Pompiliu Tudoran - In Slujba Domniei 1

5/7/2018 Pompiliu Tudoran - In Slujba Domniei 1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/pompiliu-tudoran-in-slujba-domniei-1 1/175

Coperta: VASILE PINTEA

1



Redactor: IOSIF IOVANESCUTehnoredactor: EDUARD GIESSER

Bun de tipar 22.11.1985Apărut 1985Coli tipar: 19

Întreprinderea Poligrafică „Banat” Timişoara, Calea Aradului nr. 1 Comanda nr. 108

POMPILIU TUDORAN

ÎN SLUJBA DOMNIEIroman – volumul 1

EDITURA FACLA Timişoara, 1985

♦

MOARA DRACILOR

Primăvara venise ceva mai devreme pe plaiurile bănăţene, în acel an al mîntuirii, 161

2



Ogoarele arate, unele chiar şi semănate, abureau sub soarele molcom, prevestind un an încărde bucate. Barem, dacă peste vară turcii de dincolo de Dunăre i-ar fi lăsat în tihnă pe bie

plugari, s-ar fi bucurat şi ei de mai mult saţ în zilele viforoase ale iernii. Însă, oricum, asta stătea în voia oamenilor locului.

Pe drumeagul ce ducea de la Caransebeş către Mehadia, un călător se legăna în pasdomol al calului, bucurîndu-se şi om şi dobitoc de razele călduţe ale sfîntului soare. Duveşminte arăta a fi un oştean în plată, şi după toate semnele se afla cam de multişor în şa. Fr

atîrna pe grumazul frumosului armăsar, călăreţul odihnindu-şi stînga, care-i atîrna pe lîngă truîn vreme ce cu dreapta se căznea să sufle într-o frunză, aşa cum îşi amintea de pe vremea cîera de-o şchioapă. Îi sălta inima de bucurie recunoscînd vreun deal, ori vreun dîmb şi chfalnicii stejari, ce păreau că nu mai crescuseră de cînd trecuse ultima dată pe acele meleaguSe scurseseră mai bine de şapte ani de atunci şi poate că nimeni astăzi nu şi-ar mai da seamvăzându-l pe ditamai oşteanul că este unul şi acelaşi cu fecioraşul răposatului cneaz Iancu deBorlova, plecat în lume să-şi afle rostul. Dorul după fapte vitejeşti şi mai ales sîngestrăbunilor lui, cnezi din tată-n fiu, l-au îndemnat să apuce calea armelor, vînturînd ţara în luşi-n lat, pînă s-a aciuat în Iaşul Moldovei, la curtea măriei-sale Io Ştefan vodă Tomşa. Mulţsfătuiseră să-şi schimbe pînă şi numele de Marcu, aşa cum îl căpătase din botez, şi să se ddrept sîrb, ori neamţ, ca să se poată băga mai lesne lefegiu. Dar el se mîndrea cu stirpea

bănăţeană şi nu vedea pricină să se lepede de un nume ce-l purtau atîţia feciori prin Borlova. vitejie, apăi avea ce povesti, căci, de cînd îi lumea, românii din acel colţ de ţară tot cu armamînă şi-au păzit ogoarele.

Ce-i drept, avea o strîngere de inimă cînd se gîndea la casa părintească, lăsată de izbelidupă moartea mumă-si, că neamuri apropiate nu prea avea, însă în satul lor nicicînd şi nimenu s-a lăcomit la bunurile celui plecat vremelnic. Poate că ar mai fi zăbovit prin depărtări, dear fi fost mazilit măria sa vodă Tomşa, chiar în toamna trecută, şi Marcu nu s-a mai încumesă bată drumurile surghiunului alături de stăpînul său. Nu prea i-a venit la îndemînă lui Vod

cînd i-a cerut îngăduinţa să se întoarcă acasă, fiindcă domnitorul prinsese mare drag slujitorul credincios care-i fusese bănăţeanul. „Pas, Marcule, cu mine, că ne-om întoarce iarîn ţara Moldovei şi mult bine are să-ţi fie!” îi spusese domnul. „Bucuros mărite stăpîn, da în ţturcului mă înăbuş şi doru' de casă mă sfîşîie.” „D-apăi că şi aici în Iaşi fost-ai departe de satău, ş-ai trăit fără năcaz.” „Departe, stăpîne, da tot ţară românească să cheamă că îi, şi nu m-aştiut înstrăinat, da'n ţară turcească... parcă-i altcum!”

Vodă nu mai avusese ce spune şi-i dăduse dreptate, oftînd din adîncul rărunchilor, căurma să apuce calea străinătăţii şi cine ştia de se va întoarce vreodată, măcar că asta-i enădejdea. Marcu însă i-a făgăduit că de-o fi să mai ajungă la domnie, fie în Moldova, fie în ŢRomânească, n-avea să pregete a i se înfăţoşa, ca slugă credincioasă, orişicînd l-ar fi chem

Din toată inima măria-sa l-a îmbrăţişat ca pe un vechi şi credincios tovarăş de luptă, dîndu- bunicică răsplată în galbeni, ca să-şi încropească gospodărie răzăşească prin părţile Banatulatît de mult lăudate de Marcu. Atunci abia îşi va fi adus aminte feciorul de ochii cei verziAniţei, codana ce lăcrămase într-ascuns la plecarea lui din Borlova...

Cam aste gînduri îi treceau prin cap drumeţului, simţinîndu-şi sufletul potolit ca dupgrea viforniţă, cînd bidiviul se opri, ciulindu-şi urechile. Marcu nu se îndoi că cine ştie sălbătăciune îl va fi făcut pe cal să rămînă-n loc, măcar că nu se spăimînta din orişice. Prinse dată frîul, aruncînd frunza de la gură, şi trase şi el cu urechea. Într-adevăr, din depărtare desluşea un tropot, iar pe acele vremuri nu aveai cum şti dacă cel ce-ţi ieşea în cale nu era vrevrăjmaş. Oricum, paza bună trece primejdia rea, aşa că-şi roti ochii după vreun adăpost trecăt

3



Îşi amintea bine că după dîmbul din dreapta şleaului era pe vremuri Moara Dracilor, de lîncare începea un colţ de pădure, cu desiş încîlcit, unde străinii nu s-ar fi încumetat să pătruniar cei din partea locului îşi făceau cruce şi se îndepărtau de un astfel de loc blestemat, aşadădu pinteni îndreptîndu-se într-acolo.

Bătrînele ziduri, mucegăite, rămăseseră neschimbate de cînd le ştia. Un fior îi străbătu şspinării, aducîndu-şi aminte cum în copilăria lui se povestea că vîrcolacii şi strigoii de la MoaDracilor sugeau sîngele celor ce cutezau să le tulbure liniştea; şi se mai zvonea că mulţi oame

şi-au pierdut minţile, după un popas în acel loc înfricoşător. Dar nu de teamă ocoli el zidurilespre a-şi priponi calul în desişul lăstărişului, îndepărtîndu-l cît mai mult de drumul-mare. Ajuîn umbra copacilor ce încă nu înfrunziseră deplin, fu nevoit să se afunde mai adînc în păduapoi, tiptil, făcînd cale întoarsă, se pitulă după o tufă mai răsărită. Dinspre miazăzi, se auzacum destul de bine goana cailor.

N-avu prea mult de aşteptat, că pe dată se iviră cîţiva călăreţi şi, ca un făcut, încetintocmai în dreptul lui, de parcă ar fi căutat şi ei un loc de popas mai ferit. Pîlcul se opri şi cel dfrunte arătă cu braţul zidurile morii, apoi cu toţii se zoriră spre locul blestemat. Marcu se lipi

burta de pămînt, fiindcă noii veniţi erau cinci, deşi unul dintre ei atîrna de-a lungul şeii, lecobză. Ajunşi între ruine, ceilalţi îl traseră pe nevolnic doborîndu-l la pămînt şi făcîndu-l icnească de durere. După veşminte, Marcu înţelese că era vorba de un închinător al profetului

― Stăm o vreme, spuse deodată cel ce venise în frunte şi părea căpetenie. Ai lui ortreacă fără să le dea prin cap că suntem aici, după care tăiem calea prin spate şi ne strecurăm

pădure.Oşteanul pricepu totul, întrucît vorbeau sîrbeşte, limbă ce nu-i era necunoscută. Îi ven

chiar să se dea pe faţă, căci dacă străinii s-ar fi ţinut de vorbă să treacă prin pădure i-ar fi văzcalul şi s-ar fi dat astfel în vileag. Căpetenia părea a fi un haiduc spătos şi Marcu îi cunoştea aceşti oameni, care veşnic se încrîncenau cu păgînii. Aşa că n-aveau decît să-l spînzure pe tuori să-i facă ce vor fi poftit, nu era treaba lui.

― Mirko, zise unul, ce-ar fi să rămînem cu păgînul numai doi inşi, iar ceilalţi să fugă mdeparte, încît urmăritorii să nu-şi dea seama că ne-am oprit.Marcu se uită la cel ce vorbise, socotind că nu era prost deloc, căci era firesc ca urmărito

să mai tragă şi cu urechea din cînd în cînd, spre a-şi da seama încotro s-o apuce.― Bine ar fi precum spui, măi Koceo, încuviinţă Mirko. Vezi tu, frate, că şi-aşa sunte

cam puţinei de-ar fi să ne înfruntăm cu spahiii...― Atunci n-avem decît să-l spintecăm pe turc, îl dosim aici printre pietre şi cînd s-or lin

lucrurile îl ducem în desagă baronului, se băgă în vorbă un altul.― Stanko, tu ai face mai bine să-ţi mai ţii fleanca, i-o reteză Mirko. Uneori vorbeşte gu

fără tine! Deocamdată eu poruncesc, şi voi aşa să faceţi precum zic!

― Spuneam şi eu aşa..., încercă Stanko să se apere. Nimeni nu-i răspunse. Se aşternu o linişte parcă sporită de apa clipocindă a pîrîiaşului. Dîndată urechile ciulite prinseră dinspre miazăzi şi tropotul înăbuşit dar crescînd al urmăritorilGemetele prinsului îl făcură pe Mirko să se încrunte, iar după o clipită de gîndire zise încet:

― Koceo, socot că tu ai cugetat bine, aşa că vei rămîne cu păgînul, iar după ce osmanlîior pierde în depărtare, te tragi frumuşel prin spatele morii, şi dincolo de deal te-om întâmpinanoi.

― Singur?! se miră Kocea. Numai eu cu ăsta... aici în Moara Dracilor?!― Nu care cumva ţi-o fi teamă? rîse batjocoritor Stanko.― Atunci rămîi şi tu, viteazule, hotărî Mirko, ţintuindu-l pe cel ce vorbise mai înainte.

4



Marcu îşi dădu seama că haiducii trebuie să fi fost de prin partea locului, de vreme cunoşteau faima blestemată a morii. I se păru chiar că l-ar cunoaşte pe Mirko, însă nu-şi puaduce aminte de unde. Era cît pe ce să se dea la vedere, dar se răzgândi auzind caii urmăritoriîn dreptul morii. Nu rămaseră, de fapt, decît Kocea, Stanko şi prinsul, că ceilalţi doi se grăbissă-i amăgească pe turci, atrăgîndu-i pe alte urme. Stanko scoase un cuţitoi ciobănesc de la bşi aplecîndu-se asupra turcului i-l propti în beregată, scrîşnind:

― Dacă scoţi un singur cuvînt, te-am spintecat ca pe berbeci, cîine!

Nenorocitul, chiar să fi avut de gînd sa dea de ştire alor săi, tot nu mai putea face nimcăci genunchiul greu al haiducului abia de-i îngăduia să mai răsufle. Abia după ce pîlcul călăreţi trecu, precum o vijelie, stîrnind nori de praf, Stanko slăbi strînsoarea şi îşi puse din ncuţitul la cingătoare, rînjind mulţumit:

― Te temi, liftă spurcată! Se vede treaba că ţii la sufletul tău nelegiuit!― Apă! se rugă prinsul, clămpănind din fălci. Pentru Dumnezeu, daţi-mi o gură de apă!Auzindu-l vorbind sîrbeşte ca şi ceilalţi, Marcu îşi întări gîndul că era vorba de vreun tur

de-al lor, pe care voiau să se răzbune. Dădu să se tragă binişor, să plece, fiindcă în astfel răfuieli nu era bine să te amesteci, dar... deodată simţi că i se urcă sîngele în cap, văzînd cuStanko începu a-şi face nevoile stropind faţa nefericitului rob.

— Asta-i apă pentru voi, nemernicilor! hohotea el, în vreme ce turcul căuta să-şi ascunfaţa în ţărînă.

Fără să mai judece dacă bine face au ba, Marcu se repezi cu sabia în mînă asupra celor dhaiduci, răcnind năprasnic:

― Netrebnicilor! Feciori de căţea! Nu vi-i ruşine să batjocoriţi o fiinţă omenească? amîndoi vă spintec, ticăloşilor!

Prigonitorii holbară ochii cît cepele, fără a scoate o vorbă. În mintea lor, oşteanul, nu pufi altul decît Satana, stăpînul locului, aşa că începură grăbit a-şi face cruce. O licărire de nădejse aprinse în ochii celui legat, dar nu zise încă nimic, neştiind ce gînduri avea străinul.

― Tu, spurcăciune, se adresă Marcu lui Stanko, adă apă curată din pîrîu şi spală faţa ce batjocorit-o! Nemaiaşteptînd vreun alt îndemn, haiducul se repezi să îndeplinească poru

„necuratului” ce se încăpăţîna să nu piară în faţa potopului de cruci pe care şi le făceau cei dBa, pentru a se împăca cu „morarul dracilor” îi dădu şi de băut păgînului, ştiind el prea bine turcu-i frate cu dracu de cînd lumea.

― Poate porunceşti, stăpîne, să-i desfac şi legăturile? mai întrebă el cu slugărnicie. Şi făsă mai aştepte răspunsul, cu lovitura lui măiastră de cuţit, pe loc îl liberă pe prins.

― Tu ai vrut-o! ridică nepăsător din umeri Marcu. Dar dacă-i pe aşa, ia dă hangerul aceşi tu, Kocea, aşijderea!

Auzindu-se chemat pe nume, acesta îşi făcu semnul crucii înainte de a-i înmîna toarmele ce le avea, apoi, ca pentru sine, îşi luă curajul să scuipe: „Piei, satano!”― Lasă, că nu-s chiar dracul, zîmbi Marcu, înţelegînd groaza ce stîrnise în sufletele ce

doi. Treaba voastră ce veţi face cu turcitul şi unde aveţi să-l căraţi.― Rogu-te străine milostiv, îndrăzni şi turcul. Ascultă-mă şi pe mine, că mare răsplată v

căpăta de mă scapi de la acest năcaz. Ajută-mă să ajung în cetatea Tamasvarului şi te vacoperi, cu aur.

― N-am trebuinţă de banii tăi, căci asta ar însemna multe lacrimi şi sînge din partcreştinilor.

― Dar eu nu sunt turc, ci creştin! se oţărî prinsul, şi ca s-o dovedească îşi făcu şi el o cru

5



mare, zicînd: „Mărire tatălui şi fiului şi spiritului sfînt, acum şi pururea şi-n vecii vecilamen!”

― Te pomeneşti că-i fi vreun popă papistaş, rîse Marcu.― Popă nu-s, doar catolic morlac, fu răspunsul.― Atunci, pentru ce te-ai mascat în turc şi cum de te-au legat? Ori lor nu le-ai spus că e

creştin?!― Vezi-bine că n-au ţinut seamă de vorbele mele, fiindcă-s nişte tîlhari năimiţi

vrăjmaşii mei. Am astfel de veşminte fiindcă mă aflu în slujba împărăţiei, mare dregător padişahului...

― Dracu să te ia, că nu mai înţeleg nimic! Pînă acu mi-ai bălmăjit că ai fi creştindeodată o-ntorci că eşti omul sultanului. Cum vine asta?

― Minte, stăpîne, dădu cu gura Kocea, care mai prinsese curaj, văzînd că prinsul nu bucura de prea mare cinste la străin.

― Jur pe rănile Mîntuitorului că nu mint, om bun! Eu sunt Gaşpar din Gradaţ, şi poate vei fi auzit de mine, ori de neamul meu.

― De auzit, drept să-ţi spun, n-am auzit nicicînd de tine, dar de morlaci, nu zic că n Numai că mie-mi place vorba limpede, iar vorbele tale...

Se opri pe dată, căci armăsarul ascuns prinse să necheze, aşa cum făcea ori de cîte cineva străin îi dădea tîrcoale. Nu-i mai băgă în seamă pe cei de faţă şi începu să alerge spre csărind peste un morman de cărămizi, însă abia de mai auzi deznădăjduita chemare a lui Gaşp„nu mă lăsa!”, cînd se pomeni cu o izbitură în moalele capului. Îl lovise cineva de după ruinapoi încă o lovitură în burtă şi îşi pierdu firea. Prăvălit la pămînt, mîini zdravene îl priponîndată cu legături straşnice.

― Bine c-aţi sosit la vreme, fraţilor! se bucură Kocea, în vreme ce Stanko izbea cu cizmîn coastele prinsului.

― Ce-ai crezut, mă, că ai să scapi de mine? scrîşnea el furios printre lovituri. Nici fra

tău, dracu, nu te-a putut smulge din mîinile mele, spurcăciune! O să te belesc!― Ajungă-ţi, Stanko! se răsti Mirko, fiindcă el era cel care îl doborîse pe Marcu. Ţi-aspus că vreau să-l ducem viu domnului baron. Nu ştiu ce ţi-o fi căşunat pe el, că doar nucunoşti. Dar ăsta cine mai e?! întrebă apoi, dînd cu piciorul în foalele lui Marcu, care-şi venîn simţire şi se zvîrcoli, căutînd să-şi mai slăbească legăturile.

― Noi crezurăm că-i chiar „ducă-se pe pustie”, dar ne-am înşelat, după cum văd că zarăspunse Kocea linguşitor. Se vede că tu şi pe ciraci îi înfrîngi!

― După port, pare a fi oştean în leafă, dar de unde s-a ivit?! Cine eşti? îl întrebă Mirko,vreme ce Marcu deschisese ochii şi-l străfulgera cu privirea.

― Dar v-am spus o dată că nu mă amestec în trebile voastre, aşa că faceţi bine şi daţi-

drumul să-mi văd de drum! îl înfruntă Marcu.― Eşti sîrb? Văd că ne ştii limba, zise căpetenia haiducilor, neluînd în seamă futînărului.

― Sunt român şi-s feciorul răposatului cnez Iancu de la Borlova, despre care poate veiauzit.

― Cum de nu! Numai că, vezi tu, cel despre care spui de mult şi-o isprăvit zilele prin ţaleşască, aşa că nu mă îmbrobodeşti pe mine, răspunse tăios Mirko. Iar dacă-i aşa precum zi

pentru ce ai vrut să-l slobozi pe prinsul nostru?― Nici vorbă! M-am mîniat numai pentru că omul tău l-a batjocorit, legat fiind şi de mî

şi de picioare, altminteri nici nu m-aş fi arătat la faţă.

6



― Oricum, am auzit cîte ceva din cele ce vorbişi cu păgînul. Din astă pricină, nu te m pot slobozi, ci te vom duce acolo unde trebuie şi care-ţi va fi soarta altul s-o hotărască. Acucă ştii pe cine ducem, nu se mai poate!

Cu toate zvârcolirile lui Marcu, acesta fu săltat pe propriul cal şi legat, timp în care Stanîi împinse pe furiş cîteva ghionturi, înjurîndu-l printre dinţi. Cu Gaşpar priponit în acelaşi felcu Mirko în frunte, întreaga ceată o apucă prin lăstăriş şi Marcu se văzu întors din cale, la numcîteva ceasuri de drum pînă acasă. Noroc că nu l-au scotocit prin veşminte, că l-ar fi uşurat şi

bănetul ce-l avea după cei şapte ani în slujba domniei.Îşi aruncă privirea împrejur, pe cît îi îngăduia strînsoarea, şi-l zări pe tovarăşul lui

suferinţă prăbuşit pe grumazul calului, părînd că nu-şi mai venise în simţiri. „Sărmanul, îşi zi poate că o fi într-adevăr creştin şi s-a travestit astfel ca să scape de vreo belea”. Îl observă încăznindu-se de zor să-şi taie legăturile de la mîini, cu ajutorul unei întărituri de fier de la oblîSocoti că n-ar fi fost rău să şi-l facă prieten şi, cum o rupea binişor pe limba profetuluiîntrebă în şoaptă:

― Şi pe urmă ce-ai să faci?Gaşpar săltă capul şi-i zîmbi cu prietenie, de parcă s-ar fi cunoscut de cînd lumea.― De-aş avea o spadă, altcum aş vorbi cu tîlharii ăştia!Spusese asta cu glas tare, anume ca să-şi dea seama dacă vreunul din cei patru ar fi putut

priceapă ce vorbeau.― Ia mai tacă-vă fleanca! se răsti haiducul de lîngă el. Ziceţi că sunteţi creştini, dar cirip

păgîneşte!― Se vede că nu ne înţeleg, zise Marcu, satisfăcut de încercarea morlacului.― Atunci fă cumva să te apropii de mine, că eu m-am dezlegat...Un nou val de sudălmi veni de la străjeri, dar Mirko îi potoli.― Lăsaţi-i să vorbească în voie, că după ce or da ochii cu domnu baron n-or mai şti cu

să tacă.

Haiducii rînjiră, amintindu-şi de vestitul baron Czobor, „beutorul de sînge păgînesc”, chiar şi de altă lege, fiindcă luminăţia-sa nu prea stă să aleagă.― Dă-te cît mai lîngă mine, urmă Gaşpar cu prefăcută voce plîngăreaţă, ca şi cînd s-ar

văitat. Eu aveam un pumnal la coburi şi, de nu mi l-au luat, îţi tai legăturile de la mîini, darnu te dai de gol, ci să te prefaci că încă mai eşti în laţuri. Cînd am să-ţi spun eu, sări asuptîlharului de lîngă tine şi smulge-i spada. Pe urmă ne-om descurca noi. Ai grijă!

Marcu nu era fricos de felul său, dar cutezanţa morlacului i se păru din cale-afară. Oricunu avea de ales. „Numai de-ar fi cuţitul la locul lui!”, gîndi în vreme ce se apropiase de GaşpÎşi simţi mîinile slobode, tocmai pe cînd Kocea se răstea la ei să nu mai meargă aşa de aproapSe auzi apoi un răcnet de moarte din pieptul lui Stanko, prăbuşit cu inima străpunsă

pumnalul morlacului, în vreme ce Marcu, smulgînd spada străjerului de lîngă el, îi reteză capdintr-o lovitură, cu propria lui armă.Totul s-a desfăşurat cît ai bate din palme, încît ceilalţi au rămas împietriţi, pe cînd cei d

cutezători, dînd pinteni cailor, s-au năpustit printre ei ca două năluci, făcîndu-se nevăzuţi.― Ce-a mai fost şi asta?! întrebă Mirko, făcîndu-şi cruce.― Doamne apără! bolborosi şi Kocea, cu ochii năuciţi. Ce să fie? Tartorul care se dăd

drept feciorul cnezului din Borlova... l-a înşfăcat pe turc şi l-a dus cu el... că făptură omeneasn-ar fi fost în stare de asemenea ispravă...

― Am ştiut eu că feciorul acela îi mort de mult, se înfioră şi Mirko, uitîndu-se îngrijoîmprejur.

7



Abia atunci îşi dădură seama că tovarăşii lor, ucişi, se bălăngăneau încă pe caii care păşenestingheriţi alături, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic deosebit.

― Dumnezeu să ne ţină, frate dragă, făcu Mirko, dar cu asemenea plăsmuiri ale iadului n-am să mă mai pun la încercare. Domnul baron n-are decît să-şi năimească alţi oameni, că unul nu mă mai bag!

― Nici eu! şopti Kocea, închinîndu-se din nou.

SOLUL ÎMPĂRATULUI

Cetatea Cladovei se afla la porţile de miazăzi ale Transilvaniei, avînd în grijă să împiedorice încălcare a vrăjmaşului care ar veni din părţile bănăţene. E drept că tot aşa de bine ar

prins şi celor din Banat, pentru a stăvili năvălirile din miazănoapte, către plaiurile lor. Pe acvremuri însă, cetatea supusă alteţei-sale ilustrissime Bethlen Gabor, principele Transilvanieicondusă de vestitul căpitan Decsy Iozsef, om de mare credinţă, nu era falnică şi nici vestită altele, dar nu o dată s-au bătut turcul cu neamţul rîvnind la stăpînirea ei. Poate şi din a

pricină, multe solii şi dintr-o parte şi din alta şi-au încrucişat drumurile printre zidurile cetăţii.Aşa se întîmplase şi în acea primăvară timpurie din 1616, cînd Decsy l-a primit cu to

cinstea pe căpitanul Hans Oster, omul de taină al sfetnicului împărătesc Ulrich von ButtinOspeţindu-l ca o gazdă bună ce se afla, căpitanul cetăţii poate că s-ar fi şi despărţit de el ca bu

prieteni, dacă a doua zi n-ar fi venit de la Deva baronul Czobor Istvan. Întîmplările de mai apau curmat însă acest firav început de prietenie între cei doi ostaşi. Baronul avea faimă de ocrud şi nu se ivea decît în împrejurări întotdeauna urmate de moarte.

Abia descălecat, Czobor întrebă de căpitanul austriac şi porunci să-i fie înfăţişat chiarodaia de lîngă temniţă, unde, cu sprijinul gîdelui Ioska, osîndiţii mărturiseau şi ce nu visasmăcar. Decsy, la rîndul său, fu nevoit să ia parte la astă cercetare grabnică, după cum cuvenea unei slugi credincioase a prinţului, dar mai cu osebire pentru a lua seamă în viitor cutrebuiau primiţi unii străini în cetatea Cladovei.

Legat de mîini şi de picioare, în scripeţi, nefericitul Oster urma a fi întins din încheietori de cîte ori Czobor făcea semn cu mîna spre Ioska-gîdele.

― Acum poate ai să-ţi aduci aminte! zise batjocoritor Czobor către chinuit, după cea dinîntindere.

Neobişnuit cu durerea, austriacul începu a spune tot ce ştia, uimindu-l chiar şi pe baron cîtă uşurinţă îşi „dădu-se drumul” acest boieraş de curte.

― Trebuia să întîmpin solul turcesc care vine la Praga, pentru a-mi da o scrisoare...― Ce scrisoare?― Nu ştiu!

Czobor făcu semn călăului şi un urlet străbătu încăperea.― Ţi-ai adus aminte?― Jur că n-am habar, se tîngui solul împărătesc. Aveam însă a-i da de ştire că i

pregăteşte o capcană, iar eu trebuia să iau de la el scrisoarea ca nu cumva să cadă pe alte mîin― Despre ce capcană vorbeşti?― Cine anume a întins-o eu n-am de unde şti, dar era vorba să fie ucis pe lîngă Belgra

Stăpînul meu, domnul conte, aflînd din vreme l-a povăţuit să treacă Dunărea pe la Severin şiapuce drumul Banatului, dar se vede că au aflat în răstimp şi vrăjmaşii noştri şi acum îl aşteapla Gyula...

― Cui să-i fie de trebuinţă viaţa turcului?! gîndi Czobor cu glas tare. Nu minţi? şi mai fă

8



un semn către călău.― Nuuu! răcni Oster. Jur pe Sfînta Fecioară că am spus adevărul!― Atunci, spune cine-i sunt duşmanii!― Veneţienii! Ei nu vor pace între noi şi turci şi solul nu trebuie să ajungă la cur

Ucigîndu-l în drum, vor da vina pe noi, iar sultanul, mînios, va porni iarăşi la bătaie. Dacă nuau putut atrage pe la sîrbi, îl vor omorî la Gyula.

― Da, bine gîndit! mormăi baronul. Dar scrisoarea?

― Aveam s-o duc domnului conte, fără s-o desfac.― Şi nu ştii despre ce e vorba în ea?― Jur...― Lasă jurămintele că nu ţi-s de folos. Ia mai saltă-l Ioska!Un vaiet prelungit şi sîng

parcă fugise de pe faţa bietului Oster, albă ca varul, fie de durere, fie de spaimă.― Nu ştiu! bolborosi chinuitul.― Să zicem că te cred, dar spui că von Butting te-a trimis?― Da.― Împăratul ştie?― De la majestatea-sa e scrisoarea.― Ahaa, cîine! Ziceai că nu ştii ce scrie în ea!― N-aveam cum să aflu, fiindcă nu mi s-a spus şi eu n-am văzut-o niciodată, se grăbi

răspundă bietul sol.Baronul rămase o vreme pe gînduri, spre nedumerirea lui Ioska, fiindcă nu era obişnuit

dea osînditului răgaz să răsufle. Totuşi Czobor nu-i mai făcu semn, ci îl întrebă pe Oster:― Turcul te cunoaşte? Te-a văzut vreodată?― Ba!― Atunci, cum era să ştie cine eşti şi să-ţi înmîneze scrisoarea? Aveţi vreo înţelege

vreun semn anume?

― Da! Eu trebuie să-i dau un inel al domnului conte von Butting şi să-i spun „Gradatiar el să-mi răspundă „Ulrich”, după care prin viu grai să-i cer scrisoarea majestăţii-sale şi s previn de primejdia de la Gyula.

― Ala-i inelul, de pe mîna ta?― Da! răspunse nefericitul aruncîndu-şi privirea spre inel, parcă mirat că i-a mai rămas

deget.― Ioska, dă-mi-l! porunci baronul.Călăul rînji a mulţumire şi cu un cuţitoi reteză degetul dintr-o singură mişcare, vrînd să

arate dibăcia. Răcnetul solului umplu din nou încăperea, în vreme ce ucenicii gîdelui pune păcură pe rana deschisă spre a-i opri sîngele.

― La Gyula? urmă Czobor, de parcă ar fi stat de vorbă la un pahar de vin, te întreb dacăGyula tot veneţienii îl aşteaptă?Oster nu mai avu putere decît să încuviinţeze din cap, dar baronul, nemulţumit, făcu d

nou semn.― Jur pe rănile Domnului că nu ştiu altceva, gîfîi austriacul sfîrşit de durere.― Aşa se pare! conchise Czobor. Ioska, saltă-l de tot!Un urlet neomenesc îl făcu pe căpitanul cetăţii să-şi astupe urechile, căci gîdele trăse

scripeţii pînă i-a smuls nenorocitului amîndouă braţele deodată, iar trupul chinuit se prăvăli fviaţă în celelalte legături. Decsy nu era milos de felul său, dar era om drept şi cuteză să-l între

pe baron:

9



― Nu mărturisise oare tot ce ştia?― Ba, tocmai! De aceea nu mai aveam nevoie de el.Călăul aşteptă cuviincios să termine vorba căpitanul, apoi îl întrebă pe baron:― Vreţi să-l trezesc?― Nu! Fă-l bucăţele şi dă-l cîinilor! N-ai auzit că şi dumnealui, căpitanul Decsy, este

părere că a spus tot ce ştia?― Am înţeles, înălţimea-ta, rînji ţiganul lingîndu-şi buzele subţiri cînd simţi pun

burduşită aruncată de baron.Ieşind din încăpere, Czobor întinse degetul însîngerat cu inelul spre Decsy, care se tra

scîrbit înapoi.― Scoate-l şi spală-l bine, că doară n-o să-l arătăm turcului chiar aşa! Apoi, văzî

privirea oşteanului, baronul adăugă zîmbind: Să nu mă crezi o fiară însetată de sînge, cum ma dus vestea, dar nu era să-i dau drumul acasă, să se plîngă de ce-a păţit. Ba, pot spune că afăcut o faptă milostivă, scurtîndu-i chinurile.

Decsy încuviinţă în tăcere, fiindcă dacă ar fi deschis gura nu şi-ar mai fi putut stăpîni nodin gît, şi n-ar fi fost pe placul oaspetelui crăiesc să vadă ce mîncase el, chiar şi cu o zi mînainte. Vru să plece, chipurile să-şi facă nevoile, dar Czobor îi spuse că mai are nevoie de el.

― Caută-mi pe dată un om de credinţă, să-l pot trimite în locul lui Oster, dar să mi-l adu pe turc legat burduf, aici ori la Caransebeş!

― Întîmplător, răspunse căpitanul, am chiar acuma la mine un haiduc sîrb, fost cătaîmpărătească. Pentru bani buni, ar încerca să-l prindă şi pe paşa de la Buda.

― De bună-seamă că am să-l răsplătesc şi chiar bine de tot, numai treabă să facă. Cheaml să-l văd şi eu!

După o vreme, răstimp în care baronul se ospătase cu cîteva bucăţi de pastramă de căprstropite cu pălincă, se înfăţişă un vlăjgan spătos, îmbrăcat ca oamenii de la munte.

― Eu îs Mirko, luminăţia-ta! se închină el scurt.

― Uite ce-i, feciorule, zise Czobor scobindu-şi dinţii cu unghia. Pe lîngă bani, eu îţi pînlesni şi iertarea tuturor fărădelegilor ce ai făptuit pînă acum, de mă slujeşti cu credinţă pricepere.

― Dar eu îs cinstit, măria-ta! Domnu căpitan Decsy mă ştie doar...― Nu-mi pasă! Faci cum ştii, chiar şi moarte de om la nevoie, dar mie să-mi aduci, mo

copt, pe un dregător păgîn pe care ţi-l voi spune eu.― N-are să fie treabă lesnicioasă, înălţimea-ta...― Eu nu mă tocmesc! îţi dau cît îmi ceri şi se-nţelege că de mi-l aduci viu capeţi şi m

mult. Lesne nu-i, vezi-bine, fiindcă trebuie să-l smulgi din mijlocul cîtorva sute de spahii, dde izbuteşti, te îmbogăţesc!

― Te descurci tu, Mirko, doar n-ai să mă dai de ruşine faţă de domnul baron, se băgăDecsy în vorbă. Tu cu oamenii tăi ţineţi piept şi unei oştiri turceşti, la nevoie! îl mai lăudă el.― De, ştiu şi eu? săltă din umeri haiducul.― Ai să capeţi ceva semne anume şi cînd vei da faţă cu păgînul va crede că eşti de-al l

spuse şi Czobor. Are să meargă după tine, unde vei pofti, dacă-l păcăleşti. Totul este să-l scdintre ostaşii lui. Ce zici?

― Aşa parcă îmi mai vine la socoteală! se învoi Mirko. Însă ar mai fi o hibă: nici eu şi ntovarăşii mei nu cunoaştem boabă din spurcata lor limbă. Cum avem să ne înţelegem?

― După cîte ştiu eu, răspunse baronul, turcu-i sîrb. Da, să nu te miri! E în slujsultanului, şi se zice că ar fi rămas creştin papistaş şi că vorbeşte sîrbeşte ca şi tine.

10



― Dacă-i aşa, va fi fiind vreun croat, că ăia se închină papii, dar oricum, ne-om înţelenoi! Cînd trebuie să plec?

― Pe dată. Dar bagă bine de seamă, de te-or prinde, să nu cumva să pomeneşti numenostru, că nu mai ai scăpare, ori de la el ori de la mine!

― Eu zic să-l dovedesc, că doar de-aia mă duc! făcu morocănos haiducul, dar, de-o fi a precum zici, să n-ai grijă măria-ta, că mi-oi ţine gura. Unde să ţi-l aduc?

― La Caransebeş, la hanul lui Tănase-olahul. Şi vezi, nu mă face să te aştept zile în şir.

― Prea-bine! şi Mirko plecă îndesîndu-şi căciula pe cap, după ce se înţeleseră şi asuprăsplăţii.

Chiar de a doua zi plecă şi baronul, spre uşurarea lui Decsy, care, pe lîngă merinde beutură, îi mai dădu şi o roată de cătane să-l însoţească. Ajuns la Caransebeş, abia îşi rînduoamenii prin cămările hanului, unii chiar şi prin tîrg, că se pomeni cu Mirko, venindu-i cu mîgoală.

― Ce făcuşi, nenorocitule? Nu l-ai prins? — Ba, de prins l-am prins eu, numai că l-am scăpat!― Cum vine asta?!― Păi, luminăţia-ta nu mi-ai spus că am a mă înfrunta şi cu diavolii... şi iacă, la Moa

Dracilor şi-au băgat coada şi l-au slobozit!― Mă, tu te-ai ţîcnit, ori îţi baţi joc de mine? Ce prostii îţi umblă prin minte? Sunt eu om

să mă prosteşti cu basme de adormit plozii? Spune degrabă ce-ai făcut şi cum de ţi-a fugit!― Apăi să-ţi spun, măria-ta: totul a mers ca pe roate, după povaţa ce mi-ai dat, şi l-a

găbjit pe păgîn, legîndu-l fedeleş. Ne îndepărtasem o postată de drum, cînd Satana le-a dat veste spahiilor şi ne-au luat urma. Ce era să facem, că doar veneau vijelie după noi?! Ne-aascuns la o moară părăsită, fără să ne dăm seama că era un loc blăstămat.

― Moara Dracilor?― Aşa-i spune. Numai că acolo i-a venit necuratul în ajutor şi ni l-a suflat din ghiare,

mi-a mai ucis şi doi oameni.― Măi Mirko, tu ai beut, ori ţi-a luat dracu minţile. Ce fel de poveşti îmi îndrugi?― Nu te mînia, luminăţia-ta, că nu adaug nici atîtica. Precum spusei, tocmai ne trăsesem

fereală să treacă puhoiul spahiilor, cînd ucigă-l-crucea s-a înfăţişat ca un oştean din Borlovdespre care se ştia că-i dus pe lumea aialaltă. Eu nu i-am dat crezare, ba l-am mai şi legat alătde turc, dar pe cînd ne vedeam de drum şi-a lepădat toate funiile de pe el, i-a scurtat de cap cei din preajmă şi s-a repezit în zbor, nălucă, prin văzduh, tîrîndu-l şi pe turc, cu cai cu tot.

― Mă dobitocule, şi-a bătut joc de voi! Cine ştie cum îl veţi fi legat, iar oşteanul ăla... unde ziceai că e?

― Din Borlova, dar îi mort de ani de zile!

― Vită încălţată! V-a prostit borlovanul şi vi l-a suflat de sub nas pe turc. Mai bine mînţelegeam cu el, nu cu tine, măgar cu coarne ce eşti! Acolo trebuie să-l fi dus pe turc, iar voi împuţit nădragii de frică. Ia-ţi banda şi cată-l în Borlova şi fără păgîn să nu-mi vii că un ban capeţi! Ai priceput?

― Nici că ţi-oi cere, domnia-ta, răspunse înciudat Mirko. Cit despre „bandă”, cum spuseapăi nu mi-au mai rămas decît doi feciori şi nu vreau să-i mai bag în bucluc. Rămîi sănătodomnule baron!

― Uşurel, porumbelule, uşurel, că nu scapi tu chiar aşa, făcu Czobor rînjind. Mai întîi mi dai inelul şi scrisoarea ce ai scos-o de la turc.

― N-am luat nimic de la ei şi nici nu ştiu la ce gîndeşti. Cît despre inel, a rămas în sîn

11



lui, că acolo şi l-a băgat de cum l-a văzut şi n-a fost treaba mea să-l scotocesc! Iar la Borlova,afli luminăţia-ta că nu mă duc, de mi-i da şi averile lui Iov. Rămîi cu bine!

Baronul începu să spumege şi chiar îşi trase spada pe jumătate din teacă, cu gînd s pălească pe la spate. Se răzgîndi însă şi porunci unui hotnog să se ia pe urma sîrbului, cu vrcîţiva oşteni, şi să-i facă de petrecanie.

Însă Mirko se strecură din han pe nevăzute şi se îndreptă spre poarta tîrgului de căCladova, unde îl aştepta Kocea cu caii. Trase cîteva înjurături sîrbeşti baronului şi îşi făgădui

nu-i scape prilejul să-l scarmene cîndva. Furat de gînduri, nu băgă în seamă umbrele cefurişau hoţeşte pe lîngă garduri, dar cînd mai avea cîţiva paşi pînă să ajungă la cai, se pomîmpresurat de vreo zece cătane.

― Dă-te prins, Mirko! răcni la el hotnogul, care-i purta o veche ură.― Ba să prinzi pe mumă-ta, cîine! răspunse haiducul smulgîndu-şi spada.Cel dintîi oştean ce avu nenorocul să se avînte spre el se prăvăli cu un răcnet de moarte

cu coşul pieptului străpuns. Asta îi făcu pe ceilalţi să se poticnească, nemaicutezînd slovească pieptiş, dar hotnogul nu le dădu răgaz.

― Pe el feciori! Cine-l dovedeşte capătă un galben şi o butie de vinars.Baronul îi făgăduise o pungă de hani, ştiind el bine că nu avea să-i dea nimic, în caz

izbîndă, dar oşteanul o luă de bună şi socoti că numai un galben ajungea pentru o cătană de rînÎl cunoştea pe sîrb, că se mai înfruntaseră în alte rînduri, aşa că se ţinea mai la o partrimiţîndu-şi oamenii să se bată şi pentru el.

Cu toată fereala hotnogului, o puternică izbitură, venită pe neaşteptate, îi crăpă ţeas prăvălindu-l în colbul uliţei.

― Aici-s, Mirko! strigă Kocea.― Dă-i cu sete! îi răspunse acesta bucuros.― L-am mîntuit pe ăla de poruncea!― Atunci, hai şi cu ceilalţi, că vin şi ai noştri pe dată.

Kocea n-a prea înţeles cine trebuie să le sară în ajutor, căci ştia că altul nu mai era în vidintre ai lor, în schimb cătanele auzind că rămăseseră fără căpetenie, ba mai veneau şi alţii care să se bată, dădură bir cu fugiţii, lăsînd trei morţi, cu hotnog cu tot.

― Faină treabă! îl lăudă Mirko pe ortacul lui, ştergîndu-şi spada de veşmintele unudintre cei prăvăliţi în ghearele morţii. Acum hai, fuga către Cladova, că de nu, „beutorul sînge” nu se lasă pînă nu dă de gustul nostru.

― De ce la Cladova?! se miră Kocea. Tocmai în gura lupului? Şi nu-i aşteptăm şi ceilalţi de care spuneai mai adineauri...

Mirko rîse şi-l trase de braţ către cai.― Nu aşteptăm pe nimeni, am spus doar aşa, ca să se sperie proştii. La cetate însă nu a

să ne caute, gîndind şi baronul asemenea ţie. Apoi, nici Decsy nu mă vinde!Cu tot întunericul ce se aşternuse, fiind o noapte fără lună, cei doi apucară drumeagul ducea către miazănoapte, tocmai la ceasul potrivit, fiindcă în urma lor se auzeau nişte strigcare nu mai lăsau nici o îndoială că fuga le fusese dezvăluită. Mai odihnindu-şi caii, mtrăgîndu-şi sufletul la pas, după miezul nopţii zăriră şi umbra întunecoasă a zidurilor cetăţii. Naveau să pătrundă chiar atunci, aşa că se traseră lîngă un tufiş, căutînd să aprindă un focuş

pentru dezmorţire. Deodată însă, în preajma şanţului cu apă, zăriră nişte lighioane ce păreasfîrteca o pradă.

― Lupii! şopti Kocea, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l audă.― Ba eu aş zice că-s mai curînd nişte javre de cîini, după cum scheaună şi mîrîie. Dar

12



unde atîta belşug de carne în cetate, ori vor fi prins vreun ied de căprior? Ia hai să vedem!Mirko apucă un vreasc aprins, îndreptîndu-se spre locul cu pricina. Cîinii însă le arătară colhotărîţi să nu-şi lase prada cu uşurinţă, aşa că cei doi fură nevoiţi să-i alunge cu lovituri spadă pentru a vedea despre ce-i vorba. Cu ochii după fiare, Kocea se împiedică de ceva rotuncare se rostogoli printre picioarele lui. Era o căpăţînă de om! Mirko, la rîndul lui, se prăvălimijlocul haitei, lunecînd pe nişte maţe, care nu puteau fi decît ale aceluiaşi nenorocit dat hracîinilor.

― Ptiu drace! înjură el izbind cu picioarele în şarlele ce se aruncau asupra lui. Sări Kocde mi-ajută, că mă sfîrtecă joavinile!

Numai cu ajutorul focului izbutiră în cele din urmă să împrăştie cîinii înfometaţi, tracum la margine şi privind cu jind la cei doi nepoftiţi ce căutau să strîngă într-o desarămăşiţele ospăţului. Apoi, frînţi de osteneală şi ca să nu mai rămînă în preajma cîinilor spurcla carne de om, cei doi haiduci se traseră mai în desişul pădurii din preajmă şi îndesîndu-sescorbura unui copac bătrîn se cufundară într-un somn fără vise. Cînd îşi dezlipiră pleoapsoarele era de două suliţe pe cer, iar caii priponiţi în preajmă fornăiau a nerăbdare.

― Le-o fi sete! zise Kocea, ridicîndu-se în capul oaselor.― Hai să-i adăpăm în cetate, răspunse Mirko, mai cu seamă că avem să ducem şi desa

asta blăstămată.În pasul domol al cailor pătrunseră pe poarta Cladovei, cerînd să fie primiţi de căpitan

Decsy.― Fă bine, domnia-ta, zise Mirko cu glas domol, trîntindu-i desaga la picioare, porunce

slujbă de îngropăciune şi dă pămîntului oasele ăstui nefericit, că mare păcat îţi faci să lcarnea de om la gura cîinelui.

― Sărmanul Hans Oster! oftă Decsy. Iată ce-a ajuns!Uşa se deschise şi un slujitor îşi vîrî capul.― Luminăţia-sa domnul baron Czobor a poruncit, jupîn căpitane, să-i înfăţoşezi pe cei d

oameni cu oare te afli, în odaia lui Ioska...GAŞPAR DIN GRADAŢ

― Acum ce-om face? întrebă Marcu pe tovarăşul său de fugă. Scăparăm de hăituire, dnu pentru multă vreme.

― Se pare că ne-au pierdut urma, răspunse Gaşpar. — Ce-i drept, nu se mai aud.― Dar nici nu ne oprim cît mai e lumină, că frunzişu-i cam rar şi lesne putem fi zăriţi.― Hai la mine, la Borlova, şi ne ascundem vreo două zile, după care poţi să-ţi vezi

drum.

― Tocmai acolo nu! Va fi primul loc pe care-l vor cerceta, cîtă vreme ai apucat să le spcă eşti borlovan.― E drept că m-am cam fălit cu satul meu, dar nici nu mă aşteptam la asemen

întorsătură.― Viaţa oşteanului numai de astea are parte, şi după veşminte văd că faci parte din tagm

lor. Dar s-o lăsăm acuma şi să vedem ce-am putea face. De întors la oamenii mei, nu va fi putinţă, aşa că vom merge la Caransebeş.

— De ce tocmai acolo?! se miră Marcu.― Nu spuneau ei că acolo voiau să mă ducă?― Ba da.

13



― Ei vezi? Acolo se află tartorul cel mare, care mă vînează, şi ard de nerăbdare sdibăcesc, fără ca el să ştie. Pe de altă parte, cei doi haiduci care au scăpat se vor duce tot la căci spre Mehadia ar da peste oamenii mei şi nu le va fi pe plac întîlnirea. Mai curînd socot ne vor aţine calea, pîndindu-ne pe drumul către Tamasvar, unde însă vom ajunge mai pe urmă

― Află, prietene, răspunse Marcu înţepat, că noi bănăţenii îi zicem Cimişoara şi te pofteşi pe domnia-ta să-i spui la fel, dacă într-adevăr nu eşti turc. Al doilea, eu m-oi duce la miacasă, că acolo mi-i drumul!

— Bine! rîse morlacul îngăduitor. Aşa am să-i spun în veci, mai cu seamă că sunt şi oarecum român. Cît despre despărţire, doar n-ai să mă laşi de izbelişte la necaz. Nu prea cunolimba, nu ştiu locurile, şi cum sunt îmbrăcat nu apuc să trec de prima aşezare şi mă avrăjmaşii.

Marcu înţelegea prea bine că „turcitul” avea dreptate. Îi şi plăcea tînărul acesta cutezătcăci, deşi îşi lăsase barba mare, se vedea cît-colo că era cu cîţiva ani mai tînăr decît el. L-arînsoţit bucuros, însă îl trăgea aţa către casă. Şi poate că după aceea n-ar fi zis că nu s-ar vîntuiară...

― Hai să facem învoială cinstită. Merg cu domnia-ta pînă la Caransebeş ori pînă dai oştenii ce te întovărăşeau, după care ne luăm rămas bun şi mergem fiecare unde ni-i voia. M

pe urmă, de-ţi va fi trebuinţă de mine ştii unde să mă cauţi, fiindcă una-i Borlova în tot Banatu― Fie şi-aşa! Tot e ceva, că pînă la Cimişoara nu văd unde n-ar fi primejdios pentru noi

uite că se înserează, n-am mîncat şi n-am băut nimic toată ziua şi nici adăpost peste noapte avem.

― De zorim, cît de cît, trebuie să se arate şi Caransebeşul în calea noastră. Şi de intr pînă închid porţile, aflăm şi ceva odăi la vreun han. De pildă la Tănase...

― Nici asta nu se poate! Bună ar fi o gazdă oarecare, nu unde se vîntură multă lume.― Păăi, să zic că aş şti eu... ceva neam de-al meu, pe uliţa cojocarilor... de va mai fi acol― Trebuie să încercăm, fiindcă ar fi tocmai ce ne lipseşte şi mi s-a făcut şi foame şi sete

Într-un tîrziu, se pomeniră chiar la porţile tîrgului. Aici, altă dandana! Veşmintele Gaşpar, deşi de stofă scumpă, erau cam zdrenţuite şi murdare, iar pe deasupra mai erauturceşti, ceea ce dădea de bănuit cinstiţilor străjeri ai tîrgului. A trebuit ca Marcu să îndruverzi şi uscate, că prietenul său, sîrb fiind, fusese prins de turci, că el l-a scăpat, dar cum ecam goluţ, a luat hainele unui paşă ucis chiar atunci... şi aşa mai departe. Poate că şi povest

bănăţeanului să fi prins, ori numai faptul că Gaşpar vorbea sîrbeşte ca pe apă, în cele din urmăs-a îngăduit intrarea în oraş. Dar cel mai mult le-a uşurat treaba punga cu creiţari dăruită Gaşpar străjerilor, ca să cinstească pentru... izbînda lui asupra turcilor. Cînd ajunseră la meştecojocar Ghilezan, neamul lui Marcu, se aprinseseră luminile pe la casele oamenilor.

― Uică Lăzărel! Uică Lăzărel! strigă Marcu bătînd cu un pietroi în poartă. Dulăii lăs

slobozi peste noapte se repeziră la poartă, stârnind şi pe alţii din vecini.― Care-i acolo? se auzi o voce groasă din tîrnaţ. Cine mă strigă? — Noi ni-s, uică Lăzărel! Io, Marcu, şi un prieten.― Ei, că doar nu-i fi tu, Marcule, bată-te nărocu. Păi tu mai trăieşti?― Vezi-bine! Şi să mai ştii că şi de gîrbaci îmi mai aduc aminte, rîse feciorul.― Atunci tu eşti, puiule, rîse şi gazda, care ajunsese între timp la poartă, dînd cu bîtul du

cîini. Intraţi, dragii mei, să vă văd în casă la lămpaş, că stele nu-s!Îi împinse de la spate îmbietor, apărîndu-i de dulăii care nu voiau să se lase, bagsamă

simţiseră miros de turc― Bine v-am găsit sănătoşi! zise Marcu şi sărută mîna femeii care-i întîmpinase în pr

14



apoi îl îmbrăţişă pe cojocar.― Iacătă-l muiere, ce voinic s-o făcut! se fuduli uica Lăzărel cu nepotu-su... Ha... ha

rîse el cu voie bună. Şi lumea spune că s-o prăpădit...― Văzut-am şi moartea, nu zic nu, îl întrerupse Marcu. Numai că nu i-o plăcut de oc

mei şi m-o lăsat în pace!Alte rîsete şi voia bună-i cuprinse pe toţi, încît uica Lăzărel de bucurie îl îmbrăţişă şi

străin. Se mîhni însă cînd auzi că nu ştie decît sîrbeşte, iar cînd îl mai văzu şi la lumina lăm

că era cu şalvari, se mînie de-a binelea.― Dă ce m-ai lăsat, Marcule, să mă spurc şi să ţuc păgînu?― Dar nu-i turc, îi creştin! Numai cu slujba-i la împăratul păgînilor, îl linişti oarecu

nepotul.― Dacă-i aşa, hai să fie, însă mie tot păgîn îmi pare pînă nu i-oi da nişte nădragi d-ai m

şi-o semăna a om. Nu de alta, dar să pot înghiţi bucătura, că altcum mi-ar sta în guşă.Auzind dorinţa gazdei, Gaşpar se bucură să scape de afurisiţii şalvari, care îl dădeau de g

pretutindeni.― Hait, gătaţi-vă şi să cinstim cîta răchie! îi zori uica Lăzărel. Tu, muiere, dă fuga du

nişte afumături, ca să meargă mai slobod beutura!― Omule, tu te-ai bolînzît, că doar azi îi post şi nu se cade să te spurci. Ia, că mai ave

fiertură...― Las-o ciorilor! o repezi bărbatul. Ţină ele postu, că oamenii-s flămînzi şi osteniţi, iar

îi pofteşti la zamă?! Fă bine şi adu ce ţi-am poroncit, că aşa se cuvine obrazului... Spune şi Marcule!

― Mai încape vorbă?... Dar mîncăm şi noi ce s-o găsi, că de foame, drept să spun,amîndoi ne chiorăie maţele.

― Las' pă mine! îl bătu gazda pe umăr. Dar turcu tău mîncă şuncă şi cîrnaţi? Se spune nu li-i îngăduit...

― Cît îl ştiu de-nfometat, ar mînca un porc întreg! Cum el îi creştin, nu văd de ce să nuînfrupte cu dulceaţa cărnii de porc.Tuşa Ana întinse ştergar curat pe măsuţa de lemn şi, după ce oaspeţii se spălară pe mîi

aduse o pită mare cît roata de car, cu coaja rumenă de-ţi lăsa gura apă, apoi şi celelalte buc poruncite de stăpînul casei, de ziceai că le aşezase masă pentru o săptămână. Uica Lăzărel se cu un ciup, făcînd să sticlească ochii lui Gaşpar, care părea tare însetat.

― Hai să cinstim, copii, şi să deie Domnu belşug de bucate! închină el. Tu, Marcule, să- povesteşti de prin ale ţări, pe unde te-ai vînturat, că bagsama că numai noi doi om vorbi.

― Ba i-oi mai spune şi lui cîte ceva, dar şi noi am pofti să aflăm ce-i mai nou pe la oraş.― Păi, ce să-ţi spun?... Numai astăzi s-au arătat nişte cătane din Cladova şi s-au şi apu

de blăstămăţii.― Din Cladova?!― Îhî! Cică să prindă un paşă... Marcule! zise el deodată ducînd mîna la gură. Nu cumva― Ba da! Socot că de el îi vorba.― Păi nu-i creştin?!― Numai slujba-i de paşă.― Atunci să vă dosesc pe dată! Să bag caii la fereală la vreun vecin şi voi să vă îmbrăc

ca gugulanii. Vă dau eu ţoale!Marcu îl informă şi pe Gaşpar despre ce vorbeau şi acesta încuviinţă cu vădită recunoşti

spusele gazdei, dar nu se lăsară pînă ce nu goliră răchia, culcîndu-se tîrziu în noapte.

15



A doua zi vremea se strică, de gândeai că era toamnă, şi o ploaie „mocănească”, cernu prin sită măruntă, făgăduia să ţină barem pînă-n seară.

― Oricum, tot n-ar fi trebuit să plecăm astăzi, spuse Gaşpar. De vreme ce spahii nu m-ajuns pînă aici, va trebui să mi se şteargă orice urmă. Gazda noastră va afla ce se mai aude ptîrg, iar noi vom sta de poveşti, la o ulcică de vin. Îţi plac poveştile?

― Cu feţi-frumoşi, ori cu balauri? rîse Marcu.― Cu de toate! Oricare om poate deveni balaur, cînd nu-i făt-frumos.

― Dar nu poate fi făt-frumos dacă-i balaur!Gaşpar privi la ciupul de pe masă, lăsat de uica Lăzărel ca să le ţină de urît, cu vorbă că

nevastă să aibă grijă să fie mereu umplut-ochi, pînă o vine el. Marcu îi ghici dorinţa şi umpulcelele alăturate, aşezîndu-se în dreptul uneia.

― Dă-i drumul la poveste, domnia-ta, că eu în răstimp oi sorbi din cupă.― Şi eu la fel voi face, ca să-mi ung gîtlejul şi să-ţi pot depăna viaţa mea cu mai mu

uşurinţă. Noroc!― Noroc!― Nu sunt pe lume de prea multă vreme, deşi după cîte am pătimit s-ar părea o veşnic

De ţi-o place, te vei învoi poate să-mi însoţeşti paşii pe drumul biruinţei, ori al pierzaniei...― Faci ce faci şi vrei să mă vîntur iarăşi prin lume! Numai că eu am fost pînă acum

slujba domniei şi m-am săturat să tot pribegesc. Vreau să mă întorc acasă.― Spui că ai fost în slujba domniei şi te-ai lăsat?!― Fost!― Te-au alungat?― Ba, s-a mazilit voievodul ce l-am slujit şi...

— N-ai dreptul! făcu dîrz Gaşpar. Slujba domniei e slujba neamului! Cu toţii suntem înun fel ostaşi. Domnia e trecătoare, poate fi schimbat domnul, dar slujba rămîne. Trebuie săîntorci!

― Şi domnia-ta? Slujba sultanului e tot aceea?!― Se-nţelege că nu, dar atunci cînd fi-voi domn al românilor, tot în slujba domniei ammă ţin că sunt!

Marcu se uită la el zicîndu-şi că vinul unchiului său îl cam tulburase pe acest străin de cse simţea legat, parcă fără să vrea.

― Ai toată dreptatea să mă consideri cam zăpăcit, dacă nu nebun, rîse Gaşpar. Va trebtotuşi să ştii cine sunt şi ce vreau.

― Chiar te rog să-mi spui, pentru că...― Ei bine! Află, dragul meu, că eu sunt duce de Naxos şi domn de Paros...― Uite ce e, prietene, îl opri Marcu. Dacă numai după două ulcele de vin ai început

prinţii, pînă în seară ce-ai să mai ajungi? Ia-o mai de jos!Gaşpar zîmbi cu înţelegere.― S-o iau altcum, ca să te luminezi deplin, fiindcă nu vinul vorbeşte!― Mai bine!― De felul meu sunt din Bosnia, că m-am născut în tîrguşorul Bihac de pe malurile Uln

şi asta poţi s-o crezi.― De bună-seamă. Văd însă că eşti bosniac şi nu croat, cum spuneai mai înainte. Car

adevărul?― Ai să te miri, sau poate nici n-ai să crezi, dar nu-s nici una nici alta, ci român, numai

celor de pe la noi li se spune morlaci.

16



― De ce să nu te cred? Am auzit că şi peste Dunăre sunt puzderie de români, ba pînă prmunţii greceşti din preajma Stambulului găseşti de-ai noştri. Însă mă mir, fiindcă nu pvorbeşti româneşte.

― Limba noastră este ceva mai altcum ca a voastră, a celor de la miazănoapte, dar se pînvăţa cu uşurinţă una de la alta. Eu însă, trăind mai mult printre croaţi, am ajuns să le vorbemai bine limba lor, uitînd oarecum pe cea morlacă.

― Ce? Iar eşti croat?

Gaşpar ridică uşor arătătorul, în semn de dojană prietenească şi urmă:― În Bihac m-am născut, în luna lui Cuptor din 1591, dar în aprilie, anul celălalt, turcii

pustiit oraşul şi părinţii mei au fugit la Gradaţ, ca să scape de pîrjolul otoman. Cum eram atunci un ţînc, pot zice că la Gradaţ am deschis ochii pentru prima oară, căci pe malul Culpmi-am petrecut cei dintîi ani de viaţă. Şcoala am făcut-o la Karlstadt, care nu era prea depardar cei de acolo încă de pe atunci îmi ziceau gradţanin, adică cel din Gradaţ. Ai pricepacuma?

Povestitorul sorbi prelung din ulcică, închizîndu-şi ochii, după care îşi şterse buzelefirele de păr dimprejur cu dosul palmei şi continuă molcom:

— Taică-meu n-a putut să ierte turcilor măcelul din primăvara lui 1592 şi n-a mai avstare pînă ce nu s-a înrolat sub flamura lui Mihai-vodă, cel din Ţara Românească, pe cînd acese pregătea să înfrunte silnicia otomană.

― Bun prilej!― Nu zic ba, dar la Călugăreni... un iatagan păgîn curmă pe vecie dorul de răzbunare

părintelui meu, care-şi lăsă oasele prin mlaştinile Neajlovului, fără să aibă măcar o crucecăpătîi. A rămas în grija voievodului său să-l răzbune, ca şi pe ceilalţi viteji pieriţi atunci.

― Dar ştiu că i-a răzbunat cu vîrf şi îndesat! făcu Marcu privind printre gene. Mi-amintşi eu de răposatul taica, fie-i glia uşoară, care a luptat tot atunci, dar la Giurgiu. Viteazdomnitor strînsese sub flamurile sale români de pretutindeni, după cum spui domnia-ta.

Ridică ulcica şi lăsă să cadă cîţiva stropi pe podea, adăugînd:― Să-i odihnească Dumnezeu pe toţi morţii şi vitejii noştri căzuţi atunci şi întotdeauna!― Şi pentru toţi aceia care au pierit în slujba domniei, fiindcă şi părinţii noştri aşa

luptat! spuse şi Gaşpar, repetînd gestul. Vezi, chiar şi acest obicei îl avem noi, românii din toţinuturile, moştenire de la străbunii noştri de la Roma... însă neamurile care m-au crescut apn-au avut acelaşi sînge cu mine. Căci după un an s-a stins şi biata maică-mea, ducîndu-se dutata şi lăsîndu-mă orfan şi fără sprijin printre străini.

― Tristă soartă! suspină Marcu, înrourîndu-i-se ochii. — S-a găsit un unchi, frate cu mama, Ioan de Orsic, să mă adune de pe drumuri, luîndu-

cu el la Orsicagrad, dar nu pentru multă vreme. M-a dat mai apoi la o mătuşă de-a mea, ta

procopsită, Margareta de Tabis, care avea moşia de la Sused... Dar ce-ţi povestesc eu desplocuri de care nici barem n-ai auzit?...― Nu-i bai! Zi-i înainte, că cel puţin de atunci ai scăpat de grija zilei de mîine şi...― Da de unde! Cam de vreo 40 de ani, văduvă şi fără copii, poate că de aceea se va

gîndit unchiu-meu că aveam să-i fiu ca propriul ei fiu, Margareta era o hapsînă. Zgripţoroam-a primit la curtea ei şi m-a făcut mai mare peste şoimii şi cîinii de vînătoare, adică un fel vătaf peste slugi. Zicea că-mi face o mare favoare, fiindcă avea patima vînătorii şi ţinealighioanele ei mai mult decît la iobagi.

― Ca peste tot unde-s nobilii stăpîni, interveni Marcu umplînd ulcelele.― Nu, n-am dus o viaţă uşoară, cum s-ar fi căzut ca nepot al stăpînei, ba pot spune

17



tremuram, alături de slugi, de frica ei. Din pricina asta, într-una din zile, cînd un şoim nu smai întors din zbor, m-a cuprins teama şi mi-am luat lumea-n cap, asemenea păsării, care pocă-şi alesese slobozenia.

― Numai din pricina şoimului?!― Fuga lui a fost ca un semn pentru mine să-mi iau şi eu zborul, ca să zic aşa. M-a

însoţit cu nişte neguţători, ca păzitor de marfă, pînă la Veneţia şi ei mi-au schimbat numele limba lor zicîndu-mi Grazziani, nume sub care m-am băgat în slujba solilor Engliterei. Era s

pe atunci, sir Henri Wotton, căruia plăcîndu-i de mine m-a dat şi în grija celui care i-a urmat, Dudley Carleton. Oameni cumsecade, aceşti englezi, şi-mi tot cereau să-i întovărăşesc în ţlor, numai că vezi, ca şi tine, nu mă prea dădeam îndepărtat de plaiurile mele de obîrşie.

― Aşa sunt toţi românii făcuţi, să-i apuce dorul de casă, ori pe unde ar hălădui.― Numai că eu nu mai am casă şi socot să mi-o fac printre cei din neamul meu, răspun

gînditor Gaşpar.― Aşa se şi cuvine.

— Am stat la Veneţia vreo cîţiva ani, pînă cînd Paul Pindar, care a ţinut cel mai multmine, n-a vrut să mă mai lase acolo nici în ruptul capului şi m-a cărat după dînsul la IstanbOricum, pe malurile Bosforului eram mai aproape de casă decît în îndepărtata Engliteră. Pricu uşurinţă limbile străine şi în doi ani vorbeam turceşte, făcîndu-mă tălmaci al solului englEram fericit, bucurîndu-mă de mare cinste şi la creştini, dar şi la dregători otomani, care i-şoptit sultanului la ureche şi m-a cerut în slujba lui, fără să mă lepăd de legea mea.

― Nu ţi-a cerut să te turceşti?― Nici vorbă! Acum vreo 60 de ani, chiar şi fiul dogelui Veneţiei, vestitul Aloisio Gri

era dregător otoman, dar creştin pînă la moarte.― Am auzit şi eu cîte ceva despre acela, de la moşnegi, cum că fusese pedepsit pentru

se sumeţise asupra lui Petru vodă Rareş de la Suceava, dar nu prea ştiu cum a fost.― A vrut şi el să strîngă laolaltă cele trei mari ţinuturi româneşti, cum a făcut în urma

răposatul Mihai cel Viteaz şi, ca şi el, a plătit cu capul. Vezi numai că Gritti ar fi vrut ţa pentru sine şi fiii lui, şi de aceea n-a putut făptui Dacia în vechile ei hotare.― Eheei! Dacia... De copii visăm, din poveştile bătrînilor noştri, la acea ţară de odinioa

dar oare se va mai ridica vreodată?― Trebuie! răspunse Gaşpar cu hotărâre. Însă Dacia se va face cu sabia în mînă, aşa du

cum a încercat Mihai-vodă, şi nu cum ar pofti craiul Bethlen Gabor, prin treburi politiceşti. am să îmbin şi una şi cealaltă şi voi da viaţă unei Dacii în fruntariile ei fireşti.

― Cuuum?! se miră Marcu, crezând că nu auzise bine. Şi domnia-ta voieşti...― Vezi-bine! Şi nu-i basm ce-ţi povestesc. Eu sunt solul padişahului ca să fac pace

austriecii şi, dacă izbutesc, împăratul creştin mi-a făgăduit scaunul Ardealului, ori al Moldov

ori al Ţării Româneşti, numai că eu le vreau pe toate trei laolaltă!Marcu dădu peste cap ulcica plină crezînd că visează, ori se va fi îmbătat... Tînărul din flui, care avea cam acelaşi număr de primăveri ca el, îl vrăjise cu vorbe trimise drept la inimă. vedea că era un om ales!... şi începu a se simţi stînjenit să stea la masă cu el, bînd împreunădoi ortaci de aceeaşi tagmă.

― Atunci cum de-au cutezat tîlharii să se atingă de măria-ta?― Oamenii aceia erau năimiţi anume să mă prindă, căci ştiau lucruri tainice dintre mine

prietenii mei. Ce mă îngrijorează însă este că duşmanii au pus mîna pe acest inel, care nu putfi decît la un om de mare credinţă.

― Vor fi pus mîna şi pe om...

18



― Altcum nu se poate! încuviinţă Gaşpar şi se scotoci la brîu, de unde trase un pergameMarcu nu ştia citi nemţeşte, abia o rupea cu vorba la nevoie, dar cunoştea destul de bi

peceţile împăratului creştin.― Iată, continuă Gaşpar, am aici făgăduiala că mă va pune în locul lui Bethlen, da

izbutesc să închei pacea cu turcii. Teamă mi-e că asta căutau tîlharii şi trebuie s-o spun pe fcă mare ispravă făcuseră. De nu te iveai tu, prietene, cine ştie unde mi-ar fi zăcut oasele ceasul acesta...

― Să te fi ucis? De ce n-au făcut-o pe dată?― M-ar fi dus la stăpînul lor şi acesta, poate chiar Bethlen, dacă ar fi trimis sultanu

scrisoarea, două parale n-ai mai fi dat pe pielea mea umplută cu paie şi aruncată în BosfAleluia vise, şi nici pacea nu s-ar fi încheiat, spre marea bucurie a unora. După cum vezi, ţiedatorez viaţa, şi n-ai să mă laşi de azi înainte să rămîn din nou singur!

― Vezi, măria-ta... începu Marcu vădit încurcat. Eu am fost în slujba domniei şi măria-Tomşa m-a slobozit...

― Şi cu ce te-ai ales?― M-a răsplătit cu aur, răspunse Marcu, dînd la iveală brîul de piele unde-şi ţinea aver

dobîndită pînă atunci.― Nu cu aur, prietene! Nu aurul domnitorului îţi poate răsplăti inima vitează, cu aur

plăteşte şi nemernicia, dar aurul e înşelător şi se poate pierde, numai gloria neamului tău rămîn veci!

Gaşpar nimerise din plin mîndria lui Marcu. Aproape că se şi înduplecase să-i facă pe vo barem un an... şi pe urma o mai vedea!

― Cum le zici măria-ta, nu poate omul să nu te urmeze... Aşa să fie!Cuvintele înflăcărate împreună cu ulcelele de vin golite încălziseră inimile celor doi

deodată, ca la un semn, se ridicară şi se îmbrăţişară cu căldură. — Şi cînd zici că să se facă pace între turc şi neamţ? reluă Marcu, nerăbdător să afle

mai iute ce va urma să fie.― De îndată ce mă văd în Praga, am şi căzut la învoială.― Păi să-i dăm zor, să se întîmple cît mai curînd!― Tot aşa poftesc şi eu, numai că duşmanii nu mă lasă şi se dau de ceasul morţii să m

înlăture. N-ai văzut? Cine ştie ce ne mai aşteaptă şi de acum încolo...― Cred că ar fi fost mai nimerit să fi apucat drumul pe la sîrbi şi să nu te fi avîntat pe

noi, unde nu sunt suferiţi păgînii.― Ai dreptate, dar atunci cum te-aş mai fi întîlnit? rîse Gaşpar.― Soarta tot m-ar fi scos în calea măriei-tale.― Aceeaşi soartă mi-a şoptit şi mie că prin calea de la miazăzi se scurg toate chervanele

solii, iar veneţienii sunt numai la o palmă de loc. Tot ea mi-a spus că se şi pregătise o capcaca să nu mai ajung decît în faţa sfîntului Petru, la poarta raiului.― Veneţienii? Ce treabă au cu înălţimea-ta?!

— Dogele încă se află în război cu sultanul şi nu-i este deloc pe plac dacă împăratul creşîncheie lupta cu turcul. Pacea să vie cît mai tîrziu, ca să fie slăbită puterea turcului.

― Păi, n-ar fi mai bine?― Ar fi, dacă austriacul ar mai avea putere să ţină piept, dar s-a sleit de tot. Eu pe e

scap, dacă-i aduc pacea din partea turcului. Pe de altă parte şi sultanul s-a săturat de hărţuieldinspre miazănoapte şi pofteşte să se împace. Vezi, deci, că greu n-ar fi, de nu şi-ar băga coaoamenii dogelui. Pentru asta am apucat calea Banatului, şi de s-ar fi ivit altă primejdie priete

19



mei de la Praga m-ar fi înştiinţat, cum de fapt au şi făcut-o, dar în alt fel.― Asta n-o mai înţeleg.― De tine nu mă feresc, Marcule, şi iacă, ţi-oi spune: un căpitan, Hans Oster, avea să-

iasă în întîmpinare pe aste meleaguri şi să-mi fie călăuză. Nu putea veni cu oaste, nefiind ţlor, dar şi numai el singur tot ar fi fost de folos. În locul lui au venit însă cei pe care-i ştii, inelul şi cu vorbele tainice de cunoaştere. De asta cred că Oster a încăput pe mîna duşmanucare, ardelean ori veneţian, va fi aflat taina mea.

― Dar barem să fi luat cîţiva spahii în preajmă, cînd te-ai întîmpinat cu tîlharii... — De unde să ştiu? Mi-au spus că Oster mă aşteaptă în pădurea alăturată. Turcii

trebuiau să afle de umbletele mele în afara poruncii padişahului, şi aşa am căzut în capcană. Aavut noroc cu tine!

Din nou goliră ulcelele, dar începuse a li se face foame.― Parcă a mai rămas ceva de la cină, zise Gaşpar uitîndu-se prin odaie. Pe lîngă plănu

mai avem trebuinţă şi de cîte ceva pentru burtă, o dădu el pe glumă.Marcu se ridică şi ieşi din odaie, întorcîndu-se curînd cu uica Lăzărel, care nu mai era a

de vesel ca în ziua trecută.― Mai întîi rogu-mă de iertăciune că muierea mea cea proastă nu cutează să vină înlon

cu nescar bucate, dar nu întîrzie.Se aşeză la masă şi, umplîndu-şi şi el o ulcică, închină:― Năroc să dea Dumnezeu şi numai bine! De rele, aibă parte răii!... Apăi, copii, veşti bu

nu am a vă da, decît numa că paşa de la Cimişoara a dat socoată pentru toate răutăţile ce lefăcut şi s-a dus dracului!

― A plecat? întrebă Gaşpar, după ce Marcu îi tălmăci vestea. — Ba! I-a retezat careva beregata, că s-au ridicat toţi oamenii din tîrg asupra lui, cu furc

topoare, pustiind cetatea. — Am spus mereu că Hadîr e un prost, făcu Gaşpar cu ciudă. Un desfrînat şi un beţiv, c

n-a ştiut să se facă iubit nici măcar de oştenii lui. Nu-i nici o pagubă, numai că pentru noi nu fi bine. — De ce?! se miră Marcu. Ce-avem noi cu el? — Dacă-i răzmeriţă la Cimişoara, are să fie greu să trecem printre cei de acolo şi eu a

nevoie de oşteni de pază pe mai departe. Aşa, vom fi siliţi să ne strecurăm într-ascuns, ceeanu se prea cuvine pentru solul padişahului. Dar de cătanele de aici ce mai ştie?

— Păi asta-i potca! S-a aflat că doi drumeţi, din care unul îmbrăcat ca turc, au pătruaseară şi Czobor o poruncit să fie încuiate porţile pînă or fi aflaţi ăi doi, răspunse gazda.

― Ce-ar trebui făcut? Că n-aş vrea să paţă ceva uica Lăzărel...― Se-nţelege! zîmbi Gaşpar. Plecăm înainte de a ne prinde aici!

RĂZMERIŢA

Azapul de strajă la poarta cetăţii, om trecut de prima tinereţe avusese şi el un fiu care ar putut fi de vîrsta băiatului ce plîngea deznădăjduit că nu-i îngăduia să iasă în tîrg. Fu cuprins înduioşare şi-i zise cu voce părintească:

― Bre Ali, de ce nu pricepi tu că-i spre binele tău să nu te duci printre afurisiţii de ghiaude-afară? Nu-i auzi cum răcnesc pe limba lor spurcată, împotriva noastră? Mai pe urmă, om mvedea!

Tînărul chiar să fi vrut n-ar fi putut scoate o vorbă, plîngîndu-şi soarta blestemată.

20



― Ce ţi-e şi cu copiii ăştia mofturoşi! Cum nu le faci pe voie, cum bocesc. Ruşine! Hai, mai plînge! Omar al meu n-ar fi făcut ca tine... ori mai ştii?!

Oşteanul îşi şterse pe furiş o lacrimă, după care se întoarse spre Ali:― Păi dacă zici că luminăţia-sa însuşi te-a trimis în tîrg, se cheamă că-i mai mare de

Ibrahim-efendi, aşa că eu nu m-oi pune cu porunca stăpînului. Te las să treci. Hai!Îl apucă binişor pe după umăr şi-l îndreptă spre ieşire. Tînărului prinse a-i zvîcni inim

nevenindu-i să creadă că-l lasă cu adevărat. Se opri o clipă uitîndu-se întrebător în oc

azapului, dar văzîndu-i zîmbetul se aplecă pe dată şi-i sărută mîna cea aspră şi bătătorită, apozbughi spre lumea celor vii...

― Copil! Ce să-i faci? murmură în urma lui oşteanul, privindu-şi mîna sărutată şi stropde lacrimi. Copil! mai zise el ridicînd din umeri.

Ibrahim Tavîl nu s-a întristat şi nici nu s-a mîniat cînd a dat peste leşul lui Hadîncredinţat fiind că aşa era firesc sa sfîrşească un ticălos ca el. Simţea că i se luase o piatră deinimă şi dacă s-ar fi aflat de faţă cu ucigaşul l-ar fi răsplătit cu două pungi burduşite... „Dar cs-o fi făcut?!” se gîndea el, cînd îi veni în minte faţa înspăimântată a lui Ali, pe care-l găsiseapropierea porţii. Ce-i drept, atunci nu i s-a părut chiar aşa, dar acum... „Să ştii că băiatul văzut pe făptaş şi încerca să fugă de frica lui”, îşi zise. „De bună seamă că şi ucigaşul l-a văz

pe copil şi acum îl caută să-i sucească gîtul. Asta-i! Pentru asta se speriase bietul Ali”...Porunci să fie ridicat leşul, urmînd a fi îngropat după datina musulmană, apoi gîndul îi fu

iarăşi la tînărul martor, care-şi căuta scăparea pe undeva pe la poartă, căci de ieşit nu mapucase, de bună-seamă.

― Să fie adus la mine Ali! porunci el oştenilor din preajmă, fără a numi pe careva anumCătaţi bine şi pe dată să mi-l înfăţişaţi!

După vreo două ceasuri de cercetare, se întoarseră pe rînd, fără ca vreunul să fi dat de ur băiatului.

― Aţi scotocit peste tot?

― Da!― Nimic?― Parcă l-ar fi înghiţit pămîntul, de nu va fi apucat să iasă pe poartă nevăzut de nime

răspunse unul.― Mai ştii?!... făcu gînditor Tavîl. Chiar aşa s-o fi întîmplat! Poate că se află undeva

pămînt, căci pe poartă n-avea cum să iasă. Dacă vedeţi urme de pămînt proaspăt, săpaţi şi poadaţi de leşul băiatului.

În răstimp se ivi şi Kerim-efendi, alaybeyul ce-l pierduse pe Gaşpar, uluit de vestea căzuca un trăsnet.

— Nu cumva şi pe beyul meu l-or fi căsăpit? întrebă el în şoaptă.

― N-are nici o legătură una cu alta, i-o reteză dizdarul. Numai în oraş trebuie cerceta pricina şi socot că este fapta vreunui ghiaur, strecurat pe furiş, ca să nu mai fie traşi copiiiţeapă, cum poruncise răposatul. Dacă s-ar fi îndeplinit nesăbuita poruncă, abia atunci...

Nu-şi putu însă urma firul, căci la picioarele alaybeyului se năpusti un spahiu, suflînd un gînsac.

― Ce veste, Mahmud? Aflat-ai cumva băiatul? întrebă Kerim.― Înălţimea-ta, eu vin din tîrg şi abia scăpai cu zile. S-a strîns puzderie de lume, cu fu

şi topoare, izgonindu-ne cu pietre. Acuma vin asupra cetăţii şi nu cred să mai fi scăpat vreundintre ai noştri, de nu va fi avut cal.

― Asta ne mai trebuia! se încruntă Tavîl. Aşa-i cînd îşi bagă Şeitan coada. Am zis eu

21



nu-i răscolim pe blestemaţii de ghiauri cu porunca...Se opri însă, fiind de faţă şi Kerim, despre care nu ştia în ce ape se scaldă.― A vrut să-l găsim pe Gaşpar-beg, încercă sfios alaybeyul să ia apărarea răposatu

paşă.― Pe dracu! înjură dizdarul. Nici nu ştim măcar dacă-i prins ori se va fi aflînd undeva

taclale, iar noi dăm vina pe ghiauri. Dacă treaba a fost ticluită mai dinainte, după cum ai spuatunci oricum nu i-ar da drumul solului, chiar de-am ucide pe toţi locuitorii Tamasvarul

Acuma cum să mai ieşim din cetate să-l căutăm?!― De, ştiu eu? ridică din umeri Kerim.Din afara zidurilor se auzea mare larmă şi strigăte de furie, ba şi cîteva împuşcături răzle― Să potolim mai întîi mulţimea şi să-i trimitem pe la casele lor, gîndi Tavîl cu voce ta

Pe urmă om vedea!― Să nu dau o roată cu spahiii mei? se băgă alaybeyul.― De ei aş avea trebuinţă în alt chip. Cu toţii să fie strînşi în preajma porţii şi să aştep

călare pînă oi face eu vreun semn.― Bucuros! încuviinţă Kerim, căruia mintea îi rămînea în urma braţului.Tavîl porunci ca întreaga suflare a cetăţii care putea să ţină o armă-n mînă să se adune

faţa porţii celei mari. Mai porunci să fie aduse încă două balimezuri şi să fie îndreptate asupmulţimii.

Dar în loc să se înspăimînte, ghiaurii începură a arunca cu pietre la vederea celor două gameninţătoare. Ba unii loveau cu toporul în poarta de lemn, aşa că nu mai era vreme de pierdDizdarul încălecă pe un armăsar arăbesc şi, în fruntea spahiilor, porunci să se deschidă poarta

Văzîndu-l, şi cei mai îndrăzneţi se traseră îndărăt, lăsînd un loc gol între răsculaţi şi oştecare nu se clintiseră încă. Atunci se ivi crainicul cetăţii, binecunoscut tîrgoveţilor, îndreptîndu-se călare spre mulţime, începu a striga:

― Ascultaţi, oameni buni! Înălţimea-sa Hadîr-paşa a fost ucis mişeleşte de...

Fu însă acoperit de tumultul mulţimii, a cărei frenezie nu mai cunoştea margini. Huiduişi chiote i se adresau fostului paşă plecat pe lumea cealaltă, cu urarea de a se opri numaifundul iadului.

Tavîl zîmbi mulţumit, văzînd întorsătura pe care o luau lucrurile, aşa că făcu semcrainicului să urmeze porunca dată.

― Înălţimea-sa Ibrahim-efendi, dizdarul cetăţii noastre, a hotărît să vă trageţi fiecare pecăşile voastre, fără stricăciune, şi nici o sminteală nu vi se va face pentru răzmeriţa, asta.

Bucuria răzvrătiţilor deveni fără margini şi chiotele îl siliră la o destul de lungă aşteptaAbia într-un tîrziu izbuti să continuie:

— Porunca straşnică este ca nimeni să nu adăpostească ori să ajute pe uciga

milostivului nostru stăpîn...― Huooo!... Huooo!― ... ci, ca un cinstit supus, să se înfăţişeze la dumnealui Ibrahim-efendi oricine va

despre ucigaş...Ultimele cuvinte fură din nou acoperite de larmă, dar dizdarul nu se mînie, fiindcă n

păsa dacă se va afla vreodată cine a scăpat lumea de un asemenea ticălos.― ... aşijderea, cine are vreo ştire de locul unde se află luminăţia-sa Gaşpar-beg, so

măritului nostru padişah, Alah să-i hărăzească zile fericite...Oamenii păreau a nu mai da ascultare poruncilor, ba unii chiar începură a părăsi loc

îndreptîndu-se spre casă. Încetul cu încetul, toată acea mulţime, zăgăzuiţi numai prin dibăcia

22



Ibrahim Tavîl, pieri ca prin farmec şi liniştea se aşternu deasupra oraşului.― Aferim, dizdar-efendi, zise încîntat alaybeyul. Domnia-ta ai fi bun de beylerbey, şi

am mai avea nici un necaz.Ibrahim primi măgulit cuvintele stambuliotului, gîndind că i se va duce vestea la Poartă

isprava lui.― Avem să dăm noi şi de urma celui pierit. Trimitem olăcari în tot vilaetul Tamasvarul

precum şi iscoade şi nu se poate să nu dăm de el, cît de curînd...

Reintrînd în cetate, Tavîl porunci scotocirea tuturor cotloanelor, doar de va da peste Acăci era de datoria lui să-l afle pe făptaş pînă a nu veni viitorul valiu. Ştia că de la băiat ar

putut afla ucigaşul, pe care l-ar fi pedepsit pe loc cu moarte uşoară, ca răsplată pentru fapta bună.

În căutarea lui Ali s-au scos pînă şi pietrele care se mişcau cît de cît, dar zadarnic. Nimenu s-a gîndit la paznicul porţii, iar peste ziduri numai păsările cerului ar fi putut trece. Dvestea ajunse în cele din urmă şi la bătrânul azap Iusuf, cel care-l făcuse scăpat pe copil, şi cuauzi se şi înfăţişă dizdarului.

― Stăpîne, eu sunt vinovatul!― Tuuu?! se miră Tavîl, nevenindu-i a crede. Tu să-l fi ucis pe Hadîr-paşa?!― Nici gînd, efendi! Eu însă am dat drumul, pe poartă, lui Ali. Abia acum am aflat c

caută pretutindeni, şi iată-mă-s!― Cum i-ai îngăduit să plece, cîtă vreme poruncisem să se încuie porţile? Pentru ce n

ascultat?― Începuse a plînge şi mi se rupea inima, dar mai pe urmă, cînd auzii că-i căutat, nu m

mai părut rău de ce-am făcut şi am venit eu în locul lui să capăt osînda.― Tu crezi că Ali?... holbă ochii Tavîl.Iusuf încuviinţă în tăcere.― Ţi-a mărturisit-o chiar el?

― Să-mi fie cu iertăciune, nu, dar altul n-avea cine, că nimeni nu s-ar fi putut apropia gîtul înălţimii-sale, în afară de el.În mintea dizdarului se făcu lumină, dar rămase uluit de uşurinţa cu care bătrînul azap

învoia să treacă el drept vinovat.― Ştii că asta înseamnă să-ţi pui capul, dacă zici că tu l-ai omorît pe beylerbey? întrebă

mai mult în şoaptă.― Eu îs bătrîn, dar băiatul are viaţa înainte şi poate o mai face şi alte fapte bune!Lui Tavîl mai că-i venea să-l îmbrăţişeze pe acest oştean cinstit, dar se ţinu, punîndu

numai mîinile pe umeri.― Bre Iusuf, tu ai băut cam mult şi drept pedeapsă Alah ţi-a luat minţile! Aşa ţi s-a pă

că i-ai dat drumul lui Ali, dacă ai apucat să spui cuiva. Cum s-ar fi putut ca tocmai tu să-încalci porunca?... Nu-i aşa?― Luminate stăpîn, în viaţa mea ticăloasă n-am pus strop de licoare spurcată în gura m

M-am ferit ca de...― Vezi? Tocmai pentru aceea, acuma, cînd ai gustat şi tu puţin, te-ai îmbătat pe dată

Alah te-a pedepsit cu vedenia... Pe poartă n-a ieşit nimeni, nici musca! — Dacă aşa-i porunca, eu ce să zic?― Tu întotdeauna ai fost un oştean supus şi nici nu te-ar crede nimeni, dacă i-ai îndru

balivernele cu Ali, adăugă dizdarul bătîndu-l pe umăr.Azapul făcu nedumerit cale întoarsă, zicîndu-şi în gînd: „Mare eşti tu Alah şi Mehme

23



profetul tău! Voi pe toate le ştiţi şi n-aveţi să vă mîniaţi pe robul vostru, dacă oi gusta şi acum din licoarea cea spurcată”...

RĂSPLATA PRINŢULUI

Mirko se uită uluit la căpitanul Cladovei, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. Baronul aicCum de izbutise să le-o ia înainte? Se înţelege că în vreme ce ei dormeau în pădure.

― De ce-o mai fi venit după noi, dacă ne-a avut la mînă în Caransebeş? întrebă Kocea.― Uiţi de încăierarea de la plecare? îl repezi Mirko.― Pentru numai atîta nu se zbuciuma el să vă ajungă, alta poate fi pricina, căută s

liniştească Decsy.Slujitorul care venise cu vestea rămăsese nemişcat, aşteptînd porunca stăpînului să

Căpitanul însă îl mai întrebă:― Cînd a sosit luminăţia-sa?― Nu cu mult înainte, că nici n-a apucat să se dezbrace...― Aşa îi e obiceiul! dădu din umeri Decsy. Bine, poţi să pleci, iar de te-o întreba spune

ne ducem pe dată.

Mirko săltă capul, fulgerînd cu privirea.― Doar n-ai în gînd a mă vinde, chiar domnia-ta, căpitane?! Eu de bunăvoia mea am ve

aici şi nu poftesc a mă da prins „beutorului de sînge”.― Dar cine a zis că te duci la el? zîmbi Decsy. Au n-a poruncit el să-i duc pe cei d

oameni care-s la mine? De unde să ştie că voi sunteţi aceia? Am să mă înfăţişez cum a vrut, dcu alţii în locul vostru.

― Şi noi?! se miră Kocea.― Vă strecuraţi binişor în vreme ce eu m-oi duce la baron şi după ce-ţi ieşi din Cladova

eu vă voi povăţui ce aveţi de făcut.― Ştiam eu că dumnealui căpitanul n-are să ne dea vînzării, zise iarăşi Kocea cu f

numai zîmbet.Decsy îi lăsă să se descurce, contînd pe şiretenia lor, iar el, chemîndu-şi două slu

credincioase, porni spre hidoasa încăpere, stropită nu de mult cu sîngele lui Oster.― Nu te aşteptai să mă vezi aşa curînd, nu-i aşa? rînji Czobor.― Drept să spun, nu, luminăţia-ta!― Unde-s cei doi?― Aicea-s! arătă el spre însoţitori, dar, nu vă fie cu supărare, sunt cinstiţi şi oamenii m

de credinţă.― N-am eu treabă cu ei, se răsti baronul. Te întreb de străinii ce ţi-au venit acuma.

― Ei sunt!― Cum ei?! se înfurie Czobor. Străjerii mi-au spus c-au intrat doi călăreţi ce păreosteniţi de drum. Unde-s?

― Despre alţii eu nu mai am ştire, dar, ce-i drept, şi ei vin de la Caransebeş, undtrimisesem săptămîna trecută. Azi în zori au pornit spre casă şi iată-i ajunşi acum. Aşa-i mîntrebă el slujitorii.

― Întocmai, măria-ta! răspunseră amîndoi deodată.― Hm! pufni înciudat baronul. Nădăjduiam să fi fost turcul şi tovarăşul lui, după cum î

spuseseră nişte neguţători. Cică goneau caii nebuneşte către cetate şi mi-am zis că n-ar puteadecît cei ce se fereau de mine. Cine să fi fost atunci?

24



― Care turc, înălţime? făcu pe prostul Decsy. Neguţătorii, da! Au plecat însă, încă de ide la amiază, iar altcum, picior de păgîn n-a călcat între aste ziduri.

― Lasă că ştii tu despre cine-i vorba, i-o reteză baronul. Doar ai fost de faţă cîndmărturisit neamţul acela şi tu mi-ai dat pe nemernicul de sîrb.

― Şi nu l-a prins?― Prins pe dracu! Ticălosul nu era decît un fricos şi pe deasupra mi-a mai ucis şi cîte

cătane, ieri-seară. Cred că era înţeles cu turcul. Ah, dacă pun mîna în ceafa lui...

Decsy nu apucase să afle de moartea hotnogului, care era dintre oamenii baronului, nucetăţii, îl ştia însă de om al dracului. Baronul îi povesti ceea ce îşi închipuia el că s-a petrecut

prinderea lui Grazziani, dar fără să arate şi vina lui. Ar fi plecat să-i aţină calea spre Timişoadacă nu erau afurisiţii de neguţători să-i spună de cei doi călăreţi fugari.

— Vezi că am trebuinţă de un olăcar vrednic, urmă el, pe care să-l trimit la alteţa-saDeva.

― Găsesc eu! răspunse Decsy străfulgerat de un gînd.― Atunci să-i pregătesc o scrisoare, să-i spun ce-am făcut pînă acum şi să trimită

careva să-i aţină calea şi înspre Arad. Ai grijă că am poruncit să nu mai iasă nimeni din cetafără voia mea, că eu încă mai gîndesc la cei doi fugari... de n-or fi fost sîrbul cu tovarăşul lcare au scăpat aseară de cătanele mele, ca prin minune.

― Nu prea cred...― Ba să crezi! îl opri baronul. Nici nu-ţi dai seama ce ai dracului sunt haiducii ăştia, ca

nu-s nici ţărani, nici ostaşi. Oricum eu am pus oameni de nădejde la poartă, să nu cerce careva― Dar olăcarul?― Acela da! De altfel va avea şi scrisoarea cu pecetea mea şi slujitorii ştiu că nu trebu

să-i facă greutăţi.Czobor intră în cancelaria cetăţii în vreme ce Decsy se zori să dea peste Mirko şi Koc

mai înainte de-a ajunge la poartă. Din păcate erau chiar acolo, certîndu-se cu străjerii ce

voiau să-i lase să plece.― Dar scrisoarea pentru alteţa-sa, v-a dat-o domnul baron? întrebă Decsy, apropiinduliniştit de ei.

Kocea rămase cu gura căscată, dar Mirko pricepu că era vorba de un vicleşug care urmsă-i scape şi vru să răspundă, însă căpitanul urmă fără să-i ia în seamă:

― Mai aşteptaţi aici, că mă duc eu însumi s-o aduc!După scurtă vreme se înapoie cu o taşcă, pe care le-o întinse în grabă.― Iacă, aici aveţi hîrtia, cu pecetea luminăţiei-sale! Nu care cumva să vă abateţi din ca

că-i zor nevoie mare să trimită oşteni pe urmele unor ticăloşi.Strîngerea de mînă a lui Decsy îi spuse lui Mirko mai mult decît vorbele, aşa că nu m

întrebă nimic, ci îşi văzu de drum, împreună cu Kocea. Oamenii lui Czobor se uitară uimiţi, dfiind şi căpitanul cetăţii de faţă şi scrisoarea stăpînului lor, nu mai ziseră nimic. Haiducii îndădură pinteni luînd-o în galop spre Deva, aşa cum fusese vorba.

― Doar n-o să mergem la prinţ? se îngrijoră Kocea oprind fugarul.― De ce nu? zîmbi Mirko. Să vezi ce renghi avem să-i jucăm domnului baron! Nu ştiu

naiba o fi scriind aici, dar n-am de gînd să i-o dau alteţei-sale.― Şi ce-ai să faci?― O să vezi!...În odaia de sfat a cetăţii din Deva, alteţa-sa ilustrissimă Bethlen Gabor punea ţara la ca

împreună cu sfetnicul său de taină, Ugrai Jeno.

25



― Alteţa-voastră nu are de ce să fie îngrijorată, spunea Ugrai, după cîte îmi aduc amiCzobor dintotdeauna a dus la bun sfîrşit slujbele poruncite. Dreptu-i că lasă mult sînge

blestem pe unde trece, dar altcum nu se poate în vremurile de astăzi.― Jeno dragă, nu de sînge mă tem eu, ci ca nu cumva să fim înşelaţi cum că Gaşpar

avea asupra lui făgăduiala împăratului. Atunci nu ştiu cum aş mai scoate cămaşa la Poaroprind solul sultanului, fără pricină.

— Asta cam aşa-i, încuviinţă sfetnicul. Dar de s-o găsi?

— Ei bine, atunci s-a zis cu Grazziani! Şi nu numai atît! Dacă Ahmed ar vedamestecurile nemţilor în ţara noastră se va înfuria şi-l va pali pe habsburg.

― Dar nici sub turci nu-i bine, cuteză Jeno. — Ai dreptate, dar între două rele o alegi pe cea mai mică, sună o veche zicală. Pî

acuma s-a văzut că tot cu păgînii eşti mai slobod decît cu creştinii. Pentru asta poftesc să-l dîn vileag pe Grazziani – omul cu două feţe.

— Nu-i scapă lui Czobor, ilustrissime, de-ar fi să-l taie bucăţele pe acest italian. Numaiaibă scrisoarea cu pricina asupra lui, că altcum baronul e în stare să-l facă să mărturisească pcazne că a uneltit contra sultanului şi asta nu-i de ajuns. Am mai putea spune la nevoie căîncălcat ţara noastră fără ca noi să ştim cine este.

N-apucă să-şi termine bine vorba, că uşa se deschise şi un copil de casă intră plecînduceremonios.

― Ce s-a întîmplat?! se miră prinţul.― A sosit un olăcar de la Cladova spunînd că are să vă spună ceva numai alteţei-voast

de la baronul...― Adă-l aici! se repezi Bethlen.

— E cam murdar... —Aşa cum arată!Pajul ieşi cu aceeaşi plecăciune şi introduse olăcarul, care cum intră pe uşă puse

genunchi la pămînt.― Ai scrisoare, ori spui prin viu grai? întrebă prinţul.― Măria-ta, am învăţat pe de rost, dar nu mi-i îngăduit să spun decît numai alteţei-voast

răspunse Mirko, uitîndu-se la Ugrai.― Poţi vorbi liniştit, dacă-ţi poruncesc.Haiducul trase aer în piept şi săltînd fruntea închise ochii, apoi începu cu vocea ridicată:― Înălţimea-sa domnul baron Czobor Istvan, prea bunul meu stăpîn, a spus că omul pr

a scăpat şi alteţa voastră să grijiţi de pază la Inău şi Chioar, căci luminăţia-sa va merge urmele lui. Atît!

― Inău?!... Chioar?!... îngăimă Bethlen uitîndu-se la Ugrai. Baronul tău s-a ţicnit, Jen

Auzi neobrăzare? Să-mi poruncească mie?!― Aşa te-a învăţat stăpînul tău să vorbeşti? îl întrebă Ugrai pe Mirko.― Înălţimea-sa domnul baron Czobor Istvan, prea bunul meu stăpîn, a spus că om

prins...― Hoo! Ce, iar o iei de la început? se răsti prinţul. Ceva scris nu ţi-a dat?― Nu, măria-ta! A spus...― Destul! se băgă Jeno.― E tîmpit de tot, ca şi stăpînul, făcu batjocoritor Bethlen. Jeno, oferă-i tu ceva bani şi d

afară. Cu baronul ne vom socoti cum se cuvine pentru astă neruşinare.Lui Mirko îi venea să sară în sus de bucurie, căci tocmai asta voia, ca prinţul s

26



pedepsească pe „beutorul de sînge”. Se ţinu însă, făcînd mai departe pe prostul pînă ce părîncăperea, după ce Ugrai îi aruncase o pungă cu bani.

― Place-ţi? întrebă Bethlen rămas din nou cu sfetnicul. Parcă am simţit că aşa are săîntîmple cu dobitocul de Czobor! Barem să nu fi făcut vreo boacănă, întrucît am înţeles deomul lui că nu l-a prins pe Grazziani.

― Zicea că i-a scăpat, dar asta poate să însemneze că i-o fi luat scrisoarea, însă ce să caula Inău, ori Chioar?!...

― Nişte vite încălţate, şi el şi solul lui!Cu mîinile la spate, Bethlen se plimba furios prin dreptul ferestrei. În vale, la poal

muntelui, se întindea tîrgul Devei, casele înstăriţilor acoperite cu olane roşii, dar şi mahalalcalicimii, pline de cîini şi de copii ce se zbenguiau toată ziulica, pînă cînd erau mai răsăriţi

buni de muncă. Tot pe acolo se aciuiseră şi olahii, care de mult fuseseră izgoniţi din preajmdealului cetăţii, spre a face loc saşilor şi ungurilor. Cerul făgăduia mai zilele trecute să se arsenin şi însorit, însă acum îşi trăsese o perdea de nori plumburii, cernînd o burniţă vineasupra caselor şi copacilor abia înmuguriţi.

― Ce-ar fi dacă ne-am bizui şi pe vicleşug în treaba asta? curmă liniştea Ugrai.― Ce vrei să spui?! întoarse capul principele.― Unde n-a izbutit Marte, poate să cîştige Afrodita! zîmbi cu înţeles isteţul sfetnic.― Vrei să amestecăm şi femei?― În nici un caz! Numai pe Agnes!― Păi, ea ce-i?!― Sluga supusă a alteţei-voastre, dar mai presus de toate cea mai ascuţită minte ce a pu

clădi vreodată Satana.― Jeno dragă, zîmbi prinţul. De te-ar auzi ce părere bună ai despre ea, Agnes te-

îmbrăţişa cu toată căldura...― Departe de mine gîndul de-a o bîrfi, ci mai degrabă mă închin în faţa iscusinţei minţi

a frumuseţii desăvîrşite a contesei.― Ştii bine însă că ea fără Iulia Mikes nu se încumetă niciodată la drum. Amîndouă parar fi una!

― Nu şi în pat, alteţă, făcu Ugrai, aruncîndu-i o privire plină de înţelesuri. Altcum,împlinesc una pe cealaltă.

― Vrei să fii răutăcios, prietene, răspunse Bethlen fără supărare, ba chiar cu oarecafudulie, căci el o cunoştea şi mai bine pe Rozsnyai Agnes, stăpîna de la Galda. Drept să-ţi spunu m-am gîndit la ea şi poate că ar fi fost mai bine s-o fi trimis de la bun început, fără să-l ma

băgat pe măgarul de Czobor. Auzi la el, să-i aţin eu calea la Inău... Cine ştie cum se vanăpustit fiara de baron, înspăimîntînd tot ţinutul, iar Grazziani nu putea să nu afle de sosirea lu

― Nicicând fiicele Evei n-au dat greş... — Cu atît mai mult Agnes, fiica lui Belzebuth, după cum spui tu, i-o reteză Bethluminîndu-se iar la chip. Prea-bine, cheam-o!

― Pe amîndouă!― Nu-i nevoie, ştii bine că nu vine una fără cealaltă, fiind şi vecine de moşie, că do

Mikloslaka îi la doi paşi de Galda.Ugrai încuviinţă din cap.― Va trebui să le trimitem la Temesvar, chiar în cetatea valiului, spuse el. Dacă Czobor

băgat în sperieţi pe Grazziani, acesta va căuta sprijinul paşei de acolo şi va trece în pustă peGyula.

27



― Vorbeşti de parcă ţi-ar fi destăinuit însuşi veneţianul gîndurile lui, dar tot aşa socot şişi nici nu poate fi vorba de Inău. Fetele noastre vor trebui să se descurce mai înainte d

pătrunde pe pămînturile paşalîcului de Buda, căci pe acolo se vîntură mai cu uşurinţă iscoadhabsburgilor.

― Asta ar însemna ca Agnes să se afle în braţele lui Grazziani în mai puţin de două zile. — Chiar în braţe, Jeno... am auzit că italianul e tînăr, nu-i de lepădat şi doar ştii cum

neamul lor!

― Sunteţi cumva gelos, alteţă? Agnes e în stare să facă orice pentru principTransilvaniei...

Bethlen roşi pînă în vîrful urechilor, dar sub făloasa lui barbă nu i se putea ghici roşeaţa.― Aş pofti să-l ştiu pe Grazziani la picioarele contesei, dar... mă rog! Binele ţării e m

presus de orice! Oricum, n-ar strica să fie mai zgîrcită cu farmecele ei pentru străin.― Cum văd eu, alteţa-voastră încă n-a uitat-o pe contesă?

— Vezi tu, Jeno, eu nu am voie să dau uitării pe nici un supus al domniei mele! se înves principele Transilvaniei.

În răstimp, Kocea aştepta cu inima cît un purice să vadă ce se va alege din cutezantovarăşului său. Acuma chiar că şi-ar fi lăsat pielea pe băţ de punea gabja pe ei „beutorul sînge”. N-avea de unde să ştie el că acesta se şi grăbise să apuce calea spre Timişoara, trecîdin nou prin Caransebeş şi luîndu-i urmele lui Gaşpar Grazziani.

Mirko se ivi ţanţoş, săltînd în podul palmei punga dobîndită.― Aşa se răsplăteşte slujba făcută cu credinţă! pufni el arătindu-i lui Kocea banii. Hai

mergem la „Lîna de aur” să numărăm cîţi galbeni or fi în ea!Abia atunci îi veni şi lui Kocea inima la loc, iar după ce se ghiftuiră bine din bucate

vestitului han din Deva, vinul de Ighiu îi făcu să uite cu totul de baronul Czobor. Din păcateau apucat să-şi numere mai întîi averea, ci l-au chemat pe hangiu, chipurile să se grozăveascăfaţă de el cu răsplata prinţului.

Stăpînul se apropie cu ploconeli şi-i sticliră ochii văzînd că sărăntocii aveau cu ce plătească, fiindcă dintru început se cam codise să le dea de mîncat şi de băut. Numai privirea Mirko l-a făcut să se înduplece. Acum se liniştise, dar şi el şi muşterii holbară ochii cît cepvăzînd că din pungă nu se răsturnau decît aspri turceşti, care, deşi mulţi, nu păreau a fi des

pentru plată.― Ce înseamnă asta? îngăimă hangiul.― Bani! nu vezi? Bani cu care ne-a răsplătit alteţa-sa, aşa că nu cîrti, pentru cele do

hartane de berbec...― Vă bateţi joc de mine, golanilor? se înroşi jupînul... Ei bine, vedeţi voi pe dracu! Aţin

te, Pişta!

O namilă de ţigan buzat se ridică proptindu-se într-o măciucă. Apoi, cumpăninducumplita armă, se apropie de ei.― M-ai strigat, stăpîne? mormăi acesta cu voce groasă.― Ia vezi, mă! Scutură-i pe sărăntocii ăştia că poate mai găseşti ceva creiţari dosiţi, iar

nu, trage-le o mardeală bună, să nu uite c-au mîncat de pomană la mine!― Apăi, dacă aşa ţi-i vorba, sări Mirko, atunci se schimbă socoteala...Cît ai clipi, scoase un hanger şi se repezi la hapsîn, apucîndu-l cu o mînă de grumaz, iar

cealaltă proptindu-i tăişul în beregată. — Adă banii înapoi nemernicule, dacă nu ţi-s pe plac! şi făcu semn lui Kocea să înşfa

punga. Iar tu, ţigane, de nu arunci bîta şi nu şezi blînd, rămîi slugă fără stăpîn, că ţi-l belesc

28



pe porc!Toţi cei cîţiva muşterii rămaseră înmărmuriţi de cutezanţa haiducului, iar Pişta, rînjin

făcu un pas mai aproape.― Stai în loc, Pişta, că ăsta-i Mirko, haiducul! se auzi o voce.― Întocmai! se fuduli Kocea. Nădăjduiesc că auzit-aţi de noi?― Nu mă ucide! horcăi hangiul. Ia-ţi banii...― Aşa am să şi fac! răspunse Mirko, neslăbindu-i strînsoarea. Dar mai întîi porunce

ţiganului tău să se domolească, altfel eu nu ştiu multe! şi-l îmboldi cu hangerul.― Pişta, ţîpă bîta şi şezi în loc! gîfîi el, cu toate că Mirko îi slăbise anume strînsoarea ca

poată vorbi.Ţiganul dădu nepăsător din umeri şi se trase înapoi, aşezînd măciuca pe o masă şi aşteptî

parcă să vadă ce se va mai întîmpla.― No, aşa-i bine, drăguţule! rînji Mirko, fără să-i lase grumazul. Şi zici că nu-ţi plac ba

mei?... iacă, mie îmi plac ai tăi şi fă bine porunceşte să-mi aducă aici o sută de ducaţi!― Vaaai de mine, păcatele mele! se tîngui hangiul. De unde să scot atîta bănet? De m

tăia bucăţele şi tot nu scoţi pe mine atîta!― Pe tine nu, că eşti numai osînză, dar nu mai zăbovi, că n-am vreme!― Cincizeci! icni jupînul, îmboldit din nou.― Nu mă tîrguiesc! Numai atîta să preţuiască scîrbavnica ta viaţă? Vrei să-mi cat

singur? Ia vezi Koceo!Acesta se îndreptă mai întîi spre ţigan şi-i luă măciuca din faţă, după care se duse şi tra

uriaşul zăvor de la uşă.― Ia trageţi-vă şi voi mai laolaltă! porunci Kocea spre cei cîţiva muşterii, ameninţînd

cu bîta. Puneţi pe masă cuţite, săbii şi pistoale, că de nu, vă cer şi pungile!Cu toţii se grăbiră să îndeplinească voia temuţilor haiduci, dar în afară de două bricege

un hanger nimeni nu mai avu arme.

― Faină treabă, Koceo! încuviinţă Mirko, ţinîndu-l bine pe hangiu. Acuma ia spune binişorul unde să caute, că... na, mă jur să nu-ţi iau mai mult!― Barem şaptezeci... încercă să se tîrguiască acesta.― Nu ne-nţelegem, şi-i bai! Koceo, ia aprinde o feştilă să-l vedem mai bine pe jupîn! A

de nerăbdare să-i rad barba, dar cum n-avem vreme, i-o pîrlesc ca la porc...― Îţi dau, tîlharule! izbucni hangiul înfricoşat. Vedea-te-aş în ştreang, nemernicule,

dau!... Mă sărăceşti...― Las’ că scoţi tu alţii, rînji Mirko. Şi bagă de seamă să vorbeşti mai frumos că mă mî

şi nu-ţi mai cer nimic! Ce dracu te tot văicăreşti? Doar ţi-am arătat şi ţie cum m-a răsplătit mine prinţul, şi nu m-am văitat. Eu îţi cer nişte bani, doar cu împrumut...

Deodată se auziră nişte bătăi în uşa de la intrare.― Deschide, jupîne! Ce, ai închis ziua-n amiază mare?... Hei, n-auzi? Deschide! — Cătanele! spuse unul din încăpere. Caraula!În ochii hangiului licări nădejdea, dar iute se stinse, căci tăişul din beregată îi aminti în

stare se afla.― Heei, jupîne, se auzi de afară. Păţit-ai ceva?Mirko îşi reveni pe dată şi porunci lui Kocea să tragă brăcinarul cîrciumarului, cu care s

lege, iar celorlalţi le şopti că de scot vreo vorbă dă foc la cîrciumă să ardă peste ei.Dar a fost îndeajuns o clipită de nebăgare de seamă a lui Kocea, ca să-i strice plănuirea

Mirko. Trecînd prin dreptul lui Pişta, acesta îl pocni zdravăn în moalele capului cu pumnul

29



de matahală şi Kocea se prăbuşi ca o cîrpă. Apoi, cu o iuţeală greu de crezut pentru asemennamilă, se repezi asupra hangiului, răsturnîndu-l peste Mirko şi prăvălindu-se toţi trei la podCîrciumarul începu să strige după ajutor, iar Pişta se aşeză cu toată greutatea peste Mirkînăbuşindu-l. Un muşteriu trase zăvorul şi caraula pătrunse în odaie.

ÎN CODRII TIGHECIULUI

Cu toate că primăvara venise şi pe meleagurile de la marginea vestitului codru ce întindea de o parte şi de alta a Prutului pînă hăt departe către vărsare, satul Pojorîta era pustAi fi putut gîndi că va fi fost călcat de vreo trîmbă tătărească, numai că nu era clintită niccasă şi nici urmele pojarului nu se vedeau. Alta trebuia să fi fost pricina băjenirii săteniloraşa şi era. Slugile vel-armaşului Nicoriţă hărţuiseră necontenit ţăranii să iasă la muncă pe modevenită acum boierească, pînă ce într-o singură noapte întreg satul s-a băjenit, cu căţel,

purcel.Marele boier bănuia însă că numai blestemata de răscoală ţărănească ce mocnise pe

iarnă ca să-şi arate colţii o dată cu firul ierbii era adevărata pricină. Şi mai ştia domnia-lui că puteau fi duşi prea departe, dar păs de te avîntă în codru, cînd erau aşa de porniţi împotriva lu

Spumega, neavînd cu cine munci ogoarele, dar n-avea ce face.Prea şi-o luase în cap sărăcimea de cînd cu domnia Tomşei, dar după mazilirea acestu

către sfîrşitul lui brumar 1615, le băgase el minţile în cap mocofanilor. Acum însă se sumeţisdin pricina zvonului că şi alte sate apucaseră pe calea dihoniei şi se împotriveau să iasămuncă pentru boieri. După înfrîngerea lui Tomşa la Tătărani şi înscăunarea măriei-sAlexandru vodă Movilă, acesta nu-i mai avea la suflet pe răzăşi şi dăduse mînă liberă boierimsă-i vecinească.

Pojorîtenii erau de cînd lumea pe aceleaşi meleaguri şi nici cei mai gîrboviţi de ani nuaminteau să le fi spus moşii lor că ar fi venit de aiurea. E drept că se mai băjeneau, dar numadoi paşi, în codru, iar după ce trecea urgia se înturnau în sat, dregeau şi zideau din nou, iar vise relua ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Cum era să plece omul de pe pămîntul carhrănea? Adesea, cu plugul ori hîrleţul, răscoleau osemintele străbunilor, îngălbenite şi uscatevreme, pe care cu grijă le strîngeau şi le aduceau la taica-popa să le sfinţească şi cu mare cinle îngropau în cimitir printre morţii mai tineri. Oale de lut sparte ori întregi semănau într-atcu cele din casele lor, încît nu o dată le foloseau de parcă le-ar fi cumpărat de curînd.

Dumnealui vel-armaşul Nicoriţă căpătase de la răposatul Ieremia vodă Movilă zapise cucă ar avea dreptul asupra Pojorîtei, a iazului şi a mii de stînjeni de pădure. Dar mocofanii,cerbicia lor, nici nu voiau să audă de aşa-ceva şi scoteau la iveală tot felul de urice îngălbeniunele chiar de pe vremea lui Alexandru cel Bun. După ani de confruntări prin divane, găsise

dreptate la scaunul lui Tomşa. A dat Dumnezeu şi la Tătărani s-a mîntuit cu domnia voievoducalicilor, iar dumnealui vel-armaşul căpătase iarăşi dregătoria în divanul domnesc. Cine sămai încumete a înfrunta pe un boier divănit?

Cu toate acestea, nu numai ţăranii din Pojorîta dar şi cei din întreg ţinutul Fălciului şiOrheiului se răsculaseră, dînd crezare unor scorneli cum că un nepot de-al răposatului Ion Vostrîngea oaste făgăduind slobozenie şi dreptate tuturor obidiţilor. Flăcăii satelor îşi ascuţetopoarele şi îşi prefăceau în arme necruţătoare paşnicele coase, de care pentru o vreme nu părsă mai fie nevoie.

Grigore Baltag din Pojorîta, un zdrahon de vreo 25 de primăveri, era capul tuturnemulţumiţilor, dar mai cu seamă purta o ură neîmpăcată boierului Nicoriţă. Rîca lui era m

30



veche, încă de pe vremea cînd stăpînul poruncise să-l ţină pe flăcău vreo două săptămîni butuc din pricina rocoşelii de care dăduse dovadă. Ca tuturor celor de seama lui, îi sosise şi Grigore ceasul însurătorii şi tare o mai îndrăgise pe Ilenuţa lui moş Precup, care fiind csărăcuţă se băgase slujnică pe lîngă jupîneasă, pentru a strînge o brumă de zestre, măcar

băiatul ar fi luat-o numai cu ce avea pe ea.Dumneaei boieroaica Ilisafta făgăduise s-o răsplătească de s-ar dovedi vrednică, dar n

prin cap nu-i trecuse că boierul cel bătrîn s-ar mai fi putut uita la o fetişcană altcum decît

icoana Precestei. S-a întîmplat însă ca într-o noapte, pe cînd jupîneasa era plecată pe la ni boieri megieşi pentru mai lungă vreme, stăpînul să facă un mare bairam. După ce s-au veselitnişte cotnărel, l-a cuprins deodată poftă de femeie. Pe loc a poruncit să-i fie înfăţişată Ilenuţafără să mai aibă vreo ruşine de părul său cărunt, a batjocorit-o de faţă cu toţi oaspeţii, poftindşi pe ei să facă aşijderea. Biata copilă, cînd s-a văzut scăpată din ghiarele beţivanilor, a fugit acum se afla şi nu s-a mai oprit decît cu capul într-o fîntînă. Au găsit-o mai pe urmă duduhoarea ce venea din puţ şi cu mare greutate s-a mai putut cunoaşte ceva din fata lui mPrecup. Cînd taica-popa i-a citit rugăciunea de iertare, socotind-o tot pe ea vinovată, fiindcăridicase singură zilele, lui Grigore i-a venit să turbeze de furie şi abia a fost potolit de prieteninu se repeadă la preot să-i astupe gura cu ţărînă. S-a jurat însă cu glas tare, la mormîntul ei, avea să dea el judeţul cel drept ucigaşului.

După cîteva zile, flăcăul s-a strecurat la curte cu un baltag pe umăr şi cît pe ce să-l păleas pe ticălosul boier dacă o slugă nemernică nu-i băga codiriştea unei furci taman între gleznPrăvălindu-se cît era de lung, vel-armaşul s-a năpustit asupra lui pălindu-l cu ciubota peste făşi în coaste pînă ce l-a lăsat în nesimţire, năclăit de sînge. S-ar fi ridicat el, că doar era mvoinic decît ghiujul, dar acelaşi slugoi îi prinsese grumazul între cele două coarne ale furcii şirînjea mulţumit la el, pe cînd era zdrobit.

A zăcut aşa, lingîndu-i câinii sîngele de pe faţă pînă pe-nserat, cînd au prins de veceilalţi flăcăi, care au dat fuga şi l-au luat acasă. Multă vreme s-a zbătut între viaţă şi moar

dar în cele din urmă tinereţea lui a biruit. Nu s-a astîmpărat însă, că-l ţinea legat jurămînfăcut Ilenuţei, aşa că abia înzdrăvenit s-a năpustit călare pînă în uşa conacului, unde a fost răzde lefegiii secui ai boierului.

De astă-dată, vel-armaşul Nicoriţă a poruncit ca bezmeticul să fie pus în butuci şi rămînă acolo pînă avea să crape de foame şi sete, fiind oprit cu străşnicie să se apropie carede osîndit vreo două săptămîni. Porunca boierească n-a ţinut însa multă vreme, fiindcă tovarălui Grigore au năvălit ziua în amiaza-mare într-o căruţă trasă de doi armăsari focoşi, aruncîtorţe aprinse în clăile de fîn şi paie, sub ochii uluiţi ai argaţilor. Vîlvătăile şi larma au ademen

pe lefegii într-acolo şi pe dată flăcăii au întors căruţa şi cît ai bate din palme au ajuns lînchinuit, ridicîndu-l pe sus cu butuc cu tot.

Se înţelege că nu mai încăpea împăcare între Grigore Baltag şi vel-armaş, dar nici însăteni şi curte. Povestea asta se petrecea pe cînd la Iaşi era în scaun Vodă Tomşa, care-i tăia boieri „ca pe berbeci” şi din astă pricină nu se încumetase să-i vină de hac neobrăzatumocofan. Sătenii îl povăţuiau să se înfăţişeze domniei cu pîră împotriva boierului, dar Grigonu se încredea în asemenea judecăţi. „Corb la corb nu-şi scoate ochii!” obişnuia el sărăspundă.

― Vedeţi voi toporişca aiasta? întreba el. Apăi, mai domn ca ea nu se află şi numai direptate giudecă!

Iată însă că pe la sfîrşitul iernii un alt Ion-vodă a chemat sărăcimea să înlăture pe hulpa boieri şi să-şi facă singură dreptate. Era tocmai ceea ce poftea şi Grigore, aşa că nu-i de mira

31



că a fost printre cei dintîi care i-a îndemnat pe ai lui să dea foc curţii boiereşti. Dar n-a mapucat să-şi ducă la îndeplinire gîndurile, fiindcă lefegiii s-au năpustit asupra satului silindu-ioameni să iasă la muncă, mînîndu-i ca pe vite. Grigore, prinzînd de veste, a izbutit să strecoare în pădure împreună cu alţi flăcăi şi în două zile întregul sat s-a adunat la locurştiute, din adîncul codrului. Acolo s-au sfătuit ca cei vrednici să ducă o armă în mînă săînfăţişeze la oastea măriei-sale Ion-vodă.

Noaptea se lăsase mai răcoroasă, fiindcă primăvara se făcea simţită doar la lumina sfîntu

soare, iar sub cerul spuzit de stele trebuia să ai cojocul în spinare, oricît de tare ai fi fost. — Am ştiri, spunea Grigore către ceilalţi, că cele două giupînese, mama şi fata, au f

chemate de boier la Ieşi. Altă cale n-au decît prin pădurea noastră şi s-ar putea să le întîlnim.― Să le facem şi noi ce i-o făcut boierul... se auzi o voce.― De cînele cel bătrîn avem trebuinţă, femeile să fie numai nadă, i-o tăie Grigore.― De ce nu? sări Pandele, un flăcău tomnatec.

— Apăi duduca Profiriţa îi tocmai bună să te răcorească oleacă şi pe tine, măi Grigoriţă, băgă în vorbă Vasile al lui moş Codoi.

― Parcă giupîneasa Ilisafta are vreun cusur? rînji Pandele.― Bine, bre! îngădui în şagă Culai. Ţine-o pentru tine, că de giupîniţă ne îngrijim n

după ce s-o îndulci Grigoriţă.Grigoriţă înţelese că n-o va scoate la capăt cu tovarăşii lui, aşa că încercă a-i aduce

gînduri mai bune.― Ce credeţi voi, bezmeticilor, că giupînesele au să treacă taman prin poieniţa aiasta şi

să ne poftească la giugiulit? Şi ce gîndiţi voi, că noi suntem boieri să facem dragoste anasîna?

― Nu te teme măi, Grigoriţă, spuse Pandele, singurul care se mai lua de căpetenia lorşagă. Nu s-o azvîrli ea giupîniţă în nici o fîntînă după...

― Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie! i-o reteză acesta nemulţumit. De dragoste cu femeile

arde nouă amu? Noi trebuie să-l silim pe nemernicul de armaş să ne lase drepturile străbuninoştri. Dacă avem să-i batjocorim femeile, nu ne mai sloboade nicicînd, iar de le prindem zălnu le înapoiem decît după ce ne dă zapis la mînă că nu se mai bagă în moşia noastră.

― Ce baţi cîmpii, bre Grigoriţă? sări Vasile. Pînă mai ieri ne îndemnai ca praful pulberea să se aleagă de casa şi acareturile lui Nicoriţă, şi amu vrei să te pui la taclale cu el?

― Aşa-i! Aşa-i! încuviinţară ceilalţi.― Cu furca şi toporul se smulge direptatea, nu cu vorbe de clacă! adăugă ţîfnos Pande

Iar dacă ne-om giugiuli şi noi cu muiere boierească, n-a hi nici o pagubă!― Apăi, că voi nu m-aţi înţăles pe mine, răspunse Grigore săltînd amîndouă mîinile.

gîndeam că tartorul de boier are să vie să-şi ieie femeia şi odrasla de la noi, iar atunci putea

pune gabja pe el şi să-l giudecăm ca pe hoţii de cai!― Aşa parcă-i mai cu ohibzuinţă, încuviinţă Culai în numele tuturor.Dar în vreme ce flăcăii sporovăiau în inima codrului, jupîneasa Ilisafta îşi făcea mare gr

cu călătoria la Iaşi. Nu că n-ar fi poftit să mai schimbe tihna de la moşie pe larma curdomneşti, căci avea să se fudulească faţă de celelalte jupînese cu rangul şi averea domniei-saŞi nu era de lepădat nici dregătoria dumnealui vel-armaşului, ce se divănise iarăşi, dovedindu

boier de viţă veche şi nu din ciocoime. Apoi mai era de trebuinţă să fie scoasă şi copila în lumcăci trecuse de optsprezece ani şi teamă-i era să nu rămîie fată bătrînă, ori s-o dea după vre

boier de la ţară. Nu se cădea o asemenea înjosire pentru o frumuseţe de fată şi de neam mare bogată. La zestrea ei avea să primească peţitori numai de la boierii-veliţi şi poate chiar de

32



şlehtici, cu care de bună-seamă că avea să deie ochii pe la curtea din Iaşi... Dar cum săîncumete la drum lung, numai ele, două femei, chit că aveau împrejur roată de lefegii secuDumnealui, vel-armaşul, plecase îndată după sfîntul Ion şi trimisese poruncă să-i vină şi famila curte, dar nu spusese pentru ce anume. Nu putea fi vorba decît de măritişul Profiriţei!

Pentru întovărăşire la drum ar fi fost bun şi Toma Melinte, prostălăul megieş de moşcare tot da tîrcoale fetei. Numai că nu avea să se înfăţoşeze cu el dimpreună la curtea lui Voddar găsi-va ea cum să scape de urît. Treaba lui ar fi fost doar să le apere pe drum, poate chiar

de propriii lor lefegii... Şi cum nu era zi lăsată de la Dumnezeu ca Melinte să nu-şi facă nisctreburi pe la curtea boierului Nicoriţă, n-a fost prea greu să dea de el.

― N-ai vrea matale, bre Tomiţă, să te preumbli cu noi pînă în tîrgu Ieşului? Ai mai vedlumea care se vîntură pe la curte şi numa bine ţi-a pica, îi zise jupîneasa de cum dădu cu ocde el.

Tînărul Melinte rămase cu gura căscată la spusele boieroaicei.― Dar a veni şi duduca? izbuti el să îngăime, roşindu-se pînă-n vîrful urechilor.― Vezi-bine, c-apăi de ce te poftesc? îl aţîţă Ilisafta.― Atunci mai încape vorbă? se bucură Toma. Iacă, mă răped să-i spun babachii şi pînă

sară m-am întors!― Dar oare te-a lăsa?― Pe mine?! Doar sunt bărbat în toată legea! N-am a da socoteală nimănui, numai ce

bani de pungă să-mi deie.După plecarea tînărului, Ilisafta nu-şi putu ţine rîsul gîndindu-se la păcăleala ce i-o

trage nătîngului, că doar nu era de nasul Profiriţei. Avea ea să-l căptuşească cu vreuna pe la Iacă moşie avea îndeajuns, slavă Domnului!

Aşa se hotărîse plecarea, iar Tomiţă îşi adusese şi slujitori înarmaţi, daţi de tătîne-săAcesta grozav se mai bucurase cînd auzise poftirea ce i-o făcuse lui fiu-său înfumurata

Nicoriţoaie, şi nu se mai îndoia că avea să urmeze încuscrirea. S-au pornit încă de la cel de

doilea cîntat al cocoşului ca să-i prindă zorile trecuţi de afurisitul acela de codru, unde mişuntot felul de jivine, dar mai cu seamă tîlhari şi ţărani băjeniţi. Prin altă parte nu se putea, c pădurea se întindea pînă în părţile Orheiului şi Lăpuşnei, iar către soare-apune şi miazăatingea lunca Siretului şi mai încolo pînă la Dunăre, aproape de Galaţi. Numai Prutul îşi ducleneş apele pe la mijloc de codru, dar lăsa din loc în loc vaduri de trecere pentru oamenii locuiau de o parte şi de cealaltă. Un astfel de vad era pe la Todireşti, căci să se meargă drespre miazănoapte era mai cu primejdie, din pricina răzmeriţei ţărăneşti.

Flăcăii din Pojorîta aflaseră prin iscoadele de la conae de pregătirile boieroaicei, dar înnu se ştia anume ziua, aşa că de vreo cîtva timp zi şi noapte stăteau la pîndă. Drumul mare estrăjuit de stejari bătrîni, uitaţi de vreme, dar înalţi şi falnici de făceau umbră groasă iîn pli

amiază, măcar că abia înfrunziseră. Din astă pricină, şleaul era cam jilav şi chiar gloduros alocuri, încît anevoie era străbătut. Uneori se mai lăţea, dar cîteodată era atît de îngust încît abse putea strecura carîta, trasă de cel puţin şase cai, fiindcă îndeobşte în asemenea locurifăceau rovine.

Tocmai la o asemenea strîmtoare pregătise Grigore Baltag cu ai lui capcana, după cufăceau cînd veneau tătarii şi aşa după cum o învăţaseră din moşi-strămoşi, din cele mîndepărtate vremuri. Tăiaseră copacii din preajmă în aşa fel încît să se mai ţină drept, dîmpingîndu-i s-ar fi prăvălit cu uşurinţă în calea trecătorilor nepoftiţi. Din loc în loc adunasevreascuri ce trebuiau aprinse ca prin fumul lor să-i acopere de privirile vrăjmaşului pe oame

pădurii, dar asta numai dacă acesta s-ar împotrivi.

33



Începuse a miji de ziuă şi păsărelele cele mai harnice ciripeau încă somnoroase, vestindnouă zi. Înveliţi în sumanele lor călduroase, flăcăii petreceau cea de-a treia noapte de pîndă, dse bănuia că avea să fie şi cea de pe urmă, aşa că mai mult au stat cu urechile ciulite decît să dea somnului.

— Ian auziţi, fraţilor! sări deodată Culai. Scîrţîit de osii… Ei sunt! — Taci, bre, c-ai visat! îl repezi unul.― Ba, chiar aşa-i! Sculaţi-vă! porunci Grigore.

Cît ai clipi săriră cu toţii în capul oaselor, punînd mîna pe topoare şi strecurîndu-se fiec pe la locurile dinainte ştiute.

Nimeni nu se mai îndoia că se aude scîrţîitul roţilor de carîtă, silită să meargă în pacailor din pricina şleaurilor prea adînci. După cîtăva vreme se arătă la vedere cel dintîi călărîn spatele căruia venea boierul Melinte cel tînăr de la Foleşti şi mai în urmă şi carîta varmaşului cu lefegiii şi slujitorii boiereşti. Flăcăii aşteptară cu inima cît un purice să le vinăîndemînă şi cînd Grigore socoti că era numai bine, scoase un răcnet:

— Pe ei, fraaaţilor! şi împinse cu putere stejarul de care se proptise, prăvălindu-l în drum― Pe ei, măăăi! răspunseră ceilalţi din toate părţile, făcînd la fel, de s-au speriat drume

că întreaga pădure se prăbuşeşte peste ei.Îndată porniră a se ridica şi nori groşi de fum, stîrnind şi mai mare spaimă între oameni

dobitoace. Văzîndu-se împresuraţi, lefegiii descărcară la întîmplare sîneţele, după care dădu bir cu fugiţii, de teamă de a nu fi prinşi. Nici vorbă să mai sară în sprijinul stăpînei lor, ducum slugile lui Melinte s-au făcut nevăzute încă de la primul strigăt. Cu toţii au părăsit-ograba mare pe Ilisafta, care-şi îmbrăţişase fiica înghemuită lîngă ea şi tremurînd din toamădularele. N-aveau jupînesele cum să vadă că „tontul” de Tomiţă, singurul care cătase săîmpotrivească, fusese doborît la pămînt.

Vreascurile fiind prea uscate se topiseră curînd sub flăcările ce se înălţau făcînd şi mmultă lumină şi astfel se vedeau bine cele două femei, mama şi fata, strînse una lîngă al

Bătrîna însă nu se pierduse cu firea, ci mai curînd era înfuriată de atîta neobrăzare.― Mişăilor! Nemernicilor! spumega ea. Unde vi-i bărbăţia, ticăloşilor! Nu fugiţi, că penasta vă dau plată, lifte spurcate!

Zadarnice erau chemările, fiindcă cei cîţiva însoţitori care nu apucaseră la picior mai dvreme zăceau acuma în glod, păliţi şi despicaţi de muşcăturile topoarelor. Numai doi dintre rămaşi ceva mai în urmă, se aşezaseră spate-n spate şi căutau a se apăra, apropiindu-se de un rămas fără stăpîn, în şaua căruia au sărit amîndoi, luînd-o la sănătoasa şi izbutind astfel scape.

― Nu-i lăsaţi, fraţilor! răcni Grigore. După mine! porunci el şi fără să se mai uite în spsări pe un cal, luînd urma fugarilor.

Se pare însă că nu fusese auzit şi nici văzut de ai săi, care erau cu ochii pe cele do jupînese.― Agiutoor! Hoţiii! nu mai contenea să strige boieroaica, doar de va fi auzită de care

Veniţi la mine!― Iacă am sosit, cinstită giupîneasă! rînji Pandele.― Lipseşti, mişălule, din faţa mea!― Ian nu te mai zborşi cucoană şi săi hopa colea în braţele mele! De duduca s-a găsi ci

să-i poarte grija.― Mocofane, să nu cutezi să te apropii că-ţi sparg capul! Auzi tu? Să pleci pe dată!― Ce-i drept, îs ţăran, dar nu mă ruşinez dintr-atîta. În pielea goală tot una suntem, aşa

34



nu-ţi mai da ifose şi hai cum am zis, că n-avem vreme!În lipsa lui Grigore, fiecare făcea cam ce-i dădea prin cap, dar auzindu-l pe Pandele

strînseră ciotcă în jurul lui, făcînd haz de hîtrul lor tovarăş.― Apăi, dacă nu vrei matale, giupîneasă, iacă, am să mă bag eu în caleaşcă să mă

boier, făcu mucalit flăcăul, încurajat de rîsetele celorlalţi. Nu avea de gînd s-o vatăme şi nici nu se temea de ea, aşa că-şi aşeză securea pe laviţa d

faţă şi vru să se salte lîngă jupîneasă, mai mult ca s-o sperie şi să-i facă pe ceilalţi să

înveselească. Însă, cu iuţeala fulgerului, Ilisafta îşi împinse copila în partea cealaltă a carîttrîntind-o în glod, iar ea, apucînd toporişca, îl izbi pe Pandele în plină faţă. Se vede că spaimava fi îndoit puterea, căci un val de sînge acoperi faţa voinicului, care se prăbuşi cu ţeadespicată. Toţi rămaseră înmărmuriţi şi nici chiar jupîneasa nu-şi dădea seama de fapta holbîndu-se la omul ce se zvîrcolea în spasmele morţii.

― Jivină spurcată! şuieră Culai. Las' că-ţi venim noi de hac! Ian haideţi, fraţilor!La strigătul lui caii înhămaţi la caleaşcă zvîcniră dintr-o dată şi o luară la goană,

jupîneasa Ilisafta, aflîndu-se în picioare şi fără a se ţine, fu aruncată cu capul în jos. În căderse prinseră fustele în ceva şi astfel se bălăngănea neputincioasă, izbindu-se într-una cu faţa

pămînt. În vreme ce unii dintre flăcăi se strînseră în jurul lui Pandele, alţii începură să alerdupă carîtă, dar caii speriaţi goneau bezmetici, pînă cînd o izbiră pe jupîneasă de un trunchi copac, lăsînd-o lată la pămînt, despuiată de fustele ce i se despicaseră.

În răstimp, Profiriţa se ridicase şi, toată înnămolită, vrusese să scape în pădure, dar o zărVasile.

― Nu se cade, giupîniţă să umbli matale pe gios, că te-i murdări. Mai bine să te duc la loc uscat şi să-ţi dezbrac ţoalele, să te usuci.

— Lasă-mă! Dă-mi pace! răcni ea. Mămucăăă!― De ce să te las, hulughiţo, că doar nă-i fi ca giupîneasa, să nu suferi mirosul de ţăran

Ne tragem mai la dos şi îi vedea că nici ţăranii nu-s de lepădat!

Simţise trupul tînăr al fetei zbătîndu-i-se în braţe, iar ţîţişoarele îl îmboldeau aprinzînd jar în vine. Uitase cu totul de Grigoriţă şi de învoiala făcută. Dar n-apucă să mai scoată o vorcă Profiriţa îi înfipse unghiile în plină faţă, şiroindu-l de sînge. Durerea îl potoli îndată flăcău, care îmbrîncind-o pe fată cît-colo se prinse cu mîinile de obraji şi începu a se văicăridin gură de şarpe.

― Văleuuu! Cum m-o zgîrîiet, căţaua dracului! Nimeni însă nu le luă seama, fiind cu toţii uluiţi de cele petrecute. Toader se apropie sf

de jupîneasa Ilisafta şi tocmai la vreme îi acoperi goliciunea, pe cînd fiică-sa venea alergînd o nălucă printre copaci.

― Nu muri, mămucăăă! strigă deznădăjduită şi aruncîndu-se din fugă peste ea îi sărută f

întinată. Iacă, oamenii ăştia de treabă au să te oblojască şi matale ai să-i ierţi! Nu-i aşa? întoarse ea spre flăcăi.Aceştia rămaseră muţi, iar Profiriţa izbucni într-un hohot de plîns cu sughiţuri, cu gr

putînd fi desprinsă de pe leşul mamei sale. Jupîneasa Ilisafta fu aşezată cuviincios cu mîinile piept şi-i traseră pleoapele peste ochii rămaşi aţintiţi undeva în înaltul cerului. În faţa morflăcăii îşi scoaseră cuşmele şi se închinară cu evlavie, aşa cum învăţaseră din străbuni. aşternu apoi o tăcere adîncă, Profiriţa contenindu-şi bocetul, doar păsărelele pădurii ciripevesele, nesimţitoare la durerea oamenilor. Jupîniţa se aşeză blînd lîngă maică-sa şi începu mîngîie ca pe un copil, părînd a-şi fi pierdut minţile.

― Hai, că nu mai avem ce-i face, zise cu voce domoală Toader, apucîndu-i mîna. Aş

35



fost voia celui de sus. Dumnezeu s-o ierte!― Nu vă iartă pe voi, ucigaşilor! se întoarse ea cu ură spre flăcău. Să n-aveţi parte de

vi-i mai drag pe lume!― Taci giupîniţă şi nu mai blăstăma, că doar dumneaei l-o ucis pe Pandele, iar noi n

măcar cu o floare n-am atins-o! se auzi o voce dintre flăcăi.Ceilalţi dădură din cap a încuviinţare, dar nu scoaseră o vorbă. Văzînd-o cum tremu

poate de frig, poate de spaimă dar mai cu seamă că se domolise ca prin farmec, Toader cutez

o înveli cu sumanul lui căutînd s-o îndepărteze de vedeniile ce-i dădeau tîrcoale. Fata nu împotrivi, avea o privire blîndă, dar pierdută undeva în depărtare, de parcă blestemul îi mîntuşi ultima vlagă.

― Hai să mergem la noi, giupîniţă, să-ţi descînte baba Irina, ca să-ţi treacă de spaimă şiuiţi cele văzute. Hai binişor!

Spre mirarea tuturor, Profiriţa se lipi de pieptul flăcăului, căutînd parcă apărare şi călduiar acesta o cuprinse grijuliu pe după umeri.

― Sărăcuţa! o mîngîie el pe creştet, ca pe un copil al lui, şi un oftat de uşurare străbă piepturile tuturor.

― Da' Grigoriţă, pe unde-o fi?! întrebă deodată careva.― Aşa-i! Unde-i?! făcu şi Vasile, ştergîndu-şi sîngele năclăit de pe obraz.― Bre, să nu-l fi pălit vreunul şi...― Să-l cătăm! strigară mai mulţi.― Aveţi grijă să nu fie şi vreun vrăjmaş rămas ascuns pe undeva şi să ne ia urma!

povăţui Culai. Dacă daţi peste careva strigaţi, de nu-l puteţi dovedi.― Grigoriţăă! Grigoriţăă! începură a striga care mai de care nădăjduind că flăcăul se va

aflînd pe undeva prin apropiere.― Te pomeneşti că l-or fi prins lefegiii?! şopti un tinerel.― Vai de mine, să nu-l lăsăm că-l jupoaie de viu boieru! zise Culai. Să-l căutăm, fraţilor

Cu toţii se năpustiră, mai cu seamă înspre conac, nădăjduind că aveau să-i mai ajungă durmă pe slugoii armaşului. Pînă şi Toader, care stătuse o vreme în cumpănă dacă să lase fsingură ori ba, în cele din urmă se hotărî.

― Să nu te mişti din loc, că eu mă întorc pe dată şi te iau! Nu-ţi fie teamă! îi zise luîndude mînă şi aşezînd-o pe un trunchi de copac.

Jupîniţa nu-i răspunse, dar se ghemui ascultătoare în sumanul flăcăului, părînd a nu-i tre prin cap să-i iasă din vorbă. Toader o mai mîngîie pe cosiţe şi se luă şi el după ceilalţi,căutarea lui Grigoriţă.

Un bouraş se urcă pe mîna copilei, dar aceasta se uita la el fără să-l vadă, atît era pierdută în visare.

― Giupîniţă Profiriţă, auzi deodată o voce şoptită, venită parcă de sub trunchi. Dă-mmînă de ajutor, că mi-i rupt un picior şi nu pot merge. Sunt eu, Tomiţă! Hai să mă ţin de mataş-om fugi amîndoi, ca să te scap de mocofani!...

PAŞA DE LA SILISTRA

Cînd Dunărea ajunge în dreptul Silistrei se face mai leneşă, părînd chiar a se opri în lîncîntată de minunata privelişte a minaretelor şi a caselor pierdute în verdeaţa grădinilor ceoglindeau în apele ei de către miazăzi. Caice cu pînze, risipite pînă hăt-departe, către Borcea

36



pe lîngă dealurile ce se pierdeau în zare, păreau nişte păsări de apă uriaşe, plutind pringălăgioşii pescăruşi. Mai la vale, Dunărea îşi desfăcea braţele domoale spre a cuprinde o întin

bucată de pămînt, după care se împreunau în dreptul cetăţii Hîrşova şi iar se despărţeau pîdupă Brăila.

Malul de către miazănoapte era împînzit de verdeaţa luncilor, cu acea nuanţă crudă primăvară, iar apele se revărsau în fiecare anotimp al dezgheţului şi se trăgeau în matcă peînceputul verii, lăsînd în loc roditorul mîl, ca răsplată pentru găzduire. Străduinţa Dunării e

zadarnică, fiindcă oamenii de prin partea locului nu se încumetau să-şi agonisească hrananumai doi paşi de împărăţia turcului. Nu de rare ori se avîntau aici şi tot felul de tîlhari, ca

pustiiau pînă şi răzleţele bordeie pescăreşti ivite cînd şi cînd în preajmă. Atunci cum să se mînchege şi sate înfloritoare?!

Pe partea dinspre miazăzi, bătrîna Dunăre era zăgăzuită de coline înverzite, parcă ridicanume în calea ei, spre a o face să se îndrepte spre Moldova, ca să-i strîngă acesteia apePrutului şi Siretului, mai înainte de a se avînta în mare. Pe acele dealuri se află vechea cetatDîrstorului, care cunoscuse ultimele zile de glorie tocmai în vremea bătrînului Mircea. Acumse numea Silistre şi se vestea pînă departe prin sclipirea minaretelor în lumina soarelui,

primăvara pînă toamna tîrziu.Căsuţele localnicilor, mai mari sau mai mici, după putinţa şi punga stăpînului, er

răsfirate pe coasta dealului, de la malul apei pînă către vîrf, toate fiind înecate în verdealivezilor şi în curcubeiele florilor, dintre cele mai diferite. Dar cea mai arătoasă rămînea tot casangeak-beyului Iskender-paşa, seraskerul oştilor din Karamania, aşa cum îi plăcea lui însuşii se zică. Se poate spune fără greş că era mai curînd un loc vremelnic, de popas între do

bătălii, căci neostoitul paşă se afla într-o veşnică încleştare, cînd cu lehii, cînd cu cazacii, cse amestecau prin părţile de miazănoapte.

Abia sosise de cîteva zile şi era gata din nou de ducă, fiindcă veştile de la Bogdan-ili ndădeau răgaz. Afurisitul de neam al Movileştilor, încuscrit prin multe iţe cu şleahticii lehi, vo

să smulgă ţara de sub ascultarea Bâb-i Ali, aţîţînd la nesupunere. Nu trebuiau lăsaţi în pafiindcă gîndurile lehilor ţinteau şi mai departe, către Iflak-ili, ca şi spre Erdel-ili.Iskender-paşa avea ştire de toate umbletele şi uneltirile lor, dar mai ştia că împără

luminăţiei-sale Ahmet-Khan, stăpînul lumii, nu mai era în stare să se încumete a-i pedepsi, cufăceau oştile răposaţilor sultani de odinioară. Cu mintea lui ascuţită, paşa de la Silistra sococă numai învrăjbindu-i pe ghiauri unii împotriva altora ar mai fi putut înlătura primejdia ceapropia de împărăţia semilunii.

Mai ştia înălţimea-sa Iskender-beg că şi Avusturya, ca şi lehii, tare mai rîvnea la cele tţinuturi valahe şi se temea ca nu cumva să se mai încerce închegarea lor într-o singură ţară, acum făcuse nu de mult „afurisitul de Mihaly, blestemat fie-i numele în veci”... Dar şi atun

norocul dreptcredincioşilor închinători ai Coranului a fost că înşişi ghiaurii nu s-au înţeles,între ei, ucigîndu-l cu mîna lor pe ticălosul voievod.Povestea însă s-ar mai fi putut lua de la capăt şi înţeleptul paşă uneori cugeta că poate n

n-ar fi fost un lucru prost să se închege o singură ţară valahă în loc de trei, dar... el să-i sultan! Ar face-o neatîrnată de neputincioasa Poartă şi poate că i-ar fi adus pe toţi locuitoriidreapta credinţă a Profetului.

Toate acestea le gîndea Iskender-paşa numai cînd se afla pe malurile Dunării în scurtrăgazuri de odihnă, căci altminteri era un om cu picioarele pe pămînt. Căpătase veşti taincum că leşii se îndemnau să înscăuneze la Yaş un domn supus lor, dar totodată Starzer, sohabsburgilor la Istanbul, îl îndemna cu aur greu să sprijine pe Gaşpar Grazziani, ghiaurul ce

37



afla în slujba saltanului. Ca prin vis îşi mai aducea aminte că văzuse la seraiul împărătesc tînăr chipeş care se purtase frumos cu el, de parcă ar fi vrut anume să-i fie pe plac. Pe atunci spusese că trebuia să fi fost vorba de vreun grec, dintre aceia care forfoteau în jurul padişahudupă slujbe, vînzîndu-şi şi mama şi tata pentru încrederea unui dregător musulman. Acum,omul împăratului creştin punea o vorbă bună pentru Grazziani, se schimba socoteala şi se vetreaba că acesta le era la mare cinste curtenilor de la Praga. Dacă era aşa, atunci, făcîndu-l bla Yaş pe Grazziani, sprijinit de nemţi, ar fi încurcat iţele şi umbletele lehilor, aţîţîndu-i pe u

împotriva celorlalţi. Dacă însă treburile ar fi mers mai departe, lesne i-ar fi venit să dea în vilehainia lui Grazziani şi să-şi supună lui Bogdania...

Uneori gîndea cu voce tare faţă de robul său Kuciuk, aceste avînd răbdarea să asculte totspunea stăpînul său, încuviinţînd numai cu capul, că sărmanul avea limba retezată. Iskend

paşa simţea nevoia să se spovedească şi el cuiva, dar spunea că nici prietenul cel mai bun putea păstra o taină, decît dacă nu avea darul vorbirii. Nefericitul mut ajunsese astfel prietende nedespărţit ai seraskerului, căci nu s-ar fi putut haini luîndu-l gura pe dinainte.

Cumplita schilăvire săvîrşită la porunca stăpînului nu-l făcea să sufere prea mult sărmanul rob, credeau cei din preajmă, fiindcă stăpînul îl copleşea cu tot felul de bunătăţidaruri, iar cînd rămânea singur, în lipsa stăpînului, nu avea a da seamă nimănui. Toţi slujitoriştiau de frică micuţului rob şi erau încredinţaţi că se prefăcea a fi mut, dar de fapt îi pstăpînului tot ce vedea şi nu-i era pe plac. Era o minciună, dar din astă pricină Kuciuk nugăsise nici un prieten. Nu-i vorbă că în ultima vreme Iskender-paşa îl cam tîra după

pretutindeni, anume ca să aibă cui îşi împărtăşi gîndurile.Acum, plimbîndu-se pe aleea de lîngă mal, mutul îl urma asemenea unui căţel, iar din cî

în cînd stăpînul se oprea în loc şi-i vorbea.― Ce-ai zice, bre Kuciuk, dacă l-aş face bey la Yaş pe Grazziani? întrebă el de parcă rob

ar fi fost în stare să-i răspundă. Tu ştii bine, prietene, că Bethlen se teme de mînia mea şi begul de la Bukreş nu mişcă un deget fără a-mi da de ştire, numai afurisiţii de Movileşti mi

împotrivesc într-una. Dacă în locul lor aş avea eu sluga mea credincioasă?Kuciuk îl privi cu băgare de seamă, dar nu făcu nici măcar vreun semn din cap, ori mîna. Ştia doar că paşa vorbea şi singur îşi răspundea, căci lui nu-i era îngăduit să se amesteîn gîndurile stăpînului. El era ca şi cum n-ar fi fost.

― Dacă izbuti-voi să-i îndepărtez pe lehi punînd omul pe care îl vrea Roma casari, tocele trei eyâlete ar ajunge sub ascultarea mea. Abia atunci doborî-voi mai întîi pe lehi, pe nemşi la urmă şi pe trîntorii din Instanbul şi... ai să vezi! termină el cu faţa luminată.

Paşii lor străbăteau agale potecile cu prundiş, strecurîndu-se printre tot felul de flori primăvară, fără a le băga în seamă. Era în aşteptarea veştii că fusta ce se legăna lîngă misprăvise de încărcat cele de trebuinţă şi ar fi putut pleca în larg. Pe altă parte, făgăduise

Gulcicek, o haseki, că va să treacă pe la ea mai înainte şi mai avea şi de întocmit o scrisoaTotuşi nu se grăbea, căci razele călduţe de soare îl mîngăiau ca niciodată, făcîndu-l pentru întoară să-i pară rău să se despartă de frumoasele locuri.

― Eu am să trec pe la Gulcicek, prietene, iar tu vei merge în căutarea lui Dadkaramalacul, să fie pregătit cu cele de trebuinţă!

Kuciuk încuviinţă plecînd capul şi rămase pe loc, privind după stăpînul care se îndepăspre încăperile haremului. Nimeni însă nu a văzut flăcările de ură din privirea lui.

Iskender-paşa a întîrziat mai mult decît îşi închipuise la frumoasa lui soţie favorită, dnimeni n-ar fi cutezat să-i zică ceva. Dadîr-karamalacul aştepta răbdător, cu toate sculeleîndemînă, şi seraskerul începu:

38



― ”Pildă printre emirii neamului Mesiei şi cel dintîi dintre închinătorii lui Issâ bMiriam, tu cel vestit prin vitejie şi înţelepciune, bey al Memleket-i Erdel, Bethlen Gabsfîrşitul să-ţi fie cu noroc! Iacă, eu Iskender-paşa, serasker de Karamania şi bejderbey Silistră, îţi dau de ştire că am pornit împotriva leahului şi am trebuinţă de oştenii tăi să msprijine pe de lături, dar mai cu seamă tu să te grijeşti de zahire şi altcum să nu faci! Pen

buna ta credinţă faţă de măritul nostru sultan Ahmet-Khan, nu ai a te teme de afurisitul şi hainde Homonay, care s-a dat în vileag drept iscoadă a ghiaurilor vrăjmaşi. Mai apoi să ştii că în

n-am căpătat peşcheşul de trebuinţă şi să te fereşti de drumurile Bogdaniei, ca fiind bîntuite tîlhari, de nu vei găsi o altă cale mai lesnicioasă. Şi aşa să ştii că îmi este voia şi rugă şi pa

prin supunere faţă de Alah. Eu sărmanul Iskender am poruncit această scrisoare în evasitul cedintîi Djumadi, în anul sfînt al Hegirei 1026, la Silistre”.

Paşa ascultă răbdător ca Dadîr să-i mai citească o dată ce scrisese, după care porunci un hrisov, dar în cuviinţe mai blînde, către Hans Mollart, sfetnicul împăratului de la Praga. I

plîngea că i-ar fi trebuit o groază de bani ca să poate umple gurile celor ce nu pofteau pacîntre turci şi creştini. De asemenea îi pomenea şi de înscăunarea lui Grazziani, despre caredăduse de ştire Starzer, fără să spună nimic de aurul trebuincios unei astfel de trebi.

Kuciuk asculta nepăsător, chinuindu-se să-şi ţină pleoapele deschise, căci somnul se ar biruitor, dar cînd stăpînul său isprăvi ce avea de spus, sări pe dată, de parcă nici nu s-ar fi gînla odihnă. Iskender-paşa pecetlui cu inelul său ceara celor două scrisori şi întorcîndumulţumit spre rob îi zîmbi prieteneşte.

— Hai să mergem, dragul meu, că ne aşteaptă Elisabeta Movilă şi după cîte ştiu eughiauri nu se cade să laşi femeia să te aştepte, fiindcă altcum fuge cu altul.

Rîse de unul singur, fiindcă nici Kuciuk şi nici Dadîr nu cutezară.Străbătură faimoasele trepte ce coborau pînă la malul apei, acoperite cu un frumos cov

de Ispahan însă lăsînd să se vadă marmura de Garara. Fusta era pregătită şi nu mai aştepta de porunca paşei ca să se desprindă de ţărm. Un alemdar purta cele trei tuiuri, deşi s-ar fi cuve

cîte unul de fiecare, dar pe strîmta corabie nu prea era îndeajuns loc. De fapt acesta eraolăcarul ce avea să ducă scrisorile paşei către părţile soarelui-apune, dar nimeni nu ştia.Odată ce seraskerul şi oamenii lui se urcară, barcazul se dezlipi cu uşurinţă de mal

curînd se lăsă în voia apei. — Băgaţi şi vîslele! porunci paşa. Am zor, nevoie mare!Pe dată se lăsară lopeţile şi fusta îşi luă zborul, întrecînd orice alt caic sau luntre întâln

în cale.Fiind vreme însorită, fuseseră aşezate pe punte nişte perne pline de puf, ca să poată

stăpînul şi să contemple priveliştile. Totodată era şi un prilej pentru vătafi ca să şfichiuiască msîrguincios spinările nenorociţilor lopătari. Erau la întrecere cu Dunărea!

Ştiindu-l pe serasker întins pe punte, Kuciuk se mai uită o dată de jur împrejur şi pe fuse strecură într-un ungher unde nu putea fi băgat în seamă. Trase o pană de gîscă de la brîu, dşi un frumos hanger cu lamă de Damasc şi cu o mişcare fulgerătoare o reteză, făcînd-o num

bună de scris. Apoi se crestă uşurel la braţul stîng şi, înmuind pana în şuviţa purpurie, scri„Prinde olăcarul, că are scrisori de hainie. Este omul ce va coborî de la noi!”. Hîrtia, care fusedin vreme pregătită, odată scrisă o răsuci sul şi legînd-o cu aţă şi-o vîrî în sîn, după careîndreptă liniştit spre punte, lîngă stăpînul său.

Trecură în grabă pe lîngă zidurile cetăţii Hîrşava şi către seară se şi aflau în preajm Ibrailei, unde aveau să tragă la mal, chipurile, să încarce niscai pastramă de oaie şi vreo cîţighivirdici proaspăt tăiaţi, spre desfătarea luminăţiei-sale. Nu că nu ar fi putut dobîndi aşa-ce

39



şi în alte părţi, dar mai mult era de trebuinţă să fie lăsat solul tainic, cît mai la îndemînă, spreapuca drumul Ardealului.

Forfota hamalilor ocupaţi cu cele tîrguite de căpitan îngădui ca olăcarul să se poastrecura de pe vas, însă fără a scăpa de ochii unui lucrător ce căra un butoiaş în spate. Ca făcut, acesta se răsturnă tocmai asupra lui Kuciuk aflat întâmplător în cale şi, vrînd soprească, se împiedicară căzînd amândoi la pămînit. Mîna vînjoasă a hamalului apucă pe cslăbănoagă a robului şi sulul de hîrtie trecu pe nebăgate de seamă de la unul la altul. Ap

sprijinindu-l pe mut să se ridice, o zbughi la fugă pe urmele celor ce coborau. Era şi vremecăci încărcatul isprăvindu-se fusta şi-a văzut de drum mai departe, măcar că începuse înserarTîrziu în noapte aveau să ajungă la Isakci, de unde se vor duce cu toţii pe malul celălalt,Obluciţa. Acolo era aşteptat paşa de oastea lui şi avea să încalece un cal şi să calce pe pămîvîrtos.

Taburul turcesc era adormit la acea vreme, dar străzile dădură semn şi mai toată lumeadeşteptă din somn. Bali-beg, om de credinţă şi mutesellim al seraskarului, îl întîmpină chiarmal, cu adîncă plecăciune, şi toată suita făcu la fel.

― Hoş geldin beg! îi ură el bun-venit.― Ghiaurii au aflat ceva? întreabă Iskender-paşa de cum puse piciorul pe pămînt.― Nici vorbă, luminăţia-ta. Am pus strajă pretutindeni să nu cumva să plece vreo iscoad― Aferim! rosti seraskerul. Poftesc să prind muierea în aşternutul ei de la Yaş.― Dacă punem ghiara pe ea bătălia-i cîştigată, căci ea este tartorul cel mare. E dracul go― Ar fi bine s-o am la picioarele mele, chiar goală ca un drac! rîse Iskender. Să dai ştire

am să răsplătesc în aur pe cel ce mi-o va prinde vie şi nevătămată pe şerpoaica asta trufaşă. Aauzit că la cei patruzeci de ani ai ei se ţine grozav de frumoasă. Ar fi o socoteală... adăugăgînditor.

― Cam greu să-i ajungi în preajmă, că tare mai e păzită şi de moldoveni, dar şi de oşteginerilor ei Koreţki şi Potoţki.

― Banul face minuni, mai cu seamă cînd e galben strălucitor. Mulţi se încumetă penaşa-ceva, numai să se afle.― Prea-bine, înălţimea-ta! se temeni Bali-beg, oprindu-se dinaintea cortului întins pen

Iskender.― Mai apucăm să dormim vreo cîteva ceasuri, dar la rugăciunea de dimineaţă to

căpeteniile să vină la mine ca să vedem ce facem! porunci Iskender, căscînd zdravăn.Oboseala drumului abia acum se făcea simţită şi fără alte pregătiri se tolăni îmbrăcat cu

era şi curînd începu să sforăie.Cum se întâmplă adeseori primăvara, cînd vremea e schimbătoare, ziua următoare

burzului şi nori mari şi negri începură a goni dinspre miazănoapte către Marea Neagră. Păre

nişte uriaşi încleştaţi pe viaţă şi pe moarte, stîrnind spaima pescăruşilor, care ţipau căutînd săferească din calea lor. Încă nu ploua şi se părea că ploaia nici n-avea să se aştearnă curînd, doştenii se zgribuliseră, pe cînd în ziua cealaltă stăteau întinşi la soare ca în miez de vară.

Toate căpeteniile oştirii veniră la ayak divani, iar robii nu mai pridideau să aducă ceştaburind cu cafea.

― Vitejii mei! începu Iskender. Aflu cu mîhnire că zahareaua de la Iliaş-beg încă nusosit şi nici Bethlen nu s-a zorit. Din astă pricină va trebui să mai aşteptăm preţ de o zi-doudupă care ne vom repezi pînă la Yaş.

― Ne-am putea scurta din cale, făcu un agă de beşlii.― Nu ştii năravul lor de a pustii totul, ca să nu găsim nimic? îl contrazise Bali-beg.

40



— Ba, are dreptate! se băgă Iskender. Cîtă vreme nu află despre noi ce gînduri avem, n-curaj să pîrjolească. De aceea vom porni pe dată, chit că mai înainte vă ceream să mai aşteptcîtva timp. M-am răzgîndit, aşa că daţi porunca de plecare!

Se ridicară cu toţii şi pe rînd ieşiră din cort, iar în urma lor se strecură o iscoadă, dintr-a pe care paşa le îngăduia de îndată ce se iveau.

― Stăpîne! îngenunche străinul, făcînd o temenea pînă la pămînt.― Vorbeşte!

― Elisabeta-doamna cu întreaga curte s-a tras mai către Suceava, aflînd cîte ceva pornirea tătarilor.

― Păi unde-i Galga-soltan?― Deocamdată nu poate trece Turla, că l-au pălit nohaii la el acasă, dar Arslan-aga d

Bugeac viene cu trîmba lui în valea Jijiei.― Bine. Poţi pleca! făcu Iskender, aruncîndu-i o pungă bine burduşită. Ia-te pe urma cu

domneşti şi de mai afli ceva întoarce-te pe drumul Purlatului.Se vede însă că era o zi a veştilor proaste, căci nu plecă bine iscoada şi cîţiva azapi

înfăţişară doi prinşi ce fuseseră aduşi de seimenii valahi. Cum dădu cu ochii de ei, paşa se făroşu de mînie.

― Cine a cutezat să-i lege?― Valahii i-au adus aşa, răspunse oşteanul înfricoşat.― Să fie înfăţoşaţi!Văzuse că unul dintre cei doi nu era altul decît olăcarul lui, pe oare-l trimisese la Bethlen

Mollart. Pînă să-i fie aduşi oştenii români, porunci unui rob negru să le taie legăturile.― Cum de te-ai lăsat prins? izbucni înciudat Iskender. Şi tu cine eşti? întrebă pe celălalt― El îi pricina, luminăţia-ta, răspunse olăcarul. Zoream în calea mea, cînd mă pomene

cu ăst blestemat că mă ajunge din urmă zicîndu-mi că ai poruncit măria-ta să-i dau tot ce am,avea să se ducă el mai departe. L-am întrebat dacă are vreun semn anume şi mi-a ară

hangerul cu care s-a şi repezit să mă spintece.― Tuuu? se miră paşa către celălalt. Cine eşti?Străinul nu scoase o vorbă, de parcă n-ar fi înţeles ce se spune. Tocmai atunci pătrunse

cort Kuciuk şi la vederea celor din genunchi vru să se dea îndărăt, albindu-se la faţă.― Rămîi, Kuciuk! porunci Iskender şi acesta se socoti pierdut, căci unul dintre cei doi

era altul decît hamalul de la Brăila.― Măria-ta! Ştie turceşte, că aşa mi-a vorbit, se băgă olăcarul. Face pe neştiutorul.― Dar cine v-a legat pe amîndoi?! se miră paşa.― Slugile unui boier, care se aflau la povarnă.― Ce căutai tu acolo?

― Scurtam calea. Şi văzând că ne încăierăm, au sărit să ne despartă, dar nemernicul a spcă duceam scrisori de hainie şi atunci ne-au dus pe amîndoi la stăpînul moşiei. Acela n-a vrutmă creadă, dar nici pe el, şi aşa ne-a trimis fedeleş la picioarele luminăţiei-tale.

Iskender nu era prea mulţumit de întorsătura lucrurilor, iar muţenia celuilalt nu-i mirose bine. Veniră în răstimp şi seimenii, care-i întinseră o taşcă ce cuprindea chiar propriile scrisodar şi sulul acela mai mic, scris de Kuciuk. La vederea acestuia, mutul duse mînă la inimPrimul lui gînd a fost să se repeadă asupra hamalului şi cu o lovitură bine ţintită să-i închigura pe vecie, însă nu prea avea cum să se apropie.

― Pe voi, vitejilor, am să vă răsplătesc cu argint, iar pe stăpînul vostru... cum aţi zis ccheamă?

41



― Vlad Strătescu ot Străteşti, răspunse un oştean, care o rupea binişor turceşte.― Să-i spuneţi că-s mulţumit că nu şi-a băgat nasul să umble la peceţi, şi să mi

înfăţoşeze cînd m-oi întoarce! Am să-l fac mare dregător. Bine a făcut cum a făcut. Acu plecaţi!

Oştenii se traseră pe dată, iar seraskerul se uită din nou la necunoscut.― Vrei să vorbeşti de bunăvoie, că-ţi făgăduiesc viaţa? De nu, am eu ac de cojocul tău.

vie Selim, gealatul! bătu el din palme.

Atunci prinsul dădu capul pe spate şi-l scuipă pe paşă drept în obraz. Atîta aşteptaKuciuk! În aceeaşi clipă se năpusti asupra lui, străpungîndu-l cu hangerul.

― Cîine! făcu prinsul spre mut. Voiam să te scap, năpîrcă... Un val de sînge înspumat iivi între buze şi simţi cum îşi pierde vlaga, prăbuşindu-se la pămînt. El mi-a dat scrisoarea! mapucă să zică, arătîndu-l pe rob.

FUGA-I RUŞINOASĂ CÎND NU IZBUTEŞTE

Deşi puteai jura cu mîna pe inimă că ploaia ce se aşternuse pe meleagurile bănăţene avsă ţină barem o săptămînă, către seară cerul s-a înseninat, spuzindu-se mai apoi de stele, ba m

era de aşteptat şi luna.Cînd se iviră cătanele şi pe uliţa cojocarilor, uica Lăzărel îi băgase pe cei doi oaspeţi

fînul din şopru, iar cînd un oştean mai cocoş se căţără pe scară să scormonească, dădu cu ocde opincile şi şuba lui Grazziani şi îi fu deajuns, coborîndu-se pe dată.

― Sunt oieri! spuse el.― Doar v-am spus că-s doi păcurari, făcu moş Ghilezan. Văzurăţi?Oştenii plecară mai mult întrebînd pe la porţi, fără să mai scotocească prin curţ

oamenilor.Într-un tîrziu s-a potolit larma căutatului şi lumea s-a tras la odihnă, doar cîte un cî

singuratic mai urla spre luna ce se ivise de după munte. În liniştea nopţii se strecurau paumbre: doi oameni şi caii lor, duşi de căpăstru după obiceiul muntenilor. Se furişau să nu

băgaţi în seamă de careva, căci cei doi nu erau alţii decît Marcu şi Gaşpar, care povăţuiţi de uLăzărel apucaseră pe uliţi întunecate să poată ieşi la o margine a tîrgului, unde socotea el că nsă fie strajă. Nădăjduiau astfel ca pînă în revărsat de zori să calce o bună bucată de drum spcetatea Timişoarei, unde aveau să-şi afle scăpare. Era cam ruşinos pentru solul luminăţiei-s

padişahul, dar dacă ar fi izbîndit nimeni nu l-ar fi întrebat cum ajunsese să scape din capcaneîntinse în cale.

― Stăăi, că te-am văz't! se auzi o voce tăioasă.Grazziani duse mîna la brîu, dar îşi dădu seama că n-are armă. Marcu însă se opri, de par

ar fi fost firesc să întîlnească vreo caraulă. Pe lîngă ei se traseră cătanele, împresurîndu-i.― Unde-aţi plecat cu noaptea-n cap, măi ficiori? întrebă hotnogul. De unde veniţi?― De la munte! răspunse Marcu, făcînd pe prostul.― Muntele-i mare, măi omule! De unde anume?― Apăăi, de la stînă!― Care stînă, mă tontule? Asta întreb?― A lui taica Pavăl.― Măă, că prost mai eşti! se înciudă hotnogul. Lasă pe celălalt să vorbească! Poate a

mai multe grăunţe în căpăţînă...― Nu! N-avem grăunţe! După ele plecăm, să le cumpărăm de la Lugoj, ori chiar de

42



Cimişoara.― Mai tacă-ţi gura proastă şi lasă-ţi ortacul să spună! Ce, el n-are limbă?!― N-are, că-i sîrb! răspunse Marcu, stîrnind rîsul tuturor.― Lua-v-ar dracu pe-amîndoi! se oţărî hotnogul. Haideţi după mine!― Da' pentru ce? se miră Marcu.― C-aşa-i porunca şi nu mă mai întreba, nătîngule! Cine v-a pus să vă furişaţi pe ul

lăturalnice şi să nu ieşiţi ca tăt omul pe poartă?

― Apăi alt drum noi nu ştim, dar bucuroşi mergem de ni-l vei arăta.― Hai numa, că vi-l arăt eu! şi hotnogul porunci să li se ia caii, apoi se porniră în haz

cătanelor, care grijeau să nu se împiedice tontălăii în pietrele de pe uliţă, că umblă ca străchini.

Rîseră cu hohote, chiar şi cei doi păcurari, care se văzură aduşi tocmai acolo unde ar fi vcel mai puţin să ajungă, adică la hanul lui Tănase, unde se întorsese baronul şi acum sforăvisînd că i-ar fi prins. De-ar fi ştiut, Czobor, ce pradă nepreţuită avea sub ferestre, ar fi sărit dată din aşternut, dar aşa, cătanele îl lăsară să doarmă, că doar nu era să-l trezească pentru ni

pîrliţi de oieri.Cînd se opriră în curtea carelor, un oştean zise într-o doară:― Prăpădiţii ăştia nu cred să aibă bani asupra lor...Marcu trase cu urechea şi pe loc îi trăsni prin cap ceva năstruşnic.― Ba avem! se răţoi el. Că nu ni-s săraci!― Nu zău?! rînji înveselit hotnogul. No, atunci adă-i aici la păstrare, întinse el palma.Bănăţeanul îşi desfăcu traista şi o aruncă peste cal, apoi se scotoci în chimir şi scoase d

bănuţi de aramă, pe care-i întinse hotnogului. Se mai scormoni, dînd la iveală încă vreo ddupă care se uită grijuliu în jur, chipurile, să nu-l vadă vreun străin, şi din sîn, după muosteneală, izbuti să-i mai dea încă patru drahme de argint.

― Na! făcu el mulţumit, ca după cine ştie ce mare ispravă. Văzînd însă dezamăgir

oşteanului, adăugă rîzînd:― Dar stăi că mai am!Cum se iviră în palma lui cei doi florini de aur, nici morlacul nu şi-a dat sama, des

numai că ochii hotnogului sclipiră de lăcomie.― Mai ai pe undeva? iscodi el.― Ba! Asta-i tot! Banii noştri pentru grăunţe.― Poate mai are sîrbul? nu se lăsă hotnogul.― Nicicum, că el îi cam slab de minte şi-i pierde!― Norocul vostru că ai tu mai multă în căpăţînă!― Nici c-ar trebui să-i mai vadă luminăţia-sa, zise o cătană. Cine ştie ce prostie îi îndru

ăştia şi tăt pe noi are să ne înjure.― Şi eu zic la fel, răspunse hotnogul, dar nu-i putem slobozi, că or da alţii peste Minteni ce se deschide poarta, îi ţîpăm afară. Margă unde le-a fi voia!

Din păcate îi băgară şi pe ei laolaltă cu toţi ceilalţi prinşi de peste noapte, şi nădejdea Marcu se spulberă. Îi povesti şi lui Grazziani, pe sîrbeşte, mai mult în şoaptă.

― Bine ai făcut! zise acesta pricepînd strădania tovarăşului său. Să n-ai nici o grijă căîntorc eu banii, dar poate că aşa are să ne facă scăpaţi.

― Vedem noi, zîmbi Marcu, fiindcă n-or să aibă poftă să afle şi stăpînul lor că ne-au lu banii. Cu asta am să-i ameninţ.

― Numai de s-ar arăta hotnogul mai înainte.

43



Ceilalţi, din jur, începură a se răsti la ei, căci mulţi mai voiau să doarmă, fără să le peseerau prinşi de cătane.

― Mai tacă-vă gura! se răsti careva, şi Marcu nu răspunse, ca să nu fie băgaţi în seamă.Dăduseră de căldură, din pricina mulţimii înghesuite în încăperea de lîngă grajd, şi pînă

urmă îi fură şi pe ei somnul, aşa că se treziră buimaci, auzind strigăte în ungureşte:― Sunteţi nişte vite încălţate! Măgari cu coarne... ori cum să vă mai zic?!Înălţimea-sa baronul se trezise mai curînd decît se aşteptau cătanele şi nerăbdător dădu

fuga să vadă prinşii de peste noapte. Cum dădu însă cu ochii de pleava aceea pestriţă, se fănegru de mînie.

― Nu zic de ţoale, că ele mai pot fi schimbate, dar voi nu v-aţi uitat la feţele lor, să vedce tontălăi aţi adunat? V-am poruncit să scotociţi din casă-n casă şi nu să-i strîngeţi de pe ulidobitocilor! Că au intrat în tîrg nu mai încape nici o îndoială, urmă el, dar tot aşa de bine s-ar

putut să vă scape şi de sub nas, proştilor!Cum să nu fie furios baronul, cîtă vreme toate îi mergeau anapoda? Fugise după ei înap

la Cladova, ba în trecere dăduse şi pîrjol prin Borlova, de ciudă că nu le găsise urma. Navusese o clipită de răgaz şi tot degeaba. Parcă ar fi intrat în pămînt afurisiţii, iar după toaastea şi cătanele luate de la Decsy ca sprijin se dovediră nătînge. „Păsărelele şi-au luat de mzborul!” gîndi el. „În locul lor eu aş fi apucat-o înspre Lipova şi se înţelege că acolo trebuiele dau de urmă, de-ar fi să ajung chiar şi în Temesvar”...

Se aşternuse tăcerea, nimeni nemaicutezînd să scoată o vorbă, cînd iată că o voce smerse auzi din odaie:

― Domnule, fă bine şi dă-mi banii!― Gura! se răsti hotnogul.― Păi cum? Noi trebuie să plecăm, şi banii ni-s de trebuinţă.Ostaşul se uită îngrijorat spre baron, care părea a nu fi auzit, întrucît ciobanul nu voia n

el să se dea prea mult în vileag, aşa că vorbea mai pe şoptite. Cum să-i dea prostănacu

galbenii?! Norocul lui că Czobor îi întorsese spatele şi se îndrepta gînditor către han şi atunhotnogul şuşoti ceva unei cătane, apoi spuse către Marcu:― Mergeţi cu el, că are să vă dea banii!― No, mulţam! Mergem după cum îi porunca, numai să ne putem cumpăra grăunţe.Se furişară şi Marcu şi Gaşpar împreună cu oşteanul, în vreme ce tovarăşii lor rămaşi

odaie începură a striga să li se deie şi lor drumul.― N-aveţi grijă, că nu scapă ei! căută să-i domolească hotnogul. O să le pară rău că n-

rămas cu voi! rînji el, lăsîndu-i să-nţeleagă cum că aceia aveau să capete o grea pedeapsă. St blînzi, că vă slobod pe tăţi, numai să poruncească luminăţia-sa.

Cei doi şi cu oşteanul se dădură pe după nişte căpiţe de fin, şi cînd socoti că s-au îndepăr

îndeajuns cătana le spuse:― Fugiţi şi să nu vă mai prind, că nu mai scăpaţi!― D-apăi caii! se împotrivi Marcu, zărind la conoveţele din apropiere o întreagă herghel― Luaţi-vă cîte unul de colo, că-s mai buni decît mîrţoagele voastre. Şi daţi-i zor,

minteni nu vă mai las! îi ameninţă el.Fără să mai stea pe gînduri, cei doi se aruncară în şea şi dădură pinteni.― Făcurăm treabă bună, frate Marcule, zise Grazziani cînd se mai potoliră din galop.Lăsaseră cu mult în urmă porţile tîrgului, pe unde trecură fără să-i mai oprească cinev

căci se vede că hotnogul se îngrijise ca nu cumva sloboziţii să deie ochii cu baronul.― Lăcomia cătanelor ne-a scăpat! rîse Marcu.

44



― Dar şi iscusinţa ta...― Ba ne-am ales şi cu cîte un cal bun, care face cît cheltuiala noastră.― Toate bune, numai că nu ştim unde ne aflăm şi încotro mergem.― Trebuie să fie calea Cladovei, şi nu-i rău. Mai încolo ne vom abate în stînga, că

soare-apune, adică spre Cimişoara.― Cunoşti locurile?― Aşa am umblat întotdeauna, călăuzindu-mă după soare ori stele, şi nicicînd n-am d

greş. Acum îi negura dimineţii, dar în cel mult un ceas de vreme are să se ivească şi drăguţul soare.

Tot cam atîta i-a trebuit şi baronului ca să-i treacă furia şi să se mai întoarcă o dată pegrajd, spre a vedea ostatecii mai pe lumină. Cercetă cu privirea şi parcă nu-i venea la socoteaîntrucît multora li se dăduse drumul pe furiş, între timp.

― Parcă văzusem şi nişte mocani? întrebă el pe hotnog, căci îi rămăsese în minte fnerasă a valahului.

― Au plecat, luminăţia-ta. I-au cunoscut nişte oameni de-ai mei şi le-am dat drumul, căzoreau.

― Dar de unde atîta grabă? Unde i-aţi prins?― Pe uliţă.― Asta ştiu, dar cînd?― După cel de-al doilea cîntat al cocoşului!

— Unde se duceau cu noaptea-n cap?― La tîrg, la Lugoj ca să…Baronul însă îşi pierdu răbdarea şi-i croi două palme zdravene, înroşindu-i obrajii.― Ei erau, nefericitule! Pe acolo-i drumul spre Temesvar, vită încălţată! Să-ţi iei trînto

şi să pleci pe dată la Cladova, să nu vă mai văd înaintea ochilor!Se răzgîndi mai apoi şi opri lîngă sine vreo douăzeci de cătane, mai pe alese, dar de hotn

nici nu vru să mai audă.― Pe unde au apucat-o? întrebă baronul aruncîndu-se în şa.― Pe poarta Cladovei! răspunse hotnogul, arătînd într-acolo.― Pe dracu! Spre Lipova! porunci el. N-au putut ajunge prea departe. E vreo potecă, ce

care să lege cele două drumuri?― Pe la Şanoviţa, luminăţia-ta.― Cunoşti drumul?― Da.― Atunci te fac hotnog! Ia-o-nainte! Dacă fugarii sunt cei pe care-i căutăm, numai în

acolo se vor fi îndreptat. Haideţi!

Cu toţii se avîntară după baron cu noua lor căpetenie călărind ceva mai în urmă şi curîndse arătară în zare doi oameni ce păreau că-şi trag caii după ei.― Ei sunt! răcni baronul pornind în galop.

MARE SPAIMĂ DIN NIMIC

Cînd îşi deschise ochii Mirko dădu de privirea încrîncenată a hangiului, care cu greu eţinut de cătane să nu se repeadă asupra lui, acum era legat fedeleş.

― Aaa! Va să zică mai trăieşti, cîine? spumega el neputincios în braţele oştenilor. Ai vsă mă jefuieşti, tîlharule?! Îi fi tu faimosul Mirko, dar s-a isprăvit cu tine! Nici mucii nu i

45



da...― Ia mai taci din gură jupîne! i-o reteză căpetenia caraulei. Mai lasă-mă să vorbesc şi e

să ştiu ce am de făcut.― Ce să faci?! Să-i spînzuri, şi pe el şi pe ortacul lui de colo! arătă el spre Kocea, care

venise în fire, dar tot legat era.― Aşa, fără judecată, nu se poate.

— L-ai prins chiar domnia-ta pe cînd mă jefuia, se răţoi jupînul. De nu era omul meu s

pălească, pe toţi ne omora ticălosul şi iată că...― Da' mai isprăveşte odată, am spus! se răsti oşteanul.Se uită apoi lung la Mirko, de parcă l-ar fi cunoscut.― Auzit-ai ce ţi se pune în seamă? Drept îi? Tu eşti Mirko?― Mă cheamă Iancu, iar de acela de care vorbeşte n-am auzit în viaţa mea. Cît despre ja

am vrut numai să-l sperii pe jupîn şi el şi-a făcut spaimă mare din nimic. Iacă, mă jur Dumnezeul meu că sunt un om cinstit şi n-aveam trebuinţă de paralele lui!

― Atunci de ce-ai sărit la mine? se băgă iar cîrciumarul.― Ba să-mi fie cu iertare, domnia-ta ai căutat gîlceava.― N-ai vrut să plăteşti...― Ba cum de nu, dar n-am avut mai mult decît îmi dăduse alteţa-sa pentru sluj

îndeplinită, răspunse Mirko domol.Oşteanul era nedumerit şi nu ştia ce să creadă, vrînd să întrebe martorii ce fuseseră fa

dar tocmai atunci Kocea făcu marea prostie. Socotind că le va veni în ajutor răvaşul baronulde care Mirko se vede că uitase, se băgă şi el:

― Ca să vă lămuriţi, n-aveţi decît să cercetaţi la brîul tovarăşului meu, unde veţi da pescrisoarea luminăţiei-sale baronul Czobor, către alteţa-sa. Nu suntem oameni de rînd, cislujba prinţului!

― Ce scrisoare? întrebă căpetenia caraulei.

― N-am nimic! se răsti Mirko, fulgerîndu-l din privire pe Kocea. Vorbeşte în dodcrezînd că vă poate amăgi.Oşteanul nu-i dădu crezare şi-l scotoci, pînă află scrisoarea.― Se vede că tu minţi şi nu văd de ce, cîtă vreme eşti în slujba domniei. Ia să mergem n

să duci asta unde trebuie, că parcă spuneai şi de ceva răsplată de la alteţa-sa.Mirko îşi dădu seama că erau pierduţi, dacă Bethlen avea să citească adevărata veste de

baron. „Dobitocul de Kocea!” îşi spuse el înciudat. „Acum să vedem cum scoatem cămaşa…”― Văd că ai amuţit. Te pomeneşti că eşti în slujbă de taină, dar nu-i bai, că avem să

ducem la domnul conte Ugrai. El va şti ce să facă.― Dar cu mine cum rămîne? sări cîrciumarul.

― N-ai auzit că a vrut numai să te sperie? Ce mai vrei?― Aşa sperietură... n-am ce zice! Dar mîncarea şi beutura?― Să fie pomana morţilor, că nu rămîi în pagubă domnia-ta.Se întoarse apoi către cătanele caraulei şi porunci să fie legaţi numai de mîini, pentru

putea umbla. Atunci a fost ultima încercare a lui Mirko de a scăpa, dar se zvîrcoli degeaîntrucît fu legat pe dată, apoi sub ghionturile oştenilor fură tîrîţi la cetate şi azvîrliţi în temniţă

Citind răvaşul baronului, contele Ugrai se repezi la principe, căci pentru el era, dîntotdeauna îi desfăcea scrisorile.

― Iată dovada, alteţă, că nu m-am înşelat în privinţa lui Czobor! A fost de bună-credinţănici vorbă de Inău ori Chioar!

46



― Aici trebuie să fie altceva la mijloc. Unde-i omul care m-a minţit?― Aici, dar sunt doi. Au fost nemulţumiţi, se pare, de banii ce le-am dat, s-au îmbăta

aşa s-au dat în vileag.― Vezi de poţi scoate ceva de la ei cu ajutorul călăului şi pe urmă spînzură-i, fiindcă ast

răsplata ce li se cuvine, nu bani. Eu mă duc s-o văd pe Agnes, care mă aşteaptă, şi tu, dupăisprăveşti cu ei, vino iarăşi la mine.

Contesa Rozsnyai era într-adevăr în cetate. Nu aşteptase chemarea prinţului, ci parcă

simţămînt necunoscut o îndemnase să vină la Deva, împreună cu prietena ei, Iulia, chipurile, i ajute într-o încurcătură cu nişte iobagi de pe moşia ei de la Mikoslaka. Aşa se face că „numce s-au gîndit la ea şi a şi venit”, după cum zise Ugrai în şagă.

Cele două prietene erau nedespărţite şi mulţi dintre curteni le porecliseră „ziua şi noapteAsta pentru că Agnes era albă la faţă, cu ochii albaştri, dar cu părul negru ca pana corbului,vreme ce Iulia, cu pletele de culoarea grîului copt, avea ochii ca noaptea. Altminteri erdeopotrivă ca statură şi cu forme, rotunjite, dar numai atîta cît să poată suci minţile oricăr

bărbat. Şi nu puţini erau aceia care suspinau în urma lor, dar ele încă nu voiau să se supună un bărbat, măritîndu-se.

La intrarea prinţului, amîndouă fetele făcură o plecăciune adîncă, după obiceiul din ţărApusului. La rîndul său, Bethlen le răspunse fluturînd mîna şi zîmbind.

― Acum, că am în faţa ochilor şi „ziua” şi „noaptea”, greu îmi vine să hotărăsc şi nu şcu ce să încep.

― Cu începutul, alteţă, zâmbi şăgalnic Agnes.― Ba din contră, cu sfîrşitul, căci tocmai acuma am căpătat dovada că se cam încur

lucrurile...Le povesti apoi în amănunţime tot ce avea de gînd şi ce ar fi trebuit să facă ele ca s

ajute. Nu uită să le amintească şi de viclenia „veneţianului”, care cutezase să-şi trimită iscoadchiar în Deva. Le ceru să plece însă cît mai degrabă, fiindcă pentru nimic în lume Grazziani

trebuia să scape, dacă avea asupra lui vreo scrisoare de la habsburgi.După o vreme se ivi şi Ugrai, care le spuse şi mai multe, cerîndu-şi iertare că aproapealunga, dar o caleaşcă trasă de şase armăsari nu le mai aştepta decît pe ele ca să porneascădrum. Şi totuşi plecarea avu loc abia a doua zi în zori, căci prinţul ţinuse să afle mai întîi

putea scoate Ugrai de la iscoade. Pe de altă parte, se pare că cele două fete veniseră cu treabăDeva, aşa că trebuiră să umble măcar vreo cîteva ceasuri.

La ieşirea din Deva, pe malul Mureşului, două leşuri se legănau în adierea vîntului primăvară. Dar fetele nu se uitară şi nici n-ar fi avut de unde-i şti pe Mirko şi Kocea. Se lăsaseîn voia vizitiului, care ocolea cu dibăcie toate gropile, în vreme ce ele sporovăiau vrutenevrute, ca femeile, fără să ia seama la frumuseţile ce le treceau pe sub ochi. Nimic deosebit

se mai petrecuse şi dacă mergeau tot aşa pînă în seară aveau să fie între zidurile Caldovei. D pe cînd n-ar mai fi avut mult pînă la destinaţie drumul deveni din ce în ce mai stricat şi, dvizitiul mai încetinise goana, fetele începură a fi hurducate într-o parte şi alta a caleştii.

― Ugrai zicea că turcul e o frumuseţe de bărbat, chicoti Iulia între două salturi. Ai grijă.― N-am eu teamă, se împăună Agnes. Bărbaţii cu cît sunt mai arătoşi cu atât îs mai proş― Numai că dacă avem să mergem tot aşa pînă la Temesvar nu vei mai arăta tu nicicu

trebuind să-ţi tocmeşti mai întîi oscioarele.― S-ar putea să ai dreptate! spuse printre icneli Agnes. Ia strigă tu la trăsniţii aceia de

capră s-o lase mai domol, că nu mai avem mult.Iulia se aplecă pe fereastră şi strigă:

47



― Hooo! Hooo!... mai uşurel, că ne faceţi bucăţele!Cocişul nu pricepu şi opri caleaşca dintr-odată, încît fetele căzură la podea, încurcîndu

în fuste.― Nu s-a înţeles porunca, luminată stăpînă, făcu acesta ivindu-se la fereastră cu căciula

mînă.― Acum îi prea tîrziu! răspunse Agnes înciudată. Ce mergi aşa, ca bezmeticul? Ne

zobit mădularele.

― Să am iertare, luminăţia-ta, dar îi musai să ajungem la Cladova, că prin pădure mmişună tot felul de jivine, cu patru şi cu două picioare.

― Bine, îngădui Agnes, dar cată să mai fereşti gropile, cît de cît.― Ce să facem, că aşa-i tot drumul?! dădu din umeri cocişul.Tocmai se închina şi îşi punea căciula ca să plece din nou, cînd se auziră în depărt

pocnete de sîneaţă şi strigăte.― Stai! porunci Agnes. Trageţi caleaşca din cale în vreun tufiş, apoi deshămaţi caii

duceţi-i cît mai departe, pînă trece iureşul. Altfel caii o să ne dea de gol!Cu mare grabă, cei doi vizitii îndepliniră dorinţa contesei. În vreme ce fetele se traseră

mai adînc în pădure, ei încălecară armăsarii şi o luară la fugă.― Ne-au părăsit! şopti Iulia înfiorată. Oare bine ai făcut?― Altcum caii ar fi nechezat şi străinii ar fi dat peste noi, dar aşa, chiar dacă dau pe

caleaşcă, n-au ce face cu ea. Iar slugile au să se întoarcă, n-avea tu grijă, că tremură toţi de frlui Jeno.

Tăcură amîndouă, ciulind urechea la fiecare foşnet.― Se apropie călăreţii! zise Iulia, strîngîndu-se lîngă prietena ei, de parcă i-ar fi cău

ocrotire.― Ba-i numai unul! răspunse aceasta. Se vede însă că după el vor fi puşcat, aşa că mu

să se audă şi ceilalţi curînd.

Într-adevăr, un călăreţ se ivi în goană dinspre Cladova, dar fără să se uite în dreapta stînga trecu mai departe.― Dacă vor face şi ceilalţi la fel suntem scăpate, şopti Agnes, strîngînd mîna Iuliei.Aşa cum gîndise contesa, curînd apăru şi un pîlc de călăreţi, însă aceştia veneau la p

scrutând fiecare tufiş, de parcă ar fi căutat pe cineva. Cînd şi cînd, slobozeau cîte o sîneaţăaer şi răcneau de parcă ar fi fost la vînătoare.

― Să ştii că după noi au venit, zise Agnes.― Dar au veşmintele ca oştenii prinţului...― Se vor fi îmbrăcat anume să ne înşele, căci altminteri n-ar fi fugărit pe călăreţul de m

înainte.

De frică se lipiră amîndouă de pămînt ţinîndu-şi chiar şi răsuflarea. Auziră chemarea uncare dăduse de urmele caleştii şi nici nu se clintiră, socotindu-se pierdute.Alte strigăte şi puşcături, iar cînd îşi auzi şi numele, Agnes abia mai izbuti să îngăime:― Auzi?... Pe mine mă caută!― Ssst! Nu mişca! şopti şi Iulia.Într-un tîrziu, cînd forfota se mai domoli, Iulia săltă puţin capul.― Au înhămat caii lor şi ne-au furat caleaşca. Iacă, se duc!― Ducă-se dracului, cu ea cu tot! făcu uşurată contesa. Bine că ne-au lăsat pe noi în pa

adăugă ea şi se săltă cu îndrăzneală.― Stai, unde te duci! o trase cealaltă.

48



― Acum, că au plecat, nu mai avem a ne teme. Ar trebui să se arate şi oamenii noştri, să putem merge călare.

― Dar dacă şi ei vor fi fost înţeleşi cu următorii?― Mai ştii?! Oricum se vor înapoia, măcar să ne prindă.― De ce nu ne-au luat atunci cînd eram în caleaşcă şi la mîna lor, putîndu-ne duce oriun

ar fi poftit?!― Ei, şi tu! De unde vrei să ştiu? Cel mai sigur ar fi să ajungem pe picioarele noastre

Cladova, care nu poate fi prea departe şi de mai stăm ne prinde noaptea.Îşi sumeseră fustele şi o porniră voiniceşte la drum, dar gata oricînd s-o zbughească

pădure în caz de primejdie.― Cu condurii noştri nu ajungem prea departe, se văicări Iulia.― N-ai decît să te descalţi.― Aş face-o de n-ar fi frig. Bune ar fi acuma opincile olahilor, mai scînci fata.― Ştii că ai dreptate? se opri Agnes. Ia uite ce facem!Îşi săltă poalele şi cu dinţii sfîşie o bucată bună de piază, apoi se aşeză şi scoţîndu

botinele începu să le înfăşoare, de parcă ar fi fost rănite.― Gata! făcu ea săltîndu-se sprinten şi ţopăind.― Şi cum avem să ne arătăm în lume cu rochia ruptă?― Tu n-ai decît să faci cum vrei, dar eu îţi spun că aşa pot merge şi pînă la Temesvar. N

mi pasă!De voie, de nevoie, Iulia făcu şi ea la fel şi rîzînd cu hohote începură a fugi una du

cealaltă de parcă s-ar fi jucat. Dar după o bună bucată de drum osteniră, de abia îşi mai tîr picioarele.

― Să ne hodinim oleacă, se rugă Iulia.― Nici vorbă, că uite, se înserează. Hai! Deodată se opriră însă, uitîndu-se una la alta. D

depărtare, dinspre Cladova, se auziră strigate pe nume de nişte bărbaţi.

― Sunt oamenii noştri! răsuflă uşurată Iulia. Hai înaintea lor!― Stai pe loc! o apucă Agnes. Tu n-auzi de unde vin? Cum de-au trecut pe lîngă noi,doar i-am lăsat in urmă?! Dacă au fost înţeleşi cu duşmanii?

― Ai dreptate. Venirăm atîta cale pe jos şi să ne dăm prinse chiar la capăt? Asta nu! Haine pitim!

Spaima de oameni fu mai mare decît cea de întuneric şi astfel pe la vremea cinei, istovde tot, bătură la poarta cetăţii, mai-mai să se prăvălească la picioarele străjerilor.

― Sunt contesa Rozsnyai... mai apucă să îngăime Agnes şi se trînti, frîntă de oboseală,o laviţă de lîngă poartă.

Străjerii nu mai întrebară nimic ci pe dată dădură de ştire căpitanului Decsy, necutezînd

le ducă pe braţe pînă la el. Acesta veni în grabă, bucurîndu-se nevoie mare.― Ce spaimă am tras, luminăţiile-voastre, mă temeam să nu vă fi rătăcit ori să vă fi prvreun lup, că bîntuie multe jivine pe la noi.

Auzind spusele căpitanului, Iulia leşină de frică.― Vai de mine! se tîngui Decsy. Cine m-o fi pus?Cu toată oboseala, Agnes se ridică şi stropind-o cu puţină apă pe obraz izbuti să

trezească prietena.― Prin ce-am trecut! oftă fata.― Şi cîte mai avem, se strădui să zîmbească Agnes. Lupii sunt nişte vietăţi cumseca

faţă de om! mai găsi ea putere să glumească. Dă-ne un pat şi un aşternut, că de mîncare nu m

49



vreau, zise apoi spre Decsy.Totuşi după ce se întremară cu nişte lapte cald de capră şi îşi încălziră picioarele în a

călduţă, le veni iarăşi chef de vorbă, începînd să-şi povestească păţania.Auzindu-le, Decsy nu se putu stăpîni să nu rîdă.― D-apăi să vedeţi, înălţimile-voastre, cum am primit ştire că sosiţi, am mînat

întâmpinare cîţiva călăreţi, ca să vă arate drumul. Tot eu le-am poruncit să tragă din sîneţe şistrige, ca să-i auziţi la vreme.

― Bine, dar călăreţul acela singuratic, care fugea din calea lor, nu-ţi dă de bănuit? întrecontesa.

― Gîndesc că va fi fost olăcarul nostru ce se ducea la Deva, şi cum îi tînăr şi zburdalnicfi lăsat slobod frîul calului. Are s-o sfîrşească prost într-o zi, cu năravul ăsta al lui.

― Şi cocişii noştri? nu se lăsă Agnes. Cum de au trecut fără a-i vedea şi acum unde sunt― Auzind puşcăturile s-au speriat şi ei, şi în grabă mare au fugit pînă aici pe o scurtătu

ca să ceară ajutor. Aflînd despre ce e vorba, s-au întors pe dată în calea înălţimilor-voastre, dnu v-au mai găsit. Atunci ne-am speriat cu toţii şi am poruncit să fie cercetată întreaga păduOamenii mei încă nu s-au înapoiat. Caleaşca ştiţi bine că au adus-o oştenii, găsind-o părăsiMaaare spaimă am tras! răsuflă uşurat căpitanul.

― D-apăi noi! oftară şi fetele deodată. Mare spaimă din nimic! zîmbi Agnes. Barem defi mereu numai aşa!

URMĂRIREA

Doda Măria bătea de zor albiturile pe malul Begheiului zorindu-se să n-o apuce amiacînd trebuia să sosească omul ei de la muncă. Soarele se ridicase de-o suliţă în înaltul ceruliar aerul era limpede ca după ploaie.

Cald nu era încă şi apa cea rece a rîului dăduse mîinilor femeii culoarea racului fiert.

aveau decît să-şi răcească unii gura, ea ieşea cu rufele la rîu, ca să le albească, chiar şi-n mieiernii. Învăţase încă de pe cînd era copiliţă că numai apa Begheiului dădea albeaţă aşa cutrebuie, şi nu se uita ea în gura satului. Dar cum se mai fudulea cînd omul ei ieşea pe ulnumai cu cămaşă curată ca lacrima şi albă ca varul!

Cam la astea se gîndea doda, storcînd şi bătînd cu maiul de o trecuseră năduşelile, cînd i păru că zăreşte ceva mişcîndu-se în tufişul de mai la vale. E drept că nu dăduse frunza, dlăstărişul era îndeajuns de des, ca să poată ascunde vreun om ori vreo jivină. Zburătăci

bulgăre într-acolo, însă nici o mişcare. „Mi s-o fi părut” îşi zise, apucîndu-se iar de rufe. Ddupă o vreme auzi desluşit cum trosniră nişte vreascuri, de parcă ar fi călcat careva pe ele.

― Cine-i? strigă doda Măria, apucînd bătătorul de rufe şi ducîndu-se spre lăstăriş. Cui

arde de zburdat cu mine?Din cîţiva paşi se apropie şi atunci văzu ieşind un fecioraş bălai şi cu ochii ca senincerului de vară.

― Ptiu! Calce-te, că m-ai spăriat! făcu femeia scuipîndu-şi în sîn. Ficior în toată firea! cui eşti?

Tînărul o privi rugător şi îi răspunse ceva, dar doda nu-i pricepu vorba, necunoscînd delimba neamului ei.

― Nu eşti de pe la noi, după cum văd?Tînărul îşi duse mîna la gură, semn prin care orice om din lume vrea să arate că-i flămîn― Ţi-o fi foame?

50



După ce tocmi rufele ude în coşarcă, femeia dădu să apuce, dar fecioraşul se repezi şi, cu putere pe care n-ai fi bănuit-o la înfăţişarea lui, le săltă pe umeri.

― Că bine faci, dragu dodii! zise ea mulţumită. M-am rupt de şale cu spălatul, d-apăi sămai şi car? Se vede că ai suflet milostiv.

Merseră aşa, tot vorbind de una singură, pînă acasă, unde îi întâmpină bărbatu-său, caapucase să se întoarcă mai curînd.

― Că doar nu ţ-ai tocmit slugă, tu Mărie? făcu el rîzînd.

― De ce nu? Iar de vrei să ştii, îi chiar ficioru-miu! răspunse ea mucalit.Le era în obicei să glumească, măcar că acum nu mai erau oameni tineri. Se vede însă

se purtau aşa de unde nu aveau copii şi se alintau între ei, că de certat nimeni n-a apucat săaudă.

― Dar cînd boală l-ai plămădit? Nu cumva tu erai fătuţa aia din căpiţa de fîn, d-acu vrşaisprece ani? i-o întoarse ceacea Pătru răsucindu-şi mustaţa surie.

— Ţ-oi da io ţie fătuţă, hodorogule! îl ameninţă ea cu degetul.Străinul nu înţelegea nimic, dar văzu că cei doi bătrîni erau binevoitori. Se opri în capă

tărnaţului, aşezînd cu grijă coşarca, apoi vru să se îndepărteze.― Stai copile, nu pleca, să îmbuci ceva cu noi, zise femeia.― De bună-samă! încuviinţă şi bărbatul. Ia spune, cum te cheamă?― Nu ştie limba noastră! răspunse doda Măria în locul băiatului.― Ei pă dracu, că doar n-o fi turc!Cuvîntul „turc” păru a-l înţelege şi copilul, că pe dată se împotrivi:― Ne! Ia... Pera! Ne „turc”! şi îşi făcu cruce.― Uite că-i creştin, papistaş după cum s-o închinat, şi dacă-l cheamă Pera, poate c-o

sîrb? zise bărbatul.― Da, da! zîmbi Pera încuviinţînd şi din cap.Intrară cu toţii în cuină şi băiatul se aşeză pe o laviţă, uitînd parcă de foame, căci dăduse

căldură omenească, iar el de cîteva zile fusese lipsit de aşa ceva.― Ia şi mănîncă, Petre!― Pera! se împotrivi feciorul.― Bine, fie cum vrei, îl bătu pe umăr gazda. Dar noi ţi-om zice Petre! Pricepi? Ca pe minA fost mai greu să se lămurească, dar pînă la urmă se înţeleseră totuşi cumva. Chiar d

doua zi, „Petre” se simţi ca acasă şi era tare săritor la treburi, spre bucuria gazdelor sale. începuse a pricepe şi cîteva cuvinte. Aşa că ceacea Pătru începu a-l lua cu sine şi la munccîmpului.

Într-o zi porniră cu carul după ceva uscături de pe malul Begheiului. Încărcaseră cu vîrfPera se cocoţase în vîrful vreascurilor, dovedindu-se meşter la strunitul cailor. Îi opri în mijlo

vadului ca să se adape, în vreme ce binefăcătorul său urma să treacă podeţul.― Măi fecior, auzi el o voce. Ia spune cum îi zice satului vostru?Întoarse capul şi zări doi ciobani călare. Nepricepînd ce voiau, strigă:― Ceace Petre! Ceace Petre!― Aici mi-s! răspunse gazda, care trecuse pe malul celălalt. Ce vreţi? mai întrebă el că

cei doi, spre a nu da de gol băiatul.― Întrebam şi noi, ficiorul de colo, că ce sat îi! răspunse Marcu.― Şanoviţa!― Şi-i departe Cimişoara?Ţăranul se uită bănuitor la ei, fiindcă măcar că erau îmbrăcaţi păcurari, după cai păreau a

51



mai curînd oşteni, şi apoi nu pe acolo era drumul către Timişoara...― Tăt într-o goană, pînă-n sară sunteţi acolo.Marcu se întoarse să-i tălmăcească şi lui Gaşpar, pe sîrbeşte, cele aflate, cînd, spre mirar

tuturor, se băgă în vorbă Pera:― Eu sunt croat... Ştiu sîrbeşte!Gaşpar fu cel care se bucură mai mult şi începu a vorbi cu băiatul, uitînd de toate celelalt― Sunt mulţi croaţi în satul vostru?

― Gîndesc că numai eu, fiindcă n-am dat încă peste nimeni.― Nu eşti de aici?― Sunt din...Se opri însă, neştind dacă face bine să se mărturisească primului venit. Interveni atun

ceacea Pătru care, lămurit acum că băiatul e sîrb, spuse către Marcu:― Cum văd şi el îi sîrb, ca şi ficioraşu meu. L-am găzduit de pripas, dar l-aş ţine pe lîn

mine, că-s bătrîn şi copii n-am. Acu, poate că-ţi pofti un pic şi pe la noi, că vrem să aflăm cceva de băiat.

― Bucuros! răspunse Marcu. Să nu mint, ni-e cam foame şi mai suntem şi osteniţi de caaşa că ţi-om mulţămi frumos.

Între timp Grazziani rostise ceva turceşte şi astfel putu afla că şi astă limbă îi era cunoscu băiatului. Atunci, ca să înlăture bănuielile nedorite, Pera le spuse:

― Sunt croat, dar m-au luat de mic de la părinţii mei, pe care nici nu mi-i mai adaminte. Pe urmă am ajuns paj la paşa de Belgrad şi o vreme mai apoi la cel de la Timişoara.

― Erai acolo cînd a fost ucis?Pera se înroşi tot, fiindcă de felul lui nu era învăţat să mintă, iar pe de altă parte începus

prinde drag de străinul îmbrăcat ţărăneşte şi care se vedea cît de colo că nu era cine voia să dea.

― Lasă că ai să ne povesteşti acasă! făcu Grazziani cu blîndeţe, simţindu-l că avea ceva

ascuns şi-l luase prea repede.Oricum, nu-l bănuia de uciderea paşei.Tare se mai mîhni doda Măria cînd îi văzu pe cei doi străini, vorbind cu „Petrică” al ei. N

cumva să poftească să i-l ia, căci îşi pusese mare nădejde în el.― Noi nu prea avem cum să-l luăm, zise Marcu vrînd s-o liniştească, mai cu seamă că n

nu fusese vorba de aşa ceva.― Dacă mergeţi la Cimişoara, interveni şi ceacea Pătru, apăi şi io zic să lăsaţi copilul ai

că de pun mîna pe el, îl spînzură!― Cum aşa?! se miră Marcu.― Aşa, fiindcă mişălu de la Cimişoara o fost ucis de un fecioraş, pe care îl caută azapii

trebuie să-l găsească orişicum...― Chiar! sări şi femeia, chipurile, ca să-i facă să nu se încurce la drum cu cine primejdios.

Marcu stătu puţin pe gînduri apoi îl chemă pe Gaşpar deoparte şi îl informă în şoaptă, înPera putu înţelege că s-ar şti totul despre el. Îi pierise sîngele din obraji.

― Ei, ce-i cu tine? îl întrebă Gaşpar.Pera rămase descumpănit, apoi ridică deodată capul şi scrîşni:― Da! Şi de-ar trebui aş mai face-o! Îi urăsc pe osmanlîi!Dîrzenia cu care se mărturisise tînărul îi plăcu lui Grazziani, care se desprinse cel din

din liniştea de gheaţă pe care o aşternuse neaşteptata dezvăluire.

52



― Ai vrea să intri în slujba mea? îl întrebă el ca şi cum ar fi vorbit cu un bărbat în toafirea.

― Nu mă pricep la oi! făcu Pera stînjenit.― Cu atît mai bine, că eu te poftesc la „berbeci”, dar din aceia cu şalvari şi turbane, căr

trebuie să le mai scurtăm din coarne. Ce zici, te-nvoieşti?― Da! răspunse scurt Pera.Cu mare greutate putură cei doi bătrîni să se despartă de flăcăiaş, care, cu toate rugăminţ

dodei Măria, se hotărîse să se lege de cel dintîi om pe care l-a auzit vorbindu-i limba părinţilui.

― Cîtă vreme se află pe pămîntul bănăţean stăpînit de turc, nu are să se teamă de se va aîn preajma mea, dar de rămîne aici vor da peste el şi vrînd-nevrînd trebuie spînzurat, căci aşlegea, spuse Gaşpar, auzind tînguirile gazdelor.

Astfel gazdele se lăsară înduplecate şi pînă la urmă încuviinţară plecarea lui Pera, de parar fi fost feciorul lor. Şi după ce isprăviră de povestit şi mai gustară cîte un vinişor de casăamurg pe cei doi păcurari îi cuprinse osteneala drumului, încît se rugară de un aşternut unde şi pună capul. Înţelegînd că nu era vorba de oameni de rînd, doda Măria le aşternu în odaia dfaţă, deşi cam răcoroasă, că de-abia aprinsese focul în ea. La scurtă vreme amîndoi pluteaulumea viselor, în timp ce gazdele nu mai pridideau cu pregătirea merindelor şi a veşmintelor drum pentru „Petrică”. Bătrînul dăduse fuga la un neam de-al lui, care avea un cal bun călărie şi l-ar fi vîndut bucuros. Nu s-a gîndit deloc să-i ceară băiatului vreun ban. După ndouă ceasuri de cînd se pornise în sat, se întoarse val-vîrtej, călare pe calul cumpărat. Intră drîn odaia oaspeţilor şi-i zgîlţîi pe Marcu.

― Scoală! Mă auzi? făcu el, cînd Marcu deschise ochii.― Or venit cătane în sat! Bagsamă că după „Petrică”. Fugiţi!Se trezi şi Gaşpar, dar cînd auzi că era vorba de oşteni veniţi din Timişoara, se potoli

dată.

— Lasă-i, că de-or veni aici, bine n-are să le fie, după muştruluiala ce le-oi trage. Trebusă fie spahiii mei! Acum mi-e prea somn şi nu mă ridic, de-ar fi şi sultanul! mormăi el jumătate adormit şi se aşternu din nou la somn.

În capul satului, din partea cealaltă, tocmai atunci îşi căutau culcuş pe la şoproane cătandin Cladova, în vreme ce luminăţia-sa domnul baron Czobor se aşezase la cină, întgospodărie mai înstărită.

JUDECATA ŢARANILOR

Flăcăii porniţi în căutarea lui Grigore Baltag au avut mult de mers, pînă aproape

marginea pădurii, unde, atîrnat de creanga unui stejar bătrîn, se legăna leşul tînărului. Se vetreaba că, pripindu-se să se ducă în urmărirea lefegiilor de unul singur, aceştia îl vor fi doborîtmai apoi l-au spînzurat, ca să se fălească şi ei cu o biruinţă.

Se opriră cu toţii, descoperindu-se, apoi Toader se căţără în copac spre a tăia funPrinseră nişte crengi unele de altele încropind o năsălie şi în tăcere îşi cărară tovarăşul munde erau şi ceilalţi. Cu toţii se simţeau vinovaţi de a-l fi lăsat singur, dar nici unul nu-i auzchemarea. Abia acum îşi dădură seama că lefegiii scăpaţi aveau să dea de ştire pretutindeni şivor întoarce cu întăriri asupra lor.

Aşezară mortul cu mare grijă la pămînt, de parcă s-ar fi temut să nu-i pricinuiască vrsuferinţă, apoi o vreme rămaseră muţi, uitîndu-se unii după alţii.

53



— Hai să-i strîngem pe toţi, unu lîngă altu, că de amu nu s-or mai încăiera, zise smerenie Toader.

― Nici că s-ar putea, că giupîneasa nu are să ajungă în rai, cu Grigoriţă ori Pandeleceilalţi, îngăimă Gheorghe, tîrînd trupul jupînesei Ilisafta lîngă morţi.

— Bre Ionică! strigă Toader. Ian vezi tu unde-i giupîniţa, că departe n-a fi. Dar ai grijăn-o sperii, ci strigă încetişor. Ia-o de mîni şi ad-o aici!

S-ar fi dus el însuşi, dar îşi dăduse seama că nemaifiind Grigore lui i se cuvenea ascultar

celorlalţi şi trebuiau strînşi morţii spre a fi îngropaţi cît de cît creştineşte. Pe urmă aveaumeargă în aşezările lor din pădure ca s-o ducă pe Profiriţa, care părea că se cam zdruncinaseminte. Pentru aceea îl şi trimisese pe Ionică, cel mal tînăr dintre ei.

Acesta merse liniştit, dar văzînd că nu dă de fată începu a striga: „Giupîniţă, unde eştiGiupîniţăă! Duducă Profiriţă, răspunde!” Era cît pe ce să se întoarne, cînd o zări într-o rarişte

pădure.― Aracan de mine, duducă! oftă uşurat băiatul, urmînd cu voce blîndă: ar fi putut să

mînînce lupii! De ce ai plecat de unde te-am lăsat?Tot vorbindu-i, s-a apropiat de ea fără a se mai uita şi pe de lături. Din asta i s-a tr

pieirea, căci Toma Melinte, auzindu-l, o aşezase pe fată anume spre a-i veni lui la îndemânăse ascundă în dosul unui copac. Pe cînd Ionică se aplecase asupra fetei, Melinte s-a aruncat toată puterea în spinarea lui, străpungîndu-l cu hangerul.

Răcniră şi unul şi celălalt, căci flăcăul s-a sucit pe dată rostogolindu-se asupra boieruldînd să-l strîngă de gît. Nu mai avu însă vlagă şi rămase lipsit de suflare peste el, împroşcîndde sînge.

― Săi, Profiriţă, şi trage-l de pe mine! icni Toma, dîndu-i lacrimile din pricina piciorurupt.

Ea însă nici nu-i băgă în seamă, ci privea undeva către desişul pădurii, de parcă ar fi zăceva anume.

― Hai fă, că singur nu poci!Se înfuriase şi-i vorbise urît, ca unei slujnice, dar nici aşa nu izbutise s-o urnească pe faVăzînd că nu se poate bizui pe ea, se chinui de unul singur şi, cu chiu cu vai, se trase de sleşul băiatului, care se făcuse dintr-o dată nespus de greu. Apoi se târî pînă la picioarele feteiapucă genunchii şi sprijinindu-se astfel se ridică pe piciorul zdravăn.

― Hai să fugim!Ea îl ascultă săltîndu-se de pe trunchi şi şonticăind amîndoi se pierdură pe potec

codrilor. „Amu să fi fost teafăr!” îşi zise Tomiţă cu părere de rău. De mult îi purta el sîmbetfetei vel-armaşului, dar era ţinut la depărtare, ca nefiind de neam mare ca ei. Acuma nu evreme, din pricina neobrăzaţilor de ţărani, dar după ce se va fi depărtat îndeajuns nimeni nu l

fi împiedicat s-o batjocorească niţel pe fiica Nicoriţeştilor, şi atunci să mai vadă el nasul pe sal vel-armaşului. „A vedea el, ghiuju! Că doară şi eu îs tot atît de bun ginere ca şi leşii, dacă chiar mai bun. Dar am să mă las rugat multă vreme”, gîndea el şi bucuria izbînzii îi mai ogodurerea din picior.

Flăcăii isprăviseră de adunat morţii într-un loc, cînd Toader se uită împrejur mirat.― Dar pe boierul cel tînăr de ce nu l-aţi adus? Ia tîrîţi-l şi pe el, ca să mîntuim cu toţi!― Păi unde-i?! se mirară cîţiva.― O fi căzut în faţa cailor de la caleaşcă. N-o pătruns mai încolo, zise Gheorghe.― L-am văzut prăvălindu-se, adăugă altul.― Căutaţi, că eu mă duc după Ionică. Nu pricep de ce întîrzie.

54



― Bre, strigă unul. Era un hoit sub calul cela mort.― L-am tras eu, răspunse Gheorghe, dar era o slugă a lui Melinte. Zi mai bine că o făc

pe mortu' şi ne-a tras pe sfoară.― Te pomeneşti c-o fi luat şi fata cu el?! se îngrijoră Toader. Ia să văd!Porni însoţit de încă vreo doi şi nu după multă cale dădură peste leşul lui Ionică.― Oare să fim blestemaţi să crăpăm, unu cîte unu?! şopti înfricoşat un flăcău.― Ca puii de găină, cînd dă molima-n ei! mormăi altul.

― Ia mai tăceţi din gură! îi repezi Toader, după care îi strigă şi pe ceilalţi. Pe pămîntvăd urmele de la ciuboţelele giupîniţei, le zise.

― Ba uite şi una de bărbat, dar pare să aibă doar un picior, arătă unul.― Întocmai! încuviinţă Toader. Boierul nu poate umbla ca lumea, şi de ne luăm după e

găsim pe dată. Fiţi însă cu băgare de samă că poate să aibă asupra lui şi spada.― Oare cum de s-a lăsat răpus sărmanul Ionică, doar era în toată puterea? se miră Cul

care nu mai scosese o vorbă pînă atunci.― L-o pălit pe la spate! fu de părere Gheorghe.― Aşa se pare, încuviinţă Toader. Apăi hai să dăm de tartor şi să-l giudecăm noi, pînă n

apuca să mai facă şi alte rele.Tiptil, flăcăii se avîntară prin hăţişuri pe urmele fugarilor. Prea mult n-au avut de căut

căci într-o poieniţă dădură peste ei. Fata strîngea de pe jos nişte fire de iarbă, de parcă ar fi cuflori, îngînînd un cîntecel înţeles numai de ea. Melinte cioplea cu spada o creangă de copac, care ar fi vrut să-şi lege piciorul beteag, şi nu era cu privirea decît asupra lucrului său.

― Nu te mai chinui, boierule, că te-om obloji noi! îi strigă Toader batjocoritor.― Să nu te apropii că fac moarte de om! răcni speriat Melinte şi aruncînd băţul începu

rotească spada în jurul capului.― Ai mai făcut matale, dar ţ-o fost cea din urmă! sări Gheorghe, ridicînd securea.― Stăi, bre! îl opri Toader. Ce, noi suntem casapi, ori boieri, să ucidem fără giudecată?

― Lasă-mă, Toderiţă, că-l giudec eu! se oţărî flăcăul.Toader însă se împotrivi, lăsîndu-l pe Toma să-şi agite spada-n vînt.― Că l-a omorît pe Ionică, şi încă pe la spate ca un mişăl, să-l giudece oamenii din sat şi

ar cuveni pentru el ştreang nu săcure. A ucis ca tîlharii, ca ei să moară!― Tîlhari sunteţi voi, nemernicilor! spumegă Melinte. Am să vă pui pe voi în juvăţ!

uitînd de picior dădu să se repeadă asupra celor din apropiere, dar se prăvăli la pămînt urlînd durere.

― Şăzi ghinişor, boierule! scrîşni Toader. Şi nu te mai zborşî la noi că vezi ce păţeşti. eu nu-s dus de multe ori la biserică, găsesc un capăt de funie mai curînd decît gîndeşti, şi gagiudecata!

Toader îl trase deoparte şi pe Gheorghe, care ar fi avut poftă să curme pe dată eu ticăloce l-a ucis pe Ionică. Apoi cu toţii îl lăsară în plata domnului pe rănit, înconjurînd-o pe Profiraşezată pe pămîntul rece de parcă ar fi fost în luna lui cuptor.

― Scoală-te, giupîniţă! îi zise Toader cu blîndeţe, apucînd-o de mînă. Apăi mintematale, urmă el cu dojană, să te iei prin codri după un bezmetic şchiop? Vrei să te mănînlupii?

— A fi mai bine! şopti fata într-un tîrziu, izbucnind în plîns.Flăcăul se bucură, întrucît lacrimile arătau că-i mai rămăsese o brumă de judecată şi da

grăise pe înţeles nu mai încăpea vorbă că avea să se vindece. Supărarea i-a fost prea mare, dtinereţea ei va birui.

55



― Aracan de mine! zise Toader, mîngîindu-i creştetul ca unui copil. Matale eşti tinericăai să trăieşti o sută de ani. Noi nu ne batem cu femeile, aşa că te-ai spăriet degeaba, dar trece!

― Să-l ducem şi pe nenorocitul ista, le zise Culai celorlalţi. Nu se cade să-l lăsăm prahaitelor, că-i şi el făptura lui Dumnezeu!

Flăcăii ridicară din umeri şi nu se împotriviră, ştiind ce înseamnă vitregia codrului cînd eneputincios. Cîţiva se apropiară de Melinte, dar acesta ridică spada asupra lor. Unul dintre băi

roti o măciucă şi-i zbură arma cît colo, după care-l scuipă în obraz.― Apăi, dacă aşa ţi-e vorba, boierule, se răsti chiar Culai, n-ai decît să rămîi şi… cum

fi soarta, că altă moarte de om noi n-om mai face! Rămîi în sama pădurii şi la vrerea celui sus, dar să nu ajungi a te ruga să te spînzure careva şi să n-aibă cine, ori să te agăţi singurel vreo cracă, de-i putea!

― Dar fata? întrebă Gheorghe, uitîndu-se la Toader.― Să nu puneţi mîna pe ea, sări Melinte, că nu-i de nasul vostru, ţopîrlanilor!― Nu-ţi fie teamă, boierule, o veni de bunăvoie, zise liniştit Toader. Pe noi, ţăranii, nu

duce mintea ca pe taică-său ori pe alţii.― De n-o vrea, se băgă Gheorghe, să rămîie să te oblojască!― Taci, bre, că sperii fata, îl opri Toader. Hai giupîniţă să mergem la casă de o

cumsecade şi nu te înfricoşa, că n-ai de ce.Profiriţia se ridică ascultătoare, lăsîndu-se dusă de flăcăul acela, care se purta atît

frumos cu ea. Dacă ar fi ucis-o pe loc ori dacă ar fi dus-o la curtea de la Ieşi, la tătîne-său, una i-ar fi fost. Cît despre tînărul Melinte, nu l-a luat în seamă, căci pentru ea nici nu era lume.

ÎNFRUNTAREA

Cu lungi îmbrăţişări şi lacrimi amare s-a despărţit doda Măria de „Petrică” al ei, că nimen-ar fi gîndit că era vorba de un străin aciuit numai de cîteva zile pe la ei. Isprava bărbătească, de a scăpa lumea de un ticălos, ori poate înfăţişarea lui plăcută, supuşeniahărnicia îl făcuseră îndrăgit de toţi. Nici gînd să primească vreo plată de la Gaşpar pentgăzduire şi nici măcar preţul calului lui Pera, căci ziceau bătrînii că-i darul lor pentru băiat. L-

pus să jure că de i-o fi cîndva mai greu în viaţă se va întoarce la ei, la Şanoviţa. Ba i-ar mafăcut şi adiată pe numele lui, într-atît îl îndrăgiseră.

Îşi luară bun-rămas şi cu toate că soarele încă nu se arătase, cerul fiind iarăşi plumburcei trei se îndreptară spre marginea satului, unde bănuia Grazziani să fie oamenii lui. Norocfost că dădură peste un oştean ce ieşise la fîntîna din uliţă şi cu mirare văzură că era vorba

oamenii prinţului şi nicidecum de spahiii sultanului.― Pe noi ne caută! şopti Marcu oprindu-şi calul.― Cam prea mare cutezanţa să pătrundă în ţinut stăpînit de turci, chiar în preajm

Cimişoarei! Galop! porunci morlacul şi toţi trei se avîntară pe uliţele satului stîrnind cîiniigăinile, trezindu-i şi pe cei mai leneşi din dulcele somn al dimineţii.

La rîndul lui, baronul Czobor ieşi pe dată în tîrnaţul casei unde dormise.― Ce s-a întîmplat? întrebă el frecîndu-şi ochii, încă buimăcit.― Înălţimea-ta, spuse proaspătul hotnog Biro Ferenţ, Imre a văzut ciobanii pe car

căutăm, chiar aici în sat.― Veneau spre noi! preciză cătana care-i văzuse. Erau tustrei călări şi...

56



― Cum trei? se nedumeri baronul. Doi erau!― Ba trei!― Socot că s-o fi alipit vreunul pe drum, cuteză hotnogul. De n-ar fi fost ei, atunci nu a

dat dosul cu atîta grabă, dar de cum au luat seama au şi fugit.― Cred că ai dreptate. Prea departe însă nu pot fi şi de acum nu mai au unde se ascund

fiindcă am intrat în cîmpie.― Doar de nu s-or întoarce de unde au venit... dar pot apuca şi mai către dealurile de

Ghioroc. — Vom vedea. Pe cai! porunci Czobor.Se vedea pînă hăt-departe în larga cîmpie bănăţeană şi numai ici-colo cîte un cop

stingher făgăduia umbră binefăcătoare pentru arşiţa zilelor de vară. Acuma însă nu de umbduceau lipsă fugarii.

― Poate că ar fi fost mai bine să fi apucat altă cale, zise Marcu din goana calului.― Nu! răspunse Gaşpar. Caii noştri sunt odihniţi, iar ai lor au stat peste noapte ca vai

lume. Apoi nu uita că Cimişoara trebuie să se afle colo, la capătul zării, şi nu mai apucă să ajungă din urmă. Te ţii, Pera? se întoarse el spre tînăr, care se bucura nespus de asemengoană.

— Iuhuuhuu! chiui flăcăiandrul spre uimirea celorlalţi.― Ar trebui să mai lăsăm caii să sufle, zise Marcu.― Nici vorbă! Chiar de-ar fi să şi crape sub noi, că ia te uită înapoia noastră, vin ca lupii― Sunt mulţi! strigă Pera, de parcă i-ar fi părut bine.― I-om rări! făcu Gaşpar, molipsit de vioiciunea tînărului.― De ne-or ajunge! adăugă şi Marcu.Deodată însă Marcu încetini.― Staaaţi! Haideţi spre stejarul cel gros din apropiere, că uitaţi-vă ce se arată în zare!Fără să mai întrebe de ce, toţi trei se îndreptară spre uriaşul copac din preajmă, că

văzuseră şi ei acele puncte îndepărtate, care puteau fi alte cătane ce le-ar aţine calea. Prieteni duşmani, în astfel de cazuri trebuia să fii prevăzător.― De ne-am repezi asupra celor din urmă i-am pune pe fugă, spuse Pera. Par a fi m

puţini.― Şi pînă i-am dovedi, s-ar apropia şi ceilalţi, care sunt de vreo cinci ori mai mulţi

contrazise Marcu.― Se vede treaba că ştiau ce gînduri avem, dacă au trimis aşa de mulţi ca să ne împied

să pătrundem spre Cimişoara, zise Gaşpar, care şi ajunse lîngă stejar.Descălecară şi la povaţa lui Marcu legară caii cu capetele către trunchiul copacului, de j

împrejur, căci astfel, printre ei, s-ar fi putut apăra mai bine. Îndată îi şi împresurară cătanele

Czobor, căci ceilalţi nu păreau a se grăbi, fie că nu-i văzuseră încă pe fugari, fie că ave poruncă numai să le aţină calea în preajma cetăţii.― Dar ce-aveţi cu noi, domniile-voastre? făcu Marcu pe prostul. Ne-aţi umplut de spaim

şi pe noi şi pe copil, ca să nu mai spun de dobitoace...― Daţi-vă prinşi! porunci baronul, care se descurca binişor pe limba iobagilor lui ola

De sunteţi oieri, n-aveţi a vă teme!― Dar noi mergem la Cimişoara...― Mereţi la dracu! tună baronul. Îndărăt la Caransebeş, unde vedem noi!― Nici gînd! se împotrivi Marcu, uitînd să-şi prefacă vorbirea. Din locul ăsta nu

dezlipim! Domnia-ta mergi unde ţ-o fi voia, nu ai treaba noastră!

57



Văzîndu-l pe Marcu oţărîndu-se astfel, Czobor nu se mai îndoia că el trebuie să fie turcacela viclean, care vorbea zeci de limbi, după cum se zvonea.

― Puneţi mîna pe ei, feciori! porunci el ungureşte către cătane. Legaţi-i fedeleş şi pe urom sta de vorbă.

Oştenii rămaseră pe loc cam fîstîciţi, necutezînd a se apropia de cei trei, care îşi arătciomegele dintre cai ca de după nişte întărituri de cetate.

― Ce vă holbaţi la mine? răcni Czobor. Descălecaţi şi de nu vor să stea în loc păliţi-i!

El însuşi se avîntă către Marcu, pe care-l socotea căpetenia, adică trimisul sultanului. Darmăsarul său căpătă o lovitură zdravănă de la unul dintre caii legaţi de copac şi de durereridică pe picioarele din spate, trîntindu-l pe baron la pămînt.

Un hohot străbătu piepturile împresuraţilor, iar Marcu strigă în bătaie de joc:― Descălecaţi, măi ficiori! Voi n-aţi văzut cum o făcut luminăţia-sa? No, hai!Czobor simţi cum i se urcă sîngele în cap, nemaiîndoindu-se acum că acesta trebuie să

Grazziani. Se ridică trăgîndu-se înapoi şi rînjii pe ungureşte: — Năpîrcă turcească, am să-ţi retez eu limba ta spurcată şi n-ai să mai ciufuleşti în veci!Rămase însă uluit cînd Marcu îi răspunse în aceeaşi limbă:― Mare păcat ar fi, înălţimea-ta, că atunci n-aş mai putea spune că eşti un prost şi

măgar!― Ahaa! Ticăloşilor! V-aţi dat în vileag că nu sînteţi mocani! Vă belesc, de nu vă d

prinşi!Rotindu-şi spada, reteză fulgerător vîna de la piciorul calului de lîngă Marcu şi bie

dobitoc nechezînd de durere se prăvăli înghesuindu-l pe stăpînu-său în trunchiul copacului. dată săriră cătanele să facă şi celorlalţi doi cai la fel, în vreme ce baronul călcă peste c

prăbuşit, gata să-şi proptească spada în gîtlejul lui Marcu.― Eşti mort, cîine spurcat! rînji el. Pînă aici ti-a fost!Marcu văzu că Gaşpar înfrunta doi oşteni de partea cealaltă a copacului şi doar Pera l-ar

putut ajuta, numai că şi acesta se împotrivea unei cătane. Totuşi Pera observă primejdia în case afla tovarăşul său şi dădu o lovitură puternică în boaşele unui armăsar aflat în preajm baronului, încît animalul icni înfiorător şi se roti scurt pe două picioare, răsturnîndu-l pe Czobtocmai peste oşteanul ce venea să-l sprijine. Însă baronul izbuti să se ridice pe dată şi la timastfel că securea lui Pera despică umărul oşteanului, făcîndu-l să urle de durere. Răcneacestuia îi băgă în spaimă pe ceilalţi, care şi aşa nu se prea îndemnau la bătaie, în vreme tînărul se aşeză în faţa lui Marcu, îngăduindu-i să se tragă din strînsoare.

Fapta băiatului îl încredinţă încă o dată pe baron că nu greşise luîndu-l pe Marcu dreGrazziani, aşa că porunci:

― Veniţi încoace să-l prindem pe ăsta de-aici! El îi capul!

Un oştean, vrînd să facă şi el o ispravă, băgă spada în burta armăsarului rănit şi-l despimărindu-i şi mai mult chinurile, dar şi zvîrcolirile. Maţele revărsate împrejur făceau apropierea de cei doi să fie şi mai grea, prăvălindu-se alunecînd.

― Ia securea mea! îl îmbie Pera pe Marcu, fiindcă acesta o scăpase sub cal şi rămăsese mîna goală.

― Dar tu ce-ai să faci?― Mă descurc eu! Nu te teme!Se avîntă în spinarea calului teafăr de alături şi prinzînd o cracă se săltă în copac.― Faceţi ca mine! strigă băiatul.― Nu! porunci Gaşpar. Pe urmă trag în noi precum în ciori. Stai pe loc, că vin şi eu

58



ajutorul vostru! Şi se şi repezi asupra lui Czobor, călcînd peste grumazul unui cal spintecat cezvîrcolea tîrindu-şi maţele. Hai, cîine bătrîn, să-ţi văd puterile!

Baronul nu înţelese, căci morlacul strigase în sîrbeşte, astfel că fu oarecum surprins iuţeala securii acestuia, care printr-o izbitură scurtă îi zbură spada din mînă. Se aplecă sridice, dar alunecă pe maţele răvăşite şi căzu în genunchi. Într-o clipită, Pera se aruncă copac drept asupra lui.

― L-am prins! L-am prins!

Gaşpar fu pe dată în ajutorul băiatului, în vreme ce Marcu apucă spada baronului şi propti în gîtlej, strigînd către cătane:

― Staţi pe loc, de nu vreţi să rămîneţi fără stăpînul vostru. Un pas mai mult şi-l înţep!Oştenii se opriră fîstîciţi.― Aşa să facem, luminăţia-ta? întrebă hotnogul.― Vezi-bine! horcăi baronul, căci Marcu îl înşfăcase de chică, săltîndu-i capul pe spate.

— Auzit-aţi? se răsti bănăţeanul. Eu poruncesc, aşa că lăsaţi armele la pămînt, scoat pistoalele şi hangerele, apoi strîngeţi-vă cu toţii laolaltă.

În vîrtejul încăierării uitaseră de călăreţii ce se desluşeau acum, destul de bine, cînd oştean strigă înspăimîntat: „Vin turcii!”. Fără a mai asculta de Marcu se azvîrliră pe dată în şao luară în galop înapoi spre Şanoviţa, uitînd cu totul de baron.

― Iată că şi turcii sunt bineveniţi cîteodată! rîse Marcu.― O, nu! exclamă Grazziani. Sunt chiar spahiii mei!În vreme ce oştenii lui Czobor se pierdeau în zare, spahiii se opriră în jurul copacul

neştiind ce se petrecuse. După cum se părea, cei trei ţărani prinseseră un grof ungur şi voiau sfacă de petrecanie, drept care Kerim-efendi strigă:

― Daţi drumul prinsului, nemernicilor! Cum de cutezaţi să ridicaţi mîna asupra unnobil?

Se bizuise doar pe tonul său poruncitor, fiindcă nu se aştepta ca ţăranii să-l înţeleagă

turceşte.― Aferim, Kerim-efendi! Numai că acest ticălos este pricina tuturor necazurilor mele.― Nu cumva... luminăţia-sa Gaşpar-beg îmi vorbeşte?― Chiar eu! rîse Grazziani de mirarea turcului. Veşmintele, ce-i drept, nu prea su

arătoase, dar m-au ferit de primejdie prin aste locuri.Alaybeyul făcu o plecăciune, dar şi o rugă pentru Alah că se isprăvise totul cu bine. Nu

ştie dacă ar mai fi scăpat cu viaţă, de nu dădea peste trimisul padişahului.― Ne ducem după fugari? se arătă el plin de avînt.

— Dă-le pace! Ei n-au nici o vină, altul e cel ce porunceşte şi gîndesc că nici măcar ăsarătîndu-l cu piciorul pe baron, care încă era la pămînt.

După ce îl făcură pe Czobor un sac bine legat şi-l cocoţară de-a curmezişul unui cGrazziani porunci plecarea, el şi cu prietenii săi călărind în frunte.Lesne de înţeles uluirea celor care-i vedeau pe oştenii împăratului turcesc ascultînd

poruncile a trei ciobani români. „Te pomeneşti c-am scăpat de turc!” îşi ziceau cîte u bucurîndu-se pe faţă.

Azapul Mahmud, care întîmplător era chiar de strajă la poarta cetăţii, holbă nişte ochi cepele şi nu cuteză să scoată o vorbă. Printre ţăranii din fruntea alaiului era şi Ali, uciga

paşei... „Şi doar astăzi n-am băut nici un strop, nici apă măcar!”

VENEŢIENII

59



Cam pe furiş s-a strecurat în Şeitin chervanul lui Marino Marini, neguţător de meleagurile Raguzei. Dar ciudăţenia cea mare era că, deşi cu numai un car de marfă, avea tamulţi însoţitori înarmaţi. E drept că-n acele vremuri nu s-ar fi încumetat la drum lung nici neguţător cît de cît mai răsărit de n-ar fi avut pază bună, însă raguzanul trebuia că duce marfă

prea mare preţ, cu atîţia slujitori.Ceruseră găzduire pe la vreo două-trei case, dar cu toţii îl îndrumaseră la badea Vas

Vădăsan, cel mai înstărit gospodar şi care nu o dată adăpostise călători străini sub acoperisău. De mirare era însă că de obicei trecătorii petreceau o noapte ori două şi îşi vedeau de drunumai aceşti raguzani nu se mai îndemnau să plece din satul de pe malul Mureşului, de parcăfi fost în aşteptarea cuiva.

Zvonuri multe începuseră a se auzi prin case, care mai de care mai înfricoşătoare.muiere zicea că ar fi văzut „cu ochii ei” pe vătaful paznicilor zăcînd de ciumă neagră, ferecat

pivniţa lui Vădăsan. „Taci, tu muiere, zicea alta. De-ar fi aflat Floarea, nu s-ar fi răbdat să nusufle şi nouă barem o vorbuliţă, că altcum îi şi pleznea inima” spunea alta. Şi tot aşa sporovăele în graiul locului, unde se îmbinau cuvintele bănăţene cu cele ardeleneşti. Altele se jurau sfînta cruce că ar fi fost vorba de vărsat de vînt, dar cea mai înfricoşătoare veste a fost aceea veneticii ar fi plecat mai departe dar nu erau îngăduiţi de stăpînire, fiindcă toţi erau mîncaţi dinăuntru de „boala lui Irod”. De atunci, de teama leprei nimeni nu se mai apropia de caVădăsanilor şi numai lăcomia după banii lui Vasile îi mai făcea pe unii să-i deschidă uşa, câvenea pe la ei. „Prostii muiereşti! le răspundea badea Vădăsan. Ce, eu n-aş fi aflat?” „Mai bis-ar duce în treaba lor!”, era părerea întregului sat, dar nimeni nu cuteza a le-o spune înarmaţineguţători.

Pe de altă parte, nici Vădăsan nu s-ar fi îndurat să-i vadă plecaţi, căci nu-i părea rău asemenea oaspeţi care numai că nu-i goliseră pivniţa, în schimb îi isprăviseră şopronul nutreţ. Începuse a cumpăra de prin sat, pentru străini, dar numai Dumnezeu ştia cu cît

vindea, în vreme ce el lua numai prisosul şi destul de lesne. Veneticii plăteau cu galbeni delor şi nu păreau a duce lipsă de ei, aşa că gazdele erau tare mulţumite şi nu plecau urecheagura lumii. Că tăceau şi bărbatul şi mai cu seamă muierea era fiindcă nu aveau ce spune, întruoaspeţii se pare că nu prea vorbeau despre trebuinţele lor, ori Vădăsanii nu înţelegeau, dspuneau că graiul tare se mai asemăna cu al lor, încît l-ar fi putut învăţa cu uşurinţă.

Messer Marini era în aşteptarea unui om de-al său şi, nimerind la Şeitin o gazdă avutădornică de bani, a hotărît să adaste acolo cîtă vreme ar fi fost nevoie. Că localnicii se ţineau cdeparte nu era rău, cîtă vreme aceştia nu puteau afla de rosturile lui. Fiindcă de fapt oamenii erau oşteni, în slujba republicii veneţiene, stăpîna mărilor şi duşmana de moarte a turcilor. dădeau drept raguzani, avînd aceeaşi limbă, cînd treceau prin locurile stăpînite de turci şi aceş

îi îngăduiau, căci Raguza ţinea cu padişahul.Avea sarcină de la însuşi dogele Veneţiei să-l înlăture pe Gaşpar Grazziani, acel „italturcit” intrat în slujba lui Ahmet, ca să nu mai ajungă la întâlnirea de la Praga. Trebuia ucis înascuns şi pentru asta i-l dăduse în sprijin pe căpitanul Carlo Fiducci cu oamenii lui, vestiţi pmăiestria cu care înjunghiau pe orice nepoftit ori duşman al serenissimei republici. Căpitanfăcea pe vătaful de slujitori, năimit anume de „neguţător”, dar întotdeauna se sfătuiau împreuca doi buni prieteni. Al lui fusese gîndul că ar fi mai bine să se scape de Grazziani la Orşoîntrucît aflase de capcana ce i-o pregătiseră la Belgrad. Trimiseseră acolo pe PasqualeRaynaldo, buni cuţitaşi, dar afurisitul de Grazziani îi scurtă zilele celui din urmă, care se c

pripise şi-i dăduse putinţa să se apere cu spada. Pasquale a fugit ascunzîndu-se în urma alaiu

60



de spahii care-l însoţea pe acesta prin Banat. Trimisese vorbă despre moartea lui Raynaldspunînd totodată că el va aştepta prilejul să-l înjunghie pe la spate pe trimisul padişahulTrebuia să le mai dea un semn de viaţă, dar amuţise, aşa că au trimis un altul, pe Ruggiero, sdea de urmă.

― Facem bine că zăbovim vreme aşa îndelungată în casa asta? îl întrebă într-o zi căpitanFiducci.

― N-avem încotro, răspunse Marini.

― Numai să nu batem la ochi.― Fii fără grijă! Oamenii de prin partea locului nu-i suferă pe turci şi oricum nu ne

vinde, chiar dacă ar şti ce urmărim. De altfel trebuie să-i aţinem calea lui Grazziani, că de scaîn pusta ungurească mai greu îl dovedim. Nu uita că are cîteva sute de oameni în suita lui.

― Dar era vorba să-l întâmpinăm pe uliţele din Gyula!? nu se lăsă Fiducci.― Ascultă căpitane, zîmbi şăgalnic messer Marini. Să ştii că fetişcanele din satul ace

sunt cu mult mai frumoase decît negustoresele de la Gyula. Şi după cîte ştiu eu nu urmăreştite căpătuieşti, aşa că iubirile trecătoare de pe aici sunt mai folositoare. Dar să ştii că vicleanGrazziani ar fi putut afla şi despre capcana de la Gyula ca şi despre cea din Serbia, şi l-am

putut aştepta noi mult şi bine acolo, iar el ocolindu-ne să fi ajuns la Praga. Cu cît mai aproade el, cu atât mai bine!

― Dacă ar fi să-i dăm de urmă, nu zic ba, însă de la o vreme, parcă l-ar fi îngh pămîntul.

― Cum îi dăm de urmă, îi ieşim în întâmpinare.― Poate că Pasquale i-o fi venit de hac între timp şi noi n-am aflat.― S-ar fi întors Ruggiero! Să-l aşteptăm şi pe urmă om vedea.

— Iartă-mă messer Marini, făcu Fiducci pe gînduri. Dacă le ucidem solul, turcii nu vtrimite altul în loc?

― Nu-i tot una, caro mio!

― Cum aşa?!― Grazziani este înţeles în taină cu cei de la Praga şi va încheia pace oricum ar pofti chiar de-ar fi să păgubească turcul.

― Pentru ce nu-l dăm în vileag?― N-avem dovezi! Iar de apucă să semneze în numele sultanului, noi rămînem singurii

duşmani. Înlăturîndu-l, pînă va trimite Poarta un altul, pînă îl vor lămuri şi pe acela primească banii austriecilor, timpul va trece, poate chiar şi ani de zile.

― Atunci, trebuie ucis în orice chip.― Se-nţelege! Să nu uităm însă că turcitul a învăţat să mînuiască spada, chiar la noi aca

cu maestrul Tardini.

― Zăăău?! se miră Fiducci. — Acuma înţelegi pentru ce a murit Raynaldo. Orice greşeală se plăteşte cu viaţaîntîlnirea cu acest om. A fost unul dintre cei mai buni învăţăcei ai maestrului.

― Am auzit că Tardini n-ar fi murit de moarte bună...― Era şi firesc s-o sfîrşească astfel. A fost ciuruit în aşa hal că n-a mai putut pluti şi l-

găsi în Canal Grande.Tăcură din nou, uitîndu-se pe fereastră.― Ar trebui să deschidem puţin să mai intre aerul de primăvară, zise Marini.

— N-ar strica nici o plimbare pe malul rîului. Ne-ar mai aduce aminte de casă, că mi surît de atîta cîmpie.

61



― Haidem!Apucară drumul către Mureş, fiind totodată în calea oricărui străin ce ar fi venit dinsp

Timişoara. Începuse a înmuguri frunzişul din luncă, dar ei n-aveau ochi pentru asemenfrumuseţe. Şi cînd auziră din depărtare un tropot de cal, tresăriră amîndoi presimţind că trebusă afle o veste însemnată.

Într-adevăr, călăreţul ce se apropia era chiar Ruggiero.― L-am văzut! spuse acesta de cum descălecă.

― Cu ochii tăi? întrebă Fiducci.― Mă jur!― Unde? întrebară cei doi deodată.― La Timişoara! Ieri încă mai era acolo.― Şi Pasquale? întrebă Marini.― De cum i-a pierdut urma a dat fuga la Timişoara, crezînd că tot avea să se arate cîndv

Şi aşa a fost. Acum este iar pe urmele lui.În vreme ce Marini şi Fiducci îl iscodeau pe Ruggiero şi se sfătuiau cum să mai facă, na

Floarea pătrunse în camera lor, cu mătura în mînă. Se întoarse însă pe dată, chemîndu bărbatul:

― Vaaai de mine, bărbate dragă, dar aici îi cocină de porci! Uite ce-or făcut din canoastră!

― Tacă-ţi gura, nu te băga! răspunse Vădăsan uitîndu-se ca nu cumva să apară oaspeţii.Încă de la început îl făcuseră să priceapă că nu le-ar fi pe plac să li se scotocească pr

odaie şi pînă acum se ţinuseră de făgăduială amîndoi. Nevastă-sa însă avea dreptate şiîngădui:

― Dă o ţîrucă, de ochii lumii, şi ieşi pe dată, că-i face curăţenie după ce-or pleca! Nana Floarea se apucă a trebălui de zor prin încăpere, căci pretutindeni erau arunc

lucruri de-a valma. Aşa dădu peste o sticlă frumos îmbrăcată, cum nu mai văzuse pînă atunci

curioasă din fire, vru să ştie ce se află în ea. Cu greutate îi trase dopul şi mirosind-o îşi dăseama că era vin, dar nici nu-i trecu prin minte să-l guste, să se facă de minune, că doar aveauîn pivniţă destul, cu toate că străinii îl cam împuţinaseră. Se grăbi deci să pună dopul aşa cumfost, dar zărindu-l prin fereastră pe neguţător venind către casă se zăpăci şi răsturnă sticla

pricina, care se rostogoli pînă sub patul masiv de stejar, unde continua să gîlgîie fără ca femsă poată interveni. „Ce-am făcut?” se căina ea, luîndu-se cu mîinile de cap. Descumpănită, aruncă din nou privirea pe fereastra şi răsuflă uşurată văzînd că Marini îşi adunase oameniigrajd şi le povestea ceva, arătînd a nu fi zorit să intre în odaie. Se întoarse sprintenă şi cît ai bdin palme umplu sticla cu vin de-al lor, apoi încurajată de izbîndă îi puse dopul de plută, o aşela loc, apucă din fugă mătura şi părăsi încăperea ca după o faptă de toată isprava.

Ar mai fi putut zăbovi multă vreme în odaia veneţienilor, pînă să intre în casă Mariînsoţit ca de obicei de Fiducci. Cum văzu rînduiala îşi dădu seama că umblase cineva şi repezi la sticlă, zgîlţîind-o să vadă dacă mai era plină.

― Chiar voiam să te întreb, messer Marini, cînd ne vom îndulci şi noi cu vinul acela Chianti, pe care-l păzeşti atîta?

― De ăsta nu ne atingem! Este darul dogelui pentru messer Gaşpar Grazziani, foodinioară supus al republicii.

― Asta n-aş fi crezut-o! spuse uluit căpitanul. Noi ne omorîm să-l scurtăm de ziledogele îi trimite Chianti. Dar cum o să i-l dai?

― Dacă scapă de Pasquale, mă duc la el şi i-l pun în braţe!

62



Fiducci socoti că nu auzise bine, dar văzînd răspunsurile în doi peri ale tovarăşului săulăsă păgubaş.

― Hai mai bine să gustăm din vinul casei, căci de mîine încolo avem să-i ducem dorul.― Mergem, deci, dimineaţă? întrebă bucuros căpitanul.― Negreşit! Aşa după cum le-am spus adineauri tuturor.Pînă în seară, toate pregătirile de drum erau isprăvite şi cu toţii răsuflau uşuraţi că aveau

se mai mişte din loc, nefiind obişnuiţi cu şederea îndelungată şi mai ales cu aşteptarea.

A doua zi, chiar de cu noapte, veneticii părăsiră gazda lor primitoare, nu fără a-i lăultimii galbeni datoraţi. Lui badea Vădăsan îi părea rău, dar nana Floarea se şi apucă să deretca lumea. Cînd a vărsat sticla cu vinul veneţienilor aruncase pe jos o piele de viţel, ca să nu vadă pata şi s-o dea de gol. Acum ridică pielea, dar rămase cu o bucată în mînă, de se cruci.

― Vasileee! Uite aici, omule! făcu femeia, albă ca varul.În tocul unde se scursese vinul italienesc, pămîntul parcă se prefăcuse în cenuşă, iar pie

ce-l acoperise era arsă, ca şi cum ar fi fost ferfeniţată de vreun duh necunoscut.― Vinu' lor! îngăimă femeia. Ce oameni au fost, de vreme ce erau în stare să beie a

ceva?― Doamne apără! făcu bărbatul. Mă duc s-aduc popa!

NADA

Feri-baci, gazda unde poposiseră Agnes şi Iulia, era un soi de iscoadă a prinţului BethlenTimişoara. Într-un fel, s-ar fi putut spune despre el că se afla în slujba domniei Ardealului, dîn mare taină, aflîndu-se în ţinuturile stăpînite de turci. Fetele au trebuit să-i arate un inanume, iar Agnes i-a mai şoptit la ureche: „Vărul domniei-tale este sănătos?”. Feri-baci răspuns: „Mulţam de întrebare”, după care le-a deschis larg poarta casei sale.

― Bine că ne-am văzut şi noi într-un pat omenesc! zise Iulia aruncîndu-se peste maca

alb, cusut cu flori.― Doar nu-ţi închipui că avem vreme de odihnă, cînd fără zăbavă trebuie să dăm ochii turcul, răspunse contesa.

― Aşa, ostenite de la drum?!― Nu suntem mai puţin frumoase! Ba pot spune că e mai bine să se bage de seamă

venim de departe şi că pe aici suntem doar în treacăt. Hai, saltă-te şi potriveşte-ţi veşmintele.― Barem o oră-două de somn...― Nici nu încape vorbă! Vrei ca în timp ce noi visăm frumos el să-şi ia zborul? Ştim bi

că a zăbovit cam mult în calea sa şi nu se gîndeşte să ne aştepte pe noi.― Ce-ar fi rău? se alintă Iulia. Mi-ar place...

O bătaie în uşă îi opri vorba, Agnes trase zăvorul şi în prag se ivi gazda, cu pălăria în mîca semn de mare cinste.― Fie-mi iertat, înălţimile-voastre, dar acuma vin de la porţile cetăţii, unde am văz

sosind alaiul turcilor ce trebuie să meargă la Praga.― Era şi... ştii dumneata cine? întrebă Agnes.― Doamnă contesă, de felul meu nu mă prea dau în vorbă şi nici nu mi-i îngăduit. Stăpî

mei gîndesc şi eu le îndeplinesc porunca, numai că de data aceasta musai să spun şi eu ceva.― Dă-i drumul!― Turcii aveau în fruntea lor trei mocani olahi, de păreau că ei ar fi căpeteniile, şi mai

urmă venea călare şeful spahiilor.

63



― Şi ce-i cu asta? sări Iulia. Îi vor fi adus ca ostateci.― Ba nu-i aşa, măria-ta, că era şi un ostatec, legat ca un sac de-a curmezişul calul

numai că acela era luminăţia-sa domnul baron Czobor Istvan!― Ceee? se miră Agnes. Auzit-am bine? Czobor?!― Întocmai!― Ţi s-o fi părut, spuse Iulia.

— Nu-l puteam asemui pe domnul baron cu nimeni, fiindcă adeseori a dormit în pa

acesta al domniilor-voastre. El era.― Bine, Feri-baci, zise Agnes, după o clipă de tăcere. Nu-i o veste bună, dar a fo

binevenită. Îţi mulţumim!Gazda făcu o plecăciune şi ieşi pe dată, lăsîndu-le singure pe cele două prietene.― A fost trimis să-l prindă pe Gaşpar şi iată că acela l-a legat fedeleş, rupse tăcerea Iul

Păţi-vom şi noi la fel?― Ia nu mai cobi! Tu n-ai auzit că nu era turcul nostru în alaiul cu care a fost ad

baronul? Şi mai apoi... noi n-am venit să-l prindem, ci să ne lăsăm prinse de el! zîmbi cu tAgnes.

― Hm! mormăi Iulia. Dar dacă Czobor va fi de faţă chiar cînd ne ducem noi acolo, crcă nu ne va da de gol?

― Pe cît îl ştiu de ticălos, ar fi în stare, numai că eu nădăjduiesc să fie băgat undevaadîncul temniţei şi nu să stea la taclale cu trimisul padişahului. Poate că acuma, cînd vorbim,nici nu mai este în viaţă.

― Atunci cine să fi fost ciobanii aceia din fruntea turcilor şi unde să fie omul nostru?― Ei vezi, aici e norocul tău, căci pînă nu ştim sigur că e în cetate nu trebuie să pătrund

acolo, aşa că vei putea dormi, iar Feri-baci va trebui să afle tot ce vrem. Pe urmă n-avem desă purcedem la cucerirea Temesvarului!

Iulia chicoti cu ochii în tavan şi pe dată îşi azvîrli botinele şi începu să-şi tragă fust

peste cap. Era frîntă de oboseală, după cum de altfel şi Agnes, măcar că nu voia să se araContesa plecă mai întîi după gazdă şi îi ceru să iscodească dacă turcul era în cetate. Iar de poafla şi ceva despre baron, cu atît mai bine. Oricum, era hotărîtă ca măcar în dimineaţa următosă dea ochii cu Grazziani, de s-o fi găsind pe undeva.

Către seară, pe la vremea cinei, Feri-baci se înapoie şi le dădu de ştire că omul sultanuera unul dintre cei trei ţărani, ba se spunea că printre ei se afla şi cel care l-a ucis pe Had

paşa...― Păi, spui că era slobod?! întrebă Agnes.― Aşa vorbeşte lumea, înălţimea-ta.― Dar al treilea?

― Tot oştean, însă necunoscut. Toţi trei se bucură de mare cinste în cetate şi dizdarul nuiese din poruncă, acum că şi-au schimbat straiele.― Dar baronul?― De el nu se aude nimic! Va fi fiind cetluit în vreo temniţă.― Ai adus şi veşti bune, Feri-baci, şi vezi să nu se afle că înnoptăm aici, iar mîine de cu

s-o lumina să fie caleaşca pregătită să intrăm în cetate.― Nu-i nevoie, doamnă contesă, că doar poarta e la doi paşi de casa mea.― Tocmai de aceea! Vom pleca pe furiş, cînd doarme toată lumea, şi intrăm drept

poarta mare a cetăţii.Aşa s-a şi întîmplat, după cum a vrut contesa, numai că azapul de la poartă i-a op

64



caleaşca răstindu-se la ei:― Nu slobod! Geri!Contesa se ivi la fereastră şi ciripi cu un glas de înger, pe limba lui Dante:― Vreau să vorbesc cu maimarele cetăţii!Străjerul îşi mai însenină căutătura în faţa acestei frumuseţi cum nu mai văzuse, dar o ţin

una şi bună că nu poate lăsa caleaşca între zidurile cetăţii. Nimeni însă nu le tălmăcea spuseleîncepu să se fîstîcească sub privirile fetei. Strigă pe căpetenia ortalei, căci el nu se mai pu

descurca, dar nici acesta nu fu mai breaz, de credeai că ochii contesei aveau să vrăjească to partea bărbătească a cetăţii. S-a ajuns pînă la dizdar, care tocmai dădea de mîncare şoimului sîndrăgit.

― Înălţimea-ta, se temeni căpetenia ortalei. Eu nu ştiu ce să mai fac!― Ce-ai păţit?― O caleaşcă trasă de şase cai aşteaptă să intre în cetate, după cîte mi-am dat seama.― Biciuieşte-le caii, dacă nu te-nţelegi cu oamenii, răspunse foarte liniştit Ibrahim-efend― Numai că, milostive, sunt două cadîne, de parcă ar fi huriile slăvitului profet.― Văd bine că te-ai scrîntit! Ce dacă-s femei? Nu le-ai întrebat ce caută la noi?― Vorbesc numai veneţiana şi nu le pricepe nimeni.Auzind una ca asta, Ibrahim săltă capul. Nu cumva să fie vorba de ceva treburi de-ale

Gaşpar-beg, fiindcă el se tot vîntură cu ghiaurii de pretutindeni. Poate că de el va fi întrebîcineva şi oricum ar fi trebuit să i se aducă la cunoştinţă. Se hotărî să meargă el însuşi să vadăvoiau cele două „hurii”.

Se topi însă şi dizdarul la vederea lor, căci, nerăbdătoare, se dăduseră jos din caleaş plimbîndu-se pe sub nasul azapilor. Ibrahim le făcu temeneli de parcă ar fi fost mari demnitamai-mai să creadă şi el ca nu erau fiinţe omeneşti obişnuite. Fîstîcit, le făcu semn să-l urme

pe jos, după ce porunci unui azap:― Dă fuga la înălţimea-sa Gaşpar-beg şi spune-i că are oaspeţi de la curtea împăratu

ghiaur!― Facem bine că intrăm între lupii ăştia? mormăi temătoare Iulia.― Cum ne-o fi norocul! zîmbi Agnes, deşi în glas i se simţea oarecare teamă. Bărbaţii su

la fel în toată lumea, adăugă ea.Şi nu se înşelase, căci Ibrahim-efendi le mînca din ochi pe amîndouă, fiind pus

încurcătură pe care s-o placă mai mult. „De-aş găsi două roabe ca ele, nu m-aş tocmi deloc!” zise şi parcă simţea oarecare părere de rău că-l înştiinţase pe ghiaurul Gaşpar, care avea săînţeleagă cu ele. Dar, prevăzător cum era, se gîndi că aşa era mai bine, întrucît s-ar putea să două iscoade şi nimic altceva.

Intrînd într-o odaie unde ardeau mirodenii aduse de prin ţările Răsăritului, fetele simţiră

fior prin şira spinării şi se luară de mînă. Pereţii acoperiţi cu mătăsuri grele şi cu arme agăţ peste tot nu prea te îmbiau la cutezanţă. Apoi pernele cele mari trîntite pe frumosul covorPersia le duceau cu gîndul la poveştile arăbeşti care le încîntaseră copilăria. Acum însă erfemei în toată firea!

Simţind că pe Iulia o cuprinse un tremur, Agnes căută s-o liniştească:― Nu-ţi fie frică! Oameni sunt şi ei şi or avea femeile lor, cu care se poartă altcum decît

bătaie. Noi am venit aici de bunăvoia noastră şi n-au să ne facă nimic.Se opri însă, cînd se dădu deoparte o perdea grea de catifea şi se iviră mai mulţi bărba

printre care îl recunoscură pe dizdar şi-i zîmbiră. Înveşmântat turceşte, nimeni n-ar mai fi puspune că tînărul acela cu barbă aşa de frumoasă era oierul ce se vînturase pe drumur

65



Banatului. Însoţitorii lui, Marcu şi Pera, nu se dezlipeau de el. Văzîndu-l pe băiat în preajma Grazziani dizdarul i-a mărturisit bănuiala cea cumplită, dar solul împărătesc i-o retezaspunînd: „E cu mine! Nu el e făptaşul!” şi i-a fost îndeajuns ca să nu mai cerceteze nimic. Psimţise la rîndu-i un fior, întrucît odaia rămăsese neschimbată din vremea lui Hadîr şi numamintiri plăcute nu avea. Marcu, în schimb, pe cît era de arătos pe atîta se pleoştise, cu oc

pironiţi pe Iulia, căci încă din copilărie tare-i mai plăceau bălanele. Numai Grazziani nu pierdu cu firea şi salutîndu-le pe fete după obiceiul veneţian le vorbi în „limba lor”:

― Doamnele mele, fiţi binevenite sub acoperămîntul unor bărbaţi înmărmuriţi frumuseţea voastră. Se-nţelege că printre ei mă socot şi eu. Încă o dată, sluga domniilor-voast

― Excelenţă! răspunse Agnes, şi amîndouă făcură o plecăciune întocmai ca la Veneţ Nevoia ne face să cerem ajutorul vostru, căci altcum n-am fi cutezat să ne avîntăm într-un cude vulturi.

Grazziani zîmbi, simţind sub vorbe dibăcia femeii care urmărea ceva, dar ce anume?― Nu vreau să aflaţi din altă parte că suntem două unguroaice, urmă Agnes cu glasul

fermecător. Eu, contesa Agnes Rozsnyai, şi prietena mea cea mai bună, baroana Iulia Mikeş.― Iar eu mă numesc Gaşpar Grazziani, dînşii fiind Ibrahim-efendi, căpitanul cetă

prietenii mei Marcu Iancovici şi Pera Stambolici.Fetele făcură cîte o plecăciune de fiecare dată cînd auzeau numele şi toţi dădură din c

doar Marcu parcă uitase şi cum îl cheamă. Ce-i drept, Gaşpar le scornise numele pe loc, darel se potrivea, fiind feciorul cnezului Iancu şi pe sîrbeşte aşa i s-ar fi spus. Nu-şi putdesprinde privirea de pe Iulia, făcînd-o să roşească şi să-şi plece ochii în jos. Albeaţa obrajilcare acum nu mai aveau trebuinţă de chinoroz, părea a scoate la iveală întunecimea ochilor. nasul ei cîrn şi buzele cărnoase şi roşii o făceau să semene mai curînd cu o copiliţă pusă pe şaîn orice clipită. Numai că de astă-dată privirile bănăţeanului o cam fîstîciseră. Agnes îşi dădseama că ochii ei ca albastrul cerului de primăvară, precum şi gropiţele din obraji i-ar fi dat gşi pe cei mai înrăiţi duşmani ai fiicelor Evei.

― Cu ce vă putem fi de folos? urmă Grazziani, uitîndu-se la amîndouă, neştiind că Iuliaînţelegea limba şi că de fapt numai ei doi erau cei care vorbeau.― Vă spuneam, răspunse Agnes, că venim din Transilvania, de la curtea prinţului Bethl

asta ca să nu bănuiţi vreo înşelăciune din partea noastră. Pînă la Cladova am avut paostăşească din poruncă princiară, dar de acolo încoace am tremurat de frica lotrilor, căci mavem drum pînă la Gyula, de nu ne vom opri la Arad.

― Scumpă doamnă, cerul mi-a hărăzit fericirea de-a avea acelaşi drum, şi pentru mine poate fi dorinţă mai arzătoare decît să vă însoţesc în călătoria voastră. Aşa că spahiii mei vă v protegui de orice tâlhar!

― Ştiţi cum e, cînd pleci pentru vreme îndelungată, mai iei cu tine un inel, un cercel şi..

― Vai de mine! Dar cele mai de preţ bijuterii sunteţi chiar voi, frumoasă contesă!― Ne copleşiţi, excelenţă! roşi în cele din urmă şi Agnes, fiindcă aşa se cuvenea. At bunăvoinţă şi vorbe frumoase din partea unui turc nu le-aş fi aşteptat, dar de vreme ce sunt prietenul creştinilor...

― Ba sunt un adevărat ghiaur! zîmbi Grazziani. Cu toate că mă aflu în slujba sultanuluiîi port veşmintele, nu mi-am lăsat credinţa.

― Mă bucură din suflet să aud asta... Acum însă cred că am stat îndeajuns şi cu îngăduiexcelenţei-voastre noi am vrea să plecăm.

― După cum vi-i voia, măcar că tuturor ne va părea rău la despărţire... Oricum, prietenmeu Marcu vă va însoţi pînă la hanul la care aţi tras, începînd chiar de astăzi paza asup

66



voastră, după cum vedeţi.Aflînd despre ce era vorba, Ibrahim-efendi se grăbi să spună că le-ar întovărăşi chiar

dar trimisul padişahului se împotrivi, căci nu se făcea ca însuşi dizdarul să fie văzut prin tâalături de ghiaure. Pentru aceea l-a făcut pe Marcu să se ducă şi i-ar mai fi spus şi ce gînduavea, dar i-a fost teamă ca nu cumva vreuna dintre fete să priceapă. „Afurisit de frumoase msunt! îşi spuse. Oricum, vin de la Bethlen şi au vrut să mă îmbrobodească spunînd adevărul,vreme ce s-ar putea să fie două primejdioase iscoade... Ori, de ce nu, chiar două fete minuna

Timpul va arăta!” şi se uită după ele cum urcară în caleaşcă şi se îndepărtară însoţite de Marcdar nu spre casa lui Feri-baci.

Pe drum, Agnes începu a-i povesti Iuliei despre ce vorbise cu Grazziani.― Se pare că am nimerit-o bine! Cred că acest Gaşpar mă place şi nu-mi va ieşi din vo

Cît despre prietenul lui, care călăreşte pe lîngă noi, nu te mai slăbea din ochi. Pe „turc” îl iau iar pe Marcu...

― De unde ştii că aşa-l chemă?― Aşa-i, că tu n-ai de unde şti. Gaşpar mi-a spus de toţi şi eu i-am ţinut minte.― Frumos nume! făcu Iulia închizînd ochii visătoare.― Dar şi el, zîmbi Agnes cu înţeles. Te pomeneşti că ţi-o fi căzut cu tronc?― Şi dacă ar fi aşa?― Mă înspăimînţi! Nouă nu ne este îngăduit să ne îndrăgostim, ci numai să fim iubite.― Oricum, nu cred şă mă pot înţelege cu el, că n-a scos o vorbă, iar după nume nu pare

fi ungur.― Cheamă-l şi vezi!Iulia nu mai aşteptă să fie îmbiată a doua oară, ci îşi scoase capul, strigîndu-l:― Nobile domn! N-ai vrea să te apropii mai mult de caleaşcă? Noi n-am vorbit deloc,

numai prietenii noştri...― Fă cumva să-l îndepărtezi, că nu ne putem duce cu el plocon la Feri-baci, îi şo

Agnes.Era tocmai ceea ce Iulia n-ar fi vrut, dar n-avea încotro. Marcu însă nu se dădea dus, toate rugăminţile fetei de a se întoarce în cetate. Le însoţea de aproape, că aşa fusese porunlui Gaşpar (dar şi a inimii lui!).

Pînă la urmă, vizitii nemaiştiind încotro să meargă apucară pe strada lui Feri-baci.― Dar ce s-o fi întîmplat? întrebă deodată Marcu, săltîndu-se în scări.― Unde? se forţă Iulia să scoată capul, însă Agnes se băgă peste ea.― Uitat-am, nobile domn, să întrebăm cînd va avea loc plecarea noastră, aşa că v-aş ru

să daţi o fugă la excelenţa-sa... Nu apucă să isprăvească întrucît caleaşca se opri, iar unul dintre vizitii sări de part

cealaltă şi o chemă într-acolo.― Slăvită stăpînă, priviţi la casa aceea!Agnes văzu mai mulţi oameni care se căzneau să stingă ceea ce mai rămăsese după poja

care încă nu se isprăvise.― Bietul om! îl căină contesa, dar cam nepăsătoare. I-a ars nenorocitului toată casa. Poa

că el va fi scăpat...― Dar... doamnă contesă, este casa unde aţi dormit astă-noapte, îngăimă vizitiul.

OT MENEDEC

67



Oricît ar părea de ciudat, acesta era vechiul nume al sfintei ctitorii zidite din porunrăposatului Vlad Ventilă vodă, „de la Slatina” cum i-au mai spus urmaşii. Spre a fi la adăpostiureşul vrăjmaşilor, alesese măria-sa anume un loc pe malul Slănicului, pe dealul Reghinarişi poruncise zidire măreaţă şi trainică, înzestrînd-o cu moşii şi îndestulind-o cu de toate. Numcă de la văleatul 7040, cînd avusese loc sfinţirea lăcaşului, mari necazuri au căzut pe capBrăgheştilor, neam aprig de moşneni, care nu s-au împăcat nicicum cu gîndul ca pămîntul rumoşiei lor să fie al cuvioşilor monahi. Umblat-au ei cu plîngeri şi jalbe, pînă la divan

domnesc, dar zadarnic, fiindcă voinţa unui voievod răposat, legată prin straşnice blesteme, putea fi încălcată. Cînd au văzut că n-o mai scot la capăt cu binele, mai cu seamă în vremstăreţiei preacuviosului Paramon, zis Răzbici, vestit prin cîinoşenia lui faţă de ţărani, au dat toţii năvală asupra sfintei monastiri. Nu gîndise răposatul voievod că oamenii locului se vrăzvrăti împotriva ctitoriei, dar a trebuit să cadă capul lui Răzbici, despicat de o secure, penca să se aştearnă pace. Brăgheştii au luat toate terfeloagele călugărilor şi au aprins un foc mcu ele, chiar în faţa mănăstirii. Apoi au scos de prin sipete vechi hrisoave, unele de la bătrînMircea Vodă, şi cu ele s-au înfăţoşat la mila măriei-sale Radu vodă Mihnea, care n-a pregetatle facă dreptatea ce li se cuvenea. În locul boaitei de Răzbici a venit cuvioşia sa Pamfilie, o

bun, „pîinea lui Dumnezeu”, şi s-a isprăvit cu asuprirea. Abia acum, de cîţiva ani, paceaînţelegerea începuse a domni. Ba, Ot Menedec devenise adăpost de vremuri grele, cum erafiresc pentru asemenea zidire domnească. Toţi moşnenii dimprejur cătau acuma cu altă inimspre mănăstire.

Aşa se face că în primăvara văleatului 7124 la poarta cea grea de stejar se abătură bătmăcar că trecuse demult şi cel de-al doilea cîntat al cocoşilor.

— Care eşti acolo? se auzi vocea somnoroasă a fratelui portar Nataniel.― Om bun, taică-părinte! Deschide că-i zarvă mare!Ploaia ce căzuse peste seară înmuiase potecile, încît cal şi călăreţ erau mînjiţi de tină pî

în albul ochilor.

― Mai ai răbdare, se oţărî călugărul, că doar nu dau turcii.― Ba-i mai rău, cuvioase, că vin tătarii!― Ceee?! Doamne apără! îşi făcu el o mulţime de cruci la repezeală, după care încep

bate toaca, fără să-i mai pese de străin.În scurtă vreme s-au ivit cîţiva călugări îmbrăcaţi care cu ce apucase, dar cu toţii strîngî

în mîini cîte o sîneaţă.― Răbdare, că vin acuşica! răcni Nataniel către cel de afară, care nu mai contenea bătă

în poartă.Îşi săltă sutana pînă în brîu şi cu paşi mari sări peste scări de parcă ar fi zburat, apoi

băgare de seamă se mai uită o dată prin ferestruica de la portiţă şi trase zăvorul.

— Hai, repejor!Uitase, se vede, că din pricina lui nu intrase drumeţul. — Sărut-mîna, taică-părinte! zise acesta, ştergîndu-se de sudoare. — Domnul cu tine, fiule! îl blagoslovi portarul. Vino, în foişor, dar lasă-ţi calul colo,

conovăţul cela acoperit, îi arătă el cu mîna.În răstimp, în odaia foişorului s-a arătat şi preacuviosul Pamfilie, cu potcapul pus anapo

şi cu coada despletită. — Ce-i, fraţilor, ce s-a întîmplat de faceţi atîta tărăboi? întrebă el, cu ochii pe jumăt

închişi.Avea în mînă un toiag care ar fi putut sluji tot aşa de bine ca măciucă înfricoşătoare

68



mîna unei matahale de om, după cum era preacuvioşia-sa. Gurile rele chiar spuneau că mumonahi au simţit pe spinarea lor mîngîierea cîrjei duhovniceşti atunci cînd ispitiţi de Satanamai spurcau la cele lumeşti. Alte pedepse ori canoane nu le prea dădea egumenul, zicînd că avea de ce să-şi piardă vremea bunul din ceruri cu rugăciunile bolborosite de păcătoşii monahi, care nici nu ştiau măcar slavoneşte. De altfel nu era nici el împăcat cu gîndul Dumnezeu nu le cunoaşte şi limba lor, de vreme ce-i silea să i se roage pe bulgăreşte, slavonă, ori sîrbeşte. „Preacuvioase, îl întrebase cu ani în urmă un frate mai tînăr, abia intrat

cînul călugăresc. Pentru ce i-o fi aşa greu lui Dumnezeu să înveţe şi limba noastră, ca să înţelegem de-a dreptul? Aşa, că nu pricepe, nici nu ne ajută, cu toate rugăciunile noastre!” Snţelege că a fost silit să probeze cîrja pe spinarea clevetitorului, dar nu l-a „mîngîiat” prea rcăci în sinea lui îi dădea dreptate călugărului. Nici la canon de rugăciuni nu l-a supus, zicîndzîmbind: „Oricum nu ne înţelege limba, iar tu pă limbile sfinte nu prea ştii ce să ceri”... Tînăfrate a dat a rîde, dar s-a ţinut, şi după o vreme a părăsit Ot Menedec-ul, măcar că stareţul nu mai zis nimic. După ce ajunse pe la Braşov şi tipărise acolo cărţi de rugăciune româneş

preacuviosul Pamfilie a zîmbit în barbă: „Afurisitul, tot nu s-a lăsat... şi bine a făcut!”Acuma, cu pletele în vînt şi cu toiagul în mină, în cămeşoiul său de tort, părea mai curî

un haiduc, necum faţă bisericească şi egumen pe deasupra.― Vin tătarii, taică! răspunseră cîţiva călugări care se aflau în încăpere.― N-au decît! Nădăjduim c-au să plece cum au venit, că doar n-o să-i lăsăm să se roage

sfînta biserică. Doar dacă se leapădă de credinţa lor spurcată, iar de n-or vrea, atunci cu ajutocerului i-om îngropa ca pe cîini, la margine de codru. Dar cine v-a dat vestea?

― Ia, un drumeţ pribeag care s-a abătut pe la noi şi care s-a întâlnit cu ei în cale.― Nu fi prost, Mitrofane taică! îl repezi stareţul. De-i întîlnea, nu mai ajungea el ai

Unde-i?Călugărul plecă smerit capul, în vreme ce unii pufniră în rîs, fără a se jena de egum

Tocmai atunci se apropie şi străinul, scoţîndu-şi cuşma.

― Blagosloveşte taică-părinte, făcu el plecăciunea cuvenită.― Domnul, taică! răspunse stareţul. Să ne spui mai întîi ce vînt te-a abătut pe la poanoastră şi ce-i cu tătarii?

― Dacă sfinţia-ta ai fost cîndva Radu Corbea, află atunci că eu sunt băiatul lui Zamficare ţi-a fost soră.

Egumenul se uită cu băgare de seamă la străin, apoi îl îmbrăţişă, mai să-l sufoce.― Bată-te norocul, fiule! Că doar nu eşti tu Mihăiţă cel mic?― Mihai sunt, dar mic nu mai pot fi...― Băăă! Tu ai numele măriei-sale Mihai, că taică-tău te-a botezat primăvara şi apoi v

s-a dus să-şi dea sîngele la Călugăreni... Dar ce-i cu Zamfira, că vorbeşti de ea de parcă n-ar m

fi? ― Nici că mai este, încă de astă-vară! S-o fi dus şi ea lîngă bietu taică-meu, că destuaşteptat-o.

― Dumnezeu s-o ierte! suspină egumenul. Da’ bine-i mai semeni, de parcă te-ar fi făcnumai ea singură, căută el să-şi înfrîngă durerea, aflînd de moartea soră-si.

― Unchiule...― Uite ce e, nepoate, mie să-mi spui taică, fiindcă nu se cade să-mi amintesc de via

mireană.― Prea-bine, sfinţia-ta! încuviinţă el.― Dar să ştii că eu tot Mihăiţă am să-ţi zic, zîmbi stareţul apucîndu-l de umeri.

69



Din depărtare răzbiră pînă la ei strigăte înfricoşătoare şi lătrături de cîine. Departe, geacerului începu a se roşi, măcar că pînă în zori ar mai fi fost vreo cîteva ceasuri.

― Mda, tătarii! se dumeri Pamfilie. Ei sunt!― Au aprins satele! zise un călugăr arătînd pe fereastră.― După cum se vede, nu se prea descurcă pe-ntuneric, răspunse batjocoritor stareţul. Pî

aici mai au cale lungă, dar voi rînduiţi paza, încărcaţi sîneţele şi pregătiţi-vă de bătaie.Toţi călugării ieşiră din odaie, care acuma i se păru şi lui Mihai o încăpere obişnu

putînd răsufla în voie. Egumenul se trînti într-un jilţ de lemn, care pîrîi din încheieturi sgreutatea lui.

― Eheei, bătrîneţe neputincioasă! oftă el. Acum taică Parfenie te du şi adă ceva d-gurii, că băiatului ăstuia i-o fi foame. Însă vezi să nu fie de post, c-am trecut de miezul nopţi

Nu uita nici udătura aceea de Străoane, dar să te întorci mai înainte de-a veni tătarii, caapucăm! strigă după el. Apoi îl îmbie pe Mihai să se apropie pe laviţa alăturată şi trase tospre a-l vedea mai bine.

― Dacă ai a-mi spune ceva de taină, dă-i dumu! Încotro te pornişi, că doar nu vei fi vrîsă te călugăreşti aici?

― Ţi-oi spune drept, sfinţia-ta...― Zi-mi numai taică! Îmi vine mai bine la socoteală. Şi de-o fi vreun păcat, trece nebăg

în seamă la catastiful sfîntului Petru, că am o mulţime.Rîseră amîndoi, de parcă nu i-ar fi aşteptat primejdie de moarte nu mult mai la vale.― Vreau să mă duc în Ardeal, unde am auzit că măria-sa Radu vodă Şerban cheamă

oaste şi gîndîi că n-ar fi rău, că şi acolo tot ţară românească se cheamă că este.― Ai dreptate, fiule! Să te duci în slujba domniei, că asta-i menirea flăcăilor noştri, d

orice colţ de ţară ar fi. Dar să te întorci negreşit, să-mi povesteşti şi mie isprăvile tale.Doi călugări se iviră cerînd îngăduinţa să dea foc la cazanul de smoală, „de-ar fi trebuinţ― Iacă, vezi, mie mi-e silă să opăresc făpturile omeneşti, dar cei ce va să vină acum num

de catran şi pucioasă avea-vor parte pe ceea lume şi nu strică să-i obişnuim din vreme. Facfocul! Poarta aţi ferecat-o?― Am şi tras grătarul în sus! răspunse unul.― Asta-i şi mai bine.Vacarmul se apropia şi cerul se luminase a pîrjol în toată legea, în vreme ce păsări

noapte goneau spăimîntate către liniştea munţilor.Ca şi cum nimic nu s-ar petrece prin preajmă, chelarul monastirii, cuviosul Parfenie, se

cu braţele încărcate. Aducea hălci mari de pastramă de porc şi vreo două burduşele de brîniar doi fraţi vînjoşi se luptau cu un poloboc de vin, nu chiar mititel.

― Mai adă, taică, zise stareţul. Să ajungă la toată suflarea, ba chiar să prisosească. Să

de pomană de sufletul morţilor noştri, pe care îi avem şi vom mai avea! Nădăjduiesc însă acum să fie numai din rîndul păgînilor.Mihai rămase mirat de cugetările prea puţin evlavioase ale unchiului său. Mai auzise

clerici, ba chiar şi arhierei care nu se înspăimântau de Cel de sus, dar Pamfilie spunea povestea de parcă ar fi avut o înţelegere cu stăpînul cerului, iar acesta îi îngăduia orice. Pochiar zîmbindu-i cu îngăduinţă mucalitului egumen! Călugării se obişnuiseră însă cu felul luia fi şi nici mai-marii lui nu-l socoteau eretic, ci mai curînd „trăsnit”.

Abia apucară vreo doi dumicaţi şi alte bătăi în poartă le auziră urechile: „Deschideţi, tai părinte! Deschide!” Cu toţii se uitară către stareţ, aşteptîndu-i porunca. Acesta, morfolind bucată de pastramă, înghiţi şi îşi şterse gura cu podul palmei, după care spuse:

70



― Ce vă holbaţi aşa la mine? Voi n-aţi auzit rugămintea drumeţului de la poarta noastrÎngăduit ne este oare să nu primim pe fugar ori pribeag şi să nu-l ajutorăm? Mergeţideschideţi-i să pătrundă în casa Domnului!

― Nu cumva să fie vreo capcană, sfinţia-ta! Se mai întîmplă ca tătarul să-i ţină suliţacoaste şi să se roage de adăpost, dar nu pentru bietul creştin, răspunse chelarul.

― Şi tu poţi avea dreptate, Parfenie, dădu din cap egumenul. Tu, Miroane, ca fiind cel msprinten dintre noi, ai să te duci şi, după ce ai să cercetezi cu băgare de seamă să nu fie vr

primejdie pentru sfîntul lăcaş, pofteşte-l la masă şi odihnă.Preacuviosul vorbea cînd domol, cînd răstit. Oricum, îi socotea pe călugării de s

ascultarea sa ca pe nişte copii mari, dar neajutoraţi. Din pricina acestei purtări şi a vîrstei ltoată suflarea monahicească îl îndrăgea ca pe un părinte, şi nu numai sufletesc. Pînă şi cei dneamul Brăgheştilor, care altădată nu călcau pragul bisericii, de cînd venise Pamfilie îndulciseră şi erau nelipsiţi de la slujbele de duminică. Toţi oamenii de prin satele apropiatecinsteau spunîndu-i „taica-popa al nostru” şi ar fi sărit şi în foc pentru el. Nu-i mai puadevărat că şi egumenul găsea o vorbă de mîngîiere pentru oricare dintre ei, dar şi bani, mîncşi adăpost, iar la necaz îi sprijinea pînă şi la picioarele lui Vodă. Mihai nu mai simţea nici un de teamă lîngă bătrîn şi nici nu-i mai păsa de urgia ce avea să vină. Se uita cu drag la el cucinstea bucatele, cum sorbea vinul din ulcică şi cum din cînd în cînd îşi ducea mîna la crucdin lemn de abanos pe care o atîrnase pe după grumaz cu un lanţ greu de argint, parcă temîndse să n-o fi pierdut.

Nepotul duse la gură cana şi o dădu pe gît dintr-o dată, simţind cum vinul acela negruvîrtos îl pătrundea pînă în mădulare, apoi dădu glas gîndului:

― După cum văd eu, taică, ştii bine seama tătarilor.― A lor, a turcilor, după cum vin! Că aşa-i ţara asta a Buzaelor, numai de călcări străi

avu parte. Se învaţă bietul om cu sărăcia şi urgia, ca măgaru cu samaru... Vine el valul acesdar are să treacă şi noi pe loc rămînem, după cum ne ştim din veac, măcar că zidirea asta n

împlinit încă suta de ani. Vorbesc de întreaga ţară. Nimic şi nimeni nu ne clinteşte, chiaratunci cînd răzbiţi de duşman ne tragem vremelnic la adăpostul muntelui ori al codrului. Aşrostul nostru de cînd lumea!

I-ar mai fi spus poate şi altele, dar se întoarse fratele Miron, cu străinul de la poartă.― Sărut-dreapta, taică-părinte, îngenunche acesta pupînd mîna întinsă spre

Blagosloveşte!― Domnul, taică, Domnul! şi-i făcu semnul crucii pe deasupra creştetului.Era un moşnean de prin partea locului şi de n-ar fi fost aşa mînjit de glod şi sînge ai fi

că venise numai ca să se roage şi să capete binecuvîntare. Ridicîndu-se, rămase cdescumpănit văzînd bucatele pe masă. „Spaima le-o fi luat minţile călugărilor, de chefuiesc

tătarii în coastă!” gîndi îngrijorat, dar nu zise nimic.― Taică-părinte, cuteză moşneanul. Ne-au năpădit păgînii şi ne-au pîrjolit totul, luîndu-şi cenuşa de la vatră. Cîţi scăparăm, am alergat într-un suflet la mila sfinţiei-tale.

― Sunteţi mai mulţi? — Să tot fim ca la vreo zece oameni şi copiliţa mea, Ilinca.― Finuţa? se bucură stareţul, abia acum recunoscîndu-l pe Lixandru. Măcar că inima-

plînge pentru ceilalţi, mîngîierea îmi vine de la viaţa Ilincuţei.― Da-i pe jumătate moartă, taică, se tîngui omul. Tătarii au prins roabe toate feme

noastre, doar vreo cîteva au izbutit să scape. De ciudă, tîlharii au tras cu săgeţile după ele şnimeriră şi pe biata fată. Noroc că dădurăm peste ea, mai mult moartă decît vie, şi am adus-o

71



i ceteşti vreo rugăciune, poate scapă.― Ce nu spui aşa, omule, de la început? se răsti preacuviosul. Unde-i Ilinca?― În biserică.― Isaiiie! Dă fuga Miroane şi să vii cu doftorul nostru drept în biserică. Nu întîrz

porunci stareţul, după care se întoarse spre sătean: Hai!Fata moşneanului era botezată de Pamfilie şi ca preot, dar şi ca naş, fiindcă venise pe lum

tot în vremuri urgisite ca acum, iar pe mamă o robiseră tătarii şi nu s-a mai auzit nici de ea.

să facă? Doar nu era să lase copilul nebotezat, cînd s-ar fi putut prăpădi de la o zi la alta. Norcă era la vreme călduroasă de vară şi a băgat-o în apa Slănicului, dar mai către mun

binecuvîntînd-o apoi cu crucea lui de abanos şi înălţînd o rugăciune prin care-l încredinţa Dumnezeu că fata va fi o bună credincioasă.

Lixandru s-a năpustit ca o vijelie în biserică, unde copila era aşezată pe nişte velinţe aduîn grabă, apoi ajunse şi Pamfilie care îngenunche lîngă ea, mîngîind-o cu duioşie.

― Ilincuţa tatii, te doare?Fata zăcea fără simţire cu gura întredeschisă, abia răsuflînd.― Să-i ceteşti... încercă iar îndureratul părinte, dar stareţul îl repezi:― Hooo, că este vreme! Să vină Isaiia să-i scoată vîrful săgeţii şi pe urmă i-oi tot ceti,

chiar atunci, dar de ce nu soseşte?!Abia după ce-l văzu pe „doftor” făcîndu-şi meseria la căpătîiul fetei, îşi aminti şi

rugămintea ţăranului. Aduse o vechitură de ceaslov din altar, îşi puse patrafirul şi începu bolborosi rugăciunea rînduită anume pentru salvarea vieţii, la vreme de primejdie. CuviosuIsaiia i se umpluse faţa de sudoare, nu atît de greutatea muncii cît mai cu seamă de grija să scobească prea tare după săgeată, căci putea pătrunde în coşul pieptului, aşa era de adînc înfipSuflecat şi cu şorţ pe dinainte, ca la cuhnie, apăsa grijuliu şi apoi tăia cu o custură bine ascuţiSîngele ce se scurgea din rană înroşise iia sfîrtecată a fetei, înfricoşînd pe cei din jur.

Pamfilie lăsă deodată ceaslovul pe strana de alături, îşi împreună mîinile spre rugăciune

înălţă privirea către ochiul dumnezeiesc din vîrful catapetesmei:― Nu-ţi pune mintea, Doamne, cu copila asta nevinovată, care n-a apucat să gusdulceaţa vieţii, şi scap-o, bunule! În marea ta milostivire, ajut-o!

Lui Lixandru îi dădură lacrimile la auzul glasului plin de căldură al egumenului. Erarugăciune pe limba lui şi îi mersese drept la inimă. Tot atunci şi cuviosul Isaiia scoase vîrsăgeţii aruncîndu-l pe treptele altarului.

― Nu acolo, taică! îl mustră stareţul. Dă-i-o lui Lixandru, să nu uite în veci şi s-o lamoştenire nepoţilor nepoţilor lui spre aducere aminte!

Moşneagul apucă vîrful încă umezit de sîngele fie-si şi-l vîrî în sîn.― Aşa voi face! scrişni el. Numai s-o scape Dumnezeu!

― Fii pe pace, că mare-i bunătatea lui!Îşi mai aruncă o dată privirea către cer şi ieşi din biserică, lăsîndu-l pe Isaiia la căpătîrănitei. Era şi vremea, căci tătarii nu mai aveau mult ca să ajungă pînă la ei.

― Curînd au să ne împresoare, îi zise Mihai, care îl aşteptase în ograda bisericii alături călugării adunaţi acolo şi de ţăranii ce izbutiseră să se adăpostească de urgie.

― Să poftească!Îi venise iar voia bună, fiind încredinţat că dacă vîrful cei spurcat pe care-l scosese Isa

nu fusese veninos era un semn de izbăvire pentru toţi cei din monastire.Asupra nopţii se lăsase tăcere şi pojarul se mai domolise, încît unii erau gata să creadă

furii se vor fi dus prin altă zare. A fost numai o părere, fiindcă mai curînd decît s-ar fi aştep

72



izbucniră acele răcnete de care numai tătarii erau în stare, spre a băga groaza în toată suflarea― He, heeei! Bine aţi venit cumetrilor! strigă stareţul. M-aş fi mirat să nu fi dat o roată

pe la noi, ticăloşilor, dar las' că vedeţi voi pe dra... Se opri dintr-odată bătîndu-se cu palma pegură: Doamne iartă-mă că nu ştiu ce vorbesc, dar îmi cunoşti tu mai bine cugetul...

O ploaie de săgeţi se abătu pe deasupra zidurilor de apărare, însă şi puzderie de bolovan pietre căzură peste călăreţii stepelor. Urletele de furie şi durere dovediră că nu puţini simţis primirea făcută de călugări.

― Nu vă lăsaţi, copii! îi îmbărbăta preacuviosul. Au să mai dea un iureş ori două şi se la păgubaşi, după cum li-e năravul!

― Dar noi ce facem? întrebă Mihai, dornic să ia parte la bătaie şi să nu se piteasîndărătul zidurilor.

― Răbdare, că-ţi vine şi ţie rîndul! zîmbi Pamfilie. Cînd va sosi ceasul te vei bate. Pîuna-alta, dă fuga sus pe scări, în foişor, dar fii cu băgare de seamă să nu te zărească. D-acolo vede bine cîţi vor fi muşcat ţărîna şi cîţi ne aşteaptă pe noi.

― Pare-se că au fugit! strigă Mihai după ce ajunse sus.― Se-ntorc ei, n-avea grijă! răspunse ca pentru sine preacuviosul. Aşa li-i obiceiul, crezî

că ne vor păcăli. Hai, dă-te jos şi vino să-mbucăm mai departe şi să ne împărtăşim din sîngDomnului, că pînă să ne răzbească liftele mai va!

Se strânseră iarăşi în chilia foişorului, unde-i aştepta chelarul cu masa întinsă.― Ia luaţi, feţii mei, şi îndestulaţi-vă pîntecul, că de-o fi să mergem pe lumea cealalt

cale lungă şi ni se va face foame. De la bătrîni se ştie că înainte de harţag e bine să înfuleci, dacă-ţi chiorăie maţele te aude duşmanul şi se întărîtă.

Rîseră cu toţii, în vreme ce cănile cu vin şi bucatele începură a trece din mînă în mînă, pîcînd stareţul socoti potrivit să intervină.

― Destul! Acum plecaţi, să mai vie şi alţii la rînd, că aşa-i viaţa noastră rânduită, să n-aunul mai mult ca celălalt. De-o fi vreme, veţi mai veni pe urmă. Chemaţi-i pe cei din spat

bisericii şi rămîneţi voi în locul lor. Tu, Mihăiţă, rămîi, că am alte gînduri cu tine.Pe dată se goli chilia, iar cuviosul Parfenie începu a da în brînci cărînd alte burdufuri brînză şi hălci de pastramă. Nepotul îşi privi cu încîntare unchiul, care se dovedea o adevărcăpetenie de oaste, după cum fusese odinioară, din cîte ştia el.

— Trebuie să treacă toţi pe aici, că dacă le-aş trimite vinul n-aş mai şti cît se bea, şi nlas decît atîta cît îi trebuinţa să capete mai multă virtute şi să nu se teamă de duşman.

― Văd eu că n-ai uitat cum se duce o bătălie, taică, zîmbi cu înţeles tînărul.― Cum Doamne-iartă-mă să uiţi, cînd n-ai doi ani în şir pace şi dacă nu-s ăştia vin al

Nădăjduiesc însă că şi de astă-dată vom scăpa şi vom rămîne neclintiţi.Rînd pe rînd se iviră în chilie cete de călugări zburliţi şi încruntaţi, strîngînd sîneaţa într

mînă şi spada ori toporul în alta. Goleau smeriţi ulcelele cu vin şi înfulecau în grabă, spre a lărînd şi altora.― Ia apucă şi tu nepoate, cît poţi duce, ca să mergem şi la poartă, că cei de acolo nu pot

clintiţi din loc.La lumina torţelor chipurile apărătorilor sfintei mănăstiri păreau aidoma celor din icoan

de pe pereţii bisericii, de n-ar fi fost cu armele în mîini, care acum le dădeau o cu totul aînfăţişare. Cei de la poartă nici nu apucaseră să se împărtăşească din bucate căci, aşa cu

prevăzuse egumenul, tătarii se înapoiară izbind cu şi mai multă furie. Şi în vreme ce năvălitorăcneau şi băteau în poartă cu topoare, Pamfilie apucă o cană cu vin şi o ridică deasupra capucu amîndouă mîinile, blagoslovind:

73



― Prea-bunule părinte, aşa precum ţi-ai vărsat sîngele spre izbăvirea noastră, tot arăstorn şi eu din astă cupă, spre pomenirea morţilor ce va să vină şi care pentru tine îşi dsufletul. Primeşte-i, Doamne, cu cinste şi aşează-i la dreapta ta!

Toată suflarea murmură o rugăciune, în vreme ce stareţul vărsă cu încetineală vinul rubiniu ca sîngele. Semăna mai curînd cu o adunare păgînească din alte vremi, pe cînd străbulor cereau bătrînului Zamolxis să-i ajute în bătălie, de parcă ar fi vorbit de la om la om.

― Ajută-ne Doamne! spuseră cu toţii într-un glas.

― Amin, fraţilor! Şi acum să ne gătim să-i primim pe două rînduri, după cum ştim noi.Fără să le mai spună ceva, cu toţii se înşiruiră de-o parte şi de alta a porţii, cu armele

mîini.― Ce mai aşteptaţi fraţilor? Voi n-auziţi cum bat străinii la poarta monastirii? Lăsaţi-i

intre în casa Domnului! Deschideţi!Toate făcliile fură stinse, iar Mihai auzi scîrţîitul porţii celei mari şi mai apoi urletele

bucurie ale năvălitorilor, care se năpustiră călare printre cele două rînduri de călugări.

VICLENIE ŞI ÎNŢELEPCIUNE

― Bine că te-ai întors, prietene, zîmbi Grazziani, cînd Marcu i se înfăţişă. Ţi se cascurgeau ochii după frumoasa unguroaică şi mă temeam să nu mă fi părăsit. Acum, că te vlîngă mine, mi-a venit inima la loc.

― Înălţimea-ta, ne-am tot dus pe uliţele tîrgului, ba mai văzui şi o casă arzînd, dar au săvecinii şi au stins-o.

― Cine ştie?... Să aibă vreo legătură cu noi? O să-l întreb pe Ibrahim-efendi. Oricum, mai luat o piatră de pe inimă, că mă temeam să nu fi căzut în capcana celor două zîne, care

putea fi iscoade-sadea.― Nu-i cu putinţă!

― Ba bine că nu! De fapt avem să aflăm mai multe întrebîndu-l pe baron ce părere are.― Czobor?! — Întocmai! Te-am aşteptat să-mi fii tălmaci.Sărmanul „beutor de sînge”, legat-burduf, nu mai avea nimic din înfăţişarea lui trufaşă, d

ochii nu încetau să arunce săgeţi înveninate asupra celor doi, care pătrunseseră la el. Se aţintuit de un butuc într-o încăpere a temniţei unde cu greu intra lumina zilei, căci era locul unse închideau osîndiţii la moarte. Temnicerul nu avea multă vreme grija lor, întrucît stăpîcetăţii nu se prea gîndeau la viaţa celor ce se aflau acolo.

Din pricina strînsorii şi a căluşului rămas în gură, baronul abia de mai răsufla, darsosirea lui Grazziani paznicul îi scoase ghemotocul, putînd măcar să vorbească.

Potrivindu-şi vocea, Czobor ridică obrazul şi îşi înfruntă prigonitorii:― Porunceşte să mi se taie capul, ca unui nobil ce sunt, ori dă-mi o spadă să ne înfruntăcinstit!

― Nu ştiu dacă eşti îndreptăţit să vorbeşti aşa, cîtă vreme ai dovedit altceva, răspunGrazziani cînd auzi de la Marcu dorinţa prinsului.

Porunci temnicerului să-l dezlege şi să-i aducă mîncare şi băutură, dar pînă îndeplinească acesta porunca trase hangerul şi se apropie de baron.

― Loveşte! făcu acesta întinzîndu-i pieptul. Un tîlhar nici n-ar putea ucide altfel.Înainte să afle spusele lui Czobor, îi tăie legăturile, spre marea uimire a prinsului, mai

seamă cînd fu poftit să şadă pe butucul de care fusese legat. Curînd se ivi şi temnicerul cu

74



bucată de pîine şi un hîrb cu apă murdară pentru băut.― Cară-te cu porcăriile astea de aici! Oaspetele meu este un om de seamă! Adă o buc

de carne, pîine bună şi vin!Paznicul se răsuci pe călcîie şi plecă grăbit, fiindu-i teamă de un asemenea stăpîn suc

care-şi primea oaspeţii în temniţă, legaţi-fedeleş.― Să ne cunoaştem, domnule baron! Am poruncit hrană şi beutură, ca să putem vo

omeneşte.

― Mai bine ucide-mă, turcitule! rînji Czobor, neştiind cum să-l mai umilească.― Poţi să-mi spui cum vrei, dar ascultă-mă şi răspunde!― N-am să spun nimic, chiar dacă m-aţi tăia bucată cu bucată! răspunse dîrz Czobor, ca

îşi mai venise în fire după ce fu dezlegat.Îl bătea gîndul să se repeadă la Grazziani şi să-i apuce hangerul, după care, luîndu-l

ostatec, ar fi putut fugi. Pentru aceea se căznea să-l aţîţe, doar va scoate iarăşi arma, dzadarnic, fiindcă nimic nu părea să-l înfurie pe tînărul din faţa sa.

― Ziceam că poate ne vei spune ceva despre cele două frumoase care au venit să te cautCzobor îl privi uluit. Nu ştia nimic despre fete. Tocmai atunci veni şi temnicerul

mîncarea, dar baronul nici nu vru să se atingă de ea.― Doresc să mi se taie capul, nu să fiu otrăvit ca o slugă de rînd.― Spune-i, Marcule, că atunci cînd o să ajungă acasă n-are decît să-şi poruncească cel m

iscusit gealat şi să fie descăpăţînat după pofta inimii. Acum să mă slăbească cu astfel de prosEu sunt creştin şi nu am de gînd să clintesc nici un fir de păr din capul unui supus al prinţulcare este sluga padişahului meu.

Baronul nu mai înţelegea nimic din cuvintele meşteşugite ale omului pe care voise sucidă şi care-l lăsa să creadă că ar fi putut fi slobozit.

― După mine, bei? făcu Grazziani apucîndu-i cana de vin din faţă şi bînd din ea. Cuteazînălţimea-ta, şi în vreme ce te vei ospăta îţi voi povesti eu ce nu vrei să spui cu gura domni

tale! Îi întinse băutura, îmbiindu-l zîmbind, iar Czobor o apucă cu îndoială, măcar că era arssete. Nu se mai putu ţine şi bău cu înghiţituri mari, golind oala.

— Aşa, domnule baron! O să ne aducă alta. Acum, ia de mănîncă!Fără să mai aştepte alt îndemn, Czobor începu a mînca pe rupte.

— Vezi că ne înţelegem? Nu ştiu cum l-ai prins pe Oster, dar bănuiesc cum l-ai silit sădezvăluie taina mea. Ţi-a spus, şi de bună seamă că nu la o cană cu vin, că aş avea asupra mceva scrisori, rîvnite de stăpînul domniei-tale. Aşa-i?

Baronul încuviinţă, fără a se opri din mestecat. — Ardea de dorinţa să mă vadă agăţat în cuiele de pe zidul saraiului, ca pe un răzvrătit.

mai mult: pacea nu s-ar fi încheiat şi mici mie nu mi s-ar mai fi dat scaunul Transilvaniei.La auzul acestor vorbe, Czobor ciuli urechile şi se opri. — Da, ai auzit bine! Să-i spui însă că s-a înşelat, că eu am să-i iau locul şi că am să fac d

nou ţara olahului Mihai. Atunci voi şti să-mi aleg sfetnicii, chiar dacă unii nobili cutezători au duşmănit cîndva. Voi răsplăti împărăteşte pe prieten, dar îl voi spulbera pe cel ce mi se împotrivi, de-ar fi acesta însuşi Bethlen. Aşa să ştii... Iar eu n-am să mă prăbuşesc asemenmucenicului de la Cîmpia Turzii, oricîte urzeli s-ar ţese în jurul meu. Am prieteni de nădejAşa să-i spui!

Nada fusese aruncată şi baronul rămase cu dumicatul în gură, uitîndu-se cu alţi ochisolul padlşahului.

75



— Cele două frumoase au făcut drumul de pomană, întrucît eu nu ţin că eşti duşmanmeu, ci ai îndeplinit slujba domniei. Dacă ai fi făcut altcum, nici n-aş mai fi stat de vorbă domnia-ta! Acuma poţi să-ţi iei contesele şi să plecaţi cînd vă va fi voia. De ne vom mînfrunta şi altă dată, n-am să te mai cruţ!

― Nu cunosc nici o contesă, răspunse Czobor. N-am amestecat nicicînd femeile...― Agnes, parcă zicea c-o cheamă.― Şi pe cealaltă Iulia! adăugă Marcu.

― Văd că ai ţinut minte, dar ce folos, că are să plece cu domnul baron.Czobor, pe gînduri, zise aproape fără să vrea:― Nu cumva să fi fost contesa Rozsnyai?!― Ba chiar ea, răspunse Marcu.― Am auzit de numele ei, făcu baronul cam nedumerit el însuşi de sosirea faimoa

Agnes. „Asta va să însemneze că prinţul nu mai are încredere în mine, dacă a trimis şerpoa pe urmele mele, gîndi el. Ea a fost întotdeauna o piază-rea şi mi-a adus numai bucluc.”

― De ce mi-a fost frică n-am scăpat, Marcule, şopti Grazziani. Cîtă vrerne a auzit de eînseamnă că Bethlen îi stăpînul lor.

― Dar n-a zis şi de Iulia! se împotrivi Marcu.― Tot una-i. Nu s-ar fi însoţit ele de nu aveau poruncă. Vor fi aflat cei de la curt

prinţului că noi suntem doi şi le-au trimis pe amîndouă ca să ne îmbrodească. Ai să te lămurecurînd, cînd se vor întîlni cu baronul. Acuma spune-i că-i slobod să plece unde-i va fi voia, eu am să pun pe cineva pe urmele lui, şi ai să vezi!

Auzind că i se dă drumul, aşa pe negîndite, lui Czobor îi fugi gîndul la o capcană, urmîsă fie ucis pe la spate, temere ce o mărturisi lui Marcu, iar acesta o tălmăci pe dată.

― Eu mă încred în mintea domniei-tale, Czobor. Te las să alegi de te întorci acasă ca slucredincioasă lui Bethlen, ori ca viitor sfetnic al meu. Nu ai decît să te hotărăşti. O slugă merfără spadă, spre deosebire de prietenii mei, care trebuie să fie înarmaţi. Cum pofteşti!

Baronul rămase năucit. Nu era în stare să priceapă de unde atîta mărinimie. Aşa-ceva nse mai întîmplase, şi nici nu mai auzise. „Dar dacă ajunge cu adevărat prinţ?... Parcă ziceavrea să strîngă iar într-o ţară toate pămînturile locuite de olahi... Aş putea să ajung la macinste la curtea lui. Cît despre Bethlen…”

― Aş pofti să capăt iar spada mea, zise cu glas scăzut, văzînd că cei doi dădeau să pleceGrazziani se opri şi era cît pe ce să-i întindă mîna, dar se răzgîndi, socotind mai nimerit

l lase pradă îndoielilor.― Spune-i Marcule, că am să poruncesc după cum i-i voia!După plecarea lui Grazziani baronul vru să iasă, dar temnicerul îi puse mîna în pie

oprindu-l.

― Geri!― Cîine, scrîşni Czobor. Va să zică asta ţi-a fost vorba? urlă el în vreme ce temnicezăvorise uşa şi plecase.

Se opri însă, din nou surprins, căci temnicerul se întoarse curînd înmînîndu-i spadafăcîndu-i semn să-l însoţească. Cînd se văzu în faţa zidurilor cetăţii şi slobod să meargă undefi vrut, încă nu-i venea să creadă că-i adevărat. Apucă, la nimereală, pe uliţa din stîngă porînsă nu merse mult şi se pomeni faţă-n faţă cu Feri-baci.

― Vai de mine, luminăţia-voastră, cum de îndrăzniţi să vă arătaţi în preajma turcilorîncă înarmat? Eu auzit-am c-aţi fi fost prins de ei...

― Întocmai, dragul meu, se fuduli baronul. Am fost, dar m-am răfuit cu ei şi după cu

76



vezi sunt slobod. Din cetate vin!Bătrîna iscoadă se cruci. „De bună seamă că-i vînzare la mijloc, doar cu ochii mei l-

văzut legat cobză.”― Mi-a rămas spada şi punga cam vămuită de nemernici şi chiar te căutam spre a-ţi c

să-mi faci rost de un cal, să mă pot înfăţişa cît mai curînd alteţei-sale. Am a-i da seamă slujba ce-am îndeplinit-o şi nu suferă întârziere.

Feri-baci nu era omul pe care să-l îmbeţi cu apă rece, aşa că nu se grăbi să-i facă pe vo

El ştia prea bine că din cetate nu putea ieşi chiar aşa de lesne, cîtă vreme intrase cetluit. „Dmai ştii? Ucigaşul lui Hadîr-paşa nu ieşise nestingherit? Hotărît, s-a întors lumea pe dos!”

― Am aflat de contesa Rozsnyai că ar fi venit pe la tine, zise baronul, după o clipă tăcere.

― Nu-i cu putinţă, înălţime, că mie mi-a ars casa pînă-n temelie.― Cum aşa? I-a pus careva foc?― Se pare că da, întrucît chiar mai înainte a venit la soru-mea, unde stau vremelnic,

călugăr franciscan şi i-a spus că de nu mă lepăd de alteţa-sa casă în târgul Temesvarului n-asă-mi mai zidesc vreodată, decît numai în cimitir.

― Ce să aibă călugării cu tine?! se miră Czobor.― Numai de va fi fost aşa-ceva, dar eu socot că sub veşmintele smerite se ascundea vr

iscoadă nemţească.― Tot ce se poate... Şi chiar de aceea trebuie s-o întâlnesc pe contesă.Feri-baci stătu o vreme pe gînduri, de fapt se socotea dacă ar fi bine ca baronul s

întîlnească pe Agnes, fiindcă el cu inima era tot alături de prinţul Bethlen. În cele din urmăspuse:

― În altă parte decît la hanul „Armura verde” nu văd să fi putut poposi contesa, dacă-i aici, dar eu n-am ştire, înălţimea-voastră. De altfel cer îngăduinţa să mă duc în treaba mea,nu mai pot fi folositor cu ceva.

„Te pomeneşti că şi ăsta se leapădă de Bethlen?!” îşi zise baronul, lăsîndu-l pe bătrîn plece, după ce îi ceru să-l îndrume spre han.Acolo a fost lesne să dea peste fete şi de cum o văzu pe Agnes îi rînji linguşitor:― Hotărît lucru că am murit şi că mă aflu în rai, frumosule înger!― Te înşeli, înălţimea-ta! Eşti viu şi mă îndoiesc că vei vedea vreodată paradisul pe lum

cealaltă, răspunse răutăcios fata.― Întotdeauna ai avut un răspuns muşcător, scumpă contesă.― Să lăsăm vorbele mari, domnule baron, şi mai bine spune-mi cinstit cum de-ai scăp

cîtă vreme ştiu bine că erai legat-fedeleş cînd ai pătruns în cetate. Nu cumva însuşi Grazziania deschis poarta?

― Oricît de necrezut ţi s-ar părea, aşa a fost!― Să înţeleg, oare, că ai intrat în slujba lui?― Doamne fereşte! Mă zoresc chiar să mă întorc la picioarele prinţului nostru.― Dar fără omul sultanului, după cîte bag de seamă.― Am alta a-i spune stăpînului, căci ticălosul de căpitan austriac m-a minţit.― Pe domnia-ta?! Cum de s-a putut?― Degeaba vrei să fii rea, dragă contesă, dar aşa a fost. Grazziani n-are nici un fel

scrisoare asupra lui şi nu face decît să ducă voinţa sultanului la masa păcii de la Praga. Ştie încercările noastre de a-l împiedica şi l-a şi vestit pe padişah. Pentru aceasta mă întorc grabă...

77



― Asta ţi-a spus-o chiar el, nu-i aşa? îl opri contesa.― Vezi-bine! se cam fîstîci Czobor. Dar mi-am dat, şi eu seama.― Nu te întreb cum, că nu mi-ai spune. Te sfătuiesc însă ca în faţa alteţei-sale să găse

altă poveste. Nu de alta, dar ca să te poată crede, rîse batjocoritor Agnes. Totuşi am o rugămila domnia-ta, dacă mai ai un simţămînt pentru ţara unde te-ai născut: Vorbit-ai ceva despre mlui Grazziani? Spune drept!

― Jur că nu!

― Atunci încă-i bine şi-ţi mulţumesc! Cred că n-ai avut cînd. Drum bun, domnule baronBaronul ar fi vrut să-i spună că nu are bani îndeajuns ca să poată cumpăra un cal şi s-ar

împrumutat cu ceva, dar contesa îi şi întoarse spatele. De altfel nici nu se ştie dacă i-ar fi d„Sunt bănuit că am trecut de partea lui? Ei bine, aşa are să fie!” îl bătea gîndul să se ducăGrazziani spre a-i cere de drum şi chiar era să plece, dar se pomeni cu un rob care-i aducea căpăstru armăsarul pe care-l socotea pierdut. Cum slujitorul îi vorbea limba, spuse că înălţimsa Gaşpar-beg ar fi aflat că în timpul cît i-a fost oaspete şi-ar fi pierdut nişte bani, pe cgăsindu-i îi trimite înapoi. Cu plecăciune îi întinse o tăşcuţă, însă Czobor ştiu foarte bine că fusese nicicînd a lui. Felul în care îi plătise i-a făcut plăcere şi nu mai avea îndoială că-l va sl

pe un astfel de prinţ darnic.Se aşeză la masă, fiindcă nu se săturase în temniţă, şi porunci friptură şi vin scum

ştiindu-şi punga plină. Rămase uluit însă văzînd un străin că se aşază lîngă el, fără să-i ceaîngăduinţă.

― Ce vrei? se răsti Czobor. De unde neruşinarea asta? şi puse mîna pe mînerul spadei.― Uşurel, excelenţă, rosti prietenos străinul. Nu-i nevoie de sabie faţă de prieteni, ci m

curînd de un pocal cu vin.― N-am ştire să te fi cunoscut, necum să fim şi prieteni. Cine eşti şi ce ai cu mine?― Sunt duşmanul duşmanului excelenţei voastre! Cu alte cuvinte, suntem în acee

tabără. Să zicem că mă numesc... Giani.

― Tot nu te înţeleg!― Mai limpede: Grazziani este vrăjmaşul nostru. Punînd umărul în doi, îl doborîm muşor.

„Aşa de curînd mă şi pune la încercare?... De vreme ce se dă drept de partea lui Bethlenu poate fi decît iscoada lui Grazziani”, îşi zise baronul hotărît să fie prevăzător.

― Deocamdată am de gînd să mănînc şi te poftesc să mă laşi în pace, fiindcă vreau să singur. Pe urmă vom mai vedea. Oricum te povăţuiesc să nu te mai ţii pe urmele mele, căci s

putea să uit că-mi eşti „prieten” şi-s cam iute de mînă. Mergi cu bine!Străinul se ridică nedumerit, fiindcă nu se aşteptase la un astfel de răspuns, şi dezamăgit

văzu de drum.

Czobor mîncă pe îndelete, după care se hotărî să i se înfăţişeze lui Grazziani şi să-i spucă nu se va mai întoarce la Bethlen, rămînînd în slujba lui dacă vrea. Se răzgîndi însă de cumvăzu în afară, amintindu-şi că mai de folos i-ar fi ca om de taină la Deva, dîndu-i veşti despuneltirile de la curtea prinţului. Pînă una-alta, avea să-i scrie un răvaş ca să ştie în ce apescălda contesa Agnes.

Intră într-o biserică şi-l rugă pe preot să-i dea unelte pentru scris, după care aşternu hîrtie: „Contesa e o viperă! răsuci hîrtia sul şi după ce aruncă nişte bănuţi în cutia milelor îndreptă către poarta cetăţii. N-ar fi vrut să iese în vileag dînd el însuşi scrisoarea, dar altcum era cu putinţă. Străjerul se uită lung la ea şi o răsuci în fel şi chip, pînă pricepu că era pentsolul padişahului, dar făcuse atîta tărăboi încît auziră şi trecătorii din preajmă despre ce e

78



vorba.Dacă era mai grijuliu, baronul ar fi băgat de seamă că printre ei se afla şi acel Giani,

pălăria trasă pe ochi, care se apropie de azap şi îi şopti ceva la ureche, îi strecură un galbenschimbul sulului de hîrtie şi strecurîndu-se pe după străjer pătrunse în cetate. Cu paşi grăbiţiîndreptă spre clădirea unde se afla trimisul padişahului, căci făgăduise să ducă el răvaş

Necunoscutul învăluit în mantie neagră, care încercase, sub alt nume, să intre sub pie baronului, nu era decît Pasquale, trimisul lui messer Marini spre a curma firul vieţii

Grazziani. Nicicînd nu se ivise un prilej mai bun decît acuma şi, încleştîndu-şi braţul pe pumnse îndreptă hotărît asupra duşmanului serenissimei republici. Veneţia avea să lovească în chinima cetăţii Timişoarei!

IAZUL IELELOR

― Iacă, mămucă, ţi-am adus fata asta să ai grijă de ea! strigă Toader, împingînd-o blîndeţe pe Profiriţa în bordeiul lor.

― Aracan di mini! se tîngui femeia. Dar e giupîniţa boierului! Ce-aţi făcut cu biata faCum de-i în halul ăsta?

― Nimic, mămucă! Giur pe sfînta cruce! Îi cam speriată şi ar trebui să-i descânte olea baba Irina, ca să-i treacă.

― Dragul mămuchii, să nu fi făcut vreo prostie...― Nu-ţi face griji! îi întreagă cum o făcut-o mă-sa, care din păcate nu mai este...― Ce vrei să spui?― S-o izbit de un copac ş-o rămas lată.Toader îi povesti pe scurt cele întîmplate, în vreme ce Profiriţa se aşeză pe un scăunel

mîinile în poală, fără să-i pese de cele ce spunea flăcăul. Parcă nici n-ar fi povestit despre ea.Deodată, ca o vijelie, se năpusti în bordei Măriuca, sora cea mică a lui Toader.

― Vălelei, bădiţă Todiriţă, ce bine că eşti teafăr! se bucură ea îmbrăţişîndu-l.O zări pe Profiriţa care nici n-o băga în seamă, dar zgîtia de fată nu se lăsă, ci se luă de e― Matale eşti giupîniţă de la curte, măcar că eu nu te ştiu, că încă n-am ajuns să slujesc

acolo. Dar să nu te temi la noi, că am să te apăr eu şi am să te îngrijesc!Profiriţa începu a plînge, domol la început, iar mai apoi cu hohote. O cuprinse pe Măriu

în braţe şi amîndouă lăcrimau de mai mare jalea.― Plîngi, draga mămuchii, plîngi! o îndemnă bătrîna pe fata boierului, mîngîind

creştetul. Descarcă-te ca să nu-ţi crape inima de necaz! Ce să facem, dacă Dumnezeu a vrut aşCele două fetişcane rămaseră îmbrăţişate şi plînseră pînă la secarea lacrimilor, în vreme

Toader îşi răsucea fîstîcit cuşma în mîini. Într-un târziu se mai potoliră şi bătrîna, ştergîndu

ochii umezi, spuse:― Toderiţă-mamă, să te apuci să sapi alt bordei, că nu se cade să culcăm pe fata boierulaolaltă cu noi!

― Ba are să doarmă cu mine! Nu-i aşa giupîniţă? sări Măriuca.― Dacă o vrea, n-are decît, răspunse mama, numai că un flăcău de însurat nu are ce că

sub acelaşi acoperămînt cu o fată-mare, că s-ar scorni vorbe!― Iacă m-apuc de treabă, mămucă, şi de mai chem vreo cîţiva, pînă sara, gata-i! răspun

bucuros tînărul.― Eu vreau acasă, se smiorcăi Profiriţa.― Te ducem, giupîniţă, nu te teme, zise Toader. Cînd ai să vrei mergem, numai să

79



întoarcă giupîn armaşu, tata matale, că n-a fi bine să stai singurică la conac.― Atunci să rămîie şi ea cu mine! hotărî fata apucînd-o pe Măriuca pe după gît.― Bucuroasă! începu aceasta a rîde cu gura pînă la urechi, deşi mai înainte plînsese d

sărea cămaşa de pe ea.― Vezi să nu te necăjească, giupîniţă, se îngrijoră bătrîna. Fata aiasta-i diavoliţă cura

nu-i ca alte fete!― Dar eu vreau! porunci Profiriţa, de parcă s-ar fi aflat acasă.

Nu mai avură încotro şi se învoiră ca Toader să sape bordeiul pentru cele două fete, dmai înainte de a se apuca flăcăul o chemă pe soră-sa.

― Dă tu fuguţa, Măriucă, la baba Irina să vină să-i descînte ori să-i deie ceva buruieni leac.

― Dar de ce s-o mai aducem pe hîrcă? Ce, eu nu ştiu să-i descînt?― Chiar ştii? se lumină Profiriţa.― Vezi-bine! Ian adă matale mînuţa colea la baba şi ascultă ce ţi-oi spune!Îşi trase broboada pe frunte, legîndu-se ca bătrînele satului, se cocîrjă şi se prefăcu a-i că

în palmă, spre hazul celor din jur. Tuşi înecăcios, aşa cum o văzuse pe baba Irina, socotindaşa se întăreşte descîntecul, prin curăţirea bojogilor, şi începu: „Trece pi şuşă un cîini cu şă,

patru chicioari şi cu coada cinci. Cui i-am discîntat, leac o capatat, doar la 'mniata să hie vr pacat! Trebă babii slănină, trebă babii făină, trebă babii papuci, di n-ai da să ti usuci!”

Greu de spus dacă descîntecul nu va fi fost pricina înzdrăvenirii Profiriţei, căci se podintr-odată pe rîs cu hohote.

― Am zis eu că-i diavoliţă, nu alta, făcu bătrîna. — Ma-i spune-l o dată, se rugă jupîniţa rîzînd cu lacrimi.― Nu se cade, că-şi pierde puterea de nă-i plăti! Dar mai ştiu eu altele!Profiriţa avea pe deget un inel, căpătat în dar de la tătîne-său şi la care ţinea foarte mu

Cu toate acestea îl scoase şi-l întinse Măriucăi.

― Al tău să fie, babo! Altceva nu am cu ce te răsplăti.― Nu se poate, giupîniţă! se împotrivi Toader cu hotărîre. Măriuca a şuguit cu matacum are să poarte inel boieresc? Pune-l înapoi!

― Nu vreau! bătu din picior tânăra boieroaică. Poftesc să fie al Măriucăi şi gata!― Lasă-mă bădiţă să-l port şi eu oleacă, doar aşa, de fudulie, că ştiu eu bine că ţăranii n

cu inele, şi pe urmă i-l dau îndărăt.― Ba, dacă vrei să ştii, ţi l-am dat ţie de tot şi te rog să nu-mi mai spui „giupîniţă”,

Profiriţa, că de m-oi întoarce la curte, tu ai să fii sora mea!Toader se uită zîmbind la odrasla boierească. Aşa cum se înroşise ea la faţă, de ciudă c

se pusese careva împotrivă, era tare frumuşică, însă nu putea fi de nasul unui răzeş ca el!

Dar Profiriţa începuse a-i vedea pe ţărani cu alţi ochi şi nu ca pe nişte slugi de rînd. Ba, vremea, s-a obişnuit aşa de bine cu cei din jurul ei, de parcă ar fi trăit împreună de o viaFlăcăii care fuseseră faţă la cele petrecute în pădure nu mai erau în sat, plecaseră cu toţi„oastea măriei-sale Ion vodă”, şi numai Todiriţă rămăsese, anume că de s-o întoarce boier

Nicoriţă să-i ducă fata înapoi, întrucît nu făptuise moarte de om şi se purtase bine cu jupîniÎnsă acum flăcăul ar fi vrut ca ziua aceea să nu mai vină niciodată, căci se vedea cît-colo c

plăcea Profiriţa, chiar şi numai după veşmintele lui curate şi dichisite, de parcă ar fi mersfiecare zi la horă. E drept că şi ea, îmbrăcată aşa, ca o ţărăncuţă, se mai trăsese la faţă şi arătaoricare fetişcană de-a lor, cu toate că, în afară de Măriuca, toţi o cinsteau ca pe o boieroaicănu cutezau a-i zice pe nume. Toader îi purta o grijă deosebită şi în fiecare zi, sculînduse

80



noaptea în cap, aducea de prin codru cîte un şoldan ori chiar un căprior săgetat, îmbelşugîndmesele.

Purtarea lui Todiriţă dădu de gîndit mamei sale, care nu se răbdă să-i spună:― Bagă-ţi minţile-n cap, măi băiete, că odrasla boierească nu-i de nasul unui răzăş ca tin― Iraaa, mămucă, şi mata... răspundea el ruşinat şi fîstîcit de nu mai putea scoate o vor

Apoi îşi lua baltagul şi se pornea pe cărările codrului, cîntînd din frunză cu mare jale, dar să nl audă nimeni.

Trecu primăvara şi despre cei plecaţi la oaste nu se mai află nici o veste, iar bătrînii ertare necăjiţi că nici în vara asta nu vor fi bucate de strîns, cîtă vreme n-a semănat nimeGropniţele cele vechi erau pe isprăvite şi mare foamete se prevestea.

Într-una din zile, cele două prietene plecară după vreascuri şi, fiindcă îşi puseseră în gîsă meargă şi mai departe prin pădure, Măriuca o lăsă pe Profiriţa şi se repezi cu lemnele acaJupîniţa rămase într-o poiană cu romaniţe, pe care începu a le culege şi împletindu-şi din elcunună şi-o aşeză pe frunte. Strîngea acuma şi pentru prietena ei, spunîndu-şi că aveau să fie două zîne ale florilor.

― Dar cum se face că eşti singurică? auzi deodată vocea binecunoscută a lui Toader.― Nu sunt chiar de una singură. Iacă, tot ce vezi, de jur-împrejur, sunt supusele mele.― Ahaaa! Matale eşti zîna florilor!... Şi prostul de mine nici n-am băgat de seam

Iertăciune, frumoasă zînă!Fata chicoti şi începu a împrăştia florile rupte pentru cununiţa Măriucăi.― Te-am iertat, bădiţă, făcu ea privindu-l pe sub gene. Pe matale nu se poate să nu te ie

lumea!― De, ştiu eu!... răspunse Toader gîndindu-se la boierul Nicoriţă, tatăl fetei.Uitînd de Măriuca, jupîniţa îl apucă pe Toader de mînă şi o porniră pe o potecă mai pu

bătătorită, după ce îl rugase să-i arate iazul ielelor.Era o zi caldă de vară şi pădurea fremăta de zumzetul gîzelor. Razele soarelui se strecur

îndrăzneţe printre ramurile umbroase, iar locurile umede şi reci, care te înfiorau de amintiriernii, erau tot mai puţine, odată cu arşiţa verii. Toader tăie o nuieluşă pe care începu sîncrusteze cu meşteşugite înflorituri şi după ce isprăvi i-o întinse fetei.

― Aiasta-i nuieluşa fermecată! O zînă ca matale nu are decît să atingă pe muma păduri pe dată hîrca se face nevăzută!

Rîseră amîndoi, iar Profiriţa apucînd beţigaşul o rupse la fugă, ascunzîndu-se prin tufişur― Sîc, bădiţă, că nu mă găseşti!Merseră aşa, în joacă, pînă se îndepărtară destul de mult. De la o vreme însă, începu a

simţi un iz de hoit şi pe jupîniţă o trecu un fior.― Ne apropiem de iazul ielelor, zise ea ridicînd năsucul în vînt, asemenea unui căprior.

― Da' de unde! Mai avem o bună bucată de loc.― De n-ai avea musteaţă aşa de stufoasă, poate că ai simţi şi matale, bădiţă, duhoaiazmei, dar aşa... şi chicoti privindu-l şăgalnic.

Flăcăul îşi acoperi cu degetul podoaba de deasupra gurii şi umflîndu-şi nările trase nesaţ. Asta numai spre a-i face pe plac fetei, căci el ştia foarte bine că trebuia să fi fost vrlighioană moartă şi putrezită. Ajunseseră în preajma unei băltoace destul de mari, cu aîntunecate şi netulburate decît de zborul gîzelor, ca toate ochiurile împrejmuite de pădure. într-o oglindă se vedeau pe luciul ei cerul şi cei cîţiva norişori gonind prin faţa copacilînţepeniţi cu capul în jos. Speriată de bîldîbîcul broaştelor, fata se opri şi aşteptă s-o ajunflăcăul din urmă. Izul începuse a se simţi şi mai tare, ca şi cum broaştele ce tulburaseră apa l

81



fi stîrnit mai rău. Toader socoti că trebuie să fie pe aproape un stîrv destul de mare şi vru sîndepărteze pe fată.

― Să mergem în altă parte, că aici pute!Profiriţa însă parcă era fermecată de privelişte şi nu-i putea scoate din cap că miasma

venea din fundul iazului. Îi plăcea totul nespus de mult şi vru să ocolească balta de jur împrejdar din nebăgare de seamă îşi prinse piciorul între două crăci.

― Văleuuu! Sai bădiţă, că m-a prins muma pădurii de picior! Scapă-mă!

— Aracan de mine, ţi-ai scrîntit piciorul! Acum trebuie să te iau în braţe, că altminteri poţi merge.

― Dacă-i pe-aşa, ia-mă! încuviinţă fata.Cît ai clipi se şi cuibărise la pieptul flăcăului, cuprinzînd-l cu mîna pe după gît, ap

prinzînd îndrăzneală îl trase de mustaţă şi îl sărută drept pe buze.― Îmi placi, că miroşi a busuioc! se alintă ea, vrînd să-l facă să creadă că asta fuse

pricina.Toader simţi că îl inundă un val de sînge cald şi nu mai putu scoate o vorbă. Ar fi vrut

n-o mai lase din braţe pînă la judecata de apoi. Ba cu dragă inimă ar fi rămas toată viaţa acolo pădure, spre a nu se mai întoarce printre strîmbătăţile omeneşti. Cu greu izbuti să şoptească, parcă i-ar fi fost frică să nu-l audă careva:

― Giupîniţă... mie... îmi eşti tare dragă!― Şi matale mie! o luă gura pe dinainte pe fată.Deodată îl apucă cu amîndouă mîinile pe după gît şi începu a tremura ca bîntuită de un

urît. — Bădiţă... colo! şi arătă cu mîna fără a întoarce capul.Crezînd că zărise cine ştie ce dihanie, o puse binişor la pămînt ca să aibă mîinile slobode

uitîndu-se unde-i arătase Profiriţa văzu o formă omenească întoarsă cu faţa-n jos, iar în juru-iroi de muşte, mai mari şi mai mici.

― Rămîi matale aici, că nu-i nici o primejdie! Morţii nu fac rău celor vii, că ziua nu mau nici o putere. Şi ca să nu te temi, iacă, îţi las cuţitul.Văzînd că fata s-a liniştit oarecum, se îndreptă către locul cu pricina şi apucînd un băţ

împinse grijuliu sub pieptul mortului, ca să-l dea cu faţa-n sus. Nu izbuti decît să stârneasroiuri de muşte, căci bucata de lemn pătrunse în carnea putrezită. În schimb, tignecunoscutului se rostogolii cît-colo, dînd la vedere urma unui obraz mîncat cu totul de viermScuipă scîrbit şi abia se ţinu să nu verse, în vreme ce se întoarse în fugă spre fată.

― Cine-i? întrebă ea.― Un mort!― Săracul!

― Am să mă-ntorc după ce iau cîţiva oameni de la noi şi pe taica Iacov să-l îngropăcreştineşte, că de nu, s-o face strigoi!Profiriţa rămase pe gînduri.― Eşti un om bun, bădiţă! Eu ştiu că ghiceşti cine-i mortul şi totuşi vrei să-i faci un bine― Ba chiar pot să-ţi spun că nu se desluşeşte nimic de pe faţa lui.― Îs veşmintele lui Toma Melinte!― Poate că ai dreptate, răspunse el uitîndu-se lung la hoit. Cine l-a pus să înfru

pădurea, cînd nu o cunoştea deloc?― De nu erai bun cu mine, acuma aş fi zăcut lîngă el! se înfioră Profiriţa şi se lăsă luată

braţe ca un copil.

82



― Nu spune asta! Doamne fereşte! Nici că aş putea gîndi...

DRUM CU IUBIRE ŞI PRIMEJDIE ASCUNSĂ

Pasquale se dădu drept trimisul contesei Rozsnyai, despre care aflase de la hangiul untrăseseră cele două femei. De fapt nici nu-i trebuia mai mult decît să ştie cum o cheamă, întruo văzuse ieşind din cetate şi bănuise că ar fi prietenă cu omul pe care-l căuta. De altfel poseda

scrisoarea baronului, deşi n-avea habar ce se spune în ea. Pentru el era de trebuinţă numai poată pătrunde în preajma lui Grazziani, ca să-l poată înjunghia. Aşa că, de îndată ce fu primde către acesta, fără a mai spune ceva se şi năpusti asupra lui, cu pumnalul în mînă. Cum nuaştepta, acesta ar fi fost străpuns pe dată de nu se băga Pera între ei, primind el în plin obrlovitura, căci spre norocul său apucase să prindă mai înainte încheietura braţului ucigaş.

Văzînd ce se întâmplă, Ibrahim-efendi, cel ce-l adusese pe veneţian, trase iataganul şi cumişcare fulgerătoare îi reteză capul.

Grazziani se apropie îndată de Pera, a cărui faţă nu se mai desluşea din valul de sîngecercetă părinteşte şi se încredinţă că se află în afara oricărei primejdii, în vreme ce turcul chemoamenii de trebuinţă şi le porunci să se îngrijească de băiat. Pe urmă cei doi se traseră deopaşi înaltul oaspete se grăbi să-i mulţumească dizdarului, după care adăugă cu oarecare părere rău:

― Nu mai avem cum să aflăm cine a fost şi cine-l va trimis. Să vedem însă de are ceasupra lui în afara acestui minunat pumnal, pe care-l voi păstra drept amintire.

Spre uimirea amândurora, dădură peste răvaşul baronului, dar din păcate nu înţelegeau nunul ungureşte.

― Lasă că mă descurc eu cu Marcu, fiindcă el mai înţelege cîte ceva pe limba lui Bethlecare desigur îl va fi trimis... dar atunci contesele?!

Rana lui Pera s-a dovedit a nu fi primejdioasă, măcar că era destul de adîncă şi din prici

asta n-au mai putut pleca decît peste vreo săptămînă. Şi nu i s-a părut deloc ciudat lui Grazziacă şi contesa Rozsnyai aştepta o scrisoare de la o rudă, care avea să sosească, după socoteala în acelaşi timp, aşa că tot împreună aveau să plece mai departe.

― Uite, bine că mi-am adus aminte de răvaşul găsit la ucigaş şi pe care l-am ţinut anusă te întreb pe tine, Marcule, zise a doua zi către credinciosul său prieten.

― Ce răvaş?― E scris ungureşte şi poate aflăm ceva de soi, pentru aceea nu am chemat un tălmaci, d

m-am luat cu una cu alta şi am uitat.― Sunt numai trei cuvinte, dintre care unul pare iscălitură, se fîstîci Marcu.― Asta am ghicit şi eu, dar ce înseamnă celelalte?

― Păi... eu ceva ungureşte am învăţat după ureche, însă de scris şi citit nici pomeneală. — Hm! Cine ştie? făcu el gînditor. Poate că mi-o va citi cineva în drum, dacă nu cum persoana la care mă gîndesc va fi ştiind dinainte cine a fost atentatorul şi ce era cu răvaşAcum, că Pera s-a înzdrăvenit, putem pleca neîntîrziat, că pînă în toamnă trebuie să ajungemPraga şi de nu ne zorim ne prinde iarna pe aici. Trimite tu, Marcule, vorbă prietenelor noastrese gătească de plecare.

— Mă duc chiar eu! se repezi acesta.Abia după ce au ieşit din tîrgul Timişoarei se întîlniră cu cele două graţii, care aşteptau

cîteva verste mai departe pe calea Aradului, după cum fusese înţelegerea. Nu se făcea să iadin cetate solul padişahului împreună cu nişte femei străine. Altfel, ţinuta era după toată pohf

83



cuvenită. Purta un turban de mătase verde cu surguci din pene de struţ ţintuit cu o frumoanestemată roşie, care nu putea fi decît un rubin, şalvarii verzi vîrîţi în cizme scurte din cea m

bună piele ungurească, iar cămaşa de mătase galbenă, ţesută cu fir verzui, se vedea foarte pude sub pieptarul de catifea neagră, acoperit şi el de un coantăş auriu cu blăniţă de jder.

Rînduiala hotărîtă pentru alai a ţinut numai cîtă vreme s-a mers pe uliţele tîrgului, cdupă întîlnîrea cu fetele, caleaşca lor a fost înconjurată din amîndouă părţile de spahii. Cîndcînd, ori Grazziani ori Marcu, mai des acesta din urmă, îşi cătau drum pe la fereastra carîtei

atunci Iulia îşi scotea pe dată căpşorul ei bălai, ciripind de zor cu bănăţeanul.― Te pomeneşti că te-i fi îndrăgostit de oştean? zîmbi răutăcios Agnes. Te porţi ca

fetişcană care dă ochii cu drăguţul ei.― Ei şi ce? Nu ştiu, dar simt că mă-nfioară privirea lui şi, să nu te mint, mi-i tare drag.Ar fi răspuns Agnes ceva batjocoritor, după cum îi era obiceiul, dar tocmai atunci se ivi

„turcul” în dreptul ei.― Frumoasă doamnă, te-ai hotărît unde s-ar cuveni să facem popasul? Noi fiind num

însoţitorii domniei-tale ne supunem oricărei dorinţe.― Ilustre domn... ori trebuie să-ţi spun efendi, luminăţia-voastră, sau...― Mai bine Gaşpar! Eu la rîndu-mi îţi voi spune Agnes şi iată o prietenie abia începu

definitiv pecetluită.Femeia se bucură în sine de îndrăzneala lui Grazziani, căci îi uşura mult calea spre ini

lui. Era musai să-l facă să se îndrăgostească de ea şi asta cît mai curînd.― Prietenia unui om atât de însemnat e o mare cinste pentru mine. Cît despre popas... cî

vei binevoi, noi avem să ne supunem.― Ce te face să crezi că aş fi cineva? Ţi-a spus Czobor, sau vei fi aflat ceva despre

anume om ce a vrut neapărat să mă lipsească de zile?― N-am auzit despre ce-mi vorbeşti! Fiind străină de Timişoara, n-aveam cum să ştiu

se petrece în cetate.

― Poate că ai dreptate. Şi mi-ar părea bine să fie aşa, răspunse Gaşpar străpungînd-o privirea. Hai mai bine să ne uităm cît de frumos se sprijină cerul pe marginile zării şi să închipuim că în curînd vom ajunge acolo, dar pe urmă ce va fi?

Agnes nu-i răspunse, fiindcă simţea că ceva nu era în bună rînduială şi nu ar fi vrut săîncurce în vorbe, aşa că se trase în caleaşcă, lăsîndu-l să plece de lîngă ea. Se întoarse apoi căIulia şi-i zise înciudată:

― Mai lasă-l în plata domnului pe frumosul tău. Ai să-ţi suceşti gîtul uitîndu-te după el.― Ce, eu mă bag în vorbele tale cu turcul?― Ei, na! Să ştii că te-am pierdut de prietenă dacă-mi încurci socotelile ori te ia gura

dinainte, spunîndu-i ceva odorului tău.

― Fii pe pace, că doar nu despre tine vorbim. — Ce ţi-i şi cu dragostea asta oarbă! Poate chiar de mîine îi lăsăm, ai să-l uiţi şi cînd îţi vaminti de zilele acestea vei rîde că ai putut fi îndrăgostită ca o gîscă.

Scoase apoi capul pe fereastră şi-l văzu pe Grazziani în apropiere, vorbind cu Pera. Îi făsemn cu mîna.

― Unde ai plecat, noul meu prieten? zîmbi ea ca un înger.― Credeam că nu mai vrei să vorbim, de vreme ce te-ai îndepărtat de fereastră.― Fiindcă ai avut bunăvoinţa să ne proteguieşti, cutez a te ruga să trecem prin Arad.

poate că mai pe urmă nu-ţi vom mai fi o povară la drum.― Cum poţi vorbi aşa, „noua mea prietenă”? Nu ne-am înţeles că facem împreună cale

84



Am să poruncesc să ne ducem unde ai spus! — Nu ştiu ce mă face să cred că eşti veneţian şi nicidecum cu sînge croat...― De unde ştii?...Se gîndi că Agnes era totuşi o iscoadă, care ştia mai multe decît voia să arate. „Ce-o

căutînd la Arad şi de ce vrea să mă tragă într-acolo?”― Dacă nu mă-nşel, prietenul tău i-a spus Iuliei.― Aaa! Da, se poate...

Era pe deplin lămurit că îl minţea. Mai schimbă cîteva vorbe cu ea şi apoi îi făcu semn Pera să se apropie, pentru a-i porunci calea ce trebuiau s-o urmeze, iar acesta să-l vestească alaybey... Oricum, aşa îi spuse contesei.

― I-am zis că ne vom opri în marginea tîrgului şi că de va fi nevoie te voi însoţi eu prietenii mei, ca să nu intrăm cu toţi călăreţii acolo.

― Foarte bine! Numai că în oraş mă voi duce numai eu cu Iulia, ca să nu se afle că suntîmpreună. Ştii...

― Se-nţelege! în gînd îşi spuse: „De bună seamă ca să dea de ştire cuiva de sosirnoastră!” De fapt, vorbise cu Pera să meargă pe ascuns şi să iscodească tot ce va face contesaArad. Apoi rămase în urmă şi vorbi îndelung cu Kerim-efendi, de asemenea fără ca Agnes

poată afla ce, cu toate că ar fi dat mult să ştie.Rămasă numai cu Iulia, contesa i se mărturisi:― Nu ştiu cum am să mă mai descurc acuma. Nu cumva să fi făcut vreo prostie...― Ce s-a mai întîmplat?― I-am spus că trebuie să merg în Arad şi eu nu cunosc pe nimeni acolo. Dacă trimite vr

iscoadă să vadă unde şi ce treabă avem?! La cine să mergem?― La biserică, de pildă.Contesa făcu ochii mari, neştiind dacă trebuie să rîdă sau să se zburlească.― Văd că dragostea ţi-a sucit minţile. Ce să căutăm acolo? Nu cumva ai pofti să ne rugă

pentru iertarea păcatelor, ori.. te pomeneşti că-mi spui să mă cunun cu turcul?!― Pînă atunci, mai va! Ai spus însă că n-ai unde te duce şi nu trebuie să ne dai minciună? Foarte bine! În Arad se află fără îndoială o biserică şi de bună seamă că acolo vei de un pastor...

― Şi ce? Vrei să mă spovedesc ce am de gînd?― Ei, şi tu! Iacă, ai putea să-l întrebi dacă eu, catolică fiind, aş putea să mă mărit cu

eretic olah?― Iulişka, tu te-ai ţicnit! Dar... ia stai! O întrebare oarecare, cum ar fi că vrem să află

cînd cade paştele la anul... Oricum, ai avut un gînd bun şi eu n-am băgat de seamă deînceput... Hai să te pup! Poate că îţi ies şi gărgăunii de a te mărita cu olahul.

Se îmbrăţişară amîndouă rîzînd, tocmai cînd Grazziani îşi arătă faţa la fereastra caleştii. — Cum vine asta? întrebă el. N-am şi eu un loc la mijloc?― Ţi-ar veni greu să alegi! îi răspunse foarte voioasă contesa.― Da de unde, hotărârea mea e şi luată!― Cine ştie? făcu Agnes lăsîndu-l să nădăjduiască.Începuse să creadă că avea să se joace cu el ca pisica cu şoarecele, şi-i convenea

minune. Iar asemenea vorbe făcură să treacă vremea pe negîndite, pînă ce înserarea îi sili călători să se pregătească de înnoptat chiar în marginea oraşului. Femeile plecaseră mai deparfăgăduind că în cel mult două ceasuri aveau să fie înapoi, numai bine ca să poată lua ciîmpreună. I s-a părut destul de ciudată această dorinţă, dar Grazziani era hotărît să le lase cu

85



or pofti, poate se vor da de gol mai curînd.Trecuse vremea hotărîtă şi trebuiau să se întoarcă ciudatele călătoare şi chiar aşa se păr

că se întîmplă. Din Arad ieşise în goana mare o căruţă însoţită de mai mulţi călăreţi.― Ele sunt! zise Marcu, nerăbdător să vină Iulia.

— Nu vezi că-i vorba de un chervan şi goana cailor în galop arată mai curînd a fugă? Şiunde să fi avut însoţitorii?!

Vijelioasa goană a chervanului, sărind cînd pe o roată cînd pe alta, stîrni uimirea tuturor.

― Încălecarea! porunci Kerim-efendi, temîndu-se să nu fie vorba de vreun iureş vrăjmcare să-i ia pe nepregătite. Poate că sunt nişte fugari în primejdie şi vin să ne ceară sprijin, dmai bine să ne găsească pe cai, gata la orice.

― Nu-i rău să fim prevăzători, încuviinţă trimisul padişahului. De faci ceva chibzuit nuvei căi, iar de nu, s-ar putea să nu mai ai cînd să vezi că ai greşit. Dacă aceşti călăreţi au gînd

bune faţă de noi, vor încetini la vreme, fiindcă în urma lor nu văd pe nimeni care sfugărească. Dacă nu, avem să-i întîmpinăm cum se cuvine!

Într-adevăr, chervanul se opri chiar la marginea taberei turceşti, iar trei dintre străini apropiară de Gaşpar şi ai lui. Îşi scoaseră pălăriile fluturîndu-le în semn de salut.

― Sluga! făcu cel ce părea a le fi căpetenie. Ajutaţi-mă, vitejilor oşteni, să nu fiu prădat pămînturile luminăţiei-sale, padişahul!

Vorbea turceşte, dar se ghicea că-i străin. Se arăta înfricoşat, cu toate că ochii lui micivicleni păreau a fi bucuroşi de cele petrecute.

Lui Grazziani nu-i plăcu deloc privirea străinului şi nici cerinţa lui de ajutor, cîtă vreme i se zărea nimeni pe urme. Se vedea cît-colo că erau nişte raguzani, pe care altfel i-ar fi sprijicu drag, aşa că o luă drept pe limba lor:

― Cinstite signore, nu văd pricina spaimei...― Per Bacco! îl opri acesta. Domnia-ta eşti chiar signor Grazziani, dacă nu mă-nşe

Madona, dar eşti îmbrăcat turceşte! Totuşi eu nu mă-nşel, că nu pot uita...

― De unde mă cunoşti şi ce nu poţi să uiţi?― Mai întrebi, ilustre maestro? Dar cum aş putea să uit chipul pe care l-am privit încordare preţ de un sfert de ceas?... Spre ruşinea mea am închis ochii din pricina rănii ce mifăcut-o, dar nu m-am supărat, aşa-i în duel...

― Mă iartă, signore, dar nu-mi aduc aminte să fi avut cinstea de a încrucişa sabia domnia-ta, răspunse rece Gaşpar.

Hotărît lucru, raguzanul minţea, şi oare de ce? Se poate totuşi ca undeva prin Veneţia săfi bătut cu el, dar nu mai ştia cînd şi unde...

― Da vero, da vero! se bucură neguţătorul, care nu era altul decît messer Marino MariDar de maestrul Tardini uitat-ai?

― Aa, da! Numai că, vezi domnia-ta, eu am cunoscut acolo o mulţime de oameni, îndacă te-ai numărat cumva printre învăţăceii lui, atunci fii binevenit. Ce necazuri ai păţit? întreel cu bunăvoinţă. Parcă am înţeles că te fugărea careva...

― Cum, nu mai vin?! Madona! Doi dintre oamenii mei au rămas pe caldarîmul aces blestemat oraş, se văicări neguţătorul luîndu-se cu mîinile de cap.

― Ucişi?― Spintecaţi!― Şi se cunosc făptaşii? Sunt localnici?― Avem şi noi partea noastră de vină, răspunse el ocolind întrebarea. Ba, dacă mă gînde

bine, chiar ei erau vinovaţi...

86



― Stai signor... cum ai zis că te cheamă?― Patelli! Francesco Patelli, dar n-am apucat să spun, fiindcă m-am luat cu vorba.

Numele nu-i spunea nimic şi Grazziani se gîndi la o legătură dintre acest Patelli şi contedar nu izbuti să-i dea de cap. Se putea însă la fel de bine ca bietul om să fi dat de necaz şi, cuzice că l-ar fi cunoscut cîndva în trecut, nu se făcea să nu-i dea o mînă de ajutor.

― Spune mai departe, signor Patelli, îl îndemnă el, ca şi cum nici nu s-ar fi gîndit s bănuiască de înşelăciune.

― Cei doi s-au dat la joc de zaruri cu nişte târgoveţi, încă din noaptea trecută. Asta n-arfost nimica, dar au pierdut totul şi poate că nici atunci nu s-ar fi întîmplat ce v-am povestit...

― Dar n-ai spus pînă acum nimic. Ba chiar văd că o cam iei pe ocolite. Fii mai scurt!― Ce s-o mai lungesc... slugile ticăloase au jucat şi pe marfa mea din chervan, pierzînd

de asemenea. N-au pomenit nimic de asta şi cînd ne-am sculat, în zori, au venit cîştigătorii peste noapte, cerînd marfa.

— Cam încurcată treabă!― Întocmai... şi se înţelege că nici nu m-am gîndit să le iau în seamă pretenţiile. Atunci

scos cuţitele, ucigîndu-i pe cei doi mincinoşi, dar sărind şi asupra noastră. Apărîndu-ne, i-doborît.

— Foarte bine aţi făcut! Deci nu mai aveaţi cine să vă împiedice. — Da' de unde? Au început să răsară ca din pămînt alţi ticăloşi, ba unii se dădeau dr

judecători... şi a trebuit să ne croim drum cu spada. Am rupt-o la fugă şi iată-ne veniţi să cersprijinul acestui paşă! arătă el spre Kerim-efendi.

Anume făcuse aşa spre a se crede că habar n-avea ce rang şi însărcinare avea cel căruia iadresase.

― Dar, la urma urmei, cu ce vrei să te sprijine? întrebă Grazziani sătul de vorbăria Patelli.

― Să ne fie îngăduit să poposim peste noapte în preajma acestor voinici oşteni, ca să

fim atacaţi pe neaşteptate în timpul somnului. Se înţelege că vom plăti pentru aceasta, ca orneguţători raguzani ce se respectă.― Nu veneţieni?!― În tinereţe, signor Grazziani, de mult de tot, am fost şi pe la Veneţia, dar num

întâmplător.La toate întrebările neguţătorul găsea răspuns şi, oricum, Grazziani simţea că nu-i pla

deloc acest om. Îi tălmăci lui Kerim-efendi dorinţa raguzanului şi, cînd auzi că vor să plătească, ochii turcului îndată sclipiră. Nu putea să priceapă însă cum ar fi putut avea vrlegătură aceşti străini cu oamenii lui Bethlen şi de nu cumva chiar cu Agnes. Oricum, va fi

băgare de seamă cînd se vor întoarce fetele, o să observe dacă îşi fac vreun semn tainic. Poru

apoi ca neguţătorii să-şi aşeze culcuşul la marginea taberei şi cît mai departe de cortul lui.La căderea întunericului, se înapoie şi Marcu. Le însoţise pe doamne pînă în Arad,lăsase la locul lor de popas şi se grăbise să dea ochii cu Grazziani, neştiind cine erau străi

poposiţi în preajmă. Acesta îl lămuri în cîteva cuvinte, că mai multe nu ştia nici el, dar nu usă-i strecoare bănuiala că ar putea fi în legătură cu femeile.

― Socot că nu! răspunse Marcu. De altfel nici în oraş nu s-au întîlnit cu nimeni, decît popa de la biserica cea mare.

― Doar nu pentru a se ruga au bătut atîta cale? Ce-au avut de vorbit?― Nu ştiu, că eu am rămas în dreptul aghiazmatarului, iar ele s-au tot şuşotit cu pop

lîngă altar. Nu se auzea nimic.

87



Un alt tropot de cal îi înştiinţă că a sosit şi Pera, care fusese trimis mai din timp iscodească pe uliţele tîrgului de nu cumva ar fi poftit careva să ştie ce făceau contesele în AraEl fiind pe de lături, lesne ar fi putut să-şi dea seama.

― Nici tu n-ai aflat nimic îngrijorător? întrebă Marcu, după ce acesta povestise cuumblase.

— Linişte şi nici un semn!― Dar oamenii s-au mai potolit? Na, c-am uitat să-i întreb pe neguţători la care han s-

petrecut omorurile, zise Grazziani.― Ce omoruri? N-am auzit de nimic! răspunse Pera.

— Nici eu! adăugă Marcu. — O bătaie cu nişte neguţători, la un han... — Nici vorbă, că doar aş fi aflat! se împotrivi Pera.― Hm! Tare ciudat! Cîtă vreme nici unul n-aţi auzit...După rugăciunea de seară, de la asfinţit, oştenii începură a aprinde focurile pentru noap

Îşi pregăteau cina cîte unul sau mai mulţi la un loc, după care fiecare se îndrepta spre culcuce şi-l înjghebase.

Grazziani se aşezase la foc lîngă Agnes, descusînd-o despre ce văzuse în oraş, cum i-a pdrumul şi de nu va fi auzit de bătaia de la han, dar nu aflase nici ea nimic. Vremea trecu nesimţite şi focul lăsat să se stingă de la sine mai mocnea din cînd în cînd de sub cenuşă, abluminînd feţele celor doi, cînd, pe tăcute, îi apucă mîna şi mîngîind-o o duse la buze.

― Nici cea mai scumpă catifea nu-i aşa de fină ca mînuţa ta. Toată pielea e aşa? — Poate că şi mai şi! gînguri Agnes.― Nu crezi că am putea să ne plimbăm prin cîmpia asta nemărginită, sub lumina stelel

pînă nu iese luna?― Nu-i prea devreme? se alintă ea.Vru s-o cuprindă în braţe, cînd tocmai se auzi cineva tuşind în preajmă. Sări pe da

apucînd mînerul spadei. Cît ai clipi, se ivi şi Pera alături, de parcă ar fi stat la pîndă în umbră.― Cine-i? întrebă el.― Eu, signor Grazziani, se auzi vocea mieroasă a lui messer Marini. Înainte de a mă cul

am venit să-mi plătesc datoria. Am dat şi oştenilor, dar nu se cuvine să nu-ţi ofer şi domniei-tun mic dar.

Îi întinse o cutiuţă de abanos ferecată cu argint şi desfăcînd-o dădu la iveală un frumdiamant.

― Zice-se că însăşi sultăneasa Roxelana l-ar fi purtat cîndva, dar cam aşa se spune desptoate giuvaericalele, spre a le sălta preţul. Numai că eu nu vreau bani, dar te rog să-l păstreziamintirea celui pe care l-ai întrecut cîndva cu spada.

― Cam prea mult, signor Patelli, numai pentru atîta, dar dacă zici că ţi-a rămas adîncamintire vîrful spadei mele, n-am să ţi-l înapoiez.― Mai de preţ decît podoaba, urmă Marini, este însă această butelie cu vin, pe care

asemenea ţi-o dăruiesc. Gustînd din ea te vei duce cu gîndul la frumoasele şi însoritemeleaguri, căci unul este vinul de Chianti pe lume!

― Chiar aşa? Cu asta chiar m-ai nimerit, fiindcă de mult mi-e gura cam uscată. Am beau cu prietenii mei şi te poftesc să te numeri printre ei şi să ne ajuţi s-o golim chiar acuma.

― Ba, să-mi fie cu iertăciune, dar nu prea am îngăduinţă la băutură şi nici nu se cade să stric petrecerea, încît, cu plecăciune în faţa preafrumoasei doamne, eu vă zic adio!

Bucuros că scapă de el, Grazziani îi făcu semn cu mîna şi-i ceru lui Pera să aducă ni

88



pocale, spre a cinsti şi pe contesă cu minunata licoare italienească. — N-ar fi pentru întîia oară că beau şi nu pot să spun că nu-mi place, dar n-ar fi m

nimerit să lăsăm pe mîine? Acuma ne ducem frumuşel la culcare...― Lasă, Agnes, că este vreme pentru toate! Pera, mai aţîţă focul să ne putem încînta oc

de culoarea vinului şi de gingăşia femeilor frumoase!Deschise apoi cutiuţa căpătată în dar şi i-o oferi contesei.― Nici tu nu poţi fi mai prejos de Roxelana. Poartă-l!

Agnes roşi de plăcere, fiindcă nu se aştepta la atîta dărnicie. Flăcările sprinţare se jucau faţa ei, făcînd-o şi mai atrăgătoare.

Curînd se iviră şi Iulia cu Marcu, după o preumblare pe lîngă cortul lor, întrucît străjeriile îngăduiseră să iasă din tabără.

― Pe mine nu mă vor opri, îi întîmpină Grazziani, dar mai bine că aţi venit şi voi, ca bem împreună acest minunat vin.

Ciocniră şi închinară „pentru dragoste”.― Eu parcă am mai băut din ăsta, zise Marcu plescăind din limbă.― Se-nţelege că la curtea lui Tomşa nu va fi lipsit vinul bun... dar mie mi se pare ca

schimbat la gust. Altfel ştiam eu vinul de Chianti!― Am să te rog să ţii pînă dimineaţă această cutiuţă, îl opri Agnes, dîndu-i îndă

giuvaerul. Nu cumva să-i treacă prin cap să-l caute şi să-l găsească la mine, zîmbi ea.Grazziani avu o tresărire. „De unde să-i fi dat ei prin cap aşa ceva? E limpede că su

înţeleşi!” Apoi, nici vinul nu era italienesc. Marcu avea dreptate să spună că mai băuse, şi pocă nu la curtea Moldovei. Era o înşelătorie la mijloc, dar n-o putea dibăci. Punînd cutiuţa

brîu, simţi răvaşul găsit la cel ce vrusese să-l omoare şi-l scoase la lumina focului, întinzîndcontesei.

― Rînd pe rînd ies toate la lumină. Rogu-te să-mi tălmăceşti două cuvinte scrise aici, caştiu dacă merită să-l mai ţin ori ba.

Agnes apucă scrisoarea şi, aruncîndu-şi ochii asupra ei, un fior o străbătu pînă în vîrfdegetelor, dar trecu nebăgat în seamă şi numai Iulia ar fi ştiut că pe prietena ei ceva o înfuriadin cale afară. Se prefăcu a nu vedea prea bine si-l apropie de foc.

— Ei? — Spune că... trebuie să-l ucizi pe Czobor... parcă te-am auzit vorbind de el, îngăimă ea. — Şi eu care am crezut că Czobor îl iscălise...― Nu! sări contesa. Nu este iscălit!― Atunci dă-l încoace să...

Nu apucă să-şi isprăvească vorba că Agnes lăsă răvaşul să cadă pe foc, dar Marcu îl prin pe dată, înainte de a-l cuprinde flăcările.

― Ce neîndemînatică am fost... Dar nu pricep la ce ţi-ar mai trebui, cîtă vreme ţi-am spce scrie?― Aşa-i. Marcule, pune-l tu pe foc, dar mai într-ascuns, să nu se spună că am primit nis

răvaşe de la neguţători, dar... vai ce prost sunt! făcu deodată Grazziani bătîndu-se peste frunAm uitat că prietenul meu nu ştie limba lor... Ha, ha, ha...

Apoi îi vorbi sîrbeşte, lăsînd să se creadă că spune acelaşi lucru:― Păstrează acest răvaş, fiindcă pe mine m-a minţit şi a vrut să-l ardă. Trebuie să fie ce

cu el! Fă-te că-l arunci pe foc, dar pune altceva. Trage-o de limbă şi pe iubita ta, că acum neviaţa-n joc. Nici vinul nu era italienesc, dar nu pricep ce înţelegere va fi fost între ei. Raguzanva veni la noapte să-şi ia giuvaerul de la mine, aşa că vom veghea pe rînd.

89



Şi rîse mai departe, iar Marcu fu silit să facă la fel.Bosumflată, poate din pricina neîncrederii arătate, Agnes se ridică cea dintîi spunînd c

apucase somnul.― Ce-ar fi să dormi în cortul meu? întrebă Grazziani de-a dreptul.Contesa îl privi iscoditoare, neştiind ce să creadă. Nu că n-ar fi vrut, că astfel ar fi scur

cu mult călătoria, dar i se părea că „turcul” ştia ceva şi se ascundea sub masca unui îndrăgosSimţul ei nu părea s-o înşele. Nu trebuia să se grăbească!

― Dacă o laşi şi pe Iulia lîngă mine, răspunse ea zîmbind.― S-ar supăra Marcu, fiindcă şi el ar pofti să doarmă în locul tău, lîngă prietena ta...― Atunci nu se poate! hotărî Agnes şi plecă urmată de Iulia.Rămaşi singuri, Grazziani îi spuse lui Pera să dea o raită şi să vadă dacă fetele s-au dus

culcare, apoi către Marcu:― Pe răvaş scrie cu totul altceva, dar nu înţeleg de ce ar vrea să-l ucid pe baron, oare

sunt împreună?― Poate că Czobor îi va fi vîndut, răspunse Marcu, dar pe dată o-ntoarse: eu nu cred să

amestecate şi fetele. Neguţătorul luat din scurt...― Nu-l mai prindem. N-ai auzit un zgomot înăbuşit, de căruţă, în timp ce noi ne cinstea

cu vinul?― Trebuiau ţinuţi în loc, dar am putea să le luăm urma.― Prea tîrziu. Trebuie să se fi îndepărtat, şi apoi o avem pe Agnes, care-i căpetenia.― Tot o mai bănuieşti?― Vezi tu, prietene, în drumul nostru plin de primejdie putem avea cîteva răgazuri

dragoste, dar şi acestea cu băgare de seamă, că nimic nu-ţi poate suci mintea mai rău decîfemeie frumoasă...

— Atunci să nu ne mai jucăm cu ele şi să le facem să mărturisească!― Să nu ne pripim, Marcule! Eu zic să închinăm şi acest ultim strop „pentru iubire”!

Şi după ce bău aruncă sticla cît-colo, dar Marcu o ridică grijuliu.― E prea frumoasă şi poate ne prinde bine pe undeva. — De altfel, bine faci, dar... dacă vinul va fi fost otrăvit? Ba, parcă ultima înghiţitură n

nu mi s-a mai părut ca celelalte!

VIPERA

Cetatea Devei stăpînea din cele mai vechi timpuri valea Mureşului, supraveghind-o pîhăt-departe. Cocoţată pe vîrful unui munte ca un cuib de vulturi, mai că nu putea fi cuprinsă către duşmani, dar şi pentru prieteni urcuşul acela pieptiş era o caznă. Acolo se aciuise de cîtă

vreme prinţul Bethlen Gabor, ca să poată căpăta cît mai curînd ştiri de la oamenii trimişi urmele lui Grazziani. Planurile lui erau deosebite, căutînd prin orice mijloace să împiedice austriaci să-i cotropească principatul, mai de dorit fiind jugul turcesc decît o stăpînirehabsburgilor.

Din păcate, nici Sublima Poartă nu mai avea faima din trecut, iar dregătorii stambulioţi se gîndeau decît la propria chiverniseală, încît tare ar mai fi poftit pacea cu împăratul dePraga, iar Grazziani tocmai asta urma să mijlocească. Pe de altă parte, prinţul ştia că austrianu-l aveau la inimă şi că-i făgăduiseră solului otoman să-l pună în locul lui, dacă iscălea pacfără nici o poticneală. Era deci musai ca Grazziani să moară, dar nu oricum, ci trebuia mai îndat în vileag că era înţeles cu creştinii spre paguba împărăţiei turceşti. Pentru aceasta îl trimis

90



pe Czobor, care a dat greş, ba mai fu şi prins, însă norocul a fost că baronul nu ştia prea mulCiudat era că, pe negîndite, Grazziani l-a slobozit pe Czobor fără să-i ceară nimic în schimsau aşa se lăuda el. Bănuiala că fusese vorba de vînzare la mijloc era destul de mare şi alteţa-se arăta fără îndurare în astfel de cazuri.

Czobor venise la Deva, chipurile, fugind din calea lui Grazziani, dar mai cu seamă să povăţuiască stăpînul să se lase păgubaş întrucât solul turcesc era nevinovat şi ameninţa să plîngă sultanului de toate neajunsurile întâmpinate. De cum aflase de sosirea lui, Bethlen n

dădu răgaz să răsufle. Trimise oşteni care să-l însoţească în cetate, dar spunîndu-i că-i facmare cinste să-l apere de vrăjmaşii pare mişunau pînă şi în Deva.

Ca de obicei, îl chemase şi pe sfetnicul său Ugrai în acea odăiţă cu o singură ferestruică dădea deasupra unei prăpăstii, încît nimeni n-ar fi putut trage cu urechea de afară.

― Soarta nu ne-a fost prea prielnică, de astă-dată, dragă Czobor, fu răspunsul prinţuluisalutul baronului.

― Întreaga vină este a mea, că n-am ştiut a-mi alege oameni de soi şi mai cu seamă că mam lăsat îmbrobodit ca un începător, cînd l-am cercetat pe austriac.

― Ce vrei să spui? interveni Ugrai, întorcînd capul spre Bethlen spre a-i cere iertare că băgase fără îngăduinţă.

― Vorbeşti de solul trimis în întâmpinarea lui Grazziani? întrebă şi prinţul.― Întocmai, alteţă! M-am lăsat amăgit că acela ar fi avut o scrisoare de-a împăratului,

a baronului von Butting.― Şi n-o are? rînji Ugrai.― Nici vorbă, excelenţă!― Ţi-a mărturisit-o însuşi Grazziani? zîmbi batjocoritor şi Bethlen.― Nu... se bîlbîi baronul. Am aflat eu.― Cînd aţi stat la un pahar de vin, în temniţa cetăţii? se răsti Ugrai.Czobor se simţi pierdut, dar nu deznădăjdui, căci nu aveau de unde să ştie ce se petrecu

în sufletul său, iar cît despre răvaş, acesta ajunsese la cel în cauză şi nu puteau să afle de el. — Ce i-ai făgăduit lui Grazziani în schimbul slobozirii tale? făcu tăios principele.― Nimic, măria-ta! Jur...― Fără jurăminte, baroane, că te bate Dumnezeu! Pe scurt, ce trebuie să faci?Din nou Czobor se află în grea cumpănă. Nu ştia dacă n-ar fi fost mai bine s

mărturisească totul stăpînului său şi să-i ceară iertare, dar ce anume să-i spună, că nfăgăduise nimic celuilalt? „Afurisitul de răvaş!” blestemă el în gînd. „De n-ar fi fost acela, aveam a mă teme de nimic!” Oricum, nici aşa nu putea fi învinovăţit că Grazziani se dovedmai puternic decît el. Şi la urma urmei, nici nu-i spusese nimic!

― N-am avut ce-i spune, alteţă, fiindcă el ştia mai multe decît mine şi nu mi-a cerut nim

De n-ar fi fost blestematul acela de olah care-l însoţeşte pretutindeni, oamenii mei l-ar fi adlegat aici. — Da, oamenii tăi, baroane, au sosit aici, dar fără Grazziani, spuse Ugrai. Ba, se pare că

avut alte gînduri.Czobor ridică mirat din sprîncene. Nu aflase despre spînzurarea lui Mirco şi Kocea,

poate s-ar fi bucurat.― Dar despre olahul acela ce ştii? întrebă Bethlen.― Dacă nu m-o fi minţit, se pare că este supus al alteţei-voastre de prin munţii Banatu

şi nu s-ar cuveni să se amestece cu duşmanii ţării. Nici nu-mi dă prin cap cum de s-au putut leatît, că nici de-un neam ori lege nu sunt.

91



― Te înşeli, Czobor! răspunse Bethlen. Grazziani este şi el olah, din stirpea celor de peDunăre, de prin Croaţia ori din împrejurimile Raguzei.

― Afurisit neam! făcu baronul. Unde te-ntorci, dai peste ei, ca frunza şi iarba, nu i-ar mrăbda Dumnezeu, ba uite că mai sunt şi prin depărtări...

— Ei se întind pe unde au hălăduit străbunii lor şi cu toţii sunt eretici, dar de i-am aducelegea lui Calvin ar fi o oaste de temut, numai că pe Grazziani n-ai să-l lămureşti, că-i

papistaş încarnat.

Czobor holbă ochii la prinţ, auzind ce gînduri îl bat, de-ai fi zis că erau ale lui GaşpGrazziani. „Parcă le-ar fi luat Dumnezeu minţile la toţi. Numai de ţara unită a olahilor vorbeşi unii şi alţii. N-a vrut-o oare şi sălbatecul de Mihai, şi pînă la urmă ce s-a ales? N-are să-i lanici neamţul, nici turcul, dar ei visează!” îşi zise baronul, în vreme ce prinţul încă-şi mai depăfirul.

― Aş cuteza să întreb, alteţă, contesa Rozsnyai a fost trimisă în locul meu? îngăimCzobor, cînd Bethlen se opri din vorbă.

― Nădăjduiesc că nu-mi ceri socoteală!― Ferit-a Domnul! Dar nu pricep cum de se află tocmai ea la Temesvar, că doar nu va

fost acolo mai înainte de mine?― Lasă, nu te mai gîndi prea mult, se băgă Ugrai.― Cînd mintea îţi judecă prea bine, se iveşte primejdia de-a o pierde, or eu încă mai a

trebuinţă de tine, spuse prinţul. Ce zici Jeno? Îl mai putem trimite la Tîrgovişte?― Eu zic că da! Să ne spună însă dacă s-a mai întîlnit cu Grazziani, după ce a stat de vor

cu contesa Rozsnyai.― Am plecat îndată la Deva, cu toate că iscoada ei venise să-mi ceară să-l ucidem

turcit. Eu nu mai aveam cum, şi cu un ucigaş de rînd nu mi-a venit să mă amestec.― Despre cine-i vorba? întrebă Bethlen pe Ugrai.― Habar n-am! dădu din umeri acesta. Vorbeşte! Ce vrei să spui?

Czobor le povesti despre întâlnirea lui cu Pasquale, pe care-l socotea şi acuma un ucignăimit de Agnes.― Să mai fie şi altcineva pe urmele lui Grazziani? se nedumeri Bethlen.

— Agnes nu ar fi băgat pe nimeni fără să ne dea da ştire, răspunse sfetnicul.― Nu cumva fetele noastre sunt în primejdie? Fă bine Czobor şi aşteaptă afară, că am ce

de vorbit cu Jeno!Înţelegînd că fusese dat afară ca o slugă, baronul simţi că se înăbuşă şi jură să nu-şi dea

vileag gîndul de a-l sluji pe celălalt.― S-a mîniat! zîmbi Ugrai privind în urma lui.― Ei, asta-i acum, de mînia lui îmi pasă! Nu crezi că acel Grazziani l-a slobozit anume

deşteptul nostru de baron spre a-i întinde o capcană lui Agnes?― Cam greu de spus, dar socot că prietena noastră nu se va da învăluită cu una cu două.― Baronul minte cu neruşinare şi a devenit primejdios.― Atunci va trebui să plece pe poteca...― Nu ne pripim? întrebă Bethlen. De-l trimitem la Tîrgovişte, mai scapă.― Să nu ne facă vreun pocinog. Ştim oare ce-i trece prin cap şi voievodului de acol

Dacă o vrea şi acela să clădească noua Dacie?!― Fără îndoială, căci şi mai înainte şi după Mihaly olahul, mulţi principi şi voievozi

vrut-o şi o vor mai vrea. Numai că nu cu spada, cum a încercat răposatul Bathory Gabor, ci multă dibăcie. În viitoarea Dacie olahii sunt cei mai mulţi, dar ademeniţi la credinţa noastră, p

92



fi supuşi ascultători. Îi vom învăţa carte, le vom uşura birurile şi văd eu ce s-ar mai putea fadar nu prea mult, ca să nu uite de stăpîn!

― Sunt căpăţînoşi din fire aceşti olahi şi ţin tare mult la credinţa şi popii lor, încît nu vor lepăda prea lesne.

― Vezi tu, Jeno, tocmai cu aceşti popi trebuie început să-i atragem. După ce vom izbînaici în Ardeal, ceilalţi, de peste munţi, se vor îndupleca şi ei şi fi-vor una, că şi aşa se

preumblă de colo pînă colo, de parcă n-ar fi atîta piatră şi pădure între ei.

― Mi se pare că şi Grazziani vrea să ajungă rege al Daciei...― Nu, Jeno! Dacă nu voi fi eu, atunci altul mai vrednic, dar nu Grazziani! Un vîntu

lume vîndut turcilor, dar mai cu seamă nemţilor ar aduce numai nenorocire.― Dar dacă olahii fi-vor mai mulţi, nu se vor înstăpîni în toată ţara? se îngrijoră Ugr

Noi, nobilii, ce vom face?― Tocmai pentru aceea, regele trebuie să fiu eu şi urmaşii mei!În camera de alături aştepta nerăbdător baronul, care-şi pusese în gînd ca, orice sarcină

fi căpătat, să se înfăţişeze la picioarele lui Grazziani. Într-un tîrziu, Ugrai deschise uşa şi-l poîn faţa prinţului.

― Dragă prietene, zise Bethlen punîndu-i mîna pe umăr. Ai să pleci pentru mineTîrgovişte, dar nimeni nu trebuie să afle. Totul va fi gata în cel mult două zile şi pînă atuncirog să te odihneşti, căci fi-va un drum greu şi plin de primejdii. Ai să te duci acuma pe o potemai dosnică, spre a nu fi văzut de cineva, iar în zori mi te vei înfăţişa tot într-ascuns!

― Voi face întocmai, alteţa-voastră, se înclină Czobor, dar în gînd îşi spuse că nu-i va mcălca piciorul în cetate, decît cînd avea să fie alături de principele olah. De altfel, în aceenoapte va fi părăsit Deva...

― Atunci, mergi sănătos! Jeno te va însoţi pînă la portiţa cea tainică.Ugrai făcu o scurtă plecăciune şi o luă înainte, iar baronul îl urmă după ce-şi salută şi

principele.

Cînd se înapoie, Ugrai îşi scutură palmele de parcă ar fi făcut o treabă murdară.― Peste un ceas vom avea veşti de la oaspetele nostru, zîmbi el cu înţeles.― Dar dacă are norocul să scape, că doar viperele nu mişună la tot pasul?― Tocmai de aceea, alteţă, am închinat cu el la plecare o cupă cu vin. Acuma, ori vipe

ori băutura... Nimeni n-are să ştie ce fel de venin a pus capăt zilelor baronului Czobor Istvan. — Îmi pare rău de el, făcu Bethlen, deşi uneori se purta cam crîncen cu cei ce-i cădeau

mînă. — E şi asta un fel de ispăşire pentru tot ce-a făcut şi apoi ţelul pe care îl ai treb

îndeplinit pe orice cale, cum spunea cu ani în urmă florentinul Machiavelli, dacă nu mă-nşUn prieten devenit îndoielnic e mai primejdios decît un duşman.

― Dar asta cine a mai spus-o?― Chiar eu, alteţă! rîse Ugrai. Nu ţi-e îngăduit să fii milostiv, chiar de greşeşti, cîndvorba de binele ţării.

― Jeno, cu adevărat îmi eşti cel mai bun prieten şi dacă m-aş îndoi vreodată de credinţasă ştii că am să-ţi urmez povaţa, îl ameninţă prinţul în glumă.

― Nu mi-e teamă, fiindcă eu n-am să înşel niciodată bunăvoinţa şi prietenia ce mi-o arunul dintre cei mai mari principi ai Transilvaniei.

― Ai devenit linguşitor ca un dregător otoman. Fii mai cu băgare de seamă în laudedojeni Bethlen.

Mai vorbiră apoi preţ de un ceas şi mai bine, pînă să ajungă la ei vestea că baronul fuse

93



muşcat de o viperă, căci încumetîndu-se să coboare pe poteca din dos s-a împiedicat şi a căz peste o astfel de lighioană, ceea ce se mai întîmpla cu oaspeţii necunoscători ai locuSlujitorul care le-a adus vestea adăugă:

― I-au ieşit pete pe faţă întocmai ca la muşcătura de viperă şi a murit foarte repedrostogolindu-se pînă la poalele cetăţii şi sfîşiindu-şi veşmintele de colţurile de stîncă.

― Sărmanul! Bine că apucase să moară mai înainte, îl căină Ugrai după ce servitorieşise.

― Mare noroc avem cu viperele astea! răspunse prinţul. Ar trebui să le hrănim zilnic lapte fiert, ca nu cumva să le dea prin cap să ne părăsească. Dar oare sunt cu adevărat acetîrîtoare prin preajmă?

― Nu le-am văzut niciodată, dar de pieirea unor oameni prin muşcătura lor se ştie d bătrîni.

― Bietul Czobor, s-a cam pripit!― Să plece din cetate, ori să treacă de partea lui Grazziani?― Şi una şi alta. Noroc de viperă!

DRAGOSTE ŞI URA

Trecînd pe lîngă Arad alaiul a ţinut malul Mureşului şi, ajungînd la Şeitin, se înţelege poposiră la acelaşi Vădăsan. Nici n-ar fi putut merge mai departe, caii fiind prea flămînziosteniţi.

― Era bine să fi dat peste o păşune mai ca lumea, spuse Kerim-efendi, nemulţumit iarba din lunca Mureşului.

― Către pusta ungurească numai de aşa-ceva o să avem parte, dar nu uita, efendi, că penoi prin Banat s-a aşezat vara şi oamenii şi-au cam lucrat ogoarele, răspunse Marcu.

― Nici atunci nu vom paşte caii, interveni mubaşirul, fiindcă am cam zăbovit în drum

ne-a prins căldura chiar în pustă, pînă la Buda.― S-ar putea merge pe la poalele munţilor, la răcoarea pădurilor din Crişana, tăind-o dedreptul către Praga, fără a mai străbate nesfîrşita cîmpie. Eu am fost odată la Sătmar... vMarcu să adauge.

― Am de întîmpinat soli de taină, cu care sunt înţeles. Apoi mai am de trimis pe cinevaRaguza, căci omul ce urma să se ducă acolo a fost sfîrtecat de Czobor şi trebuie găsit altulîntrerupse Grazziani şi văzîndu-l pe Kerim-efendi îndepărtîndu-se putu să-şi dea pe fgîndurile: Mai sunt şi fetele astea care merg la Buda şi cărora le-am făgăduit să le însoţim şmulte altele, încît tot calea pustei vom apuca.

― Spuneai, măria-ta, că vrei să trimiţi la Raguza? N-ar fi nimerit chiar Pera?

― Mă gîndeam mai curînd la tine, Marcule.― Eu nu! Mai întîi că nu cunosc nici locurile, nici limba şi apoi ne-am înţeles săurmez...

― Se pare că ai dreptate. Îi bun şi Pera, cu toate că dacă una dintre tovarăşele noastredrum ar fi mers într-acolo ai fi însoţit-o şi dincolo de Raguza.

― Dacă aş însoţi-o?... de bună-seamă! Numai că aş duce-o la Borlova, la mine-n sat şi la dracu-n praznic, oftă Marcu. Zău, măria-ta, mi-a cam căzut cu tronc şi-i cam ruşinos penun oştean ca mine, dar nu ştiu ce m-a apucat de nu-mi găsesc stare.

― Îţi trece boala asta, de îndată ce te vezi lîngă ea în pat şi, de ce nu, chiar în noaptasta?! Aici, la gospodarii aceştia, ar fi cu putinţă. Vorbeşte tu cu ei să ne fie odăile apropiate,

94



pe urmă totul vine de la sine.Kerim-efendi se întoarse spunînd că poruncise întinderea corturilor la marginea satului, d

că ar fi trebuinţă de ceva ovăz şi se gîndise să-şi trimită oamenii prin sat.― Nu, Kerim-efendi, nici să nu te gîndeşti! Au să meargă doar vreo cîţiva împreună

Marcu, şi vor da bani pentru tot ce vor ridica de la săteni.― Să plătească?! se nedumeri alaybeyul.― Vezi-bine! Suntem în împărăţia luminatului nostru padişah şi nu ne este îngăduit

asuprim pe supuşii măriei-sale. Eu nu am nevoie de blesteme şi nici să mi se ducă vestea ca smi fugă toţi din cale.

― Prea-bine! încuviinţă Kerim, deşi vădit nemulţumit.Îi spuse apoi şi lui Marcu, după plecarea alaybeyului:― Să plătiţi pînă-ntr-un ban, ca să nu se ducă veste pînă la Praga cum că eu jefuie

creştinii.― Am înţeles, măria-ta!― Şi vezi, nu uita de adăpostul pentru noapte... Cel puţin două odăi: una pentru noi şi u

pentru fete, că pe urmă om mai vedea. Apoi, dacă mai ai sticla aceia a raguzanilor, spal-o bişi umple-o iară, pe undeva, dar vezi să fie de soi!

Intrînd în sat însoţit de turci, porţile i se închideau în nas şi numai peste gard răspundesătenii că nu au nimic de dat ori de vîndut. „Cu turcii după mine n-am să fac nici o ispravăgîndi Marcu. Îi puse să aştepte lîngă o fîntînă, iar el o apucă pe altă uliţă, de unul singur. Noştenii nu erau prea mulţumiţi să se milogească la uşa ghiaurilor, cînd mai lesne ar fi fost

pătrundă călare peste tot şi să ia pe alese. Marcu încercase să-i încredinţeze cum că ar fi fînsăşi porunca marelui vizir, ca să nu supere pe ghiauri, dar lor puţin le păsa de el, ştiau însă frica lui Kerim-efendi şi acesta le spusese să asculte de omul de încredere al lui Gaşpar-beg,de el însuşi. Dar nici singur nu avu mai multă izbîndă, căci oamenii deveniseră prevăzători şi se arătau din dosul porţilor ferecate. Oricum, se bucură în sine văzînd simţămintele români

faţă de stăpînirea turcească, fiindcă asta va ajuta planurile lui Grazziani. Se întoarse deciVădăsan, căruia îi spuse necazul.― Vezi-bine că voi da cîte ceva ovăz şi altele, dar pe bani, răspunse badea Vasile.― Dar cum altfel?― De ce n-ai spus de păgîni de la-nceput? îl iscodi Vădăsan.― Ei n-or să doarmă în sat!Îi povesti apoi că oştenii erau sub porunca unui prinţ creştin de mare rang în sluj

sultanului, dar de nu s-or îndura sătenii să le dea pe bani o să-i ia singuri şi n-avea să fie binVădăsan îi dădu dreptate şi-l pofti să cinstească aldămaşul.

― Apăi să ştii domnia-ta că eu găzduit-am tot felul de străini. Ia, numai ce-or plecat ce

neguţători raguzani şi câte alte neamuri, dar păgîni nicicînd! spuse gospodarul.― Nici nu poate fi vorbă de găzduire, că-s mulţi şi au tabără lîngă Murăş, în afara satulîl linişti Marcu. Dar eu te-oi ruga pentru două odăi, la noapte, că mai avem cu noi şi domuieri tinere, ce-ar pofti hodină într-un pat.

Ţăranul ridică mirat privirea, neştiind ce să creadă. Nu mai auzise niciodată ca turciiînsoţească femei, dar „vor fi fost de neam mare, poate chiar cu împăratul lor, de le făceau atcinste”, îşi spuse el şi nu mai întrebă nimic.

― Eu ce să zic? dădu el din umeri. Muierea mea n-are să îngăduie picior de turc în casa dar parte femeiască....

― N-ai teamă bade, că-s şi ele creştine, ca şi noi. Aşa că m-oi întoarce, dar, să nu uit,

95



bine şi umple-mi glaja cu o ţîră de vin din ăsta bun. Socot că avem să cumpărăm şi mai mult ne învoim.

― Bucuros! răspunse Vădăsan şi îşi strigă nevasta. Tu, muiere, adă nişte vin penoaspete!

Marcu dădu fuga pînă în curte, unde era legat calul cu o traistă de ovăz pe după grumazscoase de la oblînc butelca primită de la străin.

― Tulai Doamne! se înspăimântă femeia, albindu-se la faţă cînd văzu sticla în mîna

Marcu. Apăi asta-i glaja raguzanului!― Dar de unde ştii că-i de la el? se nedumeri Marcu.― Apăi, cum ciorile să n-o cunosc?... Dar stăpînu ei mai trăieşte?

— Doar nu crezi că-l vom fi ucis să-i luăm glaja?― Nu ştiu ce să zic, dar asta-i lucru necurat! se închină femeia.Îi povesti apoi ce i se întîmplase şi cum schimbase vinul cu de-al lor în locul celui vărsat

— Asta-i bună! Noi tare-l mai lăudam zicînd că-i străin şi cînd colo... No, fă bine şi dăsta să-mi dai!

Apoi Marcu le mulţumi frumos şi făgădui să vină curînd cu fetele şi prietenul său, dFloarea ţinu să adauge:

― Bagă de samă! Cînd o curs vinul lor de măgan s-o făcut sînge...― Aşa va fi fost el, roşu!― Ba, că am vrut să lipesc cu lut locul ce se arsese ca balega vitelor cînd se uscă!― Domnia-ta să nu te pleci la poveştile muiereşti, că aşa vor fi fiind vinurile pe la

Numai că muierea asta a mea o umplut satu că răguzanul o vrut să se omoare.Marcu nu mai rîse, iar cînd îi dădu lui Grazziani sticla cu vin, îi povesti cele aflate.― Pot jura că-i „Chianti”! plescăi acesta din limbă. Mare noroc avut-am cu femeia asta

mai cu seamă că a pus în loc un vin la fel de bun, dacă nu chiar şi mai şi! Ticălosul, de unde oştiut de Tardini? Ăsta nu mai era omul lui Bethlen!

― Oare să fi vrut să ne ucidă? întrebă Marcu nevenindu-i să creadă asemenea mîrşăvie.― Negreşit! Mă întreb însă, Patelli... ori cum naiba îl va fi chemînd, o fi aflat în răstimpschimbarea vinului? El a dat bir cu fugiţii, socotindu-ne ca şi morţi, dar nu cred să nu fi lăceva iscoade. Şi fiindcă a dat greş, ne vom mai întilni cu oamenii lui în cale. Săteanca nescăpat de la moarte! Să bem în sănătatea ei! şi duse sticla la gură, gîlgîind cu sete.

Cam în vreo patru ceasuri toţi drumeţii noştri erau gata de hodină, iar Grazziani se ccherchelise, făcîndu-se mai cutezător cu Agnes şi tare limbut. Vădăsan aşijderea, căpătase chde vorbă şi nu se mai dădea dus din poveşti, Marcu slujindu-i de tălmaci, pînă ce nevastă-veni şi-l trase la culcare. Atunci se gîndi şi Gaşpar să se repeadă pînă în tabără, unde rămăsePera, şi să-l povăţuiască cele de trebuinţă pentru călătoria ce urma s-o facă.

În aşteptare, Marcu ieşi în tîrnaţ şi se lăsă furat de gînduri. Deodată simţi o uşoară atinge pe umăr şi pe dată fu cu mîna pe mînerul spadei, întorcîndu-se.― Ei nu, că doar nu vrei să mă tai?! zîmbi Iulia, care se apropiase pe furiş ca o pisică. A

de tare te-am speriat?― Fără să-mi dau seama! se ruşină tînărul. De fapt aş fi putut să ştiu că numai o zînă po

pluti, fără să păşească pe pămînt.― Nu-ţi şade bine cînd vorbeşti astfel! îl dojeni fata. Fă aşa cum ţi-e felul şi nu spu

vorbe mari, că nu-ţi stă-n fire, doar eşti oştean! Te-am văzut singur şi îngîndurat şi m-am gîna-ţi ţine tovărăşie. Poate îmi vei povesti din faptele vitejeşti pe care le-ai făcut, de bună-seamMult mi-ar fi plăcut să fi fost şi eu fecior şi să încrucişez spada cu duşmanii.

96



― N-am făcut nimic mai mult decît alţii. Cît despre vrăjmaşi, aceştia nu totdeauna scsabia, ci de multe ori folosesc otrava, cum au vrut şi raguzanii aceia...

― Care?!Marcu îi poveşti pe-ndelete, mai cu seamă despre păcăleala trasă de nana Floarea.― Stăpînul meu credea...― Eşti plătit de el?― Deocamdată nu, dar am încuviinţat să intru în slujba domniei.

― Dar el nu-i domn!― Va fi!― În Ardeal?― Peste tot! Şi în Ardeal şi în Moldova şi în Muntenia.― Doar n-are de gînd să se fîţîie de colo-colo?!― Nu văd cum aş putea să-ţi spun, zise el cam fîstîcit. Dar de se va împlini visul nost

putea-voi şi eu să mă aşez, ca tot gospodarul la casa lui.― Te aşteaptă vreo drăguţă? întrebă Iulia cu inima la gură.― Nu prea a fost vreme să se uite fetele la mine, că m-am sumeţit să vîntur lumea şi a m

face căpitan domnesc. Dar în cele din urmă tot în cimitirul din sat or să-mi zacă ciolanele.― Mai va pînă atunci! De moarte nu-i bine nici să pomeneşti măcar, fiindcă te poate au

şi pe dată ţi se înfăţişează. Cel puţin aşa se spune pe la noi.― Adică pe unde, dacă mi-i slobod a şti?

— Pe valea Murăşului, la Mikeslaka. Avem şi noi un cimitir, năpădit de crucile olahilcare sunt tare vechi, însă cum eu încă nu m-am gîndit la hodina cea veşnică, aşa va mai rămâîndelungată vreme. Dar... zău că ne-am prostit! Vorbim de cimitire, în loc de lună şi de stecum s-ar potrivi unor tineri ca noi..

― Chiar! făcu Marcu apucînd-o de mînă. Hai să mergem la Murăş, să-i auzim cântareaculcatul păsărelelor şi să ascultăm şoapta pământului.

Fata se împotrivi dar nu îndeajuns, căci nu ştia de face bine ori nu. În urma lor, întorcîndse din tabără, Grazziani aruncă o privire plină de-nţeles şi socoti că ar fi vreme să se ocupe şi frumoasa lui tovarăşă de drum. Ciocăni la uşă şi, fără să mai aştepte răspunsul, pătrunse.

― Nu intra! ţipă Agnes acoperindu-şi sînii cu o cămaşă pe care o găsise alături. Credeacă-i Iulia, adăugă ea liniştindu-se.

― Nu ştiam că prietena ta bate-n uşă cînd intră la tine. Oricum, am avut noroc.― Fă bine şi ieşi îndată, dacă nu vrei să strig după ajutor. Aşa se poartă gentilomii? M

spuneai că nu eşti păgîn...― Turcii sunt destul de cinstiţi, cînd le place o femeie i-o spun pe faţă şi dacă-i ţine pun

o cumpără.

― Te pomeneşti că vrei să faci la fel?― Dacă trebuie plătesc oricît, fiindcă n-am unde dormi.Înaintă un pas şi o cuprinse pe contesă de încheietură silind-o să lase cămaşa. Ea scoase

strigăt scurt şi vru să-şi acopere sînii rotunzi cu mîinile, simţind cum o ardeau privir„turcului”.

― De nu pleci pe dată, chem ajutor! scînci ea, chipurile să-l alunge, dar cam fără vlagă.― Numai eu sunt în măsură să te ajut!― Eşti un hain! Mă doare... dă-mi drumul la mînă!Îi slobozi mîna dar îi cuprinse umerii şi o sărută pătimaş. Simţea vigoarea sîni

proptindu-i pieptul şi inima începu să-i zvîcnească năvalnic.

97



― Lasă-mă, gînguri Agnes înlănţuindu-l pe după gît, că poate veni Iulia. Altă dafăgădui ea cu blîndeţe.

― La noapte!― Dar Iulia?― O trimitem cu Marcu.― Doamne fereşte! Ea n-a cunoscut bărbat! Ce-ţi trece prin cap?― Dar tu?!

― Nesuferitule! Am să vin eu la tine, după ce s-o culca Iulia, dar să fii singur! Pe ea înte rog s-o laşi în pace! Bine?... Hai, fii cuminte şi te du!

Nu se răbdă să n-o mai sărute o dată, dar şi cu voia ei. Ispitit de freamătul trupuînfierbîntat al femeii, se plecă şi muşcă setos ca dintr-un măr. Un ţipăt scurt fu răspunscontesei, care-l împinse eu putere.

― Eşti nebun... Ţi-am spus doar că mă doare! Sălbaticule! Pleacă pe dată, să nu te mvăd!

― Să ştii că mă-ntorc...― Am zis că vin eu la tine!― De nu, o să vin eu! Aşa să ştii!Rămasă singură, Agnes îşi făcu socotelile în mare grabă. Nu putea spune că „turcul” nu

ar fi fost pe plac, dar nici vreo altă cale pentru a dobîndi scrisoarea dorită nu era cu putinAveau să rămînă împreună peste noapte şi după ce el va adormi îi va scotoci bine veşminte

pînă va găsi răvaşul, iar în zori îşi va lua tălpăşiţa.Caleaşca ei fusese adăpostită la vecinul de peste drum, aşa că nu-i fu greu să facă sem

unui surugiu, care i se înfăţişă pe dată.― Grijeşte că mîine în zori, în cea mai mare taină, fugim!― Prea-bine, luminăţia-ta! răspunse acesta şi plecă numaidecît.Agnes începu să se „facă frumoasă”, deşi mai trebuia s-o aştepte pe Iulia înainte de a

duce la vecinul ei, însă aceasta se cam lăsa aşteptată. Cînd în cele din urmă se ivi, îmbujoratăfericită, contesa o luă de-a dreptul:― Să te culci îmbrăcată, întrucît nădăjduiesc să putem pleca pe la miezul nopţii.― Numai noi?!― Doar nă-i fi vrînd să-i mai tîrîm şi pe ei la Deva?― Dar are să cadă bănuiala pe noi, dacă ne furişăm noaptea...― Şi ce-ţi pasă? N-o să-ţi mai vezi drăguţul?... Nu-i bai! Pînă să te măriţi, capeţi tu altul― Şi dacă mie-mi place Marcu şi vreau să rămîn cu el?― Aş zice că te-ai trăsnit la cap şi că va trebui să te duc cu mine chiar şi legată. Doar

vei vrea să ajungi ţiitoarea unui oştean vîntură-lume?!

― De ce nu soaţă?― Asta-i prea de tot! Tu nu-ţi dai seama? Îndată ce vor afla că am apucat scrisoarea şi noi am fost iscoadele se vor purta cu tine cum or pofti. Nu mă-ndoiesc, fiindcă eu n-am să de faţă, că te vor batjocori pînă şi oştenii, căută s-o înspăimînte Agnes. Bagă-ţi minţile în capfii gata! Lasă, că dragostea trece.

Iulia se întristă, fiindcă petrecînd seara cu oşteanul se îndrăgostise de-a binelea, hotărîndse în sine să se mărite cu el, după ce se va fi sfîrşit călătoria. De-o fi să se aleagă Gaşpar dom

bine, de nu, se va duce cu Marcu la Borlova ori îl va lua cu sine la Mikeslaka. Abia acum dădea seama cît era de legată de Agnes şi că n-ar fi fost în stare să facă nimic fără îngăduinacesteia. Pentru întîia dată o cuprinse ciuda pe prietena ei. O sărută, totuşi, cînd aceasta plecă

98



Gaşpar, dorindu-i noroc, după care simţi nevoia să iasă la aer, căci altfel ar fi izbucnit în plînsSe scursese cîtăva vreme de la cel dintîi cîntat al cocoşilor şi în tot satul nu se zărea ţipe

de om. Se gîndi la Agnes, şi un fior îi străbătu trupul. Scînci nemulţumită şi vru să se ducăculcare, cînd auzi lîngă ea vocea şoptită a lui Marcu:

― Nu cumva plîngi? şi o cuprinse pe după umeri. Cine te-a necăjit?― Soarta mea cea blestemată! hohoti ea rezemîndu-şi capul de pieptul tînărului.― Atunci plîngi şi descarcă-ţi obida! o îmbie duios, de parcă ar fi alintat o fetiţă.

Rămaseră aşa o vreme, pînă cînd plînsul fetei se prefăcu într-un suspin fără lacrimi, dnici unul nici altul nu se gîndeau să se despartă. Ea, simţindu-i bătăile inimii, îşi lipi urecheasă audă mai bine, în vreme ce el o mîngîia pe creştet, aplecîndu-şi din cînd în cînd buzele

părul ei bălai şi mătăsos.Luna începuse să se ridice pe după şura cea mare a lui badea Vădăsan, privind şăgaln

peste satul adormit. Uneori se auzea lătratul unui dine, iar de undeva, de peste Mureş, o jigodurla morţiu.

― Ce frumoasă-i luna! şopti Iulia întorcîndu-şi capul, dar rămînînd la pieptul tînărulAre să ne dea de gol că stăm aici, zise zîmbind la gîndul ce-i venise. Mai bine să intrăm!

― Nu se cade să vin şi eu, se împotrivi Marcu. Ce are să zică lumea?― Zică ce-o vrea! Doar n-o să rămîi pe tîrnaţ toată noaptea?

Nu vroia să se atingă de ea mai înainte de cununie, cum îi şedea bine unei fete cuminDeodată însă îi veni în minte răvaşul găsit asupra străinului la Timişoara. Păşi în odaiescoţîndu-l de la brîu i-l întinse.

― Te-oi ruga să-mi spui şi mie ce scrie aici.― Acum, pe întuneric?!― Aprind opaiţul! se repezi el bucuros, scoţînd amnarul.Iulia rămase cam descumpănită văzînd că Marcu este atît de reţinut, dar cînd îl văzu cît

de fîstîcit şi ruşinat îi veni inima la loc.

― Bine, hai să vedem! zise ea apucîndu-l de mînă şi trăgîndu-l spre lumina opaiţului. Onu-i tot aceea scăpată de Agnes în foc?― E alta. Şi ştii că eu nu pot citi ungureşte.― Ia să vedem amîndoi! Uite, citeşte cu mine: Contesa... e o vi... peră... Czo... bor... V

de mine! Ce-am făcut? zise ducîndu-şi mîna la gură.― M-ai învăţat să citesc!― Nu, nu se poate! De unde-l ai? E vorba de Agnes?― Socot că da.― Gaşpar ştie?― Bănuieşte ceva.

― Nu care cumva să-i spui, că deşi nu-i decît o momeală răuvoitoare ne poţi face un marău, pînă să se afle adevărul.Marcu o privi neştiind ce să creadă. Nu-i plăcea neliniştea fetei, dar era aşa de frumoa

încît uită pe dată bănuiala. „Poate ca Iulia să nu fie amestecată, fiindcă nu pomenea decît cealaltă” îşi zise şi simţind-o lipită de trupul său îl trecu un fior.

― Te iubesc! Să n-ai nici o teamă, urmă el, că n-am să-i spun lui Gaşpar! Cît despre mioricum, eu tot te-aş îndrăgi. Vrei să fii soaţa mea?

Nici o clipă n-ar mai fi stat pe gînduri Iulia, dar îşi aminti de spusele lui Agnes şi simţi nod în gît.

― De ce atîta zor? Nici nu mă cunoşti îndeajuns! Hai să ne mai gîndim, chiar pe întuner

99



ştii doar că noaptea e un sfetnic bun, cum spune zicala, iar mîine vom vedea.Şi în vreme ce tinerii îşi mărturiseau dragostea, fiecare în felul său, dincolo mrejele iubi

s-au împletit cu mult mai lesne. Îmbrăţişările au început de cum a pătruns contesa întunecimea odăii, fiindcă morlacul era o fire îndrăzneaţă şi mai puţin încrezător în dragostmuierească, aşa că nu vru să-şi mai piardă vremea cu dulcegării. La rîndul ei, nici contesa nse împotrivi, căci venise cu un ţel anume şi ar fi vrut să isprăvească totul pînă către mieznopţii, ca să poată fugi în voie. Tineri amîndoi, se iubiră cu patimă, uitînd pentru o clipă că

se îndrăgeau din suflet. Fiecare avea gîndurile lui, dar înlănţuirea trupească îi înfierbîntaseaşa măsură, încît mai-mai să se lase furaţi de această joacă de-a dragostea.

Arătîndu-se ostenită, Agnes îi înlănţui grumazul cu braţele ei albe şi, sărutîndu-i ochşopti:

― Acum e vremea să ne mai şi odihnim, că pînă la Buda mai e cale lungă şi multă vremvom fi împreună.

― Cine ştie cînd te mai prind în braţe? Tare ştii să te strecori, diavoliţo, dar ce-i în mînu-i minciună, vorba zicalei, adăugă el şi o acoperi cu un nou val de sărutări.

În cele din urmă, osteneala păru a-i cuprinde pe amîndoi, lăsîndu-se legănaţi pe aripvisului. Ori cel puţin aşa se părea. De la o vreme, Agnes deschise ochii şi cercetă încăperea. foi în pat, vrînd să scape de îmbrăţişarea bărbatului care dormea fără grijă. Apoi se ridică şi îndreptă tiptil spre laviţa unde zăceau veşmintele turceşti. Scotoci zorit peste tot, dar nu izbsă găsească ceea ce căuta.

― Nu acolo, că n-am bani la mine! se auzi vocea batjocoritoare a celui ce se prefăcuse doarme. Mîine dimineaţă am să poruncesc lui Kerim să-ţi dea o pungă, sau două, după cît

preţul ori cît pofteşti, fiindcă eu am fost mulţumit!Agnes simţi că se învîrte odaia cu ea, dar mai cu seamă din pricina vorbelor nesăbuite

morlacului. O socotea drept una care se vinde pe bani? O tîrfă?... Era prea mult pentru mîndei! Zări pumnalul printre veşmintele răvăşite şi înşfăcîndu-l se repezi cu putere nebănuită asup

lui. ― Ehe! Ia te uită! Vrei să mă şi ucizi, iubito? Asta va să însemne că nu ţi-am plăcut, naşa? rânji el ca s-o înfurie şi mai tare, în vreme ce îi prinse mîna ca într-un cleşte, strîngînd-o

putere.― Dă-mi drumul! Mă doare! Barbarule, aşa ştii să te porţi cu o femeie?― Ce-i drept, nu prea am habar! Ca dovadă că nu ţi-am dat plata mai înainte, o batjoc

el. De altfel nici n-am poftă să mă las înţepat de tine, ci mai curînd te poftesc să te aşecuminţică şi să-ţi depeni povestea, ca să aflu cine eşti şi ce pofteşti.

― Cîine! Cu mîna mea am să te ucid! şuieră ea privindu-l cu văpăi de ură.― Prea-bine! Dar din a cui poruncă şi pentru ce? Dacă nu eşti o tîrfă oarecare, atun

stăpînul tău nu şi-a găsit sluga cea mai nimerită să facă moarte de om. Hai, vorbeşte!O strînse şi mai tare de mînă pînă ce scăpă pumnalul, scoţînd un strigăt scurt de durere.― N-auzi că mă doare? Dă-mi drumul! se zbătu ea.

— Fie! Dar să ştii că n-o să scapi pînă n-ai să mărturiseşti cine te-a trimis: Bethlen, dogele?

― N-am nimic de spus! Căutam rochia mea, dar pe întuneric...― Ai dat de pumnalul meu! Iar fiindcă tot mi l-ai adus, ce-ai zice dacă ţi-aş cresta pu

frumosul tău obraz?― Ai fi în stare! se înfioră contesa.― Dacă mă sileşti! Hai, mai bine, spune drept ce-ai căutat şi cine te-a pus s-o faci?

100



cuvîntul meu de cinste că te las să pleci unde ţi-i voia, de nu...― De nu?― Te dau pe mîna spahiilor, pînă la ziuă. Măcar că dorm acuma, nu le-ar părea rău du

somn.― Ticăloşiile!― Ei, ce faci? Nu mărturiseşti? urmă el fără s-o bage în seamă.― Ţi-am spus că n-am vrut să fur nimic şi nici să te ucid, dar acuma tare aş vrea! Te ură

te urăsc din tot sufletul!― Vai de mine, atîta ură, după prea multă dragoste, chiar că nu mai pricep! Să te ajut eu― N-am trebuinţă!― Se-nţelege, dar, ca să-ţi vie mai lesne, s-o luăm mai de la coadă: Tu ai pus otrava

sticla raguzanului?― Nu ştiu nimic!― Să zicem! Dar pe baronul Czobor, de ce m-ai sfătuit să-l omor? Nu sunteţi prieten

Răvaşul te dădea de gol şi pentru aceea ai vrut să-l arzi? Descarcă-ţi sufletul, că de nu... spahi― N-ai s-o faci! se repezi contesa şi cu mîna slobodă apucă un ulcior care-i venea

îndemînă, vrînd să-l pocnească în cap.― Mai curînd bea, să te răcoreşti, că îndărătnicia ta mă sileşte să fac ce-am făgăduit. O

crestătura obrazului, ori călăreţii! Şi să mai ştii că aceştia nu obişnuiesc să plătească femeilecare se culcă vremelnic.

Agnes izbucni în plîns. Se ţinuse tare pînă atunci, dar umilirea era prea mare.― Mai bine ucide-mă pe dată, fiară ce eşti! Nimeni pînă acum nu m-a batjocorit ca tine

n-am să te iert cîte zile voi mai avea!― Dacă vei mai avea! Să vorbim ca doi duşmani, dar cinstit. Ai pierdut jocul şi trebuie

plăteşti. Altă dată roata norocului poate se va întoarce şi la tine, dar pînă atunci n-are rost săîncăpăţânezi să faci pe nevinovata cu mine! Nici nu-ţi cer mare lucru: să-mi spui care dintre c

doi vrăjmaşi ai mei te-au trimis? Vreau un da sau nu! Bethlen?― Nu!― Atunci dogele! Am înţeles. Ai văzut ce uşor ţi-ai scăpat viaţa şi virtutea? Mai mu

chiar am să-ţi fiu de folos: fiindcă trimit la Veneţia pe cineva, are să te însoţească pînă picioarele leului lui San Marco.

― Dar eu nu vreau să plec într-acolo! se împotrivi Agnes, ştergîndu-şi lacrimile.― Pe urmă vei face ce vrei, dar după ce ai să le spui senioriilor-lor să nu se mai ameste

în viaţa mea. Cine ştie, poate că într-o zi ne vom plimba amîndoi în vreo gondolă, amitindu-de frumuseţea acestei nopţi. Adio doamnă contesă Agnes, ori cum te va fi chemînd de fapt!

Lăsînd-o slobodă, Grazziani se îmbrăcă şi ieşi din odaie, după care se duse la uşa un

bănuia că se afla Marcu şi ciocăni uşor. — Cine-i? Ce s-a întâmplat?― Îmi pare rău, dar a sosit ceasul plecării!― Aşa de curînd?!― O veche zicală spune că cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Aşa vor fi hotărî

prietenele noastre, că din cîte am aflat contesa poruncise caleaşca pentru miezul nopţii.― Nu cumva vor să plece?!― Ba da! Pînă la Veneţia au cale lungă.― Ce să caute acolo? Nu spuneau de Buda?― Nu mai e nevoie, că Agnes a mea s-a dat de gol. A ta nu ţi-a spus nimic, ori n-a av

101



cînd? zîmbi cu înţeles morlacul. Le trimitem acasă, cu amintiri ce cred să le fi fost pe plac, rel de-a binelea.

― Şi Iulia?! cuteză să întrebe Marcu. — Uite că n-am aflat ce amestec are, dar fiindcă au venit împreună aşa vor şi pleca. Hai,

nu ştiu de ce zăboveşte contesa.Marcu intră din nou în odaie şi cînd Iulia sări să-l îmbrăţişeze, izbucnind în plîns, price

că cele două erau înţelese şi că nimic n-avea s-o mai ţină lîngă el.

― Eu te iubesc, Marcule! Am să mă mărit cu tine, dacă mă mai vrei, ţi-o jur! Ne vom mîntîlni, cît de curînd, făgăduiesc!

El o îmbrăţişă oftînd, apoi se îmbrăcă în grabă şi după încă o sărutare pătimaşă aproapefugi din braţele ei.

Îl găsi pe Grazziani în uliţă, lîngă caleaşca contesei, aşteptând să vină fetele, şi aducînduaminte de răvaşul tălmăcit de Iulia îi spuse:

― Măria-ta, pe hîrtiuţa aceea scrie: „contesa e o viperă”, dar nu pomeneşte şi de Iulia.― Acuma ştiu, Marcule, că-i o straşnică muiere. Vipera e cu venin şi fără nici

simţămînt, cîtă vreme Agnes... mă urăşte din tot sufletul, după cum m-a iubit, pentru o clipă, nimeni alta. O viperă n-ar fi în stare de aşa-ceva!

― Şi-i musai să plece?― Altă cale nu-i.Trezindu-se din somn şi gazdele, ba chiar şi vecinii mai apropiaţi, uliţa se umplu de larm

cîinilor. Doamnele se iviră şi fără să scoată o vorbă se urcară în caleaşcă, iar vizitii dădură biapucînd calea întoarsă către Arad.

― Tu, muiere, se nedumeri Vădăsan. D-apăi nu dintr-acolo or venit?! Nana Floarea ridică din umeri a neştiinţă. De cîtăva vreme numai ciudăţenii se petrecuse

la casa ei. N-avea de unde şti că la porunca lui Grazziani fetele aveau să fie duse în tabăturcilor şi mai apoi să apuce drumul Serbiei.

― Marcule, ţine-te după ele să n-apuce cumva în altă parte. Şi de-o fi trebuinţă, pălesurugiii şi ia tu hăţurile. Te ajung din urmă.Tînărul îndrăgostit dădu pinteni, căci în sufletul lui nădăjduia să mai zărească barem

frîntură de ceas pe aleasa inimii lui. Le ajunse chiar la ieşirea din sat, unde ar fi trebuit sapuce către dreapta spre a trece vadul Mureşului ca să ajungă în tabără. Deodată însă pocnetde bici îndemnară caii la un galop nebunesc şi caleaşca săltînd de pe o roată pe alta se îndepădin calea lui.

Ar fi putut să-i ajungă şi să îndeplinească porunca, însă ceva îl ţintui pe loc. Lăsă calulmeargă la pas, pînă cînd acesta se opri de la sine şi atunci descălecă şi apucă dîrlogii. Aşaajunse Grazaiani din urmă.

― I-am scăpat! dădu el neputincios din umeri.― Am bănuit că la Deva ori la Bălgrad aveau să plece, şi nu către Veneţia. Acolo se astăpînul lor şi pentru aceea te-am lăsat singur cu ele, ca să-ţi dai singur seama.

― Cuuum?! Măria-ta ai ştiut că am să le fac scăpate?!― Vezi-bine! Aşa s-au dat de gol, că altminteri n-aş fi scos de la ea, decît prin cazne şi

m-ar fi răbdat inima să zdrobesc minunatul trup ce m-a desfătat. Aşa sunt eu.Lui Marcu îi apărură două bobiţe de rouă în colţul ochilor, dar Grazziani îl bătu pe umăr― Dacă au apucat calea Ardealului, avem să ne mai întâlnim, poate chiar la Bălgrad. Şi

voi lua în slujba domniei, cînd eu voi fi stăpînul. Capul sus, frate, că de te iubeşte nu te uită, ide nu... alta!

102



O rază de soare străbătu sufletul îndrăgostitului, gîndindu-se că de la Arad la Deva nu edecît o palmă de loc şi aveau să ajungă nevătămate. Îşi dădu seama că şi Gaşpar ar fi pofacelaşi lucru şi răsuflă uşurat. Aveau să se mai întâlnească!

Rămase o vreme cu ochii pironiţi la drumul pe care dispăruse caleaşca în zare, că începua se lumina de ziuă, iar cînd se întoarse, i se păru a vedea o mogîldeaţă pe malul apei, dosindse într-un lăstăriş. De partea cealaltă era un crîng şi crezu că poate fi vreun iepure ori vulpespuse şi lui Grazziani, însă acesta dădu din umeri.

― Le va fi vremea, că uite, acuşi răsare soarele.Privi spre pădurice şi iarăşi i se păru că vede nişte umbre, dar cu mult mai mari, ce

puteau fi decît călăreţi.― Ţi se năzare, Marcule, din pricina oboselii. Aşa-i în zori, după o noapte nedormită,

felul de năluci te împresoară. De vrei, dă o fugă şi vezi, că nu-i departe, eu vin în urma ta.Oşteanul nu aşteptă să i se spună a doua oară, căci se cam înfricoşase să nu fi fost vorba

ceva prigonitori pe urmele fetelor. Dădu ocol crîngului, dar nu găsi pe nimeni, vădindu-sespaima îi fusese degeaba. Se întoarse deci pe acelaşi drum, spre a-l întîmpina pe Gaşpar, cvenea fără grabă în urma lui, la o bună bucată de loc. Deodată însă zări, în spatele acestufurişîndu-se patru călăreţi cu săbiile în vînt. Acesta mergea nepăsător, părînd a nu-şi da seade primejdia ce-l păştea şi Marcu începu a răcni:

— Măria-taaa! Uită-te înapoi!Degeaba. Nu-i mai rămînea alta de făcut decît să se avînte în galop spre a-i sări în sprij

Din păcate erau prea departe unul de altul şi vrăjmaşii se apropiaseră simţitor. Cel din fruncălăreţilor necunoscuţi ajunsese atît de aproape încît se repezi să-l pocnească pe Grazziani pespate. Marcu închise ochii, spre a nu-i vedea capul rostogolindu-se în ţărînă, în vreme morlacul părea a nu şti ce-l aşteaptă.

ÎNCLEŞTARE ŞI RUŞINE

― Oare să fi fost mînia ce te-a cuprins văzînd batjocorirea mea, ori ai vrut să-i închizi gu pe vecie? întrebă Iskender-paşa pe rob, care se uita înspăimîntat la el. Te-a învinovăţit drerăzbunare, sau... poate chiar tu să fi scris asta?

Kuciuk dădu din cap că nu, şi se ghemui de tot la pămînt.― Ar fi bine să fie precum spui. Să vie dragomanul! bătu el din palme, în vreme

înjunghiatul se mai zbătea în spasmele morţii.La semnul paşei, cîţiva slujitori tîrîră leşul în afara cortului şi se grăbiră să şteargă sînge

tocmai cînd se ivi şi Selim-gealatul, însoţit de calfele lui. Iskender-paşa începu a se mişca deun cap la altul al cortului, cu mîinile la spate, cum îi era în obicei cînd se înfuria.

― Eu sunt Yunus, nevrednicul rob al măriei-tale! se ploconi tălmaciul.― Poţi citi ce scrie aici? îl întrebă Iskender-paşa.― E cu sînge, se înfioră Yunus.― Asta văd şi eu, dar ce spune?― ... prinde olăcaru... că are scrisori de hainie… este omul ce coboară de pe o corabie

în veneţiană, se fuduli dragomanul.― Dar cine o trimite?― Iscălitura e mai sucită, îngăimă Yunus, uitîndu-se la ea. Parcă să zic: teo... bal... di, s

do, ori cam aşa ceva.Paşa nu-l mai băgă în seamă, ci se întoarse către Kuciuk:

103



― Saltă-ţi mînecile! îl luă el pe neaşteptate. Pe vremuri ăsta era numele tău de ghiaurmai spui că nu tu ai scris?!

Tremurînd din toate mădularele, Kuciuk îi îndeplini eu greu porunca. Crestătura se vedîncă bine.

― Am găsit cerneala! rînji paşa înmuindu-şi glasul.În vocea seraskerului se simţea chiar oarecare mîhnire, în vreme ce nefericitul Kuci

tremura ca varga, neştiind ce-l aşteaptă.

― Să nu te temi, prietene, n-ai să mori! Tu eşti dovada vie a nestatorniciei omeneşti şisă rămîi în preajma mea ca şi pînă acum, ba chiar şi cu mai multe daruri de la mine. Dar, canu mai păcătuieşti în viitor, în legea voastră necredincioasă este şi o povaţă bună: mădula

putred trebuie înlărturat! Sau cam aşa, nu? Selim! Taie-i mîna dreapta!De nu l-ar fi cuprins calfele călăului în braţe, Kuciuk s-ar fi prăbuşit. Avea s-o facă mai

urmă, căci gealatul, cu o lovitură de secure, îi zbură mîna osîndită. Sîngele începu a-i gîlg primejduindu-i viaţa.

― Daţi mîna la cîini şi oblojiţi-i ciotul! porunci seraskerul.Calfele se repeziră pe dată, legară strîns locul sîngerării şi-l unseră cu păcură, apoi

ridicară de la pămînt şi cu mare greutate schilodul deschise ochii, scoţînd din gîtlej niscâncete de care nu-ţi puteai da seama dacă erau de durere ori de obidă. Îl traseră să-l scoată dcort, dar Iskender-paşa le făcu semn să se oprească şi luîndu-şi de la gît lanţul greu de aur

puse pe după grumazul lui Kuciuk. — De acum încolo n-ai să te mai haineşti, bunul meu slujitor, decît numai dacă înveţ

scrie şi cu stînga. Nu uita însă că şi aceea poate fi retezată, după care vine rîndul picioarelCapul însă... niciodată!

O săptămînă mai tîrziu, cu toţii uitaseră nefericita întîmplare, în vreme ce oştirea străbătuîn pas silit o cale lungă, pînă să ajungă în Ţara de Sus a Moldovei tocmai în valea Sienei, dţinutul Hîrlăului. Acolo izbutise oastea lui Iskender-paşa să dea de urma voievodului Alexand

Movilă, care se afla în tabără împreună cu cumnaţii săi Potoţki şi Koreţki şi se înţelege că şi Elisabeta-doamna, văduva răposatului Ieremia-vodă Movilă, mama tînărului domn al MoldovStăvilindu-se apele Sicnei şi ale pîrîului Ursoaia ce se varsă în ea, a luat fiinţă un iaz m

alungit care trebuia să fi fost tare bogat în peşte. În oglinda iazului se răsfrîngeau umbrcăsuţelor vechii aşezări moldoveneşti Drăcşani, stînd parcă de strajă la marginea codrilor împădureau dealurile de jur împrejur, în afară de acela dinspre răsărit. Singurul drumeag vende la Copălău şi ducea la Suliţa, ţinînd malul apei, dar nefiind cercetat de chervanneguţătorilor de lungă vreme părea lăsat în părăsire. Nici urmele de roată ori de copită ale boiînjugaţi la carele de povară nu se desluşeau din colb, măcar că trecuseră de vreo două zilemulţime de oameni şi vite. Era o vreme secetoasă în miez de vară, prin cea de-a treia zi

gustar, văleat 7124 de la facerea lumii, cu arşiţă mare şi fără pic de nor pe cer. Către sea broaştele bălţii cereau cu desperare un strop de ploaie, dar se pare că tăriile cerului nu ţineseamă de lăcomia lor, socotind că le era îndeajunsă apa iazului.

În partea de miazănoapte a satului poposise, de vreo cîteva zile, oastea măriei-sale ş prietenilor lehi, fiindcă se zvonise prin iscoade că seraskerul de Silistra era prea aproape urmele ei, ba încă şi nohaii se urniseră către Ţara de Sus a Moldovei. Măcar că Elisabedoamna, căpetenia de drept a tuturora, poftise să nu zăbovească pînă nu s-or vedea după zidurîntărite ale Hotinului, pan Koreţki poruncise popasul şi întărirea taberei. Vitele şi oamenii er

prea osteniţi, flămânzi şi însetaţi şi apoi, loc mai bun de apărare ca la Drăcşani cu greu ar ma putut găsi în cale.

104



Carele fuseseră legate unul de altul formînd un adevărat stăvilar pentru călărimduşmană, avînd de o margine balta şi de alta poalele dealului. De la adăpostul lor, muşchetavaloni ori grenadirii nemţi ar fi putut împroşca moartea în rîndul celor care ar fi cutezat săapropie. De altfel strîmtimea locului nu îngăduia nici o mişcare ca lumea pentru călăreţii turfăcîndu-i pradă uşoară pentru suliţele husarilor lehi care puteau să-i atace pe la spate, drumeagul de la Copălău. Pe partea dinspre Suliţa fuseseră puşi moldovenii sub porundumnealui vel-haţmanului Bucioc, cam puţintei şi fără chef de luptă, întrucît erau strînşi

arcanul de pe moşiile boierilor ce ţineau cu Movileştii. Aveau numai furci şi topoare, doar pe pe colo se mai zărea şi cîte o ruginitură de sabie, rămasă de la vreun strămoş ce fusese cîndrăzeş. Călărimea moldoveană, rămasă abia în vreo două sute de oameni, era sub ascultardumnealui vel-armaşului Nicoriţă, care-şi legase soarta de a domnitorului şi nu-l părăsisemulţi alţii. Dar tăria întregii oştiri stătea în virtutea şi bărbăţia celor două mii de husari, spaim

păgînilor, dosiţi după dealul de către Copălău. Nu trebuia să se afle despre ei, căci menirea era să cadă ca trăsnetul în toiul încăierării din faţa taberei. Nimeni nu se îndoia că păgînii avesă fugă îngroziţi din faţa vitejilor şleahtici.

În spatele taberei creştine se afla un pinten de deal taman potrivit pentru adăpostirea untun mai greu, care fusese urcat acolo cu multă osteneală, putînd scuipa ghiulele ucigătoare doricare parte s-ar fi ivit vrăjmaşul. La poalele dîmbului se ridicaseră corturile căpeteniilor oştşi chiar al măriei-sale, iar în mijloc era cel al doamnei Elisabeta. Anume se făcuse acearînduială ca să fie proteguită, dar şi pentru cinstea cea mare la care era îndreptăţită. Un pîlc lefegii lehi se aţinea pentru a o străjui şi ziua şi noaptea, nelăsînd pe nimeni să se apropie cortul doamnei, dacă nu venea cu o slujbă anume. E drept că domnia avea şi oşteni secui, dmăria-sa Doamna poftise în jurul ei numai pe cei dragi inimii sale.

Cît despre polcurile căzăceşti ale căpitanului Kozlovski, nici vorbă a fi rînduite înăuntîntăriturii, fiindcă, după datina lor, cazacii trebuiau să zburde în cîmpie şi mai cu seamăîntâmpinarea tătarilor. Erau vecini şi se băteau de cînd s-au pomenit, ştiindu-şi unii altora fe

şi obiceiul, aşa că fuseseră trimişi pe după dealul cel despădurit, spre a sta la pîndă către soarăsare.Aflînd de rînduiala creştinilor, Iskender-paşa porunci să fie folosit singurul deal pe care

se aflau ghiaurii, adică cel fără pădure, dar a săpat două băşti în care băgase vreo mie de ieniccu muschete, dintre cei mai aleşi, iar pe buza de pămînt înfipsese alemurile, spre a-şi da seamnecredincioşii că luptau împotriva profetului însuşi, dacă s-ar fi încumetat pînă în băta

plumbilor otomani. Pămîntul scos din săpături a fost bun de întăritură pentru cele opt tunuri care le cărase beylerbeyul încă de la Obluciţa.

Cu amărăciune gîndea paşa la vitejii oşteni de odinioară, copii de suflet ai lui Alah, care poruncă s-ar fi aruncat şi în flăcările iadului, înfruntând cu dîrzenie moartea în cele m

crîncene bătălii. Ienicerii pe care-i avea acuma erau mai mult cu gîndul la pradă, nedeosebindse în această privinţă de akîngii, pe care îi rînduise acum în faţa tunurilor, cu porunca de a trage în grabă, lăsîndu-le să-şi arate gurile de foc. Dintotdeauna aceşti călăreţi erau cei msprinteni şi se luptau în frunte, căci beşliii lui Iskender-paşa erau mai greoi şi cam îmbătrîniţsătui de bătaie.

Vreo două mii de ieniceri îşi săpaseră şanţuri în coasta dealului, putînd izbi la nevoie şistînga şi în dreapta, iar spahiii, nădejdea izbînzii, aşteptau pe malul bălţii de către sat, undeschiderea văii era mai mare. Cealaltă parte a oştirii, care nici n-ar fi putut încăpea în valSicnei, a rămas pe după deal. Grosul îl formau yarmak -ul şi mulţi yaya, zahereaua, neguţăto

bivolii, catîrii, cămilele şi tot ce era mai greu de urnit într-o luptă, fiind o pacoste în înfrînge

105



dar care se dezlănţuia l-a biruinţă, jefuind cumplit. Şi cum Iskender-paşa nu suferise niciodruşinea pierderii unei bătălii, mulţi îşi legaseră soarta de oastea lui.

În miezul zilei, în tabăra turcească răsunară glasurile muezinilor, amintind credincioşivremea rugăciunii de amiază: Allah Acbar. Echhed en la illa ella Allah. Ecched en Mahom

Rasu Allah. Hai alla Elsalat. Hae alla Elfallah. Allah Acbar. La illa Allah... Tînguirrugăciunii le aduceau în minte plaiurile de baştină şi-i întăreau întru virtute şi bărbăţie,oricare colţ al pămîntului s-ar fi luptat. La chemarea hogelui, cu toţii îşi întorceau faţa sp

Mecca cea sfînta, fără să le fi păsat că duşmanul i-ar fi putut lovi pe la spate. La rîndul lcreştinii ştiau că oricît de adînciţi în rugăciune ar fi fost turcii, dacă se da năvală asupră-săreau cu toţii, lăsînd ruga pe altă dată, şi Alah îi ierta. Poate că de aceea şi pan Koreţk

poruncit ca preoţii creştini, aşijderea, să se roage celui preaînalt pentru izbîndă, avînd răgdinspre turci. În acest fel, amîndouă părţile ridicau rugi fierbinţi întru ajutorul cerului ca săcăsăpească unii pe alţii, în vreme ce dobitoacele de povară rumegau în voie, neputînd pricepece stăpînii lor se încăierau, cîtă vreme păşune se afla din belşug, mai cu seamă acuma, vara.

Cortul beylerbeyului fusese ridicat pe costişa dealului, de unde ar fi putut vedea întregcîmp de bătaie, iar ceva mai la vale se aflau căpeteniile, cel mai apropiat fiind Bali-beg.totuşi la serasker se putea pătrunde mai lesne decît la Elisabeta-doamna, iar aceasta o ştiaiscoada care apăruse la Obluciţa, dînd vestea fugii curţii moldoveneşti către Hotin. Vorbea bilimba profetului, dar se simţea a fi străin. Oricum, bostangiul de la intrarea în cort îl îngăddupă ce i se arătase un inel anume, şi astfel omul se ploconi în genunchi la picioarele mareserasker.

― Cortul cneaghinei e chiar la mijloc, înălţimea-ta, spuse el mai şoptit. Acolo unde se atunul cel mare, la poalele lui!

― Ai putea s-o prinzi vie? Cam cît aur, vrei? întrebă paşa.― Să zic aşa, cît cîntăresc eu, atît de trudnică treabă îmi porunceşti, luminăţia-ta, mai a

că...

― Va să zică greutatea trupului tău? i-o reteză beyul, fără a-l lăsa să se mai tîrguiască. FIscoada rămase cu gura căscată, crezînd că nu auzise bine. El spusese doar o vorbă, caarate cît de greu de înfăptuit ar fi prinderea Doamnei.

― Treabă anevoioasă şi cu primejdie, înălţimea-ta, se tîngui iscoada, linguşindu-se. jurul ei sunt toţi boierii moldoveni...

― Şacali fricoşi! îi luă vorba din gură beylerbeyul. Cîndva, strămoşii lor vor fi fost niviteji, după cît se spune, dar cei de azi s-ar înghesui să-mi pupe tălpile şi mi-ar aduce-o stăpîna lor legată-fedeleş dacă le-aş porunci-o. Îs la fel de lacomi ca şi tine!

― Vezi, slăvite, că mai sunt şi cei doi gineri şi lefegiii nemţi şi...― Cumva, nu te mulţumeşti cu ce ţi-am făgăduit?

― Biruinţa şi zălogul de nepreţuit pe care-l aduc luminăţiei-tale nu se bucură de mai m preţuire?― N-am zis ba, dar am socotit că plata e îndestulătoare, ori poate că...― De s-ar putea, cuteză iscoada, ziceam că... poate o dregătorie la curtea Moldove

barem un postelnic, ori comis, pentru început...Seraskerul pricepu îndată şi văzîndu-l într-atît de lacom mai că-i venea să poruncească

fie jupuit de viu, dar, cum se dovedise destul de iscusit pînă atunci, hotărî să-l mai rabde.― Dacă numai atîta-i vorba, fie-ţi după voie! De mă înşeli însă, nu scapi de mîna mea n

în gaură de şarpe!Jurîndu-se pe tot ce avea mai sfînt, iscoada făgădui că avea s-o dea prinsă pe mînd

106



prinţesă moldovenească şi, sărutînd papucii beyului, ieşi tîrîndu-se cu umilinţă. Beylerbeyscuipă scîrbit în locul unde îngenunchease nemernica iscoadă, dar pe dată se însenină şi zîmbet rău îi cutreieră obrazul.

Dincolo, în tabăra creştină, după isprăvirea slujbei dumnezeieşti, un amărît de ţămoldovean, vorbind leşeşte, ceru să fie îngăduit la măria-sa Doamna. Un ostaş îl împinse halebarda, răstindu-se la el, dar omul nu se lăsă cu una cu două, ridicînd glasul, anume spre aauzit din cort. Pe neaşteptate se ivi însăşi doamna Elisabeta, lăsînd muţi de uimire pe oştenii

se împotriviseră pînă atunci, căci falnica prinţesă îl pofti pe ţăran s-o urmeze.― Măria-ta, s-au oprit în colţul dealului, spuse ţăranul, care nu era altul decît iscoada d

cortul lui Iskender-paşa.― Asta am aflat şi eu, pan Wakowski, aşa că nu-mi vesteşti mare lucru, răspunse Doam

cu destulă răceală.Era o femeie abia trecută de 40 de ani, dar în plinătatea farmecelor, cum nu s-ar fi pu

lăuda nici altele mai tinere. Aerul trufaş pe care-l avea în orice împrejurare şi înfăţişarea ei împărăteasă bizantină nu îngăduiau nimănui s-o înfrunte, nici măcar cu privirea. Întotdeaunaîmbrăca asemenea doamnelor de la curtea Cracoviei, iar brocartul şi horbota de Flandra arătmarea bogăţie şi gustul deosebit al frumoasei prinţese. Deşi se afla în miez de vară, purtarochie de mătase verde, încheiată pînă la gît cu bumbi de rubin şi cusută cu mărgăritaremeşteşugit arabesc în dreptul torsului. Chiar şi tichia de pe creştet, tivită cu fir de aurgarnisită cu nestemate, era din aceeaşi mătase, potrivindu-se de minune cu ochii ei de smaraldcu întunecimea părului.

― Ridică-te şi stai în jilţ, pane! îl îmbie cu ceva mai multă blîndeţe, văzînd că cîngenuncheat nu cuteza să se mai salte. Vorbeşte tot ce ştii!

― Slăvită stăpînă, bănuiam că aţi aflat de oprirea păgînului, dar nu ştiu dacă aţi fost vestcă nu-s mai mulţi ca la vreo opt mii de oameni, mai mult akîngii şi pleavă, cu patru guri de frămase încă din vremea lui Sinan-paşa.

― Bine, dar ienicerii... spahiii?! se miră doamna.― Oaste de adunătură, slăvită stăpînă. Ce-i mai de soi abia s-a urnit de la Obluciţa.― Nu cumva i-o fi luat Dumnezeu minţile lui Iskender, de mă înfruntă cu asemen

oşteni?― N-avea cum să ştie că va da peste vitejii noştri, el socotind că pînă la Kameniţa nu

întîmpina împotrivire.― Să nu ne izbească Galga-soltan, pe de lături, se îngrijoră principesa.― Nici nu s-au mişcat din Perekop, fiindcă au năvălit asupra lor nogaii.― Bine ar fi să fie precum spui, pan Wakowski, răsuflă ea uşurată. Dumnezeu să

răsplătească pentru veştile bune ce le aduseşi! Trufaşul turc are să fie zdrobit, prin vrerea ce

de sus. Nu pricep, totuşi, cum de s-a avîntat cu atîta uşurinţă în ţară străină, lăsînd oasteaDunăre?― O fi vrut să-l sperie pe Bethlen, ca să-l facă să trimită zahareaua, că de nu, şi-ar fi trim

oamenii lui s-o ridice şi nu i-ar fi fost pe plac.― Apăi dacă-i aşa, zîmbi Elisabeta-doamna, atunci numai cazacii lui pan Kozlowski su

îndestui spre a-i pune pe goană pe nesăbuiţii păgîni.― Chiar aşa nu, măria-ta, dar husarii de s-or repezi, nu-i mai prindem pe turci decît

vadul Dunării.Un surîs fericit îi lumină faţa, făcînd-o şi mai frumoasă. Se ridică, silindu-l şi pe leah

facă la fel, după cum era bunacuviinţă, dar îl împinse uşurel să se aşeze, căci îi plăcea să stea

107



vorbă cu supuşii ei privindu-i de sus.― Pe lîngă răsplata ce ţi se cuvine din plin, dragă prietene, voi pune vorbă bună şi la v

armaşul Nicoriţă să grăbească nunta cu fie-sa, căci de vrut ginere nu mai încape vorbă căvrea.

― Dar fata?― Are să se supună voinţei părinteşti, după datină. De fapt ar fi trebuit să soseas

împreună cu mama ei la curtea domnească, dar plecarea noastră în pripă le va fi întors din ca

Cînd ne vom înapoia, după ce-l batem pe păgîn, eu şi cu Vodă am să vă fiu naşă, precum i-amfăgăduit boierului.

― Măria-ta! îngenunche Wakowski, dînd să sărute poala prinţesei, dar aceasta se traînapoi.

― Scoală-te şi fii pe pace, fiindcă eu ţin la supuşii mei credincioşi. Ara trebuinţă întigheceni şi orheieni de un bărbat cu virtute, dar şi cu viclenie, spre a supune cerbicia lor. Anan se sumeţese golanii împotriva stăpînirii iar domnia-ta cum le cunoşti graiul lesne vei putsă-i aduci la ascultare, fie chiar şi spînzurîndu-i de fiecare cracă din codrii aceia blestemaţi.

Vorbiseră pînă atunci în limba leahului, dar deodată prinţesa începu a rîde, luînd-o româneşte:

― Ce-ai zice matale, boierule, să-ţi schimbăm numele? Nu pentru fată ori socri, că eidau în vînt după şleahtici, ci ca să nu zică ţăranii că le vine stăpîn străin şi să-şi facă de cap. ar place să-ţi spunem... Văcaru?

― Am să fac precum îmi porunceşti, prea-slăvita mea stăpînă, se închină Wakowsdovedind astfel că nu minţise zicând că ştie vorbi româneşte.

De mirare era faptul că văduva lui Ieremia-vodă, femeie cu mintea coaptă, dădea ascultacestui şleahtic vînturatic, scuturat de sărăcie şi mare poftitor de înavuţire pe orice cale. Mărsa avea ştiinţă că mama acestui fluşturatec era din neamul Konieţpolski, hatmani ai coroaneicu mare vază în rîndurile şleahtei. Tot ce era leşesc avea mare preţ în ochii ei şi de aici sprijin

dat lui Wakowski, care ştiuse să i se vîre pe sub piele făcînd-o a crede că altă slugă mcredincioasă nu ar fi avut. Ceea ce tare-i mai plăcea! Departe de ea gîndul că acelaşi om fusenumai cu cîteva ceasuri mai devreme la fel de umil îngenuncheat la picioarele duşmanulvînzînd-o pe aur.

Noaptea s-a aşternut peste fire şi oameni şi dobitoace se lăsaseră în mrejele dulci somnului, căci a doua zi nu se ştia cine avea să mai scape din încleştare. Vara era încă stăpî

pe meleagurile Ţării de Sus, iar greierii desfătau urechile oamenilor cu ţîrîitul lor atît de plă pentru unii, chinuitor pentru alţii. Cîte o pasăre de noapte îşi chema suratele, trecînd în zbor deasupra taberelor adormite, iar vreo cămilă, visîndu-se undeva prin pustiurile Asiei, scotrăgetul ei mai puţin cunoscut pe plaiurile moldovene. Dinspre Drăcşani se auzea uneori lătrat

cîine şi urlet de moarte, fiindcă sătenii se băjeniseră către alte păduri, mai ferite din canăvălitorilor, lăsîndu-şi vatra pustie.Ziurelul de ziuă încă mai strălucea cînd geana răsăritului prinse a albi calea soarelui,

akîngiii, cu toată porunca beylerbeyului de a nu se dezlipi de lîngă tunuri, se avîntară în năpustindu-se asupra taberei creştine. Amarnică nesupunere, care a fost plătită cu viaţa de căcei mai lacomi, căci pentru pradă se repeziseră, dar au fost întâmpinaţi de plumbii lefegiilÎncercînd şi un al doilea iureş, n-au izbutit decît să mai piardă şi alţi oameni, precum şi să puîn picioare amîndouă părţile, acum gata de încăierare.

Iskender-paşa, roşu de furie, se aruncă asupra unui akîngiu şi dintr-o lovitură de iatagandescăpăţînă pe loc. Nenorocitul îi fusese mai la îndemînă, dar nici căpeteniile nu mai puteau

108



pedepsite, fiindcă toţi îşi dăduseră tributul de sînge. Din astă pricină, porunci lui Bali-begnesupuşii călăreţi să fie înlocuiţi cu beşlii, iar cei rămaşi în viaţă dintre akîngii să fie prinşi

puşi în lanţuri, pînă după luptă.Elisabeta-doamna, încă somnoroasă, ieşi din cort şi dădu cu ochii de acelaşi Wakowski.― Nu cumva ţi-ai făcut somnul de noapte la pragul domniei-mele, pan Wakowski?Acesta nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă o bubuitură grozavă, urmată de răcnete, se au

în vîrful pintenului. Tunul cel mare trăsese prima ghiulea şi, nefiind bine priponit, se rostog

la vale peste oştenii mai puţin sprinteni. Deşi nu era primejdie vădită, Wakowski se repezi ştrase pe Doamnă, acoperind-o cu trupul său, apoi se dezlănţuiră tunurile din amîndouă părţile

― Îţi mulţumesc, prietene! zise prinţesa, rînduindu-şi veşmintele. Am să ţin minte şi adovadă de credinţă.

Ghiulele cădeau care pe unde, întrucît şi unii şi alţii trăgeau la nimereală, fără a pricin pagube mari. Wakowski însă se urcase pe dată în locul tunului prăvălit, aruncîndu-şi priviasupra cîmpului de bătaie. Se înţelege că va trece de partea celui mai tare, dar pînă acuma nunul n-o dovedise.

Pan Samuel Koreţki aştepta liniştit să se desfăşoare cele dintîi harţuri, pentru ca mai apsa poruncească cine să intre în foc, după cum se va fi desfăşurat vrăjmaşul. Era firesc să aibă

jurul său pe toate căpeteniile oastei şi nici n-ar fi lipsit dintre ei. Pentru aceea fu destul stingherit cînd primi porunca să se înfăţişeze mamei-soacre. Injurînd în sinea lui, po

bombănind în barbă.― Ce se întîmplă? întrebă ea de cum îl văzu.― Deocamdată nimic, mărită doamnă! fu răspunsul cam băţos al ginerelui. S-au repezit

harţă akîngiii, după cum li-i obiceiul, dar bătaia se va încinge abia o dată cu intrarea spahiilorienicerilor. Aceştia nu s-au zărit încă.

― Nici n-ai să-i vezi! răspunse prinţesa. Sunt încă pe drum şi abia în trei ori patru zile vajunge aici.

― De unde ştiţi?― Am şi eu ochii şi urechile mele! zîmbi încrezută mama-soacră aruncîndu-şi privirasupra lui Wakowski, care stătea umil într-o parte.

Pan Koreţki se uită şi el într-acolo şi-l zări pe acel nepot scăpătat al Konieţpolskilor,care nu prea avea încredere. Prea îi era vicleană căutătura şi prea cu uşurinţă se umilea în fcelor mai puternici.

― Pînă una, alta, vor trage tunurile şi după ce se vor mai potoli vom vedea dacă suieniceri au ba, răspunse Koreţki neluîndu-l în seamă pe şleahtic.

― Ba ai să bagi pe dată în luptă oştenii lui pan Kozlowski şi în urma lor husarii, ca sspulbere pe păgîni şi să nu ne mai pierdem vremea de pomană. Îl poţi lua pe Iskender

nepregătite avînd numai akîngii şi strînsură de-a doua mînă, dar mai pe urmă îi vin ajutoarefi-va mai greu.― Socoate, oare, milostiva doamnă că turcul a venit în urma noastră numai cu oşte

slabi?!― Negreşit! Bagă călăreţii în bătaie şi să isprăvim!Koreţki se înclină în faţa prinţesei, deşi nu-i era deloc la socoteală să primească porunci

la o muiere, fie ea chiar şi doamna ţării, dar pe de altă parte se gîndi că prăpăditul de Wakowva fi ştiind el ceva. „Dacă nu sunt ieniceri şi nici spahii, a noastră-i biruinţa!” îşi zise el în gîn„Dar de-or fi undeva dosiţi?!” Oricum avea să încerce, dar în locul husarilor porunci să atacălărimea moldoveană a lui boier Nicoriţă şi aduse dinspre spate şi pedestrimea glotaşă a

109



Bucioc.La năvala creştinilor pîlcurile de beşlii se prefăcură a fugi către sat, atrăgîndu-i astfel

călăreţii lui Nicoriţă, iar cînd ajunseră mai către coada iazului se întoarseră vijelios, aruncîndîn apă, cu cai cu tot. Cei care au mai scăpat cu greu au ajuns înapoi, stîrnind mare încurcătură

Din locul unde se afla, Koreţki văzu cu uimire că glotaşii lui Bucioc pătrunseseră adîncrîndurile turcilor, fără ca aceştia să le pricinuiască vreun rău, în vreme ce hatmanul lorzbuciuma călare răcnind la ei să se întoarcă în tabără. Cu greu şi-a dat seama că acei oame

strînşi cu sila, treceau de partea turcilor, oare le făceau loc să iasă din luptă în spatele dealuluerau daţi în grija yarmak -ului. Bucioc fu singurul care izbuti să se înapoieze, croindu-şi drumspada.

Un blestem îngrozitor fu răspunsul lui Koreţki la cele văzute şi porunci năvala husarilEra tocmai greşeala pe care o aştepta şi Iskender-paşa, fiindcă în acest fel se dădea putinienicerilor să pătrundă de partea cealaltă a apei, pe la coada iazului. Asta, în vreme ce floaroştirii leşeşti îşi pierdea vremea fugărindu-i pe beşlii şi gloata pedestraşilor.

Pan Wakowski văzuse toate aceste mişcări şi învăluiri şi a priceput pe dată că izbînda vade partea turcilor. Dacă ar fi coborăt de pe pintenul dealului, cum era cinstit din partea lui, şifi spus că ienicerii vor străpunge apărarea taberei, s-ar mai fi găsit o portiţă de scăpare penDoamnă şi curte. Dar cum era să facă aşa-ceva, cînd el însuşi dăduse încredinţare că nici spanici ieniceri nu erau de faţă? Aruncase sorţii şi aceştia căzură de partea turcului, de la care sfi bucurat de bogăţie şi cinste, măcar că pierdea o mireasă tînără, dar pe care nici n-o cunoştea

Prinţesa încă nu aflase nimic despre desfăşurarea bătăliei, aşa că fu lesne pentru Wakows-o liniştească zicîndu-i că au intrat în luptă husarii.

― De m-ar fi ascultat de la-nceput, acuma ne-am fi odihnit biruitori, făcu ea caadevărată căpetenie.

— Nici acum nu-i prea tîrziu, căci păgînii fug mîncînd pămîntul. — Da' de unde, mărită stăpînă, se auzi vocea răguşită a lui Bucioc. Numai nişte călăr

bezmetici sunt urmăriţi de husari, că păgînul şi-a bătut joc de noi, atrăgînd toată călărimea întcapcană. Ienicerii însă au străpuns pe la spate. Trebuie să fugi, milostivă doamnă, că ascăpare nu-i!

― Ce vorbeşti domnia-ta, hatmane? De unde ieniceri? Ce, au şi sosit de la Obluciţa? Pocă n-ai văzut bine!

― Iacă, poate să dovedească şi Nicoriţă, că mie mi-e ruşine să vă spun că am fost părăde oaste, adăugă el plecîndu-şi ruşinat pletele.

Vorbeau leşeşte, fiindcă aşa-i plăcea prinţesei, iar boierii ce voiau să fie curteni străduiau care mai de care să stăpînească această limbă.

În scurtă vreme se ivi şi vel-armaşul însoţindu-l pe măria-sa Alexăndrel-vodă, cu caii

dîrlogi.― Să fugi pe dată, milostivă stăpînă, şi ia-l şi pe măria-sa, că noi om mai ţine piept, dar lungă vreme.

― Hai, mamă! se rugă şi voievodul, măcar că avea o spadă lungă ce-i atîrna la şold. Iacturcii sunt aici! arătă el în spatele cortului.

― Să fugiiim? răcni Doamna ca o leoaică. Cum o să fugim?! Wakowski! Unde eşmişelule? Ce-mi tot îndrugai?

― Tot ceea ce trebuia, „năşică”, răspunse acesta obrăznicindu-se, fiindcă turcii îiîmpresuraseră. Nu pleacă nimeni de aici! porunci el. Nici chiar domnia-ta, tată-socrule, rîspre vel-armaş, cu toate că mi-ar fi fost pe plac să te scap.

110



Toţi cei de faţă rămaseră muţi de uimire, numai prinţesa se repezi cu un pumnal pe carscosese din sîn.

― Mori, nemernicule! strigă ea vrînd să-l înjunghie, dar Wakowski o apucă de mînrăsucindu-i-o la spate. Cu un ţipăt de durere femeia scăpă din mînă arma ucigaşă şi începu săzbată spre a scăpa din strînsoare. Nimeni însă nu cuteză a-i sări în ajutor, căci leahul îi proptun hanger în beregată.

― Un pas de faceţi, o străpung!

Aşa dădură peste ei oştenii turci, cărora nici nu le venea a crede că puseseră mîna atît lesne pe beiul Bogdaniei şi pe mama lui, pentru care beylerbeyul făgăduise o bună răsplată. dată îi băgară în cortul domnesc, iar pe ceilalţi îi legară-burduf, chiar şi pe Wakowski, deşirăţoia le ei zicîndu-le că avea să-i belească de vii pentru neobrăzarea de a-l atinge.

Cînd se mai potoli vacarmul bătăliei sosi şi Iskender-paşa, spre marea bucurie a iscoadei― Aici îs, luminăţia-ta. Eu i-am prins, după cum ne-a fost învoiala! Iată, dumnealor, cei

faţă, pot mărturisi.Seraskerul se prefăcu a nu auzi.― Dezlegaţi-i pe boierii moldoveni şi spuneţi-le că poruncesc să se socotească ei înşişi

ce preţ, în aur, face viaţa lor. Dar numai aur ori nestemate, şi nimic altceva! Unde-i beiul?― În cort, cu mama sa! răspunse unul.― Scoateţi afară pe toţi, în afara prinţesei. Am eu grijă de ea! porunci Iskender-pa

Vreau a schimba vreo două vorbe.Pe dată se împlini voinţa beylerbeyului şi acesta pătrunse în frumosul cort. Se lăsă o tăc

înfrigurată, nimeni necutezînd a scoate o vorbă. Deodată un strigăt de spaimă, înăbuşit brutalfăcu pe toţi să-şi aţintească privirile asupra cortului. Dinăuntru răzbăteau gemete surde

bufnituri, lăsînd să se-nţeleagă că era vorba de o luptă, ori mai curînd de împotrivirea femdar nimeni n-ar fi îndrăznit să se bage peste ei.

Într-un tîrziu, Elisabeta-doamna se ivi despletită, cu capul descoperit şi cu frumoasa

rochie de mătase sfîşiată. Avea paloarea unei moarte, doar frumoşii ei ochi de smarald înotaulacrimi amare. Cu privirea rătăcită şi fără nici o urmă din trufia de altădată, stîrnind mila cedin preajmă, se apropie şovăitoare de boierii moldoveni, fără ca turcii să încerce a o-mpiediÎnţelegând cele petrecute, atît ei cît şi măria-sa voievodul plecară capetele.

― M-a ruşinat păgînul, boieri dumneavoastră! suspină ea ca o dojană pentru falni bărbaţi ce nu ridicaseră măcar un deget s-o apere.

Apoi îşi prinse capul în palme şi izbucnind în hohote se prăbuşi la picioarele feciorului pe care i le îmbrăţişă, acoperindu-le cu frumosul ei păr negru.

― Dragul mamii... măria-ta... să mă uiţi şi să nu-l ierţi!Atît a mai apucat a spune, fiindcă istovită se prăvăli fără simţire, tocmai cînd se ivea

Iskender-paşa.― Duceţi-l pe bey şi familia lui în cortul meu, cu toată cinstea ce li se cuvine, pînă am strimit la Istanbul. Voi, boierilor, sunteţi slobozi îndată ce plătiţi răscumpărarea, iar pe şleahsă-l aibă în pază Kuciuk, cu mîna care i-a mai rămas. Are să priceapă el ce vreau a zice!

― Dar cu mine cum rămîne, luminăţia-ta? sări Wakowski, văzînd că paşa dădea să plece― Aaa! Da! făcu seraskerul întorcîndu-se spre el. Nici pe tine nu te-am uitat, dar credea

că vei fi dat bir cu fugiţii. Dezlegaţi-l!― Cum era să fug, prealuminate? Doar eu am fost cel care i-am prins pe toţi! Oştenii ca

m-au legat ştiu prea bine acest lucru şi toţi cei de faţă o pot spune.― Boierii zic că s-au dat prinşi de bunăvoie, nu-i aşa? întrebă el batjocoritor pe v

111



armaşul Nicoriţă.― Întocmai, milostive stăpîn, se tîngui boierul, iar ceilalţi încuviinţară din cap.Wakowski simţi cum i se urcă sîngele în păr de atîta neruşinare, tocmai din partea celui

ar fi trebuit să-i fie socru şi chiar se gîndise să se roage pentru iertarea lui. Îi venea să se repeaasupra mişelului, dar fu oprit de paşă, care-i zise blînd:

― Ai văzut? Să ştii însă că eu tot pe tine te cred şi văd că ţi-ai ţinut făgăduiala. După cune-am înţeles, ai cerut atîta aur cît îi greutatea trupului tău, nu?

― Da! dădu din cap bucuros leahul. Şi mai era vorba şi de o slujbă...― Aceea mai pe urmă! începem cu răsplata în aur. Selim!Gealatul cel negru era totdeauna în preajma stăpînului şi de cum se auzi strigat i se înfăţ

smerit.― Bre, Selim! Am făgăduit ăstui ghiaur atîta aur cît îi cîntăreşte trupul lui.― Aşa-i! încuviinţă repede Wakowski.― Auzi? El spune la fel, e pe dreptate, rînji paşa. Plata se cuvine a fi cinstită: num

trupul, fără căpăţînă, aşa că reteaz-o tu ca să nu se poată spune că nu mi-am ţinut făgăduiaapoi vedeţi cît e de greu spre a şti cît aur i se cuvine a-i da.

Lui Wakowski i se păru că n-a priceput prea bine porunca cea cruntă, dar cînd fu înşfăcde calfele călăului, începu a răcni îngrozit:

― Nu vreaaau! Mă lipsesc de orice plată! Îndurare, bunule stăpîn! N-am să mai cer nimnumai cruţă-mi viaţa. Nu-i drept să fiu astfel răsplătit, pentru tot ce-am făcut...

― Ba da! se răsti Iskender. Apoi se domoli şi urmă zîmbind: Nu spuneai chiar tu că aşaînţelesesem? Pentru ce n-ai pomenit atunci şi de căpăţînă, că doar îţi era pe umeri? Cum deuitat-o, dacă ţii atîta la ea? Ai fi căpătat şi mai mult aur!

HANUL „LA CLAPONUL CEL PROST”

Cînd Marcu deschise ochii, Grazziani tocmai îşi trăsese calul într-o parte, făcîndu-l să salte în două picioare. Mişcarea neaşteptată l-a scăpat de cumplita lovitură, şi abia atunci Marîşi dădu seama că el veghease, prefăcîndu-se doar a nu şti că-i urmărit. În clipa următoare sfîcu iataganul burta calului celuilalt, doborîndu-l la pămînt. Marcu scoase un strigăt şi se avînspre ceilalţi necunoscuţi, dar aceştia se repeziră în galop spre cel căzut şi săltîndu-l din goană

pierdură cu el printre copaci. — Ce-a fost asta?! ridică din umeri Marcu apropiindu-se.― Nălucă, nu! Dar cine or fi, să nu mă-ntrebi! zîmbi Grazziani ştergîndu-şi spada

corpul animalului care se zbătea la pămînt. Oare pe unde i-o fi inima? adăugă el proptiascuţişul între coastele bietului dobitoc şi curmîndu-i suferinţa.

— N-ai păţit nimic, măria-ta? schimbă Marcu vorba.― Mi-am mînjit iataganul de sînge, dar nici măcar nu l-am zgîrîiat pe atacator. — Cine să fi fost?― De nu m-am înşelat, parcă am mai văzut faţa unuia dintre cei trei care l-au tîrît.

— Aş zice că şi eu l-am văzut, atunci, cu raguzanul. — Curînd au sărit în ajutorul contesei, ori ca s-o răzbune…― Să fi fost chiar înţeleşi?― Poate să mă înşel, dacă mă gîndesc bine, de vreme ce-au apucat calea Ardealului... d

mai ştii? Raguzanii pot fi în slujba prinţului.Întorcîndu-se în tabără îi găsiră pe toţi pregătiţi de plecare, iar Pera căpătă ultime

112



îndrumări pentru drum. După vreo două ceasuri se şi aflau pe calea pustei ungureşti, sub razarzătoare ale soarelui.

Merseră aşa vreo două zile, fără să vadă ţipenie de om ori fiară. Apoi Grazziani porun popasuri lungi peste noapte, ba chiar şi în miezul zilei. De unde pînă atunci grăbise, dintr-odse schimbă şi cerceta într-una zarea, de parcă ar fi aşteptat pe cineva. Întinderea nemărginită

pustei nu ascundea pe nimeni şi în afara cumpenelor de la fîntîni, zile întregi nimic nu-ţi atrăg privirea. Uneori sufla o boare care culca la pămînt iarba pălită de arşiţa verii. Alteori vr

sălbăticiune înspăimîntată le fugea de sub copitele cailor fără a-i speria, erau hîrciogi ori popdăi şi numai o singură dată văzură coada stufoasă şi roşcată a vulpii, care nu se lăsase alungade călători. Găsiseră o călăuză, om din partea locului, care-şi avea semnele lui tainice, altmintnu se ştie dacă solul padişahului ar mai fi putut ajunge să vadă zidurile Budei.

Trecuseră de mult peste apa Tisei şi pînă la urmă dădură peste o aşezare omenească, dfără picior de om, de parcă ar fi fost atinsă de molimă.

― Mezobereny! spuse călăuza arătîndu-le satul.― Cam pustiu, se nelinişti Grazziani. Dacă aşa va fi prin toată pusta, cam greu vom ajun

la Buda.― În partea cealaltă a satului este un han, spuse omul pustei. Poate că hangiul nu va

plecat.― Pînă nu văd o masă, o cană de vin şi o bucată de carne friptă în faţa ochilor, n-am să m

cred în altă parte decît în împărăţia morţii…Într-adevăr, la ieşirea din sat se afla un han destul de arătos, ba avea şi o tablă pe care e

zugrăvită o orătanie ce semăna a vultur.― Să nădăjduim că vom găsi şi altă carne decît cea cu care ne îmbie ciudatul nost

hangiu, zise Marcu, bănuind că bondocul ce se apropiase de ei cu ploconeli nu putea fi destăpînul locului. Curtea părea la fel de pustie ca şi celelalte gospodării pe lîngă care trecuserănici umbră de argat.

― Ce-o fi cu pustietatea asta, Marcule? Nu cumva să fie vreo molimă. Ia întreabă-l!Apropiindu-se de hangiu, acesta îi zise pe ungureşte:― Jupîne, suntem osteniţi, flămînzi şi însetaţi şi iată-ne la acest vestit han, gata să

ospătăm cum se cuvine.― Să-mi fie cu iertăciune, luminate stăpîn, dar nimic n-a mai rămas după molimă,

văicări hangiul.― Hm! clipi şăgalnic oşteanul, scoţînd o pungă plină de la brîu. Gîndeam să te plătim

galbeni buni, ungureşti, şi încă pentru toţi, dar dacă n-ai de nici unele, vom căuta în altă parteOmul făcu ochii mari şi începu a-şi frămînta mîinile dar continua să dea din cap

neputinţă, în vreme ce Marcu îi tălmăcea lui Grazziani. Deodată însă îl cuprinse spaim

auzindu-l pe străin că-i zice:― Stăpînul meu, trimis al măritului sultan, va da poruncă oştenilor să cureţe molima p puterea focului. Vor începe chiar de aici şi pe urmă satul.

― Joi, Istenem! suspină borţosul prăbuşindu-se la picioarele cailor. Sunt amărît şi săr precum Iov, nefericitul de mine! Milostive stăpîn, dar pe aici încă n-a ajuns chiar molima...

― Deci se mai găseşte cîte ceva?― Se găseşte!... Se găseşte, nobile domn, cum să nu se găsească, pentru asemenea oaspe― Atunci e bine! hotărî Marcu tălmăcindu-i şi stăpînului său.Acesta scoase la rîndu-i o pungă şi i-o aruncă hangiului.― Pune-te pe treabă şi vei mai căpăta!

113



Grăsanul se ridică bucuros şi începu a striga printre acareturi. Pe dată se iviră tot felul feţe, mai curînd curioase decît speriate. Stăpînul dădu poruncile de trebuinţă, apoi veni să linguşească pe lîngă Marcu, pe cînd oşteanul se dezmorţea după ce descălecase laolaltă ceilalţi.

― De cînd mă ştiu, măria-ta, turcii n-au plătit niciodată, pe oriunde au trecut. Au luat ce-au poftit şi duşi au fost, aşa că de asta ne-am cam temut, dar să ştii că nu-i nici o molimă.

― Am bănuit eu. Dar ce-i cu oamenii din sat?

― Apăi, s-a aflat din vreme că vin oştenii padişahului şi cu toţii s-au dosit pascunzişurile pustei, dar acuma, de le-oi da de veste că sunteţi soli, au să se întoarcă.

Bătătura prinsese viaţă sub paşii zoriţi ai slugilor, iar cîrîitul găinilor şi behăi berbecuţilor înjunghiaţi arătau că jupînul semăna mai curînd cu Iov de pe vremea cînd e bogat.

― Cum se cheamă apa de colo, că doar n-o fi iar Tisa, pe care am trecut-o de vreo cîteori? întrebă solul turcesc.

― Orişul! răspunse hangiul. Se adună toate trei din Ardeal şi se varsă mai la vale în TisAţi mers într-una prin preajma apei, că altfel n-aveaţi cum să vă întîlniţi de atîtea ori cu Tisa.

― Asta va să însemneze că şi peşte se află din belşug?― Mai încape vorbă?! Chiar deunăzi am prins vreo cîţiva crapi de toată frumuseţea, num

răbdare să aveţi domniile-voastre, că nimeni n-a plecat neomenit de la mine.― Ia spune, hangiule, se înveseli solul, după ce-şi spălase gîtlejul cu o cană de vin roşu,

scrie acolo sus, lîngă orătania zugrăvită pe tabla din par?― Păi... numele hanului: „La claponul cel prost!”Pînă şi Kerim-efendi, oare zîmbea foarte rar, izbucni în rîs auzind asemenea caraghioslîc― Dar ce-ţi veni să-l botezi atît de ciudat?― Să vezi, înălţimea-ta! Noi avem mulţi claponi, dar sunt tare proşti, că pe dată se la

tăiaţi, de vin muşterii de seamă ca domniile-voastre.

Alte hohote răsplătiră vorbele şugubăţului hangiu.― Şi eu care-l credeam zevzec, făcu Marcu.Voia bună începu a pune stăpînire pe toată suflarea de la han, mai cu seamă cînd se iviră

cîteva slujnicuţe, care făcură să le salte mustaţa vajnicilor călăreţi ai padişahului.― Cum se face că n-ai nici un muşteriu? vru să ştie solul.― Să fiu cinstit, înălţimea-ta, au fugit cu toţii încă de cu seară, cînd s-au întors iscoad

mele de la Bekescsaba şi ne-au vestit sosirea domniilor-voastre.Desluşind că Marcu tălmăcea pe sîrbeşte, gazda îşi arătă mirarea:― Nu cumva îţi fi creştini? Sunteţi sîrbi?― Oştenii se închină Profetului, dar noi cu adevărat creştini suntem, încuviinţă Marcu.

― Pricep acuma pentru ce se poartă turcii atît de blînd. Plata domniile-voastre o veţi fac― Fii pe pace! Trudeşte-te să ne mulţumeşti şi n-ai să rămîi cu pagubă!Mai povestiră de una de alta pînă la ivirea lunii, căci Grazziani poruncise masă mare

curte, ca la nuntă. Din loc în loc mocnea jarul pe care fuseseră fripţi berbecuţi întregi faimoşii claponi, iar ţepuşele rămase stinghere în preajmă vădeau că şi crapii scoşi din Cîndestulaseră cina călătorilor. Dinspre pustă se auzea lătratul vulpii şi venea o boare răcoroacu aromă de iarbă pîrguită şi de fîn cosit. Abia tîrziu în noapte se traseră la culcare, însă chiardupă aceea se mai auzeau destule glasuri şi chicotele slujnicuţelor înghesuite prin vreun ungh

Aşa petrecură cîteva zile, timp în care solul călărea zilnic prin pustă, de unul singcerceta zarea cu privirea, nelăsînd nici o îndoială că era în aşteptare. Îl întrebase pe hang

114



despre nişte drumuri ce păreau a se încrucişa chiar la Mezobereny şi parcă se hotărîse să aştepacolo pe cineva.

Trecuse mai bine de o săptămână fără să se arate picior de călător prin preajmă, fiindaflau din vreme şi ocoleau hanul unde se aciuiseră turcii. Hangiului însă nu-i părea rău, întrusolul padişahului avea grijă să-l răsplătească numai cu bani de aur, cea ce nu căpăta el în tozilele. Către seară, se ivi ca din pămînt un călugăr cerşetor şi-i ceru adăpost peste noapte. Săvrut însă nu mai avea nici măcar un ungher unde să-l lase să doarmă, aşa că dîndu-i un codru

pîine îl îndrumă la vreun om din sat. Spre uimirea crîşmarului, monahul zvîrli cît-colo pomaşi se răsti:

― Nu vrei a pricepe că sunt un călător care plăteşte asemenea celorlalţi? Poftesc ceva mîncare şi o cană cu vin! trînti el cu pumnul în masa la care se aşezase.

Pe hangiu îl bătea gîndul să-şi pună slugile să-l alunge pe neobrăzat, dar interveni soturcesc, după ce străinul îşi apucase crucea de la gît şi o întoarse pe partea cealaltă.

― Nu cumva relicva de la gît e de la sfîntul mormînt? întrebă el, arătînd spre piepcălugărului.

― Cu lemn din sfînta cruce! răspunse acesta sărutînd-o cu evlavie.― Jupîne, poftesc să fie găzduit acest om sfînt într-o odaie cît mai arătoasă, pe care o tr

în socoteala mea. Este oaspetele meu!Hangiul nu ştiu ce să mai creadă, dar n-avu încotro şi trebui să se supună. Totul era ciud

la acest „turc creştin” şi nu mai înţelegea nimic, de parcă ar fi trăit pe o altă lume decît ccunoscută pînă atunci. Pentru început, acesta îl luă pe monah în odaia lui, iar jupînul ar fi fosmai uluit dacă ar fi înţeles ce-şi spuneau ei, ca doi buni prieteni, dar vorbeau pe limba lui Danşi el n-o cunoştea.

― Excelenţă, începu călugărul. Alteţa-sa arhiducele Ferdinand vă încredinţează că nu asă vă pară rău. V-a spus şi în scrisoare că Moldova este mai bună, pentru început.

― Mă rog, nu zic nu! Mi-e ciudă însă dacă în locul meu îl pune în Ardeal pe Hommonay

― Dar nu-i chiar aşa! se împotrivi călugărul. Alteţa-sa doreşte ca mai întîi sădobîndească scaunul voievodul pribeag Radu Şerban şi îndată după aceea excelenţa voastrăfiţi înscăunat la Iaşi. Pe Bethlen cu greu ar fi putut să-l urnească, dacă cele două provincii

peste munte nu vor fi în mîna prietenilor, abia după aceea ar putea fi izgonit manu militari.va veni Hommonay, ori altul, rămîne de văzut! Dar de ajutorul lui este trebuinţă, ca să poată

prins Bethlen ca într-un cleşte.― Bine! Atunci să-i spui alteţei-sale să treacă pe numele meu moşia Altenburg şi să

îngrijească să-mi vină la vreme banii, nu mai departe de Buda.― Păi, am adus şi eu ceva...― Dacă sunt în traistă, socot că nu-s îndeajuns, fiindcă am cheltuieli foarte mari şi turcu

lacom. Trebuie să împart în dreapta şi în stînga.― Veţi primi, excelenţă, totul, după cum a fost înţelegerea. Să nu uitaţi însă că pînăcăderea zăpezii pacea trebuie să fie iscălită.

― Eu îmi ţin făgăduiala, şi nu cu întîrziere. Pentru asta însă am nevoie de bani şi sprijAlteţa-sa poate că nu ştie că ambasadorul vostru de la Poartă, acel Czernin, este bun prietenMarc Antonio Borisi, cel mai mare duşman al păcii dintre voi şi turci, şi asta nu poate fi

placul marelui vizir. Să fie înlocuit!― Am să-i spun totul alteţei-sale, făgădui monahul. Mîine în zori am să şi pl

nădăjduind că în cîteva zile voi fi acasă.― Pe jos n-ajungi prea curînd.

115



― Oamenii mei şi calul mă aşteaptă nu prea departe de aici, în pustă, fiindcă domnconsilier Mollart a socotit că nu trebuie să afle nimeni de întîlnirea noastră. Poate şi faptulam fost poftit în odaia asta nu este prea nimerit...

― Fii liniştit, că nu-i nici un străin pe aici, în afara oamenilor mei. Cît despre întîlnirviitoare, se va folosi întrebarea: „Domnia-ta faci neguţătorie?”, iar răspunsul va fi: „Nu, suntslujba domniei!” Asta înseamnă că nu am de gînd să aştept prea mult pînă să capăt scaunmoldovean, dar să nu se mai schimbe iar învoiala, că mă înfurii şi nu mai stau de vorbă

nimeni! — Nu vă mai mîniaţi, excelenţă, fiindcă totul are să fie bine şi se va isprăvi odată şi

domnia asta a turcilor în Europa.― Să te audă Dumnezeu! Pînă atunci ne despărţim şi, după cum ne-am înţeles, următoa

întîlnire la Buda?― Prea-bine!― Şi... să nu uit! La intrarea mea în Praga poftesc să am toate flamurile desfăşurate şi s

mi cînte muzica noastră.― Peste putinţă, excelenţă! Nici un sol otoman nu a pătruns în oraşul împărătesc în ac

fel. S-ar putea crede că veniţi ca învingător şi s-ar supăra întreaga creştinătate dacă am da slaunor musulmani.

― Dar eu sunt creştin, domnule! Şi, pentru izbînda mea, am trebuinţă de această primiÎmpăratul nu are nimic a pierde dacă încuviinţează. N-are decît să-şi pună cîlţi în urechi şi sălege la ochi pînă ajung eu la gazdă.

― Greu, excelenţă, greu de tot! oftă călugărul.― Dar nu peste putinţă. Aş fi în stare să mă întorc iar la Istanbul, chiar de sub zidur

Oraşului de Aur, dacă nu mi se face voia. N-aveţi decît să vă găsiţi un alt om!― Nu vă făgăduiesc, dar am să caut să-l lămuresc pe alteţa-sa şi socot că se va împl

voinţa excelenţei-voastre. Mîine în zori nu voi mai fi, aşa că în acest sac veţi găsi banii ce i-a

adus.― Şi restul precum am zis!Îndată ce misteriosul călugăr s-a făcut nevăzut, solul a poruncit plecarea, spre dezamăgi

slujnicelor care se uitau cu ochi galeşi la flăcăii Anatoliei, dar tot hangiului îi părea cel mai răCăpătase bani buni de la darnicul muşteriu şi tare ar mai fi poftit să-l revadă, aşa că-şi făsocoteală să se arate cît mai cinstit. Jertfi astfel cîţiva ducaţi pe care îi înapoie zicîndu-i că er

prea mulţi şi că la hanul lui nimeni n-a fost tras pe sfoară, din care pricină mai veneau şi adată.

Pătrunzînd în întinderea pustei, alaiul se aşternu drumului fără a se mai uita dacă li se aţcareva pe urme. Şi totuşi undeva, la marginea zării, un călăreţ se pierduse într-un gal

nebunesc.HRUBA

— Pune mîna pe spadă, nepoate, şi arată ce ştii să faci cînd musafirul nepoftit îţi tre pragul, chir dacă noi i-am deschis poarta! strigă stareţul.

Mihai văzu că după ce pătrunseră vreo douăzeci de tătari cele două porţi masive, date perete, fură înlocuite cu un grătar uriaş de fier, oprindu-i pe ceilalţi. Apoi se închiseră din no parcă anume ca cei din afară să nu mai poată vedea ce vor păţi tovarăşii lor prea cutezătoTînărul apucă pe dată spada şi se avîntă şi el în iureşul încăierării pe întuneric. Îi puteai ghici

116



tătari numai fiindcă intrau călare, dar odată doborîţi era greu să-i mai deosebeşti.― Loviţi-i! răcnea egumenul, uitînd de toate poruncile dumnezeieşti, care cereau să

faci asemenea păcat. Unu să nu scape!Se porni pe dată un adevărat măcel, cu strigăte de amîndouă părţile, iar numă

năvălitorilor începu să scadă simţitor. Din umbra zidurilor, nici un călugăr nu greşea ţindoborînd cu dibăcie şi cal şi călăreţ. Pamfilie răsucea faimosul său toiag devenit acummăciucă înfiorătoare şi nu puţini au fost cei îngenuncheaţi pentru totdeauna în faţa oas

Domnului.Izbînda era sorocită apărătorilor şi nimeni nu se mai îndoia de aceasta, cu toate că tătarii

căzneau să arunce peste ziduri săgeţi aprinse.― Nicanoare, taică, se auzi vocea stareţului pe deasupra vacarmului, ai grijă de nutre

vitelor. Ia cîţiva oameni şi băgaţi de seamă ce-i p-acolo, că aici s-a cam isprăvit. Nu cumva aprinză fînul, nemernicii!

N-apucă să-şi termine vorba cînd o pălălaie uriaşă izbucni în spatele bisericii, unde se afacareturile. Lumina de-o clipă a fost îndeajuns ca un tătar încă nedoborît să se repeadă spatele stareţului şi să-i străpungă coşul pieptului. Nu mai apucă tătarul a face vreo altă mişcacă Mihai îl şi înjumătăţi, cu o lovitură de trăsnet. Ce folos însă? Bătrânul de-abia îşi mai gglasul spre a-i mulţumi nepotului:

— Aşa, nepoate! M-ai izbăvit de ticălos, dar m-a cam înţepat...O tuse înnecăcioasă îi opri vorbele în gîtlej, iar puterile îi slăbiră cu totul, încît cu gr

prinse a se sprijini pe tînăr. — Nu trageţi voi blestemata asta de armă, ci chemaţi pe Isaiia, că el are meşteşugul

anume. — Taică Isaiiia! răcni Mihai. Taică Isaiiia! Chemaţi-l degrabă careva!Pe dată începură a striga care mai de care, iar unii şi alergară să vadă ce se întîmplase

tînărul străin care cerea ajutor.

Lupta contenise, că nici cei rămaşi dincolo de porţi nu mai dădeau semne de via părîndu-se că nu mai nădăjduiau să mai răzbească împotriva monahilor şi se lăsaseră păgubaDin cînd în cînd se auzeau gemetele răniţilor, fie păgîni, fie creştini, căci în faţa morţii şdurerii parcă nu se mai deosebeau.

Pamfilie răsufla greu şi îşi pierduse de tot simţirea, cînd se ivi cuviosul Parfenie.― Apucaţi-l cu băgare de seamă, să-l punem pe o cergă şi să-l ducem la adăpost

biserică. Şi mai strigaţi-l pe Isaiia, că doar nu şi-o fi dat duhul tocmai acum cînd îi mai mutrebuinţă de el!

Din pricina vîlvătăii de la şira cu fîn se vedea acum ca-n miezul zilei, desluşindu-se mode răniţi, dar nu mai apucară să se îngrijească şi de asta fiindcă pe neaşteptate începu să ba

într-o dungă, clopotul cel mare al monastirii, vestind primejdia morţii. Nu pentru multă vremfiindcă o săgeată bine ţintită de undeva din afară puse capăt duiosului dangăt. Fratele clopo bătu aerul cu braţele şi se prăvăli din clopotniţă.

― Semn rău! se înfiorară cei mai fricoşi, făcîndu-şi cruce, în vreme ce Pamfilie îşi vedeodată în simţire şi cu voce răguşită se răsti la ei:

― Ia nu vă mai văicăriţi ca babele! Puneţi mîna şi strîngeţi pe cei care se mai pot mişcaaduceţi-i aici, poate-i mai oblojim!

― Şi pe păgîni?! cuteză unul.― Vezi-bine, că doar tot fiinţele lui Dumnezeu se cheamă că sunt, iar mulţi dintre ei s-o

căind în ceasul al doisprezecelea şi va trebui să le dăm taina botezului... mai apucă să îngăim

117



egumenul şi iar îşi pierdu cunoştinţa.Tocmai atunci sosi şi Isaiia, care fără să mai zică ceva îşi lepădă rasa şi ca un bun gospod

îşi sumese mînecile cămeşii de tort. Cu multă băgare de seamă trase afurisitul de iatagaaruncîndu-l cît-colo pe lespedea bisericii, puse o alifie anume fiartă, apoi frunze de patlaginărăni şi în faţă şi la spate, după care îl înfăşă ca pe un copil, cu pînză curată de cînepă.

― Asta-i! făcu el suflînd uşurat. Cu voia celui de sus va să scape, dacă are zile...După oarecare timp, care păru celor de faţă o veşnicie, bătrînul egumen deschise ochii

privi în jur, ba chiar încercă a zîmbi:― Pierdut-am auzul, ori cu adevărat cîinii de păgîni vor fi plecat?― S-au dus pe pustie, taică, îi răspunse blînd Parfenie, mîngîindu-i obrazul cu blîndeţe.― Nu vă lăsaţi amăgiţi... şopti rănitul. Se prefac numai! Stau la pîndă.Se întoarse apoi spre nepotul său, învăluindu-l cu privirea-i caldă.― N-avem a ne mai vedea pe lumea asta, fătul meu... aşa a fost să fie!― Ba ai scăpat, unchiule! se împotrivi tînărul, uitînd înţelegerea ce o făcuse de a i

adresa ca unui om al bisericii.― Nu pentru lungă vreme, nepoate. Tu să pleci, de-o fi să ne răzbească. Ia amin

Parfenie! Şi să nu uitaţi de fata lui Lixandru, s-o luaţi cu voi, ştii tu pe unde.Cuviosul dădu din cap că a priceput şi scrîşni ca pentru sine:― Nu-i ajută cel de sus să facă astă mîrşăvie...― Poate că doarme la ceasul acesta de noapte şi nu ştie de noi... încercă să şuguias

stareţul.― Nu huli, taică! E păcat de moarte! se smeri Parfenie. Mai bine nu mai spune nimic,

iacă, Satana te aţîţă…― Am să tac în curînd şi pe vecie, frate Parfenie. Tu mă ştii doar că numai la gură su

spurcat, nu şi la suflet.― Te iau cu mine, unchiule! sări Mihai. Te duc într-un sat ori la vreo curte boierească şi

să te vindeci.Stareţul dădu să-i răspundă dar o tuse înecăcioasă îi topi vorbele, şi deodată se iscă iarvacarmul în afara zidurilor, semn că tătarii se întorseseră ori îşi pierduseră răbdarea de a mai la pîndă şi se dădeau în vileag cu furie.

― Spusu-v-am! suspină Pamfilie. Eu n-o mai duc... dar barem să apuc să mă aşezaţi untrebuie...

Simţind că-i piere glasul făcu un semn nepotului să se apropie şi apucîndu-l de mînă îi gîn ureche:

― Eu rămîn... c-aşa-i datina! Tu... vezi hruba din altar... îţi arată Par... fenie... fugi! Arămas... puţini şi nu… se mai poate. Să vă întoar...

Clăbuci albi-roşietici îi acoperiră buzele, apoi pe firele bărbii începu a i se prelinge pavinul rubiniu ce-l băuse mai de cu seară.― S-a isprăvit! zise Parfenie închinîndu-se cu evlavie.― Doar nu-l putem lăsa aşa! sări Mihai.― Se-nţelege! Cît mai ţine uşa bisericii, încă mai avem vreme să-l îngropăm, dar fă

slujbă, i-om face cînd ne întoarcem! hotărî cuviosul Parfenie, care rămăsese să ţină locrăposatului egumen.

Trase pleoapele peste privirea mortului, rămasă aţintită asupra icoanei Preacuratei, apoapucară cu toţii şi-l duseră lîngă peretele din dreapta altarului, unde se afla o gropniţă anumfăcută pentru preacuviosul Pamfilie, alături de alţi înaintaşi.

118



― N-avem vreme nici de raclă, şopti Isaiia.― Cînd venim acasă! îl linişti Parfenie. Căci venim înapoi negreşit! N-auzirăţi ce spu

răposatul? Că asta-i porunca noastră din veac!Murmurară zoriţi cîte o rugăciune, care le veni în minte, iar la urmă spuseră cu to

„Dumnezeu să-l ierte” şi Mihai îşi şterse cu pumnii strînşi umezeala pleoapelor gîndindu-se: avea de iertat stăpânul cerului la un om bun şi credincios cum a fost unchiu-său?!

Loviturile de berbece din uşa bisericii deveniseră tot mai ameninţătoare. Duşmanul era

aproape şi cei ce mai rămăseseră pe dinafară nu mai dădeau semne de viaţă. Cîţiva călugapucară masa din altar trăgînd-o într-o parte cu toate cîte se aflau pe ea, în vreme ce Parfenieapăsă vîrtos asupra unei lespezi din zid. Sub ochii uluiţi ai celor care o vedeau pentru întîia dala picioarele lor să căscă o hrubă, nezărindu-se decît capetele unei scări proptite de budeschizăturii.

― Pe rînd şi cu băgare de seamă! porunci Parfenie. Aprindeţi cîte o torţă şi nu înghesuiţi.

― Eu rămîn pe urmă, zise Mihai.― Nu, că trebuie închisă intrarea şi numai eu o ştiu, se împotrivi cuviosul.Totuşi Mihai nu se dezlipi de lîngă el pînă ce coborî ultimul călugăr. Îl văzu că apucă

vraf de chei, sărută chivotul aurit, aşezîndu-l frumos pe masă, după care porni şi el pe treptscării, după tînăr, nu mai înainte de a trage de un drug de fier ce se afla sub podeaua altaruluihrubă. Cu un zornăit surd, greaua lespede ce fusese deasupra se răsuci ca de la sine şi asturăsuflătoarea. Nu mai vedeau decît torţa lui Isaiia, care îi aştepta jos.

Abia atunci Mihai cuteză să-l întrebe pentru ce căraseră cu ei atîtea chei.― Sunt de la porţile sfîntului lăcaş, fiule! Cum avem să ne înapoiem dacă le-am pierde

Sunt cheile ce le-a pus în mîna străbunilor noştri însuşi măria-sa Ventilă Vodă, şi de atunmulte porţi au fost fărâmate de vrăjmaşi, dar de fiecare dată ne-am întors şi le-am făcut din ndupă chei. Aşa avem să le lăsăm şi urmaşilor noştri, cîtă vreme va dăinui sfînta monastire

Menedec.― Mai bine s-ar chema Ventilă Vodă...― Socot că aşa avem să-i spunem în viitor, că şi răposatul gîndea aşijderea, numai dom

să nu ne stea împotrivă.„Cu astfel de oameni, neamul nostru nu piere în veci!” gîndi tînărul. „Din cenuşă, din p

şi pulbere, mereu vor face alte încuietori dacă vor păstra cheile credinţei că sunt statornici aceste meleaguri. Negreşit mă voi întoarce şi eu, cel puţin să pun o floare la lespedea de zidviteazului unchi!”

Ceilalţi se pierduseră în întunecimea hrubei şi nu-i mai ajunseră din urmă, rămînînd numParfenie, Isaiia şi Mihai. Stinseseră torţa fără să vrea şi acuma bîjbîiau prin întuneric.

— Barem dacă ar mai fi rămas careva să ne aştepte, că ne scoatem ochii fără lumimormăi Isaiia. — Fii pe pace, frate, că doar nu ai nimic care să te împiedice. Calcă voiniceşte, fără gri

că de-acuma se va fi luminat de ziuă şi prin gura puţului răzbate o rază de lumină şi pînă la no― Să ajungem acolo! răspunse Isaiia.Totuşi în puţină vreme se zări o geană de lumină, semn că se apropiau de ieşire.― Ai văzut, nerăbdătorule? îl dojeni Parfenie pe Isaiia. Iacă, am şi ajuns. De astă-dată

am să urc cel dintîi, iar voi să veniţi pe rînd că nu se ştie dacă ne ţine scara pe toţi trei deodaTu rămîi la urmă, Isaiio!

― Lasă cheile la mine, zise acesta văzînd că Parfenie le desprinse de la brîu spre a le ţ

119



în mînă.― Nu cumva să se agaţe fără să-mi dau seama, dar de-o fi să le scap, voi băgaţi de seam

şi le găsiţi, că de nu, cu greu mai facem ceva în beznă.Rămaseră amîndoi cu ochii spre Parfenie, care se căţăra destul de voiniceşte pentru vîr

lui. Scara se clătina de fiecare dată cînd păşea o treaptă şi abia atunci îşi dădu seama şi Mihaice mare adîncime sub pămînt se aflau.

― A ajuns! răsuflă Isaiia, făcîndu-şi cruce de mulţumire. Se opri însă cu gura căscată, c

de sus se auzi un răcnet, iar cheile monastirii se prăvăliră la picioarele lor. A fost poate numa părere că un juvăţ i-a înfăşurat grumazul, iar două braţe vînjoase l-au săltat pe greoiul Parfeni

― De era vreun prieten, n-ar fi dat drumul cheilor! se înfioră cuviosul Isaiia.― Şi răcnetul?! se nedumeri Mihai.

BALUL DE LA CURTE

Bălgradul era clădit temeinic pe colinele ce străjuiau Murăşul în molcomul său drumvale, către Deva, şi cu toate că nu se afla chiar pe malul apei, nici o barcă ori altceva plutitor s-ar fi putut strecura fără a fi zărit de către veghetorii cetăţii. Nicicînd căldura verii nu împuţi

apele, care se îmbogăţeau în dreptul Turzii cu Arieşul şi mai apoi, ocolind cetatea de scaunTransilvaniei, înghiţeau Sebeşul, lăţindu-se, dar şi lenevindu-se totodată. De-o parte şi de altaîntindeau ogoarele semănate cu grîu, orz mei şi alte bucate, unele purtînd auriul verii iar altabia dădeau în pîrgă. Către asfinţit se desluşeau munţii Zărandului şi semeaţa Piatră a Craiv

păzitoarea ţării moţilor, în vreme ce către miazăzi albeaţa crestelor înzăpezite ale munţiFăgăraşului putea fi văzută chiar şi în zilele de vară, fiind o stavilă de netrecut pentru cei ce cunoşteau potecile.

Pe la Bălgrad se încrucişau toate drumurile cele mari încă din vremuri demult uitate şi întîmplător după prăbuşirea ţării ungureşti de altădată, cu aproape o sută de ani mai înainstăpînii Ardealului îşi luaseră numele de crai şi aici îşi aşezară scaunul.

Alteţa-sa serenissimă Bethlen Gabor, dezamăgit de felul cum îi merseseră treburileBanat, s-a întors la Bălgrad, urzind alte plănuiri de înlăturare a vrăjmaşului ce-i rîvnea domnÎncercase şi forţa bărbătească şi vicleşugul muieresc, dar Grazziani se dovedise mai presus toate, cu deosebire de cînd i se alăturase fostul căpitan al lui Tomşa-vodă. Pe acesta bucuros lfi atras luminăţia-sa pe lîngă sine, mai ales după ce Agnes i-a povestit că o îndrăgise pe IulDe asemenea oameni avea trebuinţă orice stăpîn, să-i aibă în slujba domniei.

Contesa nu-i spusese tot ce se întîmplase, atunci cînd s-a întors îmbufnată şi fără de nicispravă, dar era lesne de bănuit că bine nu-i mersese. Pentru aceea îi şi îngădui să se ducă dată la moşia ei de la Galda, lăsîndu-i un răgaz de vreo cîteva zile. Şi poate că ar fi lăsat-o m

mult, dar treburile ţării se arătau mai importante, aşa că-i trimise neîntârziat chemare la curSosise cardinalul Tosti, trimisul papei de la Roma, şi cu toate că alteţa-sa era de credincalvinească urmau să se vadă în taină, întrucît avea ceva de spus şi de la dogele Veneţiei. Primai nimerit pentru asemenea întîlniri nici că putea fi altul decît să-şi invite oaspeţii şi prietela serbări cu danţ, măcar că era în plină vară. Se ştia prea bine că nu cardinalul avea dănţuiască, dar se împămîntenise şi pe meleaguri ardelene obiceiul Apusului, adunînd

petreceri tot felul de lume. Se puteau vedea turbane turceşti, gătite cu nestemate, alături pălării cu pene colorate ale austriecilor ori veneţienilor şi chiar bogatele veşminte ale boieriolahi de peste munte, trimişi de către domnii lor la curtea prinţului.

Iulia nici nu vru să mai audă de însoţirea contesei, aşa că aceasta fu silită să se înfăţişe

120



singură. Nu apucase să stea de vorbă cu Bethlen, căci nimerise în plină veselie şi chef, încît prefăcu a fi venit şi ea anume pentru petrecere. Dacă prinţul ar fi poftit să vorbească cu ea,avea decît să găsească o cale!

Marea încăpere a palatului, unde se primeau oaspeţi de vază, era împodobită cu ghirlande flori, care căpătau alte feţe în prezenţa candelabrelor de Murano cu vestite lumînmoldoveneşti ce înmiresmau odăile marilor palate ale Europei. Căci alteţa-sa ţinea să se spucă şi curtea din Bălgrad este aidoma celor de la Praga ori Viena. Poate că era mai mică, dar

mai multă strălucire şi bogăţie, uimind pe străinii în treacăt.Frumuseţea femeilor şi veşmintele cavalerilor localnici erau de asemenea renumite, în

toate păleau în faţa strălucirii alteţei-sale Suzana, soţia prinţului şi mai cu seamă cea mvirtuoasă doamnă a ţării. Nu prea vedea ea cu ochi buni pe tinerele grofoaice care se vîntur

prin preajma tronului, căci nu se putea spune despre soţul ei că i-ar fi semănat întru virtute, dnici nu se dădea pe gura lumii. Cît despre contesa Rozsnyai, nu avea nici o temere, socotindmai curînd ca pe o slugă cu simbrie... după cum îi spusese chiar principele.

Toată lumea avu numai cuvinte de laudă văzînd că petrecerea era atît de meşteşu pregătită, iar după o vreme începu şi danţul, cînd alteţa-sa se înclină în faţa prinţesei Suzaînşiruindu-se după ei şi celelalte perechi. Trecuseră vremurile lui Sigismund Bathory, c

poftea la joc pe cea mai frumoasă doamnă din sală, numai să nu fi fost nevastă-sa, MaCîrstierna, care la rîndul ei, ce-i drept, se mîngîia pe dată în braţele altuia şi nu numai cît ţinsindrofia. Era multă veselie şi boarea munţilor din apropiere mai potolea din zăpuşeala de pezi, făcînd să se simtă toţi oaspeţii în largul lor. Gîze şi fluturaşi se izbeau bezmetici de flaclumînărilor, arzîndu-şi aripioarele şi prăvălindu-se peste creştetele dănţuitorilor. Cinevanăscocit o joacă anume, că dacă se întâmpla să cadă asupra cuiva, celălalt trebuia să-l sărutedată şi, ca un făcut, de atunci cele mai multe gîze păreau a se prăbuşi cam pe la ungherele mferite de ochii lumii, unde nu sărutai nu mai mîna ori fruntea celui cu care dănţuiai. Se cînta

pe la curtea din Praga şi perechile se schimbau între ele, încurcîndu-se deseori, spre ha

tuturor, căci jocul acesta era de curînd adus la Bălgrad.― A căzut un fluturaş pe coroniţa din creştet, frumoasă contesă, zîmbi prinţul, cîndnimeri faţă-n faţă cu Agnes.

― Din păcate eu nu pot să văd dacă şi pe alteţa voastră a poposit silită vreo gîză, aşa că ştiu dacă trebuie să mă supun rînduielii jocului, întrucît se cere ca amîndoi să fim însemnaţi.

― Cine cutează cîştigă, se zice din bătrîni. Oricum, eu te voi aştepta cam într-un ceas acum înainte, în odaia cea verde, pe care socot că n-ai uitat-o. Acolo vedea-vei dacă am şi ceva pe cap, în afara grijilor ţării.

― Peste putinţă! Trebuie...― Să vii negreşit! fură ultimele lui cuvinte, căci danţul îl obliga să se îndepărteze, spre

altă doamnă.Bănuind că avea să-i mai dea de lucru, poate iar cu Grazziani, Agnes îşi ceru iertare de perechea ce i se nimerise, arătîndu-se obosită, şi acesta cu părere de rău o duse spre jilţul lîngă un stîlp de marmură. Mulţumi cavalerului şi ceru să fie lăsată singură, nu fără a iscodi

privirea ce se petrecea cu prinţul. Acesta o urmărise îngrijorat şi contesa putea să jure că şoptcuiva să n-o scape din ochi. Trebui să fie cît mai prevăzătoare şi să se strecoare spre ieşire fărfi văzută de careva. Se ridică tiptil şi pitindu-se pe după cîţiva oaspeţi era cît pe ce să scapcînd se auzi strigată.

― Agnes! Nu cumva vrei să fugi de lume? Te pîndeşte vreun tîlhar, să-ţi fure inima?Vocea mătuşei Sarkadi, sora maică-si, era prea bine cunoscută ca să poată spune că ar

121



doar vreo asemănare. Şi apoi avea baba un glas de husar, încît dacă nu i-ar fi dat ascultare aracoperit şi muzica strigînd după ea. Se întoarse, deci, prefăcîndu-se încîntată de asemenîntîlnire şi lăsîndu-se sărutată pe amîndoi obrajii de către bătrîna ei rudă, nu însă fără a-i licun grăunte de răutate în ochi.

― Fug de adevărat, scumpă mătuşică! făcu ea în şoaptă şi uitîndu-se, chipurile, să nu maudă cineva. Am prins de veste că oastea lui Hommonay a cuprins Turda şi a pornit către noitoată iuţeala, încît mă şi mir că nu se aud copitele cailor lui.

― Ce vorbeşti? tună „husarul cu fuste”, dar Agnes îi şi acoperi gura cu palma.― Pentru Dumnezeu, să nu se afle cumva, că suntem pierdute! zise nepoata tot în şoap

dar vădit îngrijorată! Prinţul s-ar mînia grozav dacă ar afla că am dezvăluit asemenea taină. are s-o şteargă pe tăcute şi numai pe cîţiva mai apropiaţi i-a vestit de primejdie, ca să nustrice petrecerea.

― Asta-i curată mişelie! izbucni bătrîna, străduindu-se să vorbească mai în şoaptă. trebui ca noi, femeile să fim adăpostite...

― Pentru domnia-ta, mătuşică, nu-i nici o teamă. Oştenii lui Hommonay n-au să se lede... o nobilă doamnă!

Era cît pe ce să zică „babă” şi, cum simţi că nu se mai putea ţine de rîs, se răsuci pe călcşi se îndepărtă pe dată. Dacă ar mai fi zăbovit la pîndă undeva, ar fi văzut că zvonul prindaripi din ce în ce mai mari şi rîndul oaspeţilor începu a se rări simţitor, dar ea se strecurase îno altă odaie. Răspunse în fugă la salutul unui străin, fără să-şi dea seama de unde-l cunoaşte,ieşi pe altă uşă, în coridorul luminat de torţe. Trăgîndu-şi sufletul, apucă în fugă către capătuli se păru mai puţin luminat şi nu întoarse capul, măcar că ar fi putut jura că cineva o urmărDeschisei prima uşă ce-i veni la îndemînă şi se pomeni într-o încăpere goală. Din păcate nu edecît o singură intrare şi ar fi trebuit să plece pe unde venise, de n-ar fi fost urmăritorul de afaAuzi vorbe nedesluşite chiar în dreptul ei, aşa că nu mai avu vreme de stat pe gînduri şi se pîn dosul unei mari perdele de catifea purpurie. Cu groază văzu că fereastra era prea sus ca

poată fugi pe ea, iar necunoscuţii pătrunseră în odaie. Vorbeau italieneşte şi nu fu greu s priceapă.― Cred că aici trebuie să fie! zise unul dintre ei.Agnes se crezu pierdută şi era cît pe ce să strige după ajutor, dar i se tăia suflarea socoti

că însuşi prinţul va fi poruncit să se scape de ea.― Gîndindu-mă la ce mi-ai spus, se auzi un glas mai domol, nu prea mă pot încre

Ziceai că s-a lucrat curat, dar ce folos, că nu s-a făcut nimic.― Oricum, nu ne poate bănui pe noi, fu răspunsul celuilalt şi contesa pricepu că er

numai doi.― Vezi însă că Grazziani are să ajungă azi-mîine la Praga şi toată strădania noastră a fo

zadarnică, spuse celălalt.Auzind despre cine era vorba, fetei îi trecu orice spaimă, ba îşi ciuli urechea cu luaaminte. Străinii nu păreau a fi prietenii lui Gaşpar, şi asta-i ungea inima. Ar fi vrut măcar szărească, dar nu îndrăzni să mişte perdeaua.

― Monseniore, spuse cel mai tînăr dintre ei, Marino Marini l-a veninat cu otravă care ardoborît zece tauri. O pusese într-o sticlă de Chianti şi doar eminenţa-voastră ştie că Grazziani i se cam scurg ochii după asemenea licori...

― Şi n-a băut?!― Ba, pe tot! L-a scurs!― Şi?

122



― A plecat mai departe, de parcă ar fi fost apă!― Asta trebuie să fie învăţătură că veninul nu mai trebuie folosit, ci numai spada

pumnalul... Isuse, apără-mă că dau asemenea poveţe, dar e duşmanul tău, doamne! o-ntoarcardinalul, împreunîndu-şi mîinile a rugăciune şi înălţînd smerit privirile în tavan.

Contesa nu se mai îndoia că unul dintre cei doi era oaspetele venit de la Roma, dar celălalt nu avea cum să ştie, cu toate că era vestitul Girolamo Mantegna, de care auzise întreaItalie. Era un spadasin de temut, aflat acum în slujba Veneţiei, însă oricînd gata să treacă la

stăpîn care l-ar fi plătit mai bine. Împreună cu Bethlen aveau să pună la cale pieirea Grazziani.

Cam înţepenise după perdea şi fără să-şi dea seama se mişcă de pe un picior pe altul.fost îndeajuns ca Girolamo să-şi tragă spada şi să se repeadă spre fereastră şi cine ştie ce alegea de nu s-ar fi împiedicat chiar de alteţa-sa prinţul, care tocmai atunci intrase.

— Ce s-a întîmplat? Cine v-a mîniat?! se arătă mirat prinţul.― Sunt pe cale să străpung, ori cel puţin să dau în vileag o iscoadă, răspunse aces

proptind vîrful armei cam în dreptul pieptului contesei.Zîmbind, Bethlen îl apucă de mînă.― Pare-mi-se că domniei-tale i se mai spune şi „Girolanima”, dar rogu-te nu-mi uc

oamenii mei de credinţă! Anume am trimis-o pe contesa Agnes, ca să se ascundă după perdeasă se lămurească ea însăşi că Grazziani este duşmanul nostru şi al ţării mele.

Dacă cerul s-ar fi prăbuşit asupra contesei, n-ar fi simţit o mai puternică lovitură deaceea dată de prinţ. Simţind că se înăbuşă, trase faldurile draperiei şi ieşi la iveală.

― După cum vedeţi, porunca voastră a fost îndeplinită, alteţă! se înclină ea cu smerenie.― Eu de asemenea m-am ţinut de făgăduială şi, dacă mi-ai spus că nu-ţi place odaia ver

l-am adus aici pe eminenţa-sa.Agnes roşi ca para focului, dar nu răspunse.― Cu toate că suntem numai prieteni în astă încăpere, n-ai vrea domnia-ta, sign

Mantegna, să te uiţi mai cu băgare de seamă? Ori, dacă alteţa-sa a mai trimis pe cineva „întâmpinarea noastră”, să ne spună din vreme! zise înţelept cardinalul.Bethlen încruntă puţin din sprînceana, aşa cum îi era în obicei cînd era nemulţumit, dar

dată se schimbă la faţă şi zîmbi batjocoritor.― Prevederea eminenţei-sale n-a fost binevenită, zise el. Cam toţi oaspeţii, prieteni

duşmani, s-au zorit să se pună la adăpost de frica lui Hommonay.― Cum aşa?! se miră Tosti. Îl ştiam la Sătmar!― Acolo şi este, numai că prietena noastră, aici de faţă, s-a pus a glumi cu o mătuşă de

ei cum că oastea duşmană ar fi pe cale să cuprindă Bălgradul ori cine ştie ce-i va mai fi spusse uită el spre Agnes, dar ea plecă în jos privirea şi rămase mută. Vrednica baroană Sarka

urmă Bethlen, care, între noi fie spus, nu se prea dădea dusă ca celelalte, a ţinut totuşi să-cîştige încrederea înainte de plecare. M-a povăţuit să nu deznădăjduiesc, fiindcă Hommonavea să fie bătut şi că tot eu am să rămîn principe. Cu dragă inimă ar fi rămas lîngă minenecaz, dar se vedea, silită să-şi pună la adăpost cinstea de poftele oştenilor duşmani.

Mai fîstîcit se arătă a fi cardinalul decît Agnes, care nu se putu ţine să nu rîdă de ceauzite.

— De altfel am ţinut să nu mă las nici eu mai prejos, de parcă am fi fost în carnaval, şiam spus că nepoţica ei este o iscoadă de-a lui Hommonay şi că tocmai poruncisem să fie căutşi spînzurată...

Părînd a pricepe abia acum rostul celor spuse, binevoiră şi străinii să zîmbească, d

123



nerăbdători îl poftiră pe principe să vorbească despre nevoia înlăturării lui Grazziani.― Contesa Rozsnyai spunea, mai ieri, că la Buda ar fi cel mai nimerit să-i vină de hac, d

eu m-am împotrivit, socotind că mai întîi ar trebui să lăsăm mînă slobodă domniilor-voastsignor Mantegna, zise Bethlen.

Contesa făcu ochii mari ştiind foarte bine că nici nu pomenise despre Buda, necum să m plece iar pe lîngă „turc”, dar aşa făcea uneori Bethlen, punînd-o în faţa faptului împlinit.

― Doamna contesă ar putea să ne sprijine la Buda? întrebă italianul. Cum?

― Numai din umbră, signore! răspunse prinţul, în locul ei, bănuind că Agnes nu ardea dorinţa de a-l revedea pe Grazziani.

— Atunci va trebui să plecăm pe dată, căci după cîte ştim omul sultanului rătăceşte undeva prin pusta ungară, de vreme ce nu s-a ivit pînă acum în nici o aşezare.

― Să nu fi ocolit Buda, se îngrijoră Tosti.― Oamenii mei îl caută pe toate drumurile ce duc la Praga, precum şi prin împrejurim

Budei, aşa că nu ne-ar putea scăpa! se făli Mantegna. — Ca pînă acum! adăugă cardinalul, săgetîndu-l cu privirea.Bethlen încercă s-o facă pe Agnes să-şi dea părerea, dar aceasta nu voia nicicum. Hotăr

ca oaspeţii să plece a doua zi, dar pînă atunci aveau să mai stea de vorbă între ei, fără să mai de faţă şi femeia, pe care Bethlen o conduse către coridorul cu torţe.

— De unde aţi ştiut, alteţa-voastră, unde mă aflam? cuteză ea cu sfiiciune, cînd să plece. — Eu ştiu totul despre tine, dragă prietenă, iar cînd nu... ghicesc!― Ştiţi, eu...― De bună-seamă că trebuie să ştiu totul! Doar ţi-am dovedit-o şi pînă acum, nu?Şi spre marea uluire a contesei, prinţul Transilvaniei se aplecă şi-i sărută mîna.― Asta ca să nu te simţi înjosită! zîmbi el.

ULTIMA CAPCANĂ

Hanul „La armele regelui Mathias Corvinul”, aşezat chiar la poalele colinei, unde se ridsemeţ biserica cetăţii, aţinea calea drumeţilor către Pojon, Beci, Oradea ori Szeged, încât oriunde te-ai fi dus, musai să treci şi prin faţa acestui vestit caravanserai. Că era aşa nu mîncape vorbă şi, cu tot numele lui unguresc, de cînd cu stăpînirea turcească nu se deosebea prmult de oricare han de la miazăzi de Dunăre.

Pentru a nu bate la ochi, tot acolo aveau să se întîlnească şi Grazziani cu trimisul baronuMollart. Hassan-paşa, valiul de Buda, l-a poftit să poposească între zidurile cetăţii, cu cinstea

i se cuvenea, dar solul padişahului îi spuse că sarcina lui era de a merge cît mai pe ocolite, avîunele întâlniri cu ghiaurii. N-avea de unde şti cît va trebui să aştepte pe omul austriacilor, cu banii făgăduiţi, dar

părea că se cam zoreşte, aşa că toată ziulica se vîntura, împreună cu Marcu, pe caldarîmîntortocheatelor uliţe. Alteori se aşezau pe malul Dunării, aruncînd cu pietricele în apă cavremea cînd erau copii, dar de fapt iscodeau dacă nu li se ţine careva pe urme. Nimeni însă

părea să aibă grija lor.Într-una din zile, după ce zăbovise în faţa unor cupe cu vin de Badacsony, rămase de un

singur în odaie, în vreme ce Marcu avea poftă de aer curat şi plecă să se tolănească pe malapucase un dor sfîşietor de Iulia şi, ca să-i treacă, începu să azvârle cîte o pietricică pe luc

124



apei. Nici n-a băgat de seamă cînd s-a apropiat de el o ţigancă, însă dacă întorcea capul chatunci ar fi putut să vadă că pe ghicitoare o adusese chiar slujnicuţa de la han, îmbrobod

bătrîneşte, cu toată căldura de afară.― Hai să-ţi spun despre drăguţă, domnişorule!Oşteanul o privi mirat dar pe dată se bucură, căci picase tocmai bine, de parcă ar fi ştiut c

l arde. Se întinse mai întîi după contăşul pe care ghicitoarea îl trăsese mai încolo, mototolinduca să se poată aşeza lîngă el, după care îi întinse mîna.

― Să te văd ce eşti în stare, făcu el bucuros.― Lasă că ţi-o rînduiesc eu, zise vrăjitoarea şi îşi făcu de lucru iarăşi cu haina tînărului,

vreme ce scoase ghiocul.― Aşa, aşa, zi-i! îşi îndemna ea scoica aceea răsucită. Spui că-i frumoasă foc?... Ahaa

ochioasă, cu ochii ca noaptea şi păr bălai? Aşa-i frumosule?Marcu holbă ochii, nevenindu-i a crede.― Iulişca!... Da, da! am priceput... îl iubeşte? urmă ea scuturînd ghiocul. Te iubeş

sărăcuţa!Spunîndu-i numele fetei, orice îndoială se spulberă. Nu era să cunoască marea lui patim

ţigancă de la Buda!― Ia ascultă! îl apucă ghicitoarea de mînă. Ai un mare vrăjmaş! La moarte te duce, că

ţi-e prieten, aşa cum se arată în faţă. Să te laşi din calea lui, ori, de eşti cu el, fugi! FugiGhiocul nu minte niciodată!... Gaşper... aşa-i zice, nu? Îl ştii?

Marcu se îngălbeni! Aşa-ceva nu putea crede şi abia izbuti să îngăime:― Poate altu-i numele...― Nicidecum!... Gaşper! Ghiocul spune numai adevărul! Fereşte, dragul babii, că-i t

veninos! Şi drăguţa domniei-tale e în primejdia capului, tot din pricina lui. El vrea să vă ţidespărţiţi. Lasă-l şi du-te la fata iubită?

Mai spuse apoi că va avea copii mulţi şi că va ajunge putred de bogat, dar nu uita din cî

în cînd să adauge că acel Gaşper ar fi fost cel mai înverşunat duşman al lui.― Tacă-ţi gura! se răsti în cele din urmă oşteanul. Nu pot crede! — Ba să crezi! nu se lăsă ţiganca. Adă palma încoace!Fără să clipească i-o întinse.― Asta-i! Tot un mare vrăjmaş ţi se arată ca prieten! Să orbesc, na, de te mint!― Dar... fata? Despre ea nu se vede nimic?― Cum să nu, dar n-am mai vrut a-ţi spune că plînge toată ziulica şi-i tare înfricoşată

gaşperul ce-ţi stă în cale, în loc să te fi dus la ea...Tînărul crezu că visează şi nici nu-şi dădu seama cum o plăti pe ghicitoare, care înşfăcî

banii se făcu nevăzută. Nu! Vrăjitoarea n-avea de unde şti atîtea, de n-ar fi fost ghiocul ac

afurisit, care nu minte... întinse mîna şi smuci contăşul, dar punîndu-l pe umeri căzu de pe parcă o frunză îngălbenită, care pîlpîi o vreme ca un fluture, pînă să ajungă jos. Se aplecăvăzu că era de fapt un răvaş, însă fiind scris parcă în veneţiană se gîndi că-i aparţine Grazziani, cine ştie cum rătăcit pe la el. Avea să i-l dea înapoi şi să-i ceară dezlegare spre a nmai însoţi, căci el se va duce după Iulia!

De cum îl văzu pătrunzînd în odaie Grazziani se lumină la faţă, ceea ce potoli ca pminune pornirea tînărului. Se cam fîstîci, învîrtind răvaşul în mîini şi neştiind cum să înceapă

― Eu nu-mi aduc aminte să fi avut asta la mine şi iacă, am găsit-o în contăşul meu...Grazziani luă scrisoarea, în vreme ce Marcu se hotărî să-i spună tot ce i se întîmplase. D

nu apucă să-şi isprăvească povestea, necum a-i mai şi cere îngăduinţa să plece, că acesta izbu

125



în rîs.― Nu cumva din pricina asta eşti aşa de înnourat? Cum poţi crede în asemenea scorn

ţigăneşti?― Mi-a spus pe dată numele Iuliei, şi n-avea de unde s-o cunoască şi nici să ştie ce face

acum! — Şi tu te-ai zdrobit de tot! Nu ţi-a dat prin cap că s-ar fi putut ca însăşi Agnes, ori po

chiar Iulia, să fi trimis ghicitoarea în calea ta, anume să ne dezbine?

— Iulia, nu!― Bine, să zicem! Dar cealaltă? A văzut, cine a văzut, că noi împreună nu putem fi înfrî

şi atunci, ea sau altcineva, a vrut să te rupă din preajma mea. Mă mir că nu ţi-a făgăduit şrăsplată regească!

― De, ştiu eu ce să zic?! făcu Marcu, începînd a se îndoi de cele auzite la ghicitoare.― Să mă asculţi pe mine, că ia uite ce scrie aici: „De vrei să afli veşti de la cel pe car

aştepţi, vino către ceasurile unsprezece ale nopţii pe uliţa covacilor. Te va-ntîmpina cunoscut”! Dacă ar fi fost pentru tine, ţi-ar fi şoptit ghiocul acela atotştiutor, nu s-ar fi chinuitscrie, şi chiar într-o limbă pe care tu n-o cunoşti.

― Dar pentru ce să-l fi pus în haina mea?― Se-nţelege că tu mi-ai fi dat mie răvaşul şi cum într-adevăr aştept pe cineva s-ar fi pu

să mă păcălească, de nu erau proşti.― Cum ar veni asta?― Uite, vezi aici! Scrie „Gradatz”, cuvînt de taină pe care îl avusesem cîndva cu un s

între timp ucis de Czobor. Acum însă avem cu totul altă înţelegere, ceea ce dovedeşte că evorba de duşmani.

― Vor să te atragă în capcană!― Pe amîndoi, prietene! Pe tine într-un fel, pe mine în altul. Împreună fiind, n-au

izbutească. Vii cu mine la noapte?

― Negreşit! — Pînă atunci să mergem pînă la Hassan-paşa, care ne-a poftit la un şerbet de trandafirila un pahar de vorbă. Oricum eu nu trebuie să uit că sunt în slujba sultanului, şi dacă am trashan, valiul trebuie să ştie. Am să-i îndrug cîte ceva, mai cu seamă că acest caravansarai este m

bun decît încăperile cetăţii. I-am lăsat lui pe Kerim şi pe spahii, dar îi musai să mă arăt din cîîn cînd şi printre ei.

Părăsiră odaia tocmai cînd pe scară cobora vijelios o slujnicuţă cam ciudat îmbrobodiMarcu tresări amintindu-şi că a mai zărit-o undeva. De altfel, şi ea întorsese pentru o clicapul...

― Ţi s-o fi părut! vru să-l liniştească Grazziani. De fapt, va fi ieşit din încăperea de co

unde s-a închis uşa în tăcere, după ce fata a fugit.― Ar fi bine să fie aşa, dar mie parcă mi s-a părut a fi... contesa!― Agnes?!― Aşa aş zice.― Atunci se schimbă socoteala şi socot că ar fi bine s-o dezbrobodim, să vedem cu

arată. Chiar de-o fi alta, mi se pare şi mie cam ciudată înfofoleala feţei, spre a nu se da de gol― Să nu fie oare vreo iscoadă a celor care au trimis răvaşul? Va fi vrut să vadă da

suntem în odaie şi să tragă cu urechea.― Atunci nu-i Agnes, fiindcă ea nu ştie sîrbeşte şi pierdea vremea de pomană. Dar ca

fie vreo sîrboaică ori să cunoască limba, este cu putinţă.

126



― Poate că n-ar trebui să mergem la întîlnirea de pe uliţă.― Nici vorbă! Numai că-i vom trage pe sfoară. Mai întîi cu plecarea. Ne vom preface

ne culcăm şi ieşim pe fereastră. Apoi, după întoarcerea de la Hassan-paşa ne vom duce cercetăm locul şi să vedem ce am putea face. De nu ne place, n-avem decît să nu ne duceCam proşti ucigaşi.

Trecură prin locandă, unde morlacul plesni o fetişcană peste rotunjimile dosulîntinzîndu-i totodată un bănuţ de argint. Fata rîse şi-i mulţumi, că nu era ceva neobişnuit

atunci să fie plesnită peste anumite părţi mai ispititoare, numai că nu prea mulţi o răsplăteau argint.

― Tu ştii limba fetei. Spune-i să-l anunţe pe stăpînul ei că diseară cinăm în odaie şi odihnim mai devreme. Dar cu voce tare, să te audă cît mai mulţi!

Marcu făcu întocmai şi cîţiva muşterii întoarseră capul, însă nu puteau fi bănuiţi num pentru atîta.

― Asta o fi? întrebă Grazziani cînd ieşiră.― Nu, că aceea îşi acoperă faţa, să nu fie văzută.― O avea barbă!― Mai ştii? Şi sub fuste vreun iatagan!― Aşa te vreau, prietene!Au cam zăbovit la paşă, căci Grazziani se cunoscuse cu el încă de pe cînd erau amîndoi

Stambul şi fără ocolişuri îi ceru sprijinul pentru a căpăta domnia Moldovei. Hassan-bey se arîndatoritor şi făgădui din toată inima, ceea ce duse la înveselirea înaltului trimis al sultanului.

După ce şi-au luat rămas-bun de la binevoitoarea gazdă se îndreptară spre acea partetârgului, mai de către pustă, unde li se spusese că ar fi uliţa cu pricina. O găsiră destul de lesşi Grazziani fu mulţumit, întrucît era scurtă şi îngustă.

— Cînd vrei să pierzi pe cineva nu-l duci într-un astfel de loc, unde nu pot ataca decît ddeodată. Numai arme de foc de n-ar avea, şi nu cred, fiindcă nici ei nu vor să alarmeze caraul

cetăţii.― Eu zic că dacă ajungem la ieşirea zidului de colo, arătă Marcu, spate în spate nu doboară de-ar fi să ne batem toată noaptea.

― Ai dreptate. Însă va trebui să venim pe cealaltă parte.Se întoarseră la han cînd se aprindeau pe boltă cele dintîi stele. Pe dată li se aduse în oda

mîncarea de seară, după cum fusese porunca, dar nu se atinseră de nimic.― Ne prefacem că mîncăm, după care tu vei trece în odaia ta de alături şi laşi lumîna

aprinsă, ca să pot vedea eu din întuneric cine ne pîndeşte, căci nu se poate să nu se uite da plecăm ori ba. Pe urmă sufli în lumînare şi mai aştepţi ca la vreun sfert de ceas, după carestrecori binişor pe şoprul acela de sub fereastra ta. Eu cobor drept, pe frînghie! şi îi arătă

colac de funie, scos de sub pat.― Dar asta de unde o mai ai? se nedumeri Marcu. — De la „prietenii noştri”! Ca să nu cumva să dea greş şi noi să nu ne ducem unde ne

chemat, se poate ca slujnicuţa aia ciudată să le fi pus la îndemînă un mijloc de a fugi fereastră.

― Zău dacă mai pricep ceva! — Aflînd, să zicem, că nu mă voi duce la noapte niciunde, vor încerca să mă ucidă

timpul somnului, pătrunzînd cu chei potrivite. Dacă s-ar face cumva tărăboi, fuga pe fereasva şterge orice urmă...

— Asta înseamnă că frînghia a fost pusă în lipsa noastră, chiar în după-amiaza aceasta.

127



— Vezi-bine! — Dar de ce să ne prefacem că ne culcăm, cîtă vreme tot vom pleca şi ne vom întîlni

ei?― Ei, asta-i! N-ai spus chiar tu că noi trebuie să ajungem cei dintîi la ieşitura aceea de zi

— Ba da...― Neştiind ei ce facem, vor pîndi prin preajmă şi crezînd că ne-am culcat vor pier

vremea, răstimp în care noi ajungem unde trebuie. Cînd vor da peste odaia goală se vor zori

urma noastră, dar cam tîrzior!― Bine gîndit! făcu Marcu încîntat.Mai mult de un ceas petrecură cu toată ţesătura pusă la cale, dar izbutiră de minune.

vreme ce necunoscuţii aşteptau să adoarmă somnul cel dulce de-cu-seară, cei doi ocol biserica prefăcută în geamie şi apucară drept pe uliţa covacilor. Nu răsărise luna şi îngustimdrumului îl făcea să rămînă umbrit, cu toate că cerul era spuzit de stele. Mirosul acru al fumurece de la cărbunii arşi peste zi dăinuia puternic, încît şi cu ochii închişi ai fi dat peste locul

pricina, numai că deocamdată ei erau singurii trecători.― Ecco! Essi sono! auzi deodată Grazziani, şi pricepînd că despre ei era vorba îl trase

Marcu lîngă zid.― Au venit. Trage spada!După cum prevăzuse, cei doi străini abia se puteau mişca unul lîngă altul, aşa că pătruns

cu băgare de seamă.― Vin şi dinspre mine, şopti Marcu.― Tot doi?― Ba, vreo patru!― Deci şase cu totul… Nu-i mult. Ai grijă!Apoi, cu toate că Marcu nu cunoştea o iotă din limba dogelui, Grazziani începu a-i vor

ca şi cum ar fi priceput-o:

― I-ai văzut pe aceşti şacali fricoşi? Feciori de tîrfă, care îşi ucid şi tatăl pentru dţechini! Ştii că atunci cînd dau peste un viteaz nu atacă decît în haită, ca lupii?― Daţi-vă prinşi! N-a veţi nici o scăpare! strigă unul dintre atacatori.― Numai un cap de veneţian tîmpit şi-ar putea închipui că ne temem de nişte golani!Căuta anume să-i aţîţe, înjurîndu-i, ca să-i facă să-şi piardă cumpătul şi să se înghesuie

mai mulţi deodată.― Am să-ţi smulg limba ta spurcată, pui de hăpîrcă! Vînzătorule! se înfurie străinul.― Lăudărosule! Mai bine ţi-ai schimba nădragii, că duhnesc! Ptiu!Ţelul a fost atins, căci se năpustiră şuierînd cu săbiile, dar numai unul se putea bate în fa

iar ceilalţi mai mult îl stînjeneau. Primul se şi prăbuşi la pămînt, străpuns de Marcu, ceea ce

făcu pe ceilalţi să se cam codească.― Ce, v-aţi speriat? Numai atîta vă era cutezanţa? Jigăriţilor!― Nemernicule! se repezi o namilă. Te grozăveşti la adăpostul zidului. Fă-te încoace să

luptăm, dacă te ţin şalvarii!― Voi m-aţi poftit aici, dobitocilor!Văzîndu-l tăcut şi poate crezîndu-l atins de cel pe care îl răpusese, unul dintre veneţie

ţîşni spre Marcu, dar spada acestuia zvîcni ca dintr-un arc diavolesc şi îi sclipi în întîmpinaÎndrăzneţul se lăsă brusc pe vine ferindu-se, dar în acelaşi timp se răsuci spre Gaşpar gata sstrăpungă din spate, dacă lovitura de trăsnet pe care o primi în ceafă i-ar fi lăsat răgaz declipă.

128



― Bravo! Curînd îţi dau şi eu un stîrv, prietene, să aibă ce mînca haitele hămesiteîncurajă morlacul.

Avînd de înfruntat un meşter într-ale luptei, Grazziani spera ca aţîţîndu-l să-l facă greşească. O vreme nu se mai auzi decît zăngănit de arme şi icnetele luptătorilor, sub ochii ceascunşi pe după ferestre, care nici nu se gîndeau să sară în ajutorul cuiva. Un alt strigăt moarte în partea lui Marcu făcu să se subţieze rîndul atacatorilor.

― Curaj, băieţi! îşi îmbărbătă necunoscutul ciracii. Nu mai au multă vreme suflu şi

lăsăm hoiturile pe caldarîm!― Teamă mi-e că pe-ale voastre au să le strîngă hingherii, mîine în zori, dacă o m

rămîne ceva de pe urma cîinilor! — Spurcăciune! Nu-ţi mai stă limba aia împieliţată? Cotcodăceşti ca o găină, în loc să

dai mai în faţă să ne înfruntăm bărbăteşte! — Doar nu te sumeţeşti a crede că eşti tu bărbat?!Marcu lupta cu gura încleştată, neînţelegîndu-le graiul şi neavînd ştiinţă de iscusin

apusenilor în a-şi aţîţa vrăjmaşul ca să turbeze de necaz. El părea mai curînd un ţăran harnic p pe secerat, căci în curînd şi al treilea avea să muşte pietrele uliţei. Morlacul, în schimb, izbutea nicicum să-şi doboare duşmanul, care se dovedea din cale-afară de viclean. Deodsimţi o arsură în braţul drept şi pe dată sîngele îi mînji mînerul spadei, făcîndu-l alunecos. D

pricina asta, la prima lovitură scăpă arma, şi veneţianul puse piciorul pe ea.― Eşti mort! tună el bucuros.Într-adevăr, Grazziani nu mai avea nici o scăpare şi-i îngheţară vorbele pe buze. Auzi

strigătul de biruinţă al străinului Marcu bănui ce se petrecuse şi chiar înainte de a-şi întoar privirea spre ei se răsuci într-un salt fulgerător şi străpunse cu spada coastele vrăjmaşului. Ulde neaşteptata lovitură veneţianul dădu să se tragă într-o parte, dar morlacul îi trînti un picior

boaşe, făcîndu-l să se prăbuşească.― Din nou mi-ai scăpat viaţa, Marcule, auzi tînărul pe sîrbeşte de astă-dată, şi nu putu

nu se-ntoarcă, spre a vedea în ce stare se află celălalt.Tocmai atunci primi o lovitură în umărul stîng, simţind că-l seacă la os de durere. Vru se sprijine de perete, dar văzu lama vrăjmaşă sclipindu-i deasupra capului, gata să-l spintecefără a mai putea gîndi se trase cu toată puterea, izbindu-se cu tîmpla de pietrele zidului. Mauzi ca prin vis că cineva strigă „Caraula!”, apoi un ţiuit în urechi şi se prăvăli peste ceilalţi.

Abia atunci îşi arătară veghea şi localnicii, unul dintre ei aruncîndu-i lui Grazziani bolovan drept în spinare. Norocul lor a fost că cei scăpaţi cu viaţă au rupt-o la fugă, să nu siliţi a da socoteală oştenilor care se năpustiseră în uliţă cu torţe aprinse, ştiind ei prea bine căasemenea împrejurări aveau de cîştigat şi de la vii şi de la morţi.

― Ghiauri afurisiţi! înjură căpetenia caraulei. Se bat ca nişte cîini turbaţi şi nu se m

satură. Cum de-i mai rabdă Alah?Începu a-i cerceta cu picioarele pe cel de pe jos şi auzind gemetele lui Marcu zise:― Se pare că n-au crăpat cu toţii! Ia vedeţi care mai suflă şi dacă se mai poate scoate ce

de la ei, iar pe ceilalţi lăsaţi-i, după ce-i scotociţi bine.― Luăm tot? întrebă un oştean ce se părea că nu prea mai fusese de caraulă.― Tot şi de la toţi!Proptiră făcliile prin spărturile pereţilor şi porniră să-i scotocească pe cei căzuţi.― A fost încăierare între unguri şi frînci, sau ce vor fi fost, spuse careva.― Cu toţii sunt şase, dintre care doi unguri, care mai suflă, iar ceilalţi se şi pîrpolesc

flăcările gheenei, adăugă altul.

129



Starostele caraulei se apropie de răniţi şi le săltă capetele, uitîndu-se şi la veşminte. Băgîde seamă că nu sunt oameni de rînd, porunci să li se lege rănile, ştiind el că avea să caperăsplată pentru îngrijire, chiar dacă aceştia n-ar fi vrut s-o dea.

― Treziţi-i pe puturoşii ăştia din case! Ce, ei n-au auzit larma încăierării? Dacă ar fi fde-ai noştri s-ar fi înghesuit să-i ucidă, dar fiind ghiauri de-ai lor fac pe neştiutorii, nemernicSă vină cu vreo două găleţi de apă!

Aduşi cu forţa, localnicii aruncară apă peste răniţi, dar şi peste morţi, de-a valma.

― Lasă că-i bine, că de-o fi să se prefacă vreunul, răcoreala îl dă de gol. Mai udaţi-i!Zadarnic însă, fiindcă loviturile primite de cei patru fuseseră ucigătoare şi nici unul din

ei nu mai mişca. După ce-i scotociră bine, luîndu-le armele, podoabele şi banii, îi împinseră picioarele lîngă zid, iar pe Marcu şi pe ceilalţi doi îi aruncară în cîrcă, spre a-i duce la ortă.

― Cam ai tu sînge de măgar, bre Ibrahime, rîse un oştean către cel care-l căra pe morl Nu ştiu cum se face că mereu te bagi.

― Are să se îmbogăţească! zise un altul cu ciudă.Pe drum lui Grazziani îi trecu ameţeala şi ceru să fie lăsat jos, dar Ibrahim nici nu voi

audă.― Ştii turceşte? îl întrebă căpetenia caraulei.― Sunt trimisul luminăţiei-sale padişahul, iar acela este în slujba mea! arătă el spre Mar

Nădăjduiesc să mai fie în viaţă!― Altfel nu l-am fi cărat, răspunse un oştean.― Atunci vă poruncesc s-o luaţi spre hanul „La armele regelui Matia Corvinul” de

malul Dunării. Veţi căpăta răsplată bună, dar inelele ce le-am avut pe degete le poftesc înapoiCăpetenia se cam îndoi, dar îşi aduse aminte că auzise prin cetate de un asemen

mumbaşir. „De ce n-ar fi chiar acesta?!” îi părea însă rău după răsplata la care se aşteptamăcar că rănitul le făgăduise şi el. Scoase inelele, dar nu se grăbi să le înapoieze.

― Cînd vom ajunge la han, pe lumină!

Oricum, ca să nu fie tras pe sfoară, trimise pe ascuns un oştean în cetate să-l scoale alaybeyul ce venise de la Istanbul şi să-i spună, spre a şti ce să facă.Ajunseră la han şi în scurtă vreme se pomeniră cu însuşi Kerim-efendi, foarte îngrijorat

cele auzite. Se înţelege că oştenii caraulei se întristară, neaşteptîndu-se ca turcii lor să le mai dvreo răsplată, dar solul îi uimi cu dărnicia lui, făcîndu-i să se ploconească precum în faţa Alah.

― Am să pun strajă la uşa luminăţiei-tale! zise Kerim-efendi.― Nici vorbă! Prin curtea hanului, nu zic nu, pînă mai sunt încă ameţit în noaptea asta, d

nu mai mult!Grija lui era ca nu cumva oştenii să sperie trimisul austriac, atît de multă vreme aşteptat.

Noaptea aceea însă nu părea a fi sortită odihnei, fiindcă la puţină vreme două umbrefurişară în odaia de peste drum, călăuzite de aceeaşi slujnică ciudată, care nu se sfii să intreea.

Zdrobiţi de osteneală răniţii adormiseră-tun, încît, de n-ar fi fost Kerim-efendi mîngrijorat şi s-ar fi ţinut numai de porunca primită, nu se ştie dacă a doua zi cei doi s-ar maridicat din aşternuturi. Turcul se gîndise cîtă bătaie de cap i-a dat pînă acum solul padişahul

pe care-l avea în pază, dar necutezînd să i-o spună aşezase în taină doi oameni de-ai luisupravegheze uşa. Au fost astfel rînduiţi, unu la gura podului, unde te-ai fi putut urca pe aceescară, iar celălalt într-un ungher din preajmă.

Pîndarii nu-şi făceau prea multă grijă, dar după vreun ceas văzură că pe la uşa lui Gaşp

130



beg ceva nu era în bună rînduială. O umbră care venise tîrîş spre uşă se propti în tăblia de stejşi scormonea ceva de parcă ar fi vrut s-o scoată din ţîţîni. Prin semne se îndemnară să atadeodată, şi fără să mai întrebe cine este înfipseră cu sete iataganele în mogîldeaţă. Un răcnet moarte le dovedi că nu fusese vorba de vreo făptură din altă lume. Din odaia vecină ieşiră dată trei inşi cu armele în mîini, dar se opriră nedumeriţi văzînd că era vorba de oşteni turcinu mai aveau ce face. Întrebară ce se întîmplase, însă nu li s-a răspuns nimic. De altfel nici doi răniţi nu aflară decît a doua zi, cînd Kerim-efendi povesti cele petrecute.

― Ciudat! dădu din umeri solul, dar îngădui ca de acum să-i fie păzită odaia.Zilele se scurgeau, Marcu se vindeca văzînd cu ochii şi totuşi alaiul nici vorbă să apu

drumul mai departe, iar pînă la urmă trimisul padişahului se văzu silit să-i spună atît lui Hassa paşa cît şi lui Kerim-efendi că aştepta la rîndu-i un sol al creştinilor. Valiului îi mărturis planul său de a intra în Praga cu toată pohfala şi acesta fu tare mulţumit, în schimb alaybeycînd auzi îi spuse îngrijorat că asta ar putea să întîrzie cu mult sarcina ce-o aveau, dar nu aîncotro şi se supuse hotărîrilor beyului pe care-l însoţea.

De cînd oşteanul se putea mişca mai în voie, îşi petreceau vremea amîndoi în preajm butoaielor cu vin din locandă, mai ales că începuse de vreo două zile o ploaie cernută de toamşi n-aveau ce face. Pe de altă parte, acolo ar fi fost locul cel mai nimerit de întîlnire cu soaşteptat.

― Mai să ne lăsăm ciolanele pe uliţa covacilor, spuse Grazziani făcînd haz de felul cuera înfăşurat umărul lui Marcu.

― Eu ca eu, că mi-s în slujba domniei, dar măria-ta ar trebui să te cam fereşti, că nu cade pentru un domnitor...

― Făgăduiesc, mai cu seamă că de acum înainte trebuie să mă cam zoresc să nu ne apuiarna în drum. Mi-e teamă însă că omul care trebuia să vină de vreo două săptămîni ar fi puîncăpea în mîini vrăjmaşe şi atunci degeaba îl mai aştept. Nu ştiu ce să fac.

O fetişcană, ba chiar aceea care primise bănuţul de argint, le aduse două căni cu vin ro

bika ver, fiindcă Marcu pierduse mult sînge şi trebuia făcut la loc. Degeaba însă îşi pusevedere nurii, că ei n-o mai băgară în seamă.Ochii le rămaseră pironiţi pe un străin ce tocmai atunci intrase, parcă în căutarea cuiv

După ce privi atent în jur, se apropie de masa unde se afla un călător şi-i spuse răspicat:― Iartă-mă, cinstite domn, nu faci cumva neguţătorie?Auzind aceasta, Grazziani sări de la locul lui şi-l apucă de mînă pe străin trăgîndu-l du

el.― Eu nu-s neguţător, dar sunt în slujba domniei şi socot că am o vorbă cu domnia-ta.Celălalt îl privi nedumerit şi se propti în loc.― Să fii sănătos, dar eu n-am treabă cu domnia-ta!

Dezamăgit, Grazziani era să ceară socoteală pentru răspunsul cam neobrăzat, dacă nu băga şi Marcu, fără să ştie ce vorbiseră cei doi în veneţiană.― Să-mi fie cu iertare, măria-ta, dar mi se pare cunoscut acest drumeţ. Ba... de nu mă-n

te-am văzut la curtea măriei-sale Tomşa-vodă! adăugă el către străin.― Nu te înşeli cîtuşi de puţin, căpitane Marcu, şi chiar că-s cu mirare cum de te afli p

cetatea Budei, în loc să fii la Iaşi? Eu sunt, Duşan!Fuseseră odinioară buni prieteni, pe cînd luptaseră împreună sub flamura lui Tomşa

Cornul lui Sas. Se îmbrăţişară deci cu multă căldură, apoi noul venit îşi trase un scaun şi mică fu uimirea celor doi cînd îl auziră şoptind:

― Şi cu luminăţia-ta am o vorbă, dar nu aici, fiindcă cel de la masa de alături nu

131



priveşte cu ochi buni. Anume l-am întrebat de „neguţătorie”.Lui Grazziani îi veni inima la loc pricepînd că acesta era omul de taină, numai că fuse

prevăzător. Se prefăcură a se veseli, cum se cuvine la o asemenea întâlnire neaşteptată dinvechi prieteni, apoi plecară cîteştrei, cerînd să li se aducă mîncare şi băutură în odaia lui Marc

În urma lor se ridică şi călătorul acela stingher, intrînd la rîndu-i în odaia de peste drum.De cum se văzură singuri în încăpere, Duşan se înclină în faţa lui Grazziani, vorbindu-i

unui stăpîn:

― Măria-ta, mai întîi îmi cer iertare de felul în care ţi-am vorbit, dar domnul baron Mollmi-a spus că eşti înconjurat de vrăjmaşi din toate părţile. Am bănuit că luminăţia-ta erai cel care-l căutam, întrucît s-a auzit pînă la Praga că te-ai însoţit cu Marcu şi pe el îl cunoşteam mult.

― Mai că nici n-am avut trebuinţă de cuvintele tainice! rîse Grazziani.― Taine aş avea eu multe, dar...

— Nu te sfii de prietenul nostru Marcu, dă-i drumul! Adus-ai banii?― Da! Am aici înscrisuri pentru cămătarul Agopian din Buda, pentru Gotfried Lenger d

Kronstadt, Josef Sagan din Istanbul şi Pfeifer din Bistriţa. Precum vezi, întocmai cum ai pomăria-ta!

― Aşa e bine! Dar moşia Altenburg?― Şi aceea! îl încredinţă Duşan, scoţînd un pergament de la brîu şi întinzîndu-i-l.― A mai rămas intrarea mea în Praga...― Întocmai cum ai poftit, măria-ta! Majestaţii-sale i s-a spus că fiind catolic nu e

umilitor pentru oraşul împărătesc şi ce se face e spre slava creştinătăţii, flamurile Semiluneimeterhaneaua supunîndu-se de fapt unui creştin.

― Trebuia să i se fi spus că pentru ridicarea mea în ochii sultanului o fac, în acest putînd sluji mai bine pe majestatea-sa!

― Aşa am să-i spun domnului baron Mollart! se înclină Duşan.

— Atunci e bine. În două zile putem pleca. Nu, Marcule? Te simţi în putere?― Oricînd porunceşti, măria-ta!Mai vorbiră despre cele ce aveau de făcut, apoi Duşan ieşi împreună cu Grazziani. Răm

singur, Marcu se întinse pe pat. Şi chiar era să-l apuce somnul, cînd i se păru că aude un scîr prelung la clanţa uşii. Se gîndi că numai un străin ar deschide atît de grijuliu, dar cine să fiApucă iute spada şi se acoperi cu o cergă, prefăcîndu-se adormit, deşi nu era prea îngrijat, ştiică pe afară păzeau oştenii lui Kerim iar Grazziani trebuia să fi fost în odaia de alături, cu Duşa

Îi păru bine că nu ceruse vreun ajutor, întrucît în odaie pătrunse slujnica aceîmbrobodită, care aduse un ulcior cu vin şi îl aşeză pe masă. Neavînd a se teme de ea, se riditocmai cînd aceasta dădea să plece şi o înşfăcă de mînă. Femeia scoase un strigăt de spaimă

repede îşi duse mîna cealaltă la faţă.― De ce te acoperi, frumoaso? zise Marcu rîzînd. Chiar nu vrei să-ţi arăţi ochii nimănui?Fata izbuti să-şi elibereze braţul şi dădu să plece, dar tânărul se-ntinse şi îi apucă broboa― Ei, nu, că-i prea de tot... Contesa Rozsnyai?!― Precum vezi!― Singură?― Ahaa! rîse răutăcios Agnes. Deci ţi-i gîndul la Iulia! N-ai uitat-o! Atunci e bin

Marcule! Ai să mă asculţi cu băgare de seamă!― Ce cauţi aici?― Principele Bethlen a aflat de dragostea Iuliei pentru tine şi acum este ostatecă

132



Bălgrad, pînă la înapoierea mea. Înţelegi că dacă eu nu mă întorc teafără ea va muri?― Pentru ce?! Ea n-are nici o vină.― Prostule! Ca să pricepi tu că trebuie să mă ajuţi să scap de aici!― Atunci pleacă pe dată şi n-am să spun nimic, nimănui!― Nu mai înainte de a-l ucide pe Gaşpar...― Dar ce-ai cu el?― M-a umilit! Trebuie să mă răzbun!

― Are să-ţi treacă mînia de veţi sta faţă-n faţă, că el nu ţine la supărare, zâmbi tânărul înţeles.

Agnes rămase o clipă descumpănită.― Poate că ai dreptate! Oricum, nu-i spune nimic de mine pînă nu mă lămuresc eu însu

dacă trebuie să mă dau în vileag ori ba. Dacă mă dai de gol, va porunci oştenilor să mă prindăn-am să mai ajung la vreme ca s-o scap pe Iulia... Ţine-ţi gura barem vreo două zile, că eu răstimp voi pleca, ori poate că ne împăcăm. Ne-am înţeles?

Marcu nu răspunse nimic. Rămase pe gînduri auzind cîtă mîrşăvie zăcea în mintfrumoasei contese. Fuseseră bune prietene şi o dăduse ostatecă, ori minţea ca să-l pună pe elîncurcătură?

Grazziani îl condusese pe Duşan şi tocmai se înapoia cînd ciudata slujnică îmbrobod pătrundea în odaia lui pe vîrful picioarelor şi dosind cu grijă un ulcior. Îşi dădea seama prietenul său nu adormise, ca să-l poată cumva ucide în somn, aşa că se trase la pîndă şi aştep pînă o văzu ieşind.

„Nu-i lucru curat!” îşi zise şi, văzînd că intră în odaia de peste drum, se apropie şi el uşă. Se vorbea în veneţiană!

― ... ultima noapte! desluşi o voce de femeie, ce i se părea cunoscută.― Să fie oare această încercare mai norocoasă decît cealaltă? Ştim doar că otrava n

poate doborî! se auzi glasul unui bărbat.

― Ce-am pus în ulcior este adus anume de la Roma şi nu ucide pe dată, dar pînă în zsunt ţepeni! Anume l-am pus în odaia prietenului său, pentru a stinge orice bănuială. Din păcacela m-a văzut cine sunt şi va trebui să plec mîine, de nu chiar în noaptea asta.

Nu mai încăpea nici o îndoială că era vorba de Agnes, care încerca iarăşi să-l otrăveasCeilalţi, probabil slujitorii ei, erau de bunăseamă veneţieni.

― Şi dacă nu izbutim? întrebă o altă voce de bărbat.― Eu vă aştept pînă poimâine în...Dar nu mai auzi ce spune din cauza paşilor zglobii ai celeilalte slujnice, care urca scara.

prefăcu a-i ieşi în întâmpinare şi prin semne o chemă să-l urmeze. Ştiindu-l un „mare dom păzit de turci, fata se supuse şi intrară împreună la Marcu.

― A fost contesa pe la tine, nu-i aşa? — Ai şi aflat, măria-ta? — Ba mai mult, ţi-a lăsat şi acest dar, pe care nu l-ai cerut, şi cine ştie ce-ţi va mai

îndrugat în legătură cu mine... — Aşa-i! Mi-a spus că Iulia ar fi ostatecă şi că răspunde cu capul dacă i se întîmplă ce

contesei, încît să nu spun nimic măriei-tale că vrea să te ucidă.― A spus-o aşa, pe şleau?― Pe urmă s-a căit ori a vrut s-o dreagă zicînd că s-ar putea şi împăca, însă n-o mai cred― Ai minte, prietene, dacă te-ai lecuit! Cît e de ticăloasă, aş crede-o în stare să-şi pu

prietena chezaş. Dar mă întreb ce fel de om e Bethlen dacă îngăduie aşa ceva?

133



― Te urăşte.― Ştiu. Dar ce are cu tine?― Eu nu i-am făcut nimic...― Totuşi vrea să te otrăvească şi pe tine, fiindcă aici a lăsat ulciorul, ştiind că vei bea şi Marcu aruncă privirea asupra vasului de pe masă şi abia atunci îşi dădu seama că ceala

slujnică aştepta cuminte să i se poruncească ce avea de făcut. Pricepu că pentru aceea vorbiseturceşte, ca fata să nu înţeleagă. Grazziani o apucă de mînă şi o aşeză pe un scaun, cerîndu-i

Marcu să o lămurească ce vor de la ea.― Spune-i că o voi plăti cu un pumn de galbeni dacă duce ulciorul la vecinii noştri

pricina, zicîndu-le că l-a trimis doamna contesă.― Prea mult, măria-ta! Ar bănui că e vorba de omucidere şi nu s-ar mai învoi. Cîţi

bănuţi de argint...― Vreau să mă pomenească, dacă-mi va face această slujbă! Patru galbeni îs îndeajuns

să nu bănuiască?― Socot că da!Marcu o lămuri pe fată, care se învoi bucuroasă, băgînd aurul cu grijă în sîn.― Orice s-ar întîmpla, la noapte ori mîine dimineaţă, tu n-ai ştiinţă! N-ai decît să le sp

cum te-am învăţat şi să pleci. Ţii minte?Fata apucă voioasă ulciorul şi ieşi.― N-avem decât să veghem cu arma-n mînă, fiindcă nu ştim câţi veneţieni vor fi acolo

câţi vor gusta din licoarea contesei. Vom rămîne aici împreună! hotărî Grazziani.Abia către ziuă, doborîţi de somn, se trîntiră îmbrăcaţi cum erau spre a mai fura cîte

clipe de odihnă. Şi dormiră chiar vreun ceas, dacă nu două, când puternice bătăi în uşă îi trez buimaci.

― Ce s-a întâmplat? sări Marcu apucînd spada. Cine-i? şi trase binişor zăvorul.― Eu sunt, luminăţia-ta, hangiul! Credeam că aţi păţit ceva, că la odaia măriei-sale nu

simte nici un fel de viaţă. Să spargem uşa, cum vor oştenii ăştia?― Nu-i nevoie, că adormise aici la mine şi-i teafăr. Dar ce vă apucă să sculaţi lumea noaptea în cap?

Ieşiră amîndoi din odaie şi se văzu uşurarea în ochii turcilor ce fuseseră de pază.― Ia, nişte drumeţi italieni au chefuit toată noaptea cu otravă şi...― Te pomeneşti că s-or fi îmbătat? rîse Marcu şi tălmăci degrabă cele auzite.― Sunt ţepeni ca butucii! răspunse hangiul.― Fiecare cu gustul lui! se arătă nepăsător cel pe care-l păzeau oştenii turci. Îs mulţi?― Doi!Curînd se ivi şi Kerim-efendi, însoţit de cîţiva spahii, căci auzise despre cele întîmplate

se îngrijora să nu fie vorba din nou de cel pe care-l proteguia.― S-a prins făptaşul? întrebă el. Cine-i? — O slujnică, înălţimea-ta, fiindcă altcineva nu ar fi fugit de frică, răspunse stăpîn

hanului.― Cum vine asta? se nedumeri Marcu.

— Păi, nici nu ştiu cine era, că se pripăşise de-o vreme, cam odată cu veneţienii, şi rugat de slujbă la mine, numai pe casă şi masă. Se vede că îi urmărea de mult, pînă le-a venithac. Călătorii fuseseră mai mulţi, dar nu mai rămăseseră decît cei doi, că între timp ceilalţi s-făcut nevăzuţi.

— Dar cine a dat peste morţi? vru să ştie trimisul padişahului.

134



— Ia, fata asta! arătă hangiul spre slujnicuţa care dusese ulciorul. — Cum te chemă, fetiţo? Eşti o fată vrednică! — Iulişka! răspunde aceasta, fără să clipească. — Ai auzit, Marcule, zîmbi Grazziani cu înţeles. Pentru fapta ei, de a da în vileag

ucigaşa care a fugit, se cuvine să capete o răsplată frumoasă de la mine. Ţine! şi scoase o pun bine burduşită.

— Pupă mîna măriei-sale, proasto! o îndemnă hangiul, căruia îi sticliră ochii văzînd at

bănet.Iulişka se aplecă şi sărută mîna care-i dăduse o asemenea avere neaşteptată, în timp

binefăcătorul şoptea omului său de credinţă:― Dacă pleacă fără zăbavă din slujba hanului şi se duce în satul ei, o ajut să se mări

Vrea?Apoi toată zarva se potoli, leşurile fură ridicate şi a doua zi, după plecarea slujnicu

fericite, întreg alaiul mubaşirului apucă malul drumului, către Esztergom.― Ai văzut, prietene, că Iulia a fost scăpată? întrebă Grazziani călărind alături.― Care dintre ele, măria-ta? întrebă gînditor Marcu.― Amîndouă!

SARSAILĂ

Atunci cînd trîmba tătărească izbise la Ot Menedec, dumnealui cuviosul Rafailă se a prin preajmă, cîştigîndu-şi pîinea fie cerşind fie îndeplinind cîte o slujbă oarecare, ba nedîndse înapoi nici de la mici furtişaguri. Ocolea cu grijă satele unde putea fi cunoscut, fiindcă vremuri fusese şi el în cinul monahicesc, şi chiar acolo la sfântul lăcaş. Ar fi dus-o bihălăduind şi în aceste vremuri tot ca faţă bisericească, de-ar mai fi rămas Răzbici, dar de cîndafurisitul de stareţ Pamfilie, nu i-a mai mers. Bătrînul îl mirosise cam ce-i poate pielea şi nu

dată l-a dojenit cu faimosul toiag şi cu mai puţine canoane, dar degeaba, că din coadă de cîinu faci sită de mătase, spune o veche zicală.„Măi Rafailă, ţie ar fi trebuit să ţi se spună Sarsailă, că tare s-ar mai potrivi!” îi zise

odată Pamfilie, de faţă cu toată lumea, pe cînd se aflau în trapeză, şi de atunci aşa-i răma porecla. Ba unii îi ziceau „cuviosul Sarsailă”, ceea ce nu se cuvenea pentru un locuitormonastirii.

Călugărul a înghiţit la început ruşinea poreclei, dar mai apoi începu a se fuduli cu făcîndu-l temut printre credincioşi, dar mai cu trecere la „oiţele domnului”. Apoi se mai încuşi la cîte un pahar, vădindu-se cît de colo că nu era făcut pentru post şi rugăciune. Însă şi păca

beţiei ori al preacurviei ar mai fi fost trecute cu vederea, de nu l-ar fi pus necuratul să se apu

de furat şi de înşelăciuni. Dar el spunea acuma că însuşi stareţul era adevăratul vinovat, silindsă facă asemenea fapte... Şi totuşi, ce se întîmplase?Rafailă umpluse nişte ulcioare cu apă-chioară de fîntînă, după care, ceruindu-le la gură,

a vîndut prostimii drept rămase de la nunta din Chana Galileii, pe care Mîntuitorul nu mapucase să le prefacă în vin. El, cuviosul, făcuse rost de apa cea sfîntă cu mare cheltuială, denişte ieromonahi ai Sfîntului Munte, întrucît era făcătoare de minuni, în tot felul de boli,oameni ori vite. Apoi necazul i s-a tras de la un ţăran hapsîn, care după ce i-a murit copilmăcar că numai de nu-l scăldase în „apă sfinţită”, venise la monastire să-i ceară socoteaStareţul tare s-a mai mîniat şi după ce l-a mustrat zdravăn, pe spinare, i-a spus:

„Măi, Sarsailă! Toate matrapazlîcurile tale sunt minciuni papistăşeşti şi nu-mi închip

135



cum de ţi-au trăsnit prin scăfîrlie, dar de nu te căieşti şi nu dai banii înapoi celor pe care iamăgit îţi scot eu gărgăunii din căpăţînă, şi martor mie Dumnezeu că ţi-o crăp! Iacă, duminidupă slujbă, da-voi de ştire celor prostiţi de tine să vină să-şi capete banii îndărăt!”

„Peste poate!” încercase Rafailă.”Ai să vezi tu că e cu putinţă, ba te vei mărturisi la toţi cei de faţă că ispitit de Satana te

lăsat cuprins de duhul lăcomiei şi al înşelăciunii!”O ură de neînfrînt l-a cuprins împotriva stareţului şi s-a gîndit că nimic mai bun nu ar

face decît să fugă de la monastire. Dar cum era să plece cu mîna goală? Dibăcise întîmplăttainiţa unde erau dosite odoarele sfîntului lăcaş şi luă de acolo cîteva cruci şi sfeşnice de argidar apucă şi potirul de aur, dăruit cîndva de către însuşi ctitorul Ventilă-vodă. Tocmai aafurisit potir l-a dat de gol şi cruntă bătaie a mai mîncat de la stareţ, măcar că se jură pe tsfinţii că săvîrşise furtul spre a face rost de bani, ca să-i înapoieze ţăranilor. N-a mai fost crezşi, trîntindu-i un picior în dos, Pamfilie l-a azvîrlit pe vecie din monastire.

Pentru aceste întîmplări care l-au adus pe drumuri, la mila ţăranilor, Rafailă se înverşunacumplit împotriva egumenului şi a celorlalţi călugări. De aceea, auzind că tătarii loviseră valea Slănicului, îşi zise că Ot Menedec nu s-ar fi putut să scape pîrjolului şi că vor încercafugă pe la hruba cea tainică. Năimise un ţigan scrîntit din pricina bătăilor ce le căpătase la ocfăgăduindu-i cîte un zlot leşesc pentru fiecare călugăr prins în juvăţ, după ce îl amăgise că d

pricina lor ajunsese la sare. Fără să mai stea la gînduri, fostul ocnaş se învoi şi îl urm pretutindeni ca un cîine credincios.

Într-adevăr, după ce tătarii pîrjoliră satele şi răzbiră la Ot Menedec, cel care-i prindea fugari la gura puţului era ţiganul lui Rafailă, pe numele cel mic, Ţiul. Sarsailă se trăsese maio parte, ca să nu-l încurce, şi cu bucurie căta la chipul fiecărui călugăr pe care i-l prăvălea

picioare, ocnaşul. Cu nerăbdare îl aştepta pe Pamfilie, ştiind că avea să fie cel mai de pe urmdar mai fură prinşi în răstimp şi vreo doi ţărani. Pe Ilinca, rănită, n-a mai fost de trebuinţă slege, întrucît se arăta fără simţire. Zărind-o rostogolită şi cu fustele săltate, Sarsailă se arun

peste ea şi o batjocori pe loc, cu toate blestemele celor care îşi dădeau seama ce se întîmplănu puteau, să-l împiedice. Biata fată nici măcar nu deschisese ochii, părînd mai degrabă moarRînjind mulţumit, Sarsailă îl îmbie şi pe Ţiul să facă la fel, dar acesta se împotrivi.

Văzînd că nu mai ieşea nimeni din hrubă, cel mai de pe urmă fiind Parfenie, pe ca juvăţul îl gîtuise şi nu-i mai dădu putinţă să rîdă de el, Sarsailă îşi ciuli urechile.

― Parcă nu se mai aud tătarii! I-au căsăpit pe toţi ce n-au izbutit să fugă şi vor fi plecat.― Cu ăştia ce facem? întrebă ţiganul arătîndu-i pe prinşi.― Îi lăsăm în plata Domnului, că de n-or da peste ei lupii ori tătarii s-a găsi cine s

sloboadă. Tu hai cu mine!Se gîndea să se apropie pe furiş de monastire şi de nu va fi nimeni pe acolo să ia to

odoarele din tainiţă, dar se înţelege că ţiganului nu-i suflă o vorbă despre cele plănuite.În răstimp, pe dibuite, Isaiia şi Mihai apucaseră calea întoarsă. Ajungînd cu greu picioarele scării, se opriră să mai răsufle.

— Acolo, sus, ne-ar fi aşteptat moartea, dar dacă tătarii au apucat să prade bisericachiliile, n-au să zăbovească multă vreme şi se vor duce, că aşa li-i năravul, zise Isaiia.

― Oare nu tătarii să fi fost cei de la gura puţului?!― Tare mă tem că nu.Cînd socotiră că aşteptaseră destul, cuviosul o apucă cel dintîi pe trepte, căci ş

meşteşugul sucirii drugului de fier, cu băgare de seamă, spre a nu se da în vileag faţă nepoftiţi. Lui Mihai i se păru o veşnicie pînă zări geana de lumină care-i dădea de veste că Isa

136



ajunsese la capătul scării. Cînd îi mai auzi şi chemarea, îşi dădu seama că sus nu mai era nicliftă păgînă.

Nenorocul a fost că tocmai atunci cînd sălta lespedea se afla în spatele ei Sarsailă, carelipi de perete spre a nu fi văzut. Se trase pînă în dreptul amvonului şi se piti binişor, încît putsă vadă ce se petrece în biserică. Astfel îl recunoscu pe Isaiia, care după ce îşi aruncă privireaafară se înapoie în altar, strigînd pe cineva.

Lui Sarsailă îi bătu inima să-i spargă pieptul socotind că cel chemat nu putea fi altul de

Pamfilie şi se căi că poruncise lui Ţiul să-l aştepte în clopotniţă. Dar şi mai vîrtos cînd văzunu stareţul era cel aşteptat, ci un tînăr vînjos, care mai avea şi spadă în mînă! Se ghemui

pîndă însă nu auzi nimic de la ei, fiindcă merseră pe tăcute pînă ieşiră din biserică şi abia atunrăsună vocea feciorului:

― Rămîi sănătos, taică, şi sărut-dreapta!― Mergi cu Domnul, fiule! blagoslovi Isaiia. Să te ajute Cel de sus să izbuteşti ce ţi-ai p

în gînd!„Ahaa! Va să zică boaita nu pleacă!” se bucură în gînd Sarsailă frecîndu-şi palmele

văzu pe Isaiia intrînd în altar şi i se strecură pe urme, în treacăt înşfăcînd lancea unui prapcare avea vîrful ascuţit ca o ţeapă. Dintr-un salt se năpusti asupra lui răcnind şi cînd acestaîntoarse îi străpunse vintrea. Strigătul de durere al nefericitului călugăr fu auzit şi de Ţiul, dnu şi de Mihai, care se îndepărtase.

― Pînă nu te ia dracul, cuvioase, să-mi spui unde-i împieliţatul de stareţ?! şi îl zgudui să-i pricinuiască şi mai mare durere.

Vaietele nefericitului călugăr avură darul mai rău să-l aţîţe şi nicidecum să se îndure de e― Sarsailă! Blestematule! Mă mîncaşi fript şi aşa s-o faci pe lumea cealaltă, ticălosu

izbuti printre gemete să-l afurisească Isaiia.― Te fac eu să spui totul! şi îl scormoni cu parul prin burtă.A fost prea mult pentru bietul Isaiia, care nemaiputînd îndura şi-a pierdut simţirea. Ch

atunci se ivi şi Ţiul, neştiind cine se văicărea aşa.― Venişi la ţanc, bre! rînji Sarsailă. Ia înşfacă tu stîrvul ăsta şi fă-i vînt în groapa de coarătă el spre deschizătura hrubei.

Fără să-i pese dacă mai era în viaţă au ba, ţiganul înşfăcă trupul cuviosului, aruncîndu-l dată. Cînd se auzi bufnitura, Sarsailă făcu o cruce evlavioasă „Doamne iartă-l”, de parcă nu elfi fost ucigaşul, după care porunci lui Ţiul să coboare vreo cîteva trepte.

― Vezi să nu se fi agăţat de ceva!Prostul de ocnaş ascultă şi, cum Sarsailă ştia de unde se învîrte închizătoarele, tra

lespedea la locul ei, peste hrubă.Ascultă o vreme bătăile înnăbuşite ce veneau de sub pămînt, apoi dădu cu nepăsare d

umeri şi îşi căută de altele.După ce aruncă o privire din pragul bisericii să vadă dacă nu cumva scăpase vreunul,întoarse drept la tainiţă şi o goli de toate odoarele. Îşi legă o boccea din învelitoarea de pe maaltarului, care zăcea aruncată într-un colţ, apoi ieşi cu mare grabă, uitîndu-se în dreapta şistînga.

O apucă în sus, pe malul apei, dar după ce merse o bucată de drum îşi dădu seama ce ma primejdie ar fi fost să se arate printre oameni cu asemenea comoară, şi nici nu vedea cum a putut s-o vîndă. Zări însă un copac găunos, mîncat de apele primăverii, şi se hotărî s-o ascunacolo. Mulţumit de ispravă, îşi făcu o cruce mare şi porni la drum de parcă n-ar fi avut nimic cuget. Vreo două zile trăi cerşind cîte o ooajă de pîine de la rarii trecători iviţi şi ajunse în ce

137



din urmă, lihnit de foame si ostenit, la poarta unui gospodar.Acestuia i se făcu milă de călugăr, mai cu seamă că avea şi fierbinţeală, şi îl adăposti

casă. Acolo boli Sarsailă mai bine de trei săptămîni între viaţă şi moarte, iar de n-ar fi fonevasta ţăranului atît de grijulie să-i facă tot felul de fierturi, mai că i s-ar fi sfîrşit zilele. Apcînd s-a mai înzdrăvenit, se apucă de ajutat stăpînului casei pe la diferite treburi, cu muosîrdie. Din pricina asta şi văzîndu-l slăbit de boală, gospodarul îi ceru să rămînă pe lîngă ca

barem pînă a da colţul ierbii, că de acum bătea iarna la uşă.

Mult s-a mai bucurat prefăcutul Sarsailă, căci de adevărat n-avea unde ierna, cu toacomoara pe care o furase. Acolo, în preajma munţilor, îi auzi pe oameni vorbind că tăta

pîrjoliseră Ot Menedec-ul, cum jefuiră sfînta zidire şi dădură peste nişte oameni legaţi, cstrigau după ajutor, cum i-au dezlegat de picioare şi i-au tîrît mai apoi ca robi în fundBugeacului. Nimeni nu scăpase, aşa că Sarsailă putea fi mulţumit, nemaifiind nici un martorfărădelegilor sale. Ce-i drept, umbla zvonul că legarea celor scăpaţi de la monastire s-arînfăptuit de către un călugăr răspopit, dar cum nimeni nu mai auzise de el, după năvala tătarilse zicea că va fi fost dus şi el rob ori va fi murit şi pizmaşii îl năpăstuiau degeaba.

Toate acestea l-au făcut pe Sarsailă ca în primăvară, cînd începu a curge streaşina, să-şiziua-bună de la gazdă, după ce nu-i pricinuise nici un rău, cum îi era năravul. Se zorea ca cumva apa Slănicului umflîndu-se de puhoaiele din martie să-i ducă cu vîltoarea şi comoara lGospodarul îi umplu o traistă cu merinde, ba îi mai dădu şi nişte bani de drum, după caSarsailă îşi luă smerit rămas bun, cu părere de rău că se desparte de asemenea oamecumsecade. „Să te rogi pentru noi, taică!” îi strigase femeia, dîndu-i şi o boccea cu mere

poame uscate.Pe ocolite, spre a nu-i lua careva urma, călugărul ajunse la copacul însemnat şi îşi a

comoara neatinsă, aşa cum o pitise el din toamnă. Răsturnă desaga de bucatele grijuliei gazde şi o umplu cu odoarele mănăstirii, apoi săltînd-o pe umăr se întoarse către asfinţit gîndul să ajungă la Tîrgovişte, unde ca cetate de scaun se aflau destui zarafi dornici s

cumpere marfa. Mai pe urmă, avea să vadă ce va face! Nu prea ţinea drumul mare, ci căuta să taie mai de-a dreptul către apa Teleajenuajungînd astfel la „Hanul roşu”, cu gînd să se odihnească şi el ca tîrgoveţii, căci acum îl ţin

punga. În desagă se aflau şi mulţi bani de aur, argint ori aramă, care păreau a fi mai vechi, tot s-ar fi putut cumpăra pe ei ce-ai fi poftit.

Se aşeză mai întîi la masă, cerînd o halcă de miel fript care-i plăcea nespus de mult şcană cu vin roşu de Buzău.

Pe cînd se ospăta fără grijă, se pomeni de-o parte şi de alta cu doi călugări asemenea ldar parcă mai răpănoşi.

― Blagosloveşte, taică-părinte, rînjiră ei către Sarsailă, aşezîndu-se fără a-i c

încuviinţare.― Domnul! răspunse acesta, molfăind o bucată de carne.― Pribeag, frate, pribeag? întrebă unul.― Ba nicidecum! se oţărî Sarsailă. Mă întorc acasă la „Dealu”.― Barem strîns-ai ceva pomană? trase cu ochiul celălalt înspre desaga pe care n-o lăsa

de lîngă el.Văzîndu-i privirile lacome Sarsailă simţi o arsură în inimă şi, lăsînd mîncarea, îşi tra

odoarele aproape, de parcă s-ar fi temut să nu i le ia.― Pe noi nu ne îmbii să îmbucăm ceva, că suntem lihniţi? se băgă în vorbă al doil

Sfînta Scriptură zice că trebuie să dai şi celui ce n-are, mai cu seamă în cinul nost

138



monahicesc.― Dar din dar se face rai! psalmodie cel ce părea mai curînd tîlhar, după înfăţişarea lui.

— Aşa o fi, fraţilor, dar eu n-am ce vă da, că sunt sărac aşijderea vouă.Se ridică şi vru să plece, dar cei doi îl înşfăcară de mîini.

— Chiar aşa de zorit eşti să te întorci la chilia sfinţiei- tale? făcu „tâlharul” batjocoritor. — Nici măcar nu ne arăţi ce pomană ai căpătat de pe la credincioşi, chiar dacă nu

miluieşti şi pe noi? zise domol celălalt.

Sarsailă se socoti pierdut, întrucît călugării îl ţineau zdravăn, iar unul scoase un cuţitoicăsăpie şi-l puse pe masă.

— Mai stai, fratele nostru întru Hristos, şi nu ne lăsa în păcatul neştiinţei, că din astatrage ispita. Hai, arată! stărui cel ce scosese cuţitul.

CALE TRUDNICĂ PRIN ARDEAL

Mai bine de două săptămîni încheiate i-au fost de trebuinţă lui Mihai spre a străbmunţii, pînă s-a văzut în chilia sfinţiei-sale Onofrei, popa de la biserica sfîntului Nicolae dŞcheii Braşovului. Îi povesti de-amănuntul toate cele petrecute la Ot Menedec şi tare s-a mîntristat cinstitul preot auzind de groaznicul sfîrşit al egumenului, cu care erau prieteni dtinereţe.

― Domnul să-l hodinească pe sărmanul Pamfilie, făcu el cu ochi înlăcrimaţi, după caîmpreunîndu-şi mîinile murmură o rugăciune. Mare păcat şi pagubă şi de sfînta monastire, daceea are să se facă iară, numai bieţii monahi n-au să mai învie, decît la dreapta judecată apoi.

― Acum, că m-am văzut la mila sfinţiei-tale, taică părinte, aş pofti să mă îndrumi să ajula Sătmar, că...

― Tocmai acolo?― Vreau să intru în slujba domniei!― Au domnia nu mai e la Iaşi ori la Bucureşti? Ce să caute la marginea ţării?! se m

popa.― Eu gîndesc să mă bag în oastea măriei-sale Radu-vodă Şerban, care-i pribeag pe aco

şi strînge oşteni cutezători să se întoarcă în ţară şi să-i alunge pe păgîni. Domnitorul ce-l avenu are în cuget să se împotrivească turcilor.

― Dacă aşa ţi-i voia eu nu am nimic a spune. Însă, deşi tot prin ţară românească vei tredrumul îi lung şi cu primejdii, că stăpînirea-i străină.

― Păi la noi nu-i asemenea?! zîmbi acru Mihai.

― Drept îi, fiule, şi de mă gîndesc bine, ai judecat cu înţelepciune, aşa că te voi ajuta. Mîntîi am a-ţi da un tovarăş de drum, om vrednic şi cu voie-bună, cum îi de trebuinţă la calungă.

― Merge şi el la Sătmar?― Ba numai pînă la Ciunga, în inima ţării, cam jumătate. Are să te însoţească destu

vreme, la bine şi la rău. Pe mai departe ai să te descurci cum ţi-o fi norocul, îl cheamă Flor Nicoară şi mergînd cu el nu mai eşti străin de loc. În afară de aceasta, frate-său, Amosiecăpitan în oastea lui Radu-vodă Şerban şi ţi-a prinde bine.

― De ce nu spuseşi aşa de la început, taică-părinte?― Hm! Ai lui de-acasă îl ţineau drept mort pe oştean şi feciorul ăsta venise aici să-i cau

139



ciolanele la locul unde ar fi căzut, vrînd să-i pună o cruce la căpătîi. Dar cum să-i afli oasîntre atîta amar de oameni oare pieriră atunci la Moara de hîrtie?

― Şi nu l-a găsit?― Nu! A dat însă peste un fost ortac de-al lui şi acesta i-a spus că numai cu şase luni

urmă Amosie se afla la Sătmar, căpitan la Radu-vodă.― Mă bucur pentru el şi ai lui.― Să vezi că are să-ţi placă!

Îl mai lămuri apoi preotul că Radu-vodă Şerban şi cu prietenul său, Hommonay, nu erau placul lui Bethlen şi că Mihai ar face bine de şi-ar ţine gura şi să nu-şi destăinuie la tot paţinta pribegiei. Nici Florea nu avea să spună că fratele său mai mare se afla în oastea ce nu e

pe placul principelui, şi astfel aveau să tacă amîndoi.Popa trimise după ciungan şi acesta veni tot într-o fugă, neştiind de ce fusese chemat. E

un fecior cam mic de stat, cu obraji bucălaţi ca de copil şi numai zîmbet. Se părea că omul ştia să fie decît voios, oricât de mare necaz ar fi avut.

― Ziua bună! zise el şi se plecă să sărute mîna preotului.― Şezi, fătul meu! îl îmbie acesta. Iată, feciorul aceste de faţă, Mihai ot Zamfireşti, îi d

ţara muntenească, cum s-ar zice un frate de-ai nostru de peste munte, şi tare s-ar mai bucura vă împrieteniţi şi să faceţi calea împreună.

― Meri la Ciunga? se bucură Florea.― Din cîte am priceput, pe acolo mi-i drumul către Sătmar.

— No, atunci să ne luăm rămas-bun, că eu tare-s dornic să duc vestea cea bună la nacasă!

— Mergeţi cu Domnul, fiii mei, şi să aveţi parte de noroc, blagoslovi părintele Onofr petrecîndu-i pînă-n pragul casei.

Cu toate acestea aproape o săptămână au mai întârziat pe la poalele Tîmpei, după caapucară drumul către cetatea Făgăraşului. Aveau a trece prin munţi şi peste ape, mai cu seam

Oltul, de care tare s-a mai minunat Florea, aflînd că şi peste munte tot aşa-i spune.― Ţara asta una-i! zise el cu încîntare. Oriunde meri, dai de români!― Pentru aceea vrut-a şi marele voievod Mihai, fie-i ţărîna uşoară, să ne strîngă pe t

laolaltă.Aşa începură a povesti despre vremurile cînd ei erau copii şi cum se mai bucuraseră atun

cu mic cu mare, de înfăptuirea ţării tuturor celor de un neam şi o lege, sub viteazul principApoi veni vorba şi despre Zamfireşti, satul de obîrşie al flăcăului pornit să intre ca oşteanslujba domniei. „Eu ce să-ţi spun? O aşezare mai de cîmpie pe la marginea ţării Buzaelor, case dosite de vreme viforoasă, dar şi de duşmani, că prea ne calcă cine vrea şi cine nOamenii muncesc pe moşia boierului, ca şi pe la voi, numai că neamul meu se trage d

moşneni şi suntem slobozi. Taica s-a dus la oaste pe cînd abia se însurase şi a rămas apoi pmlaştinile Neajlovului, la Călugăreni, iar eu crescui singur cu biata maică-mea, care se stinanul trecut, de boală şi inimă rea”. Îi mai povesti şi despre năvala tătarilor şi la rîndul său Flodeplînse vremile cumplite ce apucaseră, măcar că pe la ei prin Ciunga necazurile păreau a fi mmici.

„Ar fi destulă cîmpie în tătă valea Murăşului, pînă hăt-departe, unde se ridică dealurilemai înapoia lor se văd munţii, numai că la noi îi deal şi pădure şi nu prea avem destul pămîiar domnul conte Teleky de la Uioara nu se mai satură şi apucă tot ce desfacem noi de

pădure.” „Abia aştept să mă văd în frumosul tău sat!” Aşa îşi treceau vremea cei doi flăc poposind pe la hanuri ori pe la case de gospodari, unde dădeau bucuroşi cîte o mină de ajutor

140



strînsul bucatelor, după care porneau mai departe. Poate că n-ar fi zăbovit atîta, dar şi caii avetrebuinţă de hodină, iar tinerii lor stăpîni îi cruţau ca pe nişte prieteni credincioşi.

Dacă îi iscodea careva în cale, răspundeau că fuseseră cu neguţătorie la Braşău şi nvorbă să mai pomenească de Sătmar ori de Amosie. Totuşi, de cum trecuseră de Sibiu răspîndi vestea cum că oştirea lui Hommonay ar fu cuprins cetatea Bălgradului, apoi că prinl-ar fi pus pe fugă, însă nu izbutise a-l alunga din Turda. Florea se bucura, neavînd de unde că totul fusese o minciună scornită încă din vară, de către frumoasa contesă Rozsnyai. Nimic

se întâmplase, dar gura lumii lăţeşte întotdeauna zvonul. Mihai nădăjduia că odată Hommonay se va fi aflînd şi Radu-vodă Şerban, scurtîndu-i în acest fel calea, însă cu cît apropiau de Sebeş tot mai rar se auzea asemenea scorneală.

― Tăt la mine avem să merem! zise Florea, căutînd să-i mai alunge îngrijorarea celuilalt― Dar eu nu vreau să mă prindă iarna-n drum.― Nu-i bai, că lemne de foc avem, har domnului, şi avem şi dealuri să ne dăm cu sania..― Pînă atunci eu zic să poposim peste noapte la hanul ce se zăreşte colo, în cale, fiind

bidiviul meu nu cred să mă mai poată duce după atîtea suişuri şi coborîşuri. De-am fi luadrept prin pădure, ar fi fost mai bine, numai că lotrii…

— Prin părţile săseşti n-ai să întîlneşti lotri. — Bine ar fi să fie precum zici, cu toate că nu cred să fie ţară fără tîlhari de codru.Ajungînd la hanul „Colţul de mistreţ”, Florea ceru odaia pe care o avusese trecînd pr

acelaşi loc, dar hangiul se prefăcea a nu-l ţine minte. — Vîndut-ai ceva la Braşău? întrebă namila de sas. — Vîndut! — Gutt, sehr gutt, făcu hangiul mulţumit. Ia poftiţi! îi îmbie frecîndu-şi palmele.Lui Florea i se păru ciudată purtarea neamţului, care se schimbase deodată.

— Crede că ai vîndut ceva de preţ la Braşov şi că eşti plin de bani, zise Mihai zîmbinAşa-s neguţătorii pretutindeni, dacă ai parale eşti cineva, de nu… valea!

Se ospătară, dar nu chiar cu toate cîte ar fi poftit hangiul să le bage pe gîtlej şi după cerînduiră fugarii se aşternură la hodină binemeritată, că tare mai fusese greu drumul pînă aici.În zori se sculară la cel dintîi cîntat al cocoşilor, cum stă bine călătorilor, dar cînd

plătească... ia banii de unde nu-s! — Nu-i bai! făcu hangiul. Rămîn caii zălog pînă aveţi să aduceţi banii. De unde să ştiu

sunteţi calici? — Tacă-ţi gura, jupîne! se răsti Mihai, dînd să-şi potrivească spada şi abia atunci îşi dă

seama că n-o mai avea. — Domol, oştene, se încruntă hangiul. Şezi blînd de nu vrei să-ţi moi oasele!

găzduiesc, te ospătez şi vrei să pleci fără a plăti? Unde te crezi? Vă ştiu eu pe voi, haimanalel

dar cu mine nu vă merge!Mihai simţi că-i zvîcneşte sîngele în tîmple şi fără a se mai gîndi că hangiul era cu un cmai înalt decît el, dar şi mai vînjos, se repezi cu pumnii asupra lui. Florea rămase o clidescumpănit, dar mai apoi înşfăcă o bîtă ce-i veni la îndemînă şi sări în ajutorul prietenului sfără a mai socoti de partea cui era dreptatea. Hangiul îl pocni pe Mihai cu pumnul în moalcapului, dîndu-l de-a rostogolul, după care smulse băţul din mîna lui Florea şi i-l întoarse spinare.

― No, dacă bătaie vreţi, măi feciori, asta să căpătaţi! şi începu a le căra la picioare coaste, pînă cei doi căzură în nesimţire.

― Dar ce ai cu ei jupîne? auzi el o voce subţire în spatele său.

141



― Ia, nişte coate-goale, care or mîncat şi beut la mine, dar bani de plată, ioc! Eu zis-amnu-i bai, numai să lase caii zălog şi să aducă ce mi se cuvine, dar ei or sărit să mă bată. No, lcă datu-le-am lor să mă ţîie minte!

În furia lui, hangiul şi-a descărcat obida fără a mai lua seama cu cine vorbeşte, dar cîvăzu că avea în faţă un necunoscut, în veşminte cam sărăcăcioase, se răsti şi la el:

― Dar domnia-ta ce treabă ai?― Apăi, dacă nu ţi-e cu supărare, îi cunosc pe feciorii ăştia, că-s de la noi din sat şi ţi-oi

eu plata în locul lor.― Cum să mă supăr, dacă-mi dai dreptul meu? Iacă, dă zece zloţi şi slobod eşti a-i lua

mîrţoagele lor cu tot!Omul plăti fără tocmeală, după care aburcă în şa pe fiecare şi cum cei doi încă nu

veniseră în fire fură legaţi zdravăn pe sub burta calului.Cînd hanul nu se mai zări în urmă, străinul părăsi drumeagul ce intra în lunca Sebeşului

opri în dreptul unui tufiş. Descălecă şi scoase de acolo cele două spade ale tinerilor, dar pungile lor, după care o porni la trap mai departe. Cum ajunse în marginea tîrgului Sebeş, oîncetişor şi mai cătă o dată la cei doi, apoi îi pocni pe rînd în cap cu mînerul spadei, leac făgreş dacă voiai să faci pe cineva să doarmă cît mai mult. Cu băgare de seamă îi trase de pe cdezlegîndu-i, şi-i aşeză în marginea drumului. Isprava făcută, se urcă în şa şi porni prin ttrăgînd şi cei doi cai după el.

Cel dintîi deschise ochii Mihai, care privi buimac, împrejur şi zărindu-şi tovarăşul alăturdădu ghiont să-l trezească.

― Scoală, Floreo, c-am dormit prea mult!Vru să se ridice dar simţi o durere ascuţită în coaste, făcîndu-l să-şi aducă aminte de c

petrecute. — Al dracului sas! icni şi Florea. Ne dovedi pe amîndoi, blăstămatul!― Ba ne-a mai şi jefuit, în ţara în care spuneai că nu sunt tîlhari de codru. Se vede că a

locuiesc pe la hanuri lotrii cei de soi.― Batăr de ne lăsa caii, oftă Florea, că mult n-am mai fi avut pînă acasă, dar aşa... — Dar unde-om fi? Pare un oraş şi chiar destul de mare. Uite mai la vale o poartă. H

într-acolo! Nimeni nu-i întrebă de unde veneau, dar nici ei nu spuseră nimic, de teamă că nu vor

lăsaţi să intre. De altfel, fiind vremea amiezii şi destul de cald, locuitorii se cam trăseseră pcasele lor.

― Măi fecior! strigă Florea către un băieţel ce se juca de unul singur. Cum te cheamă?― Hanţ!― Dar satul vostru?

— Sebeş, pe limba voastră, şi să ştii că nu-i sat, ci oraş, se fuduli copilul.― No, rogu-mă de iertare! făcu Florea de parcă-ar fi vorbit cu un om în toată firea. Fă bşi arată-ne unde-i primăria, că am ceva a-i spune domnului burgmistru.

— Herr Muller chiar mai înainte se ducea acolo! arătă băiatul spre o casă marefrumoasă.

— Văzuşi ce bine vorbea româneşte? se miră Mihai, privind în urma lui Hanţ. Ar fi trebsă-l răsplătim.

— Pe la ei nu se prea obişnuieşte.― Ba să fi vrut şi n-am fi putut!

— Hă, hă, hă! rîse Florea, de parcă ar fi fost fericit că nu mai aveau leţcaie. Că vorbe

142



româneşte nu-i mare lucru, fiindcă toţi saşii şi chiar ungurii cunosc limba celor mai muArdealul doară-i tot ţară românească!

Ajunseră şi la herr Muller, care se cruci auzind de fapta hangiului şi puse la îndoia plîngerea lor.

— Herman, de la „Colţul de mistreţ”? De necrezut! Poate l-aţi mîniat şi, cum îi aprigsupărare, nu zic că nu v-o fi atins vreo două, dar să vă fure, nici vorbă!

― Poate că nu chiar el, i-o fi pus pe alţii... încercă Mihai să-l înduplece, dar burgmeiste

nu-i îngădui.― Vom face după dreptate şi o să-l chemăm şi pe Herman să vedem ce va zice. V

rămîneţi în oraş şi o să plătiţi hrana şi somnul mai pe urmă.Cu ţidula iscălită de primar, cei doi fură găzduiţi la un han, urmînd a nu părăsi oraşul pî

nu s-o judeca pricina. Au mai trecut însă încă două zile pînă să se înfăţişeze hangiul, mînnevoie mare şi de învinuire, dar şi de faptul că-l trăseseră de la treburile lui. Povesti întâmplacu străinul care zicea că-i cunoaşte, plătind în locul lor, şi spuse cum arăta.

― Acela va fi fost hoţul şi ţi-a dat chiar din banii lor! zise primarul. Trebuie cătat degrab― Dar cum să-i mai luăm urma, cîtă vreme el îi călare pe trei cai iar noi pe jos? fă

Florea înciudat.― Păi voi nici că puteţi pleca pînă nu vă socotiţi la hanul de aici! hotărî Muller.― No, alta acum! zise Florea. Poate că din han în han, tot rămînînd datornici, ajunge-vo

la Aiud, unde am ceva neamuri şi or da ei pentru noi.― N-aveţi trebuinţă a merge tot aşa, răspunse primarul. Legea spune că cine-i dator să

ţinut la temniţă, şi noi avem aşa ceva.― Mulţam de aşa găzduire! se răţoi Florea. Că doar noi avem bani acasă, numai să a

tata şi minteni se ţîpă careva cu banii ăia!― Asta ai să şi faci! spuse herr Muller. Rămâneţi pînă or veni banii, pe urmă mereţi

treaba voastră.

― Şi cum să-i dau de ştire lui tata? se nedumeri Florea.― Trimiţi carte.― Domnule burgmistru, se băgă şi Mihai în vorbă. Nu s-ar putea să rămîn eu zălog şi să

ducă el acasă?― Numai să fim înţeleşi, dacă noi se întoarce faci şi zilele lui de temniţa!― Auzi vorbă! sări Florea. Cum să nu mai vin?! Dar mai bine să adaste tot la han, că i

plăti cît o cere, să nu zacă la beci.― Nu se poate. Legea-i musai să se facă!

Nemaiavînd încotro, Mihai se lăsă dus la închisoarea datornicilor, dar după numai pazile Florea se întoarse cu banii.

― Am dat la Bălgrad peste un frate de-al mamei care vînduse ceva sare şi el mi i-o dzise acesta îmbrăţişîndu-şi prietenul.― Dar eu cum am să mă plătesc faţă de tine, frate? Că am rămas lefter...

— Nu-i bai, cînd îi avea mi-i da! Ş-apoi tu n-ai făcut temniţă şi pentru mine? — Ei, că doar n-ai adus şi cai?! Ai cui îs? — I-o tocmit moşu pentru noi, că tare s-o mai bucurat aflînd că Amosie trăieşte şi

înduioşat de păţania noastră. — Ce bun la suflet eşti, Floreo dragă! — Aşa-i tăt neamu nostru! rîse cu voioşie flăcăul.La Bălgrad ajunseră curînd, nefiind departe, dar nici nu mai aveau poftă de zăbavă, vo

143



numai să-l caute pe darnicul unchi. Cum acesta plecase nu de mult, socotiră să-l ajungă durmă şi o şi apucară spre Teiuş.

— Stai! porunci deodată Mihai, strunindu-şi calul. — Ce-i?!― Vezi neguţătorul acela de colo? Nu cumva spada de la şold...― Ba îi chiar a mea! răspunse pe dată Florea, vrînd să se repeadă asupra hoţului.

— Nu! îl ţinu Mihai. Nu avem cum dovedi şi poate că o va fi cumpărat de la cineva. Să

ne mai facem pricină cu legea! — Ai dreptate, dar de-l scăpăm din ochi nu-l mai prindem.― Să-l întrebăm cu frumosul.

— Mai bine să ne ţinem de urma lui, poate dăm şi de cai. — Şi aşa-i bine!Pierdură întreaga zi ţinîndu-se de el, căci abia pe seară intră într-o gospodărie. Se uita

prin crăpăturile gardului, dar nu zăriră nici un cal. — O fi în grajd! şopti Mihai.― Sărim gardul?― Nu! Să iscodim prin vecini!

N-apucară să plece că se pomeniră cu un bărbat care, văzînd pe cei doi iscodind în curteîntrebă:

― Pă cine cătaţi, ficiori?Era chiar stăpînul casei şi Florea îi povesti ce pătimiseră şi că ar fi poftit să-l întrebe pe

ce-i purta spada de unde o are, dar nu cuteza, să nu-l mînie.― Se cam potriveşte, feţii mei, răspunse omul. Chiar în acea zi o venit la mine cu trei

şi s-o rugat de găzduire.― Şi unde-s?― Pe doi îi va fi vîndut, că numai unul e în şopru.

― Nu încape vorbă că ăsta-i hoţul.― Iar noi îl făcurăm vinovat pe neamţ!― Pentru asta, ne-am luat plata…Rîseră toţi trei, de parcă ar fi stat la snoave în poartă şi nu cu o treabă încurcată.― Baciule, nu ni-i ajuta să-l dovedim pe hoţ? întrebă Florea.― Ba vă ajut, dar cum să fac?― Îngăduie-ne să venim la noapte peste el şi să n-ai grijă, că n-om face moarte de om, d

o ţîrucă tot i-om înmuia oasele.― Măcar atît cît ne-a făcut-o şi nouă afurisitul de sas...― Deh, ştiu şi eu... Dar dacă n-o fi el hibaşul?

― Fii liniştit, că de pomană nu-l batem! răspunse ciunganul.Vrînd-nevrînd, trebuiră să mai întîrzie pe la o cîrciumă, numai bine că mai prinseră curiar pe cînd străjerii cetăţii vesteau miezul nopţii se strecurară pe uliţe pînă la casa gospodarulu

― S-o culcat mai devreme zicînd că-i frînt de osteneală, le şopti stăpînul casei arătînduodaia unde dormea străinul şi îndemnîndu-i să meargă pe vîrfuri.

― Să năvălim peste el! propuse Mihai.― Ba nu, că de-o fi zăvorît pe dinăuntru sare pe fereastră. Merem tiptil, să nu ne simtă

cînd om fi lîngă el îi proptim cuţitu şi-l întrebăm! hotărî Florea.― Bine! încuviinţă Mihai şi-l lăsă pe Florea în faţă.Deschiseră încetişor uşa, gospodarul rămînînd pe dinafară, dar nu plecă, să nu cumva

144



facă vreo prostie cei doi, de nu era vinovat oaspetele său. Chiar şi aşa, trebuia prins şi dat seama legii, nu să-şi facă singuri dreptate.

Tinerii se strecurară de-o parte şi de alta a patului, unde pe întuneric se ghicea foradormitului. La un semn, se repeziră deodată!

— Şăzi blînd şi nu mişca! răcni Florea, căutînd să-i cuprindă beregata.Răscoli tot aşternutul, împrăştiindu-l pe podea, dar pe hoţ ia-l de unde nu-i...

— Tune dracu-n el, c-o fugit! Precesta lui de hoţ!

ORAŞUL DE AUR

Pe aici trecea calea lui Gaşpar Grazziani spre domnia Moldovei, iar a lui Marcu dBorlova spre împovărătoarea slujbă a domniei...

Solul padişahului şi-a făcut intrarea cu mare pohfală în cetatea împăratului creştin, Marţinîndu-i-se în preajmă, ca cel dintîi sfetnic, şi numai după aceea Kerim-efendi, alaybeyspahiilor. Încă de la Buda, Grazziani năimise meşteri muzicanţi cu meterhaneaua, care mergeîn fruntea alaiului, spărgînd urechile privitorilor mai curioşi.

La curte, în palatul de pe colina ce străjuia Vîltsva, solul a fost primit cu multă cinstenumai chiar majestatea-sa împăratul era lipsă, dar fără de voie, nefiind în oraş. Ceilalţi înghesuiau care mai de care să-l privească pe tînărul creştin, om de mare încredere al sultanulcăci, deşi sosiră şi alţi turci mai înainte, toţi erau sub ascultarea lui.

Dregătorii otomani îi făcură temenele ca unui bey ce era; dar mai cu osebire aflînd ghiaurul era tare îndrăgit de sultan pentru faptele sale. Cînd îl trimisese pe tînărul Pera cu soîn Croaţia, îi poruncise să ajungă pînă în Toscana, la Livorno, şi să împrumute bani grei de

bunul său prieten Giovanni Amati, spre a răscumpăra un mare număr de robi turci, unii dintrerude cu sultanul. Şi pe toţi i-a dus Pera la Stambul, unde i-a slobozit în numele lui Grazziani.

acest fel îşi căpătase mare faimă, dar şi bunăvoinţa Porţii pentru stăpînirea Moldovei.Marcu, în schimb, deşi înveşmîntat asemenea curtenilor împăratului, nu se simţea în largsău. Spunea pretutindeni că-i bănăţean din Borlova, dar nimeni nu auzise pe aici de Banat, zicîndu-se despre el, ca şi despre stăpînul său, că ar fi ein Krabatt, adică un croat, fiindcă înei vorbeau sîrbeşte. „Lasă, prietene, nu te mîhni dintr-atîta, căuta să-l mîngîie Gaşpar. Avemfacem din tot pămîntul românesc o ţară de care să ştie străinii şi mai cu seamă să se teamă aamesteca în viaţa ei! Atunci Banatul tău are să strălucească în frunte!” „Aşa va fi, dar cînd? tare greu se mai făptuieşte!” Însă orice îndoială se spulbera pe dată, şi Marcu era hotărît săurmeze domnul pînă-n pînzele albe.

Toamna întârzia pe uliţele Oraşului de Aur, făcîndu-l şi mai strălucitor. Într-una din z

ieşiră amîndoi din palatul vechilor regi ai Boemiei în vestita „uliţă de aur” plină cu tot felul dughene.Sper să nu ne apuce omătul pe aici şi să facem cît mai curînd calea întoarsă... z

Grazziani îngîndurat.― Acasă?― Vezi-bine, numai că drumul trece prin Stambul, iar casa fi-va la Iaşi!

— Şi eu oare credeam că ne întoarcem prin Ardeal...― Ştii bine că prietenul Bethlen m-ar ţine bucuros la prinsoare, cît îs eu de trimis

padişahului. Am nevoie să fiu la Stambul cît mai curînd cu putinţă, dar şi pe la Silistra...― La Silistra?

145



― Acolo se fac domnii ţărilor române, la Iskender-paşa! Că aşa ajunse bietul popor stirpe romană...

Rămaseră o vreme tăcuţi, privind spre casele ce fumegau prin hogeacurile înalte, măcar încă nu venise frigul.

― Măria-ta! zise deodată Marcu. Aş cere îngăduinţa să mă reped acasă, unde n-am apua ajunge de atîta amar de vreme. Pe urmă, te-oi ajunge la Iaşi!

— Hm! Şi vrei să treci prin Bălgrad, de bună-seamă?

― Aş minţi să zic nu, dar tot spre Banat m-oi îndrepta. — Prea-bine! veni în cele din urmă încuviinţarea. Să ştii însă că nu te dezleg de sluj

domniei, aşa că îţi poruncesc să cauţi şi să-mi aduci bănăţeni de-ai tăi care vor să se bată conturcilor în oastea domniei mele, cu plată.

― Ţi-aş aduce cu miile, măria-ta, că s-ar ridica tot Banatul, fără nici o simbrie, auzind se încumetă careva să ne izbăvească de păgînătate.

— Pentru început nu am trebuinţă de toţi. Ştim că strămoşii voştri au fost cei dintîi careau împotrivit romanilor în acea parte a Daciei şi nu mă-ndoiesc că vor sta şi acum în frunte, dtoate cu socoteală şi la vremea lor.

Trecură agale pe lîngă măreaţa biserică a sfîntului Mikolaj, sucindu-şi grumajii căuriaşele clopote de bronz care vesteau ceasul rugăciunii şi arareori primejdia năvălirii străine,

prin alte părţi ale împărăţiei. Păşiră mai departe pe podul aruncat peste Vîltava, vechi, vremea bătrînului crai Carol, de unde i se trăgea şi numele, dar apa nu li se părea de luat seamă, după ce trecuseră Tisa şi Dunărea. Oricum, oraşul era cu adevărat împărătesc, neasemuit cu uliţele murdare ale Stambulului.

— Ştii ce, Marcule? Am o poftă nebună să hoinăresc prin această lume pestriţă a oraşulînveşmîntat asemenea lor, măcar că nu-i pricep ce vorbesc şi ce gîndesc.

— Nu se cade, măria-ta! Ce vor zice curtenii dacă află? — Tocmai pentru aceea, în taină cît mai desăvîrşită! Tu mîine pleci şi eu o zi mai ap

deci asta ar fi cea de pe urmă noapte pe care avem s-o mai petrecem împreună aici. Nu ne voîncăiera ca la Buda, ci ne vom deda dragostei, cu nişte fete de rînd!Cu toată împotrivirea, Marcu fu silit pînă la urmă să se plece şi să-i facă hatîrul, după

făcură nişte socoteli băneşti şi încheiară anume înscrisuri pe care oşteanul şi le cusu căptuşeala contăşului. Mai capătă şi o pungă cu nestemate şi ducaţi veneţieni, pe care îi doasemenea, hotărît fiind să-şi ia haina cu el, iar cum tot avea să plece a doua zi în zori nu mţinu nici odaia la „Cerbul de Aur”.

― Eu am să fiu găzduit mîine la curte, că vine împăratul, şi n-o să ne mai întîlnim decîtIaşi. Aşa că suntem înţeleşi... vel-spătare Marcu Iancovici!

― Oo... Nu! Nu! E prea mult! bîigui oşteanul, luat pe nepregătite. Eu, Marcu d

Borlova...― Ştiu! Feciorul cnezului Iancu... adică Iancovici! Obîrşia ta nu-i cu nimic mai prejos d boierilor moldoveni, fii fără grijă! De altfel pe hrisovul de divănire voi pune cea dintîi pececând ne vom întîlni. Să nu uiţi, boier Iancovici! Şi cu asta gata, hai să mergem!

Grazziani se înveşmîntă ca un negustoraş oarecare, iar Marcu îşi îmbrăcă vechile lui strde drum, avînd grijă de preţiosul său contăş.

― Făgăduiesc să fie cea de pe urmă dată şi n-ai de ce să fii îngrijorat. Nu se va mîntâmpla cu domnul Moldovei şi cu vel-spătarul său, dar pînă atunci suntem doi drumeţi pOraşul de Aur. Haide!

Începură să colinde de la vestita cîrciumă din faţa primăriei, după ce mai întîi s-au minun

146



de cei doisprezece apostoli ce se perindau prin turla bisericii cînd băteau ceasurile, făcură niocoluri şi spre margini, pe uliţe mai sărace şi mai puţin strălucitoare, şi se înapoiară în preajmfrumosului pod de peste Vîltava, unde dădură peste o cîrciumă cu fete neasemuit de frumoase

― Aici vom poposi, Marcule, şi de-o fi să mai întârziem unul dintre noi tot ne-om veddimineaţă!

... Această despărţire îi mai rămăsese în minte proaspătului vel-spătar cînd îşi deschochii a doua zi. Capul îi cîntărea vreo cîteva ocale şi simţea o apăsare pe umărul stîng, cel car

fusese rănit în încăierarea de la Buda. Cu greu îşi aminti că fusese tras pe nişte scări şi trîntit pat, pare-se chiar de o codană bălaie, şi doar nu băuse peste fire! Morlacul se ridicase mai zocu o altă fetişcană, şi de atunci nu s-a mai întors... „Vai de mine, trebuia să fiu pe drum” sărica ars şi cu amîndouă mâinile se întinse după veşminte. Se opri însă înmărmurit, căci pipăindşi căptuşeala contăşului dădu peste o tăietură largă şi... nici urmă de bani ori înscrisuri. Niciascunzătoarea nestematelor nu mai era nimic şi nici în brîul de piele, dar parcă toate astea n-afost îndeajuns, nici spada nu mai era. Scoase un răcnet de furie şi trăgîndu-şi nădragii se arun

pe uşă. Numai că pe dată se iviră vreo doi haidamaci cu nişte ciomege şi începură a-i croi ca pe unde apuca. O lovitură în moalele capului îl făcu să se prăbuşească zdreanţă la podea... aptotul i se întunecă în faţa ochilor.

Pentru a doua oară într-un timp atît de scurt, Marcu îşi săltă pleoapele pomenindu-se în necunoscut. Era mai mult dezbrăcat decît îmbrăcat, dar nici o fiică a Evei nu se afla în preajmi, ci numai nişte bălării uscate, care-l ascundeau vederii trecătorilor. Îşi dădu seama că se aflămalul unui rîu, căci susurul apei se auzea nu departe. Era vînăt de frig, dar parcă toamădularele îl trăgeau la somn. Zărind în apropiere podul care-i plăcuse atît de mult, nu-i fu grsă priceapă că fusese aruncat în apă şi numai norocul făcuse să se proptească în margine. îngrijoră de Grazziani, să nu fi avut parte de o soartă mai haină, apoi îi trecu prin minte un gîciudat: „Nu cumva el să fi voit să se scape de mine?!” I se păru prea crudă asemenea faptă, cmorlacul se dovedise un bun prieten pînă acum. „De bună-seamă că mă caută!” se încur

singur. „Dar, ştiindu-mă plecat poate nici că se va mai gîndi la mine!” se cutremură el apÎncercă să se tîrască mai la vedere strigînd după ajutor, dar ceea ce el credea că sunt răcnete abse auzeau ca uşoare gemete de om sfîrşit. O veşnicie i se păru pînă cînd o mînă miloasămîngîie fruntea, zicîndu-i ceva pe limba localnicilor. Îl acoperi cu o haină petecită, apoi îl tîrîdestulă greutate pînă la bojdeuca lui. Era un lucrător nevoiaş, cu o puzderie de copii zbîrciţişi mama lor, vădindu-se că nu mîncau în toate zilele din săptămînă.

Dragostea cu care a fost îngrijit, dar mai cu seamă vigoarea tinereţii au biruit asupra boşi în două-trei săptămâni Marcu se puse pe picioare. Nici nu-l răbda inima să stea mai mult capul unor oameni sărmani şi la plecare îşi jură că n-avea să-i uite şi-o să le răsplăteas

bunătatea, scăpîndu-i de sărăcie.

Din păcate acum era mai lipsit decît ei şi primul lui gînd fu să dea de urma lui GrazziaSufla un vînt rece şi fulgi de zăpadă alergau nebuneşte prin văzduh, dar zadarnic încercă să mai acopere cu zdreanţa de pe el. Aşa cum arăta, nu fu îngăduit nici în curtea hanului „Cerbde aur”, necum să mai stea careva de vorbă cu el. Ba un rîndaş se răsti arătîndu-i uliDeznădăjduit, se sprijini de un chervan ca să nu-i vie ameţeala de foame. Şi de-a dreptul crecă visează, desluşind o voce venită parcă de pe tărîmuri de basm.

― Bre, Marine, ia vezi să nu fure haimanaua aia cevaşilea de pe la căruţă!Lacrimi mari îi umeziră ochii, cînd auzi dulcea limbă pe care o deprinsese încă de la sîn

mamei. Simţi un nod în gît şi abia izbuti să îngăime:― Fraţilor!...

147



OAMENI ŞI FIARE

Către sfîrşitul iernii acelui an 1617, o perkendi cu flamură verde şi semilună se luase

întrecere cu sloiurile Dunării. Nici n-ar trebui să te mai întrebi cine era stăpînul acestei corăbfiindcă în afara vestitului căpitan Kalindudak nimeni nu s-ar fi încumetat să înfrunte fluviul pasemenea vreme. Avea toate pînzele întinse, dar vîntul care sufla dintr-o parte îi îngreumersul, împingînd-o într-una către miazănoapte, din care pricină oameni înarmaţi cu căngi

propteau în gheţurile ce se trăgeau înspre malul bulgăresc, spre a-şi putea urma drumul. M plată trebuie să fi dobîndit Kalindudak, cu toată cutezanţa lui, şi numai aurul îl va fi pudezlipi de schela Orşovei. Aşa şi era, căci luminăţia-sa Gaşpar-beg, mubaşirul slăvitu

padişah, îl îmbiase cu multe pungi pline de icosari. Beyul era tare zorit să ajungă la Silistra, spa-l mai prinde acolo pe Iskender-paşa. Înveşmîntat ca ciobanii valahi de la munte, mubaşi

padişahului scrută firul apei, îngrijorat de plumburiul văzduhului ce prevestea viforniţă.― De ce nu ţinem malul stîng, căpitan-efendi, de vreme ce pe acolo nu plutesc sloiu

întrebă el. Trebuie să mergem numai în preajma gheţei?― De bună-seamă, luminăţia-ta, fiindcă de partea valahă apa-i mai puţin adîncă, iar de

împotmolim sar diavolii ăia de ghiauri şi ne căsăpesc pînă la unul.― Chiar aşa de răi să fie?! Pe asemenea vreme vor fi stînd şi ei pe undeva la călduric

prin bordeie.― Da' de unde, luminăţia-ta! De cînd se ştiu, nu se înspăimîntă de ger. Fie că e arşiţă,

că încremeneşte apa, ei tot se încumetă a trece după pradă în împărăţia slăvitului nostru padişAprig neam de oameni!

O pală de vînt răbufni în pînze.― Se-nteţeşte blestematul viscol. Are să ne cam dea de furcă, numai zăpor de nu s-ar famormăi căpitanul.

― Dar mai avem mult?― Abia trecurăm de cetatea Nigboli şi pînă la Gernovi ar mai fi o bucată de drum.

— Nădăjduiesc să ajungem la noapte, că de nu, tot zorul ce l-am avut va fi în van, omubaşirul.

― Crede măria-ta că seraskerul s-o încumeta să plece pe astfel de vreme? Are să aşteplimpezirea cerului, dar pînă atunci noi îl ajungem.

Graba cea mare a lui Grazziani era din pricină că dobîndise nu numai scrisori că

Iskender, dar şi mii de ducaţi de aur anume ca acesta să-l sprijine la domnia Moldovei. Duizbînda de la Drăcşani, din vara trecută, sultanul l-a răsplătit făcîndu-l vizir, aşa că paşa tăiaspînzura în cele trei ţărişoare valahe, măcar că dregătorii Porţii dădeau alte porunci.

Atunci, după ce umilise pe văduva lui Ieremia Movilă, a dat-o ca akîn unui agă, iar fiică-sa, care-i era nevastă lui Koreţki, a dăruit-o aşijderea lui Arslan Kantemir Mîrza, hannogailor strămutaţi în Bugeac. În acest fel hanul îi era credincios seraskerului, însoţind

pretutindeni în luptele lui pe acele meleaguri.Grazziani aflase că Iskender-paşa strîngea oaste spre a porni asupra Lehiei, dar nu putea

uite că în vreme ce el se străduia la Praga cu dregătorii împăratului vizirul de Silistra pusedomn la Iaşi pe Radu-vodă Mihnea, cu toate că marele vizir Halil-paşa îi făgăduise lui scaun

148



Astfel şi-a dat seama că nu la Islâmbol, ci la curtea beyului de Silistra se aşezau domniileţările române. De nu-l ajungea acuma, abia la Babadag ori la Akerman l-ar mai fi putut întîlcu bani mai mulţi şi zile irosite. Pe urmă tot la Poartă s-ar fi înapoiat, dar ca omul de credinţălui Iskender-paşa.

― Ce vreme! pufni Kalindudak, trezindu-l din visare. Vezi măria-ta norul acela negcare se zvîrcoleşte ca un balaur înspre nori?

― Da.

― Se pare că o să ne aducă ceva zăpadă, de parcă gheţurile nu ne-ar fi îndeajuns. Nici nu sfîrşise bine vorba, cînd primii fulgi începură a le biciui obrajii.― Avut-am gura spurcată! mormăi căpitanul în barbă.― Şi ce-i de făcut?― Cum o fi vrerea lui Alah! înălţă Kalindudak braţele spre cer.Se întoarse pe dată, lăsîndu-l pe mubaşir cam nedumerit, şi, punîndu-şi mîinile pîlnie

gură, începu a striga către oamenii săi:― Ismeeet! Păduche rîios! Strîngeţi pînzele şi legaţi-le zdravăn cu parîmele. De le sfî

vîntul, bucăţele vă fac şi pe voi, crocodililor! Gedik, Sefih, voi n-auzirăţi trîntorilor? Mai inimă, netrebnicilor, că vă mut fălcile din loc!

Aşa era căpitanul şi toţi marinarii îi ştiau năravul, încât nu se înspăimîntau de răgeteleameninţările lui. Îi înjura de mama focului, dar nimeni nu-şi amintea să fi căpătat barem

palmă de la namila de Kalindudak, şi doar nu o dată îl văzuseră în încăierare doborînd câte ddeodată. Din pricina asta ţineau la el ca la tatăl lor şi ar fi fost în stare să sară şi în apa îngheţade le-ar fi poruncit.

― O mai fi mult pînă la Cernovi?― Prea departe nu-i, dar apa lenevindu-se prin partea locului ne încetineşte mersul, mai

seamă că am strîns pînzele. De vîslit, nici vorbă! Abia după vreo două ceasuri s-or ivi zidurde la Yerkok.

― Dar pînă atunci se-ntunecă...― Asta aşa-i, mai cu grabă vine noaptea cînd e viforniţă, că şi ziua se scurtează. N-arînsă nimic, numai să nu ne înţepenim, că altcum aprindem fanare şi mergem la vale cu sloiuri

Nemaiavînd ce să întrebe, Grazziani se trase la adăpost, fiindcă vîntul îi şfichiuia faţaace de gheaţă.

― Capitan-efendi! se auzi un strigăt ascuţit.― Ce-i bre?― Zăpor la vale!― Poate-s numai gheţuri, nătărăule! se arătă nepăsător Kalindudak, spre a nu

înspăimînta oamenii. N-aveţi teamă, copii! adăugă el. Împingem cu căngile şi trecem m

departe!Cu o bufnitură surdă, brigantina se izbi de ceva tare şi oprindu-se pe neaşteptate îi prăv pe toţi pe punte.

― Nenorociţilor! turlă căpitanul săltîndu-se. Unde v-au fost ochii, corsari afurisiţi? Amvă leg la toţi pietroiul de gît, drojdie a meyhânelelor!

― Ce s-a întîmplat căpitan-efendi? se băgă tocmai atunci şi beyul.Cu greu se ţinu căpitanul să nu-i scape şi lui vreo două vorbe, aşa că se prefăcu a nu

auzit întrebarea şi nu-l băgă în seamă.― Sefih, puiule! Ia vezi de nu luăm cumva apă! Mergi şi tu Mimar, scumpule! Luaţi

cîlţi cu voi şi n-aveţi teamă, copii! Alah e cu noi!

149



Grazziani se minună auzindu-l cum trecea de la ocări la alintări duioase şi zîmbi în sinlui: „Să iau aminte ca mînia să nu ţină mult, dacă vreau să mă fac îndrăgit!”

― Totu-i în bună rînduială! se auzi vocea lui Sefih. Am rămas teferi.― Atunci, bravo vouă, dar nu vă trageţi acolo la odihnă, copii puturoşi! Veniţi degrabă su

îşi îmblînzi vocea căpitanul.Şi abia acum, rîzînd mulţumit, se întoarse către mubaşir:― Am cam dat de bucluc, măria-ta... Da parcă ai zis ceva?

― Cred că am şi uitat! făcu acesta voios. Dar aş pofti să ştiu cum ne aflăm.― Sloiurile s-au încălecat şi ne-au tăiat calea de la un mal la altul. Încă avurăm noroc

nu ne spargem şi să ne dăm la fund, că pe gerul ăsta nu ştiu cum am fi ieşit la mal. Acutrebuie să ne căznim să ajungem la ţărmul valah, pînă n-apucă să se năpustească asupra noascelelalte gheţuri ce ne vin pe urme. De ne prind la mijloc şi mai îngheaţă şi apa, ne strivim.

― Dar valahii?― Acuma, dădu el din umeri, facă-se voia lui Alah! Ne-om împotrivi şi noi cu armele,

oameni, dar cu năvala apelor n-avem ce face!Se înnoptase de-a binelea cînd izbutiră să se priponească la malul dinspre miazănoap

Vîntul năprasnic şi zăpada le lua vederea, dar se străduiră din răsputeri. Începuseră a se strîntroiene pe după trunchiurile copacilor şi, cum ţărmul nu era prea înalt, se şi făcuse o punte zăpadă, primejdioasă de te-ai fi încumetat a păşi peste ea.

― Mare noroc am avut să dăm de apă adîncă, dar oricum, chiar şi de ne împotmoleam, vîntul ar fi fost cel care ne-ar fi suflat în larg, spuse căpitanul uşurat, după ce văzu parîmrăsucită pe după două sălcii groase.

― Cît va trebui să zăbovim? întrebă solul padişahului.― Pînă o sta vîntul şi s-or slobozi sloiurile! O zi, două, o săptămînă... că doar iarna-i

sfîrşite.― Altceva n-avem ce face?

― Nici vorbă! De mers pe mal pînă la Yerkoki nu-i chip, că-i primejdie şi despre oamşi de la fiare, iar ca să las corabia aici înseamnă să-mi iau gîndul de la ea.― Atunci plec numai eu!― Dar de acolo mai departe?! zîmbi căpitanul.― Poate se mai înmoaie viforniţa.― În acest caz ne slobozim şi noi la vale şi ajungem mai înainte.― Cum văd eu, nu-mi rămîne decît să mă încălzesc cu o cană de vin fiert.

— Bucuros te-oi însoţi şi eu, luminăţia-ta. Dar ne-om da mai la dos, să nu ne vadă de sAlah, ori Profetul...

— Pe viforniţa asta, vor fi stînd şi ei la adăpost pe undeva.

Cît timp se duse Kalindudak să poruncească fiertura încălzitoare, Grazziani fu din nfurat de gîndurile lui. Era îngrijorat de zăbavă, dar cu iarna nu te puteai pune, orice ai fi făcutera dor de Marcu, pe care nu l-a mai găsit, atunci, după noaptea aceea de pomină din Pragcînd se trezise în pat cu două fetişcane, dar poate că oşteanul va fi apucat calea Ardealului, tare îl mai trăgea aţa la drăguţa lui. Îi veni în minte şi Agnes şi zîmbi cu îngăduinţă. „Pînăurmă, tot am s-o iert!” îşi zise. Totuşi, s-ar fi putut ca Marcu să fi căzut prins la curtea Bethlen şi acesta avea gealaţi pricepuţi să scoată toate vorbele de la un osîndit, iar bănăţeansău ştia cam multe... „De ce oare îmi frămînt eu mintea? Poate că s-o afla în braţele Iuliei şi nnu se va fi gîndind la trebile politicheşti!” Era bucuros însă că-i luase înainte lui Bethlescăpîndu-i din toate capcanele, şi acuma se găsea la doi paşi de Ickender-paşa, „făcătorul

150



voievozi”... Nici vorbă ca vîntul să se mai domolească şi în curînd întreaga brigantină fu acoperită,

abia de se mai zărea din stratul gros de zăpadă. „Copiii” lui Kalindudak, văzînd asemenea răgneaşteptat, se puseseră pe chiolhan cu erik rakisi, fiert şi îndulcit cu miere. Degeraţi, simţecum li se încălzesc vinele de la afurisita de băutură urgisită de Profet pe degeaba, îşi ziceau Dar nu degeaba se împotrivise ca drept-credincioşii să dea pe gît asemenea spurcăciuni, precughiaurii, căci pedeapsă cumplită era pentru cel ce-şi pierdea minţile, aşa cum s-a întîmplat şi

Gedik. În loc să stea la căldurică, l-a pus necuratul să se sumeţească în viscol, pe punte, şi rostogolit în apă şi dus a fost. El, oare se lua la întrecere cu peştii cînd avea creieneînfierbîntaţi de băutură, s-a dus ca un bolovan la fund, fără să scoată un strigăt ori măcarridice un deget deasupra apei.

— Ajunge, porcilor! răcni căpitanul, auzind păţania lui Gedik. Pînă la urmă, vă apucătoţi pofta de scăldat şi n-ar fi mare pagubă să mă scap de nişte lepădături ca voi, dar îmi vaurît de nu vă mai văd prin preajmă. Zvîrliţi toată spurcăciunea de rachiu în apă, că de nu,

jupoi de vii, lepre beţive ce sunteţi!Cei care mai aveau cîte o fărîmă de înţelegere se ridicară, începură a cotrobăi du

ulcioarele ascunse prin diferite unghere şi, căţărîndu-se pe punte, începură a le goli. Kalindudştia însă că afurisiţii pregăteau din vreme vase pline cu apă chioară şi cînd primeau poruncaîndeplineau, ca să nu-l înfurie pe căpitan, dar altcum nu erau chiar proşti să irosească bunătde rachiu. Alţii, fiind prea beţi, le răsturnau pe loc, chiar şi peste ei, dar cei mai mulţi nici nu sinchiseau de pofta căpitanului. Ştiau că după un timp oarecare nici Kalindudak nu va mîntreba de unde s-a ivit iarăşi băutura pe corabie.

Nenorocirea a fost că pentru noaptea ce venea, paza căzuse în sarcina a doi marinari cîncă nu se treziseră din âlemi-i safâ, iar Kalindudak nu şi-a dat seama, ori n-a avut pe alţii, m

breji. Dinspre cîmpia valahă, odată cu răbufnirile vîntului se auzeau şi urletele lupilor, cacolindau în haită pe o asemenea viforniţă, dar nimeni nu le luă în seamă. Erau încă departe,

străjerii, trăgîndu-şi cojoacele peste cap, au adormit buştean, de cum s-au văzut singuri. Pocă nici nu şi-au mai dat seama cînd haita s-a năpustit asupra lor trăgînd bucăţi de cojoc odatăcarnea de om. Mai apoi, aţîţaţi de mirosul sîngelui, lupii se împrăştiară pe corabie, în căutaraltor hălci de carne omenească.

Grazziani simţi duhoarea de lup şi se îngrozi cînd deschise ochii, văzînd colţii ascuţiţifiarei chiar deasupra sa. De spaimă, îşi înfipse mîinile în grumazul lupului, care începu săzbată şi să se holbeze, sfredelindu-l cu privirea-i sălbatică. O durere ascuţită în umărul drepspori parcă puterea, căci un altul îl înşfăcase, străduindu-se să-l scoată din cojoc.

DRUM DE IARNA PRINTRE STRĂINI

— Ce vrea, mă? întrebă neguţătorul. Parcă vorbi româneşte?! — Aşa înţelesei şi eu, încuviinţă cel ce răspundea la numele de Marin.Burduhănosul, care nu era altul decît stăpînul chervanelor, se apropie de calic şi îi pu

mîna pe umăr. — Eşti cumva român? De pe unde?― Mi-s din Bănat! abia izbuti să mai răspundă năpăstuitul, din pricina unui nod de ciu

ce i se pusese în gît.― Ei, păi eşti de viţă! Dar cum de-ai ajuns în halul ăsta şi mai cu seamă cum te-ai rătă

pe aste meleaguri?

151



― Am fost jefuit şi bătut de nişte nemernici de la o crîşmă.― Ei, flăcăule, prin ţările astea se cam petrec asemenea fapte şi de nu eşti iute de cuţit p

s-o încurci rău de tot!Marcu îi povesti în cîteva cuvinte cele pătimite şi tare s-au mai minunat neguţătorii cu

de-a scăpat cu viaţă.― Şi zici că eşti neguţător? întrebă Marin.― Ba, mi-s în slujba voievodului Moldovei, Gaşpar Grazziani. Mi-s vel-spătar...

― Săracu de tine! Se vede că te bătură de-ţi tulburară minţile, că altfel ce să spun?... arca o pătlăgică turcească, aşa vînăt eşti. Ţi-o fi şi frig… Mărine, ia vezi, dă-i un codru de pîinc-o fi flămînd, bietul. Cît despre stăpînu-său, n-auzii niciodată...

― Ba, Gaşpar e crai la Irozi, răspunse Marin. Dar ce zic eu, parcă matale n-auzişi pacasă, cu sărbătorile de iarnă, despre cei trei crai de la Răsărit?

― E diliu! flutură cu mîna neguţătorul.Marcu îşi dădu seama că în halul în care se găsea nu i-ar fi putut lămuri cine era el şi n

slujba cea mare încredinţată de viitorul domn al Moldovei nu putea fi luată în seamă, aşa că se supără.

― Oricum ar fi, mi-s un biet român pribegit prin ţări străine şi cu dor de casă, de mă sfîşla inimă...

― Te crez, c-aşa o fi, dar vezi că noi dinspre ţară venim şi abia la primăvară de ne-oîntoarce, zise jupînul. De un ajutor la chervane, nu zic că n-aş avea trebuinţă, însă...

― Primesc! sări Marcu.― Dar vezi, că noi mergem în ţară nemţească!― N-am de ales.― Atunci să ne înţelegem de plată, întinse palma stăpînul.― Casă, masă şi cît te-o lăsa inima, după munca ce-oi împlini.― Văz că-ţi trebuie niscai veşminte de iarnă, dar să ştii că ţi le pun la socoteală!

― Prea-bine!Bătură palma şi astfel „vel-spătarul lui Gaşpar-vodă” trecu din slujba domniei în ceaneguţătorului Dumitru al lui Dumitru din Craiova, iar în preajma Crăciunului se pomeni tocmîn târgui Lipscăi, departe de ţară cum nu mai fusese nicicînd.

Sărbătorile făcură ca marfa să se vîndă mai iute decît speraseră, dar şi jupînul era zoritse întoarcă la al săi cu ce-a târguit în schimb, astfel că în două săptămîni şi apucaseră calea spţară. Gerurile Bobotezei îi prinseră pe la Nurnberg, unde tare se mai minunară cu toţii iscusinţa meşterilor păpuşari. Ai fi putut jura că-s vii acei omuleţi ce se mişcau în fel şi chip. acolo nu mai poposiră decît pentru odihna nopţii, încît pe la jumătatea lui februarie, chiar lăsata-secului, ieşiră din Kaşovia, spre Sătmar.

Marcu îşi avea locul în fruntea convoiului, înfruntând vremea cea rea într-un cojoc de oaÎn urma lui venea jupîn Dumitru, apoi chervanele mînate de cîte doi vizitii şi după ele dînsoţitori cu sîneţe, iar în urmă de tot călărea Marin, omul de credinţă al stăpînului. Aşa obişnuiseră încă de la plecarea din Praga, de cînd rămăseseră fără vătaf, Marcu înlocuinduDupă cîte pătimise în Oraşul de Aur, se întremase destul de curînd, iar veşmintele de pe el, dvechi, erau curate, arătînd ca un negustoraş nepricopsit. „Straşnic flăcău!” gîndi jupîn Dumi

privind în urma bănăţeanului. De altfel, n-a mai pomenit niciodată de domnitorul Moldaveide slujba lui, ceea ce înseamnă că nu era atins aşa rău, chibzuia neguţătorul. „Trebuie să-l facrămînă cu mine şi pe mai departe!”

Soarele alb al iernii strălucea în înaltul vineţiu al cerului, dar zadarnic se străduia să arun

152



o fărîmă de căldură asupra pămîntului îngheţat. Gerul tăia răsuflarea oamenilor şi dobitoacelBarem mustăţile lui Marcu, altfel ca pana corbului, arătau acum, albite de promoroacă, de paar fi fost ale unui moşneag gîrbovit de ani. Străbătuseră o bună bucată de drum fără să fi dat vreun sălaş omenesc, pînă intrară în plină pustă. Deodată Marcu desluşi în zarea ploioasă ni

puncte mişcătoare care îl făcură să se oprească, dînd semn de popas.― Doar nu vei fi vrînd să ne tragem la odihnă în plină zi?! se nedumeri jupîn Dumitru. C

ţi veni, vericule?

― De nu mă înşel, ce văd eu colo nu miroase bine! arătă Marcu în largul cîmpiei.― Pare a fi un pîlc de călăreţi! îşi dădu cu părerea jupîn Dumitru, cu mîna streaşină

ochi. Vor fi neguţători, ca şi noi, şi nu ştiu de ce ne-am teme. Hai să mergem!― Dar ei nu merg în şir, ca lumea, ci se ţin unul lîngă altul, de-ai zice că ne-ar aţine cale― Atunci ce să facem?― Tragem carele roată şi le legăm unul de altul, iar noi şi caii rămînem înlăuntru.― Cuuum?! făcu ochii mari Dumitru.― Aşa cum ai auzit, dacă vrei să-ţi salvezi marfa, ori poate chiar pielea...Cu strigăte şi înjurături vizitiii îndepliniră porunca şi abia cînd se văzură împresuraţi,

într-o tabără de luptă, pricepură ce vrusese bănăţeanul.― Al dracu' om! făcu mulţumit jupîn Dumitru, deşi era cam îngrijorat de ce avea să

întâmple.― Nu mai făcurăm de-astea pînă acuşi, spuse şi Marin.― Destul de rău! îi dojeni Marcu. De acum înainte numai aşa să faceţi, cînd o fi trebuinţ„Mintos flăcău!” gîndi jupîn Dumitru. „Trebuie să-i măresc simbria, ca să nu mai plece

la mine. Şi nici la încărcat şi descărcat n-am să-l mai pun!”Călăreţii necunoscuţi se arătară a fi tîlhari de drumul mare, căci începură a trage din sîn

încă de departe, dar nici măcar dobitoacele nu se speriară, fiind la adăpostul taberei de care.― Fain! mormăi bănăţeanul, la gîndul apropiatei încăierări. S-au dat pe faţă ce sunt, d

tare-s proşti. Ochiţi cu băgare de samă şi nu trageţi pînă nu s-or apropia îndeajuns, iar de larmsă nu vă spăimîntaţi. Pistoalele n-au cum să le mai încarce.Vorbea liniştit, ca unor învăţăcei şi nu în faţa duşmanului, iar glasul lui le dădea mu

încredere.― Luaţi-i la ochi! Fieştecare cîte unul! Foc! porunci el scurt.Patru tîlhari se rostogoliră sub copitele cailor, iar ceilalţi se opriră încremeniţi. Împotriv

cu arme de foc, şi încă după rînduială ostăşească, nu mai pomeniseră pînă atunci, de cîtîlhăreau ei. Se strînseră laolaltă pentru sfat, răstimp în care Marcu porunci încărcarea sîneţelApoi un călăreţ cu o năframă în vîrful spadei se apropie de împresuraţi.

― Ce pofteşti? se răsti Marcu la el pe ungureşte. Stai în loc şi spune, că te aud!

― Să ne daţi banii şi vă lăsăm viaţa şi marfa, răspunse cam fîstîcit solul.― Ba veţi primi un plumb! Şi de nu vă vedeţi de drum, am să vă atîrn în furci la SătmarVorbele lui Marcu fură auzite şi de ceilalţi, care începură a sudui în gura mare, apoi

strînseră în jurul unuia cu căciulă şi surguci, de bună-seamă căpetenia lor. Furios, acesta dă pinteni calului şi ajuns în preajma carelor se săltă în şea, răcnind:

― Am să vă spîrcui, neguţători de piei de cloşcă! Budos olahok!― Dar de unde ştii tu că suntem olahi? Va să zică ne purtaţi sîmbetele mai de mu

vreme?!― Nu-i treaba ta! şi tîlharul se îndepărtă înjurînd.― Sunt puşi pe fapte mari! şopti jupîn Dumitru, de parcă s-ar fi temut să nu fie auzit.

153



spunea ăla?― Prostii! dădu din umeri Marcu. Terminarăţi de încărcat armele? Că am de gînd să-i a

un pic, adăugă el amintindu-şi de cum făcuse Gaşpar în încăierarea de la Buda.Tîlharii stăteau în cumpănă dacă ar fi fost bine să-i atace pe aceşti neguţători ciudaţi,

care-i pîndiseră încă din Kasovia şi care păreau hotărîţi să li se împotrivească. Mai că ar fi ddosul, de nu se auzea iarăşi vocea lui Marcu:

― Ascultă, mă, tu ăla de te ţii mare căpitan dar ai nădragii împuţiţi de spaimă, de nu-ţi

haimanalele cu tine şi să-mi fugiţi din cale, corbii au să se desfete cu hoiturile voastnătărăilor! Căraţi-vă pînă nu mă-nfurii!

A fost prea mult pentru răbdarea tîlharilor, dar mai ales pentru căpetenie, care spumegîde mînie porunci un nou atac. Alţi doi se prăbuşiră în zăpadă, însă furiosul căpitan sări peloitrea unui car şi se năpusti în mijlocul taberei, băgînd groaza în vizitii. Din nefericire pentel, ceilalţi nu l-au urmat şi astfel se pomeni singur faţă-n faţă cu bănăţeanul.

― Cu ăsta mă socot eu! îi linişti Marcu pe ai săi. Grijiţi să nu mai cuteze şi altul, iar dacface izbiţi în cal!

Se apropie de tâlhar şi, pe cînd acesta îşi rotea spada în vînt aşteptîndu-l, deodată împincu putere cangea în deşertul calului, vărsîndu-i maţele. Cu un nechezat dureros, sărmandobitoc se prăvăli tîrîndu-şi stăpînul, care apoi sări cu iscusinţă într-o parte.

― M-a ucis! Săriţi, fraţilor! se auzi deodată vocea lui jupîn Dumitru.― Vezi tu, Marine, ce-i, că eu trebuie să văd de oaspetele ăsta nepoftit! strigă Marcu.― Cutează, bitangule! rînji căpetenia tîlharilor. Leapădă cangea şi apucă spada, de te

viteaz!I se înroşiseră ochii în cap şi, cum scotea aburi pe nări, părea mai curînd un taur, gata

bătaie. Dar Marcu trase iute sabia şi din cîteva mişcări iscusite îl străpunse pe lăudărînchizîndu-i gura pe vecie. Porunci apoi vizitiilor să arunce leşul în faţa carelor, ca să-l vaciracii, iar el se îndreptă spre Dumitru.

― Ce păţişi, jupîne? — Mi-a crăpat ţeasta un nemernic, se tîngui neguţătorul.― N-o fi şi osul, că altminteri n-ai mai fi nimic. Sîngele se spală, numai că al domniei-t

a-ngheţat şi musai vai fi să mergi aşa pînă dăm de apă călduţă. Pune-ţi căciula, că ţine mai binAscultător ca un copil, Dumitru încercă, dar se văită iar:― Nu mai încape!― Ia-o pe asta! îi întinse Marin căciula unui vizitiu. Ori leagă-te ca turcii!Lăsîndu-l pe jupîn mai puţin înspăimîntat, Marcu se îndreptă spre marginea taberei

văzîndu-i pe tîlhari cam descumpăniţi le strigă:― Hai, plecaţi degrabă, după cum vă povăţuiesc, că de nu, aveţi să rămîneţi pe loc alătu

de căpetenia voastră!― Mare pagubă ne-ai făcut, jupîne, încercă unul. Se cuvine să căpătăm ceva despăgubire― Căpătaţi îndată! Ia dă-mi sîneaţa! porunci Marcu, tot pe ungureşte, deşi îşi dădea sea

că ai lui n-aveau să-l priceapă. L-au înţeles însă foarte bine lotrii, care dădură bir cu fugiţii, fămăcar să-şi ridice morţii.

Dumitru răsuflă uşurat şi, uitîndu-şi parcă rana de la cap, se apropie cu paşi apăsaţi năzdrăvanul său argat, întinzîndu-i o pungă.

― Eu socot că nu-i plată îndestulată, dar cum vînd marfa îţi mai dau, rogu-te să rămîislujba mea de acum înainte. Nici un fel de corvoadă nu vei mai face şi zău că-mi pare rău că te crezui de la început că eşti viteaz...

154



― Lasă, jupîne! Am făcut şi eu ce-am putut, că doar nu era să-i las să te prade. Domniacum te-ai milostivit de mine la Praga? Despre plată, ce să vorbim? Cît ai să vrei atîta îmi dai,aşa ne-am înţeles, dar de rămas în slujbă, nici pomeneală. Cînd voi socoti am să plec şi mă rsă nu fie cu supărare, că nu m-am tocmit ca slugă. Te învoieşti?

Vru să-i dea şi punga înapoi, dar jupînul se împotrivi.― Zău, nu mă părăsi! Om te fac, de vii cu mine...Greu şi anevoios drum avură a străbate după ce părăsiră locul unde puseră pe fugă tîlha

căci după zilele geroase au urmat cele cu moină şi nu arareori roţile se înfundau în glod pînă butuc. Tras-împins, pe la jumătatea lui mărţişor caravana pătrunse în vestita cetate a Sătmaruşi ca de obicei trase drept în ograda hanului „Ţapul roşu”, pe care tot bătrînul Ludwig Kasţinea.

Jupîn Dumitru fusese nevoit să-şi taie părul şi îşi învăluise capul în nişte feşe de pînalbă, de puteai foarte bine să-l asemuieşti cu un mahomedan. Din astă pricină, nici hangiul, care era prieten de ani de zile, nu l-a mai cunoscut, ploconindu-i-se ca unui străin:

― Guten Tag, mein Herr! Womit kann ich dienen?― Mă faci a rîde, jupîne Kass, şi nu prea îmi e în putinţă. Nu cumva uitaşi româneşte?

dracu, doar n-ai să mă sileşti să-ţi arăt scăfîrlia, că plete nu mai am!― Tulai doamne! făcu bătrînul hangiu. Domnia-ta eşti, herr Dumităr? Gîndeam că un tu

este!― Vezi-bine că eu sunt şi nici prin cap nu-mi trece să-mi lepăd legea mea. Au încerc

cîţiva tîlhari, pe cînd veneam încoace, dar n-au izbutit decît să mă lase fără păr.― Creşte, creşte iară! Sănătos să fii tumneata!― Păi vezi, asta-i, că nu prea sunt teafăr şi am trebuinţă de odihnă. Poftesc o odaie pent

mine şi cîte una pentru cei doi însoţitori ai mei, că vizitiii or dormi la grajduri, ca de obicei.― Greu este acuma! răspunse hangiul. Mulţi domni ofiţeri aici, la Sătmar. Oaste mult

odaie puţin.

― Doar n-ai să mă laşi în drum, jupîne Kass, ce naiba?!― La domnia-ta este odaie, n-ai grijă! La soţi vedem, facem cumva, dar tare greu, văicări Kass.

― Am înţeles, jupîne, că se va fi scumpit preţul faţă de data cealaltă, dar mă ştii că nu-s zgîrîie-brînză. Ne înţelegem noi! şi Dumitru îl bătu prieteneşte pe umăr. Ce mai face frRozalia?

― Murit, astă-toamnă! oftă bătrînul. Singur rămas şi curînd şi eu mor...― Muşcă-ţi limba, jupîne! Ai să mai duci în spate hanul încă treizeci de ani bătuţi

muche! Ţi-o spui eu!Marcu ascultă cu plăcere vorbăria celor doi şi se miră cît de limbut se dovedea jupînul s

faţă de vremea cînd erau pe drum. Îşi dădea seama că meseria de neguţător cere oarec pricepere şi Dumitru nu ducea lipsă de ea, măcar că românii nu prea se băgau la negoţ. Se vedînsă că nu erau destule încăperile hanului, întrucît nu căpătară decît două odăi, una din eocupînd-o bănăţeanul împreună cu Marin. Nu era prea mare, dar avea două paturi şi aşterncurat.

Rămas singur, Marcu îşi cîntări punga primită de la Dumitru şi o porni prin bazar, untîrgui o sabie, neguţătorul jurînd că-i de Toledo. Îşi dădu seama că era făurită la Sibiu Braşov, dar ştia că la nevoie putea înlocui cele mai vestite arme din lume. Apoi găsi la oştean bătrîn un dolman destul de arătos, care i se potrivea şi ca mărime dar şi ca preţ, la punlui cam subţire. Mulţumit de cele cumpărate se înapoie la han, dar cînd dădu să intre văzu

155



ogradă o mulţime de gură-cască privind la trei cătane care se împotriveau, cu sabia, unor raitîmpărăteşti de vreo trei ori mai mulţi. Primul lui gînd a fost să se repeadă în sprijinul ce

puţini, dar se opri neştiind dacă nu cumva era vorba de o joacă, întrucît cătanele, deşi ar fi puda lovituri aducătoare de moarte, parcă se fereau. Nu aşijderea şi raitării, care ţineau cu orichip să-i doboare pe cei trei. Privitorii se arătau şi ei descumpăniţi, căci nu era un lucru obişnsă vezi o astfel de luptă chiar în Sătmar şi în plină zi. În cele din urmă pricepu că cei trei vorrăzbiţi, dacă nu chiar ucişi. Însă poate că nici acum nu s-ar fi amestecat, de n-ar fi auzit o căta

strigînd româneşte:― Grijă Petre, că-i la tine!― Români sunteţi, fraţilor? strigă Marcu de pe margine.― Ba nu, c-om fi păgîni! rînji unul dintre cei încolţiţi.― Atunci şi eu mi-s de-al vostru! sări bănăţeanul alături de cătane.Roti sabia şi înţepă în fund un raităr, dar numai ca să-l facă să se întoarcă spre el, să

bată. Încă nu se dumerise dacă era vorba de-o joacă ori de luptă adevărată, dar cînd se pomcu doi împotrivă îşi dădu seama că trebuie să facă faţă, de nu voia să fie străpuns.

― Trage-te în stînga mea! îl îmbie o cătană. Mie Amosie îmi zice.― Eu mi-s Marcu!― No, bine Marcule! Loveşte, dar să nu spargi vreunul, că-i bai! Văd că ştii să te ba

fost-ai cătană? — Îhî!Amosie se răsuci pe călcîie ca o sfîrlează şi strigă spre un ortac de-al lui:― Feri, Todoruţ, că te păleşte pe la spate! Dar nu-l ucide!Marcu iarăşi nu mai ştia ce să creadă şi din nou îl bătu gîndul că era numai o zburdălni

ostăşească, spre a le trece vremea. Cătanele luptau şi rîdeau, în vreme ce raitării scrîşnemînioşi.

― Din ce v-aţi luat? întrebă el, zburînd cu sabia arma din mîna unui raităr.

― Faină lovitură! îi răspunse Amosie cu totul altceva. Mi-a plăcut! Să mă-nveţi şi mine!Se lipiseră toţi patru cu spinarea de zidul gardului şi nu se lăsau, Amosie părînd a

sufletul tuturor, prin grija lui pentru felul cum se luptau ceilalţi.― Feriţi, plasa! răcni careva de pe margine.Prea tîrziu. De pe creasta zidului doi oşteni aruncară un năvod de prins peşte asup

bătăuşilor, prinzîndu-i laolaltă, nu fără a-şi mai putea căra barem cîteva ghionturi, dacă nu ch pumni.

― No, sfîrşit-am feciori! se auzi glasul lui Amosie. De-acum om şedea blînzi, că nu mavem ce face!

Alţi raitări se năpustiră asupra ghemului omenesc ce se zvîrcolea la pămînt şi cu magreutate izbutiră să-şi slobozească tovarăşii, rămînînd doar cei patru, ca nişte crapi uriaşi priîn plasă. Îi burduşiră bine cu pumnii, după care îi aruncară claie peste grămadă într-o căruţă.

Privitorii începură să huiduie şi să arunce cu pietre în raitări, căci ei ţineau parcătanelelor iar Marin, care se afla şi el pe-acolo, întreba în stînga şi-n dreapta:

― Oare unde-i duce?!― La temniţă şi mai apoi la butuc! îi răspunse careva.Auzind asemenea grozăvie dădu fuga la jupîn Dumitru, gîndind că s-ar mai fi putut fa

ceva pentru Marcu, cel puţin.Îngrijorarea puse stăpînire şi pe bănăţean, care-l întrebă pe Amosie:

156



― Păţit-aţi de multe ori aşa-ceva?― Prea des nu, dar se mai întîmplă! îi răspunse Petre.― Bine nu va fi, dar om scăpa noi cu faţă curată! adăugă şi Amosie.― Totuşi, ce-au să ne facă? stărui Marcu.― Cîteva picioare în dos, de bună samă, dar mai apoi vor cere despăgubire de la măria-

iar jupîn vistiernicul are să facă spume la gură suduindu-ne şi o vreme nu vom mai fi slobozieşi în tîrg.

― Asta pentru voi, care am priceput că sunteţi cătanele prinţului, dar eu mi-s în slujunui neguţător...

― No, lasă că nu s-or prinde! Or vedea patru cătane şi atît! Dar să ştii că suntem oştemăriei-sale Radu-vodă Şerban, şi nu ai prinţului, cum ai zis! Auzit-ai de măria-sa?

― Cum să nu, că doar...― Ruhe! Zum Teufel! se răsti la el unul dintre ostaşii care îi păzeau.― Fă-te că nu-nţelegi şi nu-i băga în samă! zise Amosie, fiindcă ceilalţi povesteau între

de parcă lor nu li s-ar fi spus să tacă.Ajunşi la temniţă, fură pe dată încuiaţi şi li se luară armele, apoi două zile au tot aştept

dar, ce-i drept, fără bătaie. Cînd s-a deschis uşa temniţei, în prag se afla dumnealui PavVlădescu, vel-vistiernicul măriei-sale.

― Mă şi miram să nu fiţi tot voi, Amosie. Crezi că de eşti căpitan şi a prins drag măria-de tine am să plătesc întruna toate chiolhanurile voastre?

― Ei au început, cinstite vel-vistiernice, răspunse spăşit Amosie. Noi ne vedeam drum...

― Behăind ca nişte mieluşei nevinovaţi, nu-i aşa?― Întocmai, înălţimea-ta!― Şi ei, lupii, au sărit asupra voastră! Haida de, Amosie, nu mă îmbătaţi voi pe mine

apă chioară! făcu supărat vistiernicul. Barem aţi găurit pe vreunul? mai întrebă el înseninîndu

pe dată.― Păi cum altfel?! se fuduli Todoruţ.― Taci loază! se răsti Amosie. Numai ne-am jucat cu ei, o ţîră...

— Mişeilor! îi dojeni boierul cu mai multă blîndeţe în glas. Aşa mă amăgiţi voi de fiecdată şi la urmă plătesc eu toate ulcelele sparte, ba şi doftori şi leacuri pentru oblojire. De-

porni odată spre casă, că nu vă mai pot ţine-n frîu, afurisiţilor... Dar pe tine nu te-am prea văzori ai venit abia de curînd?

— Eu mi-s... — Tare de curînd, măria-ta, îi luă vorba din gură Amosie. Dar fain mai ştie a se bate,

nici zece raitări nu-i stau în faţă.

— Atunci îi bine, drăguţă! dădu mulţumit din cap boierul. De oşteni vrednici avtrebuinţă, că azi-mîine luăm calea cătră ţară şi va trebui să înfruntăm şi pe păgîni şi cine mai ş pe care alţii.

Îi luă apoi pe toţi patru şi-i duse pînă la tabăra din marginea oraşului, unde Amosiechemă pe Marcu să stea împreună.

― Uite că loc îi destul, măcar că şi Todoruţ doarme tăt aici, dar încăpem tustrii! zisearătîndu-i cortul.

— Mulţam, dragă prietene, dar eu n-oi rămîne, că mi-s în slujba altui domn. — Ziceai că eşti la oarece neguţător...Marcu fu nevoit să-i povestească amănunţit cele pătimite şi cum avea în gînd să se vadă

157



mai curînd cu stăpînul său, aşa cum fusese învoiala, că nu se făcea să nu-şi ţină cuvîntul dat. — Gaşpar-vodă?! Nicicînd n-am auzit de el, iar la Moldova acuma-i domn Radu-vo

Mihnea! — Poate să nu fi ajuns, însă curînd are să-i ia locul stăpînul meu.― No, nu-i bai! De vrei să pleci, măcar că îmi pare rău, slobod eşti, dar nu mai înainte

a-mi arăta şi mie cum faci de zbori spada din mîna duşmanului. — Bucuros, după ce i-oi da de veste jupînului că am scăpat.

— Norocul nostru că jupîn vistiernicul a uitat să ne poprească în tabără, aşa că poţi mergori vrei să viu şi eu cu tine?

— Cum să nu? Pofteşte!La hanul „Ţapul roşu” aflară că neguţătorul Dumitru abia ieri pornise mai departe şi că t

se mai zbătuse şi cheltuise spre a-l scoate pe vătaful său, dar i s-a spus că zurbagiii prinşi atunfuseseră duşi la Kasovia.

― Uite că iar am ajuns dezbrăcat pe drumuri! se cătrăni Marcu. Bine că am căpătat spadar cojocul şi dolmanul s-or fi pierdut. Mă simt îndatorat pentru hainele ce mi-ai dat.

― Nu-i bai! Asta să fie toată supărarea! îl bătu pe umăr Amosie. Hai cu mine la oaste poate că se va întîlni măria-sa mai curînd cu domnul tău, de nu în luptă, batăr la o beţie...

Aşa se înfăţişă Marcu la aga Cîndescu, iar acesta îl primi bucuros, ba îi mai dădu şi banise îmbrace ca lumea. Din nou intra în slujba domniei, dar a unui domn pribeag!

Învăţă pe mulţi acea lovitură măiastră, de i se dusese vestea pînă la măria-sa, care poftîntr-una din zile să-l vadă şi el pe dibaciul oştean. Marcu îi împlini voia şi în faţa pribeaguvoievod smulse arma la zece oşteni pe rînd, deşi se năpustiseră cu toţii asupra lui. Ce-i dre

porunca era ca îndată ce i se va smulge arma învinsul să se tragă într-o parte.― Unde ai învăţat, flăcăule, asemenea lovituri măiestre? îl întrebă cu admiraţie Rad

vodă.― De la înălţimea-sa Gaşpar Grazziani.

― Îl cunoşti? Mi s-a spus că eşti din Banat, dar cum de te-ai întflnit cu el?― Mi-s... vreau să zic... am fost în slujba înălţimii-sale.― I-auzi, se bucură Radu-vodă. Ce zici, Barbule? se întoarse el către un sfetnic. Tocm

eram în căutarea unui olăcar pentru Grazziani. N-o fi bun flăcăul ăsta?― Dă, ştiu eu?! răspunse boierul cam îndoit.― Cum ai zis că te cheamă? îl întrebă domnul, deşi bănăţeanul nici nu-şi pomen

numele.― Marcu...― Ascultă, Marcule! Mi-e tare drag de măiestria ta la arme, dar mai de trebuinţă mi-ar

un om de credinţă să-l trimit la Grazziani şi socot că tu ai fi tocmai nimerit. Ce zici? Nu ţi

place să-l mai întîlneşti?― Cum de nu, măria-ta, numai că nu ştiu pe unde o umbla acuma.― După ştirea mea, plecase din Timişoara către Stambul, dar oricum acolo vei da de el.

taină, îţi voi spune cele de trebuinţă.Marcu nu căpătă nimic scris, ci a fost nevoit să ţină minte tot ce poftea măria-sa a-i zi

prin viu grai.― Să-i spui că m-am înţeles cu prinţul Gheorghe Hommonay să lovim deodată: el

Ardeal, iar eu în Muntenia. Cînd m-oi vedea ajuns la Tîrgovişte, în scaunul străbunilor matunci Grazziani să mă sprijine cu osîrdie şi pe lîngă marele vizir dar şi la padişah, să-mi trimsteag de domnie. Să-i mai zici că şi Mollart, ştie el cine-i, pofteşte acelaşi lucru! Ai să ţii mint

158



― D-apăi cum? răspunse Marcu, deşi în sinea lui se cam mira cum avea să-i ceară Grazziani să dea altuia scaunul domniei.

Căpătă apoi bani de cheltuială şi un dar de la măria-sa, ca să-şi aducă aminte de milostivdomn, după care se înapoie în cortul lui Amosie. Lui îi mărturisi printre altele:

― Nu prea îmi arde de drum la turci, aş trece însă şi pe la Bălgrad, unde am eu o fătucă,acolo, prin apropiere, dar tu musai că ştii pe unde-i Mikeslaca...

― Micoşlaca, frate, c-aşa-i zicem noi, românii! îl îndreptă Amosie. Cum să nu ştiu,

doar eu îs de la Ciunga şi numai Cisteiu ne desparte satele noastre.― Nu cumva o cunoşti pe Iulia Mikeş, stăpîna moşiei de acolo?― Eu n-am prea avut treabă cu Mikeşii, că la noi stăpîn îi contele Teleki. Dar rogu-te să

duci nişte bani bătrînilor mei şi să le spui că trăiesc. De merem la bătaie, după cum îi vorbamai bine să aibă ei parte de avutul meu...

― Bucuros oi duce, iar de le-o mai trebui pot să le dau şi eu, că mi-o dat destul măria-sa — Ba, de ţi-s de trebuinţă, ia tu de la mine, se împotrivi Amosie, că ai mei nu sunt aşa

lipsiţi, iar tata chiar se va bucura cînd o afla că-s în viaţă.

NUNTA DIN CODRU

Cam multă vreme se scursese de cînd sătenii din Pojorîta hălăduiau fugari prin codTigheciului, laolaltă cu sălbăticiunile pădurii. Bordeiele săpate într-o rîpă, ascunsă privioamenilor, ba chiar şi fiarelor, îi adăpostiseră peste iarnă şi cu toate că se împrimăvărase nvorbă să se poată apuca iar de munca ogoarelor. Îi durea sufletul ştiindu-le în paraginăsufereau chiar şi pentru moşia boierului, căci bunul şi milostivul pămînt îi hrănea pe toţi dvalma şi nu era drept să fie batjocorit, dîndu-l uitării. Intrînd în cel de-al şaptesprezecelea an

veacului, nădăjduiseră la vremuri mai bune, însă liniştea şi pacea domneau numai în pădure,în afara ei furia şi patimile lumeşti se dezlănţuiseră cu şi mai multă putere. Hărţuielile dinoştenii domniei şi cei ai lui „Ion-vodă”, care nu erau decît ţăranii asupriţi, conteniseră peiarnă, dar odată cu primăvara au reînceput.

Tot atunci a plecat şi Toderiţă la oaste, văzînd că boierul Coste Nicoriţă nici vorbă să mai întoarcă. Ar fi vrut să-i înfăţişeze copila, teafără şi senină, sperînd ca astfel să m

potolească mînia tatălui şi a văduvului. Se zvonise că la domnia lui Alexăndrel-vodă Mov boierul lor dobîndise rang de vel-armaş, dar cică ar fi căzut rob la turci, care l-au pus să tragăcatargă în Marea Neagră. Nu prea ştiau ţăranii tigheceni de ce i se zice „neagră” şi nici caceea o „mare”, căci nu văzuseră în viaţa lor aşa-ceva, însă, după cum suna în urechi, părea

fie tare cumplit şi din milă faţă de Profiriţa nimeni nu sufla o vorbă.Apoi, dacă după atîta amar de vreme şi schimbare de domnie boierul nu se întorseToderiţă socoti că-i bătuse ceasul să se ducă şi el laolaltă cu flăcăii în „oastea lui Ion-vodmăcar că inima îl povăţuia să nu plece de lîngă Profiriţa.

Astfel satul se golise de parte bărbătească, rămînînd numai vreo cîţiva moşnegi uitaţi moarte şi popa Iacov, aşijderea încărunţit de vreme. Mult mai plînseseră atunci după „bădiţa”Măriuca şi Profiriţa. Biata orfană se dedase vieţii din pădure, simţindu-se ca între ai ei, mai seamă că-i mijise şi cel dintîi mugurel de dragoste, pentru Toderiţă. Din cînd în cînd se mducea şi la mormîntul jupînesei Ilisafta, care zăcea acum sub o movilă de pămînt acoperită floricele de pădure, iar la căpătîi o străjuia o cruce de mesteacăn. Prin împrejurimi era num

159



pace şi linişte, doar zumzetul gîzelor şi ciripitul păsărelelor ţineau de urît moartei. Nu-i mai păsa Profiriţei nici de conacul părintesc, rămas în paragină pe mîna slugilor

care s-ar fi prăpădit cu totul de nu se găsea inimosul megieş, comisul Melinte cel bătrîn. Dinînceput acesta chitise că jupîneasa şi cu fiică-sa se vor fi dat petrecerilor de prin târgul de scaude nu se vor fi călătorit chiar pînă prin Lehia. Se mîhnea numai la gîndul că-l trăseseră femeşi pe nătîngul de Tomiţă pe lîngă fusta fetii. Nici asta n-ar fi fost pricină de supărare, dar îl rîcfaptul cu nu-i trimise veste de pe unde hălăduia. Se bucura la gîndul încuscririi cu Nicoriţeş

însă nu trebuia să se rupă moşia de baştină, de unde avea să-şi ţină traiul.Pe la începutul postului mare, cînd încă nu se topise întreg omătul de pe cîmpuri,

boiernaş de prin părţile Lăpuşnei trecuse pe la el şi-i spuse că venea din târgul Ieşilor, dar că auzise ca tînărul Melinte să-şi fi arătat faţa pe acolo, toată iarna. Îl văzuse de multe ori pe varmaşul Nicoriţă, dar fără nevastă ori fată după el. Şi se lăuda străinul că nu lipsise de la nicsindrofie din tîrg, unde oricum s-ar fi aflat de astfel de feţe simandicoase. Vestea aceasta făcut pe comisul Melinte să învoiască un olăcar în cetatea de scaun spre a lua urma feciorulfăcînd şi carte de rugare pentru un prieten de-a lui, din tinereţe să-l caute pe Tomiţă. Cugetaîntr-un timp să-i ceară ajutor însuşi vel-armaşului, dar se temu să nu-l mînie, de cumva nu arfost nici o pricină de îngrijorare.

Pînă să i se întoarcă omul de la Ieşi, comisul auzi alta mai cumplită, cum că Tomiţă s-araflat în codrii Tigheciului, dar la vreo doi coţi sub pămînt. O slugă îi adusese înspăimîntătoarveste însă nu-i putea da crezare întreagă, întrucît cu ani în urmă acesta mîncase o bătaie soră moartea de la flăcăii din Pojorîta şi acuma îl puteai bănui că ar pofti să se răzbune, dînd vina ei. De la el mai aflase că şi jupîneasa Ilisafta împreună cu fiică-sa tot acolo ar fi fost îngropadupă ce fuseseră batjocorite de către mişeii băjenari din codru. „Bre, de-ai minţit, îţi tai limbate strîng de gît cu mîinile mele, ca pe un piţigoi!” îl ameninţase comisul, dar sluga se jura peavea mai sfînt că numai adevăr grăia. Totuşi a mai trimis cîteva iscoade prin pădureaşteptarea olăcarului, nădăjduind că va fi minţit ticălosul de servitor. Unele zvonuri le m

auzise dumnealui comisul şi în vara trecută, cum că lefegii secui ai vel-armaşului ar fi fost pu pe fugă de ţăranii răsculaţi, dar socotise că va fi fost vorba de alte locuri pe unde se încleştoştenii cu zurbagiii smintitului „Ion-vodă”, mai cu seamă că nici unul dintre oamenii c

plecaseră împreună cu Tomiţă nu se mai întorsese, că tot ar fi scăpat vreunul. Pe atuncicredea minciuni sfruntate, acum însă ghimpele îndoielii îi încolţise în suflet, dar şi o năprasniură şi sete de răzbunare împotriva mişelnicilor ţărani, de s-ar fi dovedit întemeiat zvonul.

Cei din codru n-aveau de unde şti ce gînduri frămîntau mintea comisului şi îşi ducezilele după cum se învăţaseră. Toma Melinte fusese îngropat, atunci cînd l-au găsit putrezit, nu se înduraseră să-l lase aşa pînă la judecata de apoi. Îi puseseră şi o cruce la căpătîi, caorice creştin se vede însă treaba că viforniţa iernii o va fi doborît-o şi cum nu aveau un ţintir

anume cu greu i s-ar mai fi aflat mormîntul. De multe ori crucea pusă la căpătîiul mortului de lemn viu, care prindea rădăcini, şi odată cu trecerea anilor se făcea din ea un copac vîrtCine mai ştie la căpătîiul cui vor fi străjuind falnici stejari de azi, care fuseseră odinioară semal morţilor acelor meleaguri?

Din tabăra lui „Ion-vodă” veneau tot felul de zvonuri cînd bune, cînd rele. Uneorispunea că ţăranii ar fi fost zdrobiţi de oştile domneşti, ca la numai o zi ori două să treacă vrerăzeş de prin alte plaiuri jurîndu-se că „măria-sa” era cu oastea pe dealurile Ieşilor. Ba unii scos-o că însuşi „Ion-vodă” se va fi aflînd în scaunul Moldovei şi că poruncise ca to

boierimea, cu mic cu mare, să-i slugărească pe ţărani.Într-o zi sosiră şi cîţiva flăcăi din sat, aducînd cu ei pe un străin cu şoldul retezat de secu

160



încît nu mai putea umbla. Era de felul lui de prin Ţara de Sus a Moldovei, din ţinutul Ţeţindar fusese rănit în vreme ce lupta alături de pojorîteni şi aceştia l-au trimis pentru oblojire laîn pădure. Se lăudaseră cu iscusinţa babei Irina şi cu îngrijirea fetelor.

Îl chema Simion şi era feciorul lui Ştefan-boariul din satul Poiana, de dincolo de CernăuGraiul i se asemuia mult cu cel al tighecenilor, rostind şi el vorbele domol, de parcă i-ar fi flene să caşte gura mai largă. E drept că acum sărmanul flăcău nu prea avea chef de taifas, toate că mai să se sufoce din pricina codanelor ce se strînseseră gotcă în jurul lui. Părul băl

ochii sinilii şi albeaţa pielii îl arătau de departe a fi om de la munte, cum nu mai văzuseră fetede pe aici, aşa că una cuteză să-l întrebe:

― Bădiţă, da' satul matale îi dincolo de codrii noştri?― Vezi-bine! făcu Măriuca isteţindu-se, ca să nu-l lase să răspundă. Trebuie să fii tocm

hăt... de colo... de dincolo de Ieşi! găsi scăpare fata, pomenind numele cetăţii domneşti, ştiuttoţi.

Cu toată durerea ce-l săgeta, Simion nu se putu ţine să nu rîdă, văzînd zgîtia aceea de facum se dădea mare şi deşteaptă.

— Ba încă şi mai departe, fată hăi! spuse el cînd se opri din rîs. Taman către Lehia! Auzai de Ţara Sepeniţului?

Măriuca rămase cu gura căscată, căci nu auzise nicicînd de asta, dar nici suratele ei nu ermai breze.

― Adecă... nu eşti din ţara Moldovii?! întrebă ea, după o clipă de gîndire.― Ba cum să nu! Numai că Moldova îi tare întinsă şi la ţinutul nostru îi zicem „ţar

Înţeles-ai?Unele fete încuviinţară, măcar că habar n-aveau ce le îndruga străinul. Se mirau numai

le vorbea cam în dodii, dar altminteri nu-şi băteau capul să priceapă ceva. Măriuca însă nulăsă cu una cu două:

― Ba eu să-ţi spui drept, bădiţă, n-am înţeles nimic. De turci, de tatari, de lehi, am auz

dar de... spînţ, doamne iartă-mă, cum ai zis matale, nici vorbă.Lui Simion începu a-i fi dragă fetişcana, care nu se dădea uşor biruită. Ba încă i se mostoia durerea povestind cu ea.

― Ian spune-mi şi mie cum te cheamă?― Măriuca.― Ei bine, Măriucă, de-ar fi să ne strângem toţi românii cîţi trăim sub soare, s-ar fac

ţară ca Moldova, dar cu mult măi mare, de vreo trei-patru ori.― Bădiţă, matale şuguieşti cu mine, se bozumflă fata. Eu te întreb că-s proastă

neumblată, că în afară de codru n-am fost nicăieri.― Nu şuguiesc, Ilenuţă dragă...

― Ba eu îs Măriuca, aşa să ştii! se supără ea de-a binelea.― Iacă, fetelor! zise Simion. Dacă m-oi înzdrăveni am să vă mai spun cîte ceva desplumea aiasta, că eu, ce-i drept, îs cam umblat şi degeaba s-a supărat Măriuca pe mine că...

― Nu m-am supărat, bădiţă Simioane! sări ea bucuroasă că i-a zis pe nume. Na, zic şi ză― Bine, Măriucă, te cred. Aşa mi se năzărise mie, m-oi fi înşelat...― Da' mai lăsaţi omul în pace, ghiavoliţelor! se zborşi baba Irina, care sosise cu ni

fierturi. Nici să sufle nu mai poate de voi?― Iraaan, mătuşică! sări tot Măriuca. Dar ce-i facem, că doar nu-l mîncăm? Ia, m

schimbăm şi noi o vorbă, colea, despre lume...― Ptiu, stuchite-ar mîţele! făcu baba. Uite cine s-a găsit să pună ţara la cale! Mai bine

161



aţi duce să cătaţi nişte rădăcini de bujor de pădure, că n-am mai dat de ele de vreo cîteva zile bine i-ar prinde flăcăului.

Auzind că era vorba de sănătatea lui Simion, o zbughiră care încotro şi pînă-n sea bordeiul babei fu plin de tot felul de rădăcini, unele chiar de bujor de pădure, cum poftise. Apveniră alte zile cu veştile lor bune şi rele şi încetul cu încetul Simion prinse a se întrema, dar nu se putea mişca din loc, chiar sprijinit de careva. În schimb, Măriuca nu se mai dezlipea decăpătîiul lui, iar celelalte fete începură a nu se mai arăta pe acolo.

Trecuseră chiar vreo cîteva săptămîni, răstimp în care Simion îi povestise cîte-n lună şstele, dar mai cu seamă se minunase copila cît de mulţi şi pe ce întinse meleaguri se aflau ceiun neam cu ea, numai că trăiau despărţiţi. Îi pomenise chiar şi de acel vodă Mihai, despre caea ştia numai ce furase cu urechea de la bătrînii satului.

― Dar de Toderiţă ce ai să povesteşti, bădiţă Simioane? cuteză să-l întrebe într-o ziProfiriţa.

― Îi un mare viteaz, care n-o să-şi lase şoldurile să i le spintece duşmanii, cum au făunii...

― Iii, bădiţă, iar şuguieşti, îl dojeni Măriuca, nemulţumită că flăcăul se vorbea de rău sine însuşi. Şi el îi om ca toţi oamenii şi de-o avea zile se va întoarce, nu-i aşa Profiriţă?

Mlădiţa boierească îşi plecă sfioasă fruntea oftînd. I se făcuse tare dor de Toader şi mai i părea rău că nu se rănise şi el, să fi fost adus înapoi. Numai că nici în pădure nu erau doar zsenine şi se vede că băjenarii aveau multe de îndurat.

Într-una din zile, pe cînd Simion se prăjea la soare într-un luminiş de pădure, avînd Măriuca lîngă el, se auziră deodată răcnete ca de hăitaşi la vînătoare. În scurtă vreme, ţipdeznădăjduite îi îngrijorară pe cei doi.

— Oare ce să fie? săltă fata capul. — Poate că niscaiva hăitaşi gonesc vînatul pentru vreo faţă boierească, răspunse Simio

cu toate că nici el nu se prea simţea în largul său.

— Ar trebui să ne tragem mai în desiş! făcu speriată fata.― Să-ncercăm! încuviinţă rănitul. N-apucară să facă nici un pas, că dintre copaci se iviră doi călăreţi şi cu suliţele în mîini

repeziră asupra lor.― Tatarii! răcni îngrozită Măriuca.Atît a mai apucat a spune, căci fu doborîtă la pămînt de un călăreţ şi călcată în copite

calului. „Înţeapă-i, mă Ilie!” auzi ea o voce, dar începură a-i vîjîi tîmplele şi nu se mai gîndinimic.

Cei doi erau oştenii comisului Melinte, dar dintre aceia care nu ştiau ce-i mila.― Ce să-i mai înţăp, bre Tănase, că doar chisăliţă i-am făcut! răspunse celălalt, care

mai fu auzit de fată.Toată pădurea vuia de strigăte şi ţipete de moarte, căci slujitorii căpătaseră porunstraşnică să ucidă tot ce le-o ieşi în cale, fie şi prunc cu ţîţa-n gură. Aflase boierul de moar

preaiubitului său fecior şi nu-şi mai găsea astîmpăr pînă ce n-avea să stîrpească toată sămîn blestemaţilor de ţărani. Cu toate acestea, multe femei şi chiar moşnegi se dosiseră din faţa urgşi aşteptau să treacă năvălitorii.

Printre cei scăpaţi ca prin minune se afla şi Profiriţa, care se întoarse la sălaşuri îndată se isprăvi hărmălaia. Curînd îi găsi pe Simion şi Măriuca, deşi nu mai dădeau nici un semn viaţă, după cum i se păruse la început. Alergă la pîrîiaşul din vale şi se întoarse cu un căuc apă, stropindu-le faţa. Cu mare bucurie văzu deschizîndu-se ochii Măriucăi.

162



― Trăieşti, soră dragă?! exclamă Profiriţa, apucînd capul însîngerat al fetei şi sărutînd printre lacrimi. Ce bine-mi pare!

― Bădiţa Simion... fu primul gînd al Măriucăi.― I-aici, lîngă tine! Trăieşte! răspunse Profiriţa, fără să se mai gîndească dacă era adevă

că omul nu murise.― Atunci... bine! şopti Măriuca şi închise ochii.Profiriţa mai turnă apă şi spălă cu multă grijă rănile fetei, după care trecu şi la Simion şi

bucură nespus auzindu-l că dă semne de viaţă.― Te doare, bădiţă? întrebă ea alintîndu-i obrajii.Flăcăul deschise ochii şi abia horcăi:― Mări... uca?...Un val de spumă însîngerată îl năpădi în colţul gurii.― Îi lîngă matale, numa' că-i pălită rău, sărmănica, de nu se poate mişca.Flăcăul încercă să-ntindă mîna, căutînd-o, iar Profiriţa înţelegîndu-i voia o apucă pe

Măriucăi şi i-o puse între degete. Cum o simţi, începu a o strînge uşurel, de parcă ar fi vrut sdea viaţă. Măriuca deschise din nou ochii rugători:

— Să ai grijă de bădiţa, că eu mă duc... — Taci, soro dragă, ce vorbeşti... Iată, dau fuguţa la baba Irina şi vă scapă ea pe amîndoiTotuşi nu se îndură să-i lase singuri, mai cu seamă că nici nu ştia dacă baba mai era

viaţă. Ba chiar i se păru că Măriuca s-a mai înviorat, auzind-o zicînd: — Ne ducem, bădiţă! — Împreună... mireasa mea... că tare aş fi vrut... se căzni Simion să spună ceva m

desluşit, dar spuma cea roşie nu-l îngăduia nicicum. — Taci, bădiţă Simioane! Taci că ţi-a fi rău! se rugă Profiriţa, ştergîndu-i buzele cu poa

rochiei. — Să-mi pui cunună de mireasă... soră dragă... de floricele... şi să mă aşăzi lîngă... bădiţ

să nu ne fie urît! — Îm... preună, horcăi din ce în ce mai slab Simion, după care amuţi de tot.Profiriţa se repezi să-l şteargă iarăşi, dar acesta rămăsese cu ochii lui mari şi albaştri aţin

pe deasupra frunzişului pădurii, către cerul din care se rupseseră cîndva ca două fărîme. NMăriuca nu mai sufla, plecînd împreună pe necunoscutul drum.

Hohote de plîns sfîşiară pieptul Profiriţei şi abia cînd îi secă fîntîna lacrimilor îşi amidorinţa morţilor şi se apucă de cules tot felul de floricele de pădure. Împleti, suspinînd, docununiţe şi le aşeză cu gingăşie pe frunţile „logodnicilor”. Îi privi îndelung, necutezînd sătragă pleoapele, căci privirile lor păreau a nu se mai sătura de nemărginirea cerului. Stătealături, mînă-n mînă, precum în faţa unui altar, al altei lumi, cununîndu-se pe vecie.

În cele din urmă, cu mîna tremurîndă le coborî pleoapele, sărutîndu-i parcă temătoarenu-i deştepte din adîncul somn al morţii.

ADEVĂRATUL STĂPÎN

Kalindudak îl găsi pe Grazziani, cu dinţii înfipţi în beregata unui lup, în vreme ce alzăcea lîngă el de parcă ar fi vrut să-i ţină de cald. Căpitanul, care nu se dăduse bătut

blestemata băutură, se trezise auzind strigătele fără a-şi da seama dacă erau de durere ori beţie, cum era în obicei pe la chiolhanuri. Pînă una-alta înşfăcase iataganul şi se năpusti punte suduind. Dar cînd îşi văzu păroşii oaspeţi începu a răcni cu putere, de băgă groaza chiar

163



în haită.― Lupii! Nu vă lăsaţi, copii! Daţi cu ce apucaţi!La chemarea lui se mai dezmeticiră şi alţii şi în acest fel izbutiră să doboare nu mai pu

de zece fiare. Cînd cei din urmă lupi fură izgoniţi de pe corabie sinistraţii se îngrijiră de morţde răniţi, dar în acea noapte nimeni n-a mai închis ochii. A doua zi se mai potoliseră vîntoaseiar Kalindudak, după ce inspectă puntea de cum se făcu puţină lumină, veni să-l vadă teribilul mubaşir al padişahului, care-şi atîrnase mîna de gît, pe sub cojoc.

― Măria-ta ai fost mai de spaimă pentru lupi decît ei pentru noi. Se vede treaba că unese mai schimbă rînduiala lumii.

― Ba, eu gîndesc că de nu te băgai domnia-ta, căpitan-efendi, îl şi înghiţeam, că dovăzut-ai că eram gata s-o fac...

Căpitanul fusese cel care i-a oblojit rana, după ce o spălase bine şi o unsese cu dohot.― În scurt timp vei uita de durere, luminăţia-ta, dar toată viaţa n-are să-ţi iasă din mi

cum ai vrut să înghiţi un lup viu!După două zile, viscolul se opri cu desăvîrşire, dar se lăsă un ger cumplit, care avea

prelungească aşteptarea pînă cine ştie cînd.― Căpitan-efendi! De nu-l voi afla pe luminăţia-sa Iskender-paşa la Silistre, va trebui

mergi mai departe pînă la Ibrail, ori poate chiar la Kalas, căci după câte bag de seamă aici prinde vara.

― Nici vorbă, înălţimea-ta, se împotrivi Kalindudak. Mîine, cel mult poimîine, plesnegheaţa şi se pornesc sloiurile. O dată cu ele ne slobozim şi noi. Dacă nu suflă vînt potrivnic, mmult ca o zi şi o noapte nu facem pînă la Silistre. De nu s-o putea, mergem şi mai deparnumai că oamenii mei...

― Înţeleg, înţeleg... De bună-seamă că le plătesc!Prevestirile lui Kalindudak suferiră o întîrziere de numai o zi, după care, înmuindu

gerul, au pornit la vale odată cu sloiurile.

Ajuns la treptele de marmură ale grădinii conacului paşei de Silistra, Grazziani băgă seamă că norocul i-a surîs din nou, fiindcă Iskender-beg nu plecase. Ba încă l-a primit cu mucăldură pe omul împăraţilor, şi creştin şi musulman.

— Nu te credeam atît de tînăr, Gaşpar-bey, îl întâmpină seraskerul. După cum ţi-a mvestea înţelepciunii, socoteam că ai barba colilie şi, cînd-colo, abia de ţi s-a împlinit.

― Nu în firele de păr stă virtutea omenească, luminăţia-ta, ci în vitejia spadei şi-n crediinimii. Din astă pricină mai am încă multe de învăţat, pînă să mă asemuiesc marelui serasker Karamania, se înclină curtenitor morlacul.

— Pare-mi-se că ai viclenia vulpii şi nu s-au înşelat cei care au vorbit de iscusinţa ta deîntoarce vorbele, îndulcindu-le după trebuinţă. Ca oştean, eu însă iubesc calea cea dreaptă, fă

ocolişuri şi te poftesc să faci aşijderea, dacă vrei să te socot prieten al meu.Grazziani scoase atunci pungile cu ducaţi de aur ce le avea într-o desagă de piele, precuşi scrisoarea lui Mollart. Ochii lui Iskender-paşa străluciră de lăcomie şi un zîmbet mulţumitînflori pe faţă.

— La Stambul ai fost? isoodi el. — Mă voi duce, dar numai cu încuviinţarea înălţimii-tale, că altminteri bat drum

zadarnic.Se vedea cît-colo că vorbele mieroase nimeriseră ţinta, căci paşa era deosebit de încînt

Nu s-ar putea spune dacă nu cumva şi greutatea pungilor, pe care le cumpănea în mîini, făcease arate plin de bunăvoinţă.

164



― S-ar putea să fim vreme îndelungată împreună, beyule! zîmbi vizirul. Deocamdată aimă însoţeşti pînă la Sakci, răstimp în care îmi vei povesti de umbletele tale la Beci. Apoi astecumpăni din nou pungile, dar Grazziani îi luă vorba din gură:

― Nu-s decît pentru început, luminăţia-ta, că nu m-am încumetat singur la drum cu bamai mulţi, dar cînd fi-voi pe scaunul de la Yaş, prin milostivirea înălţimii-tale, altcum

putea...― Da! Auzit-am eu cîte ceva că rîvneşti domnia Bogdaniei, însă acolo se află Radu-be

bunul meu prieten.― Dar mai ştiu, strălucite vizir, că beyul de care vorbeşti este beteag de ochi şi bucuros

ar trage la odihnă pe malul Bosforului. Se-nţelege că paguba ce ar suferi-o tot eu va trebui sacopăr.

― Ca să ajungi bey la Bogdan-illi, mă rog, se poate, nu zic nu, dar va trebui să fii mai înrobul meu!

― Cu toată inima...― Nu numai cu inima, ci cu totul! Mă-nţelegi?... Totul!Bătu din palane şi se ivi Kuciuk, deoarece, lucru de mirare, nu fusese de faţă pînă atunci― Îl vezi? Este omul care mi-a jurat credinţă, ca şi tine, şi m-am încrezut în el. E drept

pentru a-l feri de ispită i-am retezat limba, dar l-am încărcat cu cele mai scumpe daruri pământului. Ce crezi că mi-a făcut? M-a vîndut scriind cu mîna şi atunci i-am retezat-o! Eu la el, pînă mai are o mînă teafără, doi ochi şi două picioare, că pînă la urmă numai capul va m

putea răscumpăra hainia lui. Dar el este o pildă, pentru cei ce trebuie să înţeleagă!Grazziani se gîndi că de-ar cădea în mîna lui Iskender, ca vînzător, bine n-avea să-i fie, d

se ţinu tare, încercînd s-o ia în şagă.― Dar de-mi vei tăia limba, luminăţia-ta, nu voi mai putea ajunge domn...― Ca să scapi cu limba întreagă va trebui s-o răscumperi cu blănuri de samur şi jder,

afara aurului ce-mi rămîi dator. Iar de te haineşti, plăteşti cu capul, că n-am vreme să

ciopîrţesc asemenea lui Kuciuk şi nici nu-mi e de trebuinţă o altă pildă.A doua zi plecară împreună, în corabia lui Iskender-paşa, pe Dunăre la vale. Toată vremtăifăsuiră despre cele ce aveau de făcut şi cum ar trebui să se poarte Grazziani la Poartă, spredobîndi scaunul Moldovei.

― Vei da peste oamenii de credinţă ai sultanei Mahpeyker Kosem, care te vor trage limbă, făgăduindu-ţi marea cu sarea, dar să te fereşti de ei, ca şi de stăpîna lor. Cată să te basub pielea sultanei Mahfiruz, soaţă haşeki a luminatului nostru padişah, iar de Halil-pasadrazamul să nu-ţi pese, că nu face nici cît o ceapă degerată. De te afli la ananghie şi n-ai cuo scoate la capăt, trimite veste după mine, dar nu spune nimănui cele ce-am vorbit împreu

Nici de Mollart să nu sufli o vorbuliţă, înţelesu-m-ai?

Grazziani încuviinţă din cap, fără a scoate o vorbă. Cunoştea destul de bine cum mergetreburile la Istambul şi în privinţa asta nu avea trebuinţă de poveţele paşei, dar se prefăneştiutor.

― Tu vei fi omul meu de credinţă la Yaş, că pe Radu-bey îl întorc în Kara-ili. Bethlrămîne în Erdel-ili şi peste toţi trei eu voi fi stăpînul. Asta să ţi-o bagi bine în cap!

Înţelegînd dorinţa vizirului de a stăpîni toate ţările româneşti, Grazziani nu fu prea încîntmai cu seamă cînd îl mai auzi că vrea să-i aducă pe toţi locuitorii acestor meleaguri la dreacredinţă a lui Mahomed. Se temea ca nu cumva aceste plăsmuiri ale lui Iskender-paşa să fi avîncuviinţarea Porţii, că atunci tare ar mai fi fost greu să se împotrivească numai din Moldovfiindcă de ceilalţi doi nu se îndoia că vor fi slugi credincioase turcului.

165



― Priceput-am eu, oare, că nu voi mai căpăta porunci de la Bâb-i Ali?― Deocamdată da, tot de la Sublima Poartă, dar nu pentru multă vreme. La Akerman fi-

inima viitoarei ţări, căci se vor supune strălucirii mele şi credincioşii tătari. Lumina credinProfetului va veni de la Babadag, unde am să poruncesc zidirea unei geamii, cu mult mmîndră decît însăşi Aya Sofia. Auzit-am că şi sultanul a isprăvit geamia lui albastră, construde Ahmed Aga, discipol al marelui arhitect Mimar Sinan, dar nu cred că are s-o întreacămăreţie pe cea care se va ridica în Dobrogea lîngă mormîntul lui Saltuk Dede. Pe urmă se v

construi moschei în fiecare tîrg din ţările valahe, fiindcă în Bugeac şi părţile tătăreşti de la Krnu-s prea întinse aşezările omeneşti.

Destăinuirile vizirului mai să-l îngrijoreze pe Grazziani, dacă nu-şi dădea seama neputinţa unor asemenea înfăptuiri primejdioase pentru ţările române. Asta ar fi însemnat

paşalîc la un loc cu tătarii, şi cumplit ar fi fost. Îşi zise încă o dată că erau plăsmuiri bolnave unei minţi înfierbîntate şi se hotărî să-i cînte în strună, să facă pe dracu-n patru spre a dobîndomnia Moldovei, că pe urmă avea el să destrame visurile de mărire ale vizirului de la Dunăr

De cum se coborîră pe uscat, la Măcin, apucară calea Babadagului călare, pe drumuristrăbăteau păduri desfrunzite de iarnă, pînă ce deodată se desfăşură la picioarele lor o vîncîntătoare, cu un ghiol uriaş ce se pierdea în largul zării. Era, desigur, Razelmul, pe ale căape pluteau încoace şi încolo nenumărate caice, ca nişte fluturi. Minarete cu vîrfuri ascuţitefelurit colorate se înălţau spre albastrul cerului, dar din păcate încă era prea timpuriu penizbucnirea verdelui crud al primăverii, şi asta ştirbea oarecum din frumuseţea locului. Totcînd şi cînd stoluri de păsări călătoare se îndreptau spre braţul Sfîntului Gheorghe, iar de acoîn delta Dunării. Se simţea în văzduh sfîrşitul iernii, ca-n fiecare an destul de curînd prin părţBabadagului, loc pe care vizirul dorea să-l facă inima lumii musulmane din această parte

bătrînei Europe. Îi întîmpinară ayanul şi muftiul din Babadag, care pregătiseră o primmăreaţă stăpînului acestor meleaguri, Iskender-paşa. „De bună-seamă că se crede un Alexandal cărui nume îl poartă!” îşi zise Grazziani, văzînd pohfala intrării lor în târg. Se îngrij

totodată la gîndul că ar fi cu putinţă să fie şi el silit să-l întîmpîne asemenea în tîrgul Ieşilcînd acesta va fi cetatea lui de scaun. — Vezi tu, beyule, îi zise Iskender într-o zi. Aici îmi adun oastea spre a-l înfrunta pe le

şi după ce l-oi supune altcum sta-voi de vorbă cu ghiftuiţii dregători de la Stambul. — Fi-va oare şi Lehia ţară supusă luminăţiei-tale?― Poate că peste ani, nu zic ba! Pînă atunci însă, craiul leah va trebui să tremure de fri

mea. Dar de ce mă spovedesc ţie, beyule? Luat-ai cumva locul lui Kuciuk?― Aş vrea, de-ar fi cu putinţă, însă doar în inima luminăţiei-tale şi nu altfel...― Numai de tine atîrnă, prietene! Şi ca dovadă a încrederii din partea mea te poftesc să

la divan cu căpeteniile oastei mele, care este înşirată de la Isakţi la Mahmudia. La un semn,

adună toată şi trece pe la Obluciţa peste Dunăre. Cu asemenea oşteni, lumea o cuprind!La sfatul poruncit de vizir se înfăţişară cu toţii în păr şi Grazziani putu să-şi dea seama„vitejii” paşei nu erau decît o adunătură de tîlhari, cu gîndul numai la pradă şi cu nimic dumbra falnicilor oşteni de odinioară. N-aveau nici arme îndeajuns, iar cele pe care le văzu ernişte vechituri bune de speriat copiii. Află de asemenea despre o „bandă a lui Pandele”, carhărţuia pretutindeni, făcîndu-le viaţa amară de cum se răzleţeau de grosul oştirii.

― Cum de nu i-aţi nimicit pînă acum? se încruntă paşa. — Abia de-am izbutit să punem mîna pe doi dintre ei, chiar aici în Babadag, că de scăp

prin bălţile Tunei îi ocrotea şeitan făcîndu-i de nevăzut.― Să-i aduceţi la mine să văd şi eu de cine vă spăimîntaţi voi, nevolnicilor! se ră

166



Iskender-paşa.De bună-seamă că acel Pandele, care-i băga în răcori pe oştenii nebiruitului vizir, era vre

localnic valah, fiind bine ştiut că pe limba asta de pămînt, dintre Dunăre şi Mare, românii înse mai găseau la ei acasă, cu toată asuprirea turcească. Cei doi prinşi, trîntiţi legaţi-cobză

picioarele vizirului, erau uscăţivi şi zdrenţăroşi, dar cu o neaşteptată dîrzenie în ochi. Deşi li poruncise să rămînă cu faţa la pămînt, se sumeţiseră a-şi sălta capetele înfruntîndu-l pe paşă.

— Vă bateţi joc de mine? se răsti Iskender, privind împrejur. Oare aceştia să fie tîlharii

bagă în răcori oastea şi slugile mele?― Aceştia, luminăţia-ta i răspunse careva cam fîstîcit.― Unde-i Pandele? se răsti vizirul către prinşi.Oamenii se uitară la el, dar nu răspunseră.― Nu vorbesc limba noastră?

— Cum de nu, slăvite stăpîn, au dovedit-o în atîtea rînduri cu faptele lor, răspunse ayanînsuşi.

― Atunci pentru ce nu răspundeţi, ticăloşilor? răcni paşa spre ei.Degeaba! Prinşii se încăpăţînau să tacă şi asta îl scotea pe Iskender din sărite.― Să vie Selim! porunci el. Trebuie să aflaţi unde-i nemernicul de Pandele, ca să-l jup

de viu, spre pilda tuturor!Gealatul se ivi pe dată, însă nu putu să-şi arate măiestria fiindcă interveni Grazziani, m

înainte ca Iskender să-i spună ce trebuie să facă.― Dacă îmi este îngăduit, luminăţia-ta, aş, încerca şi eu, cu vorbă bună, să scot cîte ce

de la ei, înfrîngîndu-le cerbicia. De mi-i dai pe mînă, poate îi fac să spună unde-i faimoacăpetenie.

Vizirul se uită la el cam neîncrezător, dar îşi aminti de iscusinţa vorbirii mubaşiruluiîncuviinţă, făcîndu-i chiar plăcere să vadă ce va ieşi din asta.

― Fie! Ţi-i încredinţez, dar de nu izbuteşti...

― Este doar o încercare, slăvite vizir. Iar de voi da greş, Selim va face cele de cuviinţă.― Hai să fie cum zici, beyule.― Dar poftesc să rămîn numai cu ei, fără martori şi fără pază, aşa că porunceşte să fie d

la gazda mea.Vizirul încruntă din sprîncene dar pînă la urmă încuviinţă, poruncind să fie duşi sub pa

pînă acolo unde ceruse mumbaşirul împărătesc.Înclinîndu-se în faţa lui Iskender-paşa, acesta ceru îngăduinţa să plece, ceilalţi rămînî

mai departe, să pună ţara la cale.Procedînd la cercetarea prinşilor, Grazziani porunci mai întîi să fie dezlegaţi şi să li

aducă mîncare bună şi apă de băut, supraveghindu-i chiar el pe cei doi, care se repeziră hăme

asupra bucatelor. — V-a ţinut cam multă vreme flămînzi, nu-i aşa? îi întrebă cu blîndeţe în glas.Cei doi săltară capetele deodată, privindu-l cu uimire şi oprindu-se din mestecat.

— De mine să nu vă temeţi, că şi eu sunt creştin, ca voi, ba chiar şi român. — Atunci pentru ce vorbeşti limba lor spurcată?Întrebarea îi fu pusă pe româneşte iar morlacul înţelese, însă parcă îi atâtea un nod în gît

căci n-avea deprinderea vorbirii în această limbă. — Noi am priceput ce-ai vorbit cu păgînul, dar să ştii că n-ai să scoţi nimic de la noi, ch

de încerci să ne amăgeşti cu duhul blîndeţii! îl preveni, pe turceşte, celălalt.― Oameni buni! Vă vorbesc în limba turcului întrucît văd că şi voi aţi deprins-o şi

167



putem înţelege. Asta nu înseamnă însă că nu sunt de acelaşi neam cu voi, doar că m-am năs prin părţile sîrbeşti şi am crescut printre străini şi încă nu mă descurc româneşte. Ca un creşce sunt, vă jur pe rănile Mîntuitorului! termină el făcîndu-şi cruce.

Ştiind că musulmanii nu şi-ar fi făcut semnul acela „spurcat” pentru nimic în lume, prin părură a se îndupleca, dar rămaseră tăcuţi, cu priviri cînd mirate, cînd iscoditoare.

― Vă înţeleg, nu aveţi încredere în mine, dar uite că eu am în voi! Pe cît îmi va sta putinţă, voi încerca să vă scap viaţa, dar să nu ieşiţi din cuvîntul meu. Paşa vă cere să spun

unde se ascunde Pandele... Ei bine! Nu ştiţi vreun cotlon al bălţilor, unde să-i căraţi după voioşteni, pînă li se face lehamite?

― Păi nu tot acolo ajungem, cînd or vedea că am minţit? rupse tăcerea uscăţivul.― Oricum şi-au pus în gînd să vă omoare. Dacă faceţi ce vă spun, scăpaţi barem de chinu

dar poate că dînd peste Pandele aveţi noroc să fugiţi de el.― Ce ne ceri în schimb?― Să intraţi în slujba mea!― Dar cine eşti?― Gaşpar Grazziani! Doar atîta să ţineţi minte, iar cînd veţi auzi că-mi chem oamenii,

alergaţi cei dintîi şi veţi afla atunci ce vreau de la voi...Robii rămaseră cu gura căscată, crezînd că nu pricepuseră ce poftea acest străin ciudat.― Pînă atunci ce să facem? întrebă tot cel slab.― De izbutesc să vă scap, faceţi ce vă pofteşte inima, ca şi pînă acuma.― Să ucidem păgîni?― De ce nu?!A doua zi, spre seară, Grazziani se înfăţişă paşei cu robii încredinţaţi, dar aceştia, acu

sătui şi odihniţi, parcă aveau alte chipuri.― Doar nu vrei a spune că ai izbutit? îl întîmpină Iskender.― Ba cred că da!

― Au mărturisit?― Totul, ori aproape!― Şi ştii unde se ascunde Pandele?!

— Trimite-i cu oşteni după ei şi au să ţi-l dea prins. Se înţelege că pe ei trebuie să-i legade formă, ca să nu bănuiască Pandele vreo vînzare, dar să se poată dezlega la nevoie şi să pumîna pe tîlhar.

— Mare mirare! Am auzit eu că şi în Oraşul de Aur făcut-ai minuni numai cu vorba goadar, să-ţi spun drept, n-am crezut.

― Slăvite stăpîn, te încredinţez că eu cînd mă leg la o treabă n-o las neisprăvită.― Îmi placi, beyule! Du-te fără grijă la Poartă, că vei căpăta firmanul.

― Într-adevăr nu mai e timp de zăbavă, mărite vizir, cu toate că rău îmi pare să mdesprind de aici. Iar de te învoieşti, pînă la Isakci m-or însoţi chiar oştenii ce vor păzi pe tîlhacercetaţi de mine, căci pe acolo se ascunde şi Pandele.

— Ziceam să-ţi dau oşteni, de vază, cum se cuvine.― Ba aş pofti să plec cît mai nebăgat în seamă, că mişună iscoadele chiar şi la curt

luminăţiei-tale şi nu aş dori să afle şi neprietenii pe unde îmi vor călca paşii. Am pătimîndeajuns pînă acuma

― Fie, prietene, după cum ţi-i voia! zîmbi Iskender întinzînd mîna spre a-i fi sărutată, semn de mare încredere. Mergi cu bine, dai scrisorile cum te-am povăţuit şi domn te întorci, sprijinul lui Alah atotputernicul!

168



— Dar nu fără bunăvoinţa luminăţiei-tale! se linguşi Grazziani îngenunchind la picioarlui, în timp ce îşi jura în gînd că va şterge asemenea umilire, punîndu-l pe smintitul vizir ssărute tălpile, drept răzbunare, dar pînă atunci mai avea de îndurat multe înjosiri, o ştia pr

bine.Patru beşlii socotise mubaşirul că ar fi fost îndeajuns pentru a da de urma lui Pandele, că

după cum, chipurile, îi mărturisiseră cei doi prinşi, căpetenia lor nu se ascundea niciodată mai mult de un fîrtat. Oricum, călăreţii îl vor însoţi la Isaccea, de unde vor cere şi pedestraşi

să împresoare ascunzătoarea, aflată prin stufăriş. Fiind încă uscată din iarnă, trestia avea să arde nu s-ar fi dat prinşi nemernicii de tîlhari, şi i-ar fi prăjit ca pe şoareci. Lui Iskender-pa

planul i se păruse grozav şi îl încuviinţase pe dată, trimiţînd ca atare şi poruncă la Isaccea.Două zile le-a luat drumul pînă către colinele ce străjuiau Dunărea dinspre miazăzi, căci

mai făcut ceva ocol, „în căutarea caselor de taină ale lui Pandele”. Către seara celei de-a douîncă mai aveau de străbătut o bună bucată de drum, aşa că mubaşirul împărătesc porunci popDupă rînduita rugăciune de seară beşliii întinseră două corturi, într-unul avînd să doarluminăţia-sa Gaşpar-bey singur, iar în celălalt ei patru laolaltă, robii fiind lăsaţi ca de obiafară, legaţi de cîte un copac, prin preajma cortului călăreţilor.

Fusese o zi răcoroasă, ba mai trăsese şi o bună ploaie şi de mirare fu că un oştean aruncă pătură peste cei doi valahi, legaţi unul de celălalt ca să nu poată fugi. Nori negri, cu înfăţişări balaur, treceau greu pe cer şi doar din cînd în cînd lăsau să se strecoare licăritul unei stele spadormitul pămînt. Undeva în depărtare, poate pe malurile Dunării, se auzea lătratul vulpii. Înun tîrziu, Grazziani se ridică în capul oaselor şi ieşi pe furiş din cort, îndreptîndu-se căcopacul de care erau legaţi cei doi, îngrijoraţi că a doua zi aveau să ajungă la Isaccea şi nvorbă ca străinul acela ciudat să-i sloboadă. Acuma se ivise lîngă ei şi în tăcere le tăie legăturcu spada, după care se întoarse iarăşi în cort, fără să-l simtă careva. Rămase mai depaîngîndurat, căci nu-i venea nicicum somnul, cînd auzi pe cineva tuşind la intrarea în cortul sPuse mîna pe spadă şi sări în picioare.

― Cine-i? întrebă el.― Noi, măria-ta! auzi vocea unuia dintre prinşi.Ieşi pe dată, mirîndu-se că nu se mai sfiau să vorbească cu glas tare, fără teamă.― Fii pe pace, măria-ta, că nu mai aud ei nimic.

— Ce trăznaie aţi făcut?!― Nimic! Doar că le-am sucit olecuţă gîtlejul.― La toţi? Aţi înnebunit?― Păi, dacă n-am avut barem un hanger, i-am gîtuit. Acuma, că ai rămas fără stra

socoteam că nu te-i supăra dacă i-om ţine noi locul. Tot ai zis că suntem în slujba luminăţitale!

— Iskender-paşa are să turbeze cînd o afla de ispravă...― Unde nu dă Dumnezeu! Teamă mi-e că are să dea iarăşi vina pe sărmanul Pandele, dde data asta n-ar greşi.

― Nu pricep ce vrei să spui.― El îi Anghel, iar eu Pandele! Şi să mai ştii, înălţimea-ta, că noi nu suntem tîlhari,

oamenii ăstor meleaguri pe care ne ducem zilele din moşi-strămoşii noştri. Nu-i suferim pe ce vor a ne stăpîni şi ne luptăm cu ei, după puterile noastre.

GROFOAICA DE LA MICOŞLACA

169



Florea Nicoară încremenise cu ochii la Mihai, nemaiputînd scoate o vorbă. În cele durmă se văzură nevoiţi să plece, mîhiniţi că nu izbutiseră să-l prindă pe hoţ.

— N-aş putea jura dacă nu cumva chiar dumnealui, cinstitul gospodar, va fi fcumpărătorul cailor. Şi cînd te gîndeşti cît de binevoitor se arăta...

— No, atunci fain ne-o mai prostit! rîse Florea. Nu te mînia, frate dragă, că pune-vom nmîna pe ei cîndva. Ne-om înturna aici, că doar Bălgradu nu-i departe de Ciunga, să ne vedodată acasă!

Nu mai zăboviră în cetatea de scaun a Ardealului, ci de cum se iviră zorile se puseră drum. La monastirea din Teiuş făcură cel dintîi popas şi astfel putură afla că, numai cu oînainte, trecuse pe acolo un drumeţ care vînduse o spadă lui pater Antonio, superiocălugărilor. Pe dată se înfăţişară la el şi acesta bucuros le-o arătă, iar Mihai îşi dădu seama era a lui.

— Zicea c-ar fi dobîndit-o în luptă de la un vrăjmaş, spuse pater Antonio. De altfel mavea una.

― No, a mea o fost, mă rog frumos! sări Florea de parcă s-ar fi bucurat de asemenea vesCălugărul se învoi să le-o dea înapoi, fără a pretinde răscumpărare, întrucât Florea e

nepotul baciului Marian, care trecea mereu pe la el, şi la dus şi la întors. Avea să-i dea bătrîn banii, nu rămînea de pagubă, căci el o cumpărase numai să-l ajute pe călător.

― Mulţam dom' părinte, zise Florea. Batăr mergem în sat doi feciori şi-o spadă...― Firesc ar fi fost să fi dus fiecare cîte două, de veneaţi de la bătaie, dar aşa nu-i nic

ruşine, îi încurajă stareţul.De cum trecură de Aiud nu mai dădură de urma omuleţului acela cu glas subţirel, dar n

în oraş nu aflară de trecerea lui.― O fi trecut Murăşu în ceea parte şi s-o fi dus pe sate. Lasă-l în plata Domnului! făc

lehamite Florea.Ajunseră şi prin locuri de tristă pomenire, la Mirăslău, unde se mai găseau şi atunci,

locul bătăliei, urme de ciolane albite, ba şi cîte vreo sabie ruginită. Amîndoi îşi făcură crucum era în obiceiul localnicilor, semn de cinstire adusă morţilor de atunci.― De n-ar fi fost vânzare... gîndi cu glas tare Mihai.― Vezi-bine că numai asta, încuviinţă Florea. Altcum, cine l-ar fi putut doborî pe ViteazDupă cotitura Mureşului din dreptul Mirăslăului, trecură de cealaltă parte a apei şi, pe

Cistei, ajunseră în Ciunga. Casa lui badea Gligor Nicoară era aşezată pe dealul de către Uioaşi se vedea că eră gospodărie de om înstărit, neamul lor fiind vestit prin împrejurimi. Erauneguţători şi oieri şi ciocănaşi la ocnele de sare din Uioara, dar mai cu seamă erau ţărani.

Cei doi feciori fură întâmpinaţi cu mare bucurie, ba cu o întrebare, ba cu o gură de jinacăci fiind duminică întreg satul era strîns la hora din faţa bisericii.

― Asta-i Sînefta! Fata celui de mi-o dat banii la Bălgrad, se fuduli Florea cu o codarumenă în obraz şi frumoasă foc. Mi-i verişoară dulce!Mihai rămase încremenit cu privirea asupra fetei, nevenindu-i a crede că era făptu

omenească şi nu o zînă.― Ai văzut? continuă Florea. Ţi-am spus eu că la Ciunga îi mai bine ca oriunde pe lum

asta?― Păi, cum să pleci şi să laşi asemenea mîndreţe de fete ce sunt pe la voi? Nici nu ştii

care să-ţi opreşti ochii!Două zile mai apoi se ivi în sat şi Marcu, după ce bătuse cam vreo două luni drumul de

Sătmar pînă în valea Mureşului. În drum se abătuse şi pe la Gorăslău şi prin alte locuri legate

170



răsposatul Mihai-vodă cel Viteaz, încercînd a da de mormântul mucenicului, dar zadarnic. „au îngăduit nici să-i însemne gropniţa, batăr cu o cruce de lemn, mînce-i zmeii să-i mînce!”spusese cu obidă un moţ pe care-l întâlnise în capul drumului spre Cîmpeni. Plecase mîngîindse cu gîndul că de va ajunge Gaşpar domn şi la Bălgrad vor cerceta palmă cu palmă pînă avesă dea peste Viteaz şi cu cinste să-l îngroape în inima ţării celei mari şi unite... După cum mavea de plătit o datorie de inimă şi meşterului Zahorec din Praga, că nici asta nu se uita uşurinţă.

De cum pătrunse în curtea lui badea Gligor Nicoară cu vestea cea bună că venea din parlui Amosie, cu toţii se veseliră nespus.

― Chiar l-ai văzut cu ochii domniei-tale pe tetea? întrebă Florea, deşi el ştia prea bine trăieşte.

― Ba chiar am şi luptat împreună, ba şi în temniţă tot laolaltă am fost şi pînă în zi plecării.

― Tăt aşa fecior frumos îi? iscodi şi bătrînul cu lacrimi în colţul ochilor.― Nu ştiu cum va fi fost cîndva, dar că mai întorc, capetele după el toate fetele, asta înc

drept! — Dar măria-sa? vru să afle şi Mihai. — Bărbat în virtute, măcar că i-o cărunţit barba. Nu cumva te bate gîndul să mergi la el

oaste?― Întocmai! Cu toată inima am purces la drum şi iată-mă-s ajuns în satul acesta, dar mu

cale mai am a străbate...Ce-i drept, de cînd o văzuse pe Sînefta nu se mai zorea către Sătmar. Nici nu apucase

schimbe cu ea vorbă, că fata numai era de găsit. Nu cutezase să întrebe de ea acasă, cănădăjduia s-o întîlnească pe uliţă, ori la apă la izvor, dar nici urmă de ea. Îl bătea gîndul să nufi întâmplat vreo nenorocire şi s-o fi înghiţi Mureşul, că de turci ori tătari nu putea fi vorba,

pe la ei, pe dincolo de munţi.

Prin sat începură se vîntura zvonul despre lipsa Sîneftei şi astfel toată lumea era îngrijorde soarta ei. Oameni tocmiţi anume de badea Marian răscoleau apa, pînă către Mirăslău, ddegeaba.

— Doar ştiu eu bine că Sînefta nu mergea la Mureş! zise Florea, care părea înspăimîntatel.

— Uneori grofoaica de la Micoşlaca le mai chema pe fete la clacă şi cîte una mai zăbovla curte o zi ori două, dar Sînefta nu avea obiceiul, neîngăduindu-i Mărian, că doar nu erslugile baroanei, zise domol baciu Gligor Nicoară.

― Departe-i Micoşlaca? întrebă Marcu tresărind. — Dincolo de dealul ce-l vezi, către Murăş, îi arătă Florea.

— Nu Mikeş îi cheamă pe baronii de acolo?― Ba da! zise bătrînul. De la ei se trage şi numele, satului, măcar că-s numai româacolo.

— Şi cum se numeşte grofoaica? — Dar cine mai ştie? De-mi aduc bine aminte, parcă... Berta, ori... Tereza, că de bătr

ce-i, va fi uitat şi ea! Noi îi zicem grofoaica şi atît. — Eu eredeam că-i zice Iulia, bîigui Marcu dezamăgit. Şi mai ştiam că e tânără... — No, aia-i nepoată-sa! se băgă Florea. Şi e chiar frumoasă, dar să ştii că nu le întrec

Sînefta, Melintia, Maria, ori pe multe altele de la noi din sat. Uite, Mihai, că-i străin de ai poate să spună ce fete avem la Ciunga.

171



― Aşa-i! încuviinţă acesta.― Aşa o fi, dar mie mi-a plăcut Iulia şi aş pofti să ne şi însoţim.― Cu o grofoaică?! se mirară deodată şi Gligor şi Florea.― De ce nu? Doar şi eu mi-s fecior de cnez, iar la curtea lui Gaşpar-vodă voi fi vel-spătaCu toţii începură a-l privi cu alţi ochi, nemaiştiind ce să creadă, fiindcă nu li se păruse a

un domn aşa de mare. „Doar nu s-o fi bolunzit la cap” îşi zise baciu Gligor.Marcu îşi aminti că la fel păţise cu jupîn Dumitru şi pe loc încercă s-o schimbe:

― Oricum, dacă ajung la Micoşlaca, dau şi de Sînefta. Am să poruncesc să se răscoaleapele şi pădurile... ori nu vă vine a crede? se opri iarăşi, văzîndu-i descumpăniţi.

― Ba credem, cum să nu, domnia-ta! răspunse bătrînul. Numai că te socoteam d-ai noşşi... noi cu domnii...

― Baciule Gligor, acuma pricep eu ce vreţi a spune... Dar eu mi-s domn făcut cu spadasîngele meu! Ca oştean de rînd am luptat la Cornu lui Sas şi abia la Tătărani m-a făcut Vocăpitan. Apoi... n-am mai apucat să rămînem, nici el şi nici eu. Pot zice că mi-s asemenea Amosie, care tot căpitan îi! Cît despre avere, avem şi noi o bucată de pămînt, la Borlova, poacît ai şi dumneata.

Ceilalţi se mai luminaseră la faţă şi îi dădură dreptate că nu era străin de lumea lor, numcă ţinea să se însoare cu o grofoaică, şi asta nu puteau pricepe ciunganii. Dar Marcu îi luă acudin scurt, nemailăsîndu-le chip de împotrivire.

― Uite că se lasă noaptea! Mergem degrabă într-acolo şi vedem îndată ce-i şi cu Sîneftacu Iulia... Haideţi!

― No, eu m-oi trage la culcare, că s-o dus vremea cînd băteam noaptea uliţele după fedar meargă tinerii!

Florea chibzui dacă să-l însoţească pe năstruşnicul oaspete ce se dădea fîrtat cu Amosie dzice că s-ar însura cu nepoata grofoaicei de la Micoşlaca, ori de n-ar fi fost mai bine să-i spucă pe la ei umbla zvonul că Mikeşoaia cea tînără va face nuntă cu Teleki Imre, groful de

Uioara... Nu cuteză însă, şi astfel cei trei tineri se porniră. Tăiau la trap pe calea cea mai scuspre a nu mai trece prin Cistei, iar cînd încetiniră Florea încercă să-i spună: — De multe ori vine pe la Micoşlaca grofoaica de la Galda, care-i tare prietenă cu dom

cei mari de la Bălgrad... — Nu prea am fost eu pe placul contesei de la Galda... Agnes, aşa o cheamă, dar Iulia m

iubeşte, o să vedeţi!Satele erau apropiate şi Florea nu mai apucă să-i pomenească şi de groful de la Uioara,

se trezise drept în faţa porţilor conacului familiei Mikes. Cum trecuse de multişor vremea cin bătăile în poartă şi larma făcută de Marcu nu fură pe placul celor de la curte.

— Dacă aţi beut, ficiori, de ce nu vă duceţi la culcare şi umblaţi techerghei pe la case

oamenilor? îi dojeni paznicul. Tot după Sînefta aţi venit? întrebă el văzîndul pe Florea. — Deschide poarta! se răsti Marcu pe ungureşte. Acasă-i Iulia?― Îndată, înălţimea-ta! se zori portarul crezînd că s-a înşelat şi n-a văzut bine ce oasp

de seamă picase. Poftiţi, se ploconi el. Din pricina întunecimii...Marcu însă nu-i dădu răgaz şi nemaibăgîndu-l în seamă începu a răcni de parcă s-ar fi af

în satul lui, la vreo drăguţă: — Iulia! Sunt eu, Marcu! Am venit, draga mea!În pragul casei se ivi o bătrînă doamnă, însoţită de o slujitoare şi sprijinindu-se într-

toiegel de abanos. Marcu bănui a fi mătuşa Iuliei şi se înclină. — Sărut-mîna, doamnă baroană! Sunt căpitanul Iancovici şi o caut pe nepo

172



dumneavoastră, Iulia.― Păi aşa se vine, tinere domn, ori cine vei fi fiind? La vreme de noapte şi cu asemen

strigăte, să bagi spaima în oamenii cumsecade? Eşti nobil şi nu cunoşti buna-cuviinţă! îl doje bătrîna, pocnind mereu cu toiagul în pămînt.

Dacă ar fi vărsat careva o găleată cu apă rece peste capul Bănăţeanului, nu s-ar fi simmai înfrigurat. Se mira că nu se arată Iulia, care l-ar fi auzit, de bună-seamă, dacă era acaZgripţuroaica nu putea să-i fie piedică şi iute ar fi dat-o în lături, dar se gîndi că o asemen

purtare ar fi avut urmări neplăcute. Tocmai atunci în spatele baroanei se ivi şi fiinţa aşteptaMarcu nu mai ţinu seama decît de marea lui dragoste şi, trecînd pe lîngă babă, îngenunchefaţa fetei.

— Iulia, scumpa mea! În sfîrşit, te-am găsit! şi apucîndu-i mîinile i le acoperi de sărutăriFlorea şi Mihai rămaseră în umbră şi se uitau miraţi la cele ce se petreceau sub ochii l

nepricepînd ungureşte. Oricum se cam îngrijorau, căci întîlnirea nu se petrecea după cumaşteptase Marcu. Ba, după cum se răstea baroana, părea că-l ceartă cu asprime, iar cea tînărăuita la el de parcă ar fi strîns-o o botină.

― Ce pofteşti? catadicsi să-l întrebe.― Să mă fi schimbat oare într-atîta, încît să nu mă mai cunoşti?― Aaa! domnia-ta eşti?... da... îmi aduc aminte că Marcu te cheamă, de nu mă-nşel.

întorcîndu-se spre bătrînă: Ne-am cunoscut împreună cu Agnes, undeva pe la Arad, de mai bine minte... Dar pofteşte în casă, domnule căpitan! îl îmbie cu vădită răceală.

― Chiar de vă cunoaşteţi, nu se cade să vină aşa la o casă de nobili, de parcă s-ar fi aflsă-mi fie cu iertare la vreo locandă din cine ştie ce oraş. Pofteşte, tinere, iar slugile domniei-tsă meargă la cuhne.

Marcu însă rămase mut, ca lovit în moalele capului. Mai întîi, nu ştia ce să creadă purtarea fetei, că doar abia trecuseră cîteva luni de cînd îşi jurau să nu se mai despaniciodată! Îi dădu însă prin minte că se ferea de babă şi nu voia să se dea de gol... „Asta era!”

lumină el deodată. Ce aveau să zică tovarăşii lui de afară, luaţi drept slugi, nu-i mai păsa, bachiar bucura că nu pricepuseră nimic, aşa că se apropie de ei şi le spuse:― Îi ceva bai, că fata se teme de bătrînă. Nu vă fie cu supărare, dar mergeţi acasă

înturnaţi-vă mîine, că pînă atunci aflu eu despre ce-i vorba.Cînd Iulia află că cei doi tineri plecaseră, un nor îi adumbri obrazul, însă Marcu n-a băg

de seamă. — Eu mă voi duce la culcare, tinere domn, şi nădăjduiesc să nu se mai întîmple altă da

zise bătrîna întorcîndu-le spatele.Marcu o salută înclinînd capul, fără a scoate vreo vorbă. În sinea lui se bucura, pe dep

încredinţat că, îndată ce vor rămîne singuri, Iulia avea să-şi ceară iertare pentru purtarea ei

pînă atunci. Nici pomeneală însă, căci tînăra grofoaică rămase şi pe mai departe la fel de rece.― Am înţeles că nu trebuie să ne dăm în vileag, deocamdată, cu toate că mîine va trebuine mărturisim dragostea în faţa tuturor. Însă mi-a fost atît de dor de tine, încît nu m-am m

putut ţine şi am dat năvală ca un tătar, de cum am aflat...― Bine, bine! i-o reteză sec Iulia. Acuma rogu-te să mergi la culcare, şi dimineaţă om m

sta de vorbă!― Nu pricep... eu am venit atîta cale să mă culc de cum te-am văzut?!... doar dacă

culcăm împreună!― Te poftesc să fii cuviincios! Ţi-am spus că mîine vom sta de vorbă. Ce mai vrei?

— Nu pleca! întinse mîinile, ca după o fantomă.

173



Nu-i venea a crede că era părăsit cu atîta cruzime şi abia se urni din loc, spre a urma slujnicuţa ce-l poftea să-i arate odaia de odihnă... Fu cît pe ce să se repeadă în curte şi, sărindşa, să gonească unde o vedea cu ochii. Se răzgîndi însă, neputînd să-şi închipuie că Iulia n-avsă vină pe furiş, ca să nu afle nici măcar servitorii. „Cine ştie ce ochi iscoditori o pîndesc

biata fată!” îşi zise, mîngîindu-se cu gîndul că, oricum, a doua zi se vor lămuri multe. Nici băgă de seamă că încăperea unde fusese poftit avea doar un pat, o masă şi un scaun, iarferestre zăbrele groase de fier, aşa cum se obişnuia pe la unele case, spre a fi apărate

răufăcători. Se învîrti o vreme ca un leu în cuşcă, apoi, pierzîndu-şi răbdarea, scoase capul coridorul scufundat în beznă. „Vine cînd s-or culca toţi!” se linişti el scoţîndu-şi cingătoareaspada şi aşezîndu-le pe scaun, ba îşi dădu jos şi conţăşul, spre a fi mai sprinten cînd avea scuprindă în braţe.

S-a frămîntat aşa toată noaptea, uneori părîndu-i-se a fi auzit paşi furişaţi prin dreptul u ba într-o vreme desluşi un tropot de cal, dar nu se îngrijoră, gîndindu-se că poate cei doi tinvor fi plecat abia atunci, după ce vor mai fi întrebat ceva de Sînefta. În cele din urmă se-ntinîn pat, îmbrăcat cum era, cu mîinile sub cap, şi căzu într-un somn adînc. Cînd se trezi, lac sudoare, văzînd că zadarnică îi fusese aşteptarea se mînie şi dădu să plece. Atunci băgă seamă că scaunul pe care aruncase cingătoarea şi spada nu mai era, doar contăşul rămăsese masă. Se repezi la uşă, însă aceasta era bine zăvorită pe dinafară. Bătu cu pumnii, răcni furio

ba se şi opinti nădăjduind s-o spargă, dar în van. „Ce va să însemne asta?” se întrebă cu gtare. „Nu cumva sînt prins?! Aşadar puicuţa se dovedeşte mai şerpoaică decît prietenaAgnes... Cu mîinile mele am să-i sucesc gîtul, nemernica!” îşi făgădui el şi se apucă să zguduzăbrelele, strigînd după ajutor. Zadarnic însă, fiindcă nimeni nu trecea pe la fereastra odăii laşezată undeva în spatele conacului. Îşi dădu cu pumnii în cap, căindu-se că nu se dusese asecu băieţii şi să se fi întors pe lumină să-i ceară socoteală. Prea se încrezuse în dragostmuierească, nesocotind poveţele lui Gaşpar de a se lăsa de patima lui pentru Iulia, dar acum e

prea tîrziu.

Către amiază i se făcu foame şi mai cu seamă sete, însă nimeni nu venea să-l cercetedacă avea trebuinţă de ceva. „Apă!... Vreau apă!” răcni el. Avea de gînd să se năpusteaasupra aducătorului, îndată ce s-ar fi crăpat uşa, şi se aşeză la pîndă. Nu se putea să nu se aracareva, căci şi celor mai ticăloşi ucigaşi li se dădea de mîncat şi de băut, chiar de-ar fi fohărăziţi ştreangului. Trecu astfel întreaga zi fără să vadă chip omenesc şi iarăşi zadarnic sudu

blestemă, pînă tîrziu în noapte.Frînt de osteneală, fu doborît de somn şi cînd deschise ochii nici nu-şi mai dădu seama

era dimineaţa ori miezul zilei. Nici de astă-dată nu se ivi nimeni, cu toate că strigase atît cîmai ţineau puterile. I se usca cerul gurii şi îşi simţea buzele crăpate. „Are să mă ucidă pînsetare”, îi trecu prin minte şi se înfioră. Începu să-i scadă şi înverşunarea, ba chiar i-ar

mulţumit celui ce i-ar fi adus un strop. Spre seara celei de-a doua zile capul începu a-i vîjîitoată odaia se învîrtea cu el, încît abia izbuti să se mai aşeze în pat, fără să-i mai pese de nimşi fără a se mai gîndi la ceva, aşteptîndu-şi moartea. Nu putea şti cîtă vreme zăcuse în staraceea, poate o zi, poate mai mult, simţea numai că cineva îi umezea buzele cu un ştergar muîn apă, abia izbutind să sugă seva dătătoare de viaţă. Apoi zări ca prin ceaţă o femeie aşezată

preajma lui şi în cele din urmă pricepu că din porunca ei era îngrijit. Dar nu era Iulia, cAgnes!

174



— Sfîrşitul volumului 1 —

Pompiliu Tudoran - In Slujba Domniei 1

Documents

Transcript of Pompiliu Tudoran - In Slujba Domniei 1