interpretate prin studii geologice specifice. Resursele Minerale sunt clasificate, în ordinea crescătoare a certitudinii geologice, în Presupuse, Indicate şi Măsurate (Pan‐European Code for Reporting of Exploration Results, Mineral Resources and Reserves, 2008). [Sursa: EC Guidance, 2010]
Restaurare: Acțiune desfăşurată într‐o zonă degradată sau deteriorată antropogen, pentru a restabili sau spori valoarea sa ecologică. R. este deseori un termen utilizat pentru reabilitarea ghidată de principii ecologice şi promovează recuperarea integrității ecologice; restabilirea ecosistemului original sub toate aspectele sale structurale şi funcționale. [Sursa: EC Guidance, 2010]
Reutilizare: Utilizarea în alte aplicații a unor materiale nedorite, fără o procesare suplimentară semnificativă. Se aplică şi reutilizării apei în instalațiile din cariere. [Sursa: EC Guidance, 2010]
Rocă spartă: Roci masive (inclusiv bolovani şi galeți) exploatate şi apoi sfărâmate şi procesate ca agregate.
Stakeholders: Persoane sau organizații care vor fi afectate de, sau vor influența, un program, proiect sau acțiune.
[Sursa: EC Guidance, 2010]
7. References
ANTAG – “Anticipation of the access to aggregate resources by breaking present schemes on the long term”. Joint project 2007‐2010, École des Mines de Paris, University of Leoben and other partners.
Chalkiopoulou, F., Hatzilazaridou, K., (2011): "How to achieve aggregates resource efficiency in local com‐munities”, A joint manual, for stakeholders' decision making on the local level, WP3, SARMa Project
Cibin, U., Cera, M.C., Spotorno, S., Furin, S., Pelosio, A., Romagnoli, M., Rizzati, A.R., Marasmi, C. (2011): Providing a Sustainable Supply Mix of Aggregates: State‐of‐the‐art in South‐East Europe”, WP4.2, SARMa project
Cibin, U., Furin, S., et al. (2011): Recommendations for land use planners, WP4.1, SARMa project
Department of Mining and Tunneling (2004): Minerals Policies and Supply Practices in Europe, commis‐sioned by EC, DG Enterprise, University of Leoben, Austria
Department of Mineral Resources and Petroleum Engineering, (2010): Planning Policies and Permitting Procedures to Ensure the Sustainable Supply of Aggregates in Europe, commissioned by UEPG, University of Leoben, Austria.
European Commission (EC), DG Enterprise and Industry (2010): Abridged report of the ad‐hoc Working Group on Exchanging Best Practice on Land Use Planning, Permitting and Geological Knowledge Sharing
European Commission (EC), DG Enterprise and Industry (2011): Tackling the challenges in commodity markets and on raw materials, COM (2011)
[German] Federal Institute for Geosciences and Natural Resources (2009)
Gocht, W. (1983): Wirtschaftsgeologie und Rohstoffpolitik: Untersuchung, Erschliessung, Bewertung, Verteilung Und Nutzung Mineralischer Rohstoffe, Springer, pp. 83, 199‐202.
Hamor, T. (2011): Recommendations on the legal and regulatory solutions and effective implementation with regard to sustainable aggregate resources management, WP4.1, SARMa project
60 | P a g i n a
Hamor, T. (2011): Recommendations for effective aggregate policy and management, covering the legal and regulatory solutions with regard to sustainable aggregate resources management, WP4.1, SARMa project
Hamor, T. Kovacs, G., Kovacs, T. (2011): Transnational cross‐border study, part Hungary, WP5, SARMa project
Langer, W.H. (2009). Sustainability of aggregates in construction, In: Khatib, J.M. (ed.) Sustainability of Construction Materials. Boca Raton, FL: Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC, pp. 1‐30
Miko , S., Hasan O., Krik, B. (2011): Transnational crossborder study, part Croatia, WP5, SARMa project
Moisiu, L., et al. (2011): Crossborder study Albania‐Greece, WP5, SARMa project
Shields, D.J., Solar, S.V. (2006): The nature and evolution of mineral supply choices. In: Cardu, M., Ciccu, R., Lovera, E. and Michelotti E. Proceedings of the 15th International Symposium on Mine Planning and Equipment Selection, September 20‐22, 2006, Torino, IT. Galliate, IT: FIORDO, pp. 902‐907
Solar, S.V., Shields, D.J., Langer W.H. (2004): Important features of sustainable aggregates resource man‐agement, Geologia.
Tiess, G., Allaraj, M. (2011): Transnational cross‐border study, part Austria, WP5.1, SARMa project
Tiess, G., Chalkiopoulou, F. (2011): Synthesis reports WP5.1 and WP5.2, SARMa project
Tiess, G. (2011): General and International Mineral Policy, Springer ISBN 978‐3‐211‐89004‐2, 630p.
Tiess, G., Kriz, A, "ANTAG‐project in Austria, Datenerhebung ‐ Kalibrierung – Simulation".
Tiess G., Kriz, A. (2011): Aggregates Resources Policies in Europe. Development of IT solutions for the Enhancement of Planning & Permitting Procedures, International Journal of Environmental Protection
Tiess, G., Schmid A, (2008): Innovatives Konzept zur Gewinnung von Primär‐ und Sekundärrohstoffen in Liechtenstein. In: DepoTech 2008 – Abfallwirtschaft, Abfalltechnik, Deponietechnik und Altlasten, p. 597
UEPG (2009): Position Paper, Securing access to non‐energy mineral resources, and specifically to Aggre‐gates.
UEPG (2011): Annual Review 2010‐2011, UEPG, http://www.uepg.eu/
S AR MSARM
ustainable ggregates esource anagement
( )
means efficient, low socio‐environmental impact quarrying and waste management.
S S Mustainable upply ix ( ) SSM uses mult ip le sources, including recycled wastes and industrial by‐products ( s lag) that together maximize net benefits of aggregate supply across generations.
SS Mustainable upply ix
S AR Mustainable ggregates esource anagement
http://www.sarmaproject.eu
Managementul Durabil al Resurselor de Agregate (SARM) presupune exploatarea eficientă şi cu impact social ‐ de mediu redus a carierelor şi managementul deşeurilor.
Aprovizionarea Durabilă Combinată (SSM) utilizează surse multiple, inclusiv deşeuri şi produse secundare industriale reciclate, care maximizează în timp beneficiile aprovizionării cu agregate.