În prezent, China este puterea economică cu cea mai spectaculoasă creştere economică

din întreaga lume, în ultimii 20 de ani având o medie de creştere de aproximativ 10% pe an.

În actuala conjunctură, Chine este un potenţial factor stabilizator în economia mondială.

Înainte de a fi declanşată criza financiară, situaţia Chinei era problematică, în sensul că era

dependentă de exporturi. Mulţi actori politici au văzut-o drept calea spre calmarea crizei

financiare deoarece era statul care deţinea cele mai mari rezerve valutare din lume.

În anul 2011, în condiţiile agravării datoriilor din zona euro, China este considerată

salvarea problemelor europene, deoarece poate participa la un fond de salvare european. Prin

acceptarea europenilor a ajutorului Chinei se pune problema deschiderii pieţei europene în

faţa produselor chinezeşti, precum şi acordarea Chinei a statutului de economie de piaţă.

China a creditat Fondul Monetar Internaţional cu 50 de miliarde de dolari, în anul

2009, devenind al treilea factor de decizie în cadrul acestei organizaţii internaţionale. Rolul de

finanţator a fost recunoscut atât de organizaţiile internaţionale, cât şi de marile puteri ale

economiei mondiale, rezerva valutară acumulată fiind de aproximativ 30% din totalul

rezervelor la nivel mondial.

Rolul pe care îl are China în economia mondială de astăzi este vizibil, un exemplu

fiind şi întrunirile din G20, care oferă Chinei un loc la masa negocierilor în cele mai

semnificative probleme cu care ne confruntăm în prezent. Mai mult decât atât, la reuniunea d

la Cannes din noiembrie 2011, pe agenda dezbătută de liderii G20 au fost dezbătute şase

probleme principale, printre care trei dintre acestea vizau direct China.

China a avut de spus ultimul cuvânt inclusiv la summit-ul G20 care a avut loc la Paris,

în februarie 2011. Liderii statelor membre s-au întâlnit pentru a formula un set de indicatori

meniţi să evalueze dezechilibrele financiare care ar putea sa declanşeze o nouă criză

financiară. Câţiva indicatori s-au lovit de opoziţia Chinei.

Din anul 2010, China a devenit cea de-a doua putere economică a lumii. Politica de

menţinere a yuanului la un curs scăzut dar şi politica eficientă din domeniul investiţiilor au

făcut să cunoască ritmuri impresionante de creştere economică care au reuşit să sfideze criza

financiară.

Impactul crizei financiare a fost resimţit în China prin diminuarea cererii externe, care

a demonstrat dependenţa acesteia de exporturi. La sfârşitul anului 2010, rezervele valutare ale

Chinei au atins 2850 miliarde e dolari, fiind cele mai mari din lume, iar în noiembrie 2011 au

ajuns la 3200 de miliarde de dolari. Rezervele valutare ale Chinei le-au depăşit pe ale

Japoniei, iar de atunci este ţara cu cel mai ridicat nivel de rezerve valutare la nivel global.

Pe fondul creşterii investiţiilor străine, a excedentelor comerciale ridicate şi a intrărilor

de fonduri speculative, rezervele Chinei au crescut în ultimii ani. O mare parte din aceste

rezerve au fost investite în active denominate în dolari americani.

Mai mult de o treime din rezervele valutare ale Chinei reprezintă titlurile de stat

americane. Din decembrie 2008, China a devenit principalul deţinător de titluri de stat

americane la nivel mondial. Deficitul comercial al Statelor Unite în relaţia cu China este

finanţat din emisiunile de titluri de stat.

Creşterea economică rapidă conferă Chinei o poziţie importantă în economia

mondială. Astăzi, China şi SUA stau de vorbă de pe poziţii de egalitate, despre problemele

mondiale, privind criza financiară, apărarea drepturilor omului sau terorismul.

Cele două state sunt dependente, americanii au reuşit să finanţeze creşterea prin

economia chineză, cumpărând produse chinezeşti, banii s-au întors în China şi au dus la o

creştere economică susţinută.

De asemenea, cele două state sunt rivale în domenii variate precum petrol, investiţii