65IULIE 2014 NUMARUL 5WWW.LEGALMAGAZIN.RO LEGAL MAGAZIN

DrEptul pEnal al afacErilor

64 NUMARUL 5 IULIE 2014LEGAL MAGAZIN WWW.LEGALMAGAZIN.RO

DrEptul pEnal al afacErilor

procesul verbal întocmit constituiemijloc de probă în condițiile art.198 alin. 2 raportat la art. 61 dinNoul Cod de Procedură Penală.În concluzie, între infracțiunea deevaziune fiscală și infracțiune fis ca lăexistă atât asemănări cât și deosebiri.Asemănarea principală o constituieobiectul juridic, iar diferența e datăde reglementările specifice fiecăruitip de infracțiune, care nu trebuieconfundate.Apariția în anul 2003 a CoduluiFiscal și a Codului de ProcedurăFiscală a condus la clarificareataxelor, impozitelor și a altorobligații fiscale, care, până atunciaveau un caracter echivoc, fiindreglementate haotic, prin diferiteacte normative de genul unor legi,ordonanțe, ordonanțe de urgențăși ordine de miniștri, care, pe lângăfaptul că aveau o aplicare limitatătemporal, nu erau predictibile șigenerau dezor dine în viațaeconomică și socială.

evaziunea fiSCală tinde Să devinăun fenoMen SoCial

Evaziunea fiscală tinde să devinăun fenomen social, atunci cândstatul nu are politici judiciare șisociale coerente.Infracțiunea de evaziune fiscalăconduce la un alt fenomen negativși anume la acumularea primitivă acapitalului. Această acumulare decapital nu are o formulă dedezvoltare economică, ci se faceprin fraudă. Frauda trebuieînțeleasă ca o faptă de rea-credințăsau ilegală, prin care o persoanăîncearcă să realizeze un profitmaterial, încălcând drepturile alteipersoane. Așa se ajunge la ideea căinfracțiunea de evaziune fiscalăeste o infracțiune care aduceatingere drepturilor altor persoane.Prisma socială prin care trebuieprivit bugetul de stat sau bugetelelocale este omul, respectiv

cetățeanul. Așa cum se știe,finalitatea oricărei economii esteființa umană. Atunci când bugetuleste fraudat, statul afectat nu maiare pârghiile și mijloacele necesaresă își desfășoare rolul și atributulsocial. Viziunea clasică asuprastatului, alcătuit din cele trei puteri(legislativă, executivă și judecă -torească) se răsfrânge și asupramodalității de reglementare.Astfel, Legea evaziunii fiscalecuprinde norma de incriminare,norma de sancționare și norma dedefinire a unor noțiuni.Legiferarea, punerea în aplicare anormei și sancțiunea sunt cele treielemente care ar trebui săconfigureze legea evaziunii fiscale.Din punct de vedere istoric, primadefiniție a evaziunii fiscale a apă rutîn perioada interbelică, con formcăreia frauda îmbracă o formăextensivă, evaziunea fiscală fiindintrodusă în noțiunea de fraudă.Cel mai cunoscut sens datevaziunii fiscale este definit prin“arta de a evita căderea în câmpulde atracție al legii fiscale”, conceptcare aparține lui M.C. de Brie și P.Charpentier.Un alt concept aparține luiMaurice Duverger, care considerăcă evaziunea fiscală e un termengeneric și desemnează “manifes -tarea de fugă” din fața impozitelor.Această definiție are un caractermai literaturizat exprimat prinmetafora “fuga de impozite”.În fine, profesorul Iulian Văcărel,de la Academia de Studii Econo mi cedin București, sugerează de fi nițiaevaziunii fiscale prin următorulenunț: “sustragerea de la impune reaunei părți din materia impozabilă”.Un alt autor, Virgil Cordescu,clasifică evaziunea fiscală în douătipuri: cea ilicită și cea legală.

Această clasificare duală și totușiîn antiteză, vizează mai multconduita contribuabilului,nicidecum infracțiunea în sine.

Astfel, prin evaziune ilicită seînțelege acțiunea contribuabiluluide violare a prescripțiilor(normelor) legale în materie, cuscopul evident de a nu plătiimpozite, taxe sau diferitecontribuții. Evaziunea ilicită areun caracter fraudulos, atunci cândcontribuabilul recurge la diferitemetode și mijloace de reducere amasei impozabile, de ascundere aobiectului supus impozitării.Evaziunea fiscală legală sau to -

lerată exprimă acțiunea contri bua -bilului de a ocoli legea, recur gândla combinații neprevăzute delegiuitor, special sau involuntar șitolerate astfel prin scăparea dinvedere. Acest tip de evaziune nupoate fi posibilă decât datorităunor inadvertențe sau lacune alelegii și e frecventă în anumite pe -rioade de timp, când apar noi for mede întreprinderi sau noi categoriide impozite, taxe sau contribuții.Contribuabilii găsesc metode, căiși mijloace, exploatând insufi -ciențe legislative, eludează în mod“legal” legea fiscală, sustrăgându-se în tot sau în parte plății obli -gațiilor fiscale. Procedând astfel,contribuabilii rămân între limitelestricte ale exercitării drepturilor șilibertăților.Astfel, se poate observa că singu rulvinovat de producerea evaziuniifiscale este legiuitorul, care dăposibilitatea interpretării favora -bile a legii fiscale, în funcție deinventivitatea contribuabililor și deviciile legii, permițând desco peri -rea formelor diverse de ocolire aobligațiilor fiscale.Delimitarea evaziunii fiscale lega le(acceptabilale) de cea ilicită(inacceptabile) este delicată șifoarte dificilă, în acest sens fiindnecesar a se ține cont de trei cri -terii: motivația fiscală a contribua -bi lului, utilizarea fortuită a le gis -lației fiscale civile și profitul fiscaltras din operațiunea respectivă.

Consolidarea statului dedrept, presupune nunu mai o asanare mo -

ra lă și legislativă, ci și o întă -rire a bugetului consolidat alstatului. Pentru că fără buget,nicio formă de organi zare sta -tală nu poate exista.Etimo logic, noțiunea de eva -ziune își are originea în limbalatină, unde cuvântul “evasio”înseamnă “a evada”. Mairecent, potrivit sensului dat înlimba franceză, cuvân tul“eva sion” are aceeași semni -ficație, de evadare.Sintagma “evaziune fiscală”,conform Dicționarului Expli -ca tiv al Limbii Române (edi ția1998), înseamnă sustra ge reade la plata obligațiilor fiscale.În Dicționarul de Drept Penalși Procedură Penală (edituraHamangiu, 2011, pg. 329),evaziunea fiscală e definită cafiind “sustragerea prin oricemijloace, în întregime sau înparte, de la plata impozitelor,taxelor și a altor sume dato ra tebugetului de stat, bugetelorlocale, bugetului asigurărilorsociale de stat și fondurilorspe ciale extrabugetare de cătrepersoanele fizice și persoanelejuridice române sau străine. Înlegea pentru prevenirea șicombaterea evaziunii fiscale,sunt prevăzute faptele care suntconsiderate astfel de infracțiuni.”Aceste infracțiuni de evaziunesunt definite cel mai bine înacte normative specializate.Astfel, distingem:

1. infracțiunea de evaziunefiscală sau în legătură cuevaziunea fiscală, al cărorobiect juridic comun constă înbuna desfășurare a relațiilorsociale. Acest aspect nu eposibil fără prevenirea șicombaterea eficientă a sustra -gerii de la plata impozitelor,taxelor și altor sume datoratebugetului de stat, bugetelorlocale, bugetului asigurărilorsociale de stat și fondurilorspeciale extrabugetare decătre persoanele juridiceromâne sau străine.Infracțiunile sunt prevăzute înart. 3-9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea șicombaterea evaziunii fiscale.La capitolul III din Lege,referitor la “cauzele de ne pe -depsire și cauze de reducere apedepselor”, respectiv la art.10, alin.1, se arată că, în cazulsăvârșirii unei infracțiuni deevaziune fiscală, în cursulurmăririi penale sau până laprimul termen de judecată,dacă învinuitul ori inculpatulacoperă integral prejudiciul cau -zat, limitele pedepsei prevă zutede lege se reduc la jumătate.Dacă prejudiciul cauzat derecuperat în aceleați condițiieste de până la 100.000 deeuro, în echivalentul mone deinaționale se poate aplica șipedeapsa cu amenda.La un prejudiciu de până la50.000 de euro, recuperat, seaplică o sancțiune adminis -trativă, care se înregistrează în

cazierul judiciar.În alin. 2 din art. 10 se aratăcă dispozițiile privind cauzelede nepedepsire și cauzele dereducere a pedepselor nu seaplică dacă făptuitorul a maisăvârșit o infracțiune deevaziune fiscală într-uninterval de 5 ani de lacomiterea faptei pentru care abeneficiat de aceste prevederi.Altfel spus, forma de recidivăa acestui gen de infracțiune,nu mai beneficiază declemența legii, adică decauzele de nepedepsire.2. o altă categorie o reprezintăinfracțiunile fiscaleAsemănarea cu infracțiuneade evaziune fiscală constă totîn obiectul juridic al acestora.Astfel, infracțiunile fiscalesunt acele infracțiuni care auca obiect juridic comun acelerelații sociale a căror desfă -șurare normală este condițio -nată de respectarea strictă adispozițiilor legale privitoarela stabilirea și executareaimpozitelor și a taxelor.(Dicționar de Drept Penal șiProcedură Penală, editura Ha -mangiu, ediția 2011, pg. 457)Aceste infracțiuni fiscale suntprevăzute de art. 296 indice 1din Legea nr. 571/2003privind Codul de ProcedurăFiscală (O.G. 92/2003republicată), constatareainfracțiunilor fiscale este decompetența organului fiscaldin cadrul Agenției Naționalede Administrare Fiscală, iar

EvaziunEa fiscalăFragment din volumul “evaziunea Fiscală”, în curs de apariție

autori:

SoRin aRdeleanSorin ardelean este titularul

cabinetului de avocat „ardeleannicolae Sorin” şi al cabinetului

individual de insolvenţă „ardeleannicolae Sorin”. este autor a

numeroase cărţi, studii şi articolede specialitate, cu preocupări în

domeniul arhitecturii legislative, alconflictului dintre norme.

activitatea sa este strâns legată desfera litigiilor, în general, şi a celor

comerciale în special. deasemenea, în zona dreptului penalal afacerilor, al litigiilor financiare

complexe, al instrumentelor deplată bancare, experienţa îi

conferă o poziţie solidă.

Ștefan Roată,Consilier Juridic [i

expert `n evaziune fiscal\

av. SoRin aRdeleanu

B-dul iuliu Maniu, nr. 32a,et. 1, camera 19, Brașov,

jud. Brașov0722 480 9500745 113 901

fax: 0368 420 033http://sorinardeleanu.

tripod.com/

CRiStina aRdelean,economist - Mediator

adela CHiS,Student - Colaborator

aleXandRa StoiCa,Student - Colaborator