TRADIŢII ŞI OBICEIURI ÎN JUDEŢUL TULCEA

Profesor coordonator: Şerban Laura AureliaEleva: Neagoe FlorentinaClasa: a XII-a DColegiul Economic “Delta-Dunării” Tulcea

Tradiţii şi obiceiuri din judeţul Tradiţii şi obiceiuri din judeţul TulceaTulcea

• În  Dobrogea, întalnim obiceiuri care s-au păstrat din vremuri de demult şi încă mai sunt practicate. Acestea sunt:

Lăzărelul; Semănatul;

Olăria; Boboteaza;

Caloianul; Pluguşorul;

Paparuda; Sorcova;

Colindatul; Drageobetele;

“Ursul”, “Brezaia”, “Capra”;

Mărţişorul;

Moşoiul; Moşii de vară;

Oleleu; Adormirea Maicii Domnului;

Lăzărelul

• Practicat în Sâmbăta de Florii - practicat și în prezent în localitatea cu populație preponderent grecească, Izvoarele. Obiceiul povestește că Lazăr, moare într-un accident în timp ce se află la pădure pentru a aduce hrană pentru animale. Mama și fecioarele din sat îl plâng, iar din mormântul lui Lazăr se dezvoltă un copac cu ramuri bogate.

Olăria

• Practicat în Sâmbăta de Florii - Obiceiul constă în aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale în timpul iernii, simbolizând purificarea vechii vegetații, pentru a face loc unei vegetații noi și prospere. Rostogolirea pe dealuri a roților de căruță înfășurate în paie, simbolizând cursul soarelui pe cer, simboliza și purificarea a tot ce a fost rău pentru comuniune.

Caloianul

• Practicat după Paște - Obiceiul constă în fabricarea unei păpuși de lut, ce

era îngropată în câmp, ca apoi dupăo perioadă de timp să fie deshumată,ruptă în bucăți și împrăștiată pecâmp, simbolizând fertilitatea,belșugul culturilor și regenerarea vegetației.

Paparuda

• Practicat în a treia zi de Paști în localitățile Niculiţel, Luncaviţa, Văcăreni, Jijila. ��Obiceiul constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intră din curte în curte. Tinerele sau bătrânele, dansează și cântă pentru ploaie, apoi sunt udate de gazdă

sau se udă între ele.

Colindatul

• Mersul cu Moș Ajunul, practicat în seara Ajunului de Crăciun este un obicei pe care îl întâlnim și azi, practicat în general de copii care reiau colindele cântate altădată de cetele de feciori și bărbați.

"Ursul", "Brezaia","Capra“

• Practicate în seara Ajunului de Crăciun - obiceiuri al colindatului cu măști, ce se mai practică în localitățile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala.

Mosoiul

• Se practică și azi, numai la Luncavita, obicei al colindatului cu măști ce a devenit o emblemă nu numai a Luncavitei, dar și a Dobrogei.

Oleleu

• Practicat în seara Ajunului de Crăciun de grupuri de flăcăi ce bat cu tălăngile în pământ fiind așezați în cerc sau semicerc în fața casei sau porții simbolizând protejarea gospodăriei de spiritele rele. Obiceiul se mai practică în zona Macinului.

Semănatul

• Practicat în ziua de Anul Nou a Obicei ��practicat de copii ce intră din casă în casă și aruncă cu boabe de grâu, spunând vorbe de bun augur pentru rodul pământului în anul nou ce va veni.

Boboteaza

• Practicat în ziua de 6 ianuarie- Obiceiul constă în recuperarea de către flăcăi a crucii aruncate în apă, dovedind astfel trecerea lor în rândul bărbaților.

Pluguşorul• Este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei

agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugusorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezentă nelipsită în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezentă simbolică, în cadrul uraturilor care li se adresează oficialităților.

• Se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai bărbații în puterea vârstei. Izolat (în județele Botoșani și Galați) este consemnată și prezența femeilor în ceată. În general, se practică în cete mici, de 2-3 inși. Mai demult, se ura și în cete mai mari, care își alegeau un vătaf. Recitarea textului este însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobză, vioară), dar și pocnitori și pușcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfășoară obiceiul.

Sorcova• Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu

seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

• Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramură abia îmbobocita, ruptă odinioară dintr-un arbore.

• Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, sorcovă joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei.

• În vechime se colinda cu o mlădiță înmugurită de măr. Ea se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită. Așa ne explicăm și de ce în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar.

Dragobetele• Opoziția Dochiei (anul vechi) este noră sa, tot un

personaj feminin care apare, în unele legende, este soția lui Dragobete, (Dragomir, Iovan). Dragobete, numit și Cap de Primăvară, era sărbătorit, în funcție de zona etnografică, în una din zilele de la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie. După legendă, el este fiul Babei Dochia și reprezintă, în opoziție cu aceasta, principiul pozitiv. Dragobetele, purtătorul dragostei și al bunei dispoziții păstrează unele atribuții ale zeului dragostei, Cupidon.

•

Mărţişor

• În Dobrogea mărţişorul se purta până la venirea berzelor, apoi era aruncat spre înaltul cerului ca norocul să fie “mare si înaripat”.Mărţişorul era un dar ce-si trimiteau românii, unul altuia, în ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un bănuţ de aur spânzurat de un gaietan de mătase împletit cu fire albe si roşii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât pâna când întâlnea cea dintâi roză înflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.Bănuţul însemna îmbelşugarea, firele albe si roşii ale găietanului simbolizau faţa albă ca şi crinul şi rumenă ca roza, iar ofranda facută reginei florilor era o salutare poetică adresată primăverii.

Moșii de vară • Urmând datinile transmise din moși-strămoși, ortodocșii împart tot

felul de bucate specifice sărbătorii: colivă, colaci unși cu miere, păsat (mălai măcinat mai mare, fiert cu lapte, miere și puțină untură, pus pe foi de nuc sau tei), fructe și vin. În multe localități din Bărăgan și Dobrogea se continuă o tradiție moștenită de la daci. De moși se împart vase de lut - căni umplute cu dulciuri și opaițe. De cozile cănilor se leagă ciorchini de cireșe și flori de tei. Dacii spuneau că aceste ofrande sunt punți de legătură între viața pământeană și cea veșnică. În Muntenia, o dată cu vasele de lut umplute cu cireșe sau căpșuni, se dau de pomană covrigi și colărezi. De cozile cănilor se leagă buchețele de trandafiri albi și flori de tei - mai ales în memoria tinerilor răposați din familie. În Transilvania se împart pachete cu dulciuri pregătite în casă: colaci, biscuiți, turtă dulce. În Moldova, pe lângă vestiții cozonaci, cu specific local, se duc la biserică fructe și colaci unși cu miere, nucă măcinată şi scorţişoară.

Adormirea Maicii Domnului• Adormirea Maicii Domnului (15 august): importantă sărbătoare

ortodoxă, precedată de un post de două săptămâni. După ce și-a săvârșit sortul apostolic care i-a fost încredințat și anume să ducă credința în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Sau. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârșită și dorința creștinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii și să fie luat la cer, ca și Iisus Hristos.

• În această zi este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării (Constanța), dar și în orașele dunărene.

• La țară, în vii se angajează pândarii și se spune că se „leaga” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.