Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

septembrie 2008

NICOLETADABIJA

O autobiografie spiritual\ nu este numai opoveste personal\, nu redarea unui „a fi“ pur [isimplu este scopul ei, ci `n plus, ea face efortulde a surprinde `nl\untrul vie]ii „aproape tr\ite“o viziune destinal\ singular\. ~n alte cuvinte, oastfel de scriere confesiv\ inten]ioneaz\ s\ a-bordeze concretul `ntr-un mod diferit, neobi[-nuit pentru situa]ia unei autobiografii care-[iurmeaz\ defini]ia, [i anume, transpun`ndu-l `nspiritual, trec`ndu-l peste un prag superior,realiz`nd cu el un salt `n lumea semnifica]iilorcare prind via]\ pe articula]iile unui destinanumit.

Pu]ine s`nt totu[i autobiografiile de aceast\factur\, pu]ini autori (`nc\) de]in for]a de atransgresa realitatea cotidian\ a vie]ii ori, pede alt\ parte, de a-[i spori aten]ia asupra tr\iri-lor, de a-[i origina ideile `n propria experien]\,preocupa]i fiind mai lesne de oper\, de o`n]elegere teoretic\. Reu[e[te s\ conving\ `nacest sens Errata. O autobiografie, povestea`nt`lnirilor spirituale ce s-au petrecut `n de-cursul existen]ei lui George Steiner1. Cumanume, vom `ncerca s\ suger\m `n cele ceurmeaz\ prin c`teva aspecte deosebite.

Scriere a maturit\]ii unui autor, cel mai a-desea, autobiografia nu ar putea oferi o viziu-ne de ansamblu a existen]ei f\r\ o minim\transfigurare a trecutului, f\r\ o modelare oa-recare a acestuia, una care nu falsific\ tr\irea,dar, mintea uman\ uit`nd detaliile, aceasta vafi re-f\cut\, re-creat\ cu ochiul treaz al celuiajuns la o anume stabilitate a spiritului. Re]i-nem impresia de „lucru“ asupra amintirilor [ila George Steiner, `ncep`nd chiar cu momen-tele copil\riei sale. Asemenea lui Eliade, deexemplu, autorul nostru identific\ `n primii anide via]\ elementele aflate `n faze incipiente aledestinului manifestat plenar apoi. Plasarea co-pil\riei deja `n destin, deja prefigur`ndu-l, estevizibil\ de la primele pagini. Astfel el evoc\`ntrebarea asupra a c`te blazoane pot fi `nEuropa [i `n `ntreaga lume, dac\ numai `n micaAustrie s`nt nenum\rate, care l-a condus atuncila concluzia revelatorie, emo]ionant\ [i trist\ c\nu exist\ un inventar complet, oric`t ar fi el decuprinz\tor. Concluzie care l-a pus pe drum, `nlinia vie]ii sale, cum singur recunoa[te: „Amcrescut posedat de intui]ia existen]ei particula-rului, a unei diversit\]i at`t de mari, c\ nici oclasificare [i enumerare nu o poate epuiza.“2

Pentru a lua seama de `nc\ un element alcopil\riei lui Steiner care `ntre]ine cercetarealingvistic\ asupra particularului, amintimimpresia autorului c\ oric`t a reflectat, oric`tespecula]ii [i experimente psihologice a parcurs,nu poate vorbi `n cazul propriu de o prim\limb\. Franceza, engleza [i germana au fosttoate trei `n aceea[i m\sur\ „native“, p`n\ [isubcon[tientul cu visele de peste noapte pare ar\spunde unor circumstan]e lingvistice3. S\mai ad\ug\m alte idei majore la grija special\a g`nditorului pentru detaliu, de data aceastaale operei lui Steiner, precum obsesia TurnuluiBabel cu diversitatea `mplinit\ acolo, cu spe-ran]a de reparare a stric\ciunii survenite a-tunci, cu `ntrevederea unei astfel de reu[iteprin constatarea unei extinderi a ariei de vor-bitori de limb\ englez\; apoi, ideea sa (nu doara sa) c\ limbile urmeaz\ un proces al lor, c\tr\iesc [i cunosc moartea, c\ exist\ elemente

intraductibile dintr-o limb\ `n alta; c\, maimult, exist\ o limb\ a fiec\rui om, un voca-bular numai al lui, imposibil de repetat de unaltul, chiar tr\itor al unui alt spa]iu, al unuitimp diferit.

Un alt factor de o deosebit\ relevan]\ pen-tru destinul lui George Steiner este cel al edu-ca]iei primite, una exclusiv a culturii clasice,fructificat\ `n studiile sale ulterioare, dar carea func]ionat totodat\ ca o barier\ `n calea uneirealiz\ri de sine `ntr-o direc]ie de cercetare, deaici gener`nd [i regretele lui „prea t`rzii“. Lec-tura dintr-un clasic presupune implicit o ches-tionare a cititorului de c\tre autor asupra posi-bilit\]ilor lui intelectuale [i de con[tiin]\, asu-pra responsabilit\]ii pe care o are `n fa]a tex-tului de a-i da o interpretare valabil\, de adob`ndi asupra lui o `n]elegere reu[it\. Lecto-rul trebuie s\ cunoasc\ de la `nceput lec]iileclasicilor: `n primul r`nd, elementul specificacestuia const\ `n a nu putea fi epuizat; oric`tde `nzestrat ca lector [i interpret, nu po]i s\ fiidec`t „at`t de aproape“ de `n]elesurile ultimeale unui text clasic. Pe de alt\ parte, orice `n]e-legere are limite. Clasicul are `ntotdeauna unspa]iu autonom, extrem de bogat `n semnifica-]ii, iar vizibilitatea acestuia face deopotriv\u[or accesibile perceperea erorilor de interpre-tare, ca [i posibilitatea unor nenum\rate alteinterpret\ri. ~n al treilea r`nd, clasicul cere o„reac]ie“ de la cititorul lui, el are efecte puter-nice asupra con[tiin]ei acestuia, `l afecteaz\ [i`i modific\ identitatea. Cu fiecare clasic lectu-rat, el intr\ `ntr-o vita nuova, pentru caretrebuie s\ fie suficient de responsabil.

Errata lui George Steiner, dup\ cum su-gereaz\ [i numele, nu red\ exclusiv universulmisiunilor destinale `mplinite ale trecutuluig`nditorului aflat `n momentul rememor\rii, ci[i „petele de `ntuneric“ `ntruchipate `n regreteasupra limitelor [i neajunsurilor personale.Asist\m mai `nt`i la deruta situ\rii `n cultur\ aautorului: „Mi-am dispersat puterile `n diferitedirec]ii [i, astfel, le-am irosit.“4 Dac\ via]a i-afost solitar\, dar plin\, opera sa, cu imperfec-]iunile ei, nu a avut puterea s\ genereze o [coa-l\ de g`ndire, o mi[care specific\. Vina poate fiatribuit\ mai multor factori: propria atitudineriguros aplecat\ asupra clasicilor, folosireascrierilor [i prelegerilor sale universitare dec\tre al]ii, vizibilitatea public\ redus\, varieta-tea tematic\ a lucr\rilor.

Steiner `[i m\rturise[te m`hnirea legat\ defaptul de a nu fi putut respinge la tinere]e „jo-curile lingvistice arhaice“ ce poart\ cu ele operspectiv\ religioas\ [i de a nu se fi maturizatdoar pe baze naturaliste, ra]ionale. Este impre-sionat de „noua“ lui `n]elegere asupra mode-lelor de crea]ie tot mai `nchegate, acoperitedeopotriv\ de date experimentale, pe care leelaboreaz\ cosmologia [i astrologia, de postu-latul cosmologic c\ timpul a luat na[tere o dat\cu `ntregul cosmos, idee care de[i abole[te `n-trebarea noastr\ „ce a fost `nainte?“, conti-nu\m s\ o formul\m `n virtutea acelor p\gu-boase jocuri lingvistice mo[tenite. Acestedirec]ii de evolu]ie afecteaz\ radical categorii-le func]ionabile `nc\ `n creierul uman. Ne pu-tem teme sau a[tepta ca viitorul s\ produc\muta]ii extraordinare `n ordinea bine cunos-cut\, `ntr-o bun\ zi s-ar putea ca filosofia, artas\ vin\ cu pove[ti complet noi, f\r\ precedent.Proiectul universal realizat de arhitectul su-prem e aproape de pr\bu[ire, r\m`nem tempo-rar f\r\ r\spuns la ̀ ntrebarea asupra tr\s\turilorontologice ale existen]ei umane sau aleindividului, luat separat.

Totu[i, `ncrederea `n „revolu]iile“ produsepe baze empirice nu trebuie exagerat\, preci-zeaz\ Steiner, c\ci nu trebuie uitat c\ tot ceeste `n cultur\ „mai bine g`ndit [i formulat“apar]ine dimensiunii nonempirice a realit\]ii,

este sus]inut de afirmarea repetat\ a prezen]eidivine din diverse mituri [i tradi]ii. Contra-argumentul adep]ilor evolu]iei la aceast\ aser-]iune ar fi acela c\ personalit\]ile de statutuniversal apar]in trecutului, iar ideile lor facdovada unui moment al procesului biochimicevolutiv prin care omul a trecut. Ra]ionamentfoarte discutabil dup\ opinia lui Steiner, lacare subscriem, c\ci e greu de priceput cum unsimplu salt `n timp `]i confer\ [i o susceptibi-litate de `n]elegere [i interpretare, a naturiiumane [i a existen]ei `n genere, mai profund\[i mai complet\ dec`t cele elaborate de Platonsau Pascal5.

Aceast\ cultur\ de elit\ inserat\ `n metafi-zic\, art\, literatur\ [i muzic\ e lumea care s-amanifestat `n voie `n via]a autorului nostru. Eacuprinde `n sine domeniile care depun m\rtu-rie pentru o prezen]\ „str\in\“ de lumea aceas-ta, existent\ `ns\ `nl\untrul ei, [i care stabilescdeopotriv\ condi]iile din marginea limbajului:matematica superioar\, muzica [i mistica na-turii [i c\ut\rii lui Dumnezeu. Acestea din ur-m\ vin s\ confirme c\ discursul nostru lexico-gramatical este limitat [i c\ for]a lor inexplica-bil\ `l poate constr`nge. Exist\ astfel adev\rurivitale omului, care nu pot fi `n nici un felsupuse demersurilor demonstrative. Desigur,putem formula `n cuvinte experien]a c\ut\riilui Dumnezeu, efectele unei buc\]i muzicale,revela]ia matematicilor superioare, dar expri-marea nu va face dec`t s\ dovedeasc\, nou\`n[ine mai `nt`i, limitele limbajului, deopotriv\cu inexprimabilul acestor experien]e.

Alt regret ne `ntoarce la „vina“ venera]ieiclasicilor (una caracteristic\ se pare iudais-mului emancipat central-european). GeorgeSteiner crede c\ a `n]eles „prea t`rziu“ muta-]iile produse `n „spiritul epocii“, `n pofidaaten]iei sale sporite la astfel de schimb\ri.„Nemuritorii“ l-au re]inut prea mult [i greu a`n]eles c\ modelele modernit\]ii s`nt acciden-talul, fragmentarul, ridicolul, autoironia, c\interac]iunea dintre cultura `nalt\ [i cea popu-lar\ a substituit cultura clasic\. Dorin]a noastr\de a face o oper\ care s\ d\inuie, resim]ireavertiginoas\ a curgerii timpului, s`nt puseserios sub semnul `ntreb\rii ast\zi. Con[tienti-zarea acestei st\ri de fapte `l conduce peGeorge Steiner la concluzia trist\ c\ activitateasa s-a desf\[urat cumva in memoriam c\ `ntr-un sens, opera sa prezerv\ amintirile unui alttimp, fiind totodat\ inadecvat\ celui `n care afost conceput\6.

Sentimentul de vinov\]ie, de „culp\ metafi-zic\“, dac\ este s\ folosim, `ndrept\]it `n cazulde fa]\, expresia lui Jaspers, se insereaz\ `nconfesiunea lui Steiner, lu`nd spre final

accentul disper\rii. Spiritul uman persist\ `nparadox. Omul are un gust extraordinar alpractic\rii r\ului, iar dac\ nu `l are `l dob`n-de[te repede. Psihicul uman cuprinde tot soiulde infantilisme, de ira]ionalisme, de temeri,dar acestea nu scuz\ `n totalitate, [i nu `ntot-deauna, ororile lui de tot felul. Mai ales c\ celedin urm\ se `nt`mpl\ `n acela[i timp poate `ncare al]i reprezentan]i ai speciei umane dez-volt\ pasiuni dezinteresate, cum s`nt muzica,poezia, matematica pur\, argumentele specu-lative ale filosofiei, arta. Speran]a lui Steinereste aceea c\ aceste spirite mari ale culturii,care ̀ n mod ciudat s-au n\scut din natura noas-tr\ animalic\, vor justifica aceast\ specie, vorcur\]a din p\catele celor mai mul]i membri,care au cultivat [i au prezervat astfel r\ul `nlume. Autorul `ncearc\ s\ se conving\ pe sinede ideea c\ desprinderea omenirii din nimicni-cie a fost una rea, dar nu poate sc\pa totu[i deg`ndul c\ ar fi putut s\ se `nt`mple altfel. Nu-mai `nt`mpl\ri complet nejustificate, nedrepteoricum am vrea s\ le explic\m, fac inteligibil\esen]a real\ a istoriei acestui p\m`nt. „S`ntemcondamna]i s\ ne p\str\m intact eul crud,lacom, egoist [i nesincer. {i asta, c`nd a fost,c`nd trebuia s\ fi fost exact invers. {i asta, c`ndsinceritatea [i compasiunea dus\ p`n\ lasacrificiu a b\rba]ilor [i femeilor de excep]iedemonstreaz\ din plin ce ar fi putut fi.“7

Concluzia lui Steiner, care ne aminte[te`nc\ o dat\ de iudeul de origine, este c\ doariubirea, aceast\ minune a ira]ionalit\]ii,neanalizabil\, nenegociabil\, dezinteresat\ ned\, atunci c`nd o tr\im, sentimentul c\„«Dumnezeu» nu este `nc\ aici“, [i abia atuncic`nd puterea ei va diminua ura, o va domina(c\ci ar fi utopic s\ ne imagin\m o lume f\r\r\u, dar nu [i o lume mai pu]in rea), El se va`ntrupa. ~n fond, adaug\ g`nditorul, dou\ s`nt„minunile“ care motiveaz\ dintotdeauna exis-ten]a muritorilor [i o duce mai departe, dou\s`nt for]ele la care fiecare dintre noi trebuie s\ia seama [i s\ le cultive: iubirea [i „inventareatimpului verbal viitor“. Din `mpreunarea lor,dac\ aceasta se va `nt`mpla vreodat\, va re-zulta mesianicul8.

1 George Steiner, Errata. O autobiografie, traducere deDiana Constantinescu-Altamer, Editura Humanitas,Bucure[ti, 2008.

2 Ibidem, p. 9. 3 Ibidem, p. 104.4 Ibidem, p. 198.5 Ibidem, pp. 210, 211. 6 Ibidem, pp. 201-203.7 Ibidem, p. 220.8 Ibidem, p. 222.

~ntre autobiografiile spirituale,Errata lui George Steiner

AD SE IPSUM