Post on 08-Aug-2015
description
1
Preparatul microscopic În această lucrare se vor studia:
1. Noțiuni de tehnologia obținerii preparatului
microscopic : recoltare, fixare, spălare, includere, secționare, colorare, montare
2. Tehnici de colorare uzuale (histologice)
2
Preparatul microscopic permanent
Def. : Reprezintă examinarea unor celule, fragmente de ţesuturi sau organe, cărora li s-au oprit procesele vitale prin fixare
Se foloseşte în : anatomia patologică, medicina legală, cercetare, scop didactic
3
Timpi de realizare:
1. RECOLTAREA
2. FIXAREA
3. SPĂLAREA
4. INCLUDEREA
5. SECȚIONAREA
6. COLORAREA
7. MONTAREA
8. ETICHETAREA
4
RECOLTAREA → ORIENTAREA
Rezecție chirurgicală Rezecție endoscopică Biopsie de organ Puncție cu ac gros Puncție cu ac fin Recoltarea la necropsie
5
Fixarea și fixatorii Definiție:
proces fizic prin care se îngheață procesele biochimice, păstrându-se forma celulei; aceste condiţii sunt îndeplinite de substanțe numite generic fixatori
Mecanismul: coagularea proteinelor și parţial polimerizarea lor
(ex. formaldehida se combină cu molecule proteice) - insolubilizare prin precipitare
Scopul: oprirea evoluţiei celulelor și țesuturilor într-o stare cât mai
apropiată de statusul lor funcţional mărirea rezistenței țesuturilor, blocarea reacţiilor
enzimatice și stoparea degenerării autolitice, conservarea țesutului împotriva putrefacției – toate acestea fiind consecinţa coagulării proteinelor
creșterea diferenței optice
6
Calitățile fixatorului:
Stabilizează structurile pătrunzând în țesuturi Penetrabilitatea - depinde atât de compoziţia chimică a
fixatorului, cât și de structura țesutului care fixează Nu deformează țesutul și nu dizolvă constituenții
Distruge microorganismele și extrage enzimele autolitice
Nu-și modifică compoziția și conferă consistență Durata fixării variază cu tipul de fixator utilizat
Produce diferență optică
7
Regulile generale ale fixării de bună calitate
se va evita uscarea piesei recoltate fixarea cât mai rapidă, după prelevarea biopsiilor
pentru evitarea alterărilor autolitice fragmentele prelevate pentru examinări de rutină
nu trebuie să depășească 1 cm grosime volumul de fixator trebuie să fie suficient,
depăşind de 20 de ori volumul fragmentului de țesut
8
Practica fixării
Fixarea uzuală se realizează cu formaldehidă la temperatura camerei
Fixarea în formaldehidă permite păstrarea
pieselor pentru perioade îndelungate
9
Fixatori simpli ● Formolul / formaldehida / formalina
- cel mai utilizat fixator - este o soluţie de 30-40% formaldehidă; pentru fixarea curentă se folosește formalina 10%, iar durata fixării este de 24 -72 de ore
- dezavantajul fixării: precipită sub formă de pigment (artefacte) când țesuturile conţin cantități importante de eritrocite
● Etanolul - util în special pentru identificarea glicogenului și pentru
demonstrarea mineralelor (care sunt insolubile în alcool; ex.: reacţia Perls)
10
Fixatori compuşi ● Fixatorul Bouin
- se prepară din 1 parte formol și 3 părți soluţie apoasă saturată de acid picric; în momentul utilizării se adăugă acidul acetic 5 % sau acidul tricloracetic 2%
- permite efectuarea majorității coloraţiilor morfohistochimice - nu este recomandat pentru studiul organelor hematopoietice
– ac. picric are efect hemolitic ● Fixatorul Carnoy - cel mai bun fixator universal
conţine: 60 ml de alcool absolut, 30 ml cloroform și 10 ml acid acetic glacial
- fixarea curentă durează 1-3 ore fixarea > 12 ore determină induraţii ireversibile ale pieselor
12
SPĂLAREA
Apă pentru fixatorii solubili în apă Alcool de 70 - 80° pentru cei solubili în
alcool
13
INCLUDEREA Scop: - crearea condițiilor pentru secționarea în secțiuni subțiri,
plane, transparente Tipuri de mase de incluziune: După solubilitatea în apă:
Anhidre: parafina Apoase: gelatina
Etapele includerii: - Deshidratarea în concentrații crescute de alcool - Clarificarea în hidrocarburi aromate sau alcool amilic - Impregnarea = pătrunderea în profunzime a parafinei topite - Turnarea blocurilor (includerea propriu-zisă)
14
SECȚIONAREA Microtom: rotativ sau
culisant, manual sau semi - automat
Grosime: 5 -7 μm (pentru IHC: 3 μm)
Elemente: - suport pentru cuțite
- port-obiectul - capul mobil - micrometru
Aderarea: cu albumină Meyer
15
16
17
18
COLORAREA Scop: - creșterea contrastului dintre diferitele componente
tisulare prin modificarea indicilor de refracție ai substratului morfologic cu ajutorul coloranților, care se leagă electrostatic de preparat
Tehnica de colorare depinde de natura fixatorului
utilizat și de țesutul pe care dorim să îl examinăm
Substanțele folosite pentru colorare se numesc coloranți
Mecanism: - penetrarea celulei și atașarea de componentele
celulare pentru diferențierea optică
19
ETAPELE COLORĂRII 1. Deparafinare – se realizează cu solvenți de tipul hidrocarburilor
benzenice. Preparatele se trec prin 3 băi succesive de 2-5 min.
2. Hidratare – eliminarea solvenților parafinei făcând posibilă colorarea.
Se trece secțiunea prin 3 băi succesive, fiecare cu alcool etilic sau metilic, în concentrații descrescânde.
3. Colorarea propriu-zisă - se face cu soluții colorante apoase sau alcoolice
4. Spălare – dacă secțiunile trebuie să fie montate într-un mediu anhidru, pentru îndepărtarea excesului de colorant. Se efectuează cu apă distilată 5. Deshidratare – obligatorie pentru majoritatea coloranților histologici
deoarece aceștia sunt diluați fie în apă, fie în alcool diluat. Se realizează cu alcool în concentrație crescândă.
5. Clarificare - necesară pentru îndepărtarea alcoolului. Se realizează cu
xilol.
20
METODE DE COLORARE 1. Pot fi: a. Vitale - prin folosirea unui colorant vital care este incorporat de
animal in timpul vietii. Substanța colorată încălzită la temperatura corpului se injecteaza i.v. sau intraperitoneal b. Permanente – pentru colorarea preparatelor permanente
2. După nr. de coloranți utilizați : a. Simple – folosește un singur colorant b. Combinate (policromă) – se folosesc 2 sau mai mulți coloranți i. Succesivă ii. Simultană ex : hemalaun – eozină, van Giesson, Azan
21
3. După mecanism a. directă – rezultă din simplul contact dintre colorant și substrat b. indirectă – necesită prezența unui mediator sau mordant, între
colorant și substrat 4. Pot fi: a. progresive – prin încercări succesive sub control microscopic până se ajunge la momentul optim de colorare, aceasta oprindu-se prin spălare b. regresive - prin acțiunea prelungită a colorantului până la obținerea
unei supracolorări, apoi se acționează cu un agent chimic decolorant numit diferențiator a cărui acțiune este oprită prin spălare în momentul în care au rămas colorate numai structurile pe care vrem să le evidențiem 5. Poate fi:
a. Ortocromatică – substratul se colorează în aceeași culoare ca și cea a colorantului
Roșu de Congo – evidențiază amiloidul în roșu b. Metacromatică - substratul se colorează în altă culoare decât cea a
colorantului Albastrul de toluidină – evidențiază mastocitele, ale căror granulații
citoplasmice apar de culoare roșie
22
IMPREGNĂRI METALICE
Sub acțiunea unor reductori se produce un fin precipitat de metal care se depune pe diferitele elemente din țesuturi putând pune în evidență structuri care în mod obișnuit nu se colorează cu coloranți
Metalele cele mai folosite sunt : Ag , Au , Os , Hg.
23
COLORANTUL HISTOLOGIC Este o substanță chimică colorată, de obicei de
natură organică, care poate intra în celulă atașându-se la nivelul componentelor celulare și permițând astfel diferențierea lor optică
Nu toate substanțele colorate sunt coloranți În molecula unui colorant se pot identifica una
sau mai multe - grupări cromofore – purtătoare de culoare - grupări auxocrome – capacitatea de a colora
24
CLASIFICAREA COLORANȚILOR 1. După natura lor a. Naturali i. vegetali : hematoxilina, safranina, orceina, turnesolul ii. animali : carminul b. Sintetici : albastru de metil
2. După caracterele chimice a. Acizi – de obicei săruri de acizi organici, unde gruparea auxocromă principală este încărcată electric (-). b. Bazici – gruparea auxocromă principală încărcată electric (+), deci se va atașa pe un substrat morfologic negativ c. Neutri – grupări auxocrome principale încărcate electric pozitiv și negativ, ei fiind soluții apoase de coloranți bazici și acizi într-o anumită
proporție eozina - colorează citoplasma în roz-roșu hematoxilina - colorează nucleul în albastru închis- violet
25
Coloraţia cu hematoxilină-eozină (HE) și metodele tricrome (van Gieson, Masson) se utilizează în examinarea primară a țesuturilor, fiind adaptate pentru studiul nucleilor și citoplasmelor (coloraţii morfologice)
Afinitatea tinctorială a substraturilor din materiale biologice este caracterizată prin câțiva termeni cu semnificaţie generală:
- acidofilie - substratul se colorează cu reactivi acizi (ex.eozina)
- bazofilie - substratul se colorează cu reactivi bazici (ex. hematoxilina)
- metacromazie - este caracteristică reactivilor tiazidici (ex. albastrul de toluidină)
- ortocromazie
26
MONTAREA Scop și mecanism: Protejarea de deteriorări Conservare și asigurarea
unui mediu omogen Medii de montare: Naturale
Anhidre: balsam de Canada, colofoniu
Apoase: glicerina
Sintetice: entelan, pertex
27
EXAMINAREA PREPARATULUI MICROSCOPIC
28
Tehnici de colorare uzuale (histologice) și speciale (histochimice)
COLORAŢIA CU HEMATOXILINĂ-EOZINĂ (HE) Colorație uzuală standard pentru țesuturi
Principiu Presupune colorarea succesivă a secțiunilor histologice: • cu un colorant bazic - hematoxilina, care evidențiază structurile bazofile (cromatina nucleară, ribozomii citoplasmatici, granulele de secreţie, etc.) în nuanţe de albastru • cu un colorant acid – eozina - evidențiază substraturile acidofile (citoplasmele celulelor mature, fibrele colagene, fibrele musculare), care se colorează în nuanţe de roz pal la roz viu – roșu
29
Timpii coloraţiei hematoxilină-eozină • Deparafinare cu xilen, toluen, 3 băi - 2-3 minute fiecare
Deshidratare în alcool etilic conc. descrescătoare 96, 80, 70 % - 2-3 minute fiecare
Hidratare cu apă distilată (AD) - 2 minute
Colorarea nucleilor cu hematoxilină - 5 minute
Spălare în apă de robinet (AR) până secțiunile devin albastre (de obicei 1 min. este
suficient).
Colorare cu eozină - 1-2 minute
Spălare în AD - 1-2 minute
Deshidratare: în alcool etilic conc. crescătoare (70, 80, 90%) - 2-3 minute fiecare
Clarificare: 3 băi succesive de xilen, toluen - 2-3 minute fiecare
Montare în balsam de Canada
30
Rezultate: cromatina nucleară,
ribozomii citoplasmatici, granulele de secreţie - se colorează în nuanţe de albastru
citoplasma celulelor mature, fibrele colagene, fibrele musculare - se colorează în nuanţe de roz pal la roz viu-roșu
31
Colorația van Gieson Indicație: Colorație uzuală tricromă pentru
țesuturi Folosește trei coloranți : 1. hematoxilină ferică
2. acidul picric 3. fuxină acidă
Rezultate: 1. Nuclei – negri
2. Citoplasma – galben 3. Fb. de colagen – roșu intens
32
Colorația Masson
Indicație: Colorație specială tricromă pentru
țesuturi Coloranți: - Hematoxilină ferică - Soluție colorantă A – fuxină
acidă - Soluție colorantă B – albastru de
anilină Rezultate: - Nucleul – negru - Citoplasma – roșu-violet deschis - Fb. colagen – albastru intens
33
Alte colorații pentru țesuturi Colorația Giemsa Coloranți: sol. May
Grünwald, sol. Giemsa, acid acetic
Rezultate: - nuclei – roșu violet,
citoplasme policrome (de la albastru pal la albastru închis) - cartilaj albastru - mucina violet
Utilă pentru detalii morfologice în țesuturi limfoide: splină, ganglion limfatic, măduva osoasă
-
34
Colorația Mallory
Coloranți: 1. fuxină acidă 2. albastru Mallory Rezultate: 1. Nuclei – roșu intens
2. Citoplasma – roșie 3. Fb.de colagen și reticulină – albastru 4. Țesut muscular neted – violet 5. Țesut muscular striat – roșu / portocaliu
35
Colorația Azan Utilă pentru studiul
glandelor endocrine Coloranți: azocarmin C,
albastru Heidenhein Rezultate:
- nucleu – roșu viu, - citoplasma - albastru roșiatică, - fb. colagen și reticulină – albastru deschis - țesut muscular striat – roșu, orange sau galben
36
TEHNICI SPECIALE DE EXAMINARE A
ȚESUTULUI CONJUNCTIV
METODE PENTRU EXAMINAREA FIBRELOR CONJUNCTIVE: Pentru colagen: Colorația van Gieson, colorația Masson Pentru fibrele de reticulină: Impregnare argentică Gömöri - apar colorate în negru Pentru fibre elastice: Rezorcină fucsină bazică Weigert – albastre Orceină – cafeniu roșcate
38
Fibre elastice - Aorta, col. orceină
38
39
Impregnare argentică Gömöri - fibrele de reticulină: apar colorate în negru
40
TEHNICI SPECIALE PENTRU EXAMINAREA ȚESUTULUI MUSCULAR
METODA HEIDENHEIN - fibra secționată longitudinal -
se evidențiază structura periodică a miofibrilelor - se remarcă alternanța de zone clare și întunecate (discuri clare și întunecate) Când fibra este secționată transversal apare ca o formațiune punctiformă de culoare neagră
41
TEHNICI SPECIALE PENTRU EXAMINAREA ȚESUTULUI NERVOS
1. Metoda Nissl – este o metoda regresivă, metacromatică și se folosește pentru evidențierea corpusculilor Nissl, care apar ca o rețea punctiformă violetă în toată citoplasma, iar nucleul – negru Rezultate: - imagine de ansamblu – albastru deschis
- nuclei – albastru palid cu periferia intens colorată - nucleol – albastru-violet
2. Impregnarea argentică – este o metodă folosită pentru evidențierea - neurofibrilelor – IMPREGNAREA RAMON Y CAJAL
- prelungirile nervoase – IMPREGNAREA ARGENTICA GOLGI - microglia - IMPREGNAREA ARGENTICA RIO HORTEGA
3. Metoda cu acid osmic – pentru evidențierea tecii de mielină care va apare impregnată în negru
42
Metoda Nissl
43
Impregnarea argentică a. neurofibrile –
IMPREGNAREA RAMON Y CAJAL b. prelungiri nervoase – IMPREGNAREA ARGENTICĂ GOLGI c. microglia - IMPREGNAREA ARGENTICĂ RIO HORTEGA
a
b c
b
44
Metoda cu acid osmic – evidențierea tecii de mielină
- apare impregnată în negru
45
TEHNICI DE EXAMINARE A ȚESUTULUI EPITELIAL IMPREGNAREA ARGENTICĂ
RANVIER Folosită pentru evidențierea
interstițiului dintre celulele epiteliului din seroase – limitele intercelulare apar net în culoarea neagră
46
COLORAȚII CITOLOGICE Sunt utilizate pentru evidențierea anumitor organite celulare METODA CAJAL DA FANO Utilizată pentru evidențierea complexului Golgi Rezultate: - Nuclei – necolorați - Aparatul Golgi – rețea perinucleară de culoare neagră - Citoplasma – aurie METODA HEMATOXILINĂ FERICĂ REGAUD Folosită pentru evidențierea mitocondriilor Rezultate: - Nucleu – necolorat
- Nucleol – negru - Mitocondrii – ca niște puncte negre
METODA BRACHET: Coloranți: verde metil pironină Rezultate: - ADN – verde - ARN – roșu
47
Histochimia glucidelor, lipidelor și proteinelor Histochimia glucidelor Colorația PAS: Coloranți: acid periodic, reactiv Schiff Rezultate: glucidele se colorează în roșu viu Carmin amoniacal BEST: Glicogen – roșu
Histochimia lipidelor Coloranți: Sudan (III, IV, B), Scharlah Rezultate: - Lipide colorate în roșu-portocaliu Observație: Sunt colorații la gheață, folosindu-se o soluție saturat alcoolică
a colorantului
48
Histochimia lipidelor Coloranți: Sudan III
49
Colorația PAS
HISTOLOGIE
HISTOLOGIA Ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii
microscopice a celulelor, ţesuturilor şi organelor
ŢESUTURILE Structuri supracelulare alcătuite din celule unite
între ele printr-o substanţă intercelulară. 4 categorii de ţesuturi: epitelial, conjunctiv,
muscular, nervos Ţesuturile alcătuiesc ORGANE
ŢESUTURILE EPITELIALE
Caracterele generale ale epiteliilor
Clasificarea epiteliilor
1. Epitelii de acoperire 2. Epitelii glandulare 3. Epitelii senzoriale
EPITELIILE DE
ACOPERIRE
Clasificarea epiteliilor de acoperire
Epiteliul simplu pavimentos
Localizare
Epiteliul simplu pavimentos- mezenterul- impregnare argentică
Epiteliul simplu cilindric
Localizare
Epiteliul simplu cilindric- vilozitatea intestinală HE
Epiteliul stratificat pavimentos
Localizare
Epiteliul stratificat pavimentos nekeratinizat - mucoasa orală HE
Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat - tegumentul HE
Tegumentul subţire HE
Tegumentul gros HE
Epiteliul pseudostratificat cilindric
Localizare
Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat- epiteliul respirator HE
Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat- epiteliul respirator HE
Epiteliul de tranziţie
Epiteliul de tranziţie- uroteliul HE
Epiteliul simplu pavimentos - impregnare argentică
Mezoteliul din structura seroasei peritoneale
1-Substanţă de ciment între celule
Epiteliul simplu cilindric – hematoxilină-eozină
Pe suprafaţa vilozităţilor intestinale
1-Epiteliu simplu cilindric; 2-Ax conjunctivo-vascular;
3-Enterocit; 4-Celulă caliciformă; 5-Platou striat
Epiteliul stratificat pavimentos nekeratinizat – hematoxilină-eozină Epiteliul mucoasei orale 1-Strat bazal; 2-Strat intermediar; 3-Strat superficial
Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat – hematoxilină-eozină
Epidermul din structura tegumentului
1-Strat bazal;
2-Strat intermediar;
3-Strat superficial;
4-Keratina
Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat
Epiteliul respirator col. HE 1- celule bazale 2- celule cilindrice ciliate 3- celule mucoase 4- cili
Epiteliul de tranziţie- Uroteliul col. HE 1- celule bazale 2- celule “în rachetă” 3- celule “în umbrelă”
ŢESUTURILE EPITELIALE
1. Epitelii de acoperire 2. Epitelii glandulare 3. Epitelii senzoriale
EPITELIILE GLANDULARE
Formate din celule înalt diferenţiate, specializate pentru funcţia de secreţie.
Secreţia implică: 1. Sinteza unui anumit produs 2. Stocarea (eventuală) 3. Eliminarea produsului în afara celulei
Secreţie ≠ Elaborare
Clasificarea epiteliilor glandulare
După locul unde este eliminat produsul de secreţie: exocrine endocrine paracrine
GLANDELE EXOCRINE Formate din: - adenomer - ductul excretor Clasificare: a). După aspectul ductului excretor: simple şi compuse b). După aspectul adenomerului: tubulare, acinoase şi alveolare c). După modul de eliminare a secreţiei: merocrine, apocrine şi holocrine d). După natura produsului secretat: seroase, mucoase şi mixte
a). După aspectul ductului excretor: simple şi compuse
b). După aspectul adenomerului: tubulare, acinoase şi alveolare
Tipuri de glande
c). După modul de eliminare a secreţiei: merocrine, apocrine şi holocrine
Glande merocrine, apocrine şi holocrine
d). După natura produsului secretat: seroase, mucoase şi mixte
Glanda simplă tubulară
Glanda simplă tubulară
Glanda Lieberkuhn- jejun HE
Glanda simplă alveolară
Glanda sebacee HE
Glanda sebacee HE
Glanda tubulo-acinoasă compusă
Acinul seros
Acinul mucos
Acinul mixt
Glanda salivară seroasă
Glanda salivară mixtă
GLANDELE ENDOCRINE
Celulele endocrine pot fi dispuse: a). sub formă de cordoane b). sub formă de foliculi
Epiteliul glandular endocrin cu dispoziţie sub formă de cordoane: suprarenala
Suprarenala HE
Suprarenala - zona fasciculată HE
Epiteliul glandular endocrin cu dispoziţie sub formă de foliculi: tiroida
Foliculii tiroidieni HE
31
Glanda simplă tubulară Glanda Lieberkuhn din
intestinul subţire col. HE
1- vilozitatea intestinală 2- glandele Lieberkuhn în
secţiune transversală şi longitudinală
3- enterocite cu platou striat 4- celule mucoase
Glanda simplă alveolară Glanda sebacee din
tegument col. HE
I- adenomerul II- ductul excretor 1- celule bazale 2- sebocite: celule care
conţin vacuole lipidice-secretă sebum
3- celule degenerate
Glanda tubulo-acinoasă compusă
Glandele salivare col. HE
A- acinul seros B- acinul mucos C- acinul mixt D- canalicul excretor 1- celule mioepiteliale 2- semiluna Gianuzzi
Glanda endocrină cu dispunere sub formă
de cordoane Zona fasciculată din
corticosuprarenală col. HE
1- cordoane de celule endocrine
2- capilare sangvine 3- nuclei ai celulelor
endoteliale
Glandă endocrină cu dispunere sub formă
de foliculi Tiroida col. HE
1- celulele endocrine (epiteliul folicular)
2- cavitatea foliculară cu coloid
3- capilare sangvine
ŢESUTURILE CONJUNCTIVE
Ţesuturile conjunctive
Celule: a) fixate: fibroblaste, fibrocite, celule mezenchimale, pericite, adipocite, mastocite
b) tranzitorii: limfocite, plasmocite, PMN, macrofage Substanţă fundamentală Fibre: - de colagen: tip I : tegument, tendon, os tip II : cartilaj tip III : de reticulină tip IV : lamina bazală - elastice Substanţa fundamentală şi fibrele formează matricea
extracelulară
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii): 1. ţesutul mezenchimatos 2. ţesutul mucos Ţesuturi conjunctive permanente: 1. ţesutul conjunctiv lax 2. ţesuturile conjunctive dense - neordonat - ordonat: a. colagen (tendonul, aponevroza,
ţesutul fibro-lamelar) b. elastic Ţesuturi conjunctive specializate: 1. Ţesutul reticular; 2. Ţesutul adipos; 3. Cartilajul; 4. Osul;
5. Sângele 6. Ţesutul hematopoietic; 7. Ţesutul limfatic;
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii): 1. ţesutul mezenchimatos 2. ţesutul mucos Ţesuturi conjunctive permanente: 1. ţesutul conjunctiv lax 2. ţesuturile conjunctive dense - neordonat - ordonat: a. colagen (tendonul,
aponevroza, ţesutul fibro-lamelar) b. elastic
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive specializate: 1. Ţesutul reticular 2. Ţesutul adipos 3. Cartilajul 4. Osul 5. Sângele 6. Ţesutul hematopoetic 7. Ţesutul limfatic
Ţesuturile conjunctive embrionare (tranzitorii): Ţesutul mucos –gelatina lui Wharton
cordonul ombilical – HE
Ţesuturile conjunctive permanente :
Ţesutul conjunctiv lax (areolar)
Ţesutul conjunctiv lax (areolar) HE
Ţesutul conjunctiv dens neordonat dermul HE
Ţesutul conjunctiv dens ordonat colagen – ţesutul tendinos
Tendonul – secţiune longitudinală - HE
Tendonul – secţiune longitudinală - HE
Tenocite: nuclei gemeni
Tendonul ca organ
Tendonul – secţiune transversală - HE
Tendonul – secţiune transversală - HE
Ţesutul conjunctiv dens ordonat colagen – Ţesutul fibro-lamelar
Structura corneei
Ţesutul fibro-lamelar HE
Ţesutul mucos - coloraţie hematoxilină-eozină
Secţiune prin cordonul ombilical
1-Vas ombilical;
2-Celule tinere de tip mezenchimal cu prelungiri anastomozate
3- Substanţă fundamentală
Ţesut conjunctiv lax - coloraţie hematoxilină-
eozină
1-Substanţă fundamentală;
2-Fibre colagene;
3-Nuclei ai fibroblastelor
4-Nuclei ai fibrocitelor
5- Nuclei ai celulelor conjunctive migrate;
6-Capilar sanguin
Ţesut conjunctiv dens neordonat - coloraţie hematoxilină-eozină
1-Substanţă fundamentală; 2-Fibre colagene dispuse în fascicule groase; 3-Nuclei ai celulelor conjunctive; 4-Capilar sanguin
Ţesut conjunctiv dens ordonat colagen
Ţesutul tendinos- secţ longit. - coloraţie hematoxilină-
eozină
1- Fascicule de fibre de colagen; 2- Epitenonium; 3- Peritenonium; 4- Nuclei gemeni ai tenocitelor
Tendonul ca organ secţ transversală -
coloraţie hematoxilină-eozină
1- Epitenonium; 2- Peritenonium; 3- Endotenonium; 4- Fascicul de fibre de colagen
Ţesut conjunctiv dens ordonat
Ţesutul fibro-lamelar - coloraţie hematoxilină-eozină
1- Lamele conjunctive paralele; 2- Nucleii celulelor conjunctive (keratocite);
Ţesutul dens ordonat elastic
Ţesutul elastic – ligamentul galben RFW secţ. longitudinală
Lamelele elastice din structura aortei – col RFW
Lamelele elastice din structura aortei – col. orceină
Ţesutul reticular
Ţesutul reticular
Limfoganglionul
Limfoganglionul- zona medulară HE
Ţesutul adipos În funcţie de localizare, structură şi culoare se disting două
tipuri de ţesut adipos:
ţesut adipos alb-galben, comun, unilocular ţesut adipos brun, multilocular.
Ţesutul adipos alb, comun
Ţesutul adipos alb - SEM
Celule adipoase uniloculare HE
Ţesutul adipos alb- col HE
Celule adipoase uniloculare
Sudan III şi H
Ţesutul adipos alb- col Sudan III şi H
Ţesutul adipos brun
Celule adipoase multiloculare HE
Ţesutul adipos brun- col HE
Ţesutul dens ordonat elastic Ligamentul galben
Secţ long Col. RFW
1- fascicule de fibre elastice 2- spaţii ocupate de celule şi subst
fundamentală
Ţesutul dens ordonat elastic Media aortei Col orceină
1- lamele elastice fenestrate 2- spaţii ocupate de ţesutul conj
de legătură
Ţesutul reticular Medulara limfoganglionului
Col HE
1- celule reticulare 2- sinusuri limfatice medulare 3- cordoane de limfocite
1-Celule adipoase uniloculare dispuse în paniculi adipoşi; 2-Capilar sanguin; 3-Sept conjunctiv
Ţesut adipos comun - coloraţie hematoxilină-
eozină
Ţesut adipos comun - coloraţie Sudan III şi
hematoxilină 1-Celulă adipoasă uniloculară: vacuola lipidică se colorează în portocaliu; 2-Nucleul celulei adipoase; 3-Sept conjunctiv
1-Adipocite multiloculare dispuse în cordoane;
2-Capilare;
3- Sept conj
Ţesutul adipos brun
Col HE
ŢESUTURILE CARTILAGINOASE
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii): 1. ţesutul mezenchimatos 2. ţesutul mucos Ţesuturi conjunctive permanente: 1. ţesutul conjunctiv lax 2. ţesuturile conjunctive dense - neordonat - ordonat: a. colagen (tendonul,
aponevroza, ţesutul fibro-lamelar) b. elastic
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive specializate: 1. Ţesutul reticular 2. Ţesutul adipos 3. Cartilajul 4. Osul 5. Sângele 6. Ţesutul hematopoetic 7. Ţesutul limfatic
CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR CARTILAGINOASE
Sunt ţesuturi conj specializate: conţin cele 3 elemente: celule, SF, fibre Celulele : • condrogenice • condroblaste • condrocite: se găsesc în cavităţi – condroplaste; formează grupe
izogene coronare sau axiale Substanţa fundamentală este predominantă, semidură şi elastică →
rezistenţa şi funcţia de suport. SF → bazofilă în ţesuturile tinere; → eozinofilă în cele adulte Fibrele au caracter “mascat”: nu se disting în masa substanţei fundamentale Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează matricea
cartilaginoasă Matricea cartilaginoasă este omogenă şi are aspect de “mozaic”: a) matricea teritorială este bazofilă b) matricea interteritorială este eozinofilă Creşterea se face prin apoziţie şi diviziune interstiţială Nu sunt vascularizate Acoperite de pericondru
Clasificare: ţesuturi cartilaginoase de tranziţie ţesuturi cartilaginoase permanente
În funcţie de natura fibrelor, se disting trei tipuri
de cartilaj: cartilajul hialin, conţine fibre de colagen tip II;
cartilajul elastic, conţine fibre elastice;
cartilajul fibros, conţine fibre de colagen tip I.
Tipurile de cartilaj
Celulele cartilaginoase
Matricea cartilaginoasă
Ţesutul cartilaginos hialin HE
Ţesut cartilaginos hialin- coloraţie hematoxilină-
eozină 1-Pericondru;
2-Nuclei ai fibroblastelor;
3-Vase sanguine;
4-Condroblaste;
5-Condrocite în condroplaste;
6-Matrice teritorială;
7-Matrice interteritorială
ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC col. RFW
ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC col. RFW
Ţesut cartilaginos elastic
Secţ prin epiglotă Col. RFW
1. Fibrele elastice din
pericondru 2. Fibrele elastice din
matricea cartilaginoasa
3. Condroplaste
ŢESUTURILE OSOASE
CARACTERE GENERALE ALE ŢESUTURILOR OSOASE
Sunt ţesuturi conj specializate: conţin cele 3 elemente: celule, SF, fibre Celulele : 2 tipuri: celule osteoformatoare : celula osteoprogenitoare,
osteoblastul, osteocitul; celula osteodistrugătoare : osteoclastul Substanţa fundamentală este predominantă, mineralizată, ceea ce conferă
duritate şi rigiditate; Fibrele: de colagen tip I, au caracter “mascat”: nu se disting în masa
substanţei fundamentale Ansamblul de substanţă fundamentală şi fibre formează matricea osoasă Matricea osoasă este omogenă şi are aspect eozinofil Prezintă o structură lamelară Creşterea se face prin apoziţie Sunt vascularizate
Celulele osoase
Celulele osoase
Celulele osoase
Matricea osoasă Formată din: ● componenta anorganică 65%: Ca şi P formează cristale de hidroxiapatită bicarbonaţi, citraţi, Mg, K, Na; ● componenta organică 35%:
colagen tip I glicoproteine: osteocalcina, osteopontina,
sialoproteina osoasă
Există două modalităţi de
a studia ţesutul osos:
Componenta anorganică se studiază pe preparatele de os şlefuit.
Componenta organică se studiază pe preparatele de os decalcificat.
Lamela osoasă Lamela osoasă – unitatea morfologică a
ţesutului osos Este constituită din: matrice osoasă şi osteocite
situate în osteoplaste, legate între ele prin sistemul canalicular
Caractere Ţes. cartilaginos Ţes. osos
Celulele Condrogenice Condroblaste Condrocite în condroplaste, în grupe izogene
Celule osteoprogenitoare Osteoblaste Osteocite în osteoplaste, izolate Osteoclaste
Fibrele Colagen II, I sau elastice Colagen I
Matricea Omogenă, Matricea teritorială bazofilă Matricea interteritorială eozinofilă
Omogenă, eozinofilă
Structura Compactă Lamelară
Nutriţia Pe seama pericondrului, nu este vascularizat
Este vascularizat
Creşterea Prin apoziţie şi diviziune interstiţială
Prin apoziţie
CLASIFICAREA TESUTURILOR OSOASE
Ţesuturile osoase sunt :
1. ţesuturi osoase imature
2. ţesuturi osoase mature • spongios • compact
ŢESUTURILE OSOASE MATURE SPONGIOS COMPACT
ŢESUTUL OSOS SPONGIOS Macroscopic: aspect buretos, spongios Structural : trabecule osoase care delimitează cavităţi (areole)
ŢESUTUL OSOS SPONGIOS
Osul spongios decalcificat - col. HE
Ţesut osos spongios decalcificat- coloraţie hematoxilină-eozină
1-Nuclei ai osteoblastelor în repaus;
2-Nuclei ai osteoblastelor în activitate;
3-Matrice osoasă;
4-Osteocite în osteoplaste;
5-Areole
ŢESUTUL OSOS COMPACT
ŢESUTUL OSOS COMPACT (secţiune transversală)
OSUL COMPACT şlefuit, montat în balsam de Canada (secţiune transversală)
Canal Havers
osteoplaste
Canal Volkmann
Sistem interhaversian
OSUL COMPACT şlefuit, montat în balsam de Canada (secţiune transversală)
Sistem osteoplasto- canalicular
Ţesut osos compact şlefuit şi montat în balsam de
Canada- secţ transversală
1-Canal Havers;
2-Lamele osoase cu osteoplaste;
3-Sistem interhaversian;
4-Osteon sau sistem
haversian
Osul compact decalcificat col. HE (secţiune longitudinală)
Periostul
Periostul
Ţesut osos compact decalcificat- coloraţie
hematoxilină-eozină- secţ longitudinală
1-Matrice osoasă (fibre colagene şi substanţă
fundamentală);
2-Osteocite în osteoplaste;
3-Canal Havers;
4-Canal Volkman
OSIFICAREA ENDOCARTILAGINOASĂ
OSIFICAREA ENDOCARTILAGINOASĂ
1.Zona cartilajului de rezervă
2.Zona cartilajului hiperplazic seriat 3.Zona cartilajului hipertrofic şi calcificat 4.Zona de eroziune
5. Zona de osteoid 6. Zona de ţesut osos
I. Zona de cartilaj de rezervă II. Zona de cartilaj hiperplazic
seriat III. Zona de cartilaj hiperplazic şi
calcificat IV. Zona de eroziune V. Zona de osteoid VI. Zona de ţesut osos
1. Condrocite în condroplaste 2. Matricea cartilaginoasă 3. Condrocite în grupe izogene axiale 4. Condrocite hipertrofiate 5. Matrice cartilaginoasă calcificată 6. Lacune de eroziune 7. Osteoid 8. Nucleii osteoblastelor 9. Travee osoasă cu osteocite în osteoplaste 10. Areole cu elemente medulare
I. Zona de cartilaj de rezervă
II. Zona de cartilaj hiperplazic seriat
III. Zona de cartilaj hipertrofic şi calcificat
IV. Zona de eroziune V. Zona de osteoid VI. Zona de ţesut
osos
1. Condrocite în condroplaste 2. Matricea cartilaginoasă 3. Condrocite în grupe izogene
axiale 4. Condrocite hipertrofiate 5. Matrice cartilaginoasă
calcificată 6. Lacune de eroziune 7. Osteoid 8. Nucleii osteoblastelor 9. Travee osoasă cu osteocite
în osteoplaste 10. Areole cu elemente
medulare
ŢESUTURILE MUSCULARE
ŢESUTURILE MUSCULARE
Sunt formate din celule – fibre musculare adaptate pentru funcţiile de contractilitate şi conductibilitate.
Fibrele musculare prezintă organite specifice: miofibrilele, iar organitele comune şi nucleii ocupă poziţii caracteristice.
Elementele structurale au denumiri specifice: sarcolemă, sarcoplasmă, sarcozomi, reticul sarcoplasmatic
Tipurile de ţesuturi musculare
Ţesutul muscular striat cardiac
Ţesutul muscular
striat scheletal şi visceral
Ţesutul muscular
neted
Ţesutul muscular striat scheletal
MIOFIBRILELE: dispuse în fascicule longitudinale, formează coloanele Leydig şi câmpurile Conheim
MIOFIBRILELE: alternanţă regulată de discuri clare, I - izotrope şi monorefringente şi discuri întunecate, A - anizotrope şi birefringente. Discurile se dispun la acelaşi nivel în toate miofibrilele unei fibre - aspect striat caracteristic.
Ţesutul muscular striat scheletal col. HE - secţiune longit.
Ţesutul muscular striat scheletal col. HFH- secţiune longit.
Ţesutul muscular striat scheletal col. HFH
Muşchiul ca organ
Muşchiul ca organ
Muşchiul ca organ - secţiune transversală col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac
Ţesutul muscular striat cardiac
Ţesutul muscular striat cardiac col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac col. HE
Ţesutul muscular striat cardiac col. HFH
Ţesutul muscular neted
24
26
Ţesutul muscular striat scheletal col. HE - secţiune longit.
1 – fibre musculare striate scheletale; 2 – nuclei; 3 – disc clar; 4 – disc întunecat; 5 – endomisium
1-Nuclei ai fibrelor musculare;
2-Sarcoplasma cu striaţii date de
prezenţa miofibrilelor
Ţesut muscular striat scheletal - coloraţie hematoxilină-ferică Heidenheim
1-Epimisium; 2-Perimisium; 3-Fibre musculare striate în secţiune transversală; 4-Endomisium
Muşchi striat scheletal, ca organ - coloraţie HE
secț. transversală
Ţesutul muscular striat cardiac col. HE - secţiune longit. şi transv.
1 – fibre musculare striate cardiace; 2 – nucleu; 3 – fus sarcoplasmic axial; 4 – disc clar; 5 – disc întunecat 6 – discuri intercalare; 7 – endomisium; 8 – capilar
Ţesutul muscular striat cardiac col. HFH - secţiune longit.
1 – fibre musculare striate cardiace; 2 – nucleu; 3 – fus sarcoplasmic axial; 4 – disc clar; 5 – disc întunecat 6 – discuri intercalare; 7 – endomisium
Ţesut muscular neted HE
32
SISTEMUL HEMOIMUN
SISTEMUL HEMOIMUN
Cuprinde 3 compartimente: 1. Ccompartimentul central: măduva hematogenă și
organele în care se formează celulele imunocompetente (timus şi echivalentele Bursei lui Fabricius)
2. Compartimentul circulant: sângele 3. Compartimentul periferic: ţesuturile unde
celulele mieloide și imunocompetente își îndeplinesc funcțiile
SISTEMUL HEMOIMUN
Cuprinde 3 populaţii celulare: 1. Celulele mieloide: hematii, granulocite şi
megacariocite- trombocite, cu originea în măduva hematogenă
2. Celulele imunocompetente: limfocitele T şi B, cu originea în timus şi echivalentele Bursei lui Fabricius
3. Monocitele: devin macrofage la nivelul ţesuturilor
Organele hemato- şi limfopoietice Sunt organe parenchimatoase, formate din capsulă,
stromă şi parenchim. Capsula: ţesut conj dens, trimite septe, travee în
interiorul organului Stroma: ţesut reticular, exc timusul Parenchimul este format din:
Ţesut hematopoietic, mieloid: MRH Ţesut limfopoietic, limfoid: organele limfoide
centrale: timusul, echivalentele Bursei lui Fabricius şi periferice: limfoganglionii, splina, amigdalele
Clasificarea ţesuturilor conjunctive
Ţesuturi conjunctive embrionare (tranzitorii): 1. ţesutul mezenchimatos 2. ţesutul mucos Ţesuturi conjunctive permanente: 1. ţesutul conjunctiv lax 2. ţesuturile conjunctive dense - neordonat - ordonat: a. colagen (tendonul, aponevroza,
ţesutul fibro-lamelar) b. elastic Ţesuturi conjunctive specializate: 1. Ţesutul reticular; 2. Ţesutul adipos; 3. Cartilajul; 4. Osul;
5. Sângele 6. Ţesutul hematopoietic; 7. Ţesutul limfopoietic;
MĂDUVA ROŞIE HEMATOGENĂ
Localizată la nivelul cavităţilor osoase Organ parenchimatos, format din: 1. Capsulă - endostul 2. Stromă – ţesutul conjunctiv reticular 3. Parenchim – reprezentat de două categorii
de celule: I) nehematopoietice II) hematopoietice
Capsula: endostul
Stroma: ţesut reticular
Capilarele sinusoide
Capilarele sinusoide
Parenchimul: celulele nehematopoietice
Celulele reticulare nefagocitare
Celulele reticulare fagocitare (macrofagele)
Mastocitele Celulele adipoase
Parenchimul: celulele hematopoietice
Parenchimul: celulele hematopoietice
Parenchimul: celulele
hematopoietice
MĂDUVA ROŞIE HEMATOGENĂ –col HE
Megakariocitul
TIMUSUL Localizat la nivelul mediastinului Organ parenchimatos format din: 1. Capsulă: ţesut conjunctiv fibros → septe 2. Stromă: celule reticulo-epiteliale 3. Parenchim: limfocite T - este organizat sub formă de lobuli timici, care
prezintă două zone: 1). corticala 2). medulara
Capsula: ţesut conjunctiv fibros → septe
Stroma: celulele reticulo-epiteliale
Parenchimul: limfocite T
Parenchimul: limfocite T
Lobulul timic
Corticala
Medulara
Timus- corpuscul Hassal
Timusul – col. HE
1. Endost 2. Insule de celule
hematopoietice 3. Megakariocit 4. Vase 5. Celule adipoase
(nehematopoietice)
Măduva hematogenă Col. HE
1. Capsula 2. Septe conjunctive 3. Lobul timic 4. Corticala 5. Medulara 6. Vase 7. Corpuscul Hassal 8. Nuclei ai celulelor
reticulo-epiteliale
Timusul col HE
SISTEMUL CARDIO-VASCULAR
SISTEMUL CARDIO-VASCULAR Reprezentat de:
• inimă • vasele sanguine • vasele limfatice
• Vasele sanguine reprezintă un sistem tubular închis, format dintr-o serie de structuri adaptate funcţiei de vehiculare a sângelui: artere, vene, şi capilare
CARACTERE GENERALE ALE VASELOR
SANGUINE
- structuri tubulare - au peretele format din trei tunici (cu excepţia
capilarelor): INTIMA (ENDARTERA): endoteliu, MB, strat
subendotelial, LEI MEDIA: lame elastice/ fibre musc. netede, LEE ADVENTIŢIA: tes. conj. lax cu vase şi nervi
Capilarele
Arterele elastice • Ex. : Aorta, a. pulmonară, a. subclavie, a. carotida comună • Peretele arterial este format din trei tunici: Intima - 10% Media - 80% Adventiţia - 10%.
Aorta col. HE
Aorta, col. orceină
14
Arterele musculare Au peretele alcătuit din trei tunici: Intima - 5-10% Media - 50% Adventiţia - 40-45%
Venele Intima - 5% Media - 15% Adventiţia - 80%.
Diagnostic diferenţial Arteră musculară ≠ Venă
Diagnostic diferenţial Arteră musculară ≠ Venă
Pachetul vasculo-nervos col. HE
Aorta - coloraţie HE I=10%; M=80%; A=10% 1-Nuclei ai celulelor endoteliale;
2-Fibre colagene din ţesutul de legătură dintre lamelele elastice;
3-Nuclei ai fibrocitelor;
4-Fibre musculare netede din ţesutul de legătură dintre lamelele elastice;
5-Adventiţia, ţesut conjunctiv lax;
6-Vas sanguin (vasa vasorum)
Aorta - coloraţie rezorcină-fuxină
Weigert
1-Lamele elastice situate în tunica medie;
2-Fibre elastice din ţesutul conjunctiv lax al adventiţiei
Pachetul vasculo-nervos
Arteră musculară - coloraţie HE
I=5-10%; M=50%; A=40-45%
1-Nuclei ai celulelor endoteliale;
2-Limitantă elastică internă;
3-Fibre musculare netede;
4-Fibre colagene din ţesutul de legătură dintre fibrele musculare netede;
5-Adventiţia, ţesut conjunctiv lax
Pachetul vasculo-nervos
Vena - coloraţie HE I=5%; M=15%; A=80%
1-Intima, cu nuclei ai celulelor endoteliale;
2-Media, fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv de legătură;
3-Adventiţia, ţesut conjunctiv lax
ŢESUTUL NERVOS
Este alcătuit din: neuroni - celule permanente, cu cel mai înalt grad
de diferenţiere; celulele gliale (nevroglii) - rol auxiliar. Substanţa fundamentală - absentă, echivalentul S.F. -
neuropilul Alături de ţesutul conjunctiv şi vasele de sânge intră în
alcătuirea organelor din sistemul nervos central şi periferic
Ţesutul nervos
Neuronul Definiţie - unitatea morfo-funcţională a ţesutului nervos Caracteristici:
Excitabilitatea Conductibilitatea Comunicabilitatea
Celula glială (nevroglia) După origine, nevroglia se împarte în : 1. Macroglia (de origine neuroectodermică) : - macroglia centrală - astrocitul (g lia) protoplasmatic - astrocitul fibros (glia fibrilară) - oligodendrocit - celulele NG2+ - macroglia periferică – cel Schwann - cel satelite - glia ependimară 2. Microglia (de origine mezodermică), aparţine sistemului
macrofagic-mononuclear.
Structura: Pericarion
(corpul celular) Prelungiri:
Dendritele Axonul
Neuronul
Pericarionul
Neurilemă Nucleu Neuroplasmă
Organitele comune Incluziuni Organitele specifice:
Corpusculii Nissl (substanţa tigroidă)
Neurofilamentele Neurotubulii
6
Corpusculii Nissl
Neurofibrilele
Neurotubulii
Prelungirile neuronale
Fibrele nervoase Alcătuite dintr-o prelungire neuronală:
neuritul şi tecile acesteia. Topografic, pot fi: - centrale - periferice Structural, pot fi: - amielinice - mielinice
Fibra nervoasă mielinică periferică
Formată din neurit şi trei teci concentrice:
1. Teaca de mielină 2. Teaca glială
Schwann 3. Teaca endoneurală Henle
Teaca de mielină
Teaca Schwann
Teaca Henle endoneurală
Neurofibrilele- impregnare argentică
Măduva spinării- secţiune transv. impregnare argentică
Măduva spinării- secţiune transv. impregnare argentică
Neurofibrile - coloraţie impregnare argentică
Reţea de neurofibrile prezentă atât în pericarion, cât şi în prelungiri
Fibre nervoase mielinice periferice – col. cu acid osmic
Teaca de mielină a fibrelor nervoase periferice - coloraţie
acid osmic
Secţiune longitudinală şi transversală
Nervul ca organ
Pachetul vasculo-nervos col. HE
Nerv ca organ - coloraţie hematoxilină-
eozină
1-Epinerv;
2-Perinerv;
3-Fibre nervoase mielinice secţionate transversal;
4-Fibre nervoase mielinice în secţiune oblică