Despre frumusețea uitată a vieții

Suntem năpădiți de probleme secundare. Avem preocupări de

mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesității. Ni se oferă texte mediocre,show-uri de prost-gust, condiții de viață umilitoare.

Am ajuns să nu mai avem simțuri, idei, imaginație.Ne-am urâtit, ne-am înstrâinat cu totul de simplitatea lumii, de

pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii.

Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții

Lipsită de sens și de interes…unde nu mai contează ceea ce faci…Iar dacă te faci de râs în fața unui popor întreg ești

cineva și ești promovat pe toate posturile tv și în presă. În schimb valorile adevărate sunt uitate undeva sau nu sunt

luate în seamă.

Profitul economic cât mai rapid, obținut pe

orice cale.

Schimbările vertiginoase, continue care necesită o capacitate de adaptare care nu este la îndemâna tuturor.

Negarea părții spirituale a ființei umane care duce la grave daune sociale: creșterea ratei criminalității, a cazurilor de

sinucudere, alcolism, droguri, depresii etc.

E prețul care trebuie plătit progresului, democrației, libertății prost înțelese.

Conduce la sentimente devastatoare de singurătate, de nesiguranță, de gol existențial,

de profundă dezorientare.

Există pentru acest derapaj periculos vreo terapie plauzibilă?

Da, cu condiția:

• Să ne dăm seama de gravitatea primejdiei.• Să ne impunem atenției noastre zilnice alte

priorități și alte orizonturi.

Nu existăm din întâmplare și toate au un sens.

• Oare de ce m-am născut în secunda, în minutul, la ora, în ziua și-n anul în care m-am născut și nu în oricare altă zvâcnire a timpului?

• oamenii din lumea mea, cei iubiți, cei ce mă resping, cei răi și și cei buni nu au curs în existența mea din întamplare.

• sensul vieții mele e aici și-i acum, în fiecare experiență, în fiecare obstacol și-n fiecare problemă, în iubire și-n ură, în frumos și-n urat, în bine și în rău.

• tocmai aceste ființe ce ne stau alături sau ne sunt împotrivă acum ne dezvăluie care-i sensul nostru, ce alegem să facem și cum alegem să fim, ce vrem să lăsăm în urma noastră pe lume.

Cine și cum am vrea să fim, asta-i întrebarea, care ne poate ajuta să ne asumăm măreția

propriei existențe și să acționăm permanent conștienți de faptul că, oricat ar fi alții de

împrăștiați, contează cât de buni suntem noi și câtă lumină facem în lumea aceasta

A fi om e lucru mare!

Oare ce ne face pe noi să fim ”oameni”? Ce anume ne face diferiţi de toate celelelalte specii, de toate fiinţele care respiră pe Pămant? Ce ne face să fim

atat de diferiţi unii de alţii?

Ce ne face să creştem în proprii ochi până acolo unde să ne îndrăgim pe noi înşine, să aşternem seara capul pe o

pernă şi să ne simţim liniştiţi şi împăcaţi cu noi, cu ceea ce am spus, am gândit şi am făcut în

fiecare zi?

Oare-i suficient să mergem pe două picioare, să avem ochi, mâini, să avem gânduri şi emoţii pentru a ne intitula

”oameni”?

După cum sugerează proverbul avem nevoie de repere mai profunde pentru a trăi sentimentul ”omenescului” din noi.

Și aceste repere le denumim valori morale. Ele nu-și pierd niciodată importanța.

Sunt valori fundamentale care sunt prezente în adâncul inimii noastre.

Ele ar trebui să se regăsească în viața noastră de zi cu zi, în tot ceea ce facem și gândim, în proiectele noastre de viitor,

în relațiile noastre de zi cu zi.

Cel mai important lucru pe care ar trebui să le transmitem generațiilor viitoare.

VALORI VECHI

OAMENI NOI

Pentru