“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu” (Rm 15, 7).

Cuvântul vieţii din Februarie 2015

Voind să meargă la Roma şi de acolo să continue drumul spre Spania, apostolul Paul trimite mai întâi o scrisoare

comunităţilor creştine prezente în acel oraş.

În aceste comunităţi, care în curând vor mărturisi

printr-un imens număr de martiri sincera şi profunda adeziune la evanghelie, nu lipsesc, ca pretutindeni, tensiuni, neînţelegeri şi chiar rivalităţi. Creştinii din Roma prezintă, într-adevăr, o variată origine

socială, culturală şi religioasă.

Sunt persoane provenite din iudaism, din lumea greacă şi di vechea religie romană, poate din stoicism sau din alte orientări filosofice. Acestea duc cu ele propriile tradiţii

de gândire şi convingeri morale.

Unii sunt definiţi „slabi”, deoarece urmează uzanţe alimentare deosebite, sunt de exemplu vegetarieni, sau fac apel la

calendare care indică zile speciale de post; alţii sunt numiţi „tari”, deoarece, liberi de aceste condiţionări, nu sunt legaţi de

tabu-uri alimentare sau de ritualuri deosebite.

Tuturor Paul le adresează o invitaţie urgentă:

“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

Ceva mai înainte în scrisoare, deja intrase în subiect, adresându-se mai întâi celor „tari”, pentru

a-i invita să-i „primească” pe cei „slabi”, „fără să discute opiniile lor”; apoi

celor „slabi”, ca să-i primească la rândul lor pe cei „tari” fără a-i judeca,

aşa cum şi ei au fost „primiţi” de Dumnezeu.

Paul este de fapt convins că fiecare, deşi într-o diversitate de păreri şi de uzanţe, acţionează din

iubire faţă de Domnul.

Nu există, aşadar, nici un motiv de a-l judeca pe cel care gândeşte diferit, cu atât mai puţin de a-l scandaliza printr-o

acţiune arogantă şi cu superioritate. Ceea ce trebuie să ţintească este binele tuturor, „edificarea reciprocă”, cu alte

cuvinte construirea comunităţii, unitatea ei (cf 14, 1-23).

Este vorba despre aplicarea – şi în acest caz – a marii legi a trăirii creştine, pe care Paul o amintise ceva mai înainte în scrisoare: «Plinătatea Legii este

iubirea» (13,10). Pentru că nu „umblă în iubire” (14,15), creştinii din Roma nu aveau spiritul de frăţietate, care trebuie să-i însufleţească

pe membrii oricărei comunităţi.

Apostolul propune ca model de acceptare reciprocă primirea din partea lui Isus, atunci când, la

moartea sa, în loc să se complacă în sine, a luat asupra sa slăbiciunile noastre (cf 15,1-3).

De la înălţimea crucii i-a atras pe toţi la sine şi l-a

primit pe evreul Ioan împreună cu centurionul

roman, pe Maria Magdalena împreună cu răufăcătorul răstignit împreună cu el.

“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

Şi în comunităţile noastre creştine, deşi suntem cu toţii „iubiţi de Dumnezeu, numiţi sfinţi” (1,7), nu lipsesc, la fel ca în comunităţile

din Roma, dezacorduri şi contraste între diferite moduri de a vedea şi culturi adesea distante unele de altele.

Adesea se opun tradiţinalişti şi inovatori – ca să folosim un limbaj poate puţin simplist, dar uşor de înţeles - , persoane mai

deschise şi altele mai închise, interesate de un creştinism mai social sau mai spiritual.

Diversităţile sunt alimentate de convingeri politice şi de origini sociale diferite. Fenomenul actual al emigraţiei adaugă adunărilor

noastre liturgice şi diferitelor grupuri ecleziale componente ulterioare de diversificare culturală şi de provenienţă geografică.

Aceleaşi dinamici pot apărea în relaţiile dintre creştinii diferitelor Biserici, dar şi în familie, în ambientele de muncă sau în cele politice.Se strecoară atunci ispita de a-l judeca pe cel care nu gândeşte ca noi

şi de a ne considera superiori, într-o sterilă opoziţie şi excludere reciproce.

Modelul propus de Paul nu este uniformitatea care platizează, ci comuniunea între diverşi, care îmbogăţeşte. Nu din întâmplare două

capitole mai înainte, în aceeaşi Scrisoare, el vorbeşte despre unitatea trupului şi despre diversitatea membrelor, precum şi despre varietatea

carismelor care îmbogăţesc şi însufleţesc comunitatea (cf 12, 3-13).

Modelul nu este, ca să folosim o imagine a papei Francisc, sfera unde orice punct se află la aceeaşi distanţă de centru, fără ca să fie vreo diferenţă între un punct şi altul. Modelul este poliedrul care are suprafeţe diferite între ele şi o compoziţie asimetrică,

unde toate parţialităţile îşi menţin propria originalitate.

“Până şi persoanele care pot fi criticate pentru greşelile lor, au ceva de adus care nu trebuie să se piardă. Este unirea

popoarelor, care, în ordinea universală, îşi păstrează specificul lor; este totalitatea persoanelor într-o societate care caută un

bine comun care cu adevărat îi încorporează pe toţi”.

“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

Cuvântul vieţii este o invitaţie urgentă de a recunoaşte ceea ce

este pozitiv în celălalt, cel puţin pentru faptul că Cristos şi-a dat viaţa şi pentru acea persoană pe care aş

vrea să o judec.

Este o invitaţie de a asculta lăsând să cadă mecanismele de apărare, de a rămâne deschişi schimbării, de a primi diversitatea cu respect şi cu iubire, pentru a ajunge să formăm o comunitate

plurală şi totodată unită.

Acest cuvânt a fost ales de către Biserica Evanghelică din Germania ca să fie trăit de către membrii ei şi să le fie lor lumină pentru

întreg anul 2015. A-l împărtăşi, cel puţin în această lună, cu membrii diferitelor Biserici, vrea să fie deja un semn de primire reciprocă.

Astfel îi vom putea da glorie lui Dumnezeu într-un singur suflet şi un singur glas (15,6), pentru că, aşa cum a spus Chiara

Lubich în catedrala reformată „Sf. Petru” din Geneva:

«Timpul prezent […] cere de la fiecare dintre noi iubire, cere unitate, comuniune, solidaritate.

Şi cheamă şi Bisericile să refacă unitatea ruptă de secole. Aceasta este reforma reformelor pe care Cerul ne-o cere.

Este primul şi cel mai necesar pas către frăţietatea universală cu toţi bărbaţii şi femeile din lume. Căci lumea va crede dacă

noi vom fi uniţi».

“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii după cum şi

Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu”.

Text de Pr. Fabio Ciardi OMI

* * *

Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane

în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.

Pentru mai multe informații: www.focolare.org

**

Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe

www.santuariosancalogero.org