Post on 22-Dec-2015
description
În prezent, China este puterea economică cu cea mai spectaculoasă creştere economică
din întreaga lume, în ultimii 20 de ani având o medie de creştere de aproximativ 10% pe an.
În actuala conjunctură, Chine este un potenţial factor stabilizator în economia mondială.
Înainte de a fi declanşată criza financiară, situaţia Chinei era problematică, în sensul că era
dependentă de exporturi. Mulţi actori politici au văzut-o drept calea spre calmarea crizei
financiare deoarece era statul care deţinea cele mai mari rezerve valutare din lume.
În anul 2011, în condiţiile agravării datoriilor din zona euro, China este considerată
salvarea problemelor europene, deoarece poate participa la un fond de salvare european. Prin
acceptarea europenilor a ajutorului Chinei se pune problema deschiderii pieţei europene în
faţa produselor chinezeşti, precum şi acordarea Chinei a statutului de economie de piaţă.
China a creditat Fondul Monetar Internaţional cu 50 de miliarde de dolari, în anul
2009, devenind al treilea factor de decizie în cadrul acestei organizaţii internaţionale. Rolul de
finanţator a fost recunoscut atât de organizaţiile internaţionale, cât şi de marile puteri ale
economiei mondiale, rezerva valutară acumulată fiind de aproximativ 30% din totalul
rezervelor la nivel mondial.
Rolul pe care îl are China în economia mondială de astăzi este vizibil, un exemplu
fiind şi întrunirile din G20, care oferă Chinei un loc la masa negocierilor în cele mai
semnificative probleme cu care ne confruntăm în prezent. Mai mult decât atât, la reuniunea d
la Cannes din noiembrie 2011, pe agenda dezbătută de liderii G20 au fost dezbătute şase
probleme principale, printre care trei dintre acestea vizau direct China.
China a avut de spus ultimul cuvânt inclusiv la summit-ul G20 care a avut loc la Paris,
în februarie 2011. Liderii statelor membre s-au întâlnit pentru a formula un set de indicatori
meniţi să evalueze dezechilibrele financiare care ar putea sa declanşeze o nouă criză
financiară. Câţiva indicatori s-au lovit de opoziţia Chinei.
Din anul 2010, China a devenit cea de-a doua putere economică a lumii. Politica de
menţinere a yuanului la un curs scăzut dar şi politica eficientă din domeniul investiţiilor au
făcut să cunoască ritmuri impresionante de creştere economică care au reuşit să sfideze criza
financiară.
Impactul crizei financiare a fost resimţit în China prin diminuarea cererii externe, care
a demonstrat dependenţa acesteia de exporturi. La sfârşitul anului 2010, rezervele valutare ale
Chinei au atins 2850 miliarde e dolari, fiind cele mai mari din lume, iar în noiembrie 2011 au
ajuns la 3200 de miliarde de dolari. Rezervele valutare ale Chinei le-au depăşit pe ale
Japoniei, iar de atunci este ţara cu cel mai ridicat nivel de rezerve valutare la nivel global.
Pe fondul creşterii investiţiilor străine, a excedentelor comerciale ridicate şi a intrărilor
de fonduri speculative, rezervele Chinei au crescut în ultimii ani. O mare parte din aceste
rezerve au fost investite în active denominate în dolari americani.
Mai mult de o treime din rezervele valutare ale Chinei reprezintă titlurile de stat
americane. Din decembrie 2008, China a devenit principalul deţinător de titluri de stat
americane la nivel mondial. Deficitul comercial al Statelor Unite în relaţia cu China este
finanţat din emisiunile de titluri de stat.
Creşterea economică rapidă conferă Chinei o poziţie importantă în economia
mondială. Astăzi, China şi SUA stau de vorbă de pe poziţii de egalitate, despre problemele
mondiale, privind criza financiară, apărarea drepturilor omului sau terorismul.
Cele două state sunt dependente, americanii au reuşit să finanţeze creşterea prin
economia chineză, cumpărând produse chinezeşti, banii s-au întors în China şi au dus la o
creştere economică susţinută.
De asemenea, cele două state sunt rivale în domenii variate precum petrol, investiţii