Post on 03-Feb-2018
1
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE LITERE
REZUMAT AL
TEZEI DE DOCTORAT
CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI
ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
Conducător științific: Doctorand:
Prof. univ. dr. IOAN DERȘIDAN MONICA NAN (PAVEL)
ORADEA
2009
2
CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI ÎNTRE
TRADIȚIE ȚI MODERNITATE
ARGUMENT ....................................................................................................... 5
CAPITOLUL I
SCRIITORUL ȚI LUMEA SA .................................................................
.......... 9
1. TradiȚii Ți mentalităȚi - o componentă arhaică a operei ...............................
9
1.1 �iria, spa�iul natal .................................................................................
9
1.2 Anii de �coală .......................................................................................
12
1.3 În spiritul tradi�iei, la Putna .................................................................
23
2. Un traseu al modernităȚii
Ioan Slavici între Confucius Ți Schopenhauer .......................................
27
2.1 Preocupări intelectuale, �tiin�ifice �i literare ........................................
27
2.2 Omul din via�ă/Omul din căr�i ............................................................
32
3
3. Echilibru între antiteze ........................................................................ 46
3.1 Practicant în avocatură. Arhivar consistorial ........................................ 47
3.2 La Ia�i �i la Bucure�ti, alături de junimi�ti ...........................................
50
3.3 Drumul spre „Tribuna” �i procesele de presă .......................................
56
3.4 Cariera didactică. Director al Institutului „Ioan Otteteli�anu”..............
67
3.5 Sub „ploaia” de acuza�ii ........................................................................
73
3.6 Procesul ziari�tilor. Experien�a carcerală .............................................
75
3.7 În apropierea finalului .......................................................................... 80
4
CAPITOLUL II
RECEPTAREA CRITICĂ A OPEREI LUI IOAN SLAVICI ...................... 84
1.Opera literară .................................................................................................... 84
2. Dosar critic de receptare a creaȚiei .................................................................
87
2.1 Nuvelele �i povestirile ..........................................................................
89
2.2 Romanele .............................................................................................. 116
2.3 Pove�tile �i teatrul .................................................................................
125
2.4 Memorialistica ...................................................................................... 128
2.5 Originalitate �i valoare .........................................................................
131
CAPITOLUL III
TRADIȚIE ȚI MODERNITATE ÎN OPERA LUI IOAN SLAVICI ............ 149
1. Preliminarii ....................................................................................................... 149
2. Componenta tradiȚională a operei ..................................................................
153
2.1 Etosul popular în pove�ti fantastice �i glume�e ....................................
156
2.2 Tablouri etnografice în povestiri idilice ............................................... 162
2.3 Etosul istoric în „nara�iuni istorice” .....................................................
168
2.4 Etosul social în romanul Mara �i nuvelele
Pădureanca, Moara cu noroc, Comoara ................................................... 177
3. Componenta modernă a operei ....................................................................... 183
3.1 În spiritul veacului XX.
Aspecte citadine, sociale �i economice ......................................................
183
3.2 Etosul învă�ării în nuvelele
5
Popa Tanda �i Budulea Taichii ..................................................................
186
3.3 Confluen�e literare în Europa Centrală ................................................
191
3.4 Arta portretistică ................................................................................... 194
3.5Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale
în opera lui Ioan Slavici ............................................................................. 209
3.6 Scrierile autobiografice ........................................................................ 217
6
CAPITOLUL IV
IOAN SLAVICI – SCRIITOR AL EUROPEI CENTRALE ...................... 225
1. SpaȚiul central-european, o geometrie variabilă ...........................................
225
2. Literatura Europei Centrale ........................................................................... 228
3. Opera lui Ioan Slavici
între secolul al XIX-lea Ți secolul al XX-lea .......................................................
231
3.1 Tabloul literar al epocii ........................................................................ 231
3.2 Ioan Slavici scriitor al Europei Centrale .............................................. 256
CONCLUZII ........................................................................................................ 284
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 292
7
CREAȚIA LUI IOAN SLAVICI
ÎNTRE TRADIȚIE ȚI MODERNITATE
Scopul cercetării
În literatura română, Ioan Slavici reprezintă un reper, cu atât mai mult cu cât se
încadrează unei perioade – perioada clasică – în care crea�ia literar-artistică se remarcă prin
nume mari precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale. Între cei patru
întemeietori ai vârstei clasice, Slavici este numit homo aedificator, întemeietorul, căruia cu
greu îi putem stabili limitele, grani�ele teritoriului în care construie�te. O analiză
comparatistă a celor patru scriitori eviden�iază faptul că fiecare se identifică cu o vârstă
precursoare. Eminescu – spiritul independent, autonom, cu o personalitate puternică �i cu o
voca�ie exemplară; Creangă – afiliat lumii pe care o redă, cea a Humule�tilor; Caragiale –
independent, imposibil de înregimentat unui sistem. Pentru Slavici totul începe: el exprimă un
moment deosebit, unul inaugural, potrivit căruia învă�ătura define�te statutul înalt al
existen�ei umane.
Demersul analitic întreprins în realizarea lucrării de fa�ă propune în centrul aten�iei
două direc�ii fundamentale – tradiție �i modernitate – a�a cum sunt relevate de opera
scriitorului Ioan Slavici �i care reprezintă linia de coeziune a acesteia. Caracteristici majore
ale literaturii, aceste direc�ii �i-au găsit reprezentări diferite în operele scriitorilor români,
dar scopul cercetării noastre a fost acela de a eviden�ia faptul că opera scriitorului Ioan
Slavici este circumscrisă tradi�iei �i modernită�ii deopotrivă. Analizând texte, considerate
de noi, reprezentative din crea�ia slaviciană, am relevat aspecte care definesc componenta
tradi�ională, dar �i aspectele care asigură modernitatea operei. Conturarea demersului s-a
realizat prin prezentarea sensurilor obiectivită�ii, respectiv a realismului operei, dar �i prin
corela�iile literare între scriitorii central-europeni, de care se apropie Slavici, prin genul de
scriere abordat �i prin inten�ia de a se sincroniza cu spiritul literar european.
8
Actualitatea temei
Revenirea asupra vie�ii �i a operei scriitorului Ioan Slavici poate fi argumentată,
atâta timp cât avem convingerea că o revizitare a operei slaviciene, despre care s-a scris un
număr remarcabil de studii, articole �i monografii, permite redimensionarea în zone de
interes tematic �i artistic �i propune o lectură centrată pe cele două direc�ii fundamentale –
tradiție �i modernitate. Studii �i exegeze, înregistrând contribu�ii notabile ale unor critici
�i istorici literari, în evaluarea specificului crea�iei – George Călinescu, Nicolae Manolescu,
Magdalena Popescu, Pompiliu Marcea, Vasile Popovici, Cornel Ungureanu �.a. – propun o
reevaluare a operei scriitorului ardelean, descoperindu-i consistente semnifica�ii privind
tradiția �i modernitatea operei scriitorului Ioan Slavici. O modernitate provenind din
sincronia cu orientările epice ale vremii, dar care nu anulează la o investiga�ie în adâncime,
fondul ei tradi�ional.
Principii Ți metode de cercetare
Preocuparea noastră a fost aceea de a realiza o lectură integratoare a operei �i de a
ilustra aspectele tradi�ionale �i moderne, a�a cum le eviden�iază opera, la o nouă lectură.
Analiza scrierilor de început, cât �i a celor de maturitate, abordarea metodei comparatiste au
eviden�iat dinamica acestor coordonate pe parcursul devenirii artistice a autorului.
În considera�iile asupra tradi�ionalită�ii �i a modernită�ii nu putem evita
permanenta paralelă cu via�a scriitorului. Este o certitudine faptul că experien�a trăită de
scriitor este sursa primordială pentru metamorfozarea artistică. Aflat permanent „între via�ă
�i căr�i”, fie citind, fie scriind �i în�elegând că destinul artistic se suprapune parcursului
existen�ial, Slavici „împrumută” personajelor sale destine umane �i le fixează evolu�ia
într-un mediu autentic, deloc artificial, prin mijloacele prozei realiste, obiective. Înscriindu-se
în linia tradi�iei, prin realismul operei sale, prin universul actualită�ii imediate �i prin
fidelitatea �i stăruin�a în idei, spa�iul textual configurat de scriitor cuprinde �i elemente de
modernitate, prin tematica abordată – dovedind intui�ie specială în organizarea �i dozarea
conflictelor epice - prin tipologia creată – natura dilematică, dinamică a personajului modern
– cât �i prin dublarea textului narativ de cel autobiografic, complinire necesară în inten�ia
de a releva extrac�ia lor dintr-o zonă comună, în care poietica �i poetica autorului
fuzionează.
9
Studiul nostru utilizează metoda comparatistă, în sensul că scriitorul Ioan Slavici, prin
direc�ia realistă a prozei sale, se aliniază în rândul scriitorilor europeni, definind, din punct
de vedere literar, spa�iul central-european. Raportându-ne la genul de literatură – povestirea
sătească – cultivat de Slavici, stabilim corelaŃii, apropieri între scriitorii români şi cei
europeni. De asemenea, prin preocupările sale privind ideea instruirii, se încadrează într-o
mi�care europeană, ceea ce define�te o identitate culturală comună pentru Europa Centrală.
Pentru în�elegerea viziunii despre literatură a scriitorului, a principiilor �i a spiritului
său, am pornit cercetarea de la lectura operei, în integralitatea ei. Am folosit edi�iile Opere:
Slavici, Ioan, Opere, vol. I-XIV, sub îngrijirea unui colectiv: Iosif Pervain (vol.I),
Teofil Teaha (vol.II-V), Ion Dodu Bălan (vol.VI), Constantin Mohanu (vol.VII-XIV), prefaŃă
de Dimitrie Vatamaniuc, Bucureşti, Editura Minerva, 1967-1987.
Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VIII, edi�ie de Constantin Mohanu, prefa�ă de Eugen
Simion, Bucure�ti, Editura Funda�iei Na�ionale pentru �tiin�ă �i Artă, Univers
Enciclopedic, 2001-2007.
Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VII, studiu introductiv şi cronologic de Dimitrie
Vatamaniuc, Bucureşti, Editura NaŃional, 2001.
Acestora li se adaugă studierea unor lucrări de referin�ă precum Dimitrie
Vatamaniuc, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut; Ioan Slavici. Opera literară,
Magdalena Popescu, Slavici, Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, Cornel Ungureanu, Ioan Slavici.
Monografie. Instrumentarul bibliografic abordat cuprinde căr�i de critică �i istorie literară
care includ capitole despre Ioan Slavici sau urmăresc fenomenul literar din perioada clasică,
în complexitatea lui, dezvăluind trăsăturile caracteristice. Dintre acestea amintim doar câteva,
pe care le considerăm importante �i pe care le-am folosit: Ion Breazu, Literatura
Transilvaniei, George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, George Munteanu, Istoria literaturii
române. Epoca marilor clasici, Eugen Simion, Scriitori români de azi, Cornel Ungureanu,
Mitteleuropa periferiilor, Mircea Zaciu, Clasici şi contemporani, Adriana Babe�i, Cornel
Ungureanu, Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii, Adriana Babe�i, Cornel Ungureanu,
Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă, Ioan Der�idan, Clasicii junimițti ți
învățământul, Virgil Vintilescu, Istoria literaturii române. Epoca Junimii, Daniel Vighi,
Onoarea ți onorariul etc.
10
Ipoteza
Reprezentând perioada clasică a literaturii române, în continuarea lui Mihai Eminescu,
Ion Creangă �i Ion Luca Caragiale, parcurgând un destin scriitoricesc al completitudinii,
Ioan Slavici a devenit în literatura sfâr�itului de secol XIX �i a începutului de secol XX, un
reper. Dubla sa determinare, aflată între via�ă �i căr�i, define�te identitatea pe care
scriitorul o instituie între biografie �i bibliografie, în sensul că destinul artistic se suprapune
parcursului existen�ial, Slavici „împrumută” personajelor sale destine umane �i le fixează
evolu�ia într-un mediu autentic, deloc artificial, prin mijloacele prozei realiste, obiective.
Partizan al criteriului valoric, conform căruia „crezul său artistic se subsumează celui
moral”, fidel ideii moralei în artă, văzută ca singura modalitate de manifestare justă a geniului
creator, Ioan Slavici �i-a subsumat permanent acestor principii moral-artistice parcursul
devenirii scriitorice�ti. Manifestat în factualitate printr-o biografie de excep�ie care a
reconfigurat conceptul de umanitate într-o lume a alienării individului �i intrat în
fic�ionalitate prin coordonatele estetice ale operei, destinul artistic al lui Ioan Slavici este
acela al unui umanist modern. Umanitatea operei slaviciene ne apare astfel într-o dublă
ipostază: una �ărănească, păstrătoare a sufletului românesc originar necontrafăcut �i a unei
mentalită�i arhaice func�ionând în cadre rituale �i arhetipale �i reprezentând o civiliza�ie
de tip natural �i statornic, �i o alta apar�inând unei umanită�i intrând în istorie, dar nu
boicotând-o pe prima, împrejurare din care decurg �i avatarurile metamorfozei sale
ireversibile, între tradiție �i modernitate.
Receptat de critica literară ca adept al realismului, Ioan Slavici aduce prin proza sa, o
consolidare a dimensiunii realiste, dar �i o remarcabilă deschidere spre modernitate. Situat
deopotrivă, între tradiție �i modernitate, „creatorul multiplu” a probat o deosebită for�ă de
crea�ie, prin abordarea speciilor �i a genurilor diferite, unora dintre acestea impunându-le
un nou statut, infuzat cu inteligen�ă, sinceritate, dăruire.
Caracterul inovator al cercetării
Studiul contribuie la îmbogă�irea perspectivelor de interpretare a operei unuia dintre
reprezentan�ii de seamă ai prozei române�ti. Am încercat să scoatem în lumină unele
aspecte pe care critica literară le-a tratat incidental sau le-a ignorat. Analizând diferite scrieri
din corpusul de opere, am descoperit un univers complex �i unitar, o operă impresionantă,
11
însumând zeci de titluri – pove�ti, piese de teatru, nuvele, romane, scrieri memorialistice,
studii complexe, didactice, istorice �i etnografice. În acest context este importantă situarea
scriitorului Ioan Slavici între tradiție �i modernitate. Urmărim un scriitor realist, un
povestitor care relatează secven�e decupate din câmpul vie�ii �i transfigurate în câmpul
artistic. Un scriitor original, în prelungirea unui fir tradi�ional. Cât de tradi�ional, ne-o arată
crea�ia însă�i, care operează cu valori clasice tradi�ionale – binele, frumosul, armonia,
cumpătul, naturale�ea – �i care devin canonice, norme de via�ă cu valoare imperativă. Din
acest punct de vedere, crea�ia scriitorului Ioan Slavici se clasează în vecinătatea
perfec�iunii �i a superiorită�ii. �i cum „prioritatea asociată perfec�iunii transformă
valoarea clasică în model inegalabil”1, nu exagerăm când afirmăm că valoarea crea�iei
slaviciene se ridică la nivelul unui reper. Prin pledoaria pentru valori, dar �i prin lumea
exemplară pe care o propune, opera scriitorului oferă modele �i devine ea însă�i un model
artistic valoros. Calitatea de a fi modernă, rezultă în cazul crea�iei slaviciene, din capacitatea
autorului ei de a „crea valori estetice în spiritul timpului,, dar cu un nivel mai înalt decât al
epocii precedente”2. Or, �tim că preocuparea comună a reali�tilor europeni a fost genul
povestirilor săte�ti �i al romanului �ărănesc, gen de literatură abordat �i de Slavici.
Dincolo de asimilarea spiritului veacului care, la Slavici, devine o constantă, modernitatea
operei este probată �i de modul în care opera reprezintă un fapt de con�tiin�ă �i de
voin�ă. Nuan�area conflictului, scindarea con�tiin�ei �i dedublarea eroilor sunt fenomene
vizibile în crea�ia sa, într-un climat cultural în care acestea constituiau elemente de inova�ie
la nivelul realizării artistice. Avem, deci, o sinteză a unei opere situată artistic între tradi�ie
�i modernitate.
Aspectele originale ale tezei �i elementele de noutate ale prozei sale, rezultă atât din
traseul modernită�ii conturat de noi, prin situarea lui Ioan Slavici între Confucius ți
Schopenhauer, prin înregistrarea unui echilibru între antiteze (al scriitorului, respectiv al
crea�iei), cât �i prin argumentele folosite în capitolele al III-lea �i IV-lea ale lucrării,
privitoare la prezentarea lui Ioan Slavici ca scriitor al Europei Centrale (�i compararea cu
scriitori ai acestui spa�iu) �i a tradiției �i modernității operei scriitorului.
Componenta tradițională a operei este urmărită, în argumentarea noastră, în patru
direc�ii:
� Etosul popular relevat în pove�ti fantastice �i glume�e; 1Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru Literatură Universală, Bucure�ti, 1969, p. 15. 2Idem, Ibidem, p. 52.
12
� Tablouri etnografice dezvoltate în povestiri idilice;
� Etosul istoric eviden�iat în „nara�iuni istorice”;
� Etosul social a�a cum este relevat în romanul Mara �i nuvelele Pădureanca, Moara
cu noroc, Comoara.
Ne oprim la texte precum Zâna Zorilor, Petrea prostul, Gura satului, Scormon, La
crucea din sat, Bogdan Vodă, Gațpar Grațiani. Domnul Moldovei, Din bătrâni, Corbei,
Vîntură țară, Mara, Pădureanca, Moara cu noroc, Comoara.
Pentru componenta modernă a operei sunt definitorii cinci aspecte:
� Etosul învă�ării în nuvelele Popa Tanda ți Budulea Taichii;
� Confluen�e literare în Europa Centrală;
� Arta portretistică în realizarea personajelor;
� Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale în opera lui I. Slavici;
� Scrierile autobiografice.
Prezentăm texte precum Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca,
Mara, Comoara, Amintiri, Lumea prin care am trecut, Fapta omenească, Închisorile mele.
CAPITOLUL I
SCRIITORUL ȚI LUMEA SA este primul capitol al lucrării, prin care am urmărit
traseul existen�ial al personalită�ii lui Ioan Slavici �i în care regăsim profilul celui care ni
s-a descoperit în memorialistica sa, completat de referin�ele atâtor speciali�ti, dar mai ales,
a�a cum l-am receptat noi, ca „existen�ă vie” în con�tiin�a noastră. Cu siguranŃă, dacă ar
trebui să delimităm perioadele în care Ioan Slavici a fost scriitor sau dascăl, publicist sau
memorialist, ar fi foarte greu. De fapt, pe întreg parcursul vieŃii a fost angajat total în toate
acestea, dovedind multiple valen�e ale personalită�ii sale, care-l situează la grani�a dintre
tradi�ie �i modernitate. Un gânditor tradi�ional, ale cărui priviri sunt fixate aproape
permanent asupra cuprinsurilor universului rural, cu o specificitate pregnantă, individuală �i
colectivă, pe de o parte, etnică �i religioasă, pe de altă parte. Crea�iile sale transfigurează
peisajul tradi�ional ân ciuda explicitărilor toponimice prezente, iar teritoriile create de
imagina�ia scriitorului nu au nimic din acele spa�ii de oriunde �i oricând, ci poartă semnele
distinctive ale �inuturilor române�ti, îndeosebi transilvane. Dar �i un spirit modern, aliniat
la spiritul veacului, cu o putere extraordinară de asumare a propriului destin �i cu o atitudine
13
echilibrată, nici exagerat optimistă, dar nici pesimistă. De asemenea, dacă ar fi să-l integrăm
în timp �i spa�iu, l-am integra în istoria specifică timpului său şi a spaŃiului geografic în
care se naşte, coordonate valorizate artistic de către scriitor. Mai mult, el demonstrează cu
multă consecven�ă calităŃi excepŃionale, apte să-l transforme, măcar pe planul ideal, într-o
personalitate care nu numai suportă istoria, prin asumarea ei, ci o şi creează. Regăsim
totodată, profilul moral specific al lui Slavici rezultant al conjunc�iei celor trei valori:
voința (Schopenhauer), iubirea crețtină �i cumpătul/măsura dreaptă în toate (Confucius).
Înainte ca opera să î�i câ�tige atributele tradi�ionalită�ii �i modernită�ii
deopotrivă, biografia scriitorului cuprinde aceste aspecte. În cazul lui Slavici avem de-a face
cu un om al tradiției, un gânditor tradi�ional. Multiplele ac�iuni întreprinse, precum
Serbarea de la Putna sau coordonarea „Tribunei” îl situează în linia tradi�iei, prin dorin�a sa
de a se pune în slujba poporului, pentru a cărui unitate culturală a militat toată via�a.
Consecvent în convingeri �i principii de via�ă, Slavici �i-a asumat cu luciditate destinul,
resemnându-se în fa�a marilor provocări ale istoriei, cărora nu le mai putea face fa�ă.
Acela�i spirit tradi�ional a răspuns însă cu promptitudine noilor tenta�ii �i s-a arătat
deschis spre formele inedite de cunoa�tere îndeosebi. Preocupările sale intelectuale,
concretizate în asimilarea unui volum extraordinar de informa�ie din variate domenii (drept,
filosofie, medicină, istorie, literatură, învă�ământ) dezvăluie noi �i interesante aspecte în
ceea ce prive�te asumarea schimbărilor în via�a sa �i, mai mult, asumarea modernită�ii, ca
mod existen�ial esen�ial. „A�a cum se �tie, cele două aspecte ale modernismului sunt cel
istoric �i progresiv, aproape economic �i polititc �i modernismul estetic. Aflat în slujba
primei categorii, Ioan Slavici nu poate merge până la capăt nici în politică, nici în chestia
na�ională, istorică”3. Crezul artistic, subsumat celui moral reprezintă, în cazul acestui
scriitor, un cod al vie�ii, dar �i al crea�iei.
CAPITOLUL II
RECEPTAREA CRITICĂ A OPEREI LUI IOAN SLAVICI este capitolul care
urmăre�te sub forma unui dosar critic de receptare tot ce s-a scris mai important cu privire la
scriitor �i opera sa, pornind de la primele recenzii, studii �i exegeze, înregistrând
3 Ioan Der�idan, Clasicii junimițti ți învățământul, Editura Didactică �i Pedagogică, Bucure�ti, 2000, p. 117.
14
interven�iile magistrale, marcate de mari nume de istorici �i critici literari, apropriindu-ne
de constatările contemporanilor, care eviden�iază modernitatea operei slaviciene.
Om deplin al timpului său, cople�it sub greutatea „vremilor”, însă niciodată
îngenunchiat de ele, om pentru care dreptatea însemna voca�ie a sacrificiului, Slavici
găse�te în cultura poporului român, pentru a cărei promovare lupta, vie�uirea dincolo de
vremi, ca formă recuperatorie pentru ie�irea de sub provocarea istoriei, a insului dominat de
utopii. Luptător pentru cauza na�ională a românilor, Slavici a încercat, prin mijloace oneste,
să-�i justifice crezul său, prin tot ceea ce a întreprins. Acest fapt a atras asupra omului
Slavici �i asupra datoriei de cetă�ean loial statului român, atacuri vehemente, cu implica�ii
profunde �i asupra condi�iei sale artistice. Astfel, se înregistrează atacuri severe atât asupra
omului, a cărui atitudine rămânea nepermisă �i de neîn�eles, cât �i asupra scriitorului, a
cărui operă a fost �inta unor critici mai mult sau mai pu�in justificate. În această direc�ie,
primul care opinează asupra scrisului lui Slavici, este Pompiliu Constantinescu, al cărui
articol devine o etichetă depreciativă la adresa scriitorului �i a crea�iei sale. „Dintre ultimii
supravie�uitori ai bătrânei Junimi, d. Slavici n-a încetat să scrie, chiar la cea mai înaintată
vârstă; actual prin continuitatea scrisului, totu�i e de mult un scriitor perimat; vremea a trecut
nepăsătoare peste opera sa, scrisă în acela�i spirit ca �i acum un sfert de veac.; d. Slavici nu
s-a înnoit cu nimic de la primele rânduri până la ultima-i carte. Unitatea de spirit îi constituie
o fizionomie u�or de caracterizat, dar îi eviden�iază tot atât de izbitor �i defectele”4. Pentru
criticul modernist Mara nu exista ca roman, întrucât „tara iremediabilă” a căr�ii e latura
pronun�at etică, care îi anulează valoarea, iar personajele „ac�ionează pentru a ilustra o idee
aprioric stabilită: nefericirea căsniciei nebinecuvântate în fa�a lui Dumnezeu! Gesturile lor
sunt gesturi mecanice, de manechine; în dosul hotărârilor stă autorul”5. În încercarea de a
justifica nerealizarea romanului, aduce în prim plan existen�a a doi scriitori, respectiv
paralelismul dintre ace�tia: „scriitorul stângaci, plin de platitudini ofensatoare, ce vrea să
construiască un roman psihologic, �i povestitorul poporanist Slavici, autorul lui Popa Tanda
�i Budulea Taichii. Unul se luptă cu celălalt, dar nici unul nu biruie�te, iar contopi�i
formează o existen�ă hibridă”6.
Marile crea�ii slaviciene datează înainte de 1900. Între 1875 – anul apari�iei nuvelei
Popa Tanda - �i 1881 – editatea volumului Novele din popor – Slavici dăruie�te literaturii
4 Pompiliu Constantinescu, Ioan Slavici: Mara, în Scrieri, 4, Editura Minerva, Bucure�ti, 1970, p.
595. 5 Idem, Ibidem. 6 Ibidem, p. 596.
15
române tot ce e mai valoros. După această dată urmează doar două scrieri remarcabile:
Pădureanca (1884), Comoara (1896) �i apari�ia în revista „Vatra” a romanului Mara
(1894). Urmându-�i voca�ia de scriitor, Slavici a continuat să scrie �i după această dată,
însă scrierile de acum – aproape o sută de nuvele �i povestiri, cele �ase romane – nu se
ridică la nivelul crea�iilor de început. Desigur, va fi culpabilizat pentru faptul de a nu se fi
oprit la timp. Condamnarea scriitorului este mai mult mali�ioasă, întrucât nu de pu�ine ori
�i aceste crea�ii de final întrunesc calită�ile proprii scrisului său, chiar dacă nu regăsim
scriitorul din culmea crea�iei nuvelistice. O demonstrează aceasta afirma�ia criticului
Pompiliu Marcea: „Sclipiri evident că există încă, îi regăsim în diverse bucă�i �i fragmente
darul de analist, vigoarea realistă �i virtu�ile de compozi�ie, dar toate acestea apar izolat,
nu sunt în măsură să fertilizeze capodopere”7.
Pentru că scrierile din ultima etapă de crea�ie au dat, pentru unii, adevărata măsură a
talentului artistic al lui Ioan Slavici, este evidentă declasarea scriitorului �i eclipsarea lui în
rândul contemporanilor. Este rezultatul criticii literare care, fie prin ignorare, fie prin
calificări severe, a proiectat imaginea scriitorului, adesea în func�ie de contextul socio-
politic. Dacă nici nuvelistica – domeniul în care excelează Slavici – nu a fost apreciată la
adevărata ei valoare, nici apari�ia târzie a volumelor de memorialistică nu-i vor ameliora
pozi�ia dobândită. G. Topîrceanu, într-un articol prilejuit de dispari�ia lui Slavici, a
constatat cu regret, că „pu�ini cititori de literatură românească din genera�ia lui l-au pre�uit
de la început �i l-au urmărit cu dragoste. Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc,
ori îl cunosc prea pu�in, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-l pre�uiesc cum se cuvine”8.
În ceea ce prive�te adevărata recunoa�tere �i pre�uire a operei lui Ioan Slavici,
aceasta are loc relativ târziu. Felul în care a primit girul criticii de întâmpinare a demonstrat,
din perspectiva scriitorului, manifestări deloc favorabile, sufocate uneori de obstacole
interpretate mai mult sau mai pu�in voit în detrimentul acestuia. Totu�i, substan�a scrisului
său, noutatea �i valoarea, aveau să primeze, dând ca absolut necesară o reevaluare a operei
lui Slavici. Acest lucru se va face la mai bine de un deceniu de la dispari�ia scriitorului, când
asistăm la o nouă deplasare a opiniilor critice, motivate în a-i recunoa�te scriitorului ardelean
originaliatea �i autenticitatea crea�iei sale. Nume mari ale istoriei �i criticii literare
române�ti vor descoperi în Slavici �i opera sa manifestări artistice valoroase pentru
literatura �i cultura noastră. Nicolae Iorga, George Călinescu, Ion Breazu, Dimitrie 7Pompiliu Marcea, Slavici. Monografie, edi�ia a II-a, revăzută �i completată, Editura pentru Literatură, Bucure�ti, 1968, p.253. 8George Topîrceanu, Scrieri alese, II, Editura Minerva, Bucure�ti, 1971, p. 401.
16
Vatamaniuc, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu sau Cornel Ungureanu au,
în acest sens, contribu�ii importante.
Extrem de important pentru dosarul de receptare critică a operei scriitorului Ioan
Slavici ni se pare a fi capitolul dedicat acestuia de George Călinescu în Istoria sa, unde va
acorda aten�ia cuvenită scriitorului a cărui operă, în special nuvelistica, reprezintă un episod
semnificativ în evolu�ia prozei române�ti. Punctul de vedere al criticilor contemporani are,
pe de o parte, rolul de a reabilita imaginea lui Slavici, care pentru mul�i este �i astăzi
„vânzător de neam”, „trădător”. „Istoria n-a mers pe calea gândită de Slavici. Perdan�ii sunt
totdeauna judeca�i aspru. �i nu mai contează dacă n-au avut �i ei dreptatea lor. Însă această
regulă generală nu ne obligă să-l socotim în ve�nicie pe Slavici vânzător de neam, trădător,
în care s-a stins candela con�tiin�ei, cum scria Goga în 1910. După aproape un veac,
discu�ia trebuie purtată în al�i termeni”9. Pe de altă parte, criticul confirmă, o dată în plus,
valoarea operei slaviciene, a acelei bucă�i „cernute” din opera-i inegală, care constituie
„vârful de lance” pentru condi�ia scriitorului. „Pu�inul rămas în sita istoriei literare este însă
excep�ional. Se poate spune că Slavici creează la noi proza realistă, dându-ne întâiele
capodopere, între care primul nostru mare roman”10. Relevând valen�ele pozitive ale
nuvelelor – Popa Tanda, Scormon, Gura satului, Pădureanca, Moara cu noroc – prin care se
dovede�te „felul inconfundabil de a nara”, criticul î�i finalizează interven�ia prin referirea
la romanul Mara – „capodopera genului la noi” – în realizarea căruia autorul atribuie
capitalismului aspecte pozitive. „E curios cum nu s-a remarcat că îndeob�te be�telitul
pentru ispite moralizatoare Slavici este singurul scriitor român care consideră capitalismul în
latură pozitivă. Educa�ia lui într-un Ardeal apar�inând de Mitelleuropa nu e fără legătură cu
această filosofie socială pe care n-o găsim la niciun alt scriitor român, nici chiar la Rebreanu
ori Agârbiceanu, proveni�i din notabilită�ile rurale ale aceleia�i provincii central-europene
ca �i Ioan Slavici”11.
În ce ne prive�te, considerăm că avem de-a face în cazul lui Slavici cu ceea ce s-ar
putea numi valoare totalizatoare, în care omul se define�te prin consubstan�ialitatea
culturală cu toate textele parcurse, în diferite perspective. Nu e surprinzător că Slavici cite�te
mult, mult �i bun, profund �i întotdeauna implicat �i, mai ales, în toate cazurile cu inten�ia
de a extrage nu neapărat esen�ialul, ci mai ales moralul �i esteticul din lucruri. Aceste
9 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2008, p. 440. 10 Idem, Ibidem, p. 444. 11 Ibidem, p. 452.
17
aspecte contribuie la conturarea unui opere solide, la dezvoltarea unei tematici în acord cu
trăirea scriitorului.
18
CAPITOLUL III
TRADIȚIE ȚI MODERNITATE ÎN OPERA LUI IOAN SLAVICI este
capitolul dedicat celor două direc�ii fundamentale – tradiție �i modernitate – a�a cum
sunt relevate de opera scriitorului Ioan Slavici �i care reprezintă linia de coeziune a acesteia.
Începuturile scriitorice�ti ale lui Ioan Slavici îl situează în linia scriitorilor
transilvăneni, care manifestau deschidere spre zugrăvirea vie�ii sociale, spre observarea fină
�i detaliată a lumii, adică a satului ardelean, cu a cărui spiritualitate se identificau. Într-un
sens esen�ial al operei lor, ace�ti scriitori se întâlnesc, se regăsesc, de fapt, în acea familie a
„�colii Ardelene” care, voind să promoveze valorile unui univers rural, au fost cuprin�i de
tendin�a dominantă a integrării omului din popor, într-un mai vast univers cultural �i, nu în
ultimul rând, au inten�ionat să întărească o mai înaltă con�tiin�ă a istoriei neamului.
Con�tien�i de virtu�ile autenticită�ii, cu care era învestită lumea satului, o lume adevărată,
ace�tia luptau pentru salvarea valorilor satului într-o lume a Europei, în care ruralul era
amenin�at de un proces de descompunere. A cunoa�te realită�ile comunită�ii săte�ti
înseamnă a vibra la toate manifestările acesteia, a fi în mijlocul unui astfel de univers
patriarhal, din interiorul căruia emană izvoare de adevărată spiritualitate românească. A vorbi
despre această lume –„Vorba i-a fost dată omului, socoate ardeleanul, pentru a face cu ea o
lume. O lume nu a vorbelor, ci o lume a adevărului �i a mai-binelui”12 – înseamnă a urmări
atent lucrurile lumii acesteia, a te bucura de fascina�ia universului deschis spre a fi
descoperit �i împărtă�it �i altora, prin acel cuvânt mântuitor, despre care vorbe�te
ardeleanul. „Ardeleanul are credin�a cuvântului mântuitor. El e dascăl �i profet (ceea ce, în
fond, e totuna)”13.
Ioan Slavici a trăit această experien�ă �i consecin�a ei este literatura pe care o
propune, o literatură al cărei crez artistic vizează via�a a�a cum este ea, „realul ce se oferă
omului în multiplele aspecte �i care este trăit de fiecare individ în conformitate cu legi de
maximă generalitate �i în acela�i timp într-un chip personal specific”14. Acest deziderat s-a
concretizat în realizarea povestirilor săte�ti, crea�ii definite prin particularită�i specifice,
conform teoretizării lui Dimitrie Vatamaniuc: descrierea realistă ca modalitate artistică;
prezentarea satului ca fiind constituit pe vechi tradi�ii �i definitiv, de unde, implicit, �i
12 Nicolae Balotă, Romanul românesc în secolul XX, Editura Viitorul românesc, Deva, 1997, p. 188. 13 Idem, Ibidem. 14 Adriana Iliescu, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, Editura Minerva, Bucure�ti, 1975, p. 5.
19
personajele apar ca întruchipări ale „arhaicului”; descrierea satului ca o lume închisă, a cărei
via�ă a�ezată este tulburată când intervin întâmplări din afară; subordonarea tuturor
elementelor povestirii caracterului didactic. Crea�iile de început ale lui Ioan Slavici dispun
de aceste particularită�i, scriitorul devenind un maestru al povestirii săteți în literatura
română. Obiceiuri �i tradi�ii, oameni �i atitudini cuceri�i de sensibilită�i generalizatoare,
populează un univers patriarhal, moral �i gnomic, bogat în resurse artistice, susceptibile de
literaritate. Dincolo de atmosfera de sărbătoare, care define�te acest univers idilic, Slavici
transfigurează artistic �i acele elemente tensionale care se infiltrează în via�a satului �i
anulează armonia existen�ială. La nivelul tradi�iilor �i al obiceiurilor folclorice, ace�ti
factori perturbatori �in de legile social-economice ale unei lumi în continuă transformare,
sub imperiul orânduirii capitaliste. Ceea ce dislocă via�a patriarhală a satului este tocmai
contactul �ăranului cu lumea, deschiderea spre alte locuri �i al�i oameni. Experien�e de
acest gen sunt transfigurate artistic �i constituie materialul faptic al unor crea�ii
reprezentative. (Ghi�ă – Moara cu noroc – un cizmar tinde spre depă�irea acestei condi�ii
�i î�i schimbă mediul; Simina – Pădureanca – o pădureancă dintr-un sat de munte coboară
la câmpie să lucreze, sperând într-un trai mai bun; mo� Mărian – O viață pierdută – un
�ăran atras de profesii oră�ene�ti, descinde în Bucure�ti).
În aceste crea�ii – povestirile sătețti – Slavici se intersectează cu scriitorii europeni
(Auerbach, Gotthelf) care, din acelea�i considerente, dezvoltă aceea�i problematică, a
comunită�ilor săte�ti, în care lumea este reconstruită după precepte realiste, de regulă prin
aglomerarea detaliilor caracteristice. Aceea�i eroi ceremonio�i populează o comunitate în
care întâmplările curg după un ritual bine stabilit �i cunoscut, surprin�i în momente
esen�iale ale vie�ii, în care atotputernicia tradi�iei �i a obiceiurilor este mai presus de
orice. Acest mod de a gândi �i de a trăi transformă via�a într-o sărbătoare �i, de aici,
caracterul de idilă al primelor nuvele slaviciene. Cunoscând bine realită�ile rurale, Slavici
expune povestea vie�ii din interiorul acestei lumi, atent la toate detaliile care conturează
specificul unui astfel de univers.
Dacă scriitorul Ioan Slavici ne oferă o literatură ilustrativă, situându-se în cadrul unei
realită�i înregistrate pentru pitorescul ei, dacă ne restituie imagini ample �i autentice despre
satul românesc �i oamenii care-�i trăiesc via�a conform unui ritual străvechi, acest lucru se
datore�te în primul rând faptului că o astfel de realitate nu-i este străină deloc, dar mai ales
talentului scriitoricesc, care i-a permis să vorbească tuturor despre adevărata via�ă a
poporului român �i despre provocările ei, dovedindu-se profund sensibilizat de bogă�ia
20
spirituală a românilor. Slavici a avut talentul prozatorului care î�i descoperă încă de la
început un spa�iu al său – lumea satului – iar prin crea�ia sa se înscrie într-o geografie
literară a �ării –universul literar transilvan. Asemeni unui gânditor tradi�ional �i-a făcut un
ideal din a promova aceste valori care definesc specificul na�ional, declarându-se tacit un
creator al tradi�ionalită�ii, dar �i modern prin idea�ie �i valori expresive.
Trăsăturile specifice care definesc componenta tradi�ională a crea�iei slaviciene
sunt:
� Etosul popular relevat în pove�ti fantastice �i glume�e – Zâna Zorilor, Petrea
prostul.
� Tablouri etnografice dezvoltate în povestiri idilice – Gura satului, Scormon, La
crucea din sat.
� Etosul istoric eviden�iat în „nara�iuni istorice” – Din bătrâni, Corbei, Vîntură țară
�i în crea�iile dramatice Bogdan Vodă, Gațpar Grațiani. Domnul Moldovei,
� Etosul social a�a cum este relevat în romanul Mara �i nuvelele Pădureanca, Moara
cu noroc, Comoara.
Ioan Slavici este însă, scriitorul care trebuie înŃeles atât în paradigma realismului
poporal, cât şi sub semnul literaturii moderne, în primul rând prin deschiderea spre acela�i
gen de literatură, cultivat de scriitorii europeni. Sub impulsul unui timp istoric străbătut de
evenimente tot mai hotărâtoare, literatura română î�i asumă noile direc�ii, pentru a pentru a
putea reflecta noile aspecte ale vieŃii şi noile concepŃii despre om şi societate. Dacă până
acum proza românească era dominată tematic de preocuparea pentru universul rural, de ideea
datoriei intelectualilor fa�ă de �ărani, începutul de secol XX reprezintă un moment de
referin�ă în evolu�ia prozei române�ti, atât prin lărgirea ariei tematice, prin cuprinderea
unor �i mai variate medii sociale, cât �i prin diversificarea formelor de expresie epică �i a
modalită�ilor narative. Cu o tradi�ie formată, proza românească se va înscrie într-o
evolu�ie, marcată de maturizare, sub raport artistic �i, prin aceasta, capacitatea de aderare la
circuitul valoric european. Proza românească intră în circuitul dezbaterii de idei, printr-o tot
mai accentuată con�tiin�ă de sine, prin lărgirea domeniului epicii de la reflectarea lumii,
pictura de moravuri �i caractere, la comentarea dialecticii ei, la investigarea interioară a
realită�ii. Acestei înnoiri de perspectivă îi corespunde, în mod firesc, o înnoire în
construc�ia epică propriu-zisă, prin lărgirea conceptelor tradi�ionale de ac�iune, personaj,
plan temporal, subiect, ca �i a celui de realism.
21
Unui scriitor precum Ioan Slavici era aproape imposibil să i se ceară ruperea cu
tradi�ia sau antrenarea sa într-o mi�care radicală, al cărui scop ar fi fost o revalorizare a
genurilor literare în general. El este scriitorul care preferă să dureze, să construiască o operă
solidă, monumentală, o operă cu valoare de model etic. El este prozatorul – constructorul
edificiilor de sine stătătoare – care continuă efortul de edificare al reprezentan�ilor �colii
Ardelene. El se vrea luminătorul neamului, apostol al neamului său, care oficiază �i
propovăduie�te adevărul, binele �i frumosul. Literatura acestui scriitor este o literatură ce
pleacă �i se îndreaptă spre popor, cu un specific anume conturat prin sănătatea etică împinsă
până la tendin�a de didacticism, prin postulatul na�ional �i prin amprenta regională.
Dacă opera sa poartă pecetea modernită�ii, aceasta se datore�te inten�iei scriitorului
de a se raporta la literatura vremii, sincronizându-se cu spiritul literar european, prin acele
puncte de convergen�ă, esen�iale, care constituie tensiunile artistice ale operei.
Trăsăturile specifice care definesc componenta modernă a crea�iei slaviciene sunt:
� Etosul învă�ării în nuvelele Popa Tanda ți Budulea Taichii. Dacă paradigma
Europei de Vest este centrată pe muncă, cea a Europei Centrale are în centru
conceptul de învă�are. Acest aspect este reliefat de scriitorul Ioan Slavici în crea�iile
amintite, eviden�iind identitatea culturală comună pentru Europa Centrală
(preocuparea comună pentru ideea instruirii).
� Confluen�e literare în Europa Centrală. Evolu�ia scrisului lui Ioan Slavici are loc în
linia realismului critic, prin reliefarea legăturii dintre om �i mediu, ceea ce reprezintă
o aplicare avansată a metodei realiste (acest aspect devine evident în povestirea
sătească, genul de literatură comun pentru scriitorii europeni).
� Arta portretistică în realizarea personajelor. Considerăm importantă referirea la arta
portretistică, pentru a justifica nota de modernitate a crea�iei lui Ioan Slavici.
Scriitorul are o contribu�ie remarcabilă în dezvoltarea literaturii române, prin crearea
de personaje literare reprezentative pentru în�elegerea cărora sunt utilizate straturile
de adâncime ale operei. La nivel teoretic modernitatea operei a fost eviden�iată de
criticii Nicolae Manolescu �i Vasile Popovici, prin introducerea conceptelor
personajul martor, respectiv personajul trialogic. O perspectivă inedită prin faptul că
scriitorul î�i declară dispozi�ia spre teatralizarea epicului, prin crearea unor situa�ii
specifice în care personajele sunt, cu sau fără voia lor, asistate de un al treilea
personaj: personajul martor (Nicolae Manolescu) sau personajul trialogic (Vasile
Popovici). „Universul lui Slavici e de neconceput în afara teatralizării, el e organic
22
construit pe un tipar teatral ascuns �i care manevrează întreaga existen�ă a eroului
său”15. Fie că este naratorul – martorul/raisonnneurul – căruia i se permite „să fie
ironic, perfid, insinuant, să corecteze punctul de vedere al personajelor, fără a-l putea
totu�i schimba”16, fie că este o ter�ă persoană – personajul trialogic – un tip aparte
de personaj, cu un rol bine definit �i în raport cu care evoluează celelalte personaje,
al căror comportament este impus de acesta, „obligă protagoni�tii să se ascundă –
fără să reu�ească - �i să-�i compună o mască onorabilă, chiar dacă, nefalsificat,
chipul lor real, cel de zi cu zi, i-ar sluji mai bine”17. Secven�ele în care Persida
(Mara) �i Simina (Pădureanca) se oferă vederii publice, la fereastră �i în momentul
înserării, indică în teatralizare forme ale prezen�ei celorlal�i în desfă�urarea
întâmplărilor prezentate. Personajul slavician este complex, privit ca interioritate �i
angrenat, în exterior, într-un univers al teatralită�ii impus de o societate
conservatoare, de aici dedublarea personajului între o structură de adâncime �i una de
suprafa�ă.
� Semnifica�ii estetice ale coordonatei spa�iale în opera lui Ioan Slavici – Moara cu
noroc, Pădureanca, Mara. Spa�iul devine „personaj” al epicii. Sunt tematizate
conflictul/armonia cu spa�iul; rămânerea pe loc/părăsirea locului �i asumarea
vinovă�iei de a părăsi spa�iul, intrând în acolada tragicului.
� Scrierile autobiografice – Amintiri, Lumea prin care am trecut, Fapta omenească,
Închisorile mele – ilustrează propensiunea confesivă, respectiv o literatură a eului,
reversul literaturii comunită�ii.
CAPITOLUL IV
IOAN SLAVICI – SCRIITOR AL EUROPEI CENTRALE – este capitolul care
situează scriitorul Ioan Slavici în spa�iul de cultură al Europei Centrale.
În acest scop, considerăm importantă referirea la tabloul literar al epocii �i extrem de
interesant aspectul căutării �i al identificării asemănărilor de viziune la marii scriitori
europeni, care ajung, practic, la concluzii extrem de asemănătoare, singurele diferen�e fiind
cele de orizont, posibil al fiecăruia, evident asumat în func�ie de nivelul �i calitatea 15 Vasile Popovici, Lumea personajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1997, p. 63. 16 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Minerva, Bucure�ti, 1980, p. 144. 17 Vasile Popovici, op. cit., p. 31.
23
discu�iilor teoretice profesate în epocă. Opera acestor scriitori oferă o largă arie tematică,
pornind de la spa�iul autohton nealterat, limitat însă la peisajul locurilor natale, solidaritatea
cu satul copilăriei, cultul pentru istoria poporului, cultul pentru folclor �i etnicitate �i, pe
alocuri, refuzul civiliza�iei citadine. Exemplele sunt numeroase, însă nu vom rezuma decât
acele situa�ii considerate a fi evidente pentru scopul nostru. E cazul acelor scriitori care s-au
raportat, într-un fel sau altul, la acela�i areal literar – central european – pentru care
definitoriu este contactul cu zona Austro-Ungariei.
În contextul literar european al secolului al XIX-lea, prin opŃiunea sa, exprimată direct
în creaŃie, Ioan Slavici se încadrează într-o mişcare literară europeană. Plasarea scriitorului în
acest areal cultural se realizează în virtutea biografiei, a istoriei şi a activităŃii sale.
Biografia sa trădează un temperament sensibil, alimentat de idei umaniste, năzuind
spre o societate ideală, guvernată de principiile iubirii reciproce, ale sincerităŃii, �i ale
deplinei înŃelegeri şi încrederi în om. Mentalitatea tolerantă, înŃelegerea şi preŃuirea pentru
toŃi oamenii, indiferent de origine etnică sau de credinŃele lor, lipsa totală a oricăror
prejudecăŃi xenofobe, Slavici le-a deprins, mai întâi, din familie, primul dascăl de morală
fiind mama sa, ale cărei sfaturi de comportare în relaŃiile cu semenii atestă un spirit evoluat,
după cum mărturise�te în lucrarea memorialistică Fapta omenească: „Când întâlneşti în
calea ta un român – îmi zicea mama – să-i zici <<bună ziua!>> şi treaba fiecăruia dintre
dânşii cum îŃi dă răspuns. Tu datoria să Ńi-o faci şi faŃă cu cei ce nu şi-o fac pe a lor faŃă cu
tine”18.
Ce a urmat în continuare, bogata experienŃă de viaŃă, nu i-a schimbat deloc
începuturile, ci le-a confirmat şi le-a desăvârşit. În ceea ce priveşte cultura scriitorului, vastă
şi variată, în care confucianismul va avea un rol hotărâtor, după cum interpelările din alte
curente filozofico-morale nu sunt de neglijat, se impune să precizăm că ele au fost selectate,
însuşite sau negate în funcŃie de adeziunea, de posibilităŃile de sădire pe fundamentul etic al
copilăriei. În condiŃiile dualismului austro-ungar, care avea să dureze o jumătate de veac,
Slavici trăieşte, alături de fraŃii săi români şi ceilalŃi de alte naŃionalităŃi din imperiu,
oprimarea şi asuprirea naŃională. Evident că lupta maselor române se accentuează, căpătând
forme noi, devenind factor de căpetenie al istoriei social-politice în Transilvania de după
1867. Istoria l-a învăŃat pe Slavici şi pe transilvăneni deopotrivă, că interesele de clasă ale
nobilimii şi burgheziei maghiare duc la permanentizarea stării de subjugare naŃională. În
aceste condiŃii, românilor nu le rămânea decât orientarea spre Viena, alăturarea către împărat,
18 Ioan Slavici, Fapta omenească în Opere, vol 6, Editura NaŃional, Bucureşti, 2001, p. 185.
24
sperând într-o schimbare în mai bine. În această orientare, un rol important l-a avut
mitropolitul Andrei Şaguna, omul de-o demnitate, verticalitate �i morală deosebite. Luptător
pentru cauza naŃională a românilor, Slavici a încercat prin mijloace oneste să-şi justifice
crezul său, prin tot ceea ce a întreprins. Cunoscător al limbii germane, format �i desăvâr�it
intelectual în atmosfera vieneză, Slavici aparŃine, cum aparŃin toŃi cei de la margine,
„austricităŃii”, adică centrului, şi a fost înŃeles nu de puŃine ori ca fiind „mai austriac decât
vienezii, mai categoric decât vienezii în apărarea identităŃii Austro-Ungariei”19. Se întâmpla
aceasta, întrucât el a luptat întotdeauna pentru necondiŃionata supunere către legi şi obiceiuri.
Or, aceste legi şi obiceiuri evocate de Slavici erau în realitate un mod de rezistenŃă, de
păstrare a individualităŃii naŃionale în Ardeal. După cum este explicat în postfaŃa volumului
Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă, „modelul germanic, cu tot ceea ce are el,
bun ori rău, acŃionează asupra lui cu o neobişnuită forŃă”20.
Dacă factorul important în menŃinerea unităŃii naŃionale era pentru Slavici cultura,
întreaga sa viaŃă şi-a dedicat-o acestui deziderat, aducând contribuŃii însemnate culturii
române, în calitate de publicist, dascăl şi scriitor, confirmând cele spuse de Şerban
Cioculescu: „Ioan Slavici este o personalitate cu multiple iniŃiative”, confirmate de via�a �i
activitatea sa literară.
Legăturile scriitorului român Ioan Slavici cu mi�carea literară europeană sunt
eviden�iate, pe de o parte, de preocupările la nivel teoretic ale scriitorului de a se familiariza
cu literatura europeană, îndeosebi cea germană, pe de altă parte de traducerile realizate de
către cesta din opera unor scriitori europeni. Corela�iile literare între scriitorul român Ioan
Slavici �i scriitorii europeni, sunt eviden�iate direct prin genul de scriere comun –
povestirea sătească/romanul țărănesc – care înfă�i�ează civiliza�ia rurală, în care
valabilitatea în comunitate a unor legi nescrise era confirmată prin ceremoniile �i ritualurile
ce înso�eau omul în momentele esen�iale ale vie�ii.
Perioada în care trăieşte şi în care scrie Slavici se evidenŃiază din punct de vedere
literar printr-un ansamblu de norme în funcŃie de care va fi apreciată coerenŃa unei opere
literare. Dintre acestea, pe lângă reguli ale genului căruia îi aparŃine opera, conformarea la o
referinŃă directă, cum este realitatea, devine un principiu creator fundamental. Raportarea la
acest criteriu/principiu asigură verosimilitatea, ca raport dintre referentul propus şi produsul
literar realizat. Opera scriitorului ardelean respectă principiul verosimilităŃii, prin aceea că 19Adriana BabeŃi, Cornel Ungureanu, Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă., Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 515 20 Idem, Ibidem.
25
actualitatea imediată – reprezentată de realitatea factuală, istoria �i tradi�ia – constituie
referin�a directă a operei, scriitorul prelucrând materialul din perspectiva unui cunoscător
profund al acestor realită�i. Slavici devine, prin aceasta, un iniŃiator al prozei realiste, în
care obiectivitatea şi impersonalitatea naratorului se impun în zugrăvirea unei lumi omogene
şi raŃionale, capabilă să integreze dimensiunile colective. Cu această viziune realistă se va
alinia în rândul scriitorilor europeni, definind, din punct de vedere literar, spa�iul central-
european. Pe de altă parte, este vorba de aceea�i condi�ie a naratorului, pe care o presupune
o astfel de crea�ie obiectivă – forma auctorială – identificată de criticul Nicolae Manolescu
în eseul Arca lui Noe. Un autor omiscient �i omnipotent, care „î�i ia în stăpânire personajele
(...), un demiurg capabil doar de sacrificiul de a nu se dezvălui nemijlocit în crea�ie; în care e
prezent totu�i, de la primul la ultimul rând, prin cunoa�terea desăvâr�ită a destinelor,
sufletelor �i solu�iilor intrigii”21.
Am urmărit contextul literar european �i am putut identifica centrul de interes al
scriitorilor – genul de scriitură, problematica abordată, tipologia – �i, din acest punct, să
construim paralelisme, respectiv confluen�e literare în Europa Centrală. La nivelul întregii
literaturi central-europene, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea �i începutul secolului
al XX-lea, se resimte acela�i fenomen – preocuparea, din partea scriitorilor, pentru educarea
poporului. Acest deziderat avea să fie împlinit prin realizarea unor opere literare despre popor
�i pentru popor. Realită�ile �i situa�iile concrete, transpuse artistic, ofereau modelul unei
lumi exemplare, propuneau, a�adar, un mesaj pozitiv, care încuraja promovarea adevăratelor
valori existen�iale. În această direc�ie scriitorul Ioan Slavici a avut o contribu�ie
remarcabilă, impunându-se ca „părintele prozei literare ardelene”, căci în jurul lui se vor
iniŃia viitorii scriitori ardeleni de la sfârşitul secolului, el devenind liantul între două generaŃii.
„Slavici constituie puntea ce leagă tradiŃia cu epoca mai nouă, dând acesteia din urmă
vigoarea, de totdeauna, a rădăcinilor populare şi naŃionale şi în acelaşi timp corelând tradiŃia
literară de până la el cu cuceririle artei ce animă spiritul literaturii apropiate de noi”22. Ne par
elocvente aprecierile criticilor Pompiliu Marcea sau Magdalena Popescu, prin care opera
scriitorului este valorizată atât în spiritul tradi�iei, ca păstrătoarea fondului tradi�ional
românesc, dar �i în spiritul modernită�ii, prin deschiderea spre europeni, ca o sincronizare a
literaturii noastre.
21 Nicolae Manolescu, op.cit., p. 33. 22 Pompiliu Marcea, op. cit., p. 343- 344.
26
Tematica rurală şi valorificarea spaŃiului aferent, prin atribuirea de semnificaŃii
estetice, este o preocupare comună a scriitorilor europeni, contemporani cu Slavici.
Descrierea peisajului esenŃializează o imagine voalată, adusă parcă dintr-un timp cunoscut, şi
în acelaşi timp descrierile „taie” cursul povestirii, punând în lumină trăsăturile de caracter ale
eroilor şi motivându-le conduita. Aşadar, recunoaştem o evidentă preocupare de situare în
spaŃiul geografic. Situarea geografică a naraŃiunii într-un loc numit, cu toponimie reală,
rareori inventată, reprezintă punctul nodal în care se constituie conflictul. Pe măsură ce cadrul
se disipează înspre panoramic, lărgindu-se, complicarea narativă ia amploare, evoluând până
la deznodământ.
Cum povestirea sătească (dorfgeschichte) este specia literară abordată în contextul
literaturii central–europene, spaŃiul fixat ia forma unui topos rural. Geografia operei poate fi
reperabilă în spaŃiu, un spaŃiu specific, în care trăiesc şi se mişcă figuri reprezentative pentru
universul descris. Este zugrăvită lumea satului, o lume închisă, cu Ńărani ceremonioşi, cu un
respect deosebit pentru tradiŃie, transfiguraŃi în personaje, ca întrupări ale arhaicului.
Descrierea universului rural se face realist, autorul aparŃinând acestui univers, pe care-l
prezintă dinlăuntrul lui. Cum spaŃiul este unul real, se poate vorbi de un realism descriptiv, de
un decor predominant autentic, alterat doar de câteva năzuinŃe imaginative. Autorul nu
idealizează realitatea, o descrie aşa cum o observă, construind un univers care să genereze
comportamentul protagonistului. Se manifestă din partea lui Slavici o luciditate asumată în
ceea ce priveşte redarea concretă a peisajului, devenit „gazdă” pentru personaje şi acŃiunile
lor. Se creează astfel, o relaŃie intimă între personaj şi spaŃiul locuit; el va aparŃine acestui
areal, iar ieşirea din raŃiunea acestuia, o formă de încălcare a hibris-ului, aduce personajul în
conflict cu sine şi cu alŃii. În acest sens, mediul are rolul de a justifica faptele şi conduita
personajului. Când spaŃiul devine neputincios, insuficient în asigurarea existenŃelor vitale ale
omului, iar omul n-are capacitatea de a-l schimba, atunci se declanşează un conflict
antropologic. Scriitorul îl transferă în creaŃie. La Ioan Slavici el apare ca o inova�ie.
În literatura de secol XX a Europei Centrale şi a României scriitorul Ioan Slavici
reprezintă un caz aparte. Prin lucrarea sa memorialistică – Închisorile mele – î�i câ�tigă un
loc celebru în rândul scriitorilor secolului al XX-lea. Realismul confesiv abordat de Slavici
devine în opera sa un loc comun. Desigur că între ace�ti scriitori europeni sunt mari
deosebiri, dar nici apropierile nu sunt de ignorat. În baza unor aspecte comune, am considerat
oportună integrarea scriitorului Ioan Slavici în arealul literar european. Un volum antologic –
Închisorile mele – dezvoltă experien�a carcerală în formă inedită, în sensul că nara�iunea se
27
reorganizează sub forma unui discurs întrerupt de enclavele autobiografice, istorice, filosofice
ale textului. Destinul artistului suprapus parcursului individual, relevă o idee provocatoare,
potrivit căreia „Slavici este unul dintre marii no�tri prozatori cu o dramatică voca�ie a
e�ecului”23. Urmărindu-l pe Slavici din această perspectivă, ca om �i ca scriitor deopotrivă,
îi în�elegem lucrarea memorialistică ca pe o mărturie a unui spirit al excelen�ei – om
purificat prin suferin�ă, încât e capabil să proclame, cu o convingere imbatabilă, binevenita
insinuare în via�a sa a cruntei experien�e carcerale, asumată ca o necesitate ultimă,
experien�ă ce-i va aduce o rezolvare a conflictului său cu istoria.
CONCLUZII
Opera scriitorului Ioan Slavici a structurat �i a fundamentat artistic, începând cu
Novele din popor (1881), continuând cu celelalte două volume de nuvele, publicate în 1892,
respectiv 1896 �i cu romanul Mara, o linie de profil a prozei realiste ardelene, o linie pe care
o vor continua Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, prelungindu-se spre Titus
Popovici, Augustin Buzura �i Ion Lăncrănjan, până la proza postmodernă a lui Ioan Gro�an.
Volumul Novele din popor constituie nucleul central al operei slaviciene, prin care
scriitorul î�i va defini o pozi�ie privilegiată în tabloul literar românesc. De�i nu a fost
receptat, la apari�ia din 1881, cu toată efervescen�a de către critica literară românească,
treptat î�i va câ�tiga notorietatea prin voci precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Ion
Breazu, Tudor Vianu �.a., prin aprecierile cărora scriitorul ardelean va reintra în circuitul de
valori literare, recunoscându-i-se meritul de a fi considerat ini�iatorul prozei realiste în
literatura română.
Desigur că romanul Mara rămâne marea carte a autorului – un pas mare în istoria
genului – cartea care-l va defini ca romancier, în spiritul tradi�iei, prin faptul că zugrăve�te
o lume omogenă �i ra�ională, în care morala colectivă o absoarbe pe cea individuală. Nota
de modernitate a căr�ii o asigură fine�ea analizei psihologice, care vizează nu doar
personajul în singularitatea sa, ci mai ales aspectele rela�iei sale cu socialul. Personajele dau
măsura valorii lor prin raportarea la lumea pe care o reprezintă �i prin care se definesc. De
aceea, cartea rămâne în primul rând un moment artistic deosebit �i, împreună cu volumul de
23 Mircea Zaciu, op. cit., p. 110.
28
nuvele din 1881, conturează tensiunile artistice ale operei slaviciene (momentul valoric al
acesteia).
Stilul scriitorului e unul aparte, acesta vorbind despre o lume devenită a sa, în care
fraza devine arborescentă, prin diverse trimiteri, o abordare voit dubitativă, lansează întrebări
retorice, face, până la urmă, artă din cuvîntul ce parcă pentru a fi frumos înve�mântat s-a
născut. Surprinzătoare la Slavici sunt modestia �i bunul sim�, respectul datorat începuturilor
literare, pe care nu le uită �i la care se întoarce dintr-o datorie fa�ă de sine �i fa�ă de
ceilal�i. Recunoa�tem, de asemenea, sentimentul responsabilită�ii fa�ă de cititor �i
măiestria literară, care fuzionează în opera sa cu preocuparea de a reflecta „adevărul vie�ii”.
Valoarea estetică a literaturii lui Slavici se men�ine �i astăzi, fiind unul dintre
scriitorii care au trecut proba timpului. Interesul lui pentru o problematică morală a vie�ii îl
păstrează în actualitate, precum �i consisten�a �i acuitatea observa�iei, sus�inute de
voca�ia de a construi epic �i de a crea tipuri umane memorabile. De asemenea, crea�iile
mari au avut �i au încă o rezonan�ă artistică �i istorică na�ională, o rezonan�ă de esen�ă
moral-cre�tină, cu accentuarea eticismului specific ardelenesc, anticipând opera de valoare a
lui Rebreanu. Din această perspectivă, opera scriitorului Ioan Slavici este expresia cea mai
pregnantă a literaturii ardelene, o literatură puternic regională, reflectând cu fidelitate
condi�ii locale fundamentale.
Integrabilă perspectivei din zona naratologică – tripla privire – a sinelui, a operei �i a
lumii, operează în cercuri concentrice o bună a�ezare a individului con�tient de limitele
moral-existen�iale ale universului său. Ocheanul întors este o sintagmă ce ar putea defini
opera lui Slavici, prin care se face trecerea de la exterior la interior, care operează de mai
multe ori �i o criză de obiect (de la sat la familie �i individ, de la colectivitate la personaj).
Demersul nostru �i-a propus să descopere puncte valorice de referin�ă, prin care
Ioan Slavici se dovede�te un scriitor de reală voca�ie, locuit de omul de �tiin�ă sever �i
riguros, de pertinent �i echilibrat, având un gust obiectivat, pentru care destinul personal se
confundă cu cel na�ional, care la rându-i se contope�te în universal. Un destin care, pe
alocuri, a dovedit incompatibilitatea între o structură a�ezată, a tradi�iei �i iure�ul
evenimentelor, la care cu greu avea să facă fa�ă sau aproape deloc. O situare a omului în
primul rând, la hotarele dintre două gândiri fundamentale, reprezentate de Confucius �i
Schopenhauer, un destin plasat între două antiteze – Orient �i Occident –, fiecare cu
particularită�i distincte, aflate nu într-o rela�ie de opozi�ie, ci de complementaritate.
Regăsim totodată, profilul moral specific al lui Ioan Slavici rezultat al conjunc�iei celor trei
29
valori: voința (Schopenhauer), iubirea crețtină �i cumpătul/măsura în toate (Confucius).
Atât via�a însă�i, cât mai ales opera scriitorului Ioan Slavici, constituie o panoramare în
tipicul românesc situat între tradiție �i modernitate.
Sincronică, în sens superior, cu marea cultură europeană, crea�ia lui Ioan Slavici
aduce nota distinctivă a unei sensibilită�i specifice, în care tradiția �i modernitatea se
îmbină în mod original.
30
BIBLIOGRAFIE
I. EdiȚiile operei lui Ioan Slavici
1. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-XIV, sub îngrijirea unui colectiv: Iosif Pervain
(vol.I), Teofil Teaha (vol.II-V), Ion Dodu Bălan (vol.VI), Constantin Mohanu
(vol.VII-XIV), prefaŃă de Dimitrie Vatamaniuc, Editura Minerva, Bucureşti,
1967-1987.
2. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VIII, edi�ie de Constantin Mohanu, prefa�ă de
Eugen Simion, Editura Funda�iei Na�ionale pentru �tiin�ă �i Artă, Univers
Enciclopedic, Bucure�ti, 2001-2007.
3. Slavici, Ioan, Opere, vol. I-VII, studiu introductiv şi cronologic de Dimitrie
Vatamaniuc, Editura NaŃional, Bucureşti 2001.
4. Slavici, Ioan, Amintiri. Lumea prin care am trecut, ediŃie şi tabel cronologic de
Constantin Mohanu, Editura Minerva (Biblioteca pentru toŃi), Bucureşti, 1994.
5. Slavici, Ioan, Romanele vieŃii, ediŃie îngrijită, prefaŃă şi note de Anton Cosma,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
6. Slavici, Ioan, Primele şi ultimele (Soll şi Haben-chestiunea evreiască în
România. Închisorile mele), postfaŃă de Cornel Ungureanu, Editura Curtea
Veche, Bucureşti, 2000.
31
II. ReferinȚe generale
a. Istorii literare, dicȚionare, sinteze
1. Alberes, R-M., Istoria romanului modern, Editura pentru Literatură
Universală, Bucure�ti, 1968.
2. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers,
Bucure�ti, 1993.
3. Angelescu, Silviu, Portretul literar, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.
4. Anghelescu, Mircea, Literatura română ți Orientul, Editura Minerva,
Bucure�ti,1975.
5. Anghelescu, Mircea, Clasicii noțtri, Editura Eminescu, Bucure�ti 1996.
6. Assunto, Rosario, Peisajul şi estetica, Editura Meridiane, Bucureşti 1986.
7. Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers, Bucureşti,
1982.
8. Bachelard, Gaston, Poetica spaŃiului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003.
9. Balotă, Nicolae, Romanul românesc în secolul XX, Editura „Viitorul
românesc”, Deva, 1997.
10. Balotă, Nicolae, Literatura germană, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
11. Bălănescu, Olga, Jurnalul intim în literatura română, Editura Paco.
Bucure�ti.
12. Bălan, Ion, Dodu, Valori literare, Editura pentru literatură, Bucure�ti, 1966.
13. Bercescu, Sorina, Istoria literaturii franceze, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1970.
14. Blaga, Lucian, Opere, vol. I-XI, Editura Minerva, Bucureşti, 1983-1988.
15. Blanchot, Maurice, SpaŃiul literar, Editura Univers, Bucureşti, 1980.
16. Braga, Mircea, Recursul la tradiŃie, Editura Dacia, Cluj, 1987.
17. Bremond, Claude, Logica povestirii, Editura Univers, Bucureşti, 1981.
18. Breazu, Ion, Literatura Transilvaniei, Casa �coalelor, Bucure�ti, 1944.
19. Breazu, Ion, Studii de literatură română şi comparată, vol. I, II, Editura Dacia,
Cluj, 1970, 1973.
20. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
ediŃia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982.
21. Călinescu, George, Scriitori străini, Editura pentru Literatură Universală,
Bucure�ti, 1967.
32
22. Chevalier, Jean, Geerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, Editura Artemis,
Bucure�ti, 1994.
23. Cioculescu, �erban, Dialoguri literare, Editura Minerva, Bucure�ti, 1987.
24. Cioculescu, Şerban, Streinu, Vladimir, Vianu, Tudor, Istoria literaturii române
moderne, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
25. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Editura Junimea, Iaşi,
1973.
26. Constantinescu, Pompiliu, Caleidoscop, Editura Cartea Românească,
Bucure�ti, 1974.
27. Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, Bucureşti, Editura
Minerva, Bucureşti 1977.
28. Constantinescu, Pompiliu, Studii ți cronici literare, Editura Albatros,
Bucure�ti, 1974.
29. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, ediŃia a II-a, Editura Polirom, Iaşi,
1998.
30. Crăciun, Gheorghe, Introducere în teoria literaturii, Editura Magister,
Bra�ov, 1997.
31. Cristea, Valeriu, SpaŃiul în literatură, Cartea Românească, Bucureşti, 1979.
32. Culianu, Ioan, Petru, Studii româneşti, I, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
33. Cu�itaru, Virgil, Spații, Editura Cartea Românească, Ia�i, 1979.
34. Derşidan, Ioan, Clasicii junimişti şi învăŃământul, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2000.
35. Derşidan, Ioan, Iconi ți literatură, Editura Univers Enciclopedic, Bucure�ti,
2002.
36. Derşidan, Ioan, Viziera cavalerului, Biblioteca revistei „Familia”, Oradea,
2008.
37. DicŃionarul literaturii române de la origini pănă la 1900, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1979.
38. Dicționar analitic de opere literare românețti. M-P. Coordonare �i revizie
�colară �tiin�ifică: Ion Pop, Casa căr�ii de �tiin�ă, Cluj-Napoca, 2001.
39. Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic,
Bucure�ti, 2007.
33
40. Dicționarul explicativ al limbii române, edi�ia a II-a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure�ti, 1996.
41. Dimisianu, Gabriel, Clasici români din secolele XIX şi XX, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1996.
42. Drimba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, vol. II, Editura Saeculum I.O.,
Bucureşti, 2004.
43. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
44. Eminescu, Mihai, Opere, vol. IX, Publicistică (1870-1877). Studiu introductiv
de Alexandru Oprea, Editura Academiei R.P.R., Bucure�ti, 1980.
45. Eminescu, Mihai, Articole ți traduceri, I, Editura Minerva, Bucure�ti, 1974.
46. Fierăscu, Constantin, Cartea amintirilor. Despre copilăria şi tinereŃea
scriitorilor noştri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1987.
47. Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului interbelic, Editura Ideea Europeană,
Bucure�ti, 2007.
48. Heidegger, Martin, FiinŃă şi timp, Editura Jurnalul literar, Bucure�ti, 1994.
49. Heidegger, Martin, Originea operei de artă, Editura Univers, Bucureşti, 1982.
50. Iliescu, Adriana, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, Editura
Minerva, Bucure�ti, 1975.
51. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, NaraŃiune şi dialog în proza românească, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1991.
52. Iosifescu, Silvian, Configurație ți rezonanțe. Un itinerar teoretic, Editura
Eminescu, Bucure�ti, 1973.
53. Iosifescu, Silvian, În jurul romanului, ediŃia a II-a Editura de stat pentru
literatură, Bucure�ti, 1961.
54. Iorga, Nicolae, Schițe din literatura română, vol. II, Editura Librăriei Fra�ii
�araga, Ia�i, 1893.
55. Iorga, Nicolae, Istoria literaturii românețti contemporane, II, Editura
Minerva, Bucure�ti, 1985.
56. Isbăşescu, Mihai, Istoria literaturii germane, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1968.
57. Jankelevitch, Vladimir, Ireversibilul şi nostalgia, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
34
58. Jean, Raymond, Practica literaturii, , Editura Univers, Bucureşti, 1982.
59. Larousse, DicŃionarul spaŃiului, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,
1998.
60. Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiză psihologică în literatura română
interbelică, Editura Minerva, Bucure�ti, 1983.
61. Lefter, Ioan, Bogdan, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a
literaturii române, Editura Paralela 45, Pite�ti, 2000.
62. Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei şi a depăşirii, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1993.
63. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporene, Editura Minerva,
Bucure�ti, 1989.
64. Magheru, Paul, Radu, Delia, Sala, Dana, Tratat de literatură universală ți
comparată, vol. III, Clasicismul. Iluminismul, Editura Universită�ii din Oradea,
Oradea, 2003.
65. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura
Eminescu, Bucure�ti, 1991.
66. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45,
Pite�ti, 2008.
67. Maiorescu, Titu, Critice, Bucureşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.
68. Marcus, Solomon, Timpul, Editura Albatros, Bucure�ti, 1985.
69. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, I, Editura Eminescu, Bucure�ti,
1973.
70. Martini, Fritz, Istoria literaturii germane, Editura Univers, Bucureşti, 1968.
71. Mircea, Corneliu, Lazu, Robert, Orizontul sacru, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
72. Munteanu, George, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
73. Munteanu, George, Sub semnul lui Aristarc, Editura Eminescu, Bucure�ti,
1975.
74. Negrilă, Iulian, Scriitori români în actualitate, Editura Multimedia
Interna�ional, Arad, 2003.
75. Negoi�escu, Ion, Scriitori moderni, Editura pentru literatură, Bucure�ti,
1966.
76. Negoi�escu, Ion, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure�ti,1991.
35
77. Negruzzi, Iacob, Amintiri din Junimea, Editura Minerva, Bucureşti, 1970.
78. NeŃ, Mariana, O poetică a atmosferei, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.
79. Nietzsche, Friederich, Opere complete (2), Editura Hestia, Timi�oara, 1998.
80. Nuvela românească, I, Antologie �i studii critice de Lucian Pricop, Editura
Profile Publishing, Bucure�ti, 2003.
81. Nuvela germană în secolul al XIX-lea, Editura de stat pentru literatură.
Bucure�ti,
82. Oişteanu, Andrei, Mytos şi logos, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.
83. Opri�an Ioan, Istoria literaturi române în evocări, Editura Saeculum I. O.,
Bucure�ti, 2001.
84. Pamfil, Alina, SpaŃialitate şi temporalitate, Editura Dacopress, Cluj, 1993.
85. Perpessicius, Scriitori români, vol.II, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.
86. Pervain, Iosif, Studii de literatură română, Editura Dacia, Cluj, 1971.
87. Petrescu, Liviu, Romanul condiției umane, Editura Minerva, Bucure�ti,
1979.
88. Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Editura Univers, Bucureşti, 1981.
89. Popa, Marian, Forma ca deformare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975.
90. Popa, Mircea, Scriitori români, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1978.
91. Popa, Mircea, SpaŃii literare. Articole de istorie literară, Editura Dacia, Cluj,
1974.
92. Ricardeau, Jean, Noi probleme ale romanului, Editura Univers, Bucure�ti,
1988.
93. Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.
94. De Sanctis, Francesco, Istoria literaturii italiene, Editura pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1965.
95. Sadoveanu, Mihail, Opere, vol. IX, Editura de Stat pentru Literatură �i Artă,
Bucure�ti, 1957.
96. Simion, Eugen, Sriitori români de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1976.
97. Spiridon, Monica, Despre aparența ți realitatea literaturii, Editura Univers,
Bucure�ti, 1984.
36
98. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, ed. a II-a, edi�ie îngrijită �i
prefa�ă de Virgil Bulat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
99. Streinu,Vladimir, Clasicii noştri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968.
100. Tomu�, Mircea, Romanul romanului românesc, Editura Gramar, Bucure�ti,
1999.
101. Tudoran, Eugen, SecŃiuni literare, Editura Facla, Timişoara, 1973.
102. Ungureanu, Cornel, Geografie literară, Editura UniversităŃii de Vest,
Timişoara, 2002.
103. Ungureanu, Cornel, Proza românească de azi, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1985.
104. Vârgolici, Theodor, Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea,
Editura Eminescu, Bucureşti, 1985.
105. Velea, Stan, Istoria literaturii polone, Editura Univers, Bucureşti, 1986.
106. Vianu, Tudor, Studii de literatură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1965.
107. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Minerva, Bucureşti, 1988.
108. Vintilescu, Virgil, Scriitorii clasici şi Junimea, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
109. Vintilescu, Virgil, Istoria literaturii române. Epoca Junimii, Editura Excelsior
Art, Timi�oara, 2008.
110. Voia, Vasile, Aspecte ale comparatismului românesc, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2002.
111. Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenŃei, Editura FundaŃiei
Culturale Române, Bucureşti, 1991.
112. Topîrceanu, George, Scrieri alese, II, Editura Minerva, Bucure�ti 1971.
113. Torou�iu, I. E., Studii ți documente literare, II, Institutul de arte grafice
Bucovina, Bucure�ti 1932.
114. Zaciu, Mircea, Bivuac, Editura Dacia, Cluj, 1974.
115. Zaciu, Mircea, Clasici şi contemporani, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1991.
116. Zaciu, Mircea, Ca o imensă scenă. Transilvania, Editura Funda�ia culturală
română, Bucure�ti, 1996.
117. Zaciu, Mircea, Jurnal, Editura Albatros, Bucure�ti, 1996.
37
118. Zaharia-Filipaş, Elena, Retorică şi semnificaŃii, Editura Paideia, Bucureşti
1993. Weber,
119. Weber, Max, Etica protestantă ți spiritul capitalismului, Editura Humanitas,
Bucure�ti, 1993.
b. ReferinȚe despre tradiȚie Ți modernitate
1. Anzengruber, Ludwig, Teatrul popular, Editura pentru literatură universală,
Bucure�ti, 1968.
2. BabeŃi, Adriana, Ungureanu, Cornel, Europa Centrală. Nevroze, dileme,
utopii, Editura Polirom, Iaşi, 1997.
3. BabeŃi, Adriana, Ungureanu, Cornel, Europa Centrală. Memorie, paradis,
apocalipsă, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
4. Bloom, Harold, Canonul occidental, Editura Univers, Bucure�ti, 1998.
5. Buzatu, Ion, Viața ți gândirea lui Confucius, Editura Meteor Press, Bucure�ti,
2009.
6. Canetti, Elias, Jocul privirilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
7. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, edi�ia a II-a, Editura Polirom,
Ia�i, 2005.
8. Compagnon, Antoigne, Cele cinci paradoxuri ale modernității, Editura
Echinox, Cluj, 1998.
9. Corbea, Andrei, Paul Celan şi „meridianul”său. Repere vechi şi noi pe un
atlas central-european, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
10. Friederich, Hugo, Structura liricii moderne, Editura pentru Literatură
Universală, Bucure�ti, 1969.
11. Gotthelf, Jeremias, Paianjenul negru ți alte povestiri elvețiene, Editura
pentru literatură universală, Bucure�ti, 1968.
12. Grillparzer, Întâmplări din lumea mea, Editura Univers, Bucure�ti, 1976.
13. Heim, Michael, Un Babel fericit, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14. Hoffmannn, E.T.A., Părerile despre viață ale motanului Murr ți alte
povestiri, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.
15. Hoffmannn, E.T.A., Urciorul de aur, Editura Ion Creangă, Bucure�ti, 1992.
38
16. Hristic, Johan, Formele literaturii moderne, Editura Univers, Bucure�ti, 1973.
17. Hurmuzachi, Eudoxiu, Fragmente din istoria românilor, Tom I-III. Traducere
făcută de Ioan Slavici (Tom II, III), Edi�ia Ministerului Cultelor �i al
Învă�ăturilor Publice �i al Academieie Române, Stabilimentul grafic I. V.
Socec, Bucure�ti, 1879-1900.
18. ***, Iconi ai modernității, Editura Universită�ii din Oradea, Oradea, 2008.
19. Jean, Paul, Viața lui Quintus Fixlein, Editura Univers, Bucure�ti, 1976.
20. Jelavich, Charles �i Barbara, Formarea statelor naționale balcanice. 1804-
1920, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1999.
21. Johnston, William, M., Spiritul Vienei, Editura Polirom, Ia�i, 2000.
22. Jokai, Mor, Omul de aur, Biblioteca pentru to�i, Bucure�ti, 1972.
23. Judt, Tony, Europa iluziilor, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
24. Kafka, Franz, Jurnal, Editura Rao, Bucure�ti, 2002.
25. Mann, Thomas, Casa Buddenbrook, Editura Rao, Bucure�ti, 1997.
26. Manzoni, Alessandro, Logodnicii, Editura Univers, Bucure�ti, 1985.
27. Marino, Adrian, Modern. Modernism. Modernitate, Editura pentru Literatură
Universală, Bucure�ti, 1969.
28. Micu, Dumitru, Modernismul românesc, Editura Minerva, Bucure�ti, 1984.
29. Musil, Robert, Omul fără însuțiri, Editura Univers, Bucure�ti, 1995.
30. Muthu, Mircea, Balcanismul literar românesc, vol. I, II, III, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2002.
31. Nemoianu, Virgil Micro-Armonia. Dezvoltarea ți utilizarea modelului idilic
în literatură, Editura Polirom, Ia�i, 1996.
32. Neruda, Jan, De la Praga la Paris ți Ierusalim, Editura Minerva, Bucure�ti,
2000.
33. Omăt, Gabriela, Modernismul literar românesc în date (1880-2000) ți texte
(1880-1949), vol.1, 2, Institutul Cultural Român, Bucure�ti, 2009.
34. Ornea, Zigu, Tradiționalism ți modernitate în deceniul al treilea, Editura
Eminescu, Bucure�ti, 1980.
35. Papacostea, Victor, Civilizație românească ți civilizație balcanică, Editura
Eminescu, Bucure�ti, 1983.
36. Papadima, Ovidiu, Scriitorii şi înŃelesurile vieŃii, Editura Minerva, Bucureşti,
1971.
39
37. Papadima, Ovidiu, Istoria literaturii române, III. Epoca marilor clasici,
Editura Academiei R.S.R., Bucure�ti, 1973.
38. Pollak, Michael, Viena 1900. O identitate rănită, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
39. Pavlowitch, Stefan, Istoria Balcanilor,Editura Polirom, Ia�i, 2002.
40. Popovici, A. C., Stat ți națiune. Statele Unite ale Austriei Mari, Editura
Albatros, Bucure�ti, 1997.
41. Roth, Joseph, Tarabas, Editura Univers, Bucure�ti, 2000.
42. Scharske, Carl, E., Viena- fin–de-siecle. Politică şi cultură, Editura Polirom,
Iaşi, 1998.
43. Schopenhauer, Arthur, Studii de estetică, Editura �tiin�ifică, Bucure�ti,
1974.
44. Schopenhauer, Arthur, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, traducere de
Titu Maiorescu, Editura Silva-Press, Bucure�ti, 1998.
45. Storm, Theodor, Călărețul din negură, Editura Tineretului, Bucure�ti, 1966.
46. Storm, Theodor, Iezerul albinelor, Editura pentru literatură, Bucure�ti, 1961.
47. Stratz, Rudolf, Scumpă țară, Editura Regele Carol, Bucure�ti, 1917
(Traducere Ioan Slavici).
48. Tismăneanu, Vladimir, Spectrele Europei Centrale, Editura Polirom, Iaşi,
2001.
49. De Tocqueville, Alexis, Despre democrație în America, Editura Humanitas,
Bucure�ti, 2005.
50. Todorova, Maria, Balcanii ți balcanismul, Editura Humanitas, Bucure�ti,
2000.
51. Ungureanu, Cornel, Mitteleuropa periferiilor, Iaşi, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
52. Zweig, Stefan, Lumea de ieri, Editura Univers, Bucure�ti, 1988.
III. ReferinȚe specifice, studii critice, monografii
1. Bălan, Ion, Dodu, Ioan Slavici sau roata de la carul mare, Editura Albatros,
Bucureşti, 1985.
2. Breazu, Ion, Slavici ți Confucius în Studii literare, vol. IV, Cartea
românească, Cluj, 1948.
40
3. Breazu, Ion, Prefață la edi�ia Ioan Slavici. Nuvele, vol. I, II, Editura de stat
pentru literatură �i artă, Bucure�ti, 1958.
4. Bugnariu, Teofil, Domşa, Ioan, Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici.
Biobibliografie, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1973.
5. Cheie-Pantea, Iosif, Slavici ți vocația tragicului, vol. Palingeneza valorilor,
Editura Facla, Timi�oara, 1992.
6. Cuble�an, Constantin, Ioan Slavici, Editura Recif, Bucure�ti, 1994.
7. Cuble�an, Constantin, Moara cu noroc. Biografia unei capodopere, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
8. Dumitrescu, Adriana, Introducere în opera lui Ioan Slavici, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
9. Gal, Teodor, Ioan Slavici despre educaŃie şi învăŃământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1967.
10. Gluck, E., Neam�u, G., Vatamaniuc, D., Studii şi documente privind activitatea
lui loan Slavici, vol. I şi II, Universitatea Populară Arad, Arad, 1976.
11. Ilica, Anton, Nan, Monica, Toposul în creația lui Ioan Slavici, Funda�ia
„Ioan Slavici”, Arad, 1999.
12. Ierco�an, Sara, Junimismul în Transilvania, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1983.
13. Hurezan, Pascu, Şimăndan, Emil, Ioan Slavici şi unitatea spirituală naŃională,
FundaŃia culturală „Ioan Slavici”, Arad, 1998.
14. Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru Literatură Bucure�ti, 1965.
15. Negrilă, Iulian, Ioan Slavici contemporanul nostru, Editura „Vasile Goldi�”
University Press, Arad, 2004.
16. Nica, Melente, Viața ți opera lui Ioan Slavici (contribuții inedite), Editura
„Vasile Goldi�” University Press, Arad, 2005.
17. Popescu, Magdalena, Slavici, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977.
18. Popovici, Vasile, Eu, personajul, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988.
19. Popovici, Vasile, Lumea personajului. O sistematică a personajului literar,
Editura Echinox, Cluj-Napoca,1997.
20. ***,Ioan Slavici, comentat de C-tin Cubleşan, Editura Recif, Bucureşti, 1994.
21. ***,Ioan Slavici, Evaluări critice, Editura Facla, Timişoara, 1977.
41
22. ***,Ioan Slavici, Antologie de Constantin Mohanu, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1977.
23. *** Slaviciana. Studii despre Ioan Slavici, Editura Gutenberg Univers, Arad,
2004.
24. Slavici, Eleonora, Jurnal, Biblioteca Municipală, Timi�oara, 1969.
25. Stanca, G., Prefață la volumul Amintiri, de Ioan Slavici, Editura pentru
literatură, Bucure�ti, 1967.
26. Streinu, Vladimir, Clasicii noştri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968.
27. StruŃeanu, Scarlat, Ioan Slavici. Comentarii asupra omului şi operei, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1930.
28. Ungureanu, Cornel, Contextul operei, Editura Cartea românească, Bucureşti,
1978.
29. Ungureanu, Cornel, Ioan Slavici. Monografie, Editura Aula, Braşov, 2002.
30. Ungureanu, Cornel, Slavici-redefinirea lui „acasă”, în vol. Geografie literară,
Editura UniversităŃii de Vest, Timişoara, 2002.
31. Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Editura
Academei, Bucureşti, 1968.
32. Vatamaniuc, Dimitrie, Ioan Slavici. Opera literară, Editura Academiei,
Bucureşti, 1970.
33. Vighi, Daniel, Onoarea ți onorariul, Editura Cartea Românească, Bucure�ti,
2007.
34. Vintilescu, Virgil, Idila slaviciană, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999.
35. Vo�tinaru, Teodor Monografia comunei țiria, Funda�ia Culturală „Ioan
Slavici”, Arad, 1996.
36. Zamfirescu, Duiliu: Prefață la volumul Novele, de Ioan Slavici, 1888.
IV. Articole, studii în reviste
1. Alecsandri, Vasile, Scrisoare către I. Negruzzi, datată din 7 octombrie 1874,
publicată postum în „Floarea darurilor”, anul II (1928), nr. 7/12
(iulie/decembrie).
42
2. Densusianu, Ovid, Ioan Slavici: Mara, în „Viea�a nouă”, anul II (1907), nr.
24 (15 ianuarie).
3. Doinaş, Ştefan, Augustin, Locul ca urnă funerară, în „Secolul 20”. Loc –
locuire – poluare, nr. 1-2-3 / 1999.
4. Dragomirescu, Mihail, Nuvele de I. Slavici, în „Convorbiri critice”, anul II
(1908), nr.6
5. (15 martie).
6. Eminescu, Mihai, Repertoriul nostru teatral, în „Familia”, VI (1870), nr. 3, (18
ianuarie/30 ianuarie).
7. Galaction, Gala, Cuvânt rostit la înmormântarea lui Slavici, în „Adevărul
literar �i artistic”, VI (1925), nr. 247 (30 august).
8. Iorga, Nicolae, Un roman al D-lui Slavici în „Sămănătorul”, anul V (1906), nr.
25 (18 iunie).
9. Iorgulescu, Mircea, Mara – un roman al predestinării, în „Tribuna”, anul XIII
(1969), nr. 19 (8 mai).
10. Liiceanu, Gabriel, Repere pentru o hermeneutică a locuirii, în „Secolul 20”.
Loc – locuire – poluare, nr. 1-2-3 / 1999.
11. Lovinescu, Eugen, Ioan Slavici: Închisorile mele, în „Sburătorul literar”, anul I
(1922), nr. 23 (18 februarie).
12. Procesul Ziarițtilor. Expunere specială, Tipografia „Cultura”, Bucure�ti,
1919.
13. Slavici, Ioan, Studii asupra maghiarilor, în „Convorbiri literare”, V (1871),
nr.19 (1 decembrie).
14. Ioan Slavici, Immensee, de Thodor Storm, în „Convorbiri literare”, Anul X, 1
aprilie 1876 - 1 martie 1877
15. Slavici, Ioan, Către publicul român, în „Tribuna”, I (1884), nr. 201 (21
decembrie/2 ianuarie 1885).
16. Slavici, Ioan, Despre Zâna Zorilor, în „Convorbiri literare”, 1870.
17. Micu, Dumitru, Un Balzac al satului ardelean, în „Convorbiri literare”, nr. 15
din 15 august 1972.
18. Nicolescu, Costion, Loc. Locuire. Casă. Acasă, în „Transilvania”, nr. 1-2 /
1995.
43
19. Sadoveanu, Izabela, Ioan Slavici – Povețti, în „Via�a românească”, anul IV
(1909), nr. 1.
20. Ungureanu, Cornel, Slavici ți arta autodistrugerii la români: Schopenhauer
educator, în „România literară”, an XXXII, nr. 12, 31 martie – 6 aprilie, 1999,
p. 12.
21. Zamfir, Prozatorul Biedermayer: Slavici, în „România literară”, nr. 30/31 iulie
2009.
22. Xenopol, N, Bibliografie, în „Românul”, anul XXVI (1882), 7 februarie.