Managementul durabil al resurselor de agregate şi

aprovizionarea durabilă combinată la

nivel regional / naţional şi transnaţional

 

“SARM şi SSM la nivel regional, național şi transnațional”  

Manual comun pentru factorii decizionali 

 

Bazat pe:  rapoartele pregătite în Pachetul de Lucru 4: 

 1. “Recommendations  on  the  legal  and  regulatory  solutions  and  effective 

implementation with  regard  to  sustainable aggregate  resources manage‐ment” de Tamás Hámor, MBFH; 

2. “Recommendations for effective aggregate policy and management, cover‐ing the legal and regulatory solutions with regard to sustainable aggregate resources management” de Tamás Hámor, MBFH; 

3. “Providing  a  Sustainable  Supply  Mix  of  Aggregates:  State‐of‐the‐art  in South‐East Europe” de Ubaldo Cibin et al, ERR; 

4. "Recommendations for land use planners on ensuring a Sustainable Supply Mix of Aggregates" de Ubaldo Cibin et al., ERR; 

 şi 

rapoartele de sinteză ale Pachetului de Lucru 5 din proiectul SARMa  “Sustainable Aggregates Resource Management” (SEE/A/151/2.4/X) de Günter 

Tiess, MUL şi Fotini Chalkiopoulou, IGME    

Website: http://www.sarmaproject.eu   

Informații privind editarea:  

Editare:  Zacharias  Agioutantis, Slavko Šolar Coperta:  Vida Pavlica Tipar versiune engleză:  Technical University of Crete (Grecia) Tipar versiune română:  Institutul Geologic al României Anul ediției:  2011 

  

© Copyright Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorilor, iar Autoritatea de Management a Pro‐gramului South East Europe nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare posibilă a informațiilor 

conținute mai jos. 

CUPRINS 

  DESCRIERE  Pag. 

  Prefață  3 

1  Informații introductive  5 1.1  Scopul manualului  6 1.2  Structura şi metodologia  7 

2  Discuție privind conceptele de SARM şi SSM  11 2.1  Semnificația SARM   12 2.2  Semnificația SSM    14 

3  Fapte, date şi probleme privind situația SARM şi SSM în SEE  23 3.1  Fapte şi date  24 3.2  Practici ale Regiunii Sud‐Est Europene privind SARM şi SSM  29 

4  Concluzii şi recomandări – Nivel regional/național  35 4.1 4.2 

Recomandări ale Uniunii Europene Politici naționale privind agregatele 

36 37 

4.3  Cadrul legislativ  44 

5  Concluzii şi recomandări – Nivel transnational   51 5.1  Politica SARM transfrontalieră  52 5.2  Abordare comună SARM şi SSM  55 

6  Selecție de termeni şi definiții  58 

7  Referințe bibliografice  59  

Pagina 1 

Contributori  

Autorii manualului 

 

Günter Tiess, Chair of Mining Engineering and Mineral Economics, University of Leoben (MUL), Austria  Fotini Chalkiopoulou, Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia 

 

Referenți 

Interni Furin, Stefano, Dr  Emilia ‐ Romagna Region, Environment, Soil and Coast De‐

fence Department, Italia 

Arvanitidis, Nikolaos, Dr   Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia 

Hamor, Tamas, Dr Hungarian Office for Mining and Geology, Ungaria 

Simic, Vladimir, Dr University of Belgrade, Faculty of Mining and Geology, Serbia 

Agioutantis, Zacharias, Prof  Technical University of Crete (TUC), Grecia 

Hristopulos, Dionysios, Prof  Technical University of Crete (TUC), Grecia 

Membrii Comitetului de avizare externăShields, Deborah J., Dr  Colorado State University, Statele Unite ale Americii 

O’Brien, Jim  Preşedinte al European Aggregates Association (UEPG) 

   

Traducerea şi adaptarea în limba română 

Mărunțiu, Marcel, Dr  Institutul Geologic al României Bindea, Gabriel, Dr  Institutul Geologic al României Colțoi, Octavian, Dr  Institutul Geologic al României Marica, Silviana, Dr  Institutul Geologic al României 

 

 

Mulțumiri Partenerii proiectului SARMa aduc mulțumiri Comisiei Europene pentru finanțarea proiectului care a creat oportunitatea de a lucra împreună, de a împărtăşi puncte de vedere comune şi de a dezvolta o cooperare 

de înalt nivel, care a condus la acest raport.  

2  Pagina 

Prefață 

Agregatele  se  utilizează  la  construcția  de  locuințe,  clădiri comerciale,  ansambluri  industriale  şi  într‐o  largă  varietate de proiecte publice de infrastructură. Tările Europei de Sud‐Est  (SEE)  sunt bogate  în  agregate dar, nici managementul, nici  oferta  nu  sunt  coordonate.  La  nivel  local,  problemele sunt legate de impactul de mediu, reciclarea limitată, nevoia de  consultare  şi de  competență a  celor  interesați de agre‐gate, lipsa licenței sociale de operare. 

Pentru a face față provocărilor existente, proiectul denumit “Sustainable Aggregates Resource Management”  (SEE/A/151/2.4/X – SARMa) a  fost aprobat de Comisia UE  şi co‐finanțat din  fonduri ERDF  în 2009. Cele două obiective principale ale proiectului sunt: 

i. Să dezvolte o viziune  comună asupra managementului durabil al  resurselor de agregate (SARM)  în SEE, adică să promoveze o exploatare eficientă şi cu  impact social şi de mediu scăzut, implicând şi managementul deşeurilor, şi 

ii. Să asigure o politică a aprovizionării durabile din surse mixte (SSM) în SEE, inclu‐zând deşeuri  reciclabile  şi produse  industriale secundare  (zguri), care  împreună măresc beneficiile nete ale valorificării agregatelor de‐a lungul generațiilor.  

Obiectivele SARMa cuprind printre altele: coordonarea  în managementul  resurselor de agregate, creşterea transferului de know‐how şi susținerea perfecționării în firme, aparatul  administrativ  şi  societatea  civilă.  Activitățile  implementate  prin  proiectul SARMa asociază participanți instituționali, factori de decizie şi administrativi, sectorul economic, operatori de cariere, societatea civilă şi ONG‐uri prin workshop‐uri şi rezul‐tate specifice la trei niveluri.  

Aspectele transnaționale ale proiectului sunt axate pe posibilitățile de armonizare a politicilor,  legislației  şi reglementărilor vizând SARM  şi SSM,  în scopul stabilirii reco‐mandărilor pentru armonizarea  şi  crearea, pentru SEE, a unui Sistem  Informațional privind Agregatele  (Aggregates  Intelligence System  ‐ AIS), multifuncțional şi  interop‐erabil la diverse scări. Rezultatele sunt sintetizate în acest Manual, care va fi utilizat în activitățile de diseminare.  

 

Coordonator de proiect 

Slavko V. Solar 

 

 

 

Geological Survey of Slovenia 

Pagina  3 

                                         

“SARM şi SSM la niv

WP1 

1. Manual SARMa 3.4 “Cum se realizează eficiența resurselor de agregate” 

WP4:  “Perfecționarea  

acțiunilor regionale / naționale pentru 

implementarea SARM şi SSM” 

WP2  WP3 

Activitatea “Armonizarea 

ției şi politic

− 1 R− 1 R

Precomnati

Figura 1: Bloc‐diagrama str 

4  Pagina 

Structura SARMa

Manual: el regional, național şi transnațional” 

DISEMINARE 

5.1:  legisla‐ilor” 

aport de sinteză privind SARM aport de sinteză privind SSM 

1. Referenți interni  

2. Referenți externi  

Activitatea 5.3:  gătirea unui manual un pentru nivelurile onal şi transnațional 

WP5:  

“Activități SSM la nivel transnațional“ 

Activity 5.4:  “Centru Regional SARM în SEE” 

Activity 5.2:  “Aprovizionare durabilă în SEE“ 

ucturii şi metodologiei proiectului

P a g i n a | 5

                   

11.. IInnffoorrmmaațțiiii  iinnttrroodduuccttiivvee  

1.1 Scopul manualului Aproximativ  65%  din  agregatele  consumate  anual  în  Europa  sunt  utilizate  pentru construcția de clădiri. Pe baza datelor furnizate de European Aggregates Association (2010), aproximativ 3000 tone de agregate sunt necesare pentru fiecare nouă şcoală, în  timp ce un nou stadion sportiv poate necesita până  la 300000 tone de agregate. Pentru  această  aplicație  specifică  (adică,  construcția  de  clădiri),  agregatele  sunt utilizate  fie  indirect, sub  formă de ciment  şi var  (forme calcinate ale calcarelor),  fie direct,  în  betoane  şi mortare.  În  plus,  agregatele  din  roci  carbonatice  sparte  sunt utilizate, sub formă granulară sau pulberi, pentru diverse aplicații: hrana animalelor, industria zahărului, industria sticlei, industria chimică (vopsele, plastice) etc. Cererea de agregate este, de asemenea, strâns legată de amploarea lucrărilor de întreținere a clădirilor  existente  şi  a  proiectelor  de  inginerie  civilă  în  desfăşurare  (UEPG, http://www.uepg.eu/). 

Programul SEE are ca obiectiv armonizarea politicilor şi planificării în Europa de Sud‐Est  pentru  creşterea  eficienței  resurselor  şi  a  coeziunii  sociale.  Eficiența  resurselor presupune  extracția  şi  utilizarea  completă  a  agregatelor  primare  exploatate.  Efi‐ciența,  în contextul durabilității, reclamă ca resursele din tehnosferă (materiale reci‐clate) să înlocuiască resursele din geosferă (resursele primare), atunci când este posi‐bil, presupunând că beneficiile acestei acțiuni exced costurile, pe  întreaga durată de viață  a  agregatelor.  Mai  mult,  durabilitatea  impune  ca  materialele  primare  şi secundare  să  fie produse  într‐o manieră  care minimizează orice  impact negativ de mediu  sau  social,  în  timp ce maximizează beneficiile  în ceea ce priveşte  locurile de muncă, bunele  relații  industrie‐comunitate  şi dezvoltarea economică  regională. Da‐torită  absenței  planurilor  naționale  /  regionale,  comprehensive  şi multi‐sectoriale, pentru  exploatarea  agregatelor,  întocmite  cu  implicarea  celor  interesați  (experți, autorități,  industrie  şi  societate  civilă),  în  SEE  nu  s‐a  realizat  o  eficientizare  a  re‐surselor.   

Noi termeni ca agregate reciclate şi agregate artificiale sunt utilizați pentru a descrie produse care au alte origini decât originea convențională a agregatelor din cariere şi balastiere, cunoscute ca agregate naturale sau primare. Agregatele reciclate se obțin prin  reciclarea deşeurilor din  construcții  şi demolări  (C&DW), de exemplu,  cărămizi deteriorate, betoane  sfărâmate,  lucrări  de  zidărie,  în  timp  ce  agregatele  artificiale sunt produse prin  activități  industriale de procesare  sau  re‐procesare  a deşeurilor, produselor  secundare  şi  reziduurilor.  Agregatele  artificiale  sunt  uneori  denumite agregate  secundare.  In plus, deşeurile extractive  (sau deşeurile miniere),  adică de‐şeurile  rezultate  din  prospecțiunea,  extracția,  prelucrarea,  depozitarea  resurselor minerale şi operarea carierelor, pot fi procesate pentru producerea de agregate. 

Obiectivele  şi acțiunile proiectului SARMa  sunt:  i) promovarea eficienței exploatării carierelor, cu  impact social  şi de mediu scăzut prin  implicarea managementului de‐şeurilor (SARM), şi ii) utilizarea surselor multiple, inclusiv deşeuri şi produse industri‐ale  secundare  reciclate  (ex.  zguri),  care  împreună maximizează  în  timp  beneficiile 

6  Pagina 

nete  ale  aprovizionării  cu  agregate  (SSM).  SARM  (Sustainable Aggregates Resource Management) şi SSM  (Sustainable Supply Mix) sunt acțiuni cheie care trebuie  între‐prinse  de  către  toate  părțile  implicate  (producători,  autorități,  comunități),  pentru realizarea eficienței resurselor.  

Manualul  “SARM  şi  SSM  la  nivel  regional,  național  şi  transnațional”  reprezintă  un rezultat public de bază al proiectului SARMa. El este destinat tuturor factorilor politici şi decizionali la nivel național şi transnațional, adică autorități de stat locale, regionale şi  centrale  (naționale),  instituții  şi organizații publice,  care  sunt  responsabile  sau/şi participă  la  dezvoltarea  şi  implementarea  politicilor  de management  şi  furnizare  a resurselor de agregate. Manualul cuprinde un set de observații, sfaturi  şi  recoman‐dări, bazate pe fapte şi date identificate în timpul derulării proiectului SARMa. Reco‐mandările propuse se referă la: 

− Creşterea posibilității de armonizare a politicilor şi legislației pentru managemen‐tul resurselor de agregate şi pentru aprovizionarea cu agregate la nivel național şi transnațional; 

− Stimularea  implementării  în  SEE  a  unui  Sistem  Informatic  privind  Agregatele, multi‐funcțional şi inter‐operabil (Aggregate Intelligence System ‐ AIS), cu scopul de a realiza SARM şi SSM în această zonă; 

− Promovarea printre  factorii politici  şi executanți a  ideilor SARM  şi SSM,  şi  inte‐grarea lor în managementul şi planificarea utilizării terenurilor. 

 

Acest document nu are caracter tehnic sau legislativ şi nu este destinat să înlocuiască documentele  oficiale,  legislative  sau  de  îndrumare,  naționale  sau  ale  Comunității Europene,  relevante  pentru  politicile minerale  şi  resursele  naturale  în  general.  El subliniază problemele importante ale aprovizionării cu agregate şi acțiunile corespun‐zătoare, propuse într‐o manieră simplă şi uşor de citit. In plus, Manualul urmăreşte să contribuie  la dezvoltarea durabilă a  spațiului SEE prin  creşterea utilizării durabile a agregatelor, a practicilor şi politicilor de management şi a aprovizionării durabile din surse mixte în regiune.  

1.2 Structura şi metodologia 

La  proiectul  SARMa  au  participat  15  parteneri  din  10  țări  ale  zonei  SEE  (fig.  2). Observatori, reprezentând ministere şi administrații regionale cu atribuții  în minerit, autorități  regionale,  camere  de  comerț  şi  industrie,  sunt  de  asemenea  prezenți. Contribuțiile au  fost aduse de servicii geologice,  institute  şi  facultăți cu expertiză  în domeniu,  precum  şi  de  consultanți  guvernamentali  şi  din  industrie,  în  scopul de  a reuni cunoştințele actuale şi specialiştii în domeniul agregatelor. În plus, sunt incluse în proiect opt instituții decizionale în domeniul managementului agregatelor. 

Proiectul SARMa a  fost structurat  în cinci Pachete de  lucru  (WPs), două generale  şi trei tematice (fig. 1). Prezentul manual a fost realizat în activitatea 5.3 a proiectului şi 

Pagina  7 

s‐a bazat,  în principal, pe sintezele rapoartelor pregătite  în WP4 & 5 (fig. 1).   Şi alte rezultate ale proiectului au fost, de asemenea, luate în considerare pentru pregătirea Manualului, dintre care menționăm următoarele surse: 

− Rapoartele  individuale pregătite de partenerii din proiect  în cadrul WP5, referi‐toare la studii de caz pentru diferite țări SEE, şi rapoartele de sinteză pregătite de MUL şi IGME (Tiess and Chalkiopoulou, 2011) bazate pe aceste studii. Ele au fost realizate  în cadrul activităților 5.1  şi 5.2 privind armonizarea  legislației  şi politi‐cilor  țărilor  implicate  în studiile de caz corespunzătoare,  în scopul  realizării efi‐cienței  resurselor  prin  aplicarea  managementului  durabil  al  resurselor  şi  a aprovizionării din surse mixte în zonele studiate. 

− Rapoartele pregătite în WP4 al proiectului. Acestea se referă la: i) Situația actuală din Europa de Sud‐Est privind asigurarea aprovizionării durabile cu agregate din surse combinate (SSM); ii) Recomandări pentru soluțiile legale şi de reglementare şi pentru aplicarea efectivă a managementului durabil al resurselor de agregate, iii) Recomandări pentru proiectanții utilizării terenurilor. 

− Manualul  “Cum  se  realizează  eficiența  resurselor  de  agregate  în  comunitățile locale” care cuprinde informații, mesaje şi recomandări şi motivează cerințele şi acțiunile  necesare  pentru  sporirea  eficienței,  la  nivel  local,  a  resurselor exploatate  în  carieră.  Manualul  a  fost  realizat  în  cadrul  WP3  al  proiectului SARMa. 

− Documente publicate şi website‐uri în legătură cu conținutul manualului.  

Toate sursele menționate sunt cuprinse în detaliu în capitolul 7 al Manualului.  

Inainte  de publicare, Manualul  a  fost  supus  unui  proces  de  referențiere  internă  şi externă, atât de  către partenerii din proiect  cât  şi de  referenți externi pre‐stabiliți. Astfel,  el  reflectă  o  sinteză  a  viziunilor  mai  multor  experți  din  diferite  instituții (Contributori, pagina 2). 

 

 

8  Pagina 

 Figura 2: Țările din SEE participante la proiectul SARMa 

 

Manualul este  structurat  în  şapte  capitole. Capitolul 1 oferă  informații  introductive privind scopul Manualului, metodologia aplicată pentru pregătirea lui şi structura sa. Capitolul  2  include  o  discuție  generală  asupra  stadiului  actual  în  ceea  ce  priveşte SARM  şi SSM. Capitolul 3 oferă o analiză a modalităților de  lucru  în SEE, bazată pe realități şi date (din câteva studii de caz), şi de asemenea aduce problemele în cadrul proiectului  SARMa.  Capitolul  4  şi  5  sunt  orientate  spre  armonizarea  abordărilor heterogene  din  SEE  şi  furnizează  recomandări  aplicabile  la  nivel  național  şi transnațional. Selecția de termeni şi definiții în legătură cu conținutul Manualului este cuprinsă în capitolul 6. Aceasta a fost considerată importantă pentru a facilita citirea Manualului  şi  a  ajuta  cititorii  la  clarificarea,  dacă  este  necesar,  a  unor  termeni semnificativi. În final, toate documentele citate în Manual sunt prezentate, în ordine alfabetică, în capitolul 7. 

Pagina  9 

 

 

 

               Cariera Ruschița (jud. Caraş‐Severin) – vedere aeriană (Foto: S.C. Marmosim S.A) 

 

 

10  Pagina 

P a g i n a | 11

 

 

 

 

 

 

 

 

22.. DDiissccuuțțiiee  pprriivviinndd  ccoonncceepptteellee  ddee  SSAARRMM  şşii  SSSSMM  

12 | P a g i n a

2.1 Semnificația SARM  

Potrivit Glosarului SARMa, SARM este gospodărirea eficientă, cu  impact social  şi de mediu  scăzut a  carierelor  şi deşeurilor pe  întregul  ciclu de  viață a  carierei.  În plus, SARM oferă un cadru pentru dezvoltarea politicilor de management al resurselor,  în scopul  de  a  maximiza  beneficiile  şi  de  a  minimiza  costurile  de  aprovizionare  cu agregate  (Solar  et  al.,  2004).  SARM  este direct  legată de producția de  agregate  în cariere.  În  acest  sens,  resursele  alternative  de  agregate,  cum  ar  fi  deşeurile industriale sau deşeurile din construcții şi demolări nu sunt incluse.

Figura 3: Politica minerală națională – diagramă schematică (Tiess, 2011) 

SARM ar  trebui privită  în contextul mai larg al politicii minerale specifice pentru grupul  agregatelor  (de  ex,  calcar, diabaze, nisip  şi pietriş, etc.). O politică minerală  poate  fi  definită  ca  o  politică pentru  asigurarea  aprovizionării economiei cu resurse minerale printr‐un cumul  de măsuri  luate  de  stat  care  ar influența furnizarea de resurse minerale pe  teritoriul  său  şi  în  afara  lui  (Tiess, 2011). Referindu‐ne la agregate, această definiție  poate  fi  aplicată  astfel:  o politică  a  agregatelor  poate  fi  definită ca  o  politică  de  asigurare  a aprovizionării  durabile  a  economiei  cu agregate;  o  astfel  de  politică  include totalitatea  acțiunilor  statului  (la  nivel local, regional, național) ce  influențează furnizarea de agregate pe  teritoriul  său şi în afara lui (nivel transnațional).  

Trebuie  să  se  facă distincția  între politica pasivă de agregate  (de ex:  "politica non‐SARM")  şi  politica  activă  (SARM)  ‐  figura  3.  O  politică  pasivă  este  condusă,  în principal, de piață  (de ex:  cererea  şi oferta). O politică activă ghidează dezvoltarea durabilă  a  aprovizionării  cu  agregate  (de  către  părțile  politice  interesate  pentru SARM).  Politica  SARM  influențează  dezvoltarea  piețelor  de  agregate  pe  baza mai multor  instrumente  şi  mijloace.  De  exemplu,  furnizarea  de  concepte  legate  de eficiența  energetică  în  transportul  agregatelor,  şi  anume  reducerea  distanței  de transport prin diferite mijloace (ex: taxele pe emisiile de CO2). 

Mai mult decât atât, un cadru național al politicii agregatelor ar trebui să ofere o dare de seamă privind mineralele, obiective, strategii şi un plan de acțiune. 

 

P a g i n a | 13

Conținutul politicii SARM  

Diferitele  elemente  SARM  care  trebuie  să  fie  coordonate  pe  baza  evaluării durabilității sunt următoarele (Langer et al, 2009): 

Aspecte economice 

Acestea  includ analiza pieței agregatelor  şi a  fluxului de material,  inclusiv prognoza cererii. Maximizați disponibilitatea  şi accesul  la agregate prin planificarea prealabilă care protejează resurse  importante de epuizare, prin extragerea agregatelor cât mai mult  posibil  dintr‐o  zonă  (eficiența  resursei  /  problemă  tehnică)  şi  utilizarea  lor pentru  cele  mai  valoroase  aplicații,  adecvate  calității  agregatului,  prin  găsirea aplicațiilor  şi a piețelor pentru toate materialele extrase, precum  şi prin  încurajarea utilizării de înlocuitori şi a agregatelor reciclate.  

Aspecte sociale 

Un  obiectiv  este minimizarea  impactului  social  şi maximizarea  beneficiilor  sociale printr‐o planificare prealabilă care separă utilizările incompatibile ale terenurilor, prin crearea de beneficii pentru comunitate în zonele afectate de dezvoltarea agregatelor, prin  implicarea  comunității  şi  a  operatorilor  locali  în  activități  de  planificare,  prin conştientizarea  comunității  şi  prin  comunicare.  Alt  obiectiv  este  de  a  identifica  şi rezolva îngrijorările legitime, printr‐o contribuție constructivă la un proces decizional care se adresează nu numai  intereselor unor părților  individuale, dar, de asemenea, se adresează şi unei game largi de obiective şi altor interese. 

Aspecte legate de mediu 

Un obiectiv ar trebui să urmărească reducerea la minim impactul asupra mediului prin (i) utilizarea celor mai bune practici de management şi folosirea unui sistem de identificare şi control  a  efectelor  potențiale  ale  extracției  şi  prelucrării  agregatelor;  (ii)  asigurarea conservării  împrejurimilor  prin  gestionarea  zonelor  tampon  care  mențin  sau  sporesc vegetația;  (iii)  maximizarea  reabilitării  zonelor  perturbate  şi  refacerea  site‐urilor abandonate;  (iv) planificarea procesului de  refacere, ca parte  integrantă a procesului de proiectare  a  carierei/balastierei;  (v)  folosirea  proceselor  de  refacere  intermediare, progresive  sau  secvențiale,  în  cazul  în  care  este  posibil;  (vi)  adoptarea  unei  flexibilități suficiente  pentru  a  integra  progresele  tehnologice  şi  schimbările  în  nevoile  locale;  (vii) maximizarea gestionării deşeurilor. Toate acestea pot duce la extracția redusă de agregate primare şi reducerea deşeurilor.  

Abordarea  inovatoare  a  proiectelor  SARM/SSM  constă  în  faptul  că  se  urmăreşte garantarea aprovizionării cu resurse de agregate pe de o parte, precum şi  îmbunătățirea eficienței resurselor şi rezolvarea problemelor utilizării terenului, pe de altă parte. În acest sens, este recomandabil să se prelucreze mineralele naturale şi reciclate la aceeaşi unitate de operare.  În primul  rând, agregatele naturale ar  trebui exploatate, apoi, spațiile goale rezultate din exploatarea pot fi folosite ca depozite de deşeuri pentru comunități, de ex., depozite  pentru  deşeurile  din  construcții  şi  demolări.  Astfel,  o  reducere  a  volumului 

14 | P a g i n a

depozitelor de deşeuri poate fi realizată prin extracția de agregate reciclate din deşeurile din  construcții  şi  demolări.  În  acest  fel,  utilizarea  terenului  este  redusă,  ceea  ce  este important, în special pentru regiunile dens populate (Tiess şi Schmid, 2009). 

Reglementarea cadru a conținutului SARM  

Cadrul politicii SARM, care este dezvoltat în cadrul unui stat, determină, subsecvent, cadrul  de  reglementare  SARM.  Pentru  a  realiza  transparența,  stabilitatea  şi securitatea  pentru  toate  părțile  implicate  a  exploatării  agregatelor  şi  a  lanțului  de aprovizionare, o parte esențială  a politicii‐cadru  SARM  trebuie  să  fie  transferată  în reglementarea‐cadru. Recomandările relevante sunt incluse în manualul curent (a se vedea  capitolul 4). Este  important de  remarcat  faptul  că  toate părțile  separate ale politici‐cadru  SARM  sunt,  de  fapt,  puternic  interconectate  şi  acest  lucru  este,  de asemenea, reflectat în reglementarea‐cadru corespunzătoare. În acest sens, astfel de reglementări şi dispoziții care interconectează diferitele elemente SARM ar trebui să fie  cât mai  coerente  cu  putință;  în  caz  contrar,  consecințele  vor  fi  procedurile  de autorizare complexe şi consumatoare de timp, etc. 

2.2  Semnificația SSM 

Aprovizionare  durabilă  combinată  (SSM)  implică  surse  multiple,  inclusiv  deșeuri reciclate  și  produse  industriale  secundare  (zgură),  care  împreună  maximizează beneficiile nete peste generații  (Shields  et  al., 2006). Politica cadru SARM determină cadrul pentru planificarea SSM (de exemplu, politicile de planificare a agregatelor pe baza planificării utilizării terenului), precum şi reglementarea cadru SSM.  

Planificarea  SSM  este  legată  de  procesul  de  planificare/dezvoltare  de  către  părțile interesate/autorități  utilizând  aceste  surse  multiple  pentru  a  asigura  o  aprovizionare durabilă a agregatelor. Toate părțile  interesate, de exemplu, persoanele responsabile de planificarea  utilizării  terenurilor  sau  de  reglarea  procesului  de  planificare  a  agregatelor reciclate  şi  utilizarea  durabilă  a  resurselor  naturale,  ar  trebui  să  acționeze  în  strânsă cooperare.  Cadrul  de  planificare  SSM  prevede  "reguli  de  lucru  fundamentale"  pentru industria de agregate primare şi secundare. Industria de agregate în sine este responsabilă pentru întregul ciclu de viață al cariererei, incluzând explorarea, exploatarea, prelucrarea şi reabilitarea site‐urilor, şi aceasta ar trebui să îşi întocmească planul de afaceri în consecință. Se pune problema (socială) în ce măsură operatorii şi municipalitățile afectate ar trebui să fie  implicate  în  procesul  de  planificare  SSM.  De  exemplu,  deseori,  operatorii  nu  sunt satisfăcuți cu selectarea zonelor prioritare pentru agregate datorită prețurilor terenurilor. 

Competența în planificarea sectorială relevantă pentru agregate  

Planificarea  SSM  trebuie  fundamentată  în  contextul planificării  sectoriale  / profesionale relevante  pentru  agregate  și  al  managementului  planificării  utilizării  terenurilor. Gestionarea  planificării  utilizării  terenurilor  ar  trebui  să  analizeze,  să  evalueze  şi  să armonizeze  diferitele  pretenții  de  utilizare,  cum  ar  fi  locuințele,  protecția  naturii, planificarea şi gestionarea apelor, păduriilor şi agregatelor (a se vedea mai jos). În vederea 

P a g i n a | 15

atingerii acestor obiective, vor fi necesare "informații de bază" privind pretențiile sectoriale concurente.  Fără  asemenea  date  de  intrare,  planificarea  şi  managementul  utilizării terenurilor  ar  putea  să  nu  fie  în măsură  să  armonizeze  diferitele  pretenții.  În  ceea  ce priveşte agregatele, pe lângă asigurarea hărților de resurse minerale, este important să se colecteze  şi  să utilizeze datele  statistice privind producția  şi  consumul, precum  şi  să  se analizeze  structura  pieței  agregatelor,  crearea  de  scenarii  pentru  diferite  posibilități  de dezvoltare viitoare a infrastructurii. Mai mult decât atât, aceste obligații nu ar trebui să se concentreze numai pe agregatele naturale, ci şi asupra agregatelor reciclate şi artificiale. Prin urmare, planificarea sectorială (necesară ca date de intrare pentru planificarea utilizării terenurilor) ar  implica analiza potențialului SSM (cererea şi oferta) a unei regiuni/județ şi includerea  sa  în  procesul  de  planificare,  în  scopul  de  a  crea  tendințe  SSM.  Pe  baza tendințelor  SSM,  cererea  şi  condițiile/posibilitățile  de  aprovizionare  pot  fi  anticipate. Anticiparea  evoluțiilor  (care urmează  să  fie  luate  în  considerare  în planificarea utilizării terenurilor) este  întotdeauna primul pas de făcut  în scopul de a reacționa  la problemele uzuale/tipice de planificare a utilizării  terenurilor  şi de management.  În conformitate cu experiența  recentă  (Department  of Mine  and  Tunneling,  2004; Department  of Mineral Resources, 2010), acest pas de multe ori lipseşte; astfel, informația SSM pentru gestionarea utilizării  terenului  este  de multe  ori  inaccesibilă  sau  necorespunzătoare  atunci  când  se încearcă echilibrarea diferitelor pretenții de utilizare.  

În  plus,  colectarea,  dezvoltarea  şi  utilizarea  indicatorilor  este  importantă  în  estimarea nevoilor  viitoare,  de  exemplu,  câte  şi  ce  tipuri  de  agregate  sunt  necesare  pentru construirea a 1 km de autostradă. Aceşti indicatori sunt relevanți pentru prognoza cererii de agregate, de exemplu, în ceea ce priveşte planificarea construcției de șosea/autostradă într‐o  regiune,  între  regiuni  ale  unei  țări  sau  între  două  țări  (aspect  transnațional). Aproximativ 30000 de tone de agregate sunt necesare pentru construcția de ansamblu a 1 km de drum național. În această aplicație, agregatele sunt prezente în stratul de bază sau în amestecuri bituminoase sau din beton a suprafețelor rutiere. Cantitățile corespunzătoare la  20%  din  consumul  anual  european  de  agregate  sunt  utilizate  pentru  constructia  de drumuri, piste, căi ferate şi căile navigabile (UEPG, 2010). Astfel de informație de bază este crucială pentru planificarea utilizării terenurilor, în scopul de a echilibra diverse proiecte de constructie  existente  într‐o  regiune  sau  revendicările  planificate  de utilizare.  În  această privință, o cooperare strânsă între diferitele părți interesate responsabile pentru probleme de planificare a utilizării terenului este foarte importantă (schimb de informații în scopuri de  planificare).  În  plus,  un  indicator  important  (de  asemenea,  în  contextul  legislației europene)  este  rata  de  reciclare  (a  se  vedea mai  jos  şi  discuția  din WP3  a  proiectului SARMa). 

Analiza de piață a agregatelor 

Aprovizionarea cu agregate şi conceptele de management trebuie să se bazeze pe analize detaliate ale piețelor de agregate, pe analizele fluxul de materiale și a simulării tendințelor. În aceste privințe, este important să se facă distincția între consum şi producție, precum şi 

16 | P a g i n a

între aprovizionarea  internă şi externă cu agregate  (a se vedea  figura 4). Consumul este egal cu producția de agregate (primare şi secundare) plus importurile, minus exporturile. Planificarea  SSM  trebuie  să  facă  distincția  între  furnizarea  internă  (locală/regională)  şi externă (inter‐regională, trans‐regională) de agregate. O politică cadru SSM ar trebui să țină seama de aprovizionarea internă şi externă cu agregate, şi totodată să ofere industriei de agregate sprijinul necesar, ca de exemplu, acces la terenuri şi informații relevante, cum ar fi logisticile de transport.

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

PIB, Euro

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

x 1000t

PIB/locuitor (EUR) Productia de roci sparte Productia de nisip si pietrisConsumul de roci sparte Consumul de nisip si pietris

Figura 4: PIB‐ul pe cap de  locuitor, producția şi consumul pentru departamentul Varaždinska  între 2000 şi 2007. Analiza pieței de agregate. Aproximativ 60% din agregatele produse  în  regiunea Varazdin  sunt exportate  către departamentele vecine acestuia din Croația; regiunea alimentează oraşul Zagreb (capitala Croației) cu aprox. 30% din agregatele necesare pentru sectorul construcțiilor (Miko et al., 2011) 

Planificarea utilizării terenului și managementul  

Depozitele  de minerale  de  constructii  (agregate)  posedă  trei  caracteristici  principale,  şi anume  locația  lor,  aplicarea  la  scară  regională  şi natura  lor epuizabilă. Datorită  acestor proprietăți,  existența  depozitelor  ca  şi  extinderea  şi  constituția  acestora  trebuie  să  fie stabilite cât mai curând posibil. Dacă un depozit este sau nu utilizat mai târziu depinde de planificarea  utilizării  terenurilor  luând  în  considerație  toate  aspectele  relevante. Informațiile oportune şi complete cu privire la depozite ajută la îmbunătățirea soluționării potențialelor  conflicte  în  planificarea  utilizării  terenurilor.  Astfel,  cooperarea  serviciilor geologice  cu  autoritățile  publice  implicate  în  amenajarea  teritoriului  este  de  mare importanță (EC, 2011).  Mai mult decât atât, agregatele sunt, în principal, extrase din cariere, ceea ce creşte în mod semnificativ  suprafața de  teren necesară,  față de extracția altor materii prime. Cererea 

pentru terenuri, împreună cu transportul cantităților extrase conduc la o solicitare crescută a mediului. Pentru agregatele necesare în cantități mari, disponibilitatea depozitelor lângă locul de consum este un criteriu important pentru reducerea transportului şi a impactului negativ asupra mediului. Necesitatea de site‐uri miniere lângă locurile de consum, precum şi necesitatea crescută de terenuri pentru alte utilizări, face din acest grup de materii prime o  provocare  deosebită  în  planificarea  utilizării  terenurilor  şi  a  politicii  de  planificare  a resurselor  de  agregate.  În  scopul  de  a  reduce  conflictele  de  utilizare  şi  pentru  a  evita eventualele  crize  de  agregate  datorită  planificării  dezavantajoase  a  utilizării  terenurilor, sunt necesare politici de planificare pe termen lung.

Politica de planificare minerală este parte a politicii minerale naționale  (Tiess 2011; EC, 2010). Politica de planificare a agregatelor poate fi definită ca protecție a depozitelor de agregate prin planificarea utilizării terenului (adică, asigurarea de materii prime). În acest context, o politică de planificare a agregatelor trebuie să  fie dezvoltată  la nivel național, luând  în  considerare  aspectele  strategice,  care  apoi,  sunt  implementate  la  nivelul  de planificare regională/locală (operativă). Aceasta este, de asemenea, un principiu important de planificare  ierarhică: procesul de planificare porneşte de  la  (de exemplu) 1:100000  şi evoluează la scară detaliată (regională: 1:25000; locală 1:5000). Procedurilor de autorizare trebuie  să  fie  legate de astfel de planuri,  să  folosească  toate  informațiile  existente  (de 

exemplu,  zone  de carieră,  zone  prioritare pentru  agregate),  în scopul  de  a  eficientiza 

Figura  5:  Planificarea  politicii  minerschematică (Tiess, 2011)

P a g i n a | 17

procesul de autorizare. 

ale  naționale  –  diagramă 

Etapa  planificării  regio‐nale  este  deosebit  de importantă pentru regle‐mentarea  problemelor materiilor  prime.  Cu ajutorul  specificațiilor precise,  planurile  regio‐nale  (bazate  pe  progra‐mele largi de dezvoltare, cum  ar  fi  cele naționale şi super‐regionale) stabi‐lesc obiectivele regionale ale  planificării  utilizării terenurilor  pentru  dez‐voltarea  districtelor.  Un plan regional de utilizare a  terenurilor  destinate pentru  extracția  şi  pro‐

18 | P a g i n a

tecția  resurselor  minerale  trebuie  să  cuprindă  o  diagramă  de  planificare  precisă  şi  o declarație  textuală.  Declarația  textuală  inclusă  în  plan  trebuie  să  definească  "zonele prioritare pentru agregate", care ar trebui să fie garantate, în același timp acordând atenție cererii de resurse minerale pe termen mediu  şi  lung, precum  şi disponibilității  limitate a depozitelor de resurse minerale. 

Stabilirea  "zonelor  prioritare  pentru  agregate"  impietează  asupra  drepturilor  de proprietate şi astfel necesită o înțelegere cu proprietarul suprafeței terenului. Aceasta este justificată  dacă  există  o  necesitate  de  interes  public,  ceea  ce  este  adevărat  în  cazul furnizării/extracției  de  agregate,  deoarece  agregatele  sunt  necesare  pentru  dezvoltarea economică.  Cu  toate  acestea,  cantitatea,  calitatea,  precum  şi  aplicațiile  pentru  care resursele vor  fi necesare pe  termen mediu  şi  lung  trebuie să  fie clare. Pentru a  justifica desemnarea unui spațiu ca "zona prioritară a resursei de agregate" este necesară o analiză a structurii piaței agregatelor şi o analiză a fluxului de material. 

Din  punct  de  vedere metodologic,  două  abordări  diferite  pot  fi  folosite  în  amenajarea teritoriului. Prima abordare este de a limita planificarea prin excluderea anumitor utilizări pentru o anumită zonă. Această metodă are dezavantajul, că o aprovizionare durabilă cu agregate, şi anume asigurarea sistematică a zonelor prioritare cu resurse de agregate, nu este posibilă.  În a doua abordare, alternativă,  terenurile cu alte utilizări prioritare  reduc depozitele  care  sunt  rezonabil  de  exploatat,  în  timp  ce  terenurile  rămase  devin  zone prioritare pentru resursele de agregate. Avantajul acestei abordări este că autoritățile pot dezvolta  o  politică  concretă  a  resurselor  de  agregate,  în  ciuda  faptului  că  pot  apărea speculații privind terenul. Este necesar să se elaboreze planuri pe termen lung care explică cererea  de  agregate,  disponibilitatea  agregatelor  şi  care  prognozează  efectele  de  pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor (durabilitate). Scopul final este acela de a asigura securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor. 

Accesul la resursele locale europene este tot mai limitat  

Industria de agregate trebuie să aibă acces în primul rând la resursele locale. Argumentul pentru accesul la resursele locale este distribuția naturală a utilizării agregatelor, costul şi impactul asupra mediului al transportului, emisiile de CO2 şi suprasolicitarea infrastructurii de transport (UEPG, 2009). Cu toate acestea, este o realitate faptul că accesul la teren în țările europene este limitat – din ce în ce mai mult şi în unele regiuni SEE ‐ nu din motive geologice, ci  (mai ales) din cauza non‐existenței principiilor de management  în utilizarea terenurilor  referitoare  la  agregate.  Continua  expansiune  a  zonelor  urbane  şi  creşterea numărului  de  arii  protejate  Natura  2000  limitează  din  ce  în  ce  mai  mult  accesul  la depozitele  locale  cheie  (UEPG,  2008).  Impactul  Natura  2000  asupra  aprovizionării  cu agregate  a  variat de  la  țară  la  țară,  în  funcție de  gradul de  flexibilitate  arătat de  către autorități  în autorizarea activităților de extracție  în  interiorul,  sau  în apropierea  zonelor Natura 2000. Unele  țări s‐au bucurat de un bun nivel de flexibilitate,  în timp ce  în altele există o virtuală interdicție a oricărei activități extractive, ceea ce reprezintă acum o mare provocare pentru industria de agregate. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cercetareacriterii  geInvestigațiminerale dinformații Implicațiilefie investigputea afec

Gestionar

Un  aspecstatistici ascenariiloPrivitor  lacomplexebazeze pecare poatdecizie.  Ainstrumenprelucrarede  informtransferulfactorii deplanificare

P a g i n a | 19

 ar  trebui să  investigheze posibilitatea de a clasifica  rezervele de agregate pe ologice,  oferind  astfel  o  indicație  a  potrivirii  lor  pentru  aplicații  specifice. ile  geologice  sunt  necesare  pentru  creșterea  cunoştințelor  asupra  resurselor e agregate, inclusiv extinderea, calitatea şi cantitatea lor, în scopul de a furniza despre  resursele  minerale  pentru  domeniile  de  aprovizionare  şi  cerere.  pe termen lung şi disponibilitatea resurselor subterane de agregate ar trebui să ate pentru a oferi o mai bună înțelegere a modului în care mineritul subteran ar ta furnizarea de agregate. 

Figura 6: O diagramă schematică ce demonstrează că accesul  la depozitele de pietriş  în Germania a scăzut constant din 1850  şi a  fost  redus aproape  la zero până în prezent (sursa: [German] Federal Institute for Geosciences and NaturalResources, 2009) 

ea datelor 

t  crucial  al  politicii  cadru  SARM  este  gestionarea  datelor;  fără  date  şi decvate, o politică SARM realistă nu poate fi aplicată deoarece dezvoltarea r  de  aprovizionare  şi  echilibrul multilateral  al  politicilor  nu  sunt  posibile.  diferitele elemente SARM, este clar  că ele  sunt  structuri de date  /  surse   (interconectate). Fiecare politică  cadru SARM  trebuie, prin urmare,  să  se  un sistem  interconectat  ‐ un sistem de  informații pentru agregate (AIS)‐, e oferi, de asemenea, suport  îmbunătățit  şi  transparent pentru  factorii de IS  implică  un  set  de  subsisteme  interconectate  (date,  aplicații  GIS, te  de  modelare,  rapoarte,  etc),  care,  combinate,  facilitează  colectarea, a  şi raportarea  informațiilor  şi analizelor necesare pentru SARM. Sistemul ații  pentru  agregate  (AIS)  este  un  instrument  pe  termen  lung  pentru   de  cunoştințe  şi  tehnologii,  precum  şi  un  instrument  care  poate  ajuta  decizie  să efectueze evaluări ale activităților de  carieră  şi  la o mai bună  a utilizării terenurilor. 

20 | P a g i n a

Agregatele și instrumentele IT de planificare  

Odată cu creşterea cererii pentru agregate, problemele legate de producția şi consumul de agregate  sunt, de asemenea,  în creştere. Pentru  realizarea unui echilibru  între cerere  şi ofertă,  producție  şi  impactul  de  mediu,  activitățile  de  construcție  în  infrastructură  şi protecția climei sunt necesare politici adecvate. Această provocare mondială necesită noi abordări şi instrumente, în special aplicații pe suport IT pentru a genera modele realiste şi de  a  simula  diferite  scenarii  (pe  termen  scurt, mediu  şi  lung).  Astfel  de  scenarii  sunt necesare  pentru  a  oferi  factorilor  de  decizie  instrumente  eficiente  pentru  punerea  în aplicare  a  politicilor  adecvate.  Prin  urmare,  este  esențial  ca  guvernele  naționale  să încurajeze dezvoltarea de politici potrivite, bazate pe cererea de agregate pe termen scurt, mediu,  lung,  şi  de  scenarii  de  aprovizionare  a  regiunilor  aflate  în  stadii  diferite  de dezvoltare, luând în considerare gestionarea deşeurilor, planurile de dezvoltare viitoare, şi, de asemenea, includerea căilor navigabile ca rute naturale de export spre piețele adiacente lipsite de depozite de agregate.  

Prognoza cererii este în prezent în cea mai mare parte bazată pe estimarea empirică şi nu pe o metodologie adecvată. La nivel european, aşa‐numitul proiect ANTAG (2007‐2010) a fost consacrat, pentru anumite regiuni din Franța şi Austria (regiunea Austria Inferioară şi Viena), explorării unei astfel de metodologii pentru agregate. Jacques Schleifer şi echipa sa de  la  Şcoala de Mine din Paris, a cooperat cu Catedra de  Inginerie Minieră şi Economie Minerală de la Universitatea din Leoben. Scopul acestui proiect a fost de a genera un set de instrumente  software,  care pot  indica  tendințele viitoare  în ceea  ce priveşte mineralele pentru construcții, bazate pe o abordare de tip Sistem de Modelare Dinamic (a se vedea figura 7). 

Utilitatea simulărilor privind CDW (deşeuri din construcții şi demolări)  

Dezvoltarea infrastructurii duce şi la creşterea CDW; acest lucru trebuie luat în considerare printr‐o  abordare  de  planificare  SSM.  Pe măsura  dezvoltării  economice  a  regiunilor,  în special cele dens populate, este de aşteptat să crească puternic cantitatea de CDW. Prin urmare, este important de a se simula în acelaşi timp, dezvoltarea/tendința CDW şi cererea pentru agregate. Mai mult decât atât, luând în considerare proporția ridicată a deşeurilor din construcții şi demolări raportate la volumele totale de deşeuri, Parlamentul European şi Consiliul  European  a  introdus  o  nouă  Directivă  Cadru  privind  deşeurile  (2008/98/CE), precizând faptul că, la nivelul anului 2020, 70% din deşeurile nepericuloase din demolări şi construcții  trebuie să  fie  recuperate sau  reciclate.  În conformitate cu directiva se  impun politici adecvate pentru agregate  (ex:  impozite pe agregate), care vor  stimula  reciclarea CDW prin creşterea prețurilor actuale de piață. 

 

                     

 

                Figura 7: Modelul de  consum  creat de  Schlagregate din regiunea Austria Inferioară şi Vide cca. 45 mld tone se estimează că se va aproducția totală actuală în Austria). 

 În  ceea  ce  priveşte  agregatele  recadecvate  (ex:  stimulente,  taxe)  pagregate  reciclate.  Această  dezvoactivități  de  reciclare  şi  ar  stimulaagregate  produse  din  carieră  (progeneral, procentul de agregate recicdeosebire  de  țările  din  SEE  ‐  estdeşeurilor  inerte  din  construcții  ş

PIB/cap locuitor

P a g i n a | 21

 

ani

Consum de agregate 

ani

eifer  et al,  Simulare:. PIB pe  cap de  locuitor  şi  consumul de ena (Tiess şi Kriz, 2010, 2011): un maxim al cererii de agregate tinge peste mai mult de două decenii (este aproape 50% din 

iclate  (problema  prețului),  sunt  necesare  politici entru  a  promova  dezvoltarea  piețelor  pentru ltare  ar  creşte  aprovizionarea  cu  agregate  din   reducerea,  cât  mai  mult  posibil,  a  cererii  de blema  eficienței  resurselor  și  a  durabilității).  În late pe piață globală a țărilor vestice ale UE ‐ spre e  în  continuă  creştere,  ca  urmare  a  reciclării i  demolări.  Prin  această  tendință  se  înlocuiesc 

22 | P a g i n a

benefic materialele naturale, se conservă resursele naturale  şi se extinde durata de viață  a  depozitelor.  Lipsa  de  date  efective  pentru minerit,  cariere  şi  prelucrarea  a deşeurilor  este  un  obstacol  în  calea  utilizării  optime  a  resurselor.  Disponibilitatea datelor  este  un  pas  critic  spre  utilizarea  eficientă  a  agregatelor,  astfel  încât cunoaşterea  volumului,  natura,  proximitatea  geografică  şi  disponibilitatea materialelor pot ajuta la identificarea piețelor finale şi a aplicațiilor potrivite. 

Transportul și eficiența resurselor  

Agregate naturale poate proveni numai din  cariere  și balastiere plasate unde  condițiile geologice au dus la depozite adecvate. Obținerea accesului la aceste depozite din ce în ce mai critice devine  tot mai dificilă din cauza utilizării concurente a  terenurilor  în  întreaga Europă, în particular în cele mai dezvoltate şi dens populate regiuni. În general, o distanță economică de  transport este  limitată  la 30‐50 km. Această distanță este, de asemenea, bazată pe considerente de mediu (emisii de CO2). Deoarece agregatele sunt grele şi volu‐minoase, este de dorit, din mai multe perspective, ca acestea să fie obținute în apropiere de punctul de utilizare,  în  special  în cazul  în care  transportul  feroviar  sau naval nu este posibil (cum este cazul de obicei). Prin urmare, accesul la resursele locale de agregate este o problemă‐cheie, fundamentală şi critică. Accesul la surse locale poate ajuta la atenuarea presiunilor economice şi de mediu semnificative, impuse de transportul agregatelor de la locațiile miniere la consumator/piață.  

 

P a g i n a | 23

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

33..  FFaappttee,,  ddaattee  şşii  pprroobblleemmee  pprriivviinndd    

ssiittuuaațțiiaa  SSAARRMM  şşii  SSSSMM  îînn  SSEEEE  

  

24 | P a g i n a

3.1 Fapte şi date Utilizarea de agregate este o  funcție a  stării economiei unei  țări. Când o economie creşte,  creşte  cererea  de  agregate,  deoarece  agregatele  sunt  esențiale  pentru dezvoltarea  infrastructurii,  precum  şi  pentru  activități  comerciale  şi  construcții domestice. În economiile foarte dezvoltate, cererea de agregate se stabilizează la un nivel  ridicat  (de  exemplu,  Austria).  În  acest  sens,  gradul  de  industrializare  sau  de dezvoltare  a  unei  economii  este  de  o  importanță  fundamentală  (Gocht,  1983). Evident,  schimbările  structurale  ale  economiei  unei  națiuni  sunt  reflectate  în dezvoltarea  intensității  de  utilizare  a  materialelor.  Este  un  fapt  că  în  economiile naționale  care  suferă  o  schimbare  de  la  sectorul  primar  la  sectorul  secundar, consumul  de  materii  prime  creşte  în  acelaşi  ritm  sau  chiar  mai  mare  decât performanța economică, reflectând faptul că industrializarea este un proces material intensiv (figura 8). 

 

Figura 8: Consumul de agregate/PIB în Slovenia (sursa: Solar, SlovenMineral Resources, 2010) 

La nivelul Europei de Sud‐Est, legătura dintre dezvoltaragregate,  depinde  în  mod  critic  de  diferențele  meconomică a diferitelor țări. Având în vedere că rata destate membre ale UE este considerabil mai mare decâtconsumul de agregate  în Europa va creşte substanțialputea însemna că cererea medie pentru agregate se va 5 tone / cap de locuitor la mai mult de 6‐8 tone / cap do cerere în continuă creştere pe viitor. Prin urmare, estcazul  în  care  criza  financiară  va  fi  depăşită,  că  cerereajunge la 4 miliarde de tone pe termen mediu, determeconomică din Europa Centrală şi de Sud‐Est. 

 ian Geological Survey, Department of 

ea economică şi consumul de ari  în  stadiul  de  dezvoltare  dezvoltare economică a noilor  cea a vechilor state membre,  pe termen mediu. Aceasta ar ridica de la nivelul actual de 3‐e locuitor (estimare), indicând e rezonabil să se anticipeze, în a  europeană  de  agregate  va inată în principal de creşterea 

P a g i n a | 25

 Figura 9: Producția de agregate  în 2011  în  sud‐estul Europei –  tone/locuitor  (dreapta  scalei verticale) & PIB(€000)/locuitor (stânga scalei verticale) (calculate pe date estimative furnizate de J. O’Brien, UEPG) 

 

 

Mai mult, sunt date câteva exemple: 

 

 

26 | P a g i n a

 Figura 10: Producția de  agregate  în  țările  SEE  –  exemplu Albania  (Moisiu, 2011), Ungaria  (Hamor  et  al, 2011) şi Croația (Miko et al, 2011) 

 

Fluxul transfrontalier 

Principalul scop al studiilor de caz transfrontaliere (WP5 din proiectul SARMa) a fost să se examineze condițiile şi modelele managementului şi aprovizionării cu resurse de agregate  în  zonele  selectate din apropierea graniței cu alte  regiuni  sau  țări. Aceste studii  includ  un  studiile  transfrontiere  Austria‐Ungaria‐Croația‐Slovenia,  Grecia‐Albania,  România‐Serbia,  România‐Ungaria  şi  Bosnia  Herțegovina‐Croația.  Aceste studii  au  fost  plasate  într‐un  cadru mai  larg  (inclusiv  a  politicilor  şi  legislației),  cu scopul  de  a  face  recomandări  pentru  armonizarea  trans‐regională  şi,  în  special, transnațională  a  SARM.  Sunt  mai  multe  motive  pentru  existența  fluxurilor transfrontaliere.  

P a g i n a | 27

Factorii economici majori determinanți ai fluxurilor transfrontaliere de agregate sunt următorii: diferențele de preț (inclusiv prețurile terenurilor), disponibilitatea pe scară largă de cariere  în anumite regiuni sau  țări şi densitatea rețelei de drumuri.  În plus, proiectele  finanțate  prin  Fondul  European  de  Dezvoltare  Regională  (ERDF)  (de exemplu, dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere, rețeaua europenă de transport) sunt considerate esențiale pentru aprovizionarea cu agregate  în zonele de frontieră. Multe proiecte din SEE au început să îmbunătățească sau să reînnoiască posibilitățile de  conectare  transnațională.  Un  obiectiv  important  este  acela  de  a  promova cooperarea SARM între țările vecine. 

Barierele economice majore ale fluxului transfrontalier de agregate sunt următoarele:  

- Creşterea prețului combustibilului auto,  - Instrumentele financiare potrivnice (multe redvențe, taxe, impozite). 

Principalii factori ținând de mediu determinanți ai fluxului transfrontalier de agregate sunt  structurile  geologice  favorabile  pentru  resurse  de  agregate  pe  partea exportatorului.  Barierele majore  de mediu  ale  fluxului  transfrontalier  de  agregate includ  poluarea  aerului,  vibrațiile,  zgomotul,  riscul  de  accidente  datorate camioanelor, impactulul vizual al carierelor. 

Principalul  factor  social  determinant  al  fluxului  transfrontalier  de  agregate  este nivelul de trai mai ridicat al populației din partea  importatoare. Bariera sociala ma‐joră a fluxurilor transfrontaliere de agregate este teama pentru mediu.  

În continuare, sunt menționate pe scurt două exemple. (i) Slovenia trebuie să importe roci metamorfice şi magmatice din  țările  limitrofe sau din alte părți ale Sloveniei:  în 2010, o companie croată situată  în zona de  frontieră Medimurje a exportat 90000  t de diabaze (fracțiile 0/2, 2/4; 4/8, 8/11) şi 51000 tone de agregate de calcar (fracțiile 0/2; 4/8; 8/16;  16/32). (ii)  Figura  11  indică  fluxul  transfrontalier  de  nisip  şi  pietriş  dinspre Ungaria (districtul Zala) spre Austria (regiunea Jennersdorf).  

Problemă: Lipsa statisticilor  

Fără  datele/statisticile  SSM,  nu  există  planificare  SSM  sau  cadru  pentru  politici  de dezvoltare  SSM.  Cu  toate  acestea,  una  dintre  probleme  este  că,  în  statisticile naționale  şi  internaționale  (2004, 2010), agregatele nu sunt corect contabilizate, ca urmare a mai multor motive. Unul dintre principalele motive este  lipsa competenței de planificare sectorială pentru agregate. Un alt motiv este  faptul că, de multe ori, mineralele  nu  intră  în  responsabilitatea  unui  singur  departament  guvernamental. Statisticile exacte şi complete sunt, totuşi, esențiale pentru a stabili importanța unui anumit  sector economic. În  cazul agregatelor, abundența de producători mici  face situația deosebit de critică. Statisticile oficiale arată frecvent numai o mică parte din producția efectivă şi de consum. Asociațiile naționale de agregate încercarcă să com‐penseze acest deficit prin publicarea cifrelor lor, care, totuşi, nu se bucură de acelaşi 

28 | P a g i n a

statut ca cifrele oficiale (Department of Mining and Tunneling, 2004; Department of Mineral Resources and Petroleum Engineering, 2010).

  Condițiile –motivele ce permit fluxul  AT (Jennersdorf)  HU (Distructul Zala) Disponibilitatea materialelor  da  da Medie anuală PIB (2008)  20000 €/ locuitor  8‐9000 €/ locuitor Acces la teren  Limitat  Uşor  Prețul agregatelor (la carieră)  8€/t  4€/t Prețul terenului  20‐30 €/m2 10‐50 €/m2

 

Figura 11: Fluxul  transfrontalier al agregatelor  (nisip  şi pietriş)  între Ungaria  şi Austria. Exemplul  fluxului transfrontalier de agregate nisip & pietriş din Ungaria (HU) spre Austria (AT), pe distanțe mai mari de 50 km. Notă: Nu există politici SSM în AT şi HU (Tiess and Allaraj, 2011; Hamor et al., 2011) 

P a g i n a | 29

3.2 Practici SARM şi SSM în regiunea sud‐estică a Europei  Creşterea  cererii de agregate  (pct. 3.1)  subliniază necesitatea unei politici pentru a asigura,  în viitor, aprovizionarea durabilă de agregate naturale  în sud‐estul Europei. Din motive economice şi de mediu, acest lucru necesită accesul la resursele locale de materii prime. Privitor la SSM majoritatea țărilor SEE, au niveluri scăzute de reciclare. În general,  în  țările slab populate  industriile de reciclare sunt mai puțin atractive  în comparație cu regiunile dens populate. De aceea, în lipsa unor politici adecvate, rata 

medie de reciclare în SEE este puțin probabil să depăşească 5‐10% pe termen mediu.

Politica de planificare a agregatelor  

Studiile de caz şi chestionarele (studii de caz în WP4 şi WP5) indică faptul că țările din SEE,  în  general,  nu  dețin  politici  naționale  pentru  agregate  şi,  astfel,  nici  politici naționale de planificare a agregatelor potrivit stadiului actual prezentat în Capitolul 2. (O  excepție  o  reprezintă  Planul  de  Resurse  Minerale  austriac,  care  include planificarea strategică şi operativă.) Consecințele sunt lipsa unei politici naționale şi a strategiei  pentru  agregate,  precum  şi  lipsa  unor  politici  naționale  de  planificare pentru  agregate.  În  plus,  nu  există  nici  o  planificare  SSM  în  țările  din  SEE.  De asemenea,  majoritatea  țărilor  SEE  nu  dețin  o  competență  sectorială  pentru planificarea  agregatelor.  Fără  cadrul  juridic  şi  fără  politici  nu  va  exista  nicio  bază pentru  punerea  în  aplicare  a  obiectivelor  SSM.  In  prezent,  agregatele  primare  şi secundare sunt folosite separat de cei interesați (de exemplu, managementul utilizării terenurilor ‐ managementul reciclării]. 

Agregatele şi planificarea utilizării terenurilor  

În  cadrul WP4.2,  au  fost  pregătite  chestionare,  distribuite  partenerilor  SARMa,  în scopul de a obține o perspectivă  în  ceea  ce priveşte diferențele de abordare  şi de aplicare. Următoarele criterii (abordare durabilă) au fost luate în considerare: cadrul spațial, structura geologică şi resursele, cadrul biologic, caracteristicile operaționale şi de piață, cadrul administrativ şi legal, evaluarea impactului asupra mediului, cele mai bune practici abordate. În general vorbind, toți partenerii au furnizat un cadru spațial şi  geologic  (Corine  Land  Cover).  În  unele  țări,  planurile  de  management  al agregatelelor cuprind prognoze privind cererea viitoare de agregate, de exemplu,  în provincia  Parma  (Italia).  Un  bun  exemplu  al  unei  abordări  pentru  soluționarea conflictelor dintre activitățile de  conservare a mediului  şi  cele  carieră este aceea a Serviciului  Geologic  Croat,  care  prevede  soluții  unice  îndreptate  spre  reducerea impactului carierelor. Cu toate acestea, agregatele (zonele prioritare) sunt, mai ales, slab  /  parțial  luate  în  considerare  în  planurile  de  utilizare  a  terenurilor  la  nivel regional  /  local.  Câteva  exemple  bune  sunt  furnizate  de  Austria  (Styria), Grecia  şi Italia. 

În  plus,  încercările  de  planificare  sunt  eterogene. Motivele  acestor  diferențe  sunt lipsa  unor politici  naționale pentru  agregate,  heterogenitatea  legislațiilor  naționale 

30 | P a g i n a

care  reglementează utilizarea  terenurilor  şi  a  aprovizionării  cu  agregate, precum  şi abordările  diferite  adoptate  de  către  diferite  țări.  Prin  urmare,  este  de  dorit elaborarea unor  linii directoare  comunitare,  în  consonanță  cu  legislația existentă  a UE.  

 Tabelul 1: Rolul în planificarea extracției resurselor şi a aprovizionării (Cibin et. al, 2011) 

Organism responsabil cu planificarea viitoarelor exploatări de resurse de agregate şi a aprovizionării 

Țara Național  ← Intermediar →  Municipal/Local 

Austria  ●   ●   Albania  ●  ●  ● Serbia  ●     Italia*     ●  ● Ungaria  ●     România   Slovenia  ●     Cantonul Herțeg‐bosnia  

○     

Grecia    ●  ○ Croația  ●  ●   

Comentarii: Organismul “intermediar” aparține regiunilor, departamentelor, provinciilor. *Fiecare regiune din Italia are reglementările ei proprii. ○: In Cantonul Herțegbosnia nu există încă un plan, dar se află în dezbatere în acest moment; conform ultimei revizuiri a documentației, un Consiliu național va avea obligația elaborării unui plan al viitoarelor exploatări. În Grecia, stabilirea carierelor are loc la nivel de prefectură,  la propunerea unei comisii multi‐partite.  În general, consiliul care aprobă se situează  la acelaşi nivel administrativ cu autoritatea responsabilă de elaborarea planului (cu excepția, Bosnia şi Herțegovina). 

Transportul – de regulă nu este inclus în procesul de planificare  

După  cum  s‐a menționat,  aprovizionarea  cu  agregate  are  o  orientare  locală  /  re‐gională  (dezvoltarea piețelor  locale), dar, dacă este eficientă economic, distanța de transport poate  să  crească  la peste 30‐50  km;  acest  lucru poate  fi posibil datorită prețurilor mai mici  a  agregatelor  şi  a  terenurilor. Din punct de  vedere  a mediului, acest lucru nu este de dorit din cauza creşterii consumului de carburant, a costurilor de întreținere a drumurilor cu trafic de vehicule grele şi creşterii emisiilor de CO2. Cu toate acestea, după cum  se arată  în  studiile de caz, un astfel de  transport poate  fi motivat prin lipsa conceptelor privind planificarea utilizării terenului pentru aprovizi‐onare dintr‐o anumită regiune. La rândul său aceasta este o problemă a economiei de piață,  adică,  lipsa politicilor privind  aprovizionarea  cu  agregate  care  ar  reglementa managementul (regional) al agregatelor prin asigurarea accesului, pe termen lung, la terenuri (a se vedea figura 11). 

P a g i n a | 31

Tabelul 1: Modalități de transport;*: modalități de transport promovate de către autoritățile locale. (Cibin et al, 2011). În Austria, de exemplu, mai mult de  jumătate din volumul traficului total pe rețeaua de dru‐muri e reprezentat de mineralele pentru construcții (agregate). 

  Ce tip de transport este curent adoptat? Țara 

  Rutier  Feroviar  Fluvial  Maritim Austria    75%  25%  0%  0% 

Albania    100% *  0%  0%  0% 

Serbia    85%  5%  10%  0% 

Italia    90%  5%  5%  0% 

Ungaria    90%  5%  5%  0% 

Provincia Parma    90%  0%  10%*  0% 

România    80%  10%  10%  0% 

Slovenia    90%  10%*  0%  0% 

Canton Herțeg‐bosnia  

 100%  0%  0%  0% 

Grecia    90%  0%  0%  10%* 

Croația    90%  10%*  0%*  0% 

Rezumând, sunt câteva puncte care ar trebui menționate:   

Lipsa  datelor;  lipsa  omogenității  la  diferite  niveluri  (aspecte  de  reglementare, planificare, monitorizare); 

Nu  se  impun,  de  regulă,  evaluări  privind  durabilitatea  agregatelor;  abordările privind planificarea sunt heterogene şi adesea nu există; 

Planificarea nu ia în considerare agregatele secundare; 

Siturile Natura 2000 sunt considerate bariere în calea exploatării; 

Probleme sociale: participarea celor interesați este inadecvată. 

 Figura 12 ilustrează problemele şi lacunele care afectează securitatea aprovizionării şi eficiența resuselor de agregate pe teritoriul SEE, luând în considerare şi nivelul transnațional. 

32 | P a g i n a

− În  țările  SEE  hărțile  geologice  şi  cartările  resurselor  primare  sunt  la  scări diferite şi nu conțin informații echivalente; 

− Inventarierile  ciclului  de  producție  a  agregatelor  primare  lipsesc  sau  sunt incomplete; 

− Inventarierea resurselor secundare aproape lipseşte; − Bazele  de  date  privind  resursele  primare,  dacă  există,  nu  sunt  construite 

omogen sau îmbunătățite periodic; − Accesarea datelor, de către părțile interesate, nu este întotdeauna uşoră; − Datele existente nu sunt întotdeauna prelucrate sau organizate. 

 Rate mici de reciclare a CDW şi un cadru ina‐decvat de exploatare a altor deşeuri extractive. 

Strategiile şi politicile SSM, în general, lipsesc din planurile pentru agregate ale statelor SEE.

Eficiența limitată a re‐surselor în țările SEE, la nivel local, național şi transna‐

țional 

Unele principii ale politicilor SARM există în unele țări SEE. Ele sunt în majoritate elemente izolate, ne organizate în cadrul politicilor integrate pentru agregate.

Armonizarea politicilor de planificare a agregatelor la nivel local, național şi transnațional va contribui la eficientizarea resurselor  

 

 

 

Colectarea, gestionarea şi procesarea eficientă a datelor este necesară pentru dezvoltarea politicilor SARM şi SSM armonizate 

Figura  12.  Probleme  care  afectează  eficiența  resurselor  de  agregate  pe  teritoriul  SEE  (conceput  de  F. Chalkiopoulou) 

P a g i n a | 33

Cadrul legal şi administrativ al SARM ‐ SSM 

În majoritatea țărilor, în care niveluri multiple ale administrației publice sunt active în zona  agregatelor,  lipsesc  legislațiile  şi  practicile  omogene  (planificare,  licențiere, monitorizare şi sancțiuni).  

Proprietatea  asupra  agregatelor  primare  în  SEE  aparține  (i)  statului  sau  (ii) proprietarilor de teren (ex: Austria). Dreptul proprietarilor de teren poate fi limitat la utilizarea privată  în  scopuri proprii. Ambele  abordări  au  avantaje  şi dezavantaje  în ceea ce priveşte durabilitatea. Cu toate acestea, proprietatea de stat ar putea oferi temeiul  juridic  pentru  o  planificare  mai  eficientă  (SSM).  Este  foarte  probabil  că autoritatea  centrală  de  stat  va  avea  întotdeauna  dreptul  de  delegare  a  acordării licențelor  şi  mandatului  de  supraveghere  autorităților  subordonate  (regiuni, departamente, municipii, etc). 

Paşii  importanți  în  acordarea  licențelor  pentru  accesul  la  resursele  primare  de agregate, care să  implice autorizarea pentru explorare  şi exploatare, sunt destul de similari  în  țările  din  SEE.  Cu  toate  acestea,  aceste  două  faze majore  sunt  frecvent segmentate  în paşi  legali mai mici  (ex: stabilirea parcelelor miniere, planuri  tehnice de  operare,  etc).  Lista  autorităților  competente  variază;  în  țările  centralizate, autoritățile  geologice  şi miniere  joacă  rolul  principal.  În  țările  în  care  se  practică planificarea  agregatelor,  autoritățile  de  planificare  preiau  atribuțiile.  Gradul  de implicare  a  co‐autorităților,  de  asemenea,  variază. Planificarea  prudentă  şi micşorarea  volumului de  reglementări poate  face mai uşor  accesul  la  resursele de agregate; cu  toate acestea, modelele de  tip  "ghişeu unic"  şi  "evaluare paralelă" nu funcționează cu uşurință în toată regiunea SEE. 

În țările SEE partenere, participarea co‐autorităților prezintă similitudini, dar numărul de  co‐autorități  implicate  variază  semnificativ.  În  țările  mai  mici  şi/sau  mai centralizate participă 2‐3 ministere sau autorități profesionale  (de exemplu, Bosnia‐Herțegovina,  Croația,  Slovenia,  România,  şi  Serbia).  Pe  de  altă  parte,  în  Grecia  şi Ungaria,  la  proces  participă  numeroase  autorități  iar  consimțământul  lor  este obligatoriu din punct de vedere legal. Aşa‐numitul model "evaluare paralelă" este rar. 

În  general,  timpul de  eliberare a permisului, de  la momentul primei  cereri până  la eliberarea  licenței de extracție variază de  la o  jumătate de an  la doi ani  în  țările din SEE.  În majoritatea  țărilor  nu  există  reguli  specifice  privind  timpii  de  procesare  la cererile  de  permis  pentru  agregate.  Autoritățile  au  15‐60  zile  pentru  a  finaliza diferitele etape ale acordării licenței, dar aceste termene sunt, de obicei, încălcate, fie pur şi simplu din cauza întârzierilor, fie din cauza suspendarii juridice a procedurii ca urmare a intervenției altor părți interesate. Perioada de licență pentru activitatea de explorare poate  fi de 2‐8 ani  (inclusiv prelungirile aprobate). Durata extracției este nelimitată în unele țări, în timp ce în țările în care durata este reglementată, perioada de  extracție  se  poate prelungi  până  la peste  20‐35 de  ani. Aceste  aspecte  sunt  în egală măsură  importante  pentru  securitatea  investiției  cât  şi  pentru  durabilitatea managementului şi planificării agregatelor. 

34 | P a g i n a

În  ceea  ce priveşte EIA  şi NATURA 2000 marea majoritate a  țărilor SEE au adoptat legislația  comunitară  corespunzătoare  şi  au  introdus  aceste  aspecte  în  etapele  de acordare  a  licențelor.  Există  diferențe  în  ceea  ce  priveşte  amploarea  activității  de evaluare  recomandată. Surprinzător, doar  Italia  şi Styria din Austria aplică opțiunea de  evaluare  strategică  a  impactului  asupra  mediului  (SEA),  ca  un  premergător  şi colateral exercițiu la planificarea minerală. Adevărate evaluări privind durabilitatea în legătură cu agregatele nu sunt reglementate în niciuna dintre țările SEE. 

Problemele  legate  de  protecția  naturii  sunt  de  obicei  tratate  şi  încorporate  în acțiunea de acordare a licențelor de mediu. Statele membre ale UE, precum şi multe alte  țări din SEE ne‐membre ale UE, aplică cadrul comunitar conex Natura 2000.  În practică,  transpunerea  acestei  legislații  duce,  de  obicei,  la  desemnarea  unor  zone interzise extracției de agregate, în majoritatea țărilor. 

Participarea  publicului  este  asigurată,  de  obicei,  în  timpul  fazei  de  acordare  a licențelor  de  mediu,  prin  audieri  publice  şi/sau  în  scris.  Cu  toate  acestea, reprezentarea părților  interesate,  şi  anume, publicul  afectat,  care  are dreptul de  a interveni,  este  destul  de  problematică,  conducând,  în  multe  țări,  la  apelul  spre instanțele  judecătoreşti.  În unele  țări, audieri publice sunt, de asemenea, prevăzute de Legea minelor şi/sau în timpul discuțiilor pentru planificarea utilizării terenurilor. 

Sarcina financiară pe agregatele primare este multiplă. Redevența variază între 1,5 ‐ 7% din prețul de piață  calculat, bazat pe  valoarea nominală publicată  sau pe baza tonelor  de marfă  extrase.  În  unele  țări,  trebuie  să  fie  plătite  taxe  de  închiriere  a terenului.  Impozitările  corporatiste, de asemenea, diferă  între 10%  şi 40%,  la  fel  şi cheltuielile de asistență socială. Taxele de  licențiere sunt de obicei de ordinul a sute de euro, dar unele de 1‐2 K€ sunt, de asemenea, nu mai puțin frecvente. Sancțiunile financiare pentru minerit ilegal sau pentru infracțiuni de mediu sunt de ordinul a zeci de mii de euro. O politică de  redevențe  şi  taxe mai mari  şi mai omogene poate  fi folosită pentru a promova reutilizarea şi reciclarea. 

P a g e | 35

           

44.. CCoonncclluuzziiii  şşii  rreeccoommaannddăărrii  ––        NNiivveell  rreeggiioonnaall//nnaațțiioonnaall    

  

36 | P a g i n a  

4.1 Recomandări ale Uniunii Europene  Un obiectiv esențial al pachetului de  lucru WP4 din proiectul SARMa a  fost analiza cadrului UE relevant referitor la agregate. Prin urmare , înainte de a face recomandări la  nivel  național,  vor  fi  oferite  unele  din  recomandările  UE  cu  privire  la  agregate (Hamor, 2011). 

 

Recomandare: Politica  comunitară de agregate  şi planurile minerale naționale  

Este  propusă  a  fi  dezvoltată  o  politică  comunitară  coerentă  pentru agregate,  care  va  lua  în  considerare  echilibrul  dintre  aspectele economice, de mediu  şi sociale, capabilă să asigure practicile durabile ale  industriei  de  agregate.  În  Directiva  de  Evaluare  Strategică  a Impactului  este  propusă  o  nouă  referință  specifică  privind  planurile minerale  naționale  pentru  consolidarea  ponderii  şi  aprecierii agregatelor primare şi a resurselor şi rezervelor lor.  

 

Recomandare: Terminologia legală pentru agregate 

Este  necesară  o  terminologie  legală  actualizată  pentru  agregate. ”Primar” şi „secundar” sunt cei doi termeni propuşi a fi utilizați pentru toate categoriile ‐ tipurile de agregate. Transpunerea acestor termeni în legislația statelor membre ar trebui să fie accelerată.

 

 

Recomandare: Eco‐legislația pentru agregate 

Legislația eco‐etichetei specifice produsului şi de eco‐atribuire ar trebui să  fie extinse  la ambele  sisteme, primar  şi  secundar, ale producției de agregate 

P a g i n a | 37

 

Recomandare:  Creşterea  gradului  de  conştientizare  cu  privire  la potențialul deşeurilor extractive pentru producția de agregate  

Se  recomandă  creşterea  sensibilizării  în  rândul  companiilor miniere  şi autorităților,  în  scopul  de  a  exploata  opțiunile  prevăzute  de Directiva privind  Deşeurile  Miniere  (MWD)  pentru  managementul  deşeurilor extractive. Sunt propuse pentru fi dezvoltate orientări tehnice, care pot include clauze privind managementul rezervelor de agregate.  

 

 

Recomandare : Cadrul Natura 2000 

Cadrul Natura 2000 trebuie aplicat omogen în diferitele State Membre, în  scopul de a evita distorsiunea  condițiilor de piață  şi exportul  trans‐frontalier  al  impactului  de  mediu.  Accesul  la  resursele  primare  de agregate  poate  fi  făcut  posibil  prin  monitorizarea  strictă  de  către organismele  comunitare  competente  a  aplicării  corespunzătoare  a cadrului NATURA 2000.

4.2 Politici naționale privind agregatele Nu există practic nici un cadru politic național referitor la agregate stabilit în țările din SE Europei.  

 

Recomandare: Stabiliți cadrul politic național  referitor  la agregate  în țările SEE 

Țările SEE sunt sfătuite să dezvolte politica  (planificarea)  lor națională minerală/a agregatelor  şi  să o armonizeze cu dezvoltarea  regională şi planurile  locale  de  utilizare  a  terenului  (politica  de  planificare  a agregatelor).  Preferabil,  acest  cadru  poate  fi  reglementat  printr‐un singur act normativ, care va permite o planificare prudentă, ducând  la un acces mai uşor la resursele de agregate. 

Problemă : Politici de planificare minerală 

Aproape  nici  o  țară  SEE  nu  are  adoptată  o  politică  națională  de  planificare  a agregatelor. Tendința generală este dezvoltarea planurilor de utilizare a terenurilor, care se referă parțial sau deloc la agregate. În plus: 

38 | P a g i n a  

• Sunt necesare planuri naționale de exploatare a agregatelor  

• Separarea  legislației privind agregatele naturale  şi cele reciclate ar  trebui să  fie eliminată.  Conceptele  de  furnizare  şi  management  al  agregatelor  (utilizare  a terenurilor) trebuie bazate pe SSM (amestec de resurse primare şi secundare). 

• Implicarea  elementelor  sociale  trebuie  crescută:  Implicați  efectiv  operatorii  şi comunitățile  în procesele de planificare din site‐urile  în cauză,  la momentul cel mai timpuriu posibil. 

• Îmbunătățirea logisticii de transport bazată pe conceptele / planurile de trafic ale municipalităților  în  cauză  este  necesară  şi  trebuie  inclusă  în  procesele  de planificare. 

 

Recomandare:  Implementați politici de planificare minerală  în  țările din SE Europei Toate  țările ar trebui să adopte o planificare pe termen  lung (luând  în considerare  agregatele  alternative  şi  optimizarea  rutelor  comerciale/ de transport). Politica de planificare a agregatelor ar trebui să convingă autoritățile că sunt responsabile de elaborarea unui plan pentru viitorul extracției şi ofertei de agregate: în funcție de gradul de descentralizare al fiecărei țări, rolul de planificare este deținut de autoritățile naționale până la municipalități. Toate țările ar trebui să adopte un proces comun de planificare, manageriere, monitorizare şi evaluare a ciclului de viață al  agregatelor  (legile  existente  ale UE  nu  au  fost  complet  adoptate). Aveți în vedere o competență de planificare sectorială a agregatelor în țările din SE Europei!

Problemă: Fără date potrivite, nu poate fi stabilit nici un cadru al politicii de planificare a SSM. 

Aproape  toate  țările  au  un  inventar  național  sau  regional  asupra  rezervelor  şi resurselor  de  agregate,  dar  el  este  un  segment  al  inventarului mineral  național  / regional  (sau  cadastru).  În multe  țări,  inventarele  resurselor nu  sunt  complete  sau actualizate  regulat  sau  chiar  în  format  digital.  Inventarele  sunt  dezvoltate  şi menținute  de  către  serviciile  geologice  naționale  sau  regionale,  sau  de  către autorități.  Inventarul  resurselor este  corect  în  țările unde este  luată  în  considerare planificarea  utilizării  terenurilor.  Inventarul  rezervelor  de  agregate  şi  al  carierelor active  este  administrat  de  aceeaşi  entitate  care  este  responsabilă  cu  autorizarea operatorilor  de  carieră,  sau  de  ministerul  coordonator.  Această  entitate  este  fie 

P a g i n a | 39

autoritatea minieră sau geologică, fie ministerul pentru industrie sau mediu. Există o necesitate  crescândă  pentru  transparență  şi  informații  consistente,  regionale  şi transnaționale.  Cei  interesați  cer  informații  de  înaltă  calitate  cu  privire  la  locația resurselor minerale şi la caracteristicile mediului fizic şi cultural în care ele se află. 

 

Recomandare: Inventarele  

În  toate  țările  este  necesar  un  serviciu  de  informare  on‐line,  uşor accesibil  (sau chiar public), privind sursele  şi cererea de agregate atât primare cât şi secundare. Pe baza competenței profesionale necesare, a bazelor  de  date  existente  şi  a  obligațiilor  reglementate,  serviciile geologice şi autoritățile miniere pot fi candidații ideali pentru a menține un astfel de sistem. Cu toate acestea, datorită tradiției, în anumite țări, autoritățile regionale de planificare şi autoritățile statale de mediu pot fi, de asemenea, potrivite pentru a manageria acest obiectiv. 

Ministerele naționale ar trebui să recunoască  importanța de a poseda statistici mai sigure şi complete privind agregatele. 

În  țările  SEE,  agregatele  secundare  nu  sunt,  în  general,  luate  în  considerare  la planificarea utilizării  terenurilor pentru  substanțe minerale. Planurile  (sau politicile) de management a deşeurilor  includ, de obicei, o vedere cantitativă asupra generării de agregate secundare,  în special pentru deşeuri din construcții  şi demolări. Totuşi, planurile  de  utilizare  a  terenurilor  nu  iau  în  considerare  generarea  de  agregate secundare. Legislația pentru autorizarea activității de reciclare  fie nu există,  fie este incompletă  în toate țările. Nu există cercetări pentru dezvoltarea de  instrumente de abordare a impactului durabilității cu privire la probleme altele decât de mediu, cum ar  fi  impacturile  locale, sociale  şi economice, ale extracției de agregate sau posibila integrare  a  locației  agregatelor  primare  cu  o  locație  apropiată  pentru  agregate secundare/ reciclate. 

  

40 | P a g i n a  

Recomandare:  Includerea  agregatelor  secundare  în  planificarea minerală  

Agregatele  secundare  ar  trebui  luate  în  considerare  şi  incluse  în planurile minerale naționale, regionale şi locale, planurile de utilizare a terenurilor, programele de mediu, planurile de valorificare a deşeurilor şi  planurile  de  dezvoltare,  pe  lângă  aplicarea  consecventă  a  legilor pentru  protecția  resurselor  de  agregate  primare  şi  orientarea  spre  o societate a reciclării. 

 

Situația cu privire  la bazele de date pentru agregate secundare este dezamăgitoare: cele  mai  multe  țări  nu  posedă  o  astfel  de  bază  de  informații.  În  unele  țări,  o informație limitată poate fi extrasă din inventarele deşeurilor miniere. Există eforturi pentru conformarea cu noua directivă cadru a deşeurilor (2008/98EC), iar țările sunt pe cale să stabilească un sistem de colectare continuă  şi detaliată a datelor pentru deşeuri din construcții şi demolări. Unele informații despre agregatele secundare pot fi  extrase  din  baza  națională  de  date  a  deşeurilor,  administrată  de  agențiile  / ministerele de mediu sau de oficiile pentru statistică. Acest aspect este important cu privire la Parteneriatul Inovării aplicabil şi la agregate, ca şi pentru accesul publicului la  informațiile de mediu,  incluzând  şi  resursele minerale  (regăsite printre  cerințele directivei EU INSPIRE). 

 

 

P a g i n a | 41

Recomandări pentru planificatorii utilizării terenurilor (inclusiv planificarea sectorială a agregatelor) Recomandări mai detaliate sunt date mai jos (Cibin et al, 2011; Furin et al, 2011).  Baza de cunoaştere Procesul de planificare – procesul de operare/ autorizare  Cerințele SARM  includ necesitatea adoptării unei planificări pe  termen  lung spre a garanta un timp suficient pentru asigurarea refacerii unui fond de investiții necesare începerii unei noi activități de carieră. Acest plan ar putea lua în considerare:   

1. Cererea  de  agregate  şi  sursele  de aprovizionare 

2. Accesul la agregate  

3. Impacturile potențiale 

4. Analiza ciclului de viață 

5. Scenarii (cerere/ofertă) 

  Cererea pentru agregate  Este recomandat a se include o previziune a cererii viitoare pentru agregate, bazată pe o analiză detaliată a pieței agregatelor şi analize ale fluxului materialului. Dacă este posibil, astfel de analize ar trebui să includă utilizarea finală a materialelor (diferite tipuri de betoane, materiale de umplutură, fundații şi învelişuri rutiere, etc).  Oferta de agregate din potențial  Planul de ofertă ar trebui să includă locația agregatelor naturale şi alternative. Acestea ar include toate sursele alternative posibile, iar resursele ar trebui, de asemenea, să fie descrise în termenii calității lor.  Este recomandat de a evalua previzibila epuizare a resurselor neregenerabile care vor trebui să fie extrase pentru a satisface cererea previzionată. Scopul este reducerea acestei valori la minimum.  

42 | P a g i n a  

Impacturi Este necesară cuantificarea tuturor impacturilor locale  (zgomot, aer, resurse de apă, biodiversitate, etc.); de realizat o analiză a principalelor rute comerciale care vor fi utilizate pentru transportul necesarului de agregate, inclusiv impacturile aşteptate ale acestor rute.       

 Analize ale ciclului de viață Destinația  agregatelor  (reciclare  / eliminare)  la  sfârşitul  ciclului  lor de viață este  importantă,  ca  şi  modalitățile  de restaurare  a  tuturor  suprafețelor  cu cariere epuizate.  Punctele  anterioare  cuprind  baza  de cunoaştere necesară dezvoltării unui plan de ofertă pentru agregate. El este cel mai eficient  şi  oportun mod  pentru  a  realiza colectarea  acestor  date  la  cel  mai  înalt (strategic)  nivel  (regional  până  la național)  şi  apoi  distribuirea  lor  la  nivel local  (autorităților  competente).  Acesta va  fi  de  utilitate  crucială  pentru monitorizarea  dezvoltării  piețelor  de agregate  pe  termen  mediu  şi  lung  şi pentru  reducerea  diferențelor  dintre planurile regiunilor adiacente.      

P a g i n a | 43

Dezvoltarea scenariilor Abordarea  generală pentru  realizarea  scopului  SARM  într‐un plan  este dezvoltarea scenariilor care optimizează următoarele aspecte: 

securizarea  furnizării de agregate pentru  întregul  interval de  timp acoperit prin plan; 

minimizarea necesarului pentru resurse neregenerabile;  minimizarea sumei impacturilor locale;  minimizarea  lungimii  totale  a  rutelor  comerciale  (aceasta  reduce  impactul transportului şi de asemenea reduce costurile de transport); 

maximizarea cantității de agregate destinate refolosirii / reciclării;  maximizarea  efectelor pozitive  a procedurilor de  restaurare  în  vecinătatea carierelor epuizate. 

 

 Figura 13 – Dezvoltarea scenariilor (Cibin et al, 2011) 

 Obiectivul planului SARM Principala țintă a planului SARM ar fi securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor. Această țintă poate fi atinsă prin: 

extragerea cantității maxime posibile de agregate dintr‐un depozit;  utilizarea agregatelor extrase pentru cea mai valoroasă aplicație,  în  funcție de calitatea lor; 

reglarea  redevențelor  şi  taxelor  de  carieră  pentru  armonizarea  cu  ariile adiacente; 

promovarea  reutilizării,  reciclării  şi  a  transportului  eficient  (ex:  reducerea lungimii rutelor comerciale, promovarea transportului feroviar şi fluvial). 

44 | P a g i n a  

4.3 Cadrul de reglementare În cele mai multe țări, în care sunt implicate în domeniul agregatelor nivele multiple ale  administrației  publice,  sunt  necesare  reglementări  şi  practici  omogene  de planificare, licențiere, monitorizare şi sancționare. 

 

Recomandare: Îmbunătățiți cadrul de reglementare pentru agregate  

Îmbunătățiți  structurile/reglementările  legale  pentru  agregate; considerați agregatele echivalente altor resurse minerale. Împlementați cadrul de reglementare relevant pentru agregate al unei competențe în planificarea sectorială. 

Toate  țările ar  trebui  să adopte bazele  legale care  să asigure procese comune  pentru  planificarea  pe  termen  lung,  managementul, monitorizarea  şi  evaluarea  ciclului  de  viață  a  agregatelor. Adoptarea unei  legislații  integrate  pentru  reglementarea  comună  a managementului  agregatelor  primare  şi  secundare  poate  fi  un deziderat. Analiza evaluării durabilității ar trebui să fie obligatorie. 

Problemă: permisul de explorare şi exploatare 

Etapele majore  ale  licențierii pentru  accesul  la  resursele primare de  agregate  sunt destul de uniforme în țările SEE. În general, ele presupun un permis de explorare şi un permis de exploatare.  În  țările centralizate, autoritățile geologice şi miniere au rolul principal  în autorizare,  în timp ce autoritățile de planificare preiau  inițiativa  în  țările care dețin şi utilizează planuri de exploatare a agregatelor. Planificarea  judicioasă şi simplificarea reglementărilor permit un acces mai uşor la resursele de agregate.  

 

 

Recomandare: Drepturi şi responsabilități clar definite 

Definirea  clară  a  datoriilor  şi  responsabilităților,  ca  şi  întărirea  şi menținerea  rolului  autorităților  geologice  şi miniere,  în  acelaşi  timp recunoscând  responsabilitatea  importantă  a  autorităților  de planificare.  Trebuie  încurajată  realizarea  consensului  prin  implicarea consultării  şi a dialogului cu organizațiile neguvernamentale  şi cu cei interesați pe plan local. 

P a g i n a | 45

Problemă: co‐autoritatea 

În  țările  SEE  partenere,  participarea  co‐autorității  (ex:  autorități  de  mediu,  de planificare  a  utilizării  terenurilor  sau  altele)  arată  similarități,  dar  numărul  co‐autorităților  implicate  diferă  semnificativ.  În  țări mai mici  şi/sau mai  centralizate, participă 2‐3 ministere  sau autorități profesionale  (ex: Bosnia‐Herzegovina, Croația, Slovenia,  România  şi  Serbia).  Acolo  unde  este  practicată  planificarea  complexă  a agregatelor  şi  a  utilizării  terenurilor,  la  autorizare  participă  mai  puține  autorități (Austria  şi  Italia).  Pe de  altă parte,  în Grecia  şi Ungaria,  sunt  implicate numeroase autorități iar consensul lor este obligatoriu. Aşa numitul model de “evaluare paralelă” este rar. 

 

 

Recomandare: Organismul major de  reglementare  trebuie  să  fie asi‐gurat 

Pentru  țările  SEE  unde  numărul  co‐autorităților  implicate  aproape  că depăşeşte  o  duzină,  este  recomandată  o  revizuire  a  acestora  şi/sau scopul mandatului  lor  în  legătură cu agregatele ar trebui reconsiderat. Elementul minimal de bună guvernanță este desemnarea unui organism distinct,  major,  de  reglementare,  care  este  autorizat  să  coordoneze cooperarea dintre autoritățile implicate. Această abordare este similară unui model “ghişeu unic”,  soluția  cea mai comodă pentru client  şi, de asemenea, conformă cu condițiile pentru e‐guvernare.  

 

 

Problemă:  Coordonarea  între  autoritățile/procedurile  de  autorizare  şi  manage‐mentul planificării utilizării terenurilor  

In ceea ce priveşte EIA şi NATURA 2000, marea majoritate a  țărilor SEE au transpus legislația corespunzătoare a Comunității Europene şi au introdus pasajele relevante în stadiile  timpurii  de  licențiere.  Surprinzător,  numai  Italia  şi  Styria  din Austria  aplică opțiunea Evaluării  Strategice  a  Impactului de Mediu  (SEA)  ca un exercițiu  colateral premergător planificării minerale. Introducerea tehnologiei GIS, inclusiv aplicațiile tip web,  a  îmbunătățit  foarte  mult  capacitatea  de  prezentare,  manipulare,  analiză, export  şi  management  durabil  a  informațiilor  despre  resursele  de  agregate. Informația  de  bună  calitate  despre  resursele  de  agregate  este  necesară  pentru  a asigura o planificare rațională a terenurilor . 

  

46 | P a g i n a  

Recomandare: Evaluarea Strategică a Impactului de Mediu 

Ar  putea  fi  util  şi  poate  ajuta  la  evitarea  eşecurilor  în  timpul  fazei efective  de  Evaluare  a  Impactului  de  Mediu  dacă  țările  adoptă,  de asemenea, şi practica Evaluării Strategice a Impactului de Mediu (SEA), anterior  dezvoltării  planurilor  naționale  sau  regionale  de  extracție  a agregatelor. 

 

Problemele  conservării  naturii  sunt  de  obicei  tratate  şi  incluse  în  acțiunea  de licențiere de mediu. Statele Membre, ca şi cele mai multe state SEE ne‐membre UE, aplică  cadrul  comunitar  Natura  2000.  Practica  de  transpunere  a  acestei  legislații conduce  de  obicei  la  delimitarea  de  suprafețe  absolut  “interzise”  pentru  extracția agregatelor în cele mai multe țări.  

 

Recomandare: Probleme ale conservării naturii 

Se  recomandă  ca  autoritățile  competente  să  examineze  documentul ghid publicat de Comisia Europeană în 2010 şi să rețină cum pot fi man‐ageriate  în  armo ie  obiective  ca  extracția  de  agregate  şi  biodiversi‐tatea. România  şi Slovenia sunt două exemple de  țări SEE care permit mineritul  de  agregate  în  suprafe e  Natura  200   sub  supraveghere strictă. 

n

ț 0

 

Participarea publicului este de obicei asigurată în timpul fazei de licențiere de mediu, prin  audieri  publice  şi/sau  exprimarea  opiniilor  scrise.  Cu  toate  acestea, reprezentarea celor interesați, adică publicul afectat, care are drept să intervină, este mai curând problematică, conducând în multe țări la solicitarea justiției. În unele țări sunt,  de  asemenea,  prevăzute  audieri  publice  prin  Actul  Minier  şi/sau  în  timpul discutării planurilor de utilizare a terenurilor.  

P a g i n a | 47

Recomandare: Participarea publică 

O  implicare mai  activă  a  societății  locale  ar  putea  fi  încurajată  în unele  țări SEE, nu neapărat de către stat, cât de către companiile de agregate pe bază de voluntariat. Noua Directivă Cadru a Deşeurilor, care se concentrează pe reciclarea deşeurilor şi agregatele secundare (adică  agregatele  obținute  din  alte  surse  decât  carierele),  introduce oportunitatea pentru o nouă campanie de  implicare a comunității  şi schimb  de  informații.  Ar  putea  fi  de  asemenea  promovată participarea sectorului de agregate primare din SEE  în EITI‐Extractive Industries  Transparency  Initiative  (Inițiativa  pentru  Transparență  în Industriile Extractive)  

 

Problemă: Securitatea investițională pentru industria de agregate  

În țările SEE, durata procesului de autorizare, de la prima aplicație până la acordarea licenței de extracție este, în general, de o jumătate de an până la doi ani. În cele mai multe din ele nu  se aplică nici o  regulă pentru  timpul de  autorizare  a agregatelor. Termenele limită sunt de obicei încălcate, fie datorită simplei întârzieri, fie pentru că suspendarea  legală  a  procesului  se  datorează  intervenției  părților  interesate. Perioada  de  licențiere  a  activităților  de  explorare  poate  fi  de  2‐8  ani  (inclusiv prelungirea aprobată). Durata de extracție în unele țări este nelimitată, iar în cazurile unde durata este reglementată ea se poate extinde la 20‐35 ani. 

 

Recomandare : Procese eficiente de acordare a licențelor Eficiența  este  importantă  pentru  securitatea  investițiilor  şi  pentru managerierea  şi planificarea durabilă a agregatelor.Este  recomandată reconsiderarea condițiilor de licențiere existente (prelucrare şi perioadă de  licențiere)  pentru  extracția  agregatelor  „primare”,  deoarece  ele împiedică planificarea pe termen lung şi utilizarea durabilă a resurselor de  agregate.  Un  proces  mai  eficace  de  autorizare  poate  fi  realizat printr‐o definire precisă şi limitată a celor interesați care se pot implica (ex: părțile afectate care au dreptul de a pune la îndoială procesul). 

48 | P a g i n a  

 

Recomandare: Introducerea e‐guvernării 

Introducerea e‐guvernării, (aplicații electronice, monitorizare automată a  termenelor  limită,  documentație  digitală)  poate,  de  asemenea, îmbunătăți situația. Este bine de reținut că duratele de autorizare mai scurte  pot  descuraja  jucătorii  speculativi  din  sectorul  de  agregate. Instrumentele  financiare  cu  acțiune  progresivă  în  timp  (ex:  taxele  de utilizare  a  terenurilor)  pot  face  nedorită  ocuparea  în mod  adecvat  a unui  teren. Reglementările  clare privind  termenele  limită  ,  la  fel  ca  și monitorizarea  riguroasă și sancțiunile de  încălcare a celor de mai sus, fie  de  către  autorități,  fie  de  către  clienți,  reprezintă,  în  orice  caz,  o necesitate. 

Problemă : Sarcina financiară pe agregatele primare 

Sarcina financiară pe agregatele primare este multiplă (problemă de competitivitate). Redevența  variază  între  1,5  ‐7%  a  prețului  de  piață  calculat,  bazat  pe  o  valoare nominală  publicată  sau  pe  baza  tonelor  de material  extras.  În  unele  țări  trebuie plătite  taxe  de  închiriere  a  terenurilor.  Taxarea  corporatistă  variază  de  asemenea între 10% și 40%, la fel și cheltuielile de asistență socială. Taxele de licențiere sunt, de obicei, de ordinul sutelor de euro, dar pot ajunge şi  la 1‐2 k€. Sancțiunile financiare pentru minerit ilegal sau infracțiuni de mediu sunt de ordinul zecilor de mii de euro. 

 

Recomandare : Probleme financiare  

Cele mai multe  instrumente  financiare  țin  de  domeniul  suveranității naționale.  Este  la  latitudinea  guvernului  să  stabilească  aceste măsuri economice odată cu politica națională. Deși majoritatea  țărilor SEE nu distribuie venituri din redevențe miniere comunităților locale, poate fi o politică  rezonabilă  dacă  şi  comunitățile  locale  ar  putea  beneficia  de acestea.  Taxa  progresivă  pe  utilizarea  terenurilor  în  timpul  fazei  de explorare  este  considerată  o  bună  practică,  deoarece  protejează împotriva ocupării speculative a terenului. 

P a g i n a | 49

 Figura 14: Procedura de acordare a licenței în Grecia (ilustrată de F. Chalkiopoulou)

     

                       Pillow‐lava în cariera Revărsarea (jud. Tulcea) (Foto: M. Mărunțiu)          

50 | P a g i n a

P a g i n a | 51

                

55..  CCoonncclluuzziiii  şşii  rreeccoommaannddăărrii  ––    NNiivveell  TTrraannssnnaațțiioonnaall    

  

52 | P a g i n a

5.1. Politica SARM trans‐frontalieră 

Piețe trans‐frontaliere de agregate şi politica SARM 

Deosebirile  dintre  producțiile  şi  consumurile  regionale de  agregate,  aprovizionările piețelor  interne  (regionale)  şi  externe  (trans‐regional)  sunt  hotărâtoare.  Fluxurile trans‐frontaliere sunt raportate la piețele externe la nivel transnațional. Aşa cum s‐a menționat în Capitolul 3, există câțiva factori favorizanți ai fluxurilor trans‐frontaliere, de natură geologică, de mediu şi socială.  

                              Figura 15: Cariere de agregate în zona de frontieră dintre Grecia şi Albania. 

P a g i n a | 53

 

  

Recomandarea No 1:  

Analiza structurii piețelor trans‐frontaliere de agregate este importantă. Cererea  şi oferta  (sursele)  trebuie cunoscute, ca  şi  scenariile cererii pe termen mediu şi lung şi posibilele opțiuni de aprovizionare. Atât cererea cât  şi  aprovizionarea  cu  agregate  pot  fi  influențate  de  politica  SARM trans‐frontalieră (care la rândul său trebuie să fie bazată pe o astfel de analiză de piață).

Recomandarea No 2:  

Se  recomandă  ca  țările  SEE  să  implementeze  o  politică  SARM  trans‐frontalieră pentru a face față unei cereri crescânde de agregate, în par‐ticular pentru oraşele mari  localizate  în zonele de frontieră. În cazul op‐eratorilor  internaționali  pentru  construcția  de  drumuri  şi  căi  ferate (trans‐frontaliere),  necesarul  de  agregate  şi  logistica  de  transport  ar trebui clar definite.

 

Recomandarea No 3:  

Cele mai multe  instrumente  financiare  țin de  suveranitatea națională. Este  datoria  guvernului  să  stabilească  aceşti  factori  economici  prin politica  națională;  totuşi,  diferențe  semnificative  în  instrumentele financiare  pot  duce  la  o  competiție  distorsionată  în  regiunile  trans‐frontaliere. Ar fi recomandabilă armonizarea instrumentelor financiare. 

Nu sunt colectate date statistice privind fluxul trans‐frontalier de agregate, fiind, în general, disponibile numai estimări.  

 

 

Recomandarea No 4:  

Obiectiv  important  al  politicii  SARM  trans‐frontaliere:  Îmbunătățirea schimbului de date şi cunoştințe între cei interesați, luând în considerare politica transnațională.

54 | P a g i n a

Rețeaua europeană de transport transnațional  

Coridoarele Pan‐Europene au un  rol  crucial. O  conexiune  rutieră  foarte  importantă între Europa Centrala  şi cea de Sud‐Est este Coridorul Pan‐European X  şi ramura sa Xa:  Salzburg‐Villach‐Ljubljana‐Zagreb‐Beograd‐Niš‐Skopje‐Veles‐Thessaloniki.  Prin urmare,  magistrala  principală  care  intersectează  zona  transfrontalieră  Varazdin  şi Medimurje  (Croația) este  sistemul de autostrăzi Budapesta‐Zagreb‐ Rijeka/Split. De asemenea,  construcția  secțiunilor  de  autostradă  Zagreb‐Maribor  şi  Nagykanizsa‐Maribor  pot  fi  de  importanță majoră  pentru  dezvoltarea  economică  a  zonei.  Căile ferate internaționale majore converg în partea de nord a acestei zone de frontieră.  

 

Recomandarea No 5:  

Implementați cadrul politicii SARM în rețeaua transnațională Europeană de transport: considerați relația dintre “agregate şi construcție” la nivel transnațional  şi  includeți‐o  în  obiectivele  şi  strategiile  ERDF  (Fondul European de Dezvoltare Regională). 

 Figura 16: Plan de extindere a căilor ferate ‐ cooperare  în zonele de frontieră AT‐HU‐SI‐HR (sursa: Opera‐tional Program Phasing Out Burgenland 2007–2013 – EFRE) 

P a g i n a | 55

5.2. Abordare SARM şi SSM comună Figura 1  (Capitolul  3)  evidențiază problemele  şi  lacunele  care  afectează  securitatea aprovizionării şi eficiența resurselor de agregate în cuprinsul SEE.  Armonizarea politi‐cilor pentru planificarea şi managementul agregatelor la nivel local, național şi trans‐național – bazată pe o abordare comună în SEE – va contribui la securitatea aprovizi‐onării şi eficiența resurselor: 

 

Figura 17 ilustrează:  

Elementele  fundamentale ale unui Sistem  Informațional privind Agregatele (AIS), multi‐funcțional  şi  interoperabil  la multiple  scări, pentru SEE, necesar pentru realizarea SARM şi SSM. 

 

Figura 18 ilustrează:  

Cum  se  creşte  potențialul  de  armonizare  a  politicilor  şi  legislației  pentru managementul resurselor de agregate şi aprovizionarea cu agregate la nivel național şi transnațional. 

 

Încorporarea  SARM  şi  SSM  în  planificarea  şi managementul  utilizării  terenurilor  în țările SEE  

Încorporați conceptele SARM  în  toate planurile sectoriale  (ex. plan mineral, plan de management al deşeurilor, etc.), acoperind  întregul ciclu de viață a agregatelor sau, şi mai bine, reuniți toate aspectele relevante  într‐un singur plan  de  utilizare  a  terenurilor.  O  astfel  de  abordare  SARM  presupune  ca aspectele specifice să fie analizate  în fiecare parte a planului, de  la baza de cunoaştere  la  dezvoltarea  diferitelor  scenarii.  Fiecare  fază  a  dezvoltării planului  trebuie  să  preia  avantajele  studiului  de  evaluare  a  durabilității  şi reclamă  implicarea  celor  interesați  cât  mai  curând  posibil  în  elaborarea planului. Comunitățile  şi operatorii ar  trebui  implicate mult mai mult  în  tot procesul de planificare. 

            

56 | P a

DATE necesare pentru producția de agregate prin aplicarea SARM & SSM   

             

  

Fig

Resurse naturale propuse exploatării  

(agregate primare) 

Date şi hărți de geologie economică (rezerve, calitate) 

PROFILUL PIEȚEI LOCALE / NAȚIONALE / TRANS‐NAȚIONALE (structură, nevoi şi perspective) 

STANDARDE+

POLAGREG

Cadrul legislativ 

Harți de utilizare a terenului 

g i n a

                        

ura 17: Date necesare pentru producția de agregate prin aplicarea SARM şi SSM Chalkiopoulou).

sPlanificarea uti‐lizării terenului 

ITICA ATELOR 

Constrângeri (ex. de mediu) 

Exploatarea resurselor de agregate secundare (ex. deşeuri extractive, C&DW) 

ds

 

Date de  management

Inventarul / baza resurselor secu

Inventarul licențelor şiconcesiunilor 

Baza de date cu istoriculproducției locațiilor 

Rapoarte şi reco‐mandări pentru factorii de decizie 

Colectarea şi mancontinuu al dateprin instituții de

Hărțile epozitelor ecundare 

(realizat de F. 

Date tatistice 

de date a ndare 

agementul lor digitale semnate 

 

 

Cadrul politicii SARM (diferite niveluri) 

Ec  

Co

C

AA  

Deşeuri specificepolitica de management 

(diferite niveluri) 

Politici de Mediu

Alte resurse de agregate 

NN  AA  ȚȚ  II  OO  NN  AA  LL  ĂĂ   C

EE  

(e

Figura

 

 

 

Politici Minerale + onomice + Sociale + de

Mediu

c

(deşeuri industriale / extractive / construcții & 

demolări)  

a

 

 

 

Agregate prin ex‐ploatarea materiilor prime minerale

 

 

 

 

 

 

 

 

ndițiile cadrului social (operatori + 

omunitate + politica celor interesați) 

ondiții de competitivi‐tate a agregatelor 

iCondiții miniere / de carieră 

 

 

 

drul politicii de planing SSM Ca(nivel local, regional, național, tr

 

 

 

 

 

 

 

Cadrul de reglementare x. Politica utilizării terenului; zone de prioritate pentru agregate; exploatarea 

deşeurilor miniere; date de management; altele) 

18: Coordonatele majore ale Politicii Naționaprovizionării şi a eficienței resurse

Condiții de utilizare a terenulu

Condiții de mediu + managemen‐tul deşeurilor 

Standarde & specificații pentru utilizări / aplicații 

drul politicii sectorului de agregate   ans‐frontalier & transnațional)

 

 Cadrul de reglementare SARM + Cadrul de reglementare Deşeuri specifice  

(ex. legea minelor, legi de mediu, legi pentru managementul & reciclarea deşeurilor)

− Realizarea eficienței resurselor prin: i) Asigurarea accesului la resurse minerale; ii) Promovarea exploatării resurselor alternative (ex. deşeuri) 

− Soluționarea conflictelor la utilizarea terenurilor 

pp  ee  nn  tt  rr  uu    AA  GG  RR  EE  GG  AA  TT  

SS  TT  RR  AA  TT  EE  GG  II  

P a g i n a | 57

ale pentru Agregate destinată realizării siguranței lor (realizat de F. Chalkiopoulou). 

58 | P a g i n a

 

6. Selecție de termeni şi definiții Agregat: Material granular, fie existent ca atare în natură (nisip şi pietriş), fie produs prin concasare (piatră spartă), care, în stare liberă sau cimentată (cu ciment, var sau bitum), este utilizat în construcția clădirilor sau a structurilor de inginerie civilă [Sursa: SARMα glossary] 

Agregat  artificial: Agregat  produs  prin  activități  industriale  ca  procesarea  sau  re‐procesarea  deşeurilor, produselor secundare şi reziduurilor [Sursa: SARMα glossary] 

Agregat  natural: Agregat  provenit  din  resurse minerale  care  au  suferit  numai  un  proces  de  prelucrare mecanică. 

Agregat primar: Agregat provenit din depozite minerale naturale şi utilizat pentru prima oară. 

Agregat reciclat: Agregat rezultat din reprocesarea deşeurilor de betoane şi învelişuri asfaltice. 

Agregat secundar: Agregat derivat din deşeurile operațiunilor miniere sau ale proceselor  industriale  (ex. mine de cărbune, zguri de furnal, cenuşi de termocentrală, nisipuri caolinoase, deşeuri şistoase, deşeuri din construcții/demolări,  inclusiv din sistematizarea drumurilor), dar excluzând creta  şi argilele exploatate  în primul rând ca agregate. [Sursa: SARMα glossary]  

Analiza ciclului de viață: Evaluarea ciclului de viață [life‐cycle assessment (LCA)] este un proces de stabilire a  efectelor  pe  care  un  produs  îl  are  asupra mediului,  pe  toată  durata  existenței  sale,  astfel  crescând eficiența utilizării resursei şi scăzând riscurile. [Sursa: SARMα glossary] 

Balastieră: Lucrare de  suprafață, deschisă, din care este extrasă o  resursă minerală,  în acest caz nisip  şi pietriş [Sursa: SARMα glossary] 

Carieră: Lucrare minieră de suprafață, de unde sunt extrase agregate minerale. Opusă unei mine, care este definită ca o lucrare subterană. [Sursa: SARMα glossary] 

Cele mai bune practici: Metode  şi  tehnici  care au arătat  constant  rezultate  superioare acelora obținute prin alte mijloace, şi care sunt utilizate ca repere de calitate, adică, standarde față de care sunt apreciate acțiunile. [Sursa: SARMα glossary] 

Deşeu: Material care nu este produs principal (adică, produs destinat pieței), pentru care generatorul nu are utilizare ulterioară, conform propriului scop de producție, transformare sau consum şi pe care acesta doreşte să‐l înlăture. [Sursa: SARMα glossary]   

Dezvoltare durabilă: Un obiectiv cheie a dezvoltării durabile este necesitatea de a asigura o aprovizionare adecvată  cu  substanțe  minerale  în  întâmpinarea  nevoilor  economice,  în  acelaşi  timp  cu  minimizarea potențialelor efecte adverse ale extracției asupra mediului. [Sursa: SARMα glossary] 

Eficiența resursei: Practică prin care, în utilizarea unui material, prima atenție se acordă conceptului care cuprinde "Reducerea  ‐ Reutilizarea  ‐ Reciclarea  ‐ Repararea", notate  în ordinea descendentă a priorității. [Sursa: SARMα glossary] 

Extracție: Extracția implică scoaterea materialului din subsol şi livrarea sa la o instalație de prelucrare într‐o formă potrivită pentru procesare; se referă la minerit ca şi la lucrările în carieră [Sursa: SARMα glossary] 

Monitorizare: Colectarea şi analiza observațiilor sau măsurătorilor repetate, pentru evaluarea schimbărilor necesare  în derularea proceselor,  în scopul  îndeplinirii obiectivului de management  [Sursa: EC Guidance, 2010] 

Planificarea utilizării terenurilor: Activitate  în atribuția administrației  locale, care furnizează recomandări de utilizare a terenurilor, în acord cu politicile comunității şi prioritatea publică. [Sursa: SARMα glossary] 

Politică guvernamentală:  (1) Principii de bază după  care  se ghidează un guvern.  (2) Obiective declarate prin care un guvern caută să înfăptuiască şi să protejeze interesele unei comunități naționale. 

Reabilitare: Proces de transformare a unui teren abandonat într‐un teren utilizabil, prin soluții inginereşti şi  ecologice.  Restaurarea  unor  habitate  naturale  este  deseori  parte  a  procesului  de  închidere  a exploatărilor miniere şi reabilitare. [Sursa: EC Guidance, 2010]  

P a g i n a | 59

Resursă: O  ‘Resursă Minerală’ este o concentrație sau ocurență de material de  interes economic  în / pe crusta  terestră,  într‐o  formă,  calitate  şi  cantitate  care  oferă  perspective  rezonabile  pentru  o  eventuală valorificare economică. Localizarea, cantitatea, conținutul, continuitatea şi alte caracteristici geologice ale Resursei Minerale  sunt  cunoscute,  estimate  sau  interpretate  prin  studii  geologice  specifice.  Resursele Minerale sunt clasificate, în ordinea crescătoare a certitudinii geologice, în Presupuse, Indicate şi Măsurate (Pan‐European Code for Reporting of Exploration Results, Mineral Resources and Reserves, 2008). [Sursa: EC Guidance, 2010] 

Restaurare: Acțiune desfăşurată  într‐o zonă degradată sau deteriorată antropogen, pentru a restabili sau spori  valoarea  sa  ecologică.  R.  este  deseori  un  termen  utilizat  pentru  reabilitarea  ghidată  de  principii ecologice  şi  promovează  recuperarea  integrității  ecologice;  restabilirea  ecosistemului  original  sub  toate aspectele sale structurale şi funcționale. [Sursa: EC Guidance, 2010] 

Reutilizare:  Utilizarea  în  alte  aplicații  a  unor  materiale  nedorite,  fără  o  procesare  suplimentară semnificativă. Se aplică şi reutilizării apei în instalațiile din cariere. [Sursa: EC Guidance, 2010] 

Rocă spartă: Roci masive (inclusiv bolovani şi galeți) exploatate şi apoi sfărâmate şi procesate ca agregate. 

Stakeholders: Persoane sau organizații care vor fi afectate de, sau vor influența, un program, proiect sau acțiune. 

[Sursa: EC Guidance, 2010] 

 

 

7. References 

ANTAG  –  “Anticipation  of  the  access  to  aggregate  resources  by  breaking  present  schemes  on  the  long term”. Joint project 2007‐2010, École des Mines de Paris, University of Leoben and other partners. 

Chalkiopoulou, F., Hatzilazaridou, K., (2011): "How to achieve aggregates resource efficiency in local com‐munities”, A joint manual, for stakeholders' decision making on the local level, WP3, SARMa Project 

Cibin, U., Cera, M.C., Spotorno, S., Furin, S., Pelosio, A., Romagnoli, M., Rizzati, A.R., Marasmi, C.  (2011): Providing a Sustainable Supply Mix of Aggregates: State‐of‐the‐art  in South‐East Europe”, WP4.2, SARMa project 

Cibin, U., Furin, S., et al. (2011): Recommendations for land use planners, WP4.1, SARMa project  

Department of Mining and Tunneling  (2004): Minerals Policies and Supply Practices  in Europe,  commis‐sioned by EC, DG Enterprise, University of Leoben, Austria 

Department  of Mineral  Resources  and  Petroleum  Engineering,  (2010):  Planning  Policies  and  Permitting Procedures to Ensure the Sustainable Supply of Aggregates in Europe, commissioned by UEPG, University of Leoben, Austria. 

European Commission  (EC), DG  Enterprise  and  Industry  (2010): Abridged  report of  the  ad‐hoc Working Group on Exchanging Best Practice on Land Use Planning, Permitting and Geological Knowledge Sharing 

European  Commission  (EC),  DG  Enterprise  and  Industry  (2011):  Tackling  the  challenges  in  commodity markets and on raw materials, COM (2011) 

[German] Federal Institute for Geosciences and Natural Resources (2009) 

Gocht,  W.  (1983):  Wirtschaftsgeologie  und  Rohstoffpolitik:  Untersuchung,  Erschliessung,  Bewertung, Verteilung Und Nutzung Mineralischer Rohstoffe, Springer, pp. 83, 199‐202. 

Hamor, T.  (2011): Recommendations on  the  legal and regulatory solutions and effective  implementation with regard to sustainable aggregate resources management, WP4.1, SARMa project 

60 | P a g i n a

Hamor, T.  (2011): Recommendations  for effective aggregate policy and management,  covering  the  legal and  regulatory  solutions with  regard  to  sustainable  aggregate  resources management, WP4.1,  SARMa project 

Hamor,  T.  Kovacs, G.,  Kovacs,  T.  (2011):  Transnational  cross‐border  study,  part  Hungary, WP5,  SARMa project 

Langer, W.H.  (2009).  Sustainability  of  aggregates  in  construction,  In:  Khatib,  J.M.  (ed.)  Sustainability  of Construction Materials. Boca Raton, FL: Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC, pp. 1‐30 

Miko , S., Hasan O., Krik, B. (2011): Transnational crossborder study, part Croatia, WP5, SARMa project 

Moisiu, L., et al. (2011): Crossborder study Albania‐Greece, WP5, SARMa project 

Shields, D.J., Solar, S.V. (2006): The nature and evolution of mineral supply choices. In: Cardu, M., Ciccu, R., Lovera,  E.  and Michelotti  E.  Proceedings  of  the  15th  International  Symposium  on Mine  Planning  and Equipment Selection, September 20‐22, 2006, Torino, IT. Galliate, IT: FIORDO, pp. 902‐907 

Solar, S.V., Shields, D.J., Langer W.H. (2004):  Important features of sustainable aggregates resource man‐agement, Geologia. 

Tiess, G., Allaraj, M. (2011): Transnational cross‐border study, part Austria, WP5.1, SARMa project 

Tiess, G., Chalkiopoulou, F. (2011): Synthesis reports WP5.1 and WP5.2, SARMa project 

Tiess, G. (2011): General and International Mineral Policy, Springer ISBN 978‐3‐211‐89004‐2, 630p. 

Tiess, G., Kriz, A, "ANTAG‐project in Austria, Datenerhebung ‐ Kalibrierung – Simulation". 

Tiess G.,  Kriz,  A.  (2011):  Aggregates  Resources  Policies  in  Europe. Development  of  IT  solutions  for  the Enhancement of Planning & Permitting Procedures, International Journal of Environmental Protection 

Tiess, G., Schmid A,  (2008):  Innovatives Konzept  zur Gewinnung von Primär‐ und Sekundärrohstoffen  in Liechtenstein.  In: DepoTech 2008 – Abfallwirtschaft, Abfalltechnik, Deponietechnik und Altlasten, p. 597  

UEPG (2009): Position Paper, Securing access to non‐energy mineral resources, and specifically to Aggre‐gates. 

UEPG (2011): Annual Review 2010‐2011, UEPG, http://www.uepg.eu/ 

 

 

  

S AR MSARM

ustainable  ggregates esource  anagement 

( )   

 

means efficient, low  socio‐environmental impact  quarrying  and waste management.

S S Mustainable  upply  ix ( )  SSM uses   mult ip le  sources, including recycled wastes  and  industrial  by‐products   ( s lag)   that  together  maximize  net benefits  of  aggregate supply across generations.

SS Mustainable  upply  ix

S AR Mustainable  ggregates esource  anagement

http://www.sarmaproject.eu

Managementul Durabil al Resurselor de Agregate (SARM) presupune exploatarea eficientă şi cu impact social ‐ de mediu redus a carierelor şi managementul deşeurilor. 

Aprovizionarea Durabilă Combinată (SSM) utilizează surse multiple, inclusiv deşeuri şi produse secundare industriale reciclate, care maximizează în timp beneficiile aprovizionării cu agregate.