Post on 23-Oct-2015
description
I. INTRODUCERE
I.1. Actualitatea temei
Obezitatea este un flagel care atinge la ora aceasta toata lumea civilizată, unde 20-
25% până la 50% din populaţie este supraponderală sau obeză. Obezitatea nu este o problemă
de imagine, ci mai ales o problemă de sănătate, ea începând să devină cauza principală de
mortalitate prin bolile cardiovasculare pe care le determină, diabetul zaharat şi afectarea
articulară care sunt întâlnite la multe persoane obeze.
Numărul copiilor supraponderali creşte anual cu 400. 000, cifră care se adaugă celor
14 milioane de persoane supraponderale deja existente în Uniunea Europeană. În cazul
populaţiei europene adulte, rata obezităţii variază între 10% şi 27% la bărbaţi şi până la 38%
în cazul femeilor.
Creşterea ratei obezităţii în rândul copiilor şi tinerilor se datorează societăţii
contemporane, din motive precum ascensiunea tehnologiei, creșterea ponderii consumului de
mâncare tip fast-food și dimensiunea porţiilor meselor și scăderea activității fizice a copiilor.
Dacă copiii ar fi mai dinamici și mai puțin sedentari, rata de obezitate s-ar reduce.
Copiii trebuie să aloce mai puţin timp dispozitivelor electronice și să petreacă mai
mult timp afară pentru joc sau de a explora alte opțiuni de activităţi fizice.
Un studiu a constatat faptul că copiii care folosesc dispozitive electronice timp de 3
sau mai multe ore pe zi au avut între 17-44% riscul crescut de a deveni supraponderali, şi cu
10-61% riscul crescut de obezitate. Părinții trebuie să recunoască semnele care duc la aceste
posibilităţi si sa încurajeze copiii lor sa fie mai activi fizic. Există multe programe menite să
încurajeze activitățile fizice cum ar fi Letsmove.gov, un program lansat de prima doamna,
Michelle Obama, pentru a ajuta la problemele de luptă cu recenta epidemie de obezitate.
Lucrarea e faţă urmăreşte în primele capitole să expună principalele cauze şi motive
care au dus la creşterea în mod îngrijorător a fenomenului de obezitate infantilă, precum şi
efectele nefavorabile asupra sănătăţii, pe mai multe planuri, cu accent pe repercursiunile
asupra scheletului axial .
1
I.2. Motivaţia alegerii temei
Cauzele care pot duce la obezitate sunt multiple şi întâlnite zi cu zi în societatea
modernă. Din păcate, acestei afecţiuni nu i se atribuie atenţia necesară combaterii, în
condiţiile în care pare a deveni principala maladie contemporană, ducând la multiple afecţiuni
şi traume pe multe planuri psihice şi fizice.
Rolul kinetoterapiei a crescut foarte mult în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le
deţine faţă de metodele clasice de combatere, care pot avea numeroase efecte secundare şi
complicaţii, îndeosebi asupra organismului în formare şi vulnerabil al unui infant sau
adolescent. Kinetoterapia dezvoltă musculatura şi îmbunăţăteşte toate funcţiile generale ale
organismului, fiind recomandată pentru o dezvoltare armonioasă a corpului şi menţinerea
optimă a funcţiilor vitale atât pentru persoanele fără probleme de greutate, dar în special
pentru profilaxia obezităţii, atât infantile, cât şi la adulţi.
În cadrul lucrării de faţă mi-am propus să evidenţiez ce este obezitatea, principalele
cauze, domeniile asupra cărora se răsfrâng efectele acesteia acesteia şi principalele linii
directoare privind tratamentul şi combaterea acesteia. În partea a II-a a lucrării am prezentat
modul în care suprapropendalii sunt afectaţi privind dezvoltarea articulară şi a scheletului,
precum şi importanţa kinetoterapiei în ameliorarea suferinţelor osoase şi articulare, cu tehnici
practice de abordare.
Prin lucrarea mea sper să fi surprins esenţialul privind gravitatea problemei pe care o
reprezintă obezitatea la copii şi adulţi, cu consecinţe şi asupra dezvoltării în viaţa adultă,
precum şi un mod practic, eficient, atractiv şi fără efecte adverse de tratament şi îmbunătăţire
a stării generale de sănătate.
2
II. FUNDAMENTARE TEORETICĂ
II.1. Generalităţi
Obezitatea este o afecțiune în cadrul căreia excesul de grăsime corporală s-a acumulat
până la stadiul în care acesta ar putea avea un efect negativ asupra sănătății, ducând la o
speranță de viață redusă și / sau probleme de sănătate crescute1. Oamenii sunt consideraţi
obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea
greutății unei persoane exprimată în kilograme la pătratul înălţimii persoanei în metri, este
mai mare de 30 kg/m2 2.
Obezitatea crește probabilitatea apariţiei diverselor boli, în special boli de inimă,
diabet de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer şi a osteoartritei.
Obezitatea este cel mai frecvent cauzată de o combinaţie de aport excesiv de energie
din alimente, lipsă de activitate fizică și susceptibilitate genetică, deși în câteva cazuri este
cauzată în principal de ereditate, tulburări endocrine, medicamente sau boli psihice. Dovezile
care susțin punctul de vedere că unii oameni obezi care mănâncă putin câştigă în greutate din
cauza unui metabolism lent sunt limitate. În medie, oamenii obezi au un consum de energie
mai mare decât omologii lor slabi, datorită energiei necesare pentru a menține o masă
corporală crescută.
Dieta și exercițiile fizice sunt cele mai importante metode de tratament pentru
obezitate. Calitatea dietei poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente cu o
densitate energetică crescută, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zaharuri și prin creșterea
aportului de fibre alimentare. Medicamentele anti-obezitate ar putea fi prescrise pentru a
reduce pofta de mancare sau a inhiba absorbţia grăsimilor, împreună cu un regim alimentar
adecvat. În cazul în care dieta, exercitiile fizice si medicamentele nu sunt eficiente, un balon
gastric poate ajuta la pierderea în greutate sau pot fi efectuate intervenţii chirurgicale pentru a
reduce volumul stomacului și / sau lungimea intestinului, ceea ce duce la sațietate mai
devreme și capacitatea redusă de a absorbi substanţele nutritive din alimente.
Obezitatea este o cauză principala de deces la nivel mondial, cu creșterea prevalenței
la adulți și copii, și autoritățile o percep ca fiind una dintre cele mai grave probleme de
sănătate publică ale secolului 21. Obezitatea este stigmatizată în mare parte din lumea
1 WHO 2000 p.6
2 Haslam DW, James WP (2005). "Obesity". Lancet 366 (9492): 1197–209.
3
modernă (în special în lumea occidentală), deşi aceasta a fost larg percepută ca un simbol al
bogăției și al fertilității de multe ori în istorie, și încă este, în unele părți ale lumii.
Fig. 1 – Ilustrarea obezităţii şi circumferinţei bustului
De la dreapta la stânga, un bărbat sănătos are o talie de 84 cm, unul supraponderal
de 114 cm, iar un bărbat obez are o talie de 152 cm
Sursa: Report of the Dietary Guidelines Advisory Committee on the Dietary
Guidelines for Americans, 2000.
Obezitatea infantilă este o afecțiune în care excesul de grăsime corporală afectează în
mod negativ sănătatea sau bunăstarea unui copil. Deoarece metodele directe de a determina
țesutul adipos din organism sunt dificile, diagnosticul de obezitate se bazează adesea pe IMC.
Având în vedere prevalenţa în creştere a obezităţii la copii și numeroasele sale efecte negative
asupra sănătății, aceasta este recunoscută ca o problemă gravă de sănătate publică. Termenul
de exces în greutate este mai degrabă utilizat la copii decât cel de obezi deoarece este mai
puțin stigmatizant. Pentru a preveni sau inversa obezitatea la copii este necesar să se
efectueze o reevaluare largă a numărului de calorii, precum și recomandarea creşterii
activităţii fizice ca urmare a stilului de viață sedimentar la copiii din zilele noastre.
4
II.2. Clasificare
Aşa cum s-a menţionat anterior, obezitatea este o afecțiune în care excesul de grasime
corporală s-a acumulat în măsura în care aceasta ar putea avea un efect negativ asupra
sănătății. Ea este definită de indicele de masă corporală (IMC) și a evaluat în continuare în
ceea ce privește distribuția grăsimii prin raportul talie- șold și numărul total de factori de risc
cardiovascular3. IMC este strâns legat atât de procentul de grăsime corporală cât şi de cel de
grăsime totală a corpului. La copii, o greutate sănătoasă variază în funcție de vârstă și sex.
Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea exprimată în kg la
înălţimea exprimată în m la pătrat: IMC = m / (h2)
IMC Semnificaţie
sub 18,5 subponderal
intre 18,5 si 24,9 greutate normala
intre 25 si 29,9 supraponderal
intre 30 si 34,9 obezitate clasa I
intre 35 si 39,9 obezitate clasa II
peste 40 obezitate morbida
Tabelul 1 – Clasificarea persoanelor în funcţie de IMC
3 Sweeting HN (2007). "Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and Adolescence: A field guide
for the uninitiated". Nutr J 6 (1): 32
5
În cazul copiilor, Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor defineşte obezitatea
infantilă ca fiind de la un IMC mai mare sau egal cu 95 de procente statistice (capătul
terminal al clopotului Gauss). Au fost publicate grafice pentru determinarea acesteia la copii,
în funcţie de vârstă şi sex.
6
Fig.2 – Procente statistice ale IMC pentru băieţi (respectiv fete) cu vârste cuprinse
între 2-20 ani
Sursa: http://www.cdc.gov/nchs/data/nhanes/growthcharts/set1/chart15.pdf
II.3. Efectele asupra sănătăţii
II.3.1. Mortalitatea
Obezitatea este una dintre cauzele principale dintre cele care pot fi prevenite de deces
la nivel mondial.4 Studiile americane și europene efectuate la scară largă au descoperit că
riscul de mortalitate este minim la un IMC de 20-25 kg/m2 la nefumători şi la 24-27 kg/m2 la
fumători, cu riscul crescând odată cu schimbările în orice direcție. Un IMC de peste 32 kg/m2
a fost asociat cu o rată a mortalității dublă în rândul femeilor pe o perioadă de 16 ani. În
Statele Unite obezitatea este estimată a provoca 111,909 până la 365,000 de decese pe an, în
timp ce 1 milion (7,7%) din decesele din Europa sunt atribuite excesului de greutate.5 În
medie, obezitatea reduce speranța de viață cu șase până la șapte ani, un IMC de 30-35 kg/m2
reduce speranța de viață cu doi până la patru ani, în timp ce obezitatea severă (IMC > 40
kg/m2) reduce speranța de viață cu zece ani.
II.3.2. Morbiditatea
Obezitatea creşte riscul multor afecţiuni fizice și psihice. Aceste comorbidități sunt
cel mai frecvent prezentate în sindromul metabolic, o combinatie de afecţiuni medicale care
includ: diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala, colesterolul ridicat şi un nivel
ridicat de trigliceride.
Complicaţiile sunt cauzate fie direct de obezitate sau indirect legate prin intermediul
unor mecanisme de partajare de o cauză comună, cum ar fi o dietă săracă sau un stil de viaţă
sedentar. Puterea legăturii dintre obezitate și afecţiunile specifice variază. Una dintre cele mai
4 Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL (March 2004). "Actual causes of death in the United States,
2000" (PDF). JAMA 291 (10): 1238–45.5 Tsigosa Constantine; Hainer, Vojtech; Basdevant, Arnaud; Finer, Nick; Fried, Martin; Mathus-Vliegen,
Elisabeth; Micic, Dragan; Maislos, Maximo et al. (April 2008). "Management of Obesity in Adults: European
Clinical Practice Guidelines". The European Journal of Obesity 1 (2): 106–16
7
puternice este legătura cu diabetul de tip 2. Excesul de grăsime corporala stă la baza a 64%
din cazurile de diabet la bărbaţi si 77% dintre cazuri la femei.6
Consecințele asupra sănătății se împart în două mari categorii: cele care se atribuie
efectelor masei marite de grăsimi (cum ar fi osteoartrita, apneea obstructivă de somn,
stigmatizarea socială), precum și cele datorate creșterii numărului de celule grase (diabet,
cancer, boli cardiovasculare, boli de ficat gras non-alcoolice).
Primele probleme care par să apară la copii obezi sunt, de obicei, emoționale sau
psihologice. Obezitatea infantila cu toate acestea, poate duce, de asemenea, la o viaţă în
condiţii de pericol, inclusiv diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli de inimă, probleme de
somn, cancer si alte boli, aşa cum sunt descrise în tabelul de mai jos. Este demonstrat faptul
că copiii supraponderali este mult mai probabil să crească pentru a deveni adulți
supraponderali. De asemenea, obezitatea în timpul adolescenţei creşte ratele de mortalitate în
timpul varstei adulte.
Copiii obezi de multe ori suferă de tachinări din partea colegilor. Unii ajung chiar să
fie hărțuiți sau discriminaţi de propria lor familie, ceea ce poate duce la scăderea stimei de
sine și la uşoară depresie.
Un studiu din 2008 a constatat că copiii obezi au arterele carotide îmbătrânite
prematur ca la vârsta de treizeci de ani, precum şi niveluri anormal de ridicate de colesterol.7
Un sumar al diferitelor tipuri de afecţiuni datorate obezităţii este prezentat în tabelul
de mai jos.
Domeni
u
medical
Afecţiune Domeniu
medical
Afecţiune
Cardiolo
gie
Boli de inimă ischemice: angină
şi infarct miocardic
Hipertensiune arterială
Nivele anormale de colesterol
Tromboză venoasă şi embolism
pulmonar
Dermatolo
gie
vergeturi
negi
celulită
hirsutism
intertrigo (o
dermatoză)
6 Grundy SM (2004). "Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease". J. Clin. Endocrinol. Metab.
89 (6): 2595–6007 "Obese kids have arteries of 45-year-olds: study". CTV News. Retrieved 2008-11-11.
8
Endocrin
ologie şi
medicina
sistemul
ui
reproduc
ător
Diabet mellitus
Sindrom ovarian policistic
Tulburări menstruale
Pubertate precoce
Sterilitate
Complicaţii în timpul sarcinii
Defecte la naştere
Moarte fetală intrauterină
Gastroenter
ologie
Boala refluxului
gastroesofagian
Boala ficatului gras
colelitiază
Neurolo
gie
Atacuri cerebrale
Meralgie parestetică
Migrene
Sindromul tunelului carpian
Demenţă
Hipertensiune intracraniană
idiopatică
Scleroză multiplă
Oncologie de sân, ovarian
esofagian , de colon
de ficat, pancreatic
gastric
endometrial, cervical
de prostată, de
rinichi
limfoame, mielom
multiplu
Psihiatri
e
Depresie la femei
Stigmatizare socială
Respirologi
e
Apnee obstructivă
de somn
Sindrom de
hipoventilaţie cauzat
de obezitate
Astm
Risc de complicaţii
crescute în timpul
anesteziei generale
Reumato
logie şi
ortopedi
e
Gută
Mobilitate redusă
Osteoartrită
Dureri ale coloanei inferioare
Urologie şi
nefrologie
Disfuncţii erectile
Incontinenţă urinară
Blocaj renal cronic
Hipogonadism
9
Tabelul 2 – Tabelul clinic al afecţiunilor cauzate de obezitate
Fig. 3 – Complicaţiile medicale ale obezităţii infantile
Sursă: http://sitemaker.umich.edu/russette.356/comorbidities
Copiii care sunt obezi sunt susceptibili de a deveni obezi ca adulţi. Astfel, ei sunt mai
expuşi riscului de probleme de sănătate specifice adulților, cum ar fi boli de inimă, diabet de
tip 2, accidente vasculare cerebrale, mai multor tipuri de cancer şi a osteoartritei. Un studiu a
arătat că copiii care au devenit obezi de la vârsta vârsta de 2 ani au mai multe şanse de a fi
obezi ca adulţi8. Potrivit unui articol din New York Times, toate aceste efecte asupra sănătății
contribuie la o durată de viață mai scurtă cu cinci ani pentru aceste copii obezi. Este prima
8 http://www.cdc.gov/healthyyouth/obesity/facts.htm, Adolescent and school health, CDC
10
dată în două secole când actuala generație de copii ar putea avea o durată de viaţă mai scurtă
decât părinţii lor.
II.4. Cauzele apariţiei obezităţii
Obezitatea infantilă poate fi datorată unei serii de factori care acționează de multe ori
în combinație. Termenul de "mediu obesogenic" este termenul medical inspirat din circuitul
agricol pentru acest amestec de elemente. Cel mai mare factor de risc pentru obezitatea
copilului este obezitatea ambilor părinți. Acest lucru poate fi reflectat de mediul familial și
genetică. Alte motive ar putea fi, de asemenea, din cauza unor factori psihologici și tipului de
corp al copilului.
Un studiu revizuit din 2010 a declarat că obezitatea infantilă este probabil rezultatul
interacțiunii de selecției naturale care îi favorizează pe cei cu metabolism mai econom de
energie și societăţii de consum de astăzi, cu acces ușor la alimente ieftine hipercalorice și
necesarul de energie mai redus în viața de zi cu zi.
La nivel individual, o combinație între consumul excesiv de energie din alimente și
lipsa de activitate fizică este gândită pentru a explica cele mai multe cazuri de obezitate. Un
număr limitat de cazuri se datorează în primul rând motivelor genetice, motivelor medicale
sau bolilor psihice(de exemplu, bulimia). În schimb, creșterea ratelor de obezitate la nivel
social este considerată a se datora unui regim alimentar ușor accesibil și gustos, folosirii
ridicate a autoturismelor și a fabricației mecanizate.
Un studiu din 2006 a identificat alți 10 contribuitori posibili la recenta creștere a
obezității:
(1) somnul insuficient;
(2) factori perturbatori ai sistemului endocrin (poluanţi de mediu care interferează cu
metabolismul lipidic);
(3) a scăzut variabilitatea temperaturii mediului ambiant;
(4) scăderea ratelor fumatului, deoarece fumatul suprimă pofta de mancare;
(5) a crescut utilizarea de medicamente care pot determina creşterea in greutate (de
exemplu, antipsihotice atipice);
(6) creșteri ale proporţiilor în cadrul unor grupuri etnice și de vârstă, care tind să fie
mai mari în greutate;
11
(7) sarcina la o vârstă mai înaintată (care poate cauza sensibilitatea la obezitate la
copii);
(8) factori de risc epigenetici care au ajuns la generalizare;
(9) selecția naturală pentru IMC mai mare;
(10) imperecherea asortativă duce la concentrarea sporită a factorilor de risc de
obezitate (acest lucru ar crește numărul de persoane obeze, prin creșterea varianței populației
în greutate).9
În timp ce există dovezi substanțiale de susținere a influenței acestor mecanisme cu
privire la prevalenţa crescută a obezităţii, dovezile sunt încă neconcludente, iar autorii atestă
faptul că acestea sunt, probabil, mai puțin influente decât cele discutate în paragraful anterior.
În rândurile de mai jos voi încerca să dezvolt factorii care au contribuit la creşterea
alarmantă a obezităţii pe glob, în special a celei infantile.
II.4.1. Dieta hipercalorică
Aprovizionarea cu energie alimentară pe cap de locuitor variază semnificativ între
diferite regiuni și țări. Ea s-a schimbat, de asemenea, în mod semnificativ în timp. De la
începutul anilor 1970 până la sfârşitul anilor 1990, media de calorii consumate pe persoană
pe zi (estimată după cantitatea de alimente cumpărate) a crescut în toate părțile lumii, cu
excepția Europei de Est. Statele Unite au cea mai mare creştere ajungând la 3654 de calorii
pe persoană în 1996. Aceasta a crescut mai mult în 2003, la 3754 de calorii. La sfârșitul
anilor 1990 europenii au avut 3394 de calorii pe persoană, în zonele în curs de dezvoltare din
Asia au fost 2648 de calorii pe persoană, iar în Africa sub-sahariană, oamenii au avut 2176 de
calorii per persoană. 10 Consumul total de calorii s-a demonstrat a fi legat de obezitate.
Disponibilitatea răspândită la nivel mondial a ghidurilor nutriţionale directoare a facut
prea puţin pentru a aborda problemele de supraalimentare și alegere proastă dietetică. Din
1971 până în anul 2000, rata obezităţii în Statele Unite a crescut de la 14,5% la 30,9%. În
timpul aceleiaşi perioade, a avut loc o creștere în cantitatea medie de energie din alimente
consumate. Pentru femei, creșterea medie a fost de 335 de calorii pe zi (1.542 de calorii în
1971 și 1877 de calorii în 2004), în timp ce pentru bărbați creșterea medie a fost de 168 de
calorii pe zi (2.450 de calorii în 1971 și 2618 de calorii în 2004). Cea mai multă din această
9 Keith SW, Redden DT, Katzmarzyk PT et al. (2006). "Putative contributors to the secular increase in obesity:
Exploring the roads less traveled". Int J Obes (Lond) 30 (11): 1585–94.
10 "EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita". World Resources Institute. Retrieved Oct. 18, 2009.
12
energie alimentară în plus a provenit de la o creștere a consumului de carbohidraţi, mai
degrabă decât a consumului de grăsimi. Sursele primare ale acestor carbohidraţi suplimentari
sunt bauturile îndulcite, care reprezintă în prezent aproape 25 la sută din energia din
alimentele de zi cu zi la adultii tineri din America și chipsurile de cartofi. Consumul de
băuturi îndulcite este considerat a fi contribuit major la ratele de creştere a obezităţii11.
Deoarece societățile devin tot mai dependente de mese bogate în energie, porţii tot
mai mari și mese fast-food, asocierea între consumul de fast-food si obezitate devine tot mai
îngrijorătoare.
Politica agricolă și tehnologia perfecţionată în Statele Unite și Europa au dus la
prețuri la alimente mai mici. Persoanele obeze în mod constant sub-raportează în declararea
consumului de alimente, comparativ cu persoanele cu greutate normală. Acest lucru este
sprijinit atât de teste de oameni efectuate într-o cameră calorimetru, cât și prin observare
directă.
Efectele obiceiurilor alimentare privind obezitatea infantilă sunt greu de determinat.
Un studiu randomizat, controlat, de trei ani, efectuat pe 1704 copii de clasa a 3-a în cursul
căruia au fost prevăzute două mese sănătoase pe zi, în combinație cu un program de exerciţii
si consiliere alimentară nu a demonstrat o reducere semnificativă a ţesutului adipos
procentual în comparație cu un grup de control. Acest lucru s-a datorat faptului că, deși copiii
au crezut că mănâncă mai puțin, consumul de calorii real nu a scăzut odată cu intervenția. În
același timp, consumul de energie observat a rămas similar între grupuri. Acest lucru a avut
loc chiar dacă aportul de grăsimi alimentare a scăzut de la 34% la 27%.12
Un al doilea studiu efectuat pe 5106 copii a avut rezultate similare. Chiar dacă copiii
au avut o dietă mai bună nu a existat nici un efect asupra IMC.13
Cauza pentru care aceste studii nu au adus efectul dorit de reducere a obezităţii
infantile a fost atribuit faptului că intervențiile nu au fost suficiente. Modificările au fost
făcute în primul rând în mediul școlar în timp ce se consideră că acestea trebuie să aibă loc în
casă, comunitate și școala în același timp pentru a avea un efect semnificativ.
11 Malik VS, Schulze MB, Hu FB (August 2006). "Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a
systematic review". Am. J. Clin. Nutr. 84 (2): 274–8812 Caballero B, Clay T, Davis SM, et al. (November 2003). "Pathways: a school-based, randomized controlled
trial for the prevention of obesity in American Indian schoolchildren". Am. J. Clin. Nutr. 78 (5): 1030–8.13 Nader PR, Stone EJ, Lytle LA, et al. (July 1999). "Three-year maintenance of improved diet and physical
activity: the CATCH cohort. Child and Adolescent Trial for Cardiovascular Health". Arch Pediatr Adolesc Med
153 (7): 695–704.
13
Băuturile şi alimentele bogate in calorii sunt disponibile pentru copii. Consumul de
băuturi răcoritoare cu zahăr poate contribui la obezitate infantilă. Într-un studiu de 548 copii
pe o perioadă de 19 luni probabilitatea obezității a crescut de 1,6 ori pentru fiecare băutură
răcoritoare suplimentară consumată pe zi.14
Alimentele bogate în calorii, gustările tip fast-food sunt disponibile în mai multe
locații frecventate de copii. Deoarece obezitatea infantilă a devenit mai raspandită, automat
gustările în instituțiile de învățământ au fost reduse de lege, din păcate, într-un număr mic de
localități.
Unele cercetări sugerează că creșterea disponibilității ka produse tip fast-food în școli
poate reprezenta cauza a aproximativ o cincime din creșterea medie a IMC în rândul
adolescenților în ultimul deceniu. Industria fast-food este, de asemenea, de vină pentru
creşterea obezităţii infantile.. Această industrie cheltuieste aproximativ 4,2 miliarde de dolari
pe reclame destinate copiilor mici. Singur McDonalds are treisprezece site-uri care sunt
vizualizate de 365.000 de copii și 294.000 de adolescenți în fiecare lună. În plus,
restaurantele fast-food oferă jucării în masă pentru copii, care ajută la a atrage copiii să
cumpere fast-food. Patruzeci de procente dintre copiii cer părinților să îi ia la restaurante fast-
food zi de zi. Pentru a înrăutăți lucrurile, din 3000 de combinații create din elemente populare
meniurilor pentru copii de la restaurantele fast-food, doar 13 respectă indicațiile nutriționale
recomandate pentru copii mici15 .
Laptele de consum versus 2% din consumul total de lapte la copii de un an sau doi de
ani nu a avut nici un efect asupra greutăţii, înălțimii sau procentului de grăsime corporală.
Prin urmare, laptele integral continuă să fie recomandat pentru această grupă de vârstă. Cu
toate acestea, tendința de a substitui băuturi îndulcite laptelui s-a demonstrat că duce la
creşterea în greutate în exces.
14 James J, Kerr D (2005). "Prevention of childhood obesity by reducing soft drinks". Int J Obes (Lond) 29
(Suppl 2): S54–7.15 Tracy, Ben. "Fast Food Restaurants Not Fighting Child Obesity - CBS Evening News - CBS News." Breaking
News Headlines: Business, Entertainment & World News - CBS News. CBS Evening News, 8 Nov. 2010
14
a
b
Fig. 4 – a. Harta consumului de energie (kcal / persoana / zi) pentru fiecare țară în 1961. Media mondială a fost de 2,253.9 kcal / persoană / zi b. Harta consumului de energie (kcal / persoana / zi) pentru fiecare țară în 2001-2003. Media mondială a fost de 2800 kcal / persoană / zi Nu sunt date <1600 1600-1800 1800-2000 2000-2200 2200-2400 2400-2600 2600-2800 2800-3000 3000-3200 3200-3400 3400-3600 >3600
Sursă: EarthTrends: Agriculture and Food — Nutrition: Calorie supply per capita
15
Fig 5 – Consumul zilnic de energie per persoană pe an. Cele două linii îngroşate marchează
valorile recomandate pentru femei, respectiv bărbaţi.
Sursă: http://earthtrends.wri.org/searchable_db/index.php?
theme=8&variable_ID=1856&action=select_countries
II.4.2. Stilul de viaţă sedentar
Un stil de viață sedentar joacă un rol important în obezitate. Pe plan mondial a existat
o schimbare majoră datorită muncii mai puţin solicitante fizic și în prezent cel puțin 30% din
populația lumii depune exerciții fizice insuficiente. Acest lucru se datorează în primul rând
utilizării tot mai mari a transportului mecanizat si o prevalenţă mai mare a tehnologiilor care
economisesc munca. La copii, se pare că scade nivelul de activitate fizică datorită tendințelor
mondiale de mai puțin mers pe jos și educație fizică16. Datele despre activitatea fizică depusă
în timpul liber sunt mai puțin clare. Organizația Mondială a Sănătății indică faptul că oamenii
din întreaga lume au preocupări de agrement mai puțin activ, în timp ce un studiu din
Finlanda a constatat o creștere a activităţii fizice și un studiu din Statele Unite a găsit că în
timpul liber activitatea fizică nu s-a schimbat semnificativ. 17
16 Salmon J, Timperio A (2007). "Prevalence, trends and environmental influences on child and youth physical
activity". Med Sport Sci. Medicine and Sport Science 50: 183–99.17 Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P (June 2008). "Thirty-year trends of physical activity in
relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults". Eur J Public Health 18 (3): 339–44.
16
Atât la copii cât și la adulți, există o asociere între timpul petrecut la televizor și riscul
de obezitate. O revizuire a constatat că 63 din 73 de studii (86%) arată o rată crescută de
obezitate infantilă cu creşterea expunerii la mass-media, cu rate de creștere proporționale cu
timpul petrecut la televizor.18
Lipsa de activitate fizică a copiilor apare, de asemenea, să fie un motiv serios, iar
copiii care nu reușesc să se angajeze în activități fizice regulate au un risc mai mare de
obezitate. Lipsa de activitate fizică ca un copil ar putea duce la lipsa de activitate fizică ca un
adult.
Mulți copii nu reușesc să-și exercite potenţialul fizic, deoarece aceştia îşi petrec
timpul facând activităţi imobile, cum ar fi utilizarea calculatorului, jocurile video sau privitul
la televizor. Tehnologia are un factor de mare pe activizat copiilor. Cercetatorii au descoperit
faptul că copiii au 21,5% mai multe sanse de câştiga în greutate atunci când privesc 4 + ore
de TV pe zi, cu 4,5% mai multe sanse de a lua exces de greutate atunci când utilizează un
computer una sau mai multe ore pe zi, și este neafectat potențialul de creștere în greutate de la
jocurile video.19
II.4.3. Ereditatea
Ca și multe alte afecțiuni medicale, obezitatea este rezultatul unei interacțiuni între
factorii genetici și de mediu. Polimorfismele din gene diferite care controlează apetitul şi
metabolismul predispun la obezitate atunci când este suficient aportul de energie prezent din
alimente. Începând din 2006, mai mult de 41 din situsurile de pe genomul uman au fost legate
de dezvoltarea obezităţii atunci când este prezent un mediu favorabil. Oamenii cu două copii
ale genei FTO (gena asociată masei de grăsime şi obezităţii) a fost constatat că prezintă, în
medie, o greutate cu până la 3-4 kg mai mult și au un risc de 1,67 de ori mai mare de
obezitate, comparativ cu cei fără alela risc.20 Procentul de obezitate care poate fi atribuit
genetic variază, în funcție de populația examinată, de la 6% la 85%.
18 "Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review" (PDF). Ezekiel J. Emanuel. Common Sense
Media. 2008. Retrieved April 6, 2009.19 Horton TJ, Drougas H, Brachey A, Reed GW, Peters JC, Hill JO (1995). "Fat and carbohydrate overfeeding in
humans: different effects on energy storage". Am. J. Clin. Nutr. 62 (1): 19–29.20 Loos RJ, Bouchard C (May 2008). "FTO: the first gene contributing to common forms of human obesity".
Obes Rev 9 (3): 246–50
17
Obezitatea este o caracteristică importantă în mai multe sindroame, cum ar fi
sindromul Prader-Willi, sindromul Bardet-Biedl, sindromul Cohen și sindromul MOMO.
(Termenul de "obezitate non-sindromic" este folosit uneori pentru a exclude aceste condiții.)
La persoanele cu obezitate severă cu debut precoce (definit de un debut înainte de 10 de ani și
indicele de masă corporală peste trei deviaţii standard peste normal) , 7% prezintă o mutaţie
punctuală în ADN.
Studiile care s-au concentrat pe modele de ereditate, mai degrabă decât pe gene
specifice, au descoperit ca 80% din copii proveniţi din doi părinţi obezi au devenit, de
asemenea, obezi, în contrast cu mai puțin de 10% din copiii din doi parinti care au fost de
greutate normală21.
Ipoteza genei gospodar postulează că, din cauza deficitului de produse alimentare în
timpul evolutiei umane, oamenii sunt predispuşi la obezitate. Capacitatea lor de a profita de
perioadele rare de abundenţă prin stocarea energiei sub formă de grasime ar fi avantajoasă în
vremuri de insuficientă disponibilitate a produselor alimentare, precum și persoanele cu
rezerve mai mari adipoase ar fi avut mai multe sanse de a supravieţui foametei. Această
tendință de a stoca grăsime, cu toate acestea, ar fi maladaptivă în societățile cu alimentaţie
stabilă. 22
21 Kolata,Gina (2007). Rethinking thin: The new science of weight loss – and the myths and realities of dieting.
Picador. p. 122.22 Chakravarthy MV, Booth FW (2004). "Eating, exercise, and "thrifty" genotypes: Connecting the dots toward
an evolutionary understanding of modern chronic diseases". J. Appl. Physiol. 96 (1): 3–10.
18
Fig. 6 – Un tablou din 1680 de Juan Carreno de Miranda a unei fetiţe presupuse a
avea sindromul Prader-Willi
Sursă: http://www.museodelprado.es/en/the-collection/onlinegallerz/on-line-gallerz/
obra/ldquothe-monsterrdquo-nude-orbachus/
II.4.4. Mediul familial şi factori de dezvoltare
Alegerile alimentare pentru copii sunt, de asemenea, influențate de mesele de familie.
Cercetatorii au dat publicităţii un chestionar privind consumul de uz casnic la 18177 copii,
variind între vârstele 11 – 21de ani și au descoperit că patru din cinci părinți lasă copiilor
libertatea de a face propriile lor decizii alimentare. De asemenea, ei au descoperit că,
comparativ cu adolescenţii care mănânca trei sau mai puţine mese pe săptămână, cei care au
19
mâncat patru până la cinci mese de familie pe săptămână au fost cu 19% mai puţin probabil
să raporteze consumul slab de legume, cu 22% mai puţin probabil să raporteze consumul
sărac în fructe și cu 19% mai puţin probabil să raporteze consumul slab de produse lactate.
Adolescenţii care au mâncat șase-șapte mese de familie pe săptămână, comparativ cu
cei care au mâncat trei sau mai puţine mese de familie pe săptămână au fost cu 38% mai puţin
probabil să raporteze consumul redus de legume, 31% mai puţin probabil să raporteze
consumul sărac în fructe și 27% puţin probabil să raporteze consumul slab de produse
lactate23.
Diverşi factori de dezvoltare pot afecta ratele de obezitate. Alăptarea de exemplu,
poate proteja împotriva obezității mai târziu în viață cu durata alăptării invers asociată cu
riscul de a fi supraponderali mai târziu. Modelul de crestere şi dezvoltare a organismului unui
copil poate influența tendința de a câștiga în greutate.
II.4.5. Alte maladii
Anumite boli fizice și psihice, precum și unele substanțe farmaceutice folosite pentru
tratament pot crește riscul de obezitate. Bolile medicale care cresc riscul de obezitate includ
mai multe sindroame genetice rare (enumerate mai sus), precum și unele condiții congenitale
sau dobândite: hipotiroidism, sindrom Cushing, deficit de hormon de creștere, și diferite
tulburări de alimentație (bulimia şi sindromul mâncatului nocturn), cu toate acestea,
obezitatea nu este considerată ca fiind o tulburare psihiatrică, și, prin urmare, nu este listată
ca boală psihică. Cu toate acestea, riscul excesului de greutate şi al obezităţii este mai mare la
pacienții cu tulburări psihice decât la persoanele fără afecțiuni psihice .
Anumite medicamente pot determina creşterea în greutate sau schimbări în compoziția
corpului, acestea incluzând insulina, sulfonilureea, tiazolidindionele, antipsihoticele atipice,
antidepresivele, steroizii, anumite anticonvulsivante (fenitoină și valproat), pizotifenul si
unele forme de contracepție hormonală24.
Studiul efectului agenților infecțioși asupra metabolismului este încă în fază
incipientă. S-a demonstrat că flora intestinală diferă între oamenii slabi şi obezi. Există un
indiciu că flora intestinală la persoanele obeze și slabe poate afecta potențialul metabolic.
23 Videon TM, Manning CK (2003). "Influences on adolescent eating patterns: the importance of family meals".
J Adolesc Health 32 (5): 365–73.24 Woodhouse R (2008). "Obesity in art: A brief overview". Front Horm Res. Frontiers of Hormone Research
36: 271–86
20
Această modificare aparentă a potențialului metabolic este considerată a conferi o mai mare
capacitate de a recolta energie care contribuie la obezitate. Dacă aceste diferenţe sunt cauza
directă sau o consecinţă a obezitatii nu a putut fi încă determinat fără echivoc.
O asociere între unii viruși și obezitate a fost gasită la om și mai multe specii de
animale diferite. Suma cu care aceste asociații au contribuit la rata de creştere a obezităţii
urmează încă să fie stabilită.25
Fig. 7 – Cauze ale obezităţii
Sursa: Victor Duţă, Cum să scăpăm de obezitate: metode eficiente de slăbire pentru
copii,femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni , Editura Andreas Print, Bucureşti, p. 49.
II.5.Managementul obezităţii
25 Falagas ME, Kompoti M (July 2006). "Obesity and infection". Lancet Infect Dis 6 (7): 438–46.
21
Principalul tratament pentru obezitate consta în dietă şi exerciţii fizice. Programele
nutriţionale pot produce pierderea în greutate pe termen scurt, dar menținerea acestei pierderi
în greutate este adesea dificilă și de multe ori necesită să se facă exerciţii fizice şi un regim
alimentar hipocaloric, măsuri care să devină o parte permanentă din stilul de viață al unei
persoane. Ratele de succes de întreținere a pierderii în greutate pe termen lung cu schimbarea
stilului de viata sunt mici, variind între 2-20%. Dieta echilibrată şi modificările stilului de
viaţă sunt eficiente în limitarea creşterii excesive în greutate în timpul sarcinii și
îmbunătățirea rezultatelor atât pentru mamă cât și pentru copil.
Există şi terapie medicamentoasă pentru pierderea în greutate, dar aceasta este însă
modestă, cu o medie de 2,9 kg de la 1 la 4 ani și există puține informații cu privire la modul
în care aceste medicamente afectează complicaţiile pe termen lung ale obezităţii. Utilizarea
lor este asociată cu rate ridicate ale efectelor gastro-intestinale adverse și efecte negative
ridicate asupra rinichilor26,27. Este de menţionat că terapia medicamentoasă nu este
recomandata la copiii sub 12 ani.
Cel mai eficient tratament pentru obezitate este chirurgia bariatrică. Chirurgia în
cazurile de obezitate severă este asociată cu pierderea în greutate pe termen lung şi a scazut
mortalitatea generală. Un studiu a relevat o pierdere în greutate de între 14% și 25% (în
funcție de tipul de procedură efectuate) la 10 ani, și o reducere de 29% a mortalității de orice
cauză, în comparație cu măsurile standard de pierdere în greutate.28 Cu toate acestea, din
cauza costului acesteia și riscului apariţiei de complicaţii, cercetătorii sunt în cautare de alte
tratamente eficiente mai puțin invazive.
II.6. Efectele obezităţii asupra scheletului şi încheieturilor
26 Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC (2007). "Long term pharmacotherapy for obesity and
overweight: updated meta-analysis". BMJ 335 (7631): 1194–99.27Wood, Shelley. "Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries". Medscape. Medscape News.
Retrieved 26 April 2011.28 Sjöström L, Narbro K, Sjöström CD et al. (August 2007). "Effects of bariatric surgery on mortality in Swedish
obese subjects". N. Engl. J. Med. 357 (8): 741–52
22
Obezitatea accelerează uzura articulațiilor și coloanei vertebrale. În special,
osteoartrita (artrita uzură-și-rupere) a genunchilor este un risc crescut.
Persoanele obeze au dificultăţi în ghemuit (a se aşeza şi ridica de pe toaletă, ieșirea
dintr-o mașină), care se referă şi la urcatul scărilor.
Există teorii conform cărora, dereglarea homeostaziei lipidice este unul dintre
mecanismele care conduc la artroză. Artroza este considerată a fi o suferinţă în care aspectul
patologic central este reprezentat de distrucţia cartilajului articular. Întrucât conceptul a
evoluat, osteoartrita este considerată astăzi drept o boală care poate afecta întreaga articulaţie
(osul, muşchii, ligamentele şi sinoviala). Deşi etiologia artrozei nu este stabilită, sunt
binecunoscuţi principalii factori de risc, care includ factori mecanici, biochimici şi genetici.
Printre aceştia, obezitatea este considerată, fără îndoială, un factor de risc important. Efectul
de supraîncărcare a cartilajului articular poate explica riscul crescut de artroză, cel puţin de
gonartroză, la populaţia supraponderală.
Asocierea pozitivă stabilită între supraponderalitate sau obezitate şi artroză poate fi
observată nu doar la nivelul articulaţiilor genunchilor, ci şi la nivelul articulaţiilor care nu
poartă/suportă greutatea corpului, precum mâinile. Aceste aspecte privitoare la implicarea
articulaţiilor sugerează că distrucţia articulară poate fi cauzată de factori sistemici, precum
factorii adipozici, aşa-numitele adipokine, care oferă o legătură metabolică între obezitate şi
artroză. Ţesutul adipos, considerat tradiţional a fi un depozit pasiv de energie, este astăzi
considerat a fi un adevărat organ endocrin, care eliberează un număr mare de factori,
incluzând citokine şi adipokine. Date recente întăresc ipoteza că artroza este o
disfuncţionalitate sistemică, în care dereglarea homeostaziei lipidelor poate fi unul dintre
mecanismele fiziopatologice care conduc spre artroză.
Țesutul adipos, în special atunci când este localizat în zona abdominală, este
demonstrat a fi activ metabolic, producând diverși factori, inclusiv hormonii leptină,
adiponectină și resistină. Aceşti mesageri chimici pot intermedia modificări in creşterea
oaselor şi homeostazia cartilajelor, iar leptina, în special, a fost constatat a se găsi în
concentrații ridicate în raport cu plasma sanguină în lichidul sinovial al articulatiilor
osteoartritice.
În plus, testele de laborator pe celule și modele de cultură de țesut au arătat prezența
leptinei ca fiind asociată cu o creștere în degradarea cartilajului.
Modificări vasculare la nivelul osului subcondral au fost observate la articulațiile
osteoartritice şi bolile cardiovasculare sunt un factor de risc cunoscut pentru osteoartrită. Prin
23
urmare, a fost emisă ipoteza că restricțiile în aprovizionarea cu sânge ar putea avea un efect
ischemic direct asupra oaselor, și / sau un impact asupra furnizării de substanţe nutritive
pentru cartilaje, oricare dintre acestea putând accelera potenţial rata de progresie a
osteoartritei. Bolile și tulburările metabolice cardiovasculare, cum ar fi diabetul zaharat, sunt
puternic asociate cu obezitatea și cunoscute a fi factori de risc independenți pentru
osteoartrită, chiar şi atunci cand există un control pentru IMC, sugerând că un set comun de
factori metabolici pot fi implicaţi în patogeneza acestor condiții.
Deşi este evident faptul că elementele mecanice conduc la distrucţia articulară la
persoanele supraponderale, artroza nu este considerată o boală doar a cartilajului articular, ci
o suferinţă sistemică în care factorii circulanţi aflaţi în legătura cu metabolismul modificat al
lipidelor, dar şi al glucidelor, cum se întâmplă în diabetul zaharat, pot explica diversitatea
modificărilor fiziopatologice găsite în artroza generalizată.
Adesea, şi efectul obezităţii asupra artrozei, a durerilor de spate şi asupra altor
probleme musculoscheletale sunt subapreciate. Deşi obezitatea este recunoscută a contribui la
instalarea artrozei, totuşi, potenţialele beneficii ale menţinerii unei greutăţi corporale ideale
asupra stării de sănătate musculoscheletală sunt insuficient cunoscute.29
Obezitatea este un factor de risc major al apariţiei, progresiei şi efectelor artrozei.
Gonartroza are cea mai mare contribuţie în cadrul bolii artrozice.
Biomecanic acest lucru poate fi explicat, deoarece forţa depusă
între rotulă (genunchi) și articularea acestuia curestul genunchiului este de aproximativ de trei
ori greutatea corpului în cazul mersului pe jos. Când alte activități sunt întreprinse, forțele
pot ajunge la de la șase până la 10 ori greutatea corpului. De aceea, forţa depusă asupra
genunchilor unei persoane supraponderale cu greutatea de 100 kg este de 200 kg, iar în
timpul unei ascensiuni sau alergări, pate atinge 400-500 de kg. Înmulțit cu numărul de ani în
care oamenii sunt supraponderali veți obține uzura excesivă și, astfel, artrita.
Corolarul este adevărat, de asemenea, și acest lucru oferă un bun
stimulent pentru a pierde in greutate. Pur și simplu pierderea a 5-10 kg poate face o diferenţă
reală a nivelului de activitate al cuiva.
Exerciţiile fizice moderate şi exerciţiile de întindere a picioarelor pot reduce forțele
depuse asupra articulaţiilor.
Obezitatea afectează, de asemenea, mecanica coloanei vertebrale. Obezitatea
trunchiulară asociată cu un intestin supradimensionat determină o forță anterioară și o forță
29 McMillan AG, Pulver AM, Collier DN, Williams DS. Sagittal and frontal plane joint biomechanics
throughout the stance phase of walking in adolescents who are obese. Gait Posture 2010;32(2):263-268.
24
de compresie de flexiune asupra coloanei vertebrale conducând astfel la patologie de disc şi
dureri de spate. Drept comparaţie poate fi purtarea unui rucsac de spate de 25-40 kg asupra
lui pentru o zi.
III – Kinetoterapia în cazul obezităţii infantile
Obezitatea este pentru zilele contemporane un flagel al societăţii
moderne, în s p e c i a l , o b e z i t a t e a c a r e s e i n s t a l e a z ă l a c o p i i ş i
a d o l e s c e n ţ i . Î n c o p i l ă r i e , s e s t a b i l e s c t a b i e t u r i , s e i m p r i m ă
u n a n u m i t m o d d e v i a ţ ă p r i v i n d a l i m e n t a ţ i a , b ă u t u r a , m o d u l d e
p e t r e c e r e a t i m p u l u i l i b e r , o b i c e i u r i c a r e v o r influenţa în mod hotărâtor tot
restul vieţii. C e r c e t ă r i l e a r a t ă c ă o b e z i t a t e a i n s t a l a t ă î n r â n d u l g r u p e l o r
d e v â r s t ă m e n ţ i o n a t e e s t e d e t e r m i n a t ă î n p r i m u l r â n d d e f a c t o r i ,
c u m a r f i c e i s o c i a l i ş i p s i h i c i . D e a c e e a , p e n t r u a a s i g u r a u n v i i t o r
s ă n ă t o s c o p i i l o r , e s t e n e c e s a r s ă intervenim prin mijloace şi metode
adecvate vârstei pentru a combate acest flagel30.
Kinetoterapia dispune de aceste mijloace şi poate să facă legătura cu alte domenii
pentru combaterea acestei afecţiuni – obezitatea. Dacă ţinem cont de f a p t u l
c ă o b e z i t a t e a î n c o p i l ă r i e s a u a d o l e s c e n ţ ă m ă r e ş t e r i s c u l u n e i
s ă n ă t ă ţ i precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc
pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa şi la maturitate, asociată
cu numeroase riscuri asupra sănătăţii şi calităţii vieţii. De aceea, este important
să se identifice obezitatea şi să se acţioneze din timp pentru înlăturarea ei, înainte de
maturizarea copiilor. Excesul de greutate acumulat în jurul taliei la copiii şi
adolescenţii obezi p o a t e , d e a s e m e n e a , m ă r i r i s c u l a p a r i ţ i e i u n o r
p r o b l e m e c a r d i o v a s c u l a r e ş i a hipertensiunii, toleranţa anormală a glucozei şi
colesterolului. Pe lângă aceste aspecte, intervin şi aspecte legate de modificări la
nivelul s f e r e i p s i h o l o g i c e , c u m a r f i : l i p s a î n c r e d e r i i î n s i n e , i z o l a r e
s o c i a l ă , s c ă d e r e a performanţelor şcolare etc. Tratamentele kinoterapeutice
impun recurgerea în prealabil la efectuarea u n o r t e s t e p e n t r u d e t e r m i n a r e a
m a s e i d e g r e u t ă ţ i c o r p o r a l e p r i n c a l c u l a r e a g r e u t ă ţ i i o p t i m e c u
30 Cordun ,M., Kinetologie medicala. Bucureşti, Editura Axxa, 1999, P. 88.
25
a j u t o r u l c e l o r 5 p l i u r i d e ţ e s u t a d i p o s , i n d i c e l u i d e m a s ă corporală
(IMC), evaluarea capacităţii de efort, a mobilităţii şi a forţei generale.
Greutatea corporală depinde de factori ce ţin de
individualitatea fiecăruia cum ar fi: talia, vârsta, sexul, conformaţia corporală,
compoziţia corporală. Iar c a l c u l a r e a e i s e r e a l i z e a z ă p r i n
m e t o d e s t a t i s t i c e , r e z u l t â n d o g r e u t a t e r e c o m a n d a b i l ă
c a r e c o n c o r d ă c u c e a m a i m a r e s p e r a n ţ ă d e v i a ţ ă , ş i c u t i p u l
s c h e l e t u l u i î n f u n c ţ i e d e c i r c u m f e r i n ţ a î n c h e i e t u r i i p u m n u l u i .
I n d i c a t o r u l c a r e s e r v e ş t e p e n t r u c a n t i t a t e a d e g r ă s i m e i n t r a -
a b d o m i n a l ă e s t e p r o p o r ţ i a t a l i e – şolduri; atunci când circumferinţa taliei o
depăşeşte pe cea a şoldurilor la bărbaţiide vârstă medie, riscul de boală creşte abrupt.
R e d u c e r e a g r e u t ă ţ i i c o r p o r a l e n u e s t e n u m a i o s i m p l ă
c h e s t i u n e d e reducere a consumului energetic prin regim alimentar hipocaloric şi de
creştere a acestuia prin practicarea regulată a activităţilor fizice. Cunoaşterea capacităţii de
efort ne permite aplicarea unuia dintre principiile fundamentale ale kinetologiei medicale, cel
al progresivităţii efortului. Unii autori se îndoiesc de efectele exerciţiilor fizice în tratamentul
obezităţii. Dimpotrivă, experienţa a demonstrat că exerciţiul fizic, folosit cu
competenţă şi perseverenţă, constituie un factor deosebit de valoros în
prevenirea şi tratarea obezităţii. Pentru a putea înţelege mai bine valoarea exerciţiilor
fizice în prevenirea ş i t r a t a r e a o b e z i t ă ţ i i , e s t e n e c e s a r ă t r e c e r e a î n r e v i s t ă
a e f e c t e l o r l o r a s u p r a organismului.31
Din punct de vedere morfogenetic, exerciţiul reprezintă un factor plastic
f o a r t e i m p o r t a n t , î n d e o s e b i p e n t r u e l e m e n t e l e c o m p o n e n t e
a l e a p a r a t u l u i locomotor: oase, articulaţii, muşchi, tendoane şi alte ţesuturi moi.
Forma şi structura întregului corp sunt influenţate în mare măsură de efortul fizic depus în
decursul vieţii. Aspectul sedentarului diferă fundamental de cel al unui sportiv.
Primul este expresia insuficienţelor locomotoare, al doilea este tipulde dezvoltare
armonioasă. Efectele nu se produc însă de la o zi la alta şi mai ales nu se pot
obţine laorice vârstă. În tratamentul obezităţii, efectele morfogenetice sunt deosebit de
spectaculoase. Prin exerciţii bine alese se poate ajunge la oprirea evoluţiei şi chiar la
c o r e c t a r e a u n o r d e f i c i e n ţ e f i z i c e , c a u z a t e d e i n s t a l a r e a
o b e z i t ă ţ i i . E f e c t e l e f iziologice sunt evidente şi imediate. Respiraţia se
îmbunătăţeşte, capacitatearespiratorie se măreşte, numărul respiraţiilor pe minut scade.
31 Dorina Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universităţii, Oradea, 2002, p. 25
26
Contracţiile cardiace devin mai puternice, debitul sanguin este mai mare,
pulsul se răreşte. Funcţiile nutritive şi de eliminare se echilibrează căci exerciţiul
fizic este r e g u l a t o r u l n a t u r a l a l n u t r i ţ i e i c r e â n d n e c e s i t a t e a h r a n e i ,
m ă r i n d p u t e r e a d e asimilare a debililor, activând combustiile, utilizând
substanţele de rezervă ale supranutriţilor şi obezilor. E f e c t e l e e d u c a t i v e
a l e e x e r c i ţ i i l o r f i z i c e s e p u n î n e v i d e n ţ ă
p r i n îmbunătăţirea funcţiilor neuromotoare şi psihomotoare.32
E x e r c i ţ i i l e f i z i c e influenţează favorabil funcţiile intelectuale, moral –
volitive şi afetive, contribuind la formarea caracterului şi la desăvârşirea personalităţii.
Efectele profilactice ale exerciţiilor fizice sunt îndeobşte cunoscute, la baza culturii fizice
stând ideea de păstrare şi întărire continuă a sănătăţii şi vigoarei, de creştere şi
perfecţionare a funcţiilor organismului, de întărire a capacităţii lui de luptă şi
de apărare împotriva îmbolnăvirilor.
Efectele terapeutice ale exerciţiilor fizice se obţin în special prin gimnastică medicală.
Acestea pot fi specifice sau nespecifice.
Efecte terapeutice-clasificare:
specifice:
- refacerea şi îmbunătăţirea proprietăţilor muşchilor;
- refacerea sau creşterea mobilităţii normale a articulaţiilor;
- educarea sau reeducarea neuromotorie în tulburările de coordonare şi de echilibru;
- corectarea posturii şi aliniamentului corpului.
nespecifice:
- stimulatoare sau relaxatoare;
- de echilibrare şi sinergie;
- tonifiere funcţională.
Dintre efectele specifice menţionăm: refacerea volumului şi îmbunătăţirea
proprietăţilor muşchilor, păstrarea sau redarea mobilităţii normale a
articulaţiilor,reeducarea neuromotoare în tulburările de coordonare şi de echilibru etc.
Efectele nespecifice se pot menţiona cele stimulatoare sau relaxatoare, de echilibrare
şi sinergie funcţională necesare în tratamentul unor tulburări.
32 Zorca Giurculescu, Dumitru Cristea, Constanţa Constantinescu, Ştefan Costea, Programe de
gimnasticămedicală, Editura Stadion, 1974, p. 22
27
Mijloacele şi metodele din gimnastica medicală folosite pentru combaterea
o b e z i t ă ţ i i l a c o p i i p u n a c c e n t u l , î n s p e c i a l , p e e x e r c i ţ i i l e
r e s p i r a t o r i i , e x e r c i ţ i i l e abdominale şi cele articulare, pe de o parte, iar pe de altă
parte, pentru a face ca recuperarea să fie mai atractivă se insistă şi pe jocurile
dinamice cu obiecte şi aparate care impun exerciţii cu caracter aplicativ. G i m n a s t i c a
m e d i c a l ă a r e o l a r g ă a p l i c a r e î n t r a t a m e n t u l o b e z i t ă ţ i i ,
constituind un important mijloc preventiv şi curativ. Exerciţiile medicale trebuie să
r e s p e c t e a n u m i t e p r i n c i p i i : p r i n c i p i u l a c c e s i b i l i t ă ţ i , p r i n c i p i u l
g r a d ă r i i e f o r t u l u i , principiul alternării exerciţiilor după acţiunea lor.
Prin gimnastica articulară se urmăreşte desigur să se exercite îndeosebi
articulaţiile, acestea fiind un complex anatomic şi fiziologic unitar, dar acest fel de exercitare
nu exclude de la efectele utile ale exerciţiilor fizice nici celelalte elemente ale corpului.
Exercitarea funcţiilor articulare nu înseamnă o limitare strictă a componentelor proprii
ale articulaţiilor, ci reprezintă în acelaşi timp stimularea funcţiilor musculare şi nervoase,
prelucrarea ţesuturilor periarticulare, activarea circulaţiei şi a schimburilor nutritive locale.
Programul de gimnastică articulară se va începe întotdeauna cu o bună încălzire a
organismului pentru efort a tuturor elementelor aparatului locomotor, iar gradarea efortului se
va face progresiv cu evidenţierea strictă a numărului de repetări şi a complexităţii exerciţiilor.
Exerciţiile pot fi statice sau dinamice şi se vor executa fie pasiv, fie activ sau cu
rezistenţă.
În prevenirea şi tratarea obezităţii, lucrul muscular static trebuie folosit cu m u l t ă
p r u d e n ţ ă , p e n t r u a e v i t a u n e l e e f e c t e n e d o r i t e , s p e c i f i c e
28
c o n t r a c ţ i i l o r izometrice. Astfel, imobilizarea prelungită sau repetată la scurte intervale
duce la s t â n j e n i r e a c i r c u l a ţ i e i l o c a l e a s â n g e l u i ş i l i m f e i , a
r e s p i r a ţ i e i , î n g r e u n e a z ă schimburile metabolice locale şi favorizează apariţia
timpurie a oboselii. Satisfacerea nevoii de oxigen, în cazul efortului static, se
face mai greu şi muşchii sunt puşi să lucreze într-o măsură oareecare în lipsa
oxigenului. Când imobilitatea interesează toracele şi abdomenul, fie direct, fie
indirect, respiraţiaeste stânjenită, iar schimburile gazoase sunt mult reduse. Din această
cauză, ori d e c â t e o r i s e e x e c u t ă e x e r c i ţ i i s t a t i c e e s t e n e c e s a r s ă s e
f a c ă s c u r t e p a u z e , f o l o s i t e p e n t r u e f e c t u a r e a e x e r c i ţ i i l o r d e
r e s p i r a ţ i e .
Exerciţiile lipolitice efectuate într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă şi
relaxare, antrenează grupe de lanţuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare,
determinând o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului. 3 3
Exerciţiile se efectuează liber, la aparate, cât şi exerciţii de respiraţie. Prin urmare,
gimnastica medicală are efecte benefice asupra întregului o r g a n i s m c u r o l
e s e n ţ i a l î n c o m b a t e r e a o b e z i t ă ţ i i l a c o p i i , d a r f ă r ă u n r e g i m
alimentar corespunzător metodele de gimnastică medicală nu pot oferi
rezultatebune
Aceste efecte sunt deosebit de eficace, dacă antrenamentul începe în p r i m a
c o p i l ă r i e ş i s e c o n t i n u ă f ă r ă î n t r e r u p e r e p e t o a t ă d u r a t a
c r e ş t e r i i ş i dezvoltării.
Printre metodele specifice kinetoterapiei, adăugăm şi rolul metodelor de
m a s a j ş i t e h n i c i c o m p l e m e n t a r e : m a s a j u l c l a s i c , m a s a j u l
r e f l e x o g e n a l e c ă r o r efecte facilitează circulaţia sanguină impunând accelerarea
transportului toxinelor s p r e o r g a n e l e d e e l i m i n a r e s a u d e d e t o x i f i e r e ,
î m b u n ă t ă ţ i n d a s t f e l s t a r e a d e s ă n ă t a t e , p r e s o p u n c t u r a , m a s â n d u - s e
p u n c t e l e p e n t r u d i m i n u a r e a p o f t e i d e mâncare.
Alte mijloace asociate folosite pentru combaterea obezităţii la copii şi adolescenţi
au mai fost: stretchingul, hidro-termoterapia si hidro-kinetoterapia.
Exerciţiile de stretching constituie un sistem de antrenament care măresc limitele de
întindere ale muşchilor şi articulaţiilor, dezvoltă forţa şi rezistenţa muşchilor şi îi ajută să
33 Carmen Şerban Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiţiei fizice, Editura Universităţii,
Oradea,2002, p. 42
29
rămână flexibili. Astfel, schimbul de căldură între corp sau segmentele acestuia în apă prin
imersia acestora se încadrează în hidro-termoterapie iar atunci când este
însoţitde mobilizări, hidro-kinetoterapie. F a c t o r i i m e c a n i c i a i a p e i c u
r o l î n t r a t a m e n t u l o b e z i t ă ţ i i s u n t f o r ţ a ascensională,
rezistenţa apei, presiunea hidrostatică, factorul termic şi factorul chimic.
IV. Exerciţii cu caracter aplicativ
30
IV.1. Mersul şi alergarea
Mersul este exerciţiul cel mai simplu şi mai util dintre toate exerciţiile aplicative; el
poate varia între plimbarea scurtă, de câteva minute pe zi, şi mersul pe jos, pe distanţe lungi,
care poate să dureze ore întregi.
Mersul constituie un stimulent moderat al marilor funcţii organice şi un procedeu de
liniştire al SN. Plimbările în aer liber şi excursiile în mijlocul naturii sunt recomandate,
pentru efectele lor liniştitoare şi derivative, nu numai copiilor obezi ci tuturor persoanelor
sedentare, şi nu numai.
Alergările sunt exerciţii aplicative mai complexe şi mai obositoare, care stimulează
mai intens marile funcţii şi consumă o mare cantitate de energie.
În gimnastica medicală se folosesc alergările foarte scurte („de încălzire”) în partea
introductivă a şedinţei de tratament, în care este nevoie de o perioadă de adaptare a
organismului la efort, şi alergările susţinute, în partea fundamentală a şedinţei, prin care se
urmăreşte stimularea intensă a dezasimilaţiei.
IV.2. Exerciţiile de târâre
Exerciţiile de târâre reprezintă mişcări ale trunchiului şi ale segmentelor corpului
executate pe loc şi în deplasare din poziţii cu suprafaţă mare de sprijin. Caracteristicile
exerciţiilor de târâre sunt:
dezvoltarea un lucru muscular static şi dinamic general;
creşterea consumului energetic;
prin calcul s-a constatat că într-o oră de practică a exerciţiilor de
târâre se consumă aproximativ 4000 de Cal;
predominanţa mişcărilor de extensie ale trunchiului şi coloanei vertebrale;
practicarea îndelungată a exerciţiilor, prin structura lor determină o monotonie a
modului de desfăşurare.
Exerciţiile de târâre sunt utilizate, deci, pentru corectarea deficienţelor morfologice şi
funcţionale, tonifierea musculaturii şi în special cu o aplicabilitate foarte bună în tratamentul
obezităţii la copii prin efortul mare depus, având ca rezultat diminuarea rezervelor grase.
31
IV.3. Alte exerciţii aplicative
1. Trecerea pe sub obstacole – se poate executa ca exerciţiu cu temă cu rol deosebit în
cadrul exerciţiilor de târâre.
2. Săriturile – sunt exerciţii fizice mai grele, care necesită o bună coordonare a
mişcărilor. Se pot executa sărituri pe loc, pe ambele picioare, pe un picior, lateral
stânga/dreapta, anteroposterior faţă/spate şi săriturile la coardă (individual sau cu partener).
Acestea, ca şi exerciţiile de târâre necesită un consum energetic crescut şi sunt foarte
eficiente în tratamentul obezităţii la copii prin caracterul lor aplicativ şi distractiv.
3. Căţărările şi trecerile peste obstacole – sunt mişcări complexe naturale care tind să
dispară din viaţa omului civilizat. Ele dezvoltă, pe lângă forţa şi abilitatea necesară pentru
executarea probelor, şi calităţi psihice de concentrare şi stăpânire de sine, curajul şi
perseverenţa.
Toate aceste exerciţii aplicative au o foarte mare importanţă în tratamentul obezităţii
la copii, datorită caracterului de joc pe care îl au, făcând dintr-o şedinţă de tratament
monotonă, într-una distractivă şi atractivă în acelaşi timp.
Etapele de lucru în tratamentul obezităţii atât la adulţi cât şi la copii vor fi diferite, în
funcţie de scop, după cum şi mijloacele care se vor aplica vor fi diferite, astfel:
Etapa I – lipolitică sau de topire a grăsimilor – scopul mijloacelor kinetoterapeutice
constau din activarea consumului de energie a copilului şi adultului obez. La început se va
urmării reacţia organismului la efort, mărind intensitatea şi volumul efortului în limite strict
individualizate pe baza creşterii capacităţii fizice a individului.
Mijloacele principale din această etapă vor fi exerciţiile fizice cu efect lipolitic.
Conţinutul lipolitic al exerciţiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut, mărind
durata şi intensitatea reacţiilor de oxidare la nivelul celulelor şi ţesuturilor, consum realizat pe
baza rezervelor adipoase din vecinătatea şi din interiorul grupelor musculare solicitate.
Exerciţiile lipolitice se vor efectua într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă şi
relaxare scurte, structura exerciţiilor trebuie să îmbine lucrul muscular izotonic cu cel
izometric, exerciţiile vor fi analitice la început, apoi se vor folosi exerciţii care să antreneze
grupe de lanţuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare, exerciţiile fiind executate
din poziţii care să determine o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului.
32
Exerciţiile vor fi libere, la aparate, aplicative (mers, alergare, târâre) sau exerciţii de respiraţie
ce vor fi legate de mişcări de trunchi şi membre.
Etapa a II-a – musculo-poetică – se va urmări în special dezvoltarea orfofuncţională
a musculaturii trunchiului (spate, abdomen, torace) şi a membrelor superioare şi inferioare.
Se vor executa exerciţii cu amplitudine mare, exerciţii cu rezistenţă periferică mărită
progresiv, exerciţii analitice din poziţii cu suprafaţă mare de sprijin, exerciţii efectuate în ritm
lent şi cu tensiuni finale şi alergări de durată medie. În această etapă un loc important îl vor
ocupa exerciţiile cu rezistenţă manuală sau mecanică (exerciţii izometrice) şi exerciţiile cu
obiecte portabile.
Etapa a III-a – de întreţinere – această etapă urmăreşte păstrarea şi consolidarea
rezultatelor obţinute prin mijloace kinetoterapeutice în primele două etape şi prevenirea
recidivelor.
Pentru a obţine rezultatele scontate, adică acelea de a menţine o greutate normală şi o
musculatură tonică este nevoie de o participare constantă şi activă la efectuarea programului
kinetoterapeutic. Aceste programe se vor axa pe următoarele forme metodice de aplicare a
mijloacelor kinetoterapeutice: programe de gimnastică de înviorare, exerciţii active libere, cu
rezistenţă, cu obiecte, la aparate, aplicative care să ducă la tonifierea tuturor grupelor
musculare, practicarea unui sport: înot, volei, baschet, etc.
În concluzie, după obţinerea rezultatelor se va încerca prin acest program de
întreţinere formarea unui stil de viaţă nou prin mişcare controlată şi coordonată de specialiştii
în domeniu.
Gimnastica medicală cu efectele ei benefice asupra întregului organism are un rol
esenţial în combaterea obezităţii, dar să nu uităm că fără un regim alimentar corespunzător
aceasta nu ne poate oferi rezultatele cele mai bune.
Importanţa activităţii fizice în tratamentul obezităţii este probabil subestimată. Atât la
copilul supraponderal, cât şi la obezul adult, diverşi autori au notat o scădere a activităţii
fizice comparativ cu persoanele normoponderale. Din nefericire, obezitatea la copii este
neglijată de foarte mulţi părinţi, copiii ajungând în perioada adultă să aibă o motivare
medicală a curei de slăbire (afecţiuni degenerative cardio-vasculare, artroze, insuficienţă
respiratorie, etc.), nemaiputând să suporte eforturile fizice intense şi de lungă durată; de aceea
gimnastica medicală şi regimul alimentar corespunzător aplicate în această perioadă de stare
şi în perioada copilăriei vor reduce semnificativ bolile generate de obezitate şi de alimentaţia
nesănătoasă.
33
V. CONCLUZII
Rolul şi importanţa kinetoterapiei în combaterea efectelor negative induse de
obezitatea la copii şi adolescenţi este o temă importantă şi interesantă pentru viitorul
societăţii moderne.
Datele statistice la nivel mondial reflectă un procent îngrijorător în acestă privinţă,
arătând că obezitatea a devenit o problemă socială de sănătate publică în majoritatea ţărilor
puternic industrializate, ea afectând un segment de populaţie în continuă creştere.
Înainte de orice, obezitatea trebuie considerată mai puţin o problemă de estetică şi
mai mult o problemă de sănătate care atrage după sine complicaţii medicale, dizabilităţi
temporare sau permanente, scăderea duratei de viaţă şi, nu în ultimul rând, un cost mare
pentru întreaga societate.
Concluzia la care se poate ajunge este faptul că kinetoterapia este una dintre cele mai
moderne, neinvazive, necesare şi complexe modalităţi de ameliorare şi tratare a obezităţii
infantile.
34
Fig.8 - Echipa interdisciplinară implicată în combaterea obezităţii la copilul obez
BIBLIOGRAFIE
1. WHO 2000, p.6
2. Haslam DW, James WP (2005). "Obesity". Lancet 366 (9492): 1197–209.
3. Sweeting HN (2007). "Measurement and Definitions of Obesity In Childhood and
Adolescence: A field guide for the uninitiated". Nutr J 6 (1): 32
4. Mokdad AH, Marks JS, Stroup DF, Gerberding JL (March 2004). "Actual causes of
death in the United States, 2000" (PDF). JAMA 291 (10): 1238–45.
5. Tsigosa Constantine; Hainer, Vojtech; Basdevant, Arnaud; Finer, Nick; Fried, Martin;
Mathus-Vliegen, Elisabeth; Micic, Dragan; Maislos, Maximo et al. (April 2008).
"Management of Obesity in Adults: European Clinical Practice Guidelines". The European
Journal of Obesity 1 (2): 106–16
6. Grundy SM (2004). "Obesity, metabolic syndrome, and cardiovascular disease". J.
Clin. Endocrinol. Metab. 89 (6): 2595–600
7. "Obese kids have arteries of 45-year-olds: study". CTV News. Retrieved 2008-11-11.
35
8. http://www.cdc.gov/healthyyouth/obesity/facts.htm, Adolescent and school health,
CDC
9. Keith SW, Redden DT, Katzmarzyk PT et al. (2006). "Putative contributors to the
secular increase in obesity: Exploring the roads less traveled". Int J Obes (Lond) 30 (11):
1585–94.
10. "EarthTrends: Nutrition: Calorie supply per capita". World Resources Institute.
Retrieved Oct. 18, 2009.
11. Malik VS, Schulze MB, Hu FB (August 2006). "Intake of sugar-sweetened beverages
and weight gain: a systematic review". Am. J. Clin. Nutr. 84 (2): 274–88
12. Caballero B, Clay T, Davis SM, et al. (November 2003). "Pathways: a school-based,
randomized controlled trial for the prevention of obesity in American Indian schoolchildren".
Am. J. Clin. Nutr. 78 (5): 1030–8.
13. Nader PR, Stone EJ, Lytle LA, et al. (July 1999). "Three-year maintenance of
improved diet and physical activity: the CATCH cohort. Child and Adolescent Trial for
Cardiovascular Health". Arch Pediatr Adolesc Med 153 (7): 695–704.
14. James J, Kerr D (2005). "Prevention of childhood obesity by reducing soft drinks". Int
J Obes (Lond) 29 (Suppl 2): S54–7.
15. Tracy, Ben. "Fast Food Restaurants Not Fighting Child Obesity - CBS Evening News
- CBS News." Breaking News Headlines: Business, Entertainment & World News - CBS
News. CBS Evening News, 8 Nov. 2010
16. Salmon J, Timperio A (2007). "Prevalence, trends and environmental influences on
child and youth physical activity". Med Sport Sci. Medicine and Sport Science 50: 183–99.
17. Borodulin K, Laatikainen T, Juolevi A, Jousilahti P (June 2008). "Thirty-year trends
of physical activity in relation to age, calendar time and birth cohort in Finnish adults". Eur J
Public Health 18 (3): 339–44.
18. "Media + Child and Adolescent Health: A Systematic Review" (PDF). Ezekiel J.
Emanuel. Common Sense Media. 2008. Retrieved April 6, 2009.
19. Horton TJ, Drougas H, Brachey A, Reed GW, Peters JC, Hill JO (1995). "Fat and
carbohydrate overfeeding in humans: different effects on energy storage". Am. J. Clin. Nutr.
62 (1): 19–29.
20. Loos RJ, Bouchard C (May 2008). "FTO: the first gene contributing to common
forms of human obesity". Obes Rev 9 (3): 246–50
21. Kolata,Gina (2007). Rethinking thin: The new science of weight loss – and the myths
and realities of dieting. Picador. p. 122.
36
22. Chakravarthy MV, Booth FW (2004). "Eating, exercise, and "thrifty" genotypes:
Connecting the dots toward an evolutionary understanding of modern chronic diseases". J.
Appl. Physiol. 96 (1): 3–10.
23. Videon TM, Manning CK (2003). "Influences on adolescent eating patterns: the
importance of family meals". J Adolesc Health 32 (5): 365–73.
24. Woodhouse R (2008). "Obesity in art: A brief overview". Front Horm Res. Frontiers
of Hormone Research 36: 271–86
25. Falagas ME, Kompoti M (July 2006). "Obesity and infection". Lancet Infect Dis 6 (7):
438–46.
26. Rucker D, Padwal R, Li SK, Curioni C, Lau DC (2007). "Long term pharmacotherapy
for obesity and overweight: updated meta-analysis". BMJ 335 (7631): 1194–99.
27. Wood, Shelley. "Diet Drug Orlistat Linked to Kidney, Pancreas Injuries". Medscape.
Medscape News. Retrieved 26 April 2011.
28. Sjöström L, Narbro K, Sjöström CD et al. (August 2007). "Effects of bariatric surgery
on mortality in Swedish obese subjects". N. Engl. J. Med. 357 (8): 741–52
29. McMillan AG, Pulver AM, Collier DN, Williams DS. Sagittal and frontal plane joint
biomechanics throughout the stance phase of walking in adolescents who are obese. Gait
Posture 2010;32(2):263-268.
30. Cordun ,M., Kinetologie medicala. Bucureşti, Editura Axxa, 1999, P. 88.
31. Dorina Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universităţii, Oradea, 2002, p.
25
32. Zorca Giurculescu, Dumitru Cristea, Constanţa Constantinescu, Ştefan Costea,
Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, 1974, p. 22
33. Carmen Şerban Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiţiei fizice, Editura
Universităţii, Oradea,2002, p. 42
37